II.

UNITATEA DINTRE
ANTRENAMENT SI COMPETIȚIE
• Pe parcursul elaborării sistemului unitar al științei
antrenamentului sportiv au apărut diferențieri complexe,
relativ independente, ale pregătirii sportive. Putem identifica
trei factori individuali ai pregătirii sportive, după cum urmează:

a) Pregătirea condițională (aptitudini energetice de F, V, R)

care este pe deplin maturizată din punct de vedere al abordării
științifice. Există taxonomii, metode, mijloace, care
fundamentează si dezvolta căile de educare, dezvoltare,
perfecționare ale acestor calități.
b) Pregătirea tehnicii sportive s-a dezvoltat în corelație cu
pregătirea aptitudinilor coordinative (dirijarea motorie a mișcării in
sport). Există relații reciproce între pregătirea abilitaților
sportive și aptitudinile coordinative. În fond, pregătirea tehnică rezolvă
problematica însușirii acțiunilor automatizate de mișcare. Teoriile
activităților motrice, studiile laboratoarelor de specialitate, continuă să
ofere noi soluții științifice privind eficienta si randamentul activităților
motrice specifice diverselor ramuri de sport.
c) Pregătirea tacticii sportive cuprinde pregătirea aptitudinilor si
abilitaților tactice care permit însușirea comportamentului sportiv in
antrenament si competiții. Putem afirma cu certitudine ca tactica
sportiva este o „știința vie” în permanenta evoluție, in care aspectele
cognitive ale pregătirii sunt insuficient exploatate.
• Între cei trei factori individuali ai pregătirii sportive există
relații de limitare sau de favorizare. De exemplu, într-o
anumită măsură, nivelul aptitudinilor condiționale și
coordinative (abilități motrice, tehnice) limitează situația și
posibilitățile calitative ale capacității tactice pentru
performanță.
• Nu mai puțin adevărat este faptul că pregătirea tactică și
metodele de pregătire pentru competiții favorizează
performanța chiar dacă exista limitări mici de ordin tehnic
sau condițional. Această situație nu poate fi corelata însă pe
termen lung.
• Cei trei factori individuali ai performanței sunt cei care
determină în primul rând calitatea procesului de
antrenament si capacitatea de performanta sportiva.
• Aceste trei premise ale performantei se considera a fi
individuale. Evaluarea lor este relativ dificila, dar rezultatul
pregătirii din antrenamente se oglindește in rezultatele din
competiții si concursuri.
• In acest sens, unitatea dintre antrenament si competiție este
indisolubilă.