Literatura aservit ideologiei comuniste

Comunismul
Dupa consumarea parteneriatului strategic necesar invingerii Germaniei si trecerea anilor in care sovieticii afirmau ca nu intentioneaza sa schimbe regimul politic in tarile pe care le va "elibera", lucrurile au inceput sa se schimbe in tarile din Europa centrala si de sud-est. In ROMANIA, coalitia fortelor politice care au rasturnat regimul maresalului Ion Antonescu n-a putut sa supravietuiasca mai mult de cateva luni de zile. In octombrie s-a creat Frontul National Democrat o trambulina de pe care comunistii vor prelua puterea cu ajutorul Moscovei. Dupa scenariile care au functionat si in alte tari de sub tutela Moscovei la sfarsitul lunii februarie comunistii au trecut la asaltul asupra puterii organizand violente manifestatii de strada. "Constituirea guvernului Groza a adus dupa sine totala subordonare a fortelor de ordine fata de comunisti"(6; 53) fapt ce-a usurat actiunea de eliminare a opozantilor din viata politica mai ales dupa ce acesta a fost recunoscut si de occidentali. Alegerile desfasurate la 19 noiembrie 1946 prin frauda au fost castigate de comunisti. La 30 decembrie 1947 prin abolirea monarhiei a fost inlaturat si ultimul obstacol in calea desavarsirii dominatiei sovietice in Romania.

Viaa cotidian n Romnia comunist

In Romania comunista a existat o adevarata revolutie a moravurilor, societatea modernizandu-se intr-un ritm alert, a schimbat complet viata cotidiana. Populatia consuma acum mai multe produse, au aparut obiectele electrocasnice, cum ar fi: radioul, frigiderul si aragazul - in anii 50, de care propanganda regimului Dej facea mare caz; automobilul proprietate personala( Aro in ani 50, Dacia in anii 70 si, mai tarziu, Oltcitul si Lastunul plus marci provenite, in special, din lagarul comunist cum ar fi Trabant, Skoda, Volga, Lada si altele), aparatele TV , concediile la mare si la munte, servicii telefonice pentru marea majoritate a populatiei, electrificarea satelor si constructia de numeroase sosele, revistele mondene, filmele autohtone si inflorirea cinematografelor, accesul la scolarizare mai liber ca oricand, Transfagarasanul, metroul bucurestean si, inspe sfarsitul regimului, primele computere personale romanesti replici ale celor occidentale destinate publicului larg. Totusi societatea comunista nu a fost niciodata una de consum asemeni celor occidentale, nivelul celor enumerate mai sus situandu-se la cote modeste in comparatie cu tarile capitaliste.

Cultura romn dup instaurarea comunismului

Instalarea regimului comunist n Romnia a nsemnat intervenia i controlul politicului asupra tuturor compartimentelor vieii. Partidul Comunist, ca for conductoare n Stat", ca putere absolut, a dezvoltat o aciune susinut de legitimare a intereselor sale, recurgnd la diferite tipuri de constrngeri. Cultura i literatura au jucat un rol important n arsenalul de dominaie, fiind politizate i subordonate puterii.

Cercetrile ntreprinse asupra regimurilor dictatoriale au dovedit c cetenii rspund cu forme diferite de rezisten unei politici intervenioniste, ceea ce le poate da iluzia c i pstreaz i protejeaz anumite drepturi, dar, n acelai timp, poate genera duplicitate i complicitate. Atitudinea puterii fa de scriitori, de creatori, n general, a fost una de continuu control, n acest scop fiind organizate servicii sau subservicii speciale i specializate: de cenzur i de securitate. La acestea se aduga ndrumarea" literaturii de ctre partid i activitii I si culturali. Literatura i presa, discursul scris tiprit erau supuse unei lecturi de verificare a coninutului, dup alte criterii dect cele estetice sau jurnalistice. In cele patru decenii de comunism, raporturile literaturii cu politicul, respectiv cu puterea, au trecut prin mai multe etape, dinamismul lor fiind n strns legtur cu poziionarea pe plan naional i internaional a regimului. In perioada comunismului, n literatura romn s-a manifestat constant, dar n forme i cu intensiti diferite, un fenomen de subordonare a literarului fa de comenzile politicului, de aservire fa de ideologia i programul Partidului Comunist, corelat cu o atitudine uman, de slujire i de aplicare a politicii comuniste n domeniul literaturii, adeseori n schimbul unor beneficii de diferite tipuri. De aceea se poate vorbi despre o literatur aservit ideologiei comuniste, chiar dac termenul de literatur" n acest caz este golit de nelesul su de baz. Acest tip de literatur, n afara literarului propriu-zis, s-a caracterizat prin: ndrumarea" literaturii de ctre Partid i cadrele sale; utilizarea unor genuri i specii literare pentru slujirea ideologiei comuniste; impunerea unor scriitori i critici literari, fideli regimului, i criticarea, sancionarea i eliminarea celor care se abteau de la linia" trasat de Partid. n Romnia, peisajul literar din timpul comunismului poate fi prezentat n cteva etape, n funcie de dinamica regimului politic, determinat, la rndul ei, de modelul i controlul sovietic. Aceste etape au fost descrise de critici i cercettori contemporani n diferite moduri, fiind convenite cel puin patru repere: I. Etapa stalinist (1948-1964); II. Etapa relativei liberalizri (1964-1971); III. Etapa comunismului naionalist (1971-1989). IV. Etapa nationalismului communist (1971-1989) Specificul primei etape este determinat de regimul politic de tip fundamentalist i de sovietizarea impuse de Stalin n Romnia i n celelalte ri din lagrul socialist. Literatura are, n acest timp, o singur dimensiune: de propagand i de agitaie", fiind nvestit cu misiunea istoric de a exprima, de a transmite i de a impune ideologia de partid. ncadrat ntr-o concepie unic despre art, dictat i hotrt la Moscova, aceast literatur trebuia s creeze suportul mental i afectiv necesar nregimentrii populaiei n slujba idealului comunist. Pentru a denumi acest tip de literatur au fost preluate dou formule din Uniunea Sovietic: proletcultism i realism socialist. Proletcultismul este un termen aplicat literaturii romne ideologizate din perioada stalinist, n comentariile i analizele ulterioare acestui interval de timp. La origine, termenul se refer la organizaia Proletcult (cultura proletar"), organizaie muncitoreasc cultural-educativ cu caracter de mas", nfiinat n Rusia n 1917, cu

puin timp nainte de Revoluia din Octombrie. Proletcult i declar autonomia fa de ideologia leninist, n numele unei arte noi", fr tradiie, fr motenire, fr continuitate, avnd caracter mai mult avangardist. Cu un numr din ce n ce mai mare de filiale, organizaia devine incomod i Lenin manevreaz subordonarea ei fa de partid. Proletcultul este lichidat n 1932. Realismul socialist desemneaz concepia despre art de tip doctrinar, oficial, transformat n directive, impus n 1932 de Partidul Comunist al Uniunii Sovietice, odat cu lichidarea Proletcultului. Realismul socialist impune alt relaie cu trecutul: preluarea critic i creatoare a celor mai valoroase cuceriri", n folosul societii i al culturii socialiste, i eliminarea elementelor retrograde ale vechii societi, cea burghez, pe baza unui spirit critic ascuit. Odat cu nfiinarea Uniunii Scriitorilor din Uniunea Sovietic, n 1934, n statutul acestei organizaii, articolul 1, se decide c realismul socialist este metoda fundamental de creaie pentru literatura i critica literar sovietic. Aceast metod impune artistului o reprezentare istoric adevrat a realitii concrete n dezvoltarea ei revoluionar", precum i datoria educrii i transformrii ideologice a muncitorilor n spiritul socialismului. Stalin l definete pe scriitor ca inginer al sufletelor". Realismul socialist este arma ideologic a muncitorilor i nseamn arta n slujba revoluiei. Coninutul acestei arte se prezint sub dou faete: pe de o parte, este o critic a trecutului, adic a artelor motenite de la societatea burghez, pe de alt parte, este o susinere a noului care se nate din dezvoltarea socialist. Promotorii ei susin c, spre deosebire de arta burghez, care copiaz realitatea, realismul socialist d artei valoare de sintez i capacitate de proiecie n viitor. Etapa stalinist nseamn pentru literatura romn aplicare: teoriei celor dou culturi, lansate de Lenin: n societatea mprit i clase antagonice, exist o cultur naintat, legat de viaa i de lupta poporului, i una retrograd, decadent, emanat de clase dominante n descompunere. Aceast ideologizare a determinat aciuni de evaluare" a motenirii literare: blamarea unui mare numr de scriitori a cror oper a fost interzis, fiind trecut n aazisele fonduri secrete ale bibliotecilor reeditarea selectiv; deformarea sensului operei prin interpretare dogmatic. Astfel, n 1946 apare catalogul Publicaii scoase din circulaie cu 1863 de titluri dintre care 762 n limba romn, iar n 1948, ui catalog de 10000 de titluri, de 522 de pagini, cu un supliment de 11 de pagini, la care se adaug toate manualele colare de dinainte de 1947. Ali autori au fost scoi din circulaie prin interdicia tacit de a nu mai fi publicai (Maiorescu, Clinescu). S-au ntreprins aciuni de epurare a bibliotecilor particulare cu arderea sau confiscarea crilor, aa cum s-a ntmplat cu biblioteca lui E. Lovinescu. Scena literar a timpului este copleit de subliteratur, un rol important n asigurarea alinierii ideologice avndu-1 critica literar, care devine un fel de jandarm al Partidului. Dar excepiile nu lipsesc, n acesta perioad aprnd cteva romane importante pentru literatura romn: Bietul Ioanide de G Clinescu (n 1953), Moromeii, volumul I, de Marin Preda (n 1955) Cronic de familie de Petru Dumitriu (n 1956), Groapa de Eugen Barbu (n 1957).

Poezia, creia i se trasase misiunea de a nsuflei, prin mesajul ei, crezul nalt al partidului, era una de tip agitatoric, cu un mesaj accesibil, care s poat ajunge la oamenii muncii", fr a fac concesii artei imperialiste, formale i cosmopolite, sau artei decadente, burghezo-moiereti, evazioniste i intimiste. Temele erau prosovietice sau antiimperialiste, legate de viaa nou de la orae i sate", de omul nou" i izbnzile sale, de partid i binefaceri sale. Prezentul luminos, n contrast cu trecutul ntunecat, comunist erou civilizator, victoriile de pe marile antiere, colectivizri agriculturii reprezint realiti mree, demne de inspiraia poeic. Formula consacrat este cea a poemelor narative, scrise ntr-o limba pe neles", n care adeseori erau imitate structuri poetice cunoscute de tipul baladei populare, al versului eminescian, cobucian etc. Proza era destinat misiunii de a reflecta marile transformari din industrie i agricultur, munca fremttoare de pe antiere" rolul partidului, lupta cu trecutul retrograd, cu clasele exploatatoare lupta de clas", frumuseea i mreia eroului comunist, fie muncitor sau ran. Formula unei antiteze stridente, tiparul nfruntrii binelui cu rul, schem familiar din literatura popular, linierea pe dou coloane a personajelor n funcie de apartenena de clas reprezentau repere obligatorii pentru cei care voiau s i vad opera tiprit. Erau respinse i condamnate de critica vremii atitudinile ambigue, ovitoare, viaa intim a personajelor, scenele considerate atipice", n condiiile n care tiparele realitii erau iuti i transmise de sus". Speciile n proz ale vremii indic o predilecie pentru pamflet i reportaj. Fenomenul unei literaturi aservite ideologiei i politicii comuniste nu a ncetat dup depirea stalinismului n Romnia. Etapa relativei liberalizri se caracterizeaz n primul rnd in diminuarea controlului ideologic asupra teritoriului liric, care este confiscat i folosit ca instrument de propagand n perioada stalinist. Temele impuse - partidul glorios, cuceririle socialismului, eroul conductor - nu mai sunt unice i obligatorii. n proz ns un numr nsemnat de scrieri contribuie la susinerea politicii de partid, abordnd dou teme de predilecie: lupta dintre nou i vechi (cu o schem epic simpl: inginerul tnr i capabil, angajat ntr-o ntreprindere de stat intr n conflict cu vechea gard i cu profitorii regimului comunist) i istoria naional, prin luarea cultului eroilor. n etapa comunismului naionalist cele dou arii tematice ale prozei sunt continuate cu intenia transparent de a justifica politica ceauist i noul tip de revoluionar, de a legitima regimul politic comunist. Proza cu activiti" (Eugen Negrici), prin care acest personaj apare fie ca victim, fie ca fiin profund, capabil s analizeze trecutul obiectiv", i proza de inspiraie istoric (Vlad epe, Mihai Viteazul sau strmoii daci) asigur politizarea literarului. Proza, poezia, dramaturgia au continuat ns, n acest interval politic, s nregistreze contribuii valoroase, care au asigurat continuitatea literaturii romne. Inca din perioada "liberala" a sfarsitului anilor '60 ajung la expresie publica, desi abia schitate, doua tendinte diferite, a caror dezvoltare ulterioara va fi tot mai divergenta. Aceste tendinte se configureaza si se manifesta sub semnul redescoperirii identitatii nationale, prin "spartura" produsa de problematica nationala in zidul ideologic leniniststalinist. Numai ca aceasta identitate nationala e resimtita si definita in chip diferit: de unii, ca o intoarcere la un specific rural mai mult sau mai putin idealizat sau la un trecut indepartat neguros, in vreme ce, pentru altii, redescoperirea si reafirmarea identitatii

nationale inseamna nu doar refacerea legaturilor cu traditia interna, ci si cu traditia europeana si cu lumea larga, atat in planul literaturii, cat si in planul ideilor. Din aceasta grupare larga faceau parte scriitori si critici care apucasera sa debuteze spre sfarsitul razboiului sau in intervalul imediat postbelic - dintre care cei mai multi trecusera prin inchisorile comuniste - Ion Negoitescu, Adrian Marino, Nicolae Balota, Stefan Augustin Doinas, Ovidiu Cotrus, Alexandru Paleologu etc., dar si fosti ilegalisti ori simpatizanti comunisti, precum Vera Calin, Silvian Iosifescu, Paul Georgescu, fosti activisti ai Comitetului Central al Partidului, acum definitiv fixati in proiecte culturale, precum Paul Cornea si Ion Ianosi, fosti critici realist-socialisti realmente pocaiti, ca Ovid.S. Crohmalniceanu ori Savin Bratu, si multi tineri sau mai putin tineri - de la Alexandru George la Gheorghe Grigurcu, de la Lucian Raicu la Livius Ciocarlie, de la Matei Calinescu la Ion Pop, de la Eugen Simion la Mircea Iorgulescu, de la Gabriel Dimisianu la Valeriu Cristea, de la Dan Grigorescu la Alexandru Calinescu etc. Ceea ce ii unea pe acesti oameni atat de diferiti din punctul de vedere al biografiei, al formatiei si al conceptiei despre literatura (si nu numai despre literatura) era ideea deschiderii spre lume si spre modernitate.

Poezia NICHITA STNESCU

Nichita Stanescu - cel care este considerat de critica literara romaneasca si europeana, cel mai important poet roman din sec.XX, s-a nascut la Ploiesti, in familia lui NICOLAE STANESCU, urmas al unor tarani prahoveni atrasi de Ploiestii in plina dezvoltare, devenit meserias in ale croitoriei si negustor, om bogat si al Tatianei. Meritele poetului au fost recunoscute in timpul vietii, dar dupa fulgeratoarea lui moarte din 13 decembrie 1983, au inceput timid si din ce in ce mai mult, recunoasterea acestora, atat in Bucuresti-in tara, in afara tarii, dar mai ales in orasul lui natal Ploiesti. Pe 5 martie 1985, la Ploiesti, se da "unda verde" organizarii expozitiei Nichita Stanescu, ce se va deschide cu caracter provizoriu, pe 31 martie 1985, in casa Hagi Prodan (prof.Gabriela Marinescu, prof.Alexandru Badulescu). Expozitia, cu timpul a devenit permanenta, pana in anul 2002, cand s-a mutat in Casa Natala a poetului, din Ploiesti, str.Nichita Stanescu nr.2. In data de 3 iulie 1990, poetului Nichita Stanescu i se confera titlul "membru postmortem" al Academiei Romane.

Proza MARIN PREDA

Dintre prozatorii circumscrii, istoric i literar, epocii comuniste, Marin Preda (1922-1980) este cel mai afirmat i cel mai contestat. Ca i Petru Dumitru, Preda a publicat prima carte de proza in condiii finale, de libertatea creaiei: ntlnirea din Pmnturi, 1948. Cariera ulterioar a fost contractual, prin compromis cu ideologia: pentru acceptarea unor opere veritabile, se cereau opere promotoare ale ideologiei sau cel puin ngduitoare cu aceasta. Literatura lui Preda i-a

recunoscut i chiar afirmat propensiunea pentru istorie (romanul este legat de istorie i fr ea se asfixiaza, scrie el in Imposibila ntoarcere), dar n-a fcut-o dect uneori cu rigoarea distantei critice de prezentul manipulator i irealist. E nevoie de timp pentru o distanare in spiritul real i nu in litera mistificatoare a adevrului. Unul dintre criticii care l-au admirat se grbea ca s judece i pentru viitor c pentru a ne nelege corect istoria, crile lui Marin Preda ne sunt i ne vor fi absolut necesare (Valeriu Cristea, Ct nevoie am fi vrut acum de el..., in Romnia literar, 19/1990). M. preda a reconfigurat imaginea ranului. Moromeianismul ( un ism care pleca dinspre tipologic spre doctrinar) era o neateptat i insolit contemplare a rnismului. E vorba de ranul sudic, muntean, la o alt scar nediferit de spiritul muntean, rapid, critic, ironic, sarcastic, ludic, histronic, imprevizibil, mprit ntre realitatea etica i necesitatea estetic, pentru a accede la un mod de via tolerabil. Trilogia Cel mai iubit dintre pmnteni, 1980, cu unele episoade i personaje izbutite la nivelul talentului su, este un proiect epic care promite foarte mult, mai ales n contextul n care apare: problematizarea unor medii socio-profesionale cunoscute parial, deformat, excese naturaliste, pitoreti, n mediile n care autorul se simte familiar. Romanul face jocul ideologic al grupurilor succesive de politicieni antidemocrai, exponeni ai monopartitismului. n tirania manevrat de (anti)personalitatea adulat propagandistic. Trilogia vorbete despre imposibilitatea iubirii n universul urii sau a comunicrii ntr-o lume a incomunicrii violente i obscene. Violena i trivialitatea sunt aici n mod regretabil rupte de cauzalitatea adevrat, transcrise n ele insele, pentru expresivitatea lor automat. Iar ceea ce rezult este nu o dat neverosimil din unghi literar. Trilogia nu afecta, iar prin unele puncte, din pcate, ea chiar infecta sistemul politic, realitatea social, n care aprea ca o oper, cum nelegem astzi, de comand ideologic. Ea este opera unui artist epic care cunoate nu att adevrul, ct tezele obligatorii despre acesta, i se dovedete adaptat la tropismele de gndire i aciune ale omului ajuns prizonier al socialismului totalitar.

Cel mai iubit dintre pmnteni

de Marin Preda

Cel mai iubit dintre pamanteni a lui Marin Preda si a aparut in anul 1980 cu cateva saptamani inainte de moartea scriitorului. Romanul are la baza dramele personalitatilor culturale din acea vreme L. Blaga, Ion Caraion. In conditiile instalarii regimului comunist in Romania. Romanul lui Marin Preda este o opera de fictiune - traseul existential al lui Victor Petrini, personajul protagonist, este tragic: dat afara din functia de asistent universitar al facultatii de Filozofie, lui Victor Petrini ii este data o existenta tragica: coboara pe scarile ierarhiei sociale, personajul ajunge lucrator intr-o echipa de deratizare, unde cunoaste mizeria umana. Alcatuit din zece parti dispuse in trei volume. Cel mai iubit dintre pamanteni este un jurnal, o confesiune lucida si amara, scrisa la persoana I de catre un om pe care sansa l-a ocolit.Tehnica este cea a retrospectivei, eroul (inchis pentru crima), povestindu-si intreaga viata; exceptie fac doar vreo treizeci de pagini din ultimul volum, scrise de Ciceo, avocatul 6

lui Petrini. Volumul I incepe printr-o meditatie pe tema mortii (Moartea e un fenomen simplu. in natura, numai oamenii il fac inspaimantator. Vorbesc de moartea naturala, care adesea e o dulce ispita"); volumul al III-lea se incheie prin fraza concluziva: daca dragoste nu e, nimic nu e!. Titlul romanului poate fi inteles abia la sfarsit si constituie o ironie amara: cel mai iubit dintre pamanteni n-are parte de dragostea semenilor; mai mult decat atat, insasi soarta nu-l iubeste, harazindu-i infrangeri si umilinte si facand din el un ucigas fara voie. Romanul se constituie ca un jurnal, pe care detinutul Victor Petrini il scrie in timpul ultimei sale condamnari si in care isi regandeste intreaga viata. Prima parte a acestei retrospective cronologice evoca tineretea lui Victor Petrini, petrecuta inaintea si in vremea celui de-al doilea razboi mondial, cand timpul nu mai avea rabdare" lucru ce se regaseste si in lucrarea sa Morometii". Crescut intr-un oras transilvanean, in casa unui muncitor de la fabrica de avioane, Victor Petrini devine un adolescent dur si turbulent", ocolit de fete carora le era frica de el si urat de colegi pentru gandirea sa transanta. Incetul cu incetul, tanarul deja matur din cauza circumstantelor se transforma intrun mare singuratic , intr-un instrainat orgolios si revoltat impotriva lui Dumnezeu precum Lucifer.Poate nu neaparat din aceste pricini, dar, in orice caz, existenta lui Petrini s-ar putea asemana cu destinul luciferic: caderea" in Infern incepe in adolescenta si tot ceea ce va urma (istoria absurda, detentia, iubirea convertita in ura, cele doua crime) constituie treptele" coborarii in subterana". Expresia simbolica a subteranei" o constituie munca" la ucis de sobolani in care va fi aruncat profesorul universitar Victor Petrini. Deocamdata, persoana asupra careia isi revarsa liceanul necazurile instrainarii sale este mama. Cu aceasta, fiul poarta discutii contradictorii pe teme religioase, ba chiar, intr-o seara, o loveste peste bratul care facea asupra lui semnul crucii.Totul I se parea o joaca. Prima parte a volumului I ar putea fi privita si ca roman al formarii unui tanar. Din aceasta formare face parte si initierea erotica (episodul legaturii cu Nineta Romulus), sfarsita curand prin plecarea fetei. Dupa ce termina liceul, Victor Petrini se inscrie la Facultatea de Litere si Filozofie din acelasi oras, devenind un student stralucit.Acum traieste o noua iubire (pentru o frumoasa colega numita de el Caprioara), dar nunta proiectata nu are loc: dorind sa scape de o sarcina Caprioara moare, se pare, in timpul interventiei. Cautarea fetei de catre autoritati si ancheta la care este supus Petrini constituie un mic roman senzational a carui enigma ramane pecetluita. Incepand cu partea a doua a cartii, viata personajului central curge dictata de aceeasi soarta, in interiorul careia notiunile de: fericire, iubire, prietenie, dreptate isi modifica sensurile. Pregatindu-se pentru o cariera in invatamantul superior, Petrini preda la o scoala unde-l are drept coleg pe un anume Petrica Nicolau care ii devine prieten. Invitat intr-o zi la masa, Victor ramane impresionat de frumusetea iradianta a Matildei de care se indragosteste. La randul ei, femeia raspunde cu caldura acestei iubiri, vi-zitandu-1 pe Victor Petrini si trimitandu-i scrisori, cu atat mai mult, cu cat sotul ei devenise si mai dificil. Dupa doi ani, divortul dintre sotii Nicolau pronuntandu-se, Petrini se casatoreste cu Matilda si se muta in somptuoasa ei casa.Abia acum incepe iadul pentru proaspatul sot, caci iubirea stihiala a femeii oscileaza intre patima si ura, cunoscand chiar momente de violenta, cand dragostea coboara in subterana".

Intelectuala si ea, dar avand o cultura diferita de cea filozofica, Matilda nu poate crea o comunicare spirituala cu sotul ei care devenise asistent universitar si scria o lucrare despre o noua gnoza. In plus, femeia are destule momente in care isi arata adancurile ale sufletului sau abisal, devenind parca un alt om. Aceasta ar fi o parte din romanul de dragoste continut in cartea de fata. Imaginea care sintetizeaza transformarea iubirii dintre cei doi soti este chipul Matildei, care capata trasaturi masculinizate imi arata un chip devastat, cu ochii pe jumatate inchisi, acest chip care nu era frumos decat printr-un misterios suflu interior, era parasit acum de armonia lui si mi se arata ochilor cu oribilele trasaturi ale unui barbat". In paralel cu existenta cuplului Petrini, sunt infatisate aspecte din viata politica si universitara a anilor 1950. Acestea constituie o noua treapta" a coborarii in Infern, cand Istoria devine absurda, mutilandu-i pe cei care nu se incadreaza in patul" ei procustian. Astfel, noul decan al Facultatii de Filozofie unde preda si Petrini, este un anume Vaintrub, medic stomatolog devenit, peste noapte, profesor de marxism. Tot acum, un mare filozof este inlaturat si inlocuit cu un ins total nepregatit, iar unele discipline sunt scoase din planul de invatamant; cel mai puternic om din facultate este caloriferistul care devenit secretar de partid; din ordinul lui Stalin, incepe amenajarea Canalului Dunare-Marea Neagra, pe santierele caruia este distrusa intelectualitatea romaneasca; un coleg al lui Petrini un anume Cubles este arestat, in timpul demonstratiei de 7 Noiembrie, din pricina ca strigase ca Ardealul este pamant romanesc. Tabloul vietii universitare din acei ani este completat, in volumul al III-lea, prin amintirile lui Suzy Culala iubita lui Petrini. Aceasta evoca sedintele in care, in fata amfiteatrelor pline de studenti, erau infierati" tinerii care proveneau din familii instarite; in urma unei asemenea demascari", o fata se spanzurase. Petrini resimte, in curand absurditatea timpului pe care-l traia; chiar in seara botezului fiicei sale, Silvia, acesta este arestat.Cu acest fapt se incheie primul volum al romanului. Volumul al II-lea prezinta, la inceput, interogatoriile absurde la care este supus Victor acuzat ca ar fi facut parte din miscarea Sumanele negre", de esenta antimaghiara. Dupa trei luni, cu toate ca nu recunoscuse ceea ce nici nu era adevarat, Petrini este condamnat si ajunge in minele de plumb de la Baia Sprie. Este o noua treapta" a coborarii in Infern, concretizata in imaginea dantesca a galeriilor intunecate, dar si in rautatea gardienilor analfabeti, dar stapaniti de mandria puterii. Unul dintre acestia ravneste sa-l ucida pe Victor Petrini, tinandu-l nopti intregi descult si numai in camasa, in ghereta din scanduri a carcerei, in luna februarie. Scena in care acest gardian mimeaza zdrobirea tamplei detinutului este edificatoare pentru istoria stupida care agresa fiinta umana, distrugandu-i inteligenta. Asa se face ca, intr-o zi, Victor Petrini il ucide pe gardianul primejdios, impingandu-l in abisul intunecat al minei si salvandu-si astfel viata. Considerata drept un accident datorat neatentiei, aceasta moarte trece neobservata. Eliberat dupa trei ani si trei luni, personajul se intoarce in orasul sau, dar nu mai poate fi vorba de a fi reintegrat in invatamant; el este obligat sa intre in echipa de deratizare a orasului, uciderea sobolanilor fiind, poate, ultima treapta" a coborarii in Infern. Toate aceste aspecte viata universitara, atitudinea autoritatilor, existenta puscariasilor politici, trimiterea la munca de jos" a intelectualilor alcatuiesc romanul politic si social.La putin timp dupa intoarcerea sotului sau, Matilda deranjata de noua

pozitie sociala a acestuia divorteaza si se casatoreste cu un anume Mircea - activist de partid de rang superior. Victor Petrini devine strungar, apoi contabil la o intreprindere (ORACA), incercand sa ramana om intr-o lume ilogica: intr-o lume absurda, trebuie sa ramai om, chiar cu riscul de a deveni tu insuti absurd.Volumul al II-lea se incheie cu paginile de mare vibratie evocand moartea mamei, care se desparte de viata indurerata si plina de amar. Ulterior volumul al III-lea prezinta intoarcerea lui Victor Petrini la mitul iubirii.Nascuta din nevoia de a umple golul lasat de moartea mamei, aceasta dragoste se va dovedi o iluzie: Suzy Culala isi ascunde nu doar infatisarea, ci si statutul social. Casatorita cu un inginer dipsoman, Pencea, ea uita" acest amanunt", fapt care va avea urmari grave: in timp ce se aflau la munte, Suzy si Victor sunt urmariti, pana in cabina telefericului, de catre Pencea hotarat sa-i ucida. Pentru a se apara, Petrini il impinge in prapastie pe dipsoman, savarsind a doua crima.Marturisindu-si fapta, Victor este inchis din nou, timpul detentiei fiind si cel in care isi scrie jurnalul. Finalul il evoca pe acest om batut de soarta in perioada urmatoare eliberarii; acum scapa de iubirea-iluzie si se pregateste sa-si publice cartile. La numai treizeci si cinci de ani, personajul intelege ca mitul fericirii prin iubire va dainui etern. Din paginile lui se incheaga imaginea unui personaj complex, sincer pana la duritate, care cauta in scris o modalitate de izbavire.Aflat intr-o situatie-limita a vietii asteptand condamnarea la inchisoare pe viata, el isi regandeste altfel intreaga existenta condusa de o soarta nemiloasa si atotputernica, asa cum se intampla in marile tragedii antice. Din acest punct de vedere, Victor Petrini este un personaj tragic.

Dramaturgia Iona
de Marin Sorescu Poezia lui Marin Sorescu este , in fond , o meditatie trista , insa meditatia imbraca o haina de fantezie inselator surazatoare(Eugen Simion);gluma delicat trista fara clovneria sau sarcasmul altora , e identitatea lui in a gandi ideea de viata si moarte(Vladimir Streinu). Iona , subintitulata de Marin Sorescu tragedie in patru tablouri , a fost publicata in 1968 in revista Luceafarul si face parte , alaturi de Paraclisierul si Matca , dintr-o trilogie dramatica , intitulata sugestiv Setea muntelui de sare . Titlul trilogiei este o metafora care sugereraza ideea ca setea de adevar de cunoastere si de comunicare sunt caile de care omul are nevoie pentru a iesi din absurdul vietii , din automatismul istovitor al existentei , iar cele trei drame care o compun sunt meditatii-parabole , realizate prin ironie. Simbolice pentru titlul volumului din care fac parte , dramele Iona , Paraclisierul si Matca sunt parabole pe tema destinului uman , parafrazand trei mituri fundamentale: mitul biblic (Iona) , mitul mesterului Manole (Paraclisierul) , si mitul potopului (Matca). Piesa de debut a autorului , Iona (1968) reprezinta capodopera sa dramatica si unul dintre evenimentele vietii noastre teatrale. In ea , autorul a simbolizat drama ontologica a

omului modern (si a omului ca fiinta) aflat sub puterea destinului orb. Inspirata din mitul biblic al omului inghitit de un peste , opera nu prezinta o drama individuala , ci una general umana , nascuta din framantarile si nelinistile fiintei pamantene in fata propriului destin. De-a lungul celor patru tablouri , Iona da nastere la interogatii existentiale grave , privitoare la viata , moarte , singuratate , destin; prin aceasta trasatura , ea se incadreaza in teatrul de idei devenind un adevarat poem dramatic al nelinistii metafizice.

Poetul Jebeleanu regret c nu l-a lichidat pe Ceauescu. Amestecul exploziv dintre prostie i poliia politic.
Eugen Jebeleanu, poet proletcultist in prima faza a instaurarii comunismului in Romania, il injura uneori pe Ceausescu. Mai ales cand dictatorul umbla la privilegii. La inceputul anilor 80, partidul intentiona sa desfiinteze organizatia de partid din cadrul Uniunii Scriitorilor, iar membrii sa fie transferati la organizatiile de cartier ori la locul de munca. Asta insemna, de fapt, diminuarea influentei unor veterani ai PCR, precum Jebeleanu. Conform unei note strict secrete a UM 0544 (unitate antitero) din 15 ianuarie 1981, el a spus extrem de suparat, dar si amenintator: ... Cel care a adus tara in halul asta de haos are zilele numarate. Daca stiam de pe vremea cand era mic ca va ajunge mare si ne va persecuta, il lichidam de atunci, impreuna cu sotia... Prin desfiintarea organizatiei de partid de la Uniune, partidul si-a dat arama pe fata... In curand, Uniunea va redeveni Uniune, iar scriitorul scriitor... Cel care fusese mic si ajunsese mare era Ceausescu, acesta este motivul pentru care respectivul document a fost intocmit de unitatea antitero. Cert e ca autorul respectivului raport ori se face ca nu pricepe declaratia lui Jebeleanu, reprodusa de vreun informator, ori era tampit de-a binelea. Altfel nu ar fi afirmat in raportul sau ca poetul se manifesta dusmanos in primul rand la adresa PCR, dar punea intre ghilimele declaratia belicoasa la adresa lui Ceausescu. Jebeleanu il injura pe secretarul general tocmai pentu ca anexa partidul. Mai mult, poetul afirma limpede ca ii pare rau ca nu l-a lichidat pe Ceausescu si pe sotia sa atunci cand avea aceasta posibilitate, iar securistul tragea concluzia ca Jebeleanu se manifesta dusmanos la adresa P.C.R. (...) intr-o maniera tendentioasa. Nu era nimic tendentios. Ba dimpotriva (ASRI, Fond D, dosarul nr. 10.966, vol. 11, f. 30-31).

Partidul trebuie curatat de tot ce-i mai rau

Dan Desliu, alt scriitor exponent al realismului socialist, care ulterior s-a intors impotriva lui Ceausescu, devenind chiar un disident autentic, afirma, ca toti scriitorii sunt niste lasi ca nu-si predau carnetele de partid, asa cum o facuse el. Asta in timp ce Fanus Neagu nu se sfia sa spuna: ... A venit vremea sa punem mana pe bata si sa facem ordine in tara asta. Partidul trebuie curatat de tot ce-i mai rau. Cei de sus dinadins creeaza nemultumire in tara si justificandu-se cu ideea economiilor... Pentru toate asa-zisele opere ale sefului statului se gasesc destui bani, si chiar valuta, iar pentru cultura nu se gasesc. Dupa cum se vede, cel putin prin prisma acestor documente, nu partidul era de vina, nu ideologia criminala era buba, nu dogma si caracterul politienesc al regimului, nu genocidul din timpul obsedantului deceniu, ci doar Ceausescu si gasca de langa el. Trist, nu doar comic. Pentru ca nu cred in ruptul capului ca era vorba despre naivitate. 10

Bibliografie Eugen Negrici, Literatura romn sub comunism, Poezia I Eugen Negrici, Literatura romn sub comunism, ProzaMarin Preda, Cel mai iubit dintre pmnteni Lucian Boia, Miturile comunismului romanesc, Editura Nemira, Bucureti, 1998 Manual de Limba si literatura romana, clasa a XII-a,ART

Cataram Elena Cumpn Andrei Dorneanu Laura Nica Agatha Pvloi Oana

11