ARTA

CONVERSATIEI

Forme subtile de comunicare

Prof. Ramona Ioana Mezei

 VESTIMENTATIA
- este o formă mai subtilă de
comunicare nonverbală,
a cărei descifrare nu este
accesibilă tuturor.

 În forma sa cea mai simplă,

transpare din felul cum ne îmbrăcăm
în anumite ocazii, atunci cînd
comunicăm într-un anumit context.
 La un nivel mai profund,
vestimentaţia poate indica starea de
spirit şi personalitatea fiecăruia.
 PROXEMICA
– sau modul în care comunicăm cu şi în spaţiu –
este o altă formă de comunicare nonverbală, care
îşi are rădăcinile atat în sistemul cultural în care ne
situăm, cît şi în propriul sistem de valori şi de
ordonare a lumii.

Proxemica este, de fapt, teoria distanţelor.

Psihologul american Edward Hall este cel
care a pus în 1996 bazele acestei teorii

Zone de comunicare
1. ZC intimă: 0 - 50 cm
(pentru îndrăgostiţi şi prieteni apropiaţi);
2. ZC personală: 50 cm – 1,20 m
(pentru convorbiri cu prietenii sau vizitatorii);
3. ZC socială: 2 – 3 m
(pentru discuţii formale şi afaceri sau reuniuni);
4. ZC publică: 5 - 10 m sau mai mult
(pentru Pentru prezentări în auditoriu sau pe teren şi
pentru discuţii).
Zonele de distantare in
Romania

1. ZC intimă: 0 - 35 cm
2. ZC personală: 35 cm – 1,20 m
3. ZC socială: 1,20 m – 2,5 m
4. ZC publică: 3 - 10 m sau mai mult
Comunicarea cu timpul este de aceeaşi natură
ca şi comunicarea cu/în spaţiu şi ţine mai mult
de normele culturale decît de cele personale

Percepţiile asupra timpului diferă de la o

cultură la alta, ceea ce duce, adeseori la
„crampe de comunicare” între aparţinătorii
unor culture diferite.
 Punctualitatea
(comunicarea cu timpul)

De exemplu, cultura balcanică şi cea a

Europei Occidentale: în partea vestică a
continentului, punctualitatea este un aspect
esenţial, în timp ce în Europa Orientală
accentul nu cade atît pe punctualitate, cat
pe dimensiunea existenţială a vieţii.
 Ştiaţi că:
S-a constatat că, numai cu mainile, omul poate face peste
7 000 000 de mişcări diferite.
 Diferite popoare au modurile lor de comunicare:
 Indienii din America de Nord îşi exprimă dezacordul prin
clătinarea pe verticală a palmei ridicate la nivelul feţei;
 Arabii, în semn de negare, ridică puţin capul, iar pentru a-şi
exprima totalul dezacord, îşi mişcă unghia de la degetul mare al
mîinii drepte, ca mai apoi s-o arunce brusc înainte;
 Turcii, pentru acelaşi lucru, îşi ridică bărbia şi îşi îngustează
ochii şi plescăiesc uşor din limbă;
 Malaiezii, în loc de a spune “nu”, îşi lasă, pur şi simplu, ochii în
jos;
 Bulgarii îşi exprimă dezacordul dand afirmativ din cap (ceea ce
la noi corespunde aprobării).