Medicația în

Medicina Veterinară:
Utilă sau Dăunătoare
Student, An II, MV:
Precup Marius-Alin
Grupa 2.2.08
Cuprins
1.Introducere
2.Strategii de gestionare a riscurilor
3.Tratament și diete terapeutice
4.Boli cronice
5.Utilizarea antibioticelor
Introducere
Niciun medicament nu este lipsit de riscuri, iar beneficiile
unui medicament trebuie întotdeauna puse în balanță cu
riscurile acestuia. Raportul dintre beneficii și riscuri trebuie
analizat atent și nu trebuie lăsat la voia întâmplării.
Omiterea procesului de gestionare a riscurilor poate cauza
situații de criză, cu consecințe dăunătoare pentru siguranța
pacienților și sănătatea publică.(6)

https://www.hellosanatate.ro/sanatate/carnea-cu-antibiotice-o-amenintare-serioasa-
la-adresa-sanatatii-mondiale/
Strategiile de gestionare a riscurilor
De ce avem nevoie de o strategie de gestionare a riscurilor
pentru toate noile medicamente?
• Obiectivul strategiei de gestionare a riscurilor este de a
asigura un raport pozitiv între beneficiile și riscurile unui
medicament în perioada în care acesta este utilizat în
condiții reale.
• Studiile controlate și randomizate prezintă rareori cu
exactitate experiența din viața reală. Autoritățile din
domeniul sănătății adoptă în măsură din ce în ce mai mare
noi reglementări care obligă companiile să gestioneze într-
un mod proactiv riscurile asociate tuturor medicamentelor
produse.(1)
 Tratamentul și dietele terapeutice

După ce diagnosticul corect a fost stabilit de către medicul veterinar, acesta

va face un plan de tratament. În general, acesta include o schemă de
tratament medicamentos, completat de multe ori de o dietă terapeutică
specială și eventual de suplimente alimentare.
Dacă boala este acută, cu manifestare imediată, schema de tratament poate
include medicamente ce tratează cauza bolii, care gestionează simptomele
(antitermice pentru febră, antitusive pentru viroze ce se manifestă cu tuse,
perfuzii cu electroliți pentru animale de companie deshidratate, ca urmare a
unor episoade de vomă și diaree), sau analgezice – pentru ameliorarea
durerilor.
În plus, se pot administra și vitamine sau minerale, sub forma suplimentelor
alimentare, pentru a susține organismul în lupta cu boala și pentru a rezolva
eventualele carențe ce pot rezulta din cauza acesteia. (3)
 Un ajutor în cazul bolilor cronice
https://greenvetcare.ro/animale-
de-companie-sub-tratament/
Bolile cronice, în schimb, sunt acele boli care nu se pot vindeca, dar pot fi
ținute sub control pe tot parcursul vieții animalului. În acest caz, de mare
ajutor va fi o schemă de tratament complexă, dar și monitorizarea atentă
pe termen lung. Această schemă trebuie gândită pe 3 planuri:
medicamente, dietă terapeutică și suplimente alimentare.
Tratamentul medicamentos va fi indicat de un medic veterinar, după ce
acesta a efectuat toate investigațiile și analizele necesare și a stabilit un
diagnostic concret pentru animale de companie. Mai departe, medicul
trebuie să privească în ansamblu întregul tablou clinic al animalului,
înainte de a stabili un tratament, deoarece acesta poate avea și alte
probleme, care să limiteze opțiunile de tratament.(4)
Astfel, atunci când vorbim de pisici sau câini alte boli, fie ele acute sau
cronice, adăugarea oricărui medicament nou va ține cont de acestea.
De exemplu, în cazul unei pisici cu insuficiență hepatică, trebuie să avem
grijă la substanțele cu toxicitate mare pentru ficat.
Acestea trebuie înlocuite cu pastile ce conțin alte substanțe active sau cu
suplimente, dacă boala respectivă o permite și doar la indicația unui
medic veterinar.
Același lucru este valabil și pentru suplimente (în cazul unei pisici
diabetice, vom evita suplimentele cu zahăr adăugat), dar și în cazul
dietelor terapeutice.(7)
 Utilizarea prudentă a antibioticelor

Antibioticele sunt utilizate cu rol terapeutic în tratamentul și

controlul multor tipuri de infecții, la o mare varietate de specii
animale.
Acest fapt poate duce la selectarea unor forme de microorganisme
rezistente la antibiotice. Este un risc inerent, asociat cu utilizarea
antibioticelor la orice specie, inclusiv la om.
Dezvoltarea rezistenței poate fii redusă la minim, cu condiția ca o
serie de măsuri să fie respectate pentru a prelungi durata de viață
utilă a tuturor antibioticelor, atât în medicina umană, cât și în cea
veterinară.(2)

https://ro.maisonjardin.net/6666681-no-more-antibiotics-in-healthy-farm-animals-the-new-
who-guidelines
 Utilizarea antibioticelor trebuie să se limiteze la situațiile în
care acestea sunt necesare, iar alegerea antibioticului
corespunzător trebuie să ia în considerare o serie de factori.

https://cmvro.ro/files/download/fve/Ghid-pentru-utilizarea-cu-prudenta-a-antibioticelor.pdf
 Utilizarea prudentă și responsabilă a antibioticelor este deosebit
de importantă în cazul antibioticelor folosite deopotrivă pentru
tratarea oamenilor și a animalelor, precum și în cazul
antibioticelor din ultima linie de tratament pentru infecții
critice la oameni.
Grupul ad-hoc de experți în recomandări privind rezistența la
antimicrobiene (AMEG) a clasificat antibioticele în funcție de
potențialele consecințe asupra sănătății publice ca urmare a
rezistenței sporite la antimicrobiene cauzate de utilizarea la
animale, precum și în funcție de necesitatea utilizării lor în
medicina veterinară.(6)

https://www.lumeasatului.ro/stiri-agricultura/zootehnie-medicina-veterinara/6789-rezistenta-
bacteriana-la-antibiotice-o-sfidare-la-adresa-crescatorilor-de-animale.html
Categoria A: De evitat:
• antibioticele din această categorie nu sunt autorizate ca medicamente de
uz veterinar în UE
• nu trebuie utilizate la animale de la care se obțin produse alimentare
• se pot administra animalelor de companie în circumstanțe excepționale

Categoria B: Restricție:
• antibioticele din această categorie au o importanță critică în medicina
umană, iar utilizarea lor la animale trebuie restricționată pentru a reduce
riscul asupra sănătății publice
• pot fi luate în considerare doar dacă nu există antibiotice din categoriile
C sau D care ar putea fi eficace din punct de vedere clinic
• utilizarea trebuie să se bazeze pe teste de susceptibilitate la
antimicrobiene ori de câte ori este posibil
Categoria C: Precauție:
• pentru antibioticele din această categorie există alternative în medicina
umană
• pentru anumite indicații veterinare nu există alternative în categoria D
• pot fi luate în considerare doar dacă nu există antibiotice din categoria D
care ar putea fi eficace din punct de vedere clinic

Categoria D: Prudență:
• trebuie utilizate ca tratamente de primă linie ori de câte ori este posibil
• ca întotdeauna, trebuie folosite cu prudență și doar atunci când este
necesar din punct de vedere medical(5)
 Rezistența la antibiotice

Rezistența mutațională se dezvoltă ca rezultat al mutației spontane într-un

locus amplasat pe cromozomul microbian care controlează sensibilitatea la un
anumit antibiotic.

Prezența medicamentului servește ca un mecanism de selecție pentru

suprimarea microorganismelor sensibile și promovarea creșterii mutanților
rezistenți.

Mutațiile spontane fiind transmisibile pe verticală.

Dar mutația poate avea loc și ca urmare a

transferului de material genetic între bacterii.

https://sanatateabuzoiana.ro/reducerea-tratamentelor-cu-antibiotice-la-
animale-conditie-esentiala-pentru-sanatatea-umana/#.Ynmezk5BxPY
Bibliografie
1.https://www.consilium.europa.eu/ro/policies/animal-
medicines-health-package/veterinary-medicinal-products/
2.https://cmvro.ro/files/download/fve/Ghid-pentru-utilizarea-cu-
prudenta-a-antibioticelor.pdf
3.https://link.springer.com/chapter/10.1007/978-3-642-10324-
7_13
4.https://toolbox.eupati.eu/resources/principiile-gestionarii-
riscurilor/?lang=ro
5.https://www.ema.europa.eu/en/documents/report/infographic-
categorisation-antibiotics-use-animals-prudent-responsible-
use_ro.pdf
6.https://ec.europa.eu/health/system/files/2016-
11/2015_prudent_use_guidelines_ro_0.pdf
7.https://greenvetcare.ro/animale-de-companie-sub-tratament/