UNIVERSITATEA “ANDREI ŞAGUNA”

FACULTATEA:PSIHOLOGIE

PSIHOLOGIE COGNITIVĂ

CURS NR. 4

NEUROFIZIOLOGIA ATENŢIEI

Titular curs: Lector dr. Aurelia MORARU

2022
 OBIECTIVELE CURSULUI

1. Aspecte generale ale atenției și definirea atenției

2. Neuro-fiziologia atenției;
3. Modelarea atenției;
4. Atenţia şi comportamentul;
5. Inconștientul cognitiv.
 ASPECTE GENERALE ALE ATENȚIEI ȘI DEFINIREA
ATENȚIEI
 Cele mai multe teorii care sunt preocupate de atenţie, o consideră ca pe o resursă
mentală limitată – resursa de atenţie disponibilă determină cât de multe procese
separate pot fi executate simultan. Atenţia este mijlocul prin care procesăm
activ o cantitate de informaţie din cantitatea enormă de informaţie
disponibilă prin simţurile noastre, amintiri şi alte procese cognitive.
 Conținuturile atenției se pot situa în interiorul și în afara conștiinței
noastre.
 Procesarea atenţională (prosexică) este foarte importantă datorită faptului că
resursele noastre psihice sunt limitate şi că există anumite limite privind cantitatea
de informaţie pe care putem concentra resursele mentale la un anumit moment.
Fenomenul psihologic al atenţiei ne permite să ne folosim resursele mentale
limitate în mod judicios.
 Unele calcule relevă faptul că analizatorii sunt bombardaţi cu un volum de
informaţii de peste 100 000 de biţi / secundă, din care ajungem sa procesăm până
la 25-100 biţi / secundă.
 Putem concluziona că din mulţimea stimulilor cu care este confruntat,
sistemul cognitiv selecţionează doar acei stimuli care au valoare
motivaţională sau adaptativă semnificativă, supunându-i unor prelucrări
 SRAA SI CARACTERISTICILE STIMULULUI
 Principala formaţiune implicată în realizarea atenţiei este sistemul reticulat activator ascendent
(SRAA), care pregăteşte cortexul şi căile senzoriale pentru a răspunde adecvat la un stimul. Lezarea
accidentală sau experimentală a acestor formaţiuni duce la comă profundă. Pe baza SRAA,
formaţiunea reticulată activează cortexul, făcându-l disponibil pentru recepţionarea şi
procesarea semnalelor de la analizatori, la rândul său, cortexul, acţionând descendent, are o acţiune
excitatoare sau inhibitoare asupra formaţiunii reticulate.
 Caracteristicile stimulilor care determină captarea atenţiei sunt următoarele:
 Intensitatea – o culoare intensă va atrage atenţia mai degrabă decât una ştearsă;
 Mărimea – un obiect mare va fi sesizat mai repede ca unul mic;
 Persistenţa sau receptarea – o singură prezentare a unui stimul ne va capta atenţia mai puţin
comparativ cu unul care este persistent sau se repetă;
 Încărcătura emoţională – un stimul care are o semnificaţie deosebită pentru noi va fi mai degrabă
sesizat faţă de unul neutru;
 Apariţia bruscă şi caracterul de noutate – un stimul care apare brusc este mai uşor de remarcat
decât unul care este anticipat sau a mai fost întălnit anterior:
 Stimulii contrastanţi atrag atenţia mai rapid faţă de cei asemănători;
 Stimulii în mişcare sunt mai rapid observaţi decât cel stationar.

 Informaţiile subactivate, insuficient susţinute de sistemul reticulat activator ascendent, sunt ignorate
sau slab procesate; explicaţiile acestui fenomen fiind:
 Intensitatea redusă a stimulului recepţionat;
 Valoarea motivaţională redusă;
 MODELUL LUI SOKOLOV PRIVIND RELAŢIA DINTRE
FORMAŢIUNEA RETICULATĂ ŞI CORTEX
Sokolov postulează existenţa unui model acceptor concretizat, eventual, sub forma
unor pattern-uri de activare specifice, de care dispune cortexul în vederea identificării
stimulului – stimulul, odată recepţionat, este transmis de receptori direct la cortex în
zonele de proiecţie, sau indirect, prin canalele colaterale, spre formaţiunea reticulată –
cortex.

 Dacă stimulul corespunde unui model acceptor din cortex care permite identificarea
lui rapidă, cortexul inhibă căile colaterale de la receptor spre formaţiunea reticulată,
care nu mai induce sporirea nivelului de activare în cortex.

 Dacă însă cortexul nu dispune de un model adecvat pentru stimul, mesajele sosite de
la receptor activează formaţiunea reticulată care, la rândul său, activează informaţia
sosită deja de la cortex, ceea ce permite exercitarea unor procesări mai laborioase.

 Modelul lui Sokolov poate fi folosit şi pentru explicarea atenţiei voluntare.

 Atenţia nu este o cauză a selecţiei ci un efect al activării şi inhibiţiei laterale a unor

mesaje. Principala structură neurofiziologică implicată în acest proces este sistemul
corticoreticulat.
 MODELUL LUI SOKOLOV PRIVIND RELAŢIA DINTRE
FORMAŢIUNEA RETICULATĂ ŞI CORTEX

CORTEX
(MODEL ACCEPTOR)

STIMUL
STIMUL RECEPTOR

FORMATIUNE
RETICULATA
SRAA

Dacă stimulul corespunde unui model acceptor din cortex care permite identificarea lui
rapidă, cortexul inhibă căile colaterale de la receptor spre formaţiunea reticulată, care nu
mai induce sporirea nivelului de activare în cortex.
Dacă însă cortexul nu dispune de un model adecvat pentru stimul, mesajele sosite de la
receptor activează formaţiunea reticulată care, la rândul său, activează informaţia sosită
deja de la cortex, ceea ce permite exercitarea unor procesări mai laborioase.
Experimentul de ascultare dihotomică- Cherry (1957)
 Căutarea unei gâtuiri a implicat o paradigmă experimentală ingenioasă, prima dată
sugerată de Cherry (1957) şi dezvoltată deplin de Broadbent (1958). Numită ascultare
dihotomică, originile sale sunt găsite în cocktail party-ul în care mai multe mesaje iau
contact simultan cu sistemul senzorial, şi organismul trebuie să selecteze unul căruia să
îi acorde atenţie. În paradigma de ascultare dihotomică, subiecţii ascultă două mesaje
prezentate prin căşti. Li se spune să asculte unul din mesaje şi să-l ignore pe celălalt.
 Pentru a se asigura că subiecţii într-adevăr ascultă canalul indicat, experimentatorul îi
instruieşte pe subiecţi să repete tot ceea ce au auzit în mesajul la care au fost atenţi, o
procedură numită shadowing (umbrire). Erorile de shadowing sunt înregistrate.
 Experimentul de ascultare dihotomică s-a dovedit un instrument remarcabil pentru
descoperirea bazei pe care se face selectarea unui mesaj în defavoarea altuia. S-a
dovedit mai uşor de reprodus mesajul căruia i s-a acordat atenţie atunci când cele două
au fost citite de persoane având sexe diferite decât atunci când erau citite de aceeaşi
persoană (Treisman, 1960), atunci când cele două mesaje erau separate spaţial decât
când erau localizate în acelaşi spaţiu (de exemplu, canalizate spre urechi diferite sau
canalizate în aceeaşi ureche (Broadbent, 1958), atunci când mesajele erau în limbi
diferite decât atunci când erau în aceeaşi limbă (Treisman, 1964), sau, cel mai general,
atunci când cele două mesaje puteau fi uşor deosebite pe baza unei caracteristici stimul
decât atunci când cele două mesaje puteau fi doar vag deosebite. Aceste rezultate l-au
MODELUL STRUCTURAL AL ATENŢIEI (BROADBENT)
Mecanismul filtrului senzorial
 MODELUL FILTRULUI (BROADBENT)
Broadbent (1958) a afirmat existenţa unui filtru care bloca
toate mesajele care erau diferite de cele ale mesajului căruia i
se acorda atenţie şi permitea numai mesajului „selectat” să fie
procesat mai departe. Informaţia intră în sistem prin
intermediul simţurilor şi este păstrată temporar într-un
depozit pe termen scurt (engl. short-term store). Până în
acest punct, tot ceea ce a intrat în sistem este procesat; în
acest punct, procesarea este triată. Sistemul trebuie să
selecteze mesajul care va fi introdus în sistemul P cu
capacitate limitată. Până acum mesajul nu a fost procesat
mult peste nivelul de stimul. În sistemul P acesta va fi
procesat complet şi va genera fie un fapt mnezic fie un
răspuns. Broadbent a numit mecanismul de selecţie filtru
senzorial deoarece şi-a bazat selecţia pe trăsăturile stimul ale
mesajelor aflate în competiţie.
 MODELUL ATENUĂRII
Anne Treisman (1969) a atribuit un nou rol filtrului lui Broadbent. În loc să
blocheze toate mesajele ce vin şi sunt incompatibile cu stimulul căruia i se
acordă atenţie, gâtuirea concepută de ea slăbea mesajul incompatibil, adică,
ea a înlocuit filtrul lui Broadbent cu atenuatorul Treisman. Ea a explicat
dovezile existente adoptând modelul logogen al memoriei semantice al lui
Morton. Fiecare cuvânt are asociat cu sine, într-un lexicon mintal, un
logogen, care este activizat în prezenţa cuvântului asociat. Dacă activarea
dobândeşte un anumit prag, logogenul „declanşează” şi cuvântul intră în
conştiinţă, ca să zicem aşa. Pragurile logogenilor diferă. Cuvintele puternic
încărcate afectiv, de exemplu, au un prag scăzut, în timp ce cuvintele neutre
au un prag mai înalt. Un cuvânt neutru şoptit poate să nu fie auzit, dar o
înjurătură şoptită va fi auzită. Această teorie este o altă variantă a teoriilor
„gâtului de sticlă”.

Atenţia asigură o funcţie de selecţie (unii stimuli sunt prioritari).

Logogen = captator de informatii, se declanseaza pentru a recunoaste

cuvantul atunci cand este atins un anumit prag de informatie.
 ATENŢIA ŞI COMPORTAMENTUL
Procesarea selectivă a informaţiei nu este determinată numai
de resursele cognitive finite de care dispune sistemul cognitiv
uman, ea este justificată şi de necesitatea asigurării coerenţei
comportamentului. Pentru ca un comportament sau acţiune
( comportament ghidat de un scop) să fie eficient, să-şi
atingă ţinta cu minim de efort, organismul trebuie să ignore,
pe cât posibil, fluxurile informaţionale colaterale.
Perceperea selectivitatii în 2 sensuri:
1. Ca selecţie a stimulilor sau informaţiilor ce urmează a fi
procesate;
2. Ca procesare selectivă, în diverse grade şi modalităţi a
informaţiilor deja selecţionate.
 INCONŞTIENTUL COGNITIV
În 1958, Life – o revistă americană de popularizare a ştiinţei –
relata despre cazul a 4500 de subiecţi care, în timpul vizionării
unor filme la cinema, au fost bombardaţi cu două mesaje
subliminale (mesaje cu timp de expunere sub nivelul pragului
senzorial): “Drink Coke” şi “Eat Popcorn”. În urma acestor
expuneri, se relatează că ar fi crescut consumul de Cola cu 18% şi
de Floricele de porumb cu 50%.
Procesarea inconştientă a caracteristicilor fizice ale stimulilor,
efectuată de modulii cognitivi implicaţi în procesarea primară şi
secundară, nu mai poate fi pusă la îndoială astăzi. Şi cu toate
acestea există două aspecte controversate în abordarea
inconştientului cognitiv:
1. Putem vorbi de o prelucrare semantică inconştientă sau
subconştientă a stimulilor subliminali?
2. Au procesările inconştiente consecinţe comportamentale
 BIBLIOGRAFIE

1. Miclea, M. Psihologie Cognitivă.(2003) Iași: Ed. Polirom.

(pp.107-129).
2. Moraru, A.(2022). Note de curs. Constanța: Univ. ”Andrei
Șaguna”. (pp. 22-27)
Resurse
3. https://www.youtube.com/watch?v=G6ksExi_Iks
4. https://www.youtube.com/watch?v=0gkaNZlF-p0
5. https://www.youtube.com/watch?v=yLONB_270_Q
6. https://www.youtube.com/watch?v=KgxWOMoEzBE
 SEMINAR- AUTOEVALUARE

TEMA: Lumea percepută vs lumea concepută.

Argumente pro și contra mesajelor subliminale.