Acțiunea nosogenă a factorilor externi

Acțiunea patogenă a frigului asupra

organismului
Lp 10
 Efectul general al frigului asupra
organismului - Hipotermia
= scăderea temperaturii corpului

Cauze:
- endogene;
- exogene.
 Hipotermia endogenă
Apare:
1. în urma metabolismului scăzut:

somn profund anestezie generală

2. în urma unor tulburări ale energogenezei din timpul:

- hipotiroidiei, comei diabetice, insuficienței hipofizare și
suprarenaliene, paraliziilor extinse, colapsului vascular
etc..
 Hipotermia exogenă
Apare ca rezultat al acțiunii temperaturii exterioare,
prin depășirea capacității de adaptare și de
păstrarea a temperaturii în limitele fiziologice.

În timpul evoluției hipotermiei se pot distinge 4 faze

evolutive.
 Hipotermia
Faza 1 (inițială)
 Se observă:

- intensificarea termogenezei:
tahipnee, tahicardie,
hipertensiune , hiperreflexie
generalizată, frison;

- diminuarea termolizei:
vasoconstricție periferică,
ghemuire.
 Hipotermia
Faza 2 – de scădere a termogenezei și a temperaturii
corporale
 Se observă:
- reducerea activității musculaturii striate, a activității
respiratorii și cardiace (bradipnee, bradicardie), reducerea
timpului de reflexiune, instalarea stării de somnolență
(letargia de frig).
 Hipotermia
Faza 3- (paralitică)
 Se observă:

- reducerea la minim a proceselor vitale cu scăderea

pronunțată a temperaturii corporale, diminuarea activității
enzimatice și inhibiția treptată a centrilor nervoși.
 Hipotermia
Faza 4 (ireversibilă)
 Se observă:

- paralizia centrilor vitali (datorită hipoxiei

histotoxice) și moartea animalului.

! Rezistența homeotermelor la frig este mult mai mare decât

la căldură, temperatura corpului putând ajunge la 24 ºC
fără a fi produse leziuni ireversibile.
 Efectul general al frigului asupra
organismului
 Temperatura scăzută mai poate avea rol:
- stresant, producând imunosupresie, cu scăderea eficienței
de barieră funcțională, mai ales a căilor respiratorii
anterioare;
- favorizant în apariția bolilor afrigore.

Acțiunea favorizantă a frigului are la bază tulburări

circulatorii reflexe care se soldează cu hipoxie
tranzitorie.
 Hipotermia
 https://www.youtube.com/watch?v=Oj5hAazX
cs8

 https://www.youtube.com/watch?v=-JAXbDTI
iSk&t
 Efectul local al frigului
Degerătura
Apariția degerăturilor este favorizată de tulburările circulatorii,
imobilitate, stare de întreținere deficitară, umiditate.

Zonele cele mai expuse degerăturilor sunt cele situate la nivelul

extremitățiilor: urechi, pleoape, bot, nări, uger, penis, coadă etc.

În funcție de intensitatea și durata frigului și de profunzimea

procesului se pot distinge 3 grade de degerătură.
 Efectul local al frigului
Degerătura de gradul I
- inițial apare paliditatea zonei (spasm
arteriolar pasager și reducerea
afluxului sangvin);

- apoi apare hiperemie și edem datorită:

1. paraliziei nervilor vasoconstrictori
expuși la frig;
2. datorită hipoxiei și apariției
compușilor metabolici toxici.
 Efectul local al frigului
Degerătura de gradul II
Se caracterizează prin:
- cianoză (datorită spasmului arteriolar

prelungit);

- apariția trombozei (datorită stazei

locale, a metaboliților toxici și a
lezionării endoteliului);

- apariția flictenelor (datorită vasoplegiei

și obliterării vaselor);

- apariția senzației de furnicătură

(datorită degradării terminațiunilor
nervoase).
 Efectul local al frigului
Degerătura de gradul III
Se produce când țesuturile se
răcesc până la 0 ºC, apar
cristalele de gheață în spațiul
interstițial ce determină
distrugerea celulelor.

Infectarea ariilor de țesut

devitalizat se finalizează cu
apariția necrozei umede,
punct de plecare pentru
septicemie.