Relația administrației

publice cu societatea
Prelucrare dupa Guy Peters, The Politics
of Bureaucracy, cap.II, Political culture
and public administration
 Aspecte privind cultura politico-
administrativă
• Pentru a evalua cultura administrativă a unei comunități
trebuie să studiem două dimensiuni:
– Grupul: gradul in care un indivizii sunt integrati intr-un
anumit grup si masura in care viata le este influentata de
acesta si de asemenea, masura in care ei reusesc sa
influenteze viata grupului; astfel, diferitele grupuri în
interiorul cărora ne desfășurăm viața (familia, comunitatea
locală, regională sau națională, școala) ne influențează și ne
modelează viața; în același timp și indivizii reușesc, într-o
măsură mai mare sau mai mică să influențeze grupul.
 Aspecte privind cultura politico-
administrativă
• Reteaua: masura in care viata indivizilor este supusa
constrangerilor datorită unor restrictii exteriore si
masura in care indivizii reusesc sa isi determine
circumstantele in care traiesc; rețeaua este constituită
din elementele de natură formală (oficială) care ne
influențează viața: legi, instituții publice; la fel ca și
în cazul grupului, putem și noi ca indivizi să
influențăm ”rețeaua”; de exemplu, votăm în alegerile
parlamentare și cerem parlamentarului pe care l-am
votat să modifice o anumită lege.
 Dimensiuni ale culturii politico-
administrative
• Ierarhie si egalitate:
– Recrutarea pentru sistemul politico-administrativ: acumulare (de
valoare) vs. atribuire – in discutie sunt calitatea/calitatile necesare
pentru a obtine o functie publica: valoarea profesionala vs. Apartenența
la un grup privilegiat (partid politic, familie, clan, grup religios, etc.);
– Relatiile in interiorul comunitatilor si organizatiilor (verticale vs.
orizontale; relatii verticale, adica ierarhice; relatii orizontale – de
colaborare, intre membrii unei comunitati sau organizatii exista un grad
mai mare de egalitate);
– Relatiile institutiilor cu clientii: supraordonare, subordonare,
colaborare.
 Dimensiuni ale culturii politico-
administrative
• Libertate vs. Coerciție:
– Gradul de implicare a autoritatilor publice in viata cetatenilor (in ce
masura autoritatile incearca sa ne controleze viata);
– Gradul de implicare a indivizilor in deciziile autoritatilor (in ce masura
reusim sa influentam deciziile autoritatiilor);
– Constrangerea directa (prin comenzi directe, prin legi);
– Constrangerea indirecta - prin stimulente sau penalizari (accizele, taieri
de fonduri);
– Elita tehnocratica – o elita cu un inalt grad de profesionalism si
specializare care in felul acesta reuseste sa controleze comunitati sau
organizatii.
 Dimensiuni ale culturii politico-
administrative
• Loialitate si angajament:
– Problema clivajelor sociale; clivaj social – limitele care
incadreaza anumite grupuri sociale, zona de diferentiere;
indivizii dezvolta loialitate fata de grupul de care apartin;
uneori aceasta loialitate poate sa se transforme in
antagonism fata de cei care nu apartin grupului;
– Problema grupurilor dominante – grupuri minoritare, etnice
sau de alta natura, care exercita o dominatie asupra
grupului majoritar;
– Comunicari dinspre societate spre sistemul politico-
administrativ vs. Comunicare dinspre sistem spre societate.
 Incredere si neincredere
• Increderea poate stimula sau favoriza relatiile din
interiorul unei comunitati:
• Incredere in indivizi;
• Incredere in structurile politice si administrative;
• Puterea birocratica – birocratia poate sa controleze o
comunitate, caz in care relatia cetateni – institutii
publice este una de subordonare, nu de incredere.
 Cultura politica. Cultura civica
• Cultura politica se refera la totalitatea
credintelor, valorilor si a atitudinilor pe care
un anumit grup uman le are in relatia cu
autoritatea publica.
 Abordari privind cultura politica
• Teoria liberala:
– Cultura politica este rezultatul evolutiei istorice si este
transmisa din generatie in generatie; este indusa in
indivizi la varste fragede;
• Teoria radicala:
– Cultura politica este rezultatul unui efort permanent si
omniprezent, derulat printr-o multitudine de agentii
prin care se urmareste deliberat sa se creeze un
consens supra-partinic (consens al intregii populatii,
fara deosebire de apartenenta sau simpatii politice);
este dobandit mai degraba prin experiente la varste
adulte.
 Tipuri de cultura politica
Tipuri de cultura Variabila Input Output Sinele Sistemul
politica

Parohial 0 0 0 0

Dependent/Subiectiv 0 1 0 1

Participativ 1 1 1 1
 Variabile utilizate pentru a defini
diferitele tipuri de cultura politica
• Input – mesajele (cererile pe care societatea le
transmite sistemului politic);
• Output – comenzile pe care sistemul politic le
transmite spre societate;
• Sinele (individul) – constientizarea relevantei
individului in raport cu sistemul politic;
• Sistemul (politic) – constientizarea de catre membrii
societatii a existentei si relevantei sistemului politic.
 Mecanisme de input
• Administrația publica;
• Partidele politice;
• Media.
 Mecanisme de output
• Administratia publica;
• Sistemul represiv;
• Sistemul judiciar;
• Sistemul educational.
 Cultura politica de tip parohial
• Toate cele patru variabile au valoarea zero.
Indivizii nu percep existenta vreunei autoritati
si evident, nu se simt relevanti din punct de
vedere politic. Nu transmit si nu primesc
mesaje spre, respectiv dinspre sistemul politic.
Ca exemple pot fi mentionate triburile din
zone izolate ale globului pamantesc
(Amazonia, Africa ecuatoriala).
 Cultura de tip dependent
• Observam ca variabilele “input” si “sine (individ)” au
valoarea zero, iar variabilele “output”, respectiv
“sistem” au valoarea 1. Ceea ce inseamna ca indivizii
nu se simt relevanti fata de sistemul politic (nu
considera ca il pot influenta) si nu transmit cereri
catre acesta. Dar percep existent si relevanta
sistemului si primesc comenzi de la acesta.
Regimurile autoritare si totalitare sunt caracterizate
de un asemenea tip de cultura politica.
 Cultura de tip participativ
• Toate cele patru variabile au valoarea 1. Cu
alte cuvinte, indivizii percep existenta si
relevanta sistemului politic, se simt la randul
lor relevanti fata de acesta, transmit cereri spre
acesta, dar in acelasi primesc comenzi din
partea sistemului. Este cazul regimurilor
democratice.
 Cultura civica
• Vorbim de cultura civica in situatiile in care
elementele proprii culturii de tip participativ
sunt combinate cu caracteristici ale
celorlalte doua; Almond si Verba considera
ca acesta este tipul de cultura cel mai
potrivit pentru democratiile consolidate.
Combinarea celor trei culturi intr-o
societate democratica
• Intr-o societate democratica este bine sa coexiste cele
trei tipuri de culturi. Astfel, este de preferat sa avem o
cultura de tip parohial (adica o lipsa de interactiune
sau interactiuni limitate, intre cetateni si stat) in
domenii precum viata privată, cultură sau religie);
este nevoie sa avem o cultura de tip dependent in
cazul aplicarii legilor sau colectarii taxelor; si este de
preferat o cultura de tip participativ in toate celelalte
domenii ale vietii sociale.
 Grupuri de interes
• Un grup de interes este o asociere, mai mult
sau mai putin organizata, de persoane, care au
interese comune si actioneaza prin mijloace
specifice pentru influentarea autoritatilor
publice in vederea satisfacerii acelor interese;
 Tipuri de grupuri de interes
• Grupuri de tip:
– Traditional (grupuri etnice, rasiale, religioase);
– Institutional (organizații constituite pentru alte
scopuri, dar care ocazional acționează ca grupuri
de interes);
– Organizate cu acest scop.
• Grupuri de tip:
– Promotional (urmăresc să câștige drepturi);
– Protectiv (urmăresc să protejeze drepturi).
• Winter jade;
• Devon green;
• Veruca james;
• Ava dustin;
• Daisy Diva;
• Iori Kogawa
Corporatismul grupurilor de interes
• Relatia de colaborare intre o autoritate publica
si unul sau mai multe grupuri de interes care
actioneaza in domeniul de reglementare al
acestuia, cu scopul gestionarii mai bune a
problemelor de interes comun.