LICEUL DE COREGRAFIE SI ARTĂ DRAMATICĂ

„OCTAVIAN STROIA" CLUJ-NAPOCA

 
 
LUCRARE TEORETICĂ PENTRU SUSȚINEREA
COMPETENȚELOR PROFESIONALE

Transpunerea medicului Cehov in personajele Evgheni

Sergheevici Dorn si Astrov Mihail Lvovici

Prof. Coordonator Absolvent

FLORICA-DANIELA MOISUC Blaga Marius
 Argument

Anton Pavlovici Cehov este un caz rar de autor, al propriei biografii şi al propriei opere. El îşi asumă treptat
rigorile artei de a scrie, observând, analizând, participând. Proză sau teatru, medicină sau filantropie sunt tot
atâtea căi de a se înțelege pe sine, pe ceilalți şi compun scopul inițial şi ultim al artei ca artă și al artei de a trăi.
Cehov rămâne un subtil şi desăvârşit diagnostician, al sinelui şi al naturii umane. Şi medic, şi scriitor. Şi om, şi
artist. Ambele ipostaze avându-şi ca teren de manifestare hotarul brăzdat de convulsii al trecerii prin două
secole.
 Capitolul 1. Anton Pavlovici Cehov.
• Anton Pavlovici Cehov este unul dintre cei mai
cunoscuți și apreciați dramaturgi și compozitori de
piese de teatru din Rusia și chiar din lume. El a mai
scris piese precum: Unchiul Vania, Livada de vișini,
Trei surori.
• Cehov se naște în data de 29 ianuarie 1860 în
orașul Taganrog, Imperiul Rus și moare, la vârsta de
44 ani, în data de 15 iulie 1904 în orașul
Badenweiler, Imperiul German. A fost un medic,
prozator și dramaturg rus. De o sutǎ de ani
spectacole după piesele sale sunt prezente, practic,
în fiecare stagiune pe afișele teatrelor din România.
Mari regizori de teatru din România (Lucian Pintilie,
György Harag, Andrei Șerban, Cătălina Buzoianu,
Vlad Mugur, Tompa Gábor) au gǎsit surse majore
de inspirație în dramaturgia lui Cehov.
• Cehov a fost nevoit sa își plătească singur școlarizarea,
după ce tatăl său din cauza datoriilor este nevoit să se
mute la Moscova ca să scape de închisoare. Cehov
este singurul din familie care rămâne în Taganrog,
reușește să se întrețină oferind meditații, capturând și
vânzând sticleți și vânzând povestiri scurte ziarelor.
Orice rublă strânsă în plus o trimitea familiei în
Moscova. În 1879, Cehov se alătură familiei în
Moscova, fiind admis la școala de medicinǎ.
• „Fiecare act îl termin ca pe o poveste, duc acțiunea în
liniște și pace, iar la sfârșit îi dau cititorului peste bot.”
– Marturisea marele Cehov in jurnalul sau ...
„Elimină tot ce nu este relevant pentru poveste. Dacă
spui în primul capitol că pe perete atârnă o pușcă, în
al doilea sau al treilea capitol trebuie neapărat să se
descarce. Dacă nu se va trage cu ea, nu ar trebui să
atârne acolo.”
 Capitolul 2. Medicul Cehov.
• A.P. Cehov a fost un doctor foarte bun,
atât ca practician, cât şi ca om de
știință; o certifică lucrările şi articolele
sale de specialitate, o confirmă
frământările și dilemele pe care le
mărturiseşte în corespondență, o
afirmă părerile şi opiniile
contemporanilor (provenind din toate
mediile sociale). Pentru Cehov,
medicina este consecința unei opțiuni
pe deplin și voluntar asumată.
• Deși și-a dorit să predea medicină, dar n-a putut s-o
facă niciodată, deși a participat la congrese de breaslă,
deși a finanțat și a editat reviste de specialitate, Cehov
a fost, mai presus de orice un practician onest şi
scrupulos, cu izbânzi și ratări dramatice (unele i-au
provocat suferințe reale şi abandonuri temporare),
care, spre deosebire de alți doctori celebri (Rabelais şi
Schiller, de pildă), n-a renunțat la misia lui telurică, ba,
după confesiunile unor contemporani, şi-a făcut un
blindaj de orgoliu din condiția de medic, supărându-se
atunci când, în favoarea „iluziilor dragi” de scriitor, i se
punea la îndoială calitatea de slujitor devotat al lui
Esculap, spre mirarea celor ce-l știau modest, rezervat
şi veşnic nemulțumit de valoarea creațiilor sale (ca
Neimirovici-Dancenko și A. Derman).
 Capitolul 3. Comedia și Drama
Cehoviană.
Cu un caracter foarte modest, care l-a însoțit de-a lungul vieții, Anton Cehov nu și-a imaginat niciodată ce
dimensiuni ar putea căpăta reputația sa postumă. Reacțiile publicului la piesele lui de teatru din anul morții
au demonstrat cât de apreciat a fost scriitorul, atât în sufletul poporului rus, cât și pe plan internațional.
• 3.1. Comedia Cehoviană. • 3.2. Drama Cehoviană.
• Ca structură, teatrul lui Cehov se caracterizează printr-o simplitate extremă.
• Cehov a lansat o „comedie totală”, a cărei sursă a Refuzând formula multisecular-tradițională întronată de dramaturgia
devenit existența răsturnată prin transformarea ei occidentală, Cehov creează un teatru antiteatral, formulă ce presupune o
simplificare maximă a intrigii. La Cehov, în momentul ridicării cortinei, conflictul
într-un pretext pentru dialog. Prin aceasta, însă, interior al personajelor, prăbușirea lor sufletească, înfrângerea pe care o trăiesc
Cehov a schimbat și vechiul raport estetic al eroii săi, a și avut loc; astfel că sentimentul tragic rezidă în condamnarea de a
comediei. Comedia clasică reprezenta o dramă continua o existență cenușie, sfârșind prin înfrângere și resemnare. Şi trăirea
acestor ființe nefericite este atât de intensă, atât de intim personală, încât parcă
răsturnată, fiind o comedie a unui episod; comedia personajele nici nu dialoghează între ele, ci fiecare personaj, obsedat de
cehoviană, fiind o comedie totală, o comedie problemele lui, de sentimentele, de ideile, de aspirațiile lui, le exprimă în tot
atâtea monologuri.
insolubilă, reprezintă o tragedie răsturnata.
• İncercând să arate pe scenă procesul neintrerupt al vieții, faptul divers, omul cel
• Piesele lui Cehov nu se axează în jurul constituirii de toate zilele, naturaliştii creaseră un nou tip de dramă, menit să
unui conflict, ci în jurul destrămării conflictului care, sugereze ,,felia de viață”. Văzută ca o suită de momente întâmplătoare, piesa
naturalistă presupune renunțarea la convențiile intrigii și deznodământului:
ca orice întîmplare, este expediat în lunga serie a „Drama ideală pe care aş fi voit să o scriu nu ar trebui să aibă nici intrigă și nici
pretextelor pentru dialog. rezolvare” – mărturisea Hauptmann referindu-se la operele sale.
Capitolul 4. Medicul Cehov şi personajele în care s-a transpus.
4.1. Astrov Mihail Lvovici – Omul, jocul
aparențelor.
• Astrov are, fără îndoială, complexitatea amară a
autorului. Celibatar, trecut de vârsta exultărilor
grandioase, implicat până la suferință psihică în
condiția de medic de plasă („În postul mare, mi-a murit
un bolnav sub cloroform.”), umblând pe drumuri
pentru a-şi trata pacienții mocirliți de boli şi de sărăcie,
Astrov își permite „luxul” poetic de a crede în păduri,
chiar dacă desenarea acestora pe harta iluzorie a nevoii
de stabilitate nu face altceva decât să-i accentueze
sentimentul dureros al degradării inevitabile.
• Lucid și cinic, fascinant şi necruțător, Astrov îi trădează
pe ceilalți, trădându-se, in primul rând, pe sine, cu
voluptatea sinucigaşă a omului ce dă, de bunăvoie, cu
capul în limita tragică a existenței pe cale de a se
mortifica.
4.2. Evgheni Sergheevici Dorn.
• Evgheni Sergheevici Dorn (din Pescărușul) este de
meserie doctor în vârstă de 55 ani. Este plăcut de
femei, fiind întotdeauna sincer. El privește totul într-
un mod imparțial, nefiind influențat de alte
persoane. Dorn este singurul încurajator al
spectacolului lui Treplev. Are un spirit patern foarte
dezvoltat, cu toate că în piesă nu se sugerează faptul
că acesta ar avea un fiu/fiică. Are întotdeauna un
sfat pentru celelalte personaje și este grijuliu.
• Dorn este probabil singurul personaj conștient de
nivelele excesive de iubire neimpozată care se fierbe
în interiorul personajelor din jurul lui. Soția lui
Shamrayev, Paulina, este foarte atrasă de Dr. Dorn,
însă acesta este indiferent față de ea.
 Concluzii
Așadar Cehov este un iubitor al naturii, artist ce se exprima precis, fiind
inspirat din viața de zi cu zi. Cehov este cel mai apropiat de Shakespeare
atunci când vine vorba de a zugrăvi izbânzile sau decăderile omului,
demnitatea, curajul sau lașitatea, înțelegând prea bine că toate se pot regăsi
în aceeași măsură și, uneori în același timp, în ființa unui individ.
Doctorii din piesele lui Cehov sunt, în cel mai bun caz existențe de plan
secund sau, cel mai frecvent, sunt personaje care amplifică și colorează
fundalul psihologic al situațiilor de viață.
Între cele două personaje și Cehov, găsim multe asemănări de caracter. Ba
chiar putem spune ca Cehov este oglindit în acestea. Caehov iubea natura,
ceea ce se reflectă și în personajele din piesele lui. De exemplu Dorn, din
Pescărușul, este o figură paternă cu o aură de înțelepciune superioară față de
celelalte personaje, el având întotdeauna cheia rezolvării problemelor.