Traumatismele la copii

Doina Victor M1728

 Structura osului la copil

Osul la copil are patru zone:

1. epifiza – zona
intraarticulară
2. fiza sau zona de
creştere – situată între
epifiză şi metafiză
3. metafiza – situată între
diafiză şi zona fizară
4. diafiza
 Structura osului la copil
• Osul copilului este elastic şi flexibil. Periostul este puţin aderent
la osul cortical, bine vascularizat, gros, cu osteogeneză activă.
Este prezentă zona de creştere - zona fizară.
• Osul la vârsta copilăriei este supus unor modificări constante care
se datorează creșterii în lungime prin intermediul cartilajului de
conjugare şi în grosime prin osificare periostală. Inițial osul nou
este o matriţă cartilaginoasă care devine progresiv osoasă prin
apariția nucleilor osoşi.
 Structura osului la copil
Asupra sistemului osteo-articular al copilului
acţionează nişte legi, care îi dirijează creşterea şi
dezvoltarea atât în stare fiziologică cât şi în diferite
circumstanţe patologice.
Acestea sunt legile lui Delpeche şi Wolf.

Prima lege ţine de existenţa la copil a cartilajului de

creştere. Conform acestei legi orice presiune pe el
încetineşte creşterea osoasă în zona de presiune, iar
orice diminuare a presiunii îi creşte activitatea.
 Structura osului la copil
A doua lege dirijează creşterea şi dezvoltarea
articulaţiilor: pentru dezvoltarea normală a
unei articulaţii este necesar ca pe suprafeţele
articulare să se exercite presiunile şi mişcările
specifice articulaţiei în parte.
 Caracteristicele fracturilor
specifice la copii
Fractura subperiostică -
este o fractură fără
deplasare sau cu
deplasare minimă.
Corticalele fracturate,
iar manşonul periostic
rămâne integru.
 Caracteristicele fracturilor
specifice la copii
Fractură în “lemn verde” - constă în fracturarea
completă a unei corticale, aceasta perforând manşonul
periostic, cealaltă corticală fiind doar angulată.
 Caracteristicele fracturilor
specifice la copii

Fractura intraarticulara, traiectul de fractura

ajunge la nivelul suprafetei articulare;
 Caracteristicele fracturilor
specifice la copii
Leziunea Broc – Şaseniac, se produce la copii în vârsta
de până la 3-4 ani. Este tipic mecanismul de lezare - de
tracţiune. Este unica leziune, care nu necesită examen
radiologic, reducere închisă fără anestezie generală şi
imobilizare pansament moale Desault.
 Clasificari
Fracturi ale oaselor sănătoase
Fracturi patologice ( pe fondul tumorilor, displaziei fibroase etc.)

directe: la nivelul acțiunii

forței
indirecte: în altă zonă, unde
nu a acționat agentul traumatic:
a) flexie,
b) tracţie,
c) compresie,
d) torsiune
 Clasificari
Incomplete: Complete:
a) în lemn verde 1. după linia fracturii:
b) deformare în grosimea a) transversale
metafizei b) b) oblice
c) prin înfundare c) c) longitudinale
d) fisuri d) d) spiroide
e) 2. după deplasare:
f) a) prin translaţie
g) b) prin ascensiune
h) c) prin rotaţie
i) d) unghiulară
j) 3. - formarea fragmentului proximal şi
distal
 Traumele la copii
Simptomatologia
Semne certe
• Mobilitatea patologică
• Crepitația osoasă
• Întreruperea continuității osoase
• Confirmarea prin examen radiologic în 2 incidențe

Semne de probabilitate
• Durerea pronunţată
• Echimoză
• Diformitatea regiunii afectate
• Scurtimea de segment
• Dereglare funcțională
 Traumatismele la nou-nascuti

•Cauza 1-2% decese neonatale.

•Trauma la nastere este a 6-a cauza de deces la neonatali (25 decese la
100.000 US).
•Pentru fiecare moarte neonatala, sunt 20 de copii cu traume majore asociate
la nastere.

Cutiei craniene Abdomenale

Leziuni de plex nervos Toracice (Pneumotorax)
Faciale Musculoskeletale
Oculare
Traumatismele craniene

•Cefalohematoma
•Fracturi de craniu
•Hemoragie intracraniana
 Acumulare de sange intr-unul sau mai multe oase ale craniului (de obicei, osul parietal)
si care este acoperita de periost.

Cel mai frecvent, apare la nou-nascutii care au fost extrasi cu forcepsul sau
prin vacuum extractie, fiind supusi la o presiune crescuta in canalul de nastere.

Nu este necesar niciun tratament, cefalhematomul dispare in cateva luni. Daca este extins, se poate produce
icter.

Cefalhematomul la un copil arata un traumatism recent la nivelul capului; ocazional, la examneul radiologic
se poate evidentia o fractura.
 Fracturi craniene
Sunt rare si se produc prin traumatism
direct (forceps, travaliu prelingit). Se
poate asocia cu cefalhematom. Pe
radiografie se poate documenta linia de
fractura. Fracturile simple fara infundare
se vindeca spontan, fara sechele. Fracturile
cu infundare netratate pot sa se complice
cu deficit neurologic si chist
lepromeningeal. Daca sunt recunoscute,
aceste fracturi pot fi reduse prin presiune
laterala, prin aspirare sau chirurgical (daca
aspirarea a esuat si/sau exista semne
neurologice). Cele mai grave sunt
fracturile de baza de craniu, de obicei
letale, exteriorizate prin hemoragie otica
sau nazala.
 Hemoragie intracraniana

Aproximativ 20% dintre nou-născuții prematur cu o

greutate la naștere mai mică de 1500 g au hemoragie
intracraniană. Astfel de traume la naștere ca hemoragie
intracraniană la nou-născuți pot apărea în mai multe spații
ale SNC. Hemoragii mici în spațiul subarahnoid, secera și
nemetria cerebelului sunt adesea constatări accidentale
privind autopsia nou-născuților care au murit din cauze
care nu au legătură cu sistemul nervos central. Hemoragii
mari în spațiul subarahnoid sau subdural, parenchimul
creierului sau ventriculele sunt mai puțin frecvente, dar
mai severe.
 Leziuni de plex

În funcţie de sediul leziunii nervoase

se disting 3 forme anatomo – clinice.

a. Forma înaltă Duchenne - Erb,

presupune lezarea rădăcinilor C5, C6
la nivelul joncţiunii lor. Copilul
menţine membrul superior pe lângă
corp cu braţul în adducţie şi rotaţie
internă, antebraţul în extenzie şi
pronaţie, în primele 3 zile poate
exista o paloare anormală
 Leziuni de plex
b. Forma joasă Klumpke, lezarea
C7,C8, Th1. Sunt paralizate numai
mișcările
mâinii şi degetelor.

c. Forma totală Erb - Klumpke presupune lezarea tuturor rădăcinilor

plexului brahial cu paralizia întregului membru superior, care atârnă
inert pe lângă corp.
Presupune lezarea tuturor rădăcinilor plexului brahial cu paralizia
întregului membru superior, care atârnă inert pe lângă corp.
 Evoluţia diferă.

Forma de tip superior, care este cea mai

frecventă, are o evoluţie favorabilă în 80%,
retrocedarea paraliziilor survenind în câteva
săptămâni sau luni. Formele de tip inferior şi
cele totale au un prognostic sumbru, paraliziile
fiind de obicei definitive.
 Traumatismele faciale
Oasele faciale
dislocarea portiunii
cartilaginoase a nasului se
poate rezolva prin repunere
manuala;
fractura de mandibula se poate
vindeca dupa reducere si cerclaj
cu sarma (sudare in 10-14 zile).
In lipsa tratamentului se poate
produce o crestere anormala a
mandibulei.
 Trauma oculara
•Echimoze si rani ale pleoapelor;
•Hemoragii subconjuctivale si
retiniene(resorbtia fara sechele);
•Hemoragii in corpul vitros (prognostic
rezervat; pot impune inlocuirea corpului vitros
pe cale chirurgicala, daca nu se resorb in 6
luni);
•Lezarea corneei poate conduce la  opacefieri
permanente;
•Lezarea nervului optic prin tractiune sau
hemoragii poate detremina cecitate;
•Leziunile nervilor cranieni pot determina
strabisme prin pareze ale muschilor globului
ocular;
 Traumele abdomenale

Sunt foate rare si apar sub 1% din nou nascuti.

Cel mai des apare la copii cu nasteri ingreunate
depistati cu careva megalii organice antenatale.
Se manifesta prin semne hemoragice (anemie,
paloare) si deseori sunt letale.
Cel mai des intilnite traume abd: ficat, splina,
suprarenale
 Pneumotoracele

Se intilneste cel mai frecvent la nou nascutii

ventilati artificial prin presiune pozitiva
Se rezolva deseori spontan in 24-48h, iar
caurile mai grave necesita interventie
chirurgicala.
 Traume ale coloanei vertebrale
• Aceste leziuni se produc in degajarile pelviene
dificile cu rotiri brutale ale trunchiului.
Nou-nascutul este mort / moribund sau
deteriorarea este progresiva spre deces cu para
si tetraplegie.
Leziunile constau in fracturi si dislocari de
vertebre insotite de sectiunea maduvei.
Tratament: ventilatie mecanica, cateterism
vezical, ingrijirea tegumentelor, fizioterapie.
 Traume musculoscheletale
Clavicule

•Fracturile claviculelor sunt

frecvent “in lemn verde” ;
•Semnele clinice sunt: crepitatii,
edem si eventual, reducerea
miscarilor membrului superior;
•Calusul se formeaza in 7-10 zile;
•Imobilizarea cu mana pe torace
reduce durerile.
 Traume musculoscheletale

Oasele membrelor (humerus, femur)

•Fracturile se produc de obicei in

nasterile pelviene;
•Semnile clinice sunt: miscari reduse ale
membrului afectat, mobilitate anormala
cu intreruperea continuitatii osoase,
crepitatii si tumefactie, dureri la
mobilizare (copilul plange);
•Dupa imobilizare evolutia se face spre
restitutio ad integrum.
 Fracturile de claviculă
Fracturile de claviculă la copil se pot
produce în urma unui mecanism direct -
lovitură directă asupra claviculei, dar cel
mai frecvent ca urmare a mecanismului
indirect - prin cădere pe partea laterală a
articulației umărului, cotului, compresia
bilaterală din părți.
- Se fracturează cel mai des în treimea
medie, unde este o curbură fiziologică a
claviculei.
- Fragmentul central este deplasat
superior, datorită tracţiei m.
sternocleidomastoideus.

Numai la copii se întâlnește epifizioliza

părţii sternale. La copii nu se produc luxaţii
traumatice a porțiunii sternale a claviculei.
 Fracturile de humerus
Regiunea proximală:
epifizioliza, osteoepifizioliza capului humeral, fractura colului
chirurgical.
Se clasifică:
a) prin abducţie b) prin adducţie c) prin flexie d) prin extenzie
e) comprimată
Fracturile diafizare: cel mai frecvent se întâlnesc fracturile
oblice şi spiroide
Regiunea distală, fracturi metafizare:
1) Fracturi supracondiliene - fracturi extraarticulare
(linia fracturii mai sus de fosa olecrani).
2) Fracturi transcondiliene - fracturi intraarticulare (linia
fracturii prin fosa olecrani). a) prin extensie, cele mai
frecvente 94% b) prin flexie 6% c) prin varus d) prin
valgus e) deplasare specifică - rotaţia fragmentului
central.
 Regiunea distală, fracturi epifizare:

Clasificarea după P. Moroz

tip I - linia fracturii trece prin nucleu
tip II - la hotarul între capitel şi trohlea
tip III- include şi o parte din trohlea (86%)
tip IV - traiectul fracturii în plan frontal şi deplasare
anterior şi cranian.
Aceste fracturi cel mai frecvent duc la pseudoartroze în
caz de tratament ortopedic. În toate tipurile de fractură
este indicat tratamentul chirurgical (repoziție deschisă).
Fracturile epicondilului medial însoţesc mereu luxaţiile
traumatice de antebraţ. Luxația se reduce prin metoda
Chaclin.
Clasificarea după Watson - Jones:
1. fr. cu deplasare mică caudală
2. fr. cu deplasare laterală şi caudală mai mare de 5 mm.
3. Deplasare până la nivelul articulaţiei
4. Se află în articulaţie, între trohlea şi suprafaţa
articulară a ulnei.

În 70% de fracturi este asociată cu leziunea n. ulnar. În

toate tipurile de fractură este indicat tratamentul
chirurgical (repoziție deschisă). Epifizioliza totală
distală de humerus. Este una din cele mai complicate
leziuni. Se întâlnește de la n.-n. până la 10 ani.
Caracteristic este: corelaţiile dintre capitelul humeral
şi capul radial nu se dereglează, ele se deplasează
paralel. Se face diagnosticul diferenţial cu luxaţia de
radius, cot, fractura capitelului humeral.
 Fracturile de antebraţ
Fracturile proximale ale radiusului:
osteoepifizioliza de cap radial, col
radial Clasificarea după Jude a fr. de
cap radial

1. fr. cu deplasare foarte mică

2. deplasarea fragmentelor cu
< 30
3. < 30-60
4. < 60-90 Este tipică dereglarea
mişcărilor de supinaţie şi pronaţie.
 Fracturile de femur
Regiunea proximală:
1. epifizioliza capului femoral
2. osteoepifizioliza
3. fracturi de col femoral
 • Semnul clinic caracteristic pentru fracturile
intraarticulare de femur este semnul “picior lipit”
• Fracturi diafizare – cel mai frecvent oblice şi
spiroide
• În partea distală fracturi supracondiliene, care
pot avea o deplasare tipică când fragmentul
distal se deplasează posterior şi comprimă a.
poplitea.
• Este gravă fractura prin tasare a zonei fizare
distală.
 Tratament
• Tratamentul traumatizaţilor se bazează pe
principiile chirurgiei de urgenţă (măsurile de
reanimare, antişoc, hemostază)
• Acordarea ajutorului medical politraumatizaţilor
sau celor cu traumă asociată se bazează pe
principiul traumei dominante.
• După măsurile antişoc se efectuează radiografia în
2 incidenţe şi repoziţia fracturii (analgezia,
aplicarea tracţiei, repoziţia, imobilizare)
Principiile de tratament
• Profilaxia infecţiei în fracturi deschise
(prelucrarea chirurgicală a plăgii, terapia
antibacterială).
• Asigurarea analgeziei la efectuarea repoziţiilor şi
a tuturor manipulaţiilor.
• Fragmentele deplasate necesită repoziţie.
• Fragmentele repuse necesită imobilizare până la
consolidarea osoasă.
 Metode ortopedice de tratament

• Imobilizare gipsată (fracturi fără deplasare,

contuzia ţesuturilor moi, se aplică de asemenea şi
după efectuarea repoziţiilor închise)
• Repoziţii închise - într-un moment, sub anestezie
generală.
• Tracţie cutanată (fracturi de femur şi gambă
diafizare, vârsta până la 3 ani, fr. diafizare de
humerus)
• Tracţie scheletică
Indicaţii către tratament chirurgical

• Fracturi deschise
• Fracturi asociate cu lezare de nervi şi vase
• Fracturi intraarticulare
• Fracturi cominutive
• Fr. cu pericol de penetrare a ţesuturilor moi de către
fragmentul deplasat (fr. claviculă)
• În lez. col. vertebrale: fr. deschise, instabile, cu
complicaţii
 Consolidarea fracturilor la copil

• Se produce mai rapid decât la adulţi.

• Fr. la nou-născut au o durată de consolidare de
la 7 până la 21 zile.
• Fr. metafizare – 3-4 săptămâni
• Fr. epifizare – 3-6 săptămâni
• Fr. diafizare – 4 – 8 săptămâni
 Sinddrom Vokman
• Ischemia Volkmann, caracterizată printr-o compresie
excesivă a unui mușchi al membrului superior (mai frecvent)
în loja sa aponevrotică, descrie deformarea mâinii, a
degetelor și a încheieturii. Apărută de regulă în urma unei
vătămări, contractura Volkmann este rezultatul modificărilor
ciclice ale fluxului de sânge în compartimentele osteofasciare
ale antebrațului. Anatomia neurovasculară particulară face ca
mușchii flexori ai antebrațului să fie susceptibili la ischemie
și infarct muscular, astfel că traumatismele severe, precum
leziunile arteriale, arsurile sau fracturile, ar putea determina
deteriorarea nervilor, mușchilor și a endotelilui vascular.