UNIVERSITATEA „ANDREI ȘAGUNA”

PSIHODIAGNOSTIC

METODE ȘI INSTRUMENTE FOLOSITE ÎN

PSIHODIAGNOSTIC

ASIST. UNIV. DRD LAURA HÂNZĂ

 DEFINIRE

• Planuri concrete de activitate mentală

• destinate
• Realizării unor obiective de cercetare
• Descoperirea unor adevăruri în legătură cu fenomenele investigate
 SPECIFICUL METODELOR
🞆 Realitatea investigată este abordată indirect

Prin

Analizate
manifestări exterioare, comportamente

în calitate de indicatori ai stărilor și relațiilor interne.

 CATEGORII

• Metode cu grad scăzut de formalizare

• Testul – probă standardizată care vizează prezența unei însușiri
psihice
• Chestionarul – sistem de întrebări elaborate astfel încât să se obțină
date exacte despre o persoană sau grup
• Ancheta – set de întrebări formulate pentru a interoga un număr
mare de persoane
• Metode cu grad înalt de formalizare
• Observația
• Anamneza
• Interviul
• Convorbirea
 1. OBSERVAȚIA

• Urmărirea atentă, intenționată și sistematică

• A diferitelor reacții psihice, manifestări ale comportamentului
individual
• Contextul situațional unde se produc
• Sesizarea unor aspecte esențiale ale vieții psihice, care vor fi
clasificate, încadrate în anumite categorii
CRITERII

• Stabilirea clară a scopului urmărit

• Alegerea formelor, condițiilor și mijloacelor necesare

• Notarea imediată a observațiilor

• Necesitatea discreției

• Sa fie sistematică

• Să fie veridică

• Să permită prelucrare statistico-matematică

• Existența unui număr optim de obs în condiții variate

• Posibilitatea repetării pentru evidențierea esențialului

FORME
🞆 Externă (extrospecția) – Internă (introspecția)
🞆 De sine stătătoare – Integrată în alte metode de
psihodiagnostic
🞆 Autoobservația – Observația propriu-zisă (după orientarea
observatorului)
🞆 Spontană (întâmplătoare) – Sistematică (după prezența sau
absența intenției)
🞆 Directă – Indirectă (după prezența sau absența observatorului)
🞆 Pasivă – Activă (după gradul de implicare al observatorului)
🞆 Continuă – Discontinuă (după durata observației)
🞆 Integrală – Selectivă (după scopul observației)
🞆 Participativă – Neparticipativă (după gradul de participare al
observatorului)
CALITATEA

• Factori
• Particularitățile observatorului

• Capacitatea de concentrare a observatorului

• Condițiile observării
• Formularea clară și precisă a scopului
• Elaborarea unui plan riguros

• Operaționalizarea fenomenelor psihologice

AVANTAJE

• Se aplică cu ușurință
• Materialele necesare efectuării sunt economice

• Naturalețea și autenticitatea fenomenelor relevante

• Permite surprinderea comportamentelor firești ale individului în
condiții obișnuite de viață
• Oferă date de ordin calitativ
DEZAVANTAJE

• Timp îndelungat până la producerea fenomenului vizat

• Imposibilitatea de a izola și controla variabilele
• Apariția mecanismelor de apărare ale subiecților
2. ANAMNEZA (METODA BIOGRAFICĂ)
Relație
Even cauzală
imen cu
Relatări tele eveniment
le impo ele
subiectul rtant prezente
ui e din ce fac
viața obiectul
sa psihodiag
nozei
Percepți
Se accede la motivațiile,
a/trăirile
aspirațiile, atitudinile
subiectul
concepțiile de viață
ui
Psiholog
ul
Determi
sondeaz Dezvolta
narea
ă rea
cauzelor
longitudi psihică
stării
nal și cadrul
actuale a
evenime în care a
subiectul
ntele și avut loc
ui
analizea
METODE

🞆 INDIRECTĂ – informația este obținută prin:

• studiul documentelor – fișe școlare, profesionale, caracterizări,
recomandări, jurnale, date de familie
• discuții cu persoane cu care subiectul se află în relații semnificative:
rude, prieteni, colegi, șefi, subalterni

Se va ține cont de perioadele modale ale psihogenezei:

- vârsta de 3 ani – constituirea conştiinţei de sine şi a Eului;
− vârsta de 6/7 ani – adaptarea şi integrarea şcolară;
− vârsta de 12/14 ani – pubertatea şi profundele sale transformări;
− vârsta de 16/18 ani – adolescenţa, afirmarea Eului, structurarea liniei
şi a idealului de viaţă.
🞆 DIRECTĂ – informațiile se obțin de la subiectul studiat în cadrul unor
convorbiri sau interviuri speciale.
Exigențe metodologice:

• Exigențe
• Determinarea prealabilă a apartenenței tipologice a personalității
subiectului
• Stabilirea strategiei dialogului

• Câștigarea încrederii și înlăturarea barierelor cognitiv-afective

• Neimplicare afectivă

• Înregistrarea doar a evenimentelor ce au impact și manifestarea prudenței

AVANTAJE ȘI DEZAVANTAJE

AVANTAJE
• Naturalețea datelor
• Autenticitatea datelor

DEZAVANTAJE • Reconstituirea poate fi

incompletă
• Reconstituirea poate fi voit
deformată
 3. INTERVIUL

• A completa informațiile inconsistente sau lipsă

• A dezvolta ipoteze de lucru pentru problema clientului și a opera cu
ipotezele alternative
• A pune întrebări critice și a asculta cu atenție răspunsurile
FUNCȚII

• ADMINISTRARE
• TRATAMENT
• PREDICȚIE
• CERCETARE
FORME – ÎN FUNCȚIE DE SCOPUL URMĂRIT (1)

🞆 Interviuri axate pe istoricul de caz – evaluarea naturii

problemelor persoanei din perspectiva dezvoltării
individuale
🞆 Interviuri diagnostice – încadrarea unui comportament
într-un sistem formal de diagnostic
🞆 Interviuri follow-up – vizează un singur scop
🞆 Interviuri în domeniul legal – evaluarea factorilor
psihologici implicați în probleme legale ale persoanei
🞆 Interviuri inițiale – obținerea unor informații preliminare
despre client
🞆 Interviuri axate pe etiologie – identificarea și înțelegerea
aspectelor cauzale ale problemei dintr-o anumită
perspectivă teoretică
FORME – ÎN FUNCȚIE DE SCOPUL URMĂRIT (2)

🞆 Interviuri pentru examinarea statusului mental –

determinarea felului și gradului de afectare mentală
asociate cu o anumită tulburare clinică
🞆 Interviuri de orientare – ghidează clientul spre un anumit
protocol
🞆 Interviuri pre și post testare – explorarea cu clientul ariile
problematice ce vor fi evaluate și comunicarea rezultatelor,
semnificația lor, implicații și recomandări
🞆 Interviuri axate pe screening – obținerea de informații
specifice
🞆 Interviuri specializate – create pentru scopuri specifice
🞆 Interviuri finale – la încheierea serviciilor pentru evaluarea
progresului sau pentru stabilirea planurilor viitoare
FORME – ÎN FUNCȚIE DE GRADUL DE
STRUCTURARE (1)

🞆 Interviul nestructurat – centrat pe persoană

Oferă
clinicianului
libertatea de a
formula întrebări

În ordinea și
forma pe care le
consideră relevante

Pentru obținerea
informațiilor dorite (în
raport cu ipotezele
stabilite)
FUNCȚIILE

• Obținerea de informații de ajută la formarea imaginii clinice

• Crează alianța de lucru
• Clarifică simptomatologia
FACTORI CONTEXTUALI

• Obiectivele interviului: diagnostic, terapie, cercetare

• Momentul și condițiile în care se desfășoară
• Caracterul voluntar sau involuntar al participării la evaluare
FORME – ÎN FUNCȚIE DE GRADUL DE
STRUCTURARE (2)
🞆 Interviul semistructurat și structurat – centrat pe
variabile
Întrebările sunt
structurate după
anumite reguli

Măresc
obiectivitatea

În obținerea
informațiilor
necesare
AVANTAJE

• Avantaje
• Urmăresc criterii diagnostice formale ce ajută la clarificarea diagnosticului

• Reduc influența factorilor subiectivi, judecata clinică și inferențele personale

• Plajă largă de informații în timp scurt

• Au proprietăți psihometrice bune

• Sunt ușor de administrat

DEZAVANTAJE

• Dezavantaje
• Rigiditate – nu există posibilitatea explicării
• Se limitează la arii legate de criterii diagnostice

• Listă de întrebări ca nu sunt toate necesare evaluării clinice

• Nu facilitează alianța de lucru

• Minimizarea spontaneității și judecății clinice

 4. CONVORBIREA

Discuție premeditată între psiholog și subiectul

investigat

Presupune relație directă, față în față, sinceritate

deplină, dar și capacitate de introspecție, de
autoanaliză și motivare corespunzătoare a
subiectului

Permite sondarea vieții interioare a subiectului,

intenții, opinii, atitudini, interese, convingeri,
credințe, aspirații, conflicte, prejudecăți,
mentalități, sentimente, valori, idealuri, dorințe,
așteptări
CONDIȚII

• Necesitatea desfășurării după o structură anterioară a întrebărilor

• Întrebările să vizeze culegerea cu anticipație a unor informații prin
folosirea altor metode
• Preocuparea pentru anticiparea răspunsurilor

• Motivarea adecvată a subiecților pentru a obține răspunsuri sincere

• Concomitent cu observația
CLASIFICARE

1. DUPĂ METODA UTILIZATĂ:

🞆 Convorbirea liberă – obținerea de informații diverse

🞆 Convorbirea clinică – realizarea prealabilă a unei scheme de răspunsuri
posibile
🞆 Convorbirea semistandardizată, semidirijată, semistructurată –
focalizată pe obiective precise
🞆 Convorbirea standardizată, dirijată, structurată – chestionar oral în care
tuturor subiecților le sunt adresate aceleași întrebări în aceeași ordine
🞆 Convorbirea dinamică, psihanalitică – metoda asociației libere de idei,
tema este abordată de client liber și fără întrerupere
🞆 Convorbirea reflexivă – subiectul este incitat să verbalizeze tot ce îi
vine în minte în timpul realizării unei activități
🞆 Convorbirea nondirectivă – creeză condițiile psihologice care să
faciliteze relatările spontane ale subiectului fără a fi mereu întrebat
CLASIFICARE
2. DUPĂ NUMĂRUL DE PARTICIPANȚI
🞆 Convorbire individuală
🞆 Convorbire de grup dirijată
liberă

3. DUPĂ OBIECTIVELE URMĂRITE

Convorbire cu scop diagnostic
Convorbire cu scop terapeutic
Convorbire cu scop de consiliere
Convorbire cu scopul comunicării rezultatelor evaluării psihologice
AVANTAJE ȘI DEZAVANTAJE

AVANTAJE • Informații numeroase și

variate, direct de la sursă
într-un timp relativ scurt
• Nu necesită aparatură
sofisticată

DEZAVANTAJE • Grad mare de subiectivitate

• Lipsa motivării duce la
lipsa receptivității