Biochimie

Biocatalizatori
- Enzime si hormoni -
Prof. Galbenu Oana Raluca

CURS 6 1
 Biocatalizatori

CURS 6 2
 Enzimele
• Enzimele, sunt
• din punct de vedere structural, proteine constituite din aminoacizi
• din punct de vedere funcțional , biocatalizatori biologici care au rolul de
permite realizarea unor reacții cu viteză mărită, au capacitate de a cataliza
reacțiile chimice în condiții blânde de temperatură, pH și presiune. Enzimele
sunt catalizatori specifici care nu conduc la obținerea de produși secundari
nedoriți.

CURS 6 3
Proprietatile enzimelor:
• Iau parte la reactie dar se reformeaza la sfarsitul acesteia (nu se
consuma)
• Nu modifica echilibrul reactiilor reversibile dar maresc viteza de
reactive in ambele sensuri
• Sunt eficiente in cantitati foarte mici (sunt foarte active)
• Au specificitate foarte mare

CURS 6 4
 Denumirea si clasificarea enzimelor
Uniunea Internaționala de Chimie Pură și Aplicată (IUPAC) clasifică enzimele în 6 clase și
anume:
• Oxidoreductaze – catalizează reacțiile de oxidoreducere, prin transfer de hidrogen sau
electroni, sau prin combinarea unui substrat cu oxigenul molecular;
• Transferaze – catalizează transferul diferitelor grupări chimice de la un substrat donator la
un substrat acceptor;
• Hidrolaze – catalizează scindarea hidrolitică a diferitelor substraturi, prin adiția apei la
nivelul diferitelor grupări chimice;
• Liaze – catalizează adiția sau îndepărtarea unor grupări chimice din substraturi, prin
mecanisme diferite față de hidroliză;
• Izomeraze – catalizează rearanjări intramoleculare;
• Ligaze sau sintetaze – catalizează sinteza unei noi legături prin unirea a doi compuși într-
unul singur, folosind ca sursă energetică nucleozidtrifosfații;
CURS 6 5
Utilizarea enzimelor:
• In reactiile metabolice din organism
• Modificarea enzimelor sanguine se produce in numeroase boli ale organelor interne, ca urmare
dozarea acestora are caracter diagnostic
• Enzimoterapia de sistem are un rol important intrucat poate influenta in mod benefic stari
patologice. Corectarea acestor dereglari se realizeaza prin tratamentul substitutiv cu preparate
enzimatice
• fabricarea unor produse prin transformarea enzimatică a amidonului; la fabricarea unor
produse alimentare: produse lactate, bere, sucuri, vin, panificație;
• intră în compoziția detergenților;
• în industria textilă, hârtiei și a furajelor pentru animale;
• sinteza catalitică a unor substanțe chimice;
• analiza alimentelor,
• inginerie genetică;
CURS 6 6
Structura enzimelor
2 categorii:
• formate numai din AA; structură exclusiv proteică. Ex proteaze,
lipaze, ribonucleaze
• componenta proteică sau APOENZIMA + componenta neproteică sau
COFACTOR; majoritatea enzimelor

CURS 6 7
 COFACTORI:
A. Gruparea prostetică
Componenta neproteică legată de apoE prin legături ferme, stabile, neputându-
se desprinde de aceasta. Ex FMN, FAD
B. Coenzima
Derivat al unei vitamine, componenta neproteică legată de apoE prin legături
labile . Poate trece uşor de la o apoE la alta Ex NAD+; NADH, H+; NADP+
C. Ionii metalici
Sunt necesari pentru pentru activitatea a numeroase enzime. După modul de
legare a şi rolul ionului metalic, enzimele sunt:
- metaloenzime ce conţin o cantitate bine definită de ion metalic funcţional, fiind strâns legat de apoE
- enzime metaloactive, a căror activitate creşte în prezenţa ionului metalic, care leagă metalul slab, iar
cantitatea acestuia nu este strict delimitată
CURS 6 8
• Regiunea din enzimă unde se fixează moleculele substratului şi se produc
reacţiile chimice care transformă aceste molecule se numeşte centru activ.
• Enzimele alosterice contin pe langa centrul activ si centrul alosteric; Aici se
fixeaza efectorii alosterici care nu intervin direct in cataliza, dar pot influenta
procesul catalitic prin modificarea conformatiei spatiale a enzimei
• Specificitatea enzimelor : Specificitate de substrat (absoluta, relativa si
stereochimica) sau specificitate de legatura (recunosc un anumit tip de legatura
chimica)

CURS 6 9
 Factori care influenteaza activitatea enzimatica
1. pH-ul
• Pentru enzimele din organismul uman, pH-ul optim de actiune este pH-ul normal al mediului in
care ele isi manifesta actiunea catalitica
• Centrul activ al enzimelor contine grupe ionizabile, acide sau bazice, deci modificarea pH-ului are
ca efect modificarea gradului de disociere si, implicit, modificarea vitezei de reactie.
• Pentru enzimele din organismul uman pH-ul optim este intre 5-9, dar exista enzime ce
actioneaza si in afara acestui interval. De exemplu, pepsina actioneaza la pH 1,5-2, fosfatazele
alcaline la pH 9-10, iar fosfatazele acide la pH 4,5-5.
• Temperatura
• Efectul temperaturii asupra activitatii enzimelor este rezultanta actiunii a doi factori opusi,
cresterea vitezei de reactie cu temperatura si denaturarea termica a enzimelor
• Activitatea oricarei enzime variaza cu temperatura
• Temperatura optima pentru enzimele din organismul uman este 37-40 grade C, la plante 50-60
grade C, iar pentru cele din microorganismele din apele termale este 80-100 grade C
• Determinarea activitatii unei enzime trebuie sa se faca la o temperatura intre 25-37C.
CURS 6 10
• Concentratia substratului
• In reactiile cu un singur S, mentinand constanta [E], cresterea [S] determina
marirea vitezei de reactie pana cand se atinge o valoare maxima peste care
oricat ar creste concentratia substratului viteza reactiei enzimatice ramane
nemodificata
• La concentratii mici de S, viteza de reactie este proportionala cu [S] (reactii de
ordin1)
• La concentratii mari de S, viteza de reactie devine independenta de
concentratia substratului (reactii de ordin 0), enzima saturandu-se cu S.
• constanta Michaelis poate fi definita drept concentratia de substrat la care
viteza de reactie este jumatate din viteza maxima; este un indice al afinitatii
enzimei pentru substrat, variind invers proportional cu aceasta

CURS 6 11
Efectorii enzimatici
• sunt substante cu structuri chimice variate care aduse in mediul de reactie pot
influenta activitatea enzimei care catalizeaza reactia
• Efectorii enzimatici pot fi activatori sau inhibitori.
• Activatorii enzimatici sunt compusi care stimuleaza activitatea enzimelor.
Acestia pot fi:
• Activatori ai unor proenzyme: Forma inactiva a enzimei se numeste proenzima
sau zimogen, in care centrul activ al enzimei este mascat. Prin eliminarea unei
parti din molecula, centrul activ este demascat, enzima devenind activa
• Inhibitorii enzimatici: compusi care influenteaza negativ activitatea enzimelor
pe care o pot anula definitiv sau temporar. Ei pot afecta situsul catalitic al
enzimei sau orice alta regiune a moleculei, astfel influentand legarea
substratului de enzima

CURS 6 12
CURS 6 13
Actiunea unor medicamente se datoreaza faptului ca sunt inhibitori
competitivi

CURS 6 14
 Hormonii
• Hormonul este o substanță biochimică care
transmite informații de la un organ sau țesut
la altul, fiind secretată de glandele endocrine
sau de alte țesuturi, care stimulează și
coordonează activitatea anumitor organe sau
a întregului organism.
• informațiile transmise pe cale hormonală
sunt mai lente( adrenalina- secunde, alti
hormoni – zile), până ce informațiile ajung la
organul sau țesutul țintă. De la această regulă
fac o excepție hormonii tisulari (produși de
țesuturi), de ex: histamina, serotonina, sau
prostaglandinele, produși direct de
parenchimul
CURS 6
organului țintă. 15
 Clasificarea hormonilor dupa structura:
1. Hormoni steroidici:
• H sexuali feminini (estrona, estradiol, estriol, progesterone) si masculine (androsteron,
testosterone)
• H glucocorticoizi ( cortisol, cortizon, corticosterone)
• H mineralocorticoizi (aldosteron)
2. Hormoni polipeptidici:
• H hipofizari (oxitocina, vasopresina, MSH, STH, ACTH, TSH, FSH,LH, prolactina)
• H pancreatici (insulin, glucagon)
• H tiroidieni (calcitonina)
• H paratiroidieni
• H renali (renina, eritropoetina)
• H tisulari ( angiotensina, bradikinina)
3. Hormoni derivati de la aminoacizi:
• H tiroidieni (T3 si T4)
• Catecolamine (adrenalina, noradrenalina)
• Serotonina, histamina
CURS 6 16
CURS 6 17
 Vitaminele
• sunt substanțe chimice organice necesare
în cantități mici pentru ca organismul să fie
sănătos. Majoritatea vitaminelor nu pot fi
sintetizate de către organism, deci ele
trebuie obținute din alimentație.
• Vitaminele se clasifică în două categorii:
liposolubile (prezente în ţesuturile grase şi
musculare ale corpului şi care sunt
absorbite prin intermediul tractului
intestinal cu ajutorul grăsimilor) şi
hidrosolubile (care nu rămân pentru mult
timp în organism, fiind eliminate prin
intermediul urinei).
Vitamine liposolubile: A, D, E, K.
Vitamine hidrosolubile: C şi B. 18
CURS 6
CURS 6 19