UNIVERSITATEA “ANDREI ŞAGUNA”

FACULTATEA: PSIHOSOCIOLOGIE

PSIHOLOGIE COGNITIVĂ
CURS Nr.3
PRELUCRAREA INFORMAŢIEI VIZUALE

Titular curs: Lector univ. dr. Aurelia MORARU

 NEUROBIOLOGIA INFORMAŢIEI VIZUALE

În mod obişnuit, cea mai mare parte a informaţiilor noastre despre mediul în care
trăim, excluzând cazurile de deficienţă vizuală severă, le obţinem prin văz
Aproape 50% din suprafaţa neocortexului este implicată în procesarea informaţiei
vizuale.
 Numim un fenomen ca fiind vizibil atunci când emite unde electromagnetice
cu lungimi de undă între 440 şi 810 milimicroni (mμ) şi care provoacă o
activitate fotochimică la nivelul receptorilor.
 Lumina străbate mediile transparente ale ochiului şi ajunge la retină, care are
cinci straturi celulare: receptori (celule cu conuri şi bastonaşe), celule
orizontale, celule bipolare, celule amacrine şi ganglioni (aceştia se
prelungesc în axoni care formează nervii optici).
 Lumina focalizată trece prin aceste straturi pentru a ajunge la fotoreceptori ,
produce reacţii chimice şi semnalul nervos se propagă spre celulele bipolare
(stratul central). Semnalul ajunge apoi la ganglioni; aceştia se prelungesc în
axoni care formează nervii optici ce transmit semnalul brut spre creier.
STRUCTURA SIMPLIFICATĂ A RETINEI
 CÂMP RECEPTOR; CELULE ON-OFF şi OFF-ON
 Zona de pe suprafaţa retinei care modifică activitatea celulei nervoase
se numeşte câmp receptor. Aceasta se întâmplă deoarece unui
ganglion îi corespund mai mulţi receptori şi el nu se activeză la
stimularea unui singur punct de pe retină, ci la stimularea unei arii.
 Au fost detectate două tipuri de celule: celule on-off şi celule off-on
care sunt caracteristice ganglionilor vizuali şi celulelor nervoase din
corpii geniculaţi laterali implicaţi în procesarea informaţiei vizuale.
Ambele au câmpuri receptoare circulare şi concentrice, dar polaritatea
acestor câmpuri este diferită.
 Celulele on-off au un câmp receptor cu o polaritate pozitivă în centru
şi negativă spre periferie şi se activează pentru spoturi luminoase.
 Celulele off-on au o funcţie complementară celulelor on-off.
Activitatea lor este maximă dacă în zona centrală a câmpului receptor
este expus un punct negru, mărginit sau circumscris de fascicule
luminoase.
 Neuronii din cortexul vizual realizează procesări mult mai complexe.
 DETECTORII DE TRĂSĂTURI
Prin cercetările îndelungate ale laureaţilor Nobel - D. Hubel şi T.
Wiesel - au fost identificaţi neuronii din cortexul vizual care îşi
modificau activitatea la prezentarea unor stimuli vizuali foarte simpli:
benzi luminoase albe sau întunecate, linii albe sau negre, unghiuri etc.
Aceştia au fost denumiţi detectori de trăsături (engl. features
detectors).
 Au fost identificate trei tipuri de celule nervoase în funcție de
complexitatea caracteristicilor fizice la care reacționau: simple,
complexe şi hipercomplexe.
1. Celulele simple detectează contururi, fante luminoase sau linii.
2. Celulele complexe, localizate în ariile striate şi parastriate ale
cortexului vizual, prelucrează informaţia vizuală cu un nivel mai
ridicat de generalitate detectând mișcarea, indiferent de locație.
3. Celulele hipercomplexe sunt actual clasificate în două tipuri: cele
funcţional identice cu celulele complexe, care reacţionează la orice
stimul simplu dacă acesta are o anumită dimensiune şi cele care
detectează unghiuri, deci stimuli mai complecşi.
 PROCESAREA INFORMAŢIEI VIZUALE
 În epoca construirii de sisteme artificiale inteligente, capabile să
rivalizeze cu inteligenţa naturală (umană), abordarea
computaţională este indispensabilă. O teorie computaţională a
procesării informaţiei vizuale vizează construirea unor modele
logico-matematice capabile să producă un anumit output pe baza
unor prelucrări ale imputului.
 La nivel computaţional se descriu două niveluri ale procesării:
procesarea primară şi procesarea secundară a informaţiei.
Procesarea primară cuprinde prelucrări pre-atenţionale cu o
durată de aproximativ 200 milisecunde. Au ca scop reprezentarea
în sistemul cognitiv a caracteristicilor fizice ale stimului.
Procesarea secundară vizează recunoaşterea obiectelor. Are
ca imput rezultatele procesării primare şi ca output imaginea
tridimensională a unui obiect identificat. Schema generală a
procesării informaţiei vizuale a fost concepută de David Marr.
SCHEMA GENERALĂ DE PROCESARE A INFORMAŢIEI
VIZUALE (DAVID MARR)
 Procesarea primară a informației
 Din analiza schemei generale de procesare a informaţiei vizuale rezultă că procesării
primare îi corespunde schema primară şi imaginea 2½D. Stimulii vizuali sunt transpuşi
într-o schiţă primară, care este supusă unui tratament modular prin care se stabileşte
poziţia şi forma, textura, culoarea, distanţa, adâncimea . Una din cele mai importante
operaţii care trebuie să aibă loc pentru ca organismul să se adapteze constă în:
diferenţierea figurii de fond, a obiectului de mediul (fundalul) său,a obiectelor sau
figurilor unele de altele.
 Această segregare se poate realiza prin mai multe mecanisme: stabilirea contururilor,
detectarea texturii, a diferenţelor de colorit sau de viteză de deplasare.
 Extragerea contururilor, un contur marchează limita unei suprafeţe, a unei figuri sau a
unui obiect, se bazează pe procesarea
 Calculul adâncimii în spaţiu se poate realiza pe baza fenomenului numit stereopsis,
care se referă la faptul că cei doi ochi au unghiuri diferite de recepţie a stimulilor vizuali,
apărând o disparitate retinală.
 Procesarea mişcării se realizează cu anumite celule nervoase specifice în funcţie de
direcţia acestei mişcări: acelaşi obiect, deplasat în direcţii diferite, este procesat de celule
nervoase diferite.
 Extragerea formei din prelucrarea umbrelor. Mărimea, forma sau dispunerea umbrei
unui obiect constituie elemente importate.
 Procesarea texturii.Textura unei suprafeţe este alcătuită elementele primitive,
nedecompozabile care sunt specifice unei texturi se numesc textoni.
 Procesarea secundară informației
 Procesările secundare au ca input schiţa 2 1/2 D şi ca output recunoaşterea
obiectelor şi a relaţiilor dintre acestea. Sunt evidente flexibilitatea şi rapiditatea
deosebită cu care subiectul uman poate recunoaşte obiectele sau figurile din
câmpul vizual. O serie de măsurători au relevat faptul că un obiect simplu
poate fi identificat după o expunere de numai 100 milisecunde, iar după alte
800 milisecunde subiecţii pot să-l şi numească, dacă posedă reprezentarea sa
lexicală în memorie.
 Punerea în corespondenţă a reprezentării 2 1/2 D cu reprezentarea centrată pe
obiect este facilitată de existenţa unor detalii spaţiale constante sau proprietăţi
neaccidentale cum le-a numit Lowe (1984) chiar şi în cazul acestei schiţe
intermediare. De exemplu, o linie dreaptă va rămâne o linie dreaptă, după cum
o linie curbă va rămâne o linie curbă în condiţiile aproape a oricărei alinieri
ochi-obiect. Alte proprietăţi neaccidentale ale schiţei rezultate în urma
procesărilor primare se referă la paralelism şi simetrie. Două contururi paralele
rămân paralele în majoritatea alinierilor ochi-obiect. Un contur simetric în
raport cu o axă rămâne simetric în majoritatea circumstanţelor.
 Sensibilitatea sistemului vizual la astfel de proprietăţi relativ invariante
prezente încă în schiţa 2 1/2 D, ca şi tendinţa de neglijare a micilor abateri de la
ele facilitează considerabil recunoaşterea obiectelor.
 PRINCIPII GESTALTISTE
(Principiile de grupare a elementelor unei figuri)
Principiile de grupare a elementelor unei figuri au fost pentru
prima dată studiate sistematic de către psihologii şcolii gestaltiste.
a) principiul proximităţii - elementele aflate în proximitate spaţială
sunt grupate într-o singură unitate perceptivă;
b) principiul similarităţii - elementele similare sunt grupate în
aceeaşi unitate perceptivă, care e contrapusă altora;
c) principiul bunei-continuări - la intersecţia a două contururi, ele
sunt percepute după continuarea cea mai simplă;
d) principiul închiderii - conturul ocluzat al unei figuri este închis
după configuraţia sa vizibilă.
Versiunea generalizată a acestor principii este cuprinsă într-o
formulare succintă: legea lui Prägranz: stimulii vizuali sunt în aşa
fel grupaţi încât să rezulte configuraţia cea mai simplă. Legea lui
Prägranz este în acord cu finalitatea principală a sistemului
cognitiv (uman): sporirea adaptării la mediu.
 BIBLIOGRAFIE
Miclea, M. Psihologie Cognitivă.(2003) Iași: Ed. Polirom.
(pp.51-79).
Moraru, A.(2022). Note de curs. Constanța: Univ. ”Andrei
Șaguna”. (pp. 16-22)
 SEMINAR- TESTE DE AUTOEVALUARE

1. Câmp receptor, Celule ON-OFF și OFF-ON: definire.

2. Detectorii de trăsături și tipuri de celule nervoase:
definire și enumerare descriptivă.
3. Schema generală de procesare a informaţiei vizuale David
Marr.