Reprezentarea detaliilor de planimetrie

pe hărţile topografice militare.

PROBLEME:
1. Notiuni generale.
2. Categorii de detalii de planimetrie reprezentate pe hartile topografice.

Bibliografie:
- Topografie militară, ed. 1976;
- Atlas de semne convenţionale pentru planurile topografice, ed. 1983;
- Curs de pregătire militară generală ediţia 2007.

1. Notiuni generale:
Semnele convenţionale reprezintă un sistem de notaţii sub formă
de simboluri, cu ajutorul cărora se indică pe hărţi poziţia în teren a
diferitelor obiecte şi fenomene, redându-se în acelaşi timp şi
caracteristicile lor cantitative şi calitative.
Clasificare: * semne convenţionale de contur;
* semne convenţionale de scară;
* semne convenţionale explicative.
 SEMNELE CONVENŢIONALE
A. SEMNE CONVENŢIONALE DE CONTUR
B. SEMNE CONVENŢIONALE DE SCARĂ
C. SEMNE CONVENŢIONALE EXPLICATIVE
Semne convenţionale de
contur se folosesc pentru reprezentarea
pe hartă a acelor detalii a căror
configuraţie din teren se poate reda la
scara hărţii. Se mai numesc semne
convenţionale la scara hărţii. Exemplu:
păduri; mlaştini; grădini, etc
Semne convenţionale de
scară se folosesc pentru reprezentarea
unor detalii din teren, de dimensiuni mai
mici, care nu pot fi reprezentate la scara
hărţii. Numărul lor şi dimensiunile
depind de scara hărţii, dar indiferent de
scară, aceste semne redau poziţia reală
a obiectelor din teren.
Semne convenţionale
explicative sunt toate celelalte notări
convenţionale ce se fac pe hartă, pentru
a scoate în evidenţă unele caracteristici
suplimentare ale detaliilor din teren.
Acestea sunt folosite întotdeauna
combinat cu celelalte semne
convenţionale. Exemplu: o pădure, cu
simbolul ce reprezintă înălţimea,
grosimea şi densitatea copacilor. Mai
sunt şi inscripţiile şi cifrele care
însoţesc semnele ca: localităţi; râuri;
exploatări miniere; uzine; aeroporturi,
etc.
Puncte de bază
REPREZENTAREA PUNCTELOR
DE BAZA SI A OBIECTIVELOR

Punctele de bază reprezintă

elementele principale ale hărţilor
topografice, pozitia lor pe harta fiind
determinata cu ajutorul
coordonatografului.
Pe hărţile la scările 1:25.000;
1:50.000 şi 1:100.000 se trec punctele
astronomice, punctele de triangulaţie
şi poligonometrice. Lângă semnele
convenţionale ale punctelor de bază
Obiective economice, industriale, culturale, se înscrie cota lor în metri.
sportive etc Toate întreprinderile, construcţiile
industriale, agricole şi social-culturale
sunt reprezentate pe hărţile la scară
1:25.000; 1:50.000; 1:100.000 prin
semne distincte şi nu prin
generalizare.
Locurile de exploatare la
suprafaţă sau subterane sunt
reprezentate prin semne
convenţionale de scară, întrucât nu se
pot reprezenta la scara hărţii. Lângă
semnele convenţionale sunt trecute
inscripţiile care indică felul
obiectivului sau al producţiei.
 REPREZENTAREA LOCALITĂŢII PE HARTĂ

Reprezentarea
localităţilor:
Zonă cu clădiri
nerezistente la
foc

La hărţile topografice cu scara

1:25.000; 1:50.000; 1:100.000, localităţile se
reprezintă prin redarea caracteristicilor
acestora, densitatea construcţiilor,
construcţii mari, comunicaţii, pieţe,
importanţa politico-administrativă.
Zonă cu clădiri rezistente
la foc Lângă reprezentarea grafică a
localităţilor este scrisă denumirea acesteia
şi inscripţia prescurtată a organului local al
puterii de stat, numărul de familii.

IONEŞTI
7382 C.J.
Denumirea localităţii în funcţie de: importanţa politico-economică,
număr de locuitori, suprafaţă.
7382–numărul de familii (numărul de gospodării);
C.J.-organul administraţiei publice locale (Consiliu judeţean).
REPREZENTAREA CONDUCTELOR, ÎMPREJMUIRILOR,
RAMBLEELOR, DEBLEURILOR, LIMITELOR ŞI CĂILOR
FERATE

Reprezentarea conductelor,
împrejmuirilor, rambleelor,
debleelor, liniilor

Din această categorie

fac parte:
* liniile electrice pe stâlpi de
lemn, metalici, beton;
* liniile de transmisiuni;
* conductele cu
construcţiile aferente;
* împrejmuiri de piatră,
cărămidă, garduri metalice;
* debleurile (săpături sub
nivel);
* rambleele (umpluturi peste
nivel).
De reţinut că reţelele
electrice, de transmisiuni şi
conductele nu se trec în
localităţi, ci numai în afara
acestora.
REPREZENTAREA DRUMURILOR
AUTOSTRADĂ:
2 – nr. benzilor;
4 – lăţimea unei benzi, în metri;
B – material de acoperire.
ŞOSEA MODERNIZATĂ:
7 – lăţimea carosabilului;
10 – lăţimea din şanţ în şanţ;
As – material de acoperire.
. reprezentate în totalitate pe hărţile topografice. Alături de
ŞOSELE:
6 – lăţimea carosabilului;
8 – lăţimea din şanţ în şanţ;
P – material de acoperire.
. Drumurile sunt reprezentate pe hartă în
Drumuri în construcţie
Drum natural (vicinal)
Drum de exploatare pe câmp sau în pădure
Poteci pentru transporturi samarizate
sau de picior
Trecerea drumului peste un curs de apă - pod
Reprezentarea reţelei de comunicaţii
Comunicaţiile constituie elementele
principale pe hărţile topografice militare, având o
importanţă deosebită pentru deplasarea trupelor.
Reprezentarea căilor ferate:
Căile ferate sunt clasificate astfel:
- după lăţimea ecartamentului: normale şi înguste;
- după numărul liniilor: simple, duble, triple, etc.;
- după stare: în construcţie, în exploatare.
Căile ferate, indiferent de densitatea lor, sunt
căile ferate sunt reprezentate şi construcţiile aferente: -
gările, cantoanele, podurile, etc.
Reprezentare drumurilor:
funcţie de starea lor, împărţindu-se în următoarele
categorii:
- autostrăzi cu lăţimea peste 14 m;
- şosele modernizate cu lăţimea peste 6 m;
- şosele cu fundaţia de piatră, nisip, pământ tare;
- drumuri naturale îmbunătăţite;
- drumuri naturale (vicinale);
- drumuri de exploatare de câmp sau forestiere;
- drumuri de iarnă, caravane, poteci.
La reprezentarea drumurilor, şoselelor, se
trec pe hartă toate caracteristicile şi construcţiile aferente,
precum şi construcţiile de pe marginea drumului, hoteluri,
autogări, cabane, poduri, pietre kilometrice, etc.
Reprezentarea reliefului pe hărţile topografice militare

Prin orice metodă se reprezintă relieful, trebuie să se rezolve

următoarele probleme:
* determinarea aspectului general al reliefului, reprezentarea
formelor sale caracteristice şi a poziţiilor relative în spaţiu ale
acestora;
* determinarea diferenţelor de nivel relative;
* determinarea gradului de accidentare şi de accesibilitate a
terenului;
* determinarea pantei terenului.

Modalităţi de reprezentare a reliefului în tehnica cartografică:

* metoda planului cotat;
* metoda curbelor de nivel;
* perspectivă;
* haşuri;
* tente;
* hipsometrică;
* stereoscopică şi a hărţilor în relief.
METODA PLANULUI COTAT

Metoda planului cotat

Constă în a scrie în
plan, în dreptul proiecţiei
orizontale a fiecărui punct
determinat, cota sa. Pentru a
da oarecare expresivitate
planului cotat, se obişnuieşte
să se traseze pe acesta şi
liniile caracteristice ale
reliefului.
Cotele – reprezintă
altitudinea absolută faţă de
nivelul mării. Acestui plan
cotat îi lipseşte o doză mare
de expresivitate, plasticitatea
este inexistentă, iar
amănuntele rămân neclare.
REPREZENTAREA RELIEFULUI PE HARTĂ PRIN CURBE DE
NIVEL

Metoda curbelor de nivel

Este cea mai

corespunzătoare metodă de
reprezentare a reliefului pe hărţile
topografice, cunoscută până în
prezent.
Curba de nivel este
locul geometric al punctelor de pe
suprafaţa terestră ce au aceeaşi
cotă.
Curbele de nivel se
obţin prin intersectarea imaginară
a suprafeţei terestre cu planuri de
referinţă situate la înălţimi
succesive, la distanţe egale şi
paralele între ele. Curbele de
nivel mai pot fi definite ca fiind
proiecţiile orizontale ale
secţiunilor terenului cu planuri
orizontale duse la diferite înălţimi
REPREZENTAREA FORMELOR CARACTERISTICE DE RELIEF
PRIN CURBE DE NIVEL

Pe hărţile topografice militare dealul şi

mamelonul sunt reprezentate prin curbe de
nivel închise. Curba de nivel din interior
are valoarea cea mai mare (cea mai mică).
Depresiunea este reprezentată prin curbe
de nivel închise, indicatoarele de pantă
fiind orientate spre interiorul curbelor de
nivel.

Creasta (culmea, botul de deal, crupa) este

reprezentată prin curbe de nivel de forme
alungite, îndreptându-se în sensul de
coborâre a liniei de despărţire a apelor.

Valea este reprezentată prin curbe de nivel

alungite ca şi în cazul crestelor, dar
convexitatea acestora sunt dirijate în
sensul de urcare a talvegului.

Şaua se reprezintă prin curbe de nivel

închise, remarcându-se prezenţa a două
vârfuri şi a unui gât al şeii.

În natură, şi în consecinţă şi pe hartă, nu

se întâlnesc niciodată aceste forme în mod
izolat, ci într-o strânsă corelaţie în funcţie
de caracteristicile zonei reprezentate.