TENDINȚE DE MODERNIZARE A

EVALUARII IN
EDUCAȚIE

M. Manolescu, prof. univ. dr.,

Universitatea din București
1. Modernizare conceptuala si semantica a problematicii
evaluarii in educatie

2. Modernizarea “obiectului” evaluarii

3. Modernizarea functiilor

4. Modernizarea operatiilor evaluarii

5. Diversificarea si modernizarea strategiilor de evaluare

6. Modernizarea criteriilor

7. Diversificarea si modernizarea sistemului metodologic

8. Diversificarea tehnicilor si instrumentelor de evaluare

9. Tranzitia de la “cultura controlului” la “ cultura evaluarii”

in educatie
1. Modernizare conceptuala si semantica a problematicii evaluarii
in educatie

 Multiplicarea/ imbogatirea vocabularului cu privire la

evaluare
 Reconsiderarea unor concepte folosite in docimologia
traditionala
 Tranzitia de la definitiile “ vechi” ale docimologiei la
definitiile “moderne ale Teoriei evaluarii
 definiţii „vechi”, care puneau semnul egalităţii între evaluare
şi măsurare;
 definiţii care interpreteazã evaluarea prin raportare la
obiectivele educaţionale operaţionalizate;
 definiţii “moderne”; evaluarea fiind conceputã ca emitere de
judecăţi de valoare despre procesul şi produsul învãţãrii pe
baza criteriilor calitative.
 Fiecare din aceste categorii de definiţii oferã avantaje şi
dezavantaje.
Evaluarea in educație – modelul celor trei axe:

Evaluarea formativă Referinţă la

(continuă) criterii calitative:
relaţionarea cu
ţintele;
referitoare la
Evaluarea obiective
cantitativă
(scara
numerică)
Evaluare calitativă
(scara
calificativelor)

Referinţă la normă
(comparare în
grupul şcolar)

Evaluarea
sumativă (finală)

(Rodriguez Dieguez, 1990, pag. 147)

 Prezența celor trei axe în evaluarea din școala
românească

Reforma educativă realizează o opțiune clară orientată

către perspectivele celor trei axe:
- se orientează către evaluarea calitativă
- pe bază de criterii
- este formativă

Marile modele evaluative sunt următoarele:

1. formativă – sumativă

2. criterială – normativă

3. calitativă - cantitativă
2. Modernizarea obiectul evaluării
Modalități de determinare/ specificare a “ obiectului evaluării”:
1.Specificarea prin conţinut - modalitate proprie învãţãmântului tradiţional
centrat pe “materia” de învãţat. Conţinuturile sunt importante în sine.

2.Specificarea prin obiective operaţionale/ comportamentale- modalitate

derivatã din PPO (Pedagogia prin obiective). Acest tip de specificare vizeazã
comportamente observabile şi pe cât posibil mãsurabile ale elevului în
procesul învãţãrii.

3.Specificarea pe baza de competenţe. Competenţele generale şi competenţele

specifice, identificabile pentru fiecare disciplinã din învãţãmântul
preuniversitar vizeazã competenţe, capacitãţi, subcapacitãţi şi performanţe
ce urmeazã a fi dezvoltate şi respectiv evaluate pe parcursul şi la finalul
diverselor perioade de timp pentru care acestea au fost definite.

Tendinta de modernizare se manifesta prin trecerea de la evaluarea de

cunostinte la evaluarea de competente.
3. Modernizarea funcţiilor evaluãrii
Evaluarea îndeplineşte urmãtoarele funcţii:
constatativã, diagnosticã - de cunoaştere a stãrii , fenomenului, obiectului evaluat;
diagnosticã - de explicare a situaţiei existente;
predictivã, de prognosticare şi orientarea activitãţii didactice, atât de predare cât şi de învâţare,
concretizatã în deciziile de ameliorare sau de reproiectare curricularã;
corectiva/ ameliorativa – asigura remedierea activitatii
selectivã - asigurã ierarhizarea şi clasificarea într-un mediu competitiv;
feedback (de reglaj şi autoreglaj); analiza rezultatelor obţinute, cu scopul de reglare şi autoreglare a
conduitei ambilor actori: evaluat si evaluator;
social - economicã: evidenţiazã eficienţa învãţãmântului, în funcţie de calitatea şi valoarea
“produsului’’ şcolii.
educativã, menitã sã conştientizeze şi sã motiveze, sã stimuleze interesul pentru studiu, pentru
perfecţionare şi obţinerea unor performanţe cât mai înalte;
socialã, prin care se informeazã comunitatea şi familia asupra rezultatelor obţinute .

Precizari:
Aceste funcţii sunt complementare.
Accent pe :
 functia educativa
 functia informationala
 functia corectiva / ameliorativa
 4. Modernizarea criteriilor şi a indicatorilor în evaluarea educaționalã

Tipuri de criterii în evaluare

Activitatea de învățare a fost şi este evaluată, în mod tradițional, prin
raportare la cel puțin patru tipuri de criterii principale, dispuse pe două
axe polare:
• Axa 1: Norma/ media clasei (norma statistică a clasei respective) sau
standardele procentuale locale, naționale sau internaționale versus „norma”
individuală (raportarea la sine însușii).
• Axa 2: Raportarea la obiective (evaluarea criterială) versus raportarea la
conținutul programei.
 5. Modernizarea operațiilor evaluării

Măsurarea – baza obiectivă a aprecierii

Aprecierea – exprimarea unei judecăți de valoare

Decizia- scopul demersului evaluativ

Complementaritatea operațiilor evaluării

Tranziția de la predominanta măsurarii la

predominanta aprecierii pe baza de criterii calitative
6. Modernizarea strategiilor de evaluare

Perspectiva axelor polare

formativă –recapitulativă; criterială - normativă; produs - proces;

descriere/apreciere - măsurare; proactivă – retroactivă; „globală”,
holistică - „analitică”; internă –externă; personale – oficiale;
categorială/ frontala - personalizată; integrativă - contextualizată;
reflexivă - participativă; imperativă - negociabilă; motivantă -
sancţionantă; formală - informală.

Strategii criteriale versus strategii comparative

După modul de integrare în procesul de învăţământ:

Evaluarea inițială, realizată la debutul unui program de

instruire;

Evaluarea formativă şi evaluarea formatoare, realizate pe

parcursul programului şi integrate acestuia;

Evaluarea sumativă, cumulativă, realizată la finalul

programului.
7. Modernizarea sistemul metodelor de evaluare

Tipologia metodelor de evaluare

1. Metode tradiționalei de evaluare:

 Evaluarea orală
 Evaluarea scrisă
 Evaluarea prin probe practice
 Testul docimologic
1. Metode alternative şi complementare de evaluare:
 Observarea sistematică a comportamentului faţă de profesie/
activitatea şcolară
 Portofoliul
 Investigații
 Proiectul
 Autoevaluarea
 Studiul de caz
 Jurnalul reflexiv
 etc.
8. Diversificarea tehnicilor si instrumentelor de evaluare

Clasificarea/ tipologia itemilor de evaluare

1. itemi obiectivi
2. itemi semiobiectivi
3. itemi subiectivi
8. Tranzitia de la “cultura controlului” la “ cultura evaluarii” in educatie.
Competentele de evaluare ale cadrelor didactice

 Cultura evaluativă şi competenţele de evaluare sunt două componete solidare ale profesionalizării
personalului didactic.
 Cultura evaluativă se compune dintr-un ansamblu coerent de concepte, principii modele de
evaluare, opţiuni metodologice cantitativ, calitative sau mixte etc.
 Din punct de vedere funcţional cultura evaluativă :
● Exprimă un cadru de referinţă, o concepţie, oferă o viziune şi un anumit mod de abordare a
problematicii evaluării educaţionale, care transcede specificului fiecărei competenţe particulare.
● Îndeplineşte o funcţie critic-constructivă: analizează şi interpretează valoric diferite idei şi practici din
sfera evaluării, protejează evaluatorul de entuziasmul naiv sau de optuzitatea faţă de unele
schimbări şi susţine atitudinile deschis raţionale faţă de inovaţiile din perimetrul evaluării
educaţionale.
● Furnizează cunoştinţele necesare, de regulă procedurale pentru fundamentarea diferitelor tipuri de
competenţă.