FUNCŢIILE SNC

Funcţia de conducere
Funcţia reflexă
 FUNCŢIA DE CONDUCERE
Căi de conducere:
• Scurte
• Lungi:
- rapide
- lente
 Căile ascendente:
• Căile ascendente specifice:
1. Sensibilitatea exteroceptivă
2. Sensibilitatea interoceptivă
3. Sensibilitatea proprioceptivă
• Căile ascendente nespecifice
 Căile ascendente specifice
- sunt proprii fiecărui tip de sensibilitate;
- transmit impulsuri senzitivo – senzoriale care permit
perceperea şi discriminarea fină a excitanţilor, care
acţionează într-o anumită zonă a organismului;
- se proiectează pe scoarţă într-o zonă strict localizată;
- impulsurile nervoase sunt conduse cu viteză mare (2 -
15 ms);
- sunt căi formate din trei neuroni: spinal, medular sau
bulbar şi talamic.
 Căile ascendente nespecifice
Aceste căi sunt reprezentate de sistemul
reticulat activator ascendent (SRAA), format din
substanţa reticulată a trunchiului cerebral. Sunt
căi derivate, care conduc spre scoarţa cerebrală
impulsuri senzitivo-senzoriale primite de la căile
aferente specifice, de la nervii cranieni şi
cerebel. Transmiterea se face lent datorită
numărului mare de sinapse, iar informaţiile sunt
nespecifice şi difuze, cu rol informativ redus.
 Căile descendente
Centrii de comandă motorie sunt localizaţi în
diverse etaje ale SNC. De aici pleacă impulsuri
care ajung în final la motoneuronii medulari şi
omologii lor cranieni. De la aceşti neuroni pleacă
impulsuri efectorii, care permit coordonarea
activităţii musculare, realizarea motilităţii
voluntare şi menţinerea tonusului musculaturii
scheletice.
La nivelul scoarţei, impulsurile aduse de SRAA
produc o stare de hiperexcitabilitate difuză şi
nespecifică – reacţia de trezire, care pregăteşte
cortexul pentru perceperea stimulilor cu cea mai
mare importanţă biologică. La rândul ei, scoarţa
trimite impulsuri excitatorii către SRAA menţinând
o stare de excitabilitate crescută a neuronilor
reticulaţi, circuitul cortico – reticulo – cortical prin
care se reglează tonusul funcţional cortical.
 Căile descendente
• Căile piramidale
• Căile extrapiramidale
 Căile piramidale
Au originea în neuroni ai girusului precentral din
lobul frontal, dar şi în alte zone corticale. În
girusul precentral, musculatura corpului este
reprezentată asemănător sensibilităţii conştiente,
adică musculatura picioarelor la vârful girusului,
iar cea a feţei la baza lui. În afara musculaturii
feţei, care este reprezentată bilateral, ceilalţi
muşchi sunt reprezentaţi unilateral şi de partea
opusă, datorită încrucişării fibrelor piramidale.
 Căile piramidale
• Fasciculul geniculat → nucleii motori medulari
• Fasciculele piramidale /corticospinale:
- încrucişat: prin cordoanele laterale
- direct: prin cordoanele anterioare

Căile piramidale iniţiază mişcări fine, voluntare.

 Căile extrapiramidale
• Cu originea în scoarţa cerebrală
• Cu originea în structuri subcorticale:
1. Nucleul roşu (mezencefal) – fasciculele rubrospinale
2. Tuberculii cvadrigemeni – fasciculele tectospinale
3. Olivele bulbare – fasciculele olivospinale
4. Nucleul vestibular Deiters – fasciculele vestibulospinale
5. Formaţiunea reticulată a trunchiului cerebral –
fasciculele reticulospinale
 Căile extrapiramidale
Conduc impulsuri motorii cu rol în menţinerea
• Tonusului muscular
• Echilibrului
• Mişcărilor posturale

Aceste impulsuri acţionează asupra neuronilor

motori spinali şi ai nervilor cranieni cărora le
modifică starea funcţională în sens facilitator
(stimulator) sau inhibitor.
• Căile extrapiramidale au origine corticală sau
subcorticală. Cele cu origine corticală coboară
către diverse formaţiuni corticale (nucleii
bazali, talamus, nucleul roşu, substanţa
neagră, olive), de la nivelul cărora pornesc
apoi căile extrapiramidale medulare care
controlează activitatea motorie continuă,
primitivă involuntară şi mişcările posturale şi
de redresare a poziţiei corpului.
Sistemul activator descendent / facilitator

este reprezentat de nucleii vestibulari, care prin

fibrele fasciculului vestibulospinal cresc tonusul
muscular şi stimulează componenta tonică a
reflexelor. Efecte asemănătoare au şi neuronii din
substanţa reticulată dorsolaterală a bulbului, care
prin fasciculul reticulospinal amplifică reflexele
medulare. Sistemul activator descendent are un
tonus propriu întreţinut de aferenţe de la labirint şi
de aferenţe senzitive, în special de la
proprioreceptori.
 Sistemul inhibitor descendent
este alcătuit din fibre provenite de la substanţa reticulată
ventromedială a bulbului, nu au tonus propriu şi reprezintă
calea finală comună pentru influenţele inhibitorii realizate
de lobul anterior al cerebelului, nucleii caudat şi lenticular
şi zonele inhibitoare ale lobului frontal cortical. Aceste
influenţe ajung la măduvă pe calea reticulospinală şi
acţionează asupra celulelor inhibitoare care la rândul său
inhibă activitatea motoneuronilor medulari. Prin astfel de
influenţe aste reglată sensibilitatea fusurilor
neuromusculare şi deci pragul reflexelor osteotendinoase,
în acest fel controlându-se tonusul postural.