Definirea culturii politice. Rolul culturii politice în societate. Definirea opiniei publice.

Rolul
opiniei publice în regimurile politice moderne

Cultura politică Definiție:

Credințele, simbolurile și valorile despre sistemul politic ( cum ar trebui să funcționeze sistemul
politic, ce le poate face guvernul și cum îi paote ajuta) constituie cultura politică a unei națiuni –
ea variază de la o națiune la alta.
Cultura politică a unei națiuni este determinată de istoria, economia, religia și tradițiile sale. Este
un fel de memorie politică colectivă.
Sidney Verba – Cultura politică este „ sistemul de credințe empirice, simboluri expresive și valori,
ce definește situația ăn care are loc acțiunea politică”

Cultura politică vs Opinia publică:

Ambele analizează atitudinile privind politica. Cultura politică este interesată de valorile de bază,
generale în politică și guvernare în timp ce Opinia Publică caută păreri despre numiți lideri li
despre politică. Cultura politică analizează pilonii legitimității, atitudinile esențiale care susțin un
sistem politic, în timp ce opinia publică urmărește răspunsuri la întrebările curente.
Se folosesc de ambele părți sondaje dar scopul și întrebările sunt diferite. Dacă un sondaj al CP ar
putea întreba „câtă încredere ai în alți oameni?”, un sondaj al OP dacă „ești de părere că
rpeședintele îșif ace treaba bine”. CP – dacă legitimitatea câștigă teren sau este în declin, OP cum
se modifică sprijinul public al unui președinte.
CP face și studii antropologice și psihologice, OP doar sondaje.
CP este aproape permanentă saus e schimbă foarte lent, OP este nestatornică și se schimbă rapid.
OP, dacă se menține suficient demult timp, se transformă în CP.

Participarea
Almong și Verba au descoperit că participarea nu este envoie să fie decât „intermitentă și
potențială”. Ei oferă o teorie a CP democratice bazată pe ideea de „câini adormiți”. Liderii unei
dem știu că în cea mai mare parte a timpului oamenii acordă puțină atenție politicii, dar știu și că
dacă publicul este stârnit, poate reacționa. Liderii fac eforturi să mențină publicul pasiv și tăcut.
Urmând regula reacțiilor anticipate ei se întreabă cum fac publicul să nu reacționeze la deciziile
lor.

Cultura civică here

Almond și Verba spun că o cultură democratică nu necesită neapărat o rpezență masivă la vot.
Mai degrabă necesită o atitudine care, dacă este provocată, produce participarea oamenilor –
votarea, investirea timpului, contribuții financiare, org unor grupuri, distribuirea unor petții- iar
oficialii aleși știu aceasta. Din această perspetică, democrația este o conexiune psihologică între
liderii și susținători care tinde să îi împiedice pe oficiali să facă lucruri prostești. Participarea
potențială, nu ce efectivă, este cea care formează o cultură democratică.
Țările participative tind să fie creatoare de grupuri air cele supuse nu

Culturile politice au ajuns să fie recent mai critice iar prezențala vot ascăzut. Mai mulți cetățeni
consideră politicienii corupți și instituțiile guvernamentale ineficiente.
Războaiele culturale – polarizare neplăcută între conservatori și liberali, care nu se suportă unii pe
alții și votează unii împotriva celorlalți. Timp de 2 secole s-a vorbit de „Cele 2 Spanii” deoarece
țara, grav separată din punct de vedere regional și al regionalizării.
America religioasă Vs America seculară
Declinul tendinței americane de a forma asociații de orice fel, de la dep de pompeiri voluntare în
cazul incendiilor la sindicate.
Democrația devine mai puțin o chestiune a cetățenilor preocupați, care se întâlnesc pentru a
discuta despre o problemă a comunității și mai mult a cetățenilor nemulțumiți care numai cer: Dă-
mi, Mai mult!,a susținut Francis Fukuyama. Societățile bazate pe încredere amximă tind să devină
prospere.
Cultura politică se schimbă. Este o combinașie de valori îndelungmenținute și profund susținute
cărora li se adaugă reacții la situații curente. Aceste schimbpri sunt reacții la acțiunile guvernului.
Culturile politice sunt create de acțiunea sau lipsa de acțiune a guvernului.

Subculturile politice:
O cultură a minorității în cadrul unei culturi dominante.
În cadrul culturii politice por exista diferențe între cultura principală și subculturi precum și între
atitudinilor elitelor și cele ale maselor.
Elitele înseamnă cei cu o educație mai bună, un venit mai mare li mai multă influență. Elitele sunt
mai interesate de politică și mai participative. Sunt mai înclinate să voteze, să protesteze în fața
justiției, să formeze grupuri și să candideze la fcț publice. Cu cât oamenii sunt maie ducați, cu atât
este mai probabil ca ei să aprticipe la politică.
Diferențele în participare în politică dintre elite și mase se numără printre marile ironii ale
democrației. Teoretic, legal, o democrașie e deschisă tuturor, rpactic unii participă mai mult decât
alții. Dat fiind acest fapt este normal ca deciziile politice să îi favorizeze elitele.

Subculturile minorităților:
Când calitățile care fiferențiază sunt suficient de puternice într-un anumit grup, putem spune că
grupul formează o subcultură. A defini subcultura este un lucru delicat, deoarece nu fiecare grup
este o subcultură. Negrii sunt subcultură , țiganii sunt, grupurile cu o limbă diferită cărora le
displace să fie conduse de o cultură dominantă sunt subculturi (ungurii). Orice subcultură
neintegrată ridică cel puțin o problemă și adesea chiar o amenințare pentru sistemul politic
național.

QUEEBEC CASE

Melting pot (creuzet)

Cultura și Dezvoltarea exemplu

Socializarea – procesul d easimilare a culturii – Cultura politică îi învață pe oameni valorile

politice li uzanțele specifice.
Agenții socializării:
Familia
Școala
Grupurile de egali
Mass-Media
Guvernul
Pentru informații sup pag 75.

Opinia publică

Definiție:
Reacții ale cetățenilor la chestiuni și evenimente specifice, curente.
Op este improtantă pt democrație, deoarece alegerile conferă o expresie brută a voinței publicului.
Alegerile pot arăta ce gândesc în general votanții despre un candidat în ansamblu, dar rareori se
concentrază asupra unor aspecte specifice. Sondajele de opinie completează detaliile astfel încât
oficialii să știe ce gândesc oamenii despre problemele specifice (un program sua un război).
Oficialii încearcă adesea să creeze opinia publică pe care și-o doresc adresându-se națiunii prin
mass-media.
Opinia este adesea condusă sau manipualtă de grupuri de interese. Aducerea plângerilorîn atenția
publică, în special sub privirile mass-media poate genera o alrgă simpatie.
Orice guvern este vulnerabil la OP (exemplul cu Gandhi sau LK jr).
Ce este și ce nu este OP (poză)

Profilul Opiniei Publice.

Clasa Socială – importantă, membrii anumitor clase sociale votează cu anumite partide
Educația – Cei mai înstăriți le oferă copiilor lor educație mai bună și mai multă, de fapt
transimțând poziția clasei lor și încetinind mobilitatea socială care le-a permis miltor americani să
se ridice în anii psotbelici. Oameni mai educați sunt mai liberali în privința aspectelor
noneconomice car mai conservatori în persp aspectelor economice.
Regiunile periferice ale unei țări nutresc de obicei împotriva capitalei, creând așa-numitele
tensiuni centru-periferie. Adesea, o regiune periferică a fost introdusă în stat cu forța și nu uită
acest lucru.
Religia
Vârsta- Teoria ciclului de viață (oamenii se schimbă od ată cu vârsta) și cea a generației (o
geenrație votează la fel)
Genul- decalaj de gen- tendința femeilor americane de a vota mai mult cu Democrații decât o fac
bărbații
Grupul Etnic.

Sondaje de opinie publică, să le bag?