Etica în afaceri şi piaţa liberă

Perspectiva bazată pe piață

liberă: scurtă prezentare(I)
Două surse:
1. Liberalismul clasic: Adam Smith, David Hume şi Bernard Mandeville
2. Concepţia libertariană: Robert Nozick, Milton Friedman şi Walter Block
1. Teza interesului propriu
a. oameni își urmăresc propriul interes
„Nu ne aşteptăm să primim bucatele pentru cină prin bunăvoinţa măcelarului, a
berarului sau a brutarului, ci datorită faptului că ei îşi urmăresc propriile
interese. Nu ne adresăm umanităţii din ei, ci iubirii lor de sine – şi nu le
vorbim niciodată despre nevoile noastre, ci despre avantajele lor” (Adam
Smith, Avuţia naţiunilor)
b. Urmărindu-și propriul interes, oamenii vor promova interesul societății,
într-o manieră neintenționată
„ Prin urmărirea propriului său interes, el îl va promova adesea pe cel al
societăţii, şi încă mai eficient decât în cazul în care ar avea intenţia să-l
promoveze” (Adam Smith, Avuţia naţiunilor)
ii) Teza guvernării limitate
− statul ar trebui să aibă un rol limitat și să nu intervină în tranzacțiile liber
consimțite între oameni.
 Teoria interesului luminat
- A ține cont de interesele celorlalți este, pe termen lung, avantajos pentru
agent (Good ethics is good business)
- Interesele pe termen lung converg. Nesocotirea intereselor celorlalți poate fi
avantajoasă doar pe termen scurt. Cooperarea este esențială.
1. Pentru companie în relație cu angajații
a. Comportamentul corect față de angajați va aduce angajați mai buni și mai
motivați.
b. Angajații nesatisfăcuți vor încerca să se răzbune și să saboteze activitatea
companiei.
2. Pentru companie în relație cu consumatorii
a. consumatorii sunt doritori să ofere un preț mai mare pentru produsele
companiilor care respectă standardele etice.
b. Companiile etice pot evita boicoturile.
Pentru angajați în relație cu compania: lucrând în interesul companiei este în
cele din urmă avantajos și pentru angajat.
 Teoria interesului luminat (II)

Importanța cooperării
a. Între companii și clienți: sugestiile clienților pot îmbunătăți
produsele.
b. Între competitori:
- pentru a lupta cu un concurent mai mare
- pentru a face publicitate pentru un domeniu
- pentru a împărți costurile de cercetare și dezvoltare (ex.:
industria farmaceutică)
- pentru a crește eficiența (ex.: alianțele dintre companii aeriene)
 Abordarea libertariană
Axioma non-agresiunii: „nimănui nu îi este
permis să ameninţe sau să comită un act
de violenţă (agresiune) împotriva
persoanei sau proprietăţii cuiva”
(Rothbard, M., „War, Peace, and the
State”)
Axioma non-agresiunii este un principiu etic
şi se află în centrul teoriei libertariene
 Abordarea libertariană a eticii în
afaceri
1. Tranzacţiile liber consimţite
2. Abordarea procedurală asupra dreptăţii
3. Piaţa liberă: cea mai bună soluţie la problemele
morale
4. Proprietarii şi drepturile lor morale
 Abordarea bazată pe consimțământ
Principiul consimţământului informat. O tranzacţie este moralmente acceptabilă
dacă respectă următoarele condiţii:
i) Caracterul voluntar. Fiecare dintre părţi trebuie să accepte în mod voluntar
termenii tranzacţiei;
voluntar (sens restrâns) – nu sub ameninţare sau constrângere fizică.
Este suficient acest concept restrâns. Este alegerea persoanelor aflate în
nevoie urgentă cu adevărat voluntară?
ii) Caracterul informat. Cele două părţi trebuie să deţină toate informaţiile
relevante privind tranzacţia;
Caz tipic de tranzacţie care nu respectă această condiţie: defecte ascunse
iii) Discernământul. Cele două părţi trebuie să aibă discernământ, i.e. să fie
capabile să ia decizii responsabile;
Au copii sub o anumită vârstă discernământ în acest sens?
iv) Tranzacţia nu trebuie să afecteze în mod negativ alte persoane care nu
participă la tranzacţie şi nu şi-au dat acordul.
 Justificări morale pentru
tranzacțiile liber consimțite
1) Bazat pe drepturi. Tranzacțiile liber consimțite între persoane nu
afectează drepturile persoanelor implicate.
2) Bazat pe eficiență. Tranzacțiile liber consimțite conduc la cele mai
bune rezultate posibile
 Exemplu: comercializarea
produselor de slabă calitate
În opinia comună, comercializarea produselor de slabă calitate este neetică.
Din punctul de vedere al susținătorilor pieței libere, atâta vreme cât
cumpărătorul este de acord să cumpere aceste produse, producerea și
vânzarea lor nu este neetică.
[Argment bazat pe drepturi] Câtă vreme cele două părți sunt de acord cu
tranzacția, niciun drept nu este încălcat
[Argument bazat pe utilitate]Consumatorii pot dori să achiziționeze produse
de slabă calitate din lipsă de resurse financiare sau pentru că nevoia unui
consumator este în mod mulțumitor staisfăcută de un produs de o calitate
mai slabă.
 Distribuţia averii. Abordarea
procedurală (I)
Abordarea libertariană asupra distribuţiei (Nozick)
1. Un individ care dobândeşte o proprietate conform
principiului dreptăţii în achiziţie este îndreptăţit la acea
proprietate.
2. Un individ care dobândeşte o proprietate conform principiului
dreptăţii în transfer, de la altcineva îndreptăţit la acea
proprietate, este îndreptăţit la acea proprietate.
3. Nimeni nu este îndreptăţit la o proprietate decât prin aplicări
(repetate) ale 1 şi 2”
Procesul, nu rezultatul, poate fi evaluat drept corect sau incorect.
Obiecţie: Unele categorii profesionale (ex.: sportivii şi artştii) au
averi mari, deşi munca lor nu este utilă societăţii.
Răspuns: Distribuţia averii în societate nu ţine şi nu trebuie să
ţină de utilitatea socială
 Piața liberă sacnționează
discriminarea
Dacă un angajator preferă o persoană dintr-o categorie
nediscriminată unuia mai productiv dintr-o categorie
discriminată. Angajatorul va trebui să accepte o pierdere
de productivitate. O firmă concurentă va putea angaja
persoana discriminată la un salariu mai mic și astfel va
avea un avantaj. Când competiția e dură, angajatorul va
renunța la discriminare, pentru a deveni mai competitiv.
În cele din urmă, va alege să nu discrimineze. Legile
împotriva discriminării nu îşi ating scopul.
Proprietatea și drepturile morale
1. Este firma mea și riscul meu, deci am dreptul să decid.
Proprietarul unei firme are dreptul moral de a lua deciziile în
firma sa, deoarece este principala parte afectată de decizie.
2. Managerii sunt responsabili numai față de acționari (nu față de
stakeholderi)
- teoria acționarilor/teoria stakeholderilor (părților interesate)
- abordarea bazată pe piață liberă critică teoria stakeholderilor
(conform căreia interesele stakeholderilor trebuie luate în
considerare în deciziile manageriale).
 Teoria stakeholderilor
Managerii au obligația de a echilibra interesele diverselor categorii de
stakeholderi
Stakeholderilor: “orice grup sau individ care poate afecta sau este
afectat de realizarea obiectivelor organizației” (Freeman, R. E.,
Strategic management: A stakeholder approach, p. 46).
Stakeholderi: acționari, angajați, consumatori, parteneri de afaceri
(furnizori, distribuitori), comunitate, ONG-uri.
Problemă: ierarhizarea stakeholderilor dpdv al importanței.
 Modelul strategic/multi-fiduciar
Abordarea strategică – managerii trebuie să ia interesele stakeholderilor în
considerare pentru că sunt importante pentru scopul organizației (pot
promova sau împiedica realizarea lor), nu din interes etic.
Modelul multi-fiduciar – managerii trebuie să ia interesele managerilor în
considerare.
- toți stakeholderii sunt tratați egal și interesle lor trebuie echilibrate.
- a lua interesele în considerare înseamnă ceva mai mult decât a le respecta
drepturile.
Modelul multi-fiduciar nu poate fi acceptat:
a. acționarii au primul drept, pentru că își riscă banii.
b. managerii trebuie să acționeze ca agenți ai acționarilor.
 Teoria acționarilor
Conform teoriei acționarilor, managerii trebuie să acționeze în interesul
acționarilor, relația acționar-manager este de tip delegatar-delegat
Relația delegatar-delegat: una dintre părţi (delegatar) încredinţează
parţial gestiunea propriilor interese unei alte părţi (delegat).
Delegatarul trasează obiectivul general și lasă delegatului libertate în
privința mijloacelor de a le atinge
Exemplu:
avocat-client (obiectivul: câștigarea procesului)
Relația acționar-manager este una de tip delegat-delegatar (obiectivul:
profitul)
Relatie de tip fiduciar
 Relația manager/acționar:
perspectiva bazată pe piața
liberă
Argumentele lui Friedman pentru faptul că managerii (directorii) sunt
responsabili numai față de acționari (deci împotriva teoriei
stakeholderilor) (“The social responsibility of business is to increase
its profits”)
1. Un manager este angajat al proprietarilor afacerii și are
responsabilitate directă față de aceștia. Dacă acționează pentru un alt
scop decât maximizarea profitului, acesta fiind scopul acționarilor,
managerii trădează obligațiile lor profesionale. A cheltui banii
acționarilor pe acte de caritate este incorect din punct de vedere
legal şi moral. [Relația acționar/manager este de tipul
delegat/delegatar]
2. Statul, nu companiile, ar trebui să rezolve problemele sociale.
Managerii nu pot și nu trebuie să decidă ce este în binele societății.
 Concluzie
1. Compania trebuie doar să respecte drepturile consumatorilor și angajaților
(dar nu să le ia interesele în considerare, în aceleași măsură ca ale
acționarilor)
2. Teoria stakeholderilor: un rol limitat – atunci când interesele stakeholderilor
(exceptând cele ale acționarilor) trebuie echilibrate.
Example: Wal-Mart este criticată pentru salariile mici, în pofida prețurilor
mici. Dar salariile mari ar aduce prețuri mai mari
Soluția adecvată (teoria stakeholderilor): interesele consumatorilor și
angajaților trebuie balansate. Un raport adecvat între nivelul prețurilor și
cel al salariilor este necesar.