NOTE CURS PROCEDURI SPECIALE CIVILE SI

ADMINISTRATIVE Lector univ.drd.CZIKA DANIELA

Cap.

I.

SCURTE

CONSIDERATII

GENERALE

PRIVIND

PROCESUL CIVIL

I.1. Notiunea dreptului procesual civil si legatura acestuia cu dreptul material civil

nfaptuirea justitiei n cauzele civile se realizeaza n conformitate cu procedura stabilita de lege, pe baza unui ansamblu de norme juridice ce reglementeaza aceasta procedura. Ramura distincta a sistemului de drept, dreptul procesual civil reprezinta ansamblul normelor juridice care reglementeaza activitatea de judecata a instantelor judecatoresti privitoare la drepturi civile ori la interese legitime care se pot realiza numai pe calea justitiei, precum si modul de executare silita a hotarrilor judecatoresti sau a altor titluri executorii.

I.2. Definirea procesului civil. Fazele si etapele pe care acesta le parcurge

Persoana ale carei drepturi subiective civile sunt contestate sau ncalcate se poate adresa instantei competente pentru a restabili aceasta situatie. Sesizarea instantei se face prin cererea de chemare n judecata. Prin proces n sens etimologic se ntelege mers, evolutie, desfasurarea unui fenomen, eveniment. DEFINITIE : Procesul civil este activitatea desfasurata de catre instanta, parti, organe de executare si alte persoane sau organe care participa la nfaptuirea de catre instantele judecatoresti a justitiei n pricinile civile, n vederea realizarii sau stabilirii drepturilor si intereselor civile deduse judecatii si executarii silite a hotarrilor judecatoresti sau a altor titluri executorii, conform procedurii prevazute de lege. Procesul civil parcurge doua faze: - 1.Faza judecatii care se desfasoara mai nti n fata instantei de fond si se finalizeaza cu deliberarea si pronuntarea hotarrii. Ea este declansata prin cererea de chemare n judecata care investeste instanta competenta. La rndul sau ,aceasta faza cuprinde mai multe etape: Prima etapa (etapa scrisa), consta n ncunostiintarea reciproca a partilor despre pretentiile, apararile si probele ce urmeaza a fi administrate n vederea dovedirii lor. Cea de a doua etapa este etapa dezbaterilor n sedinta de judecata, etapa complexa ce se desfasoara, de regula, la mai multe termene de judecata, dnd posibilitatea partilor sa-si
2

sustina n mod real si contradictoriu pretentiile si apararile, sa administreze probe si sa puna concluzii asupra fondului cauzei . Dezbaterea este contradictorie si este condusa si controlata de judecator cu respectarea unor principii fundamentale (principiul contradictorialitatii, principiul dreptului de aparare, principiul rolului activ al judecatorului, principiul disponibilitatii, principiul publicitatii si principiul oralitatii). Dupa nchiderea dezbaterilor, urmeaza etapa deliberarii si pronuntarii hotarrii. Prin epuizarea acestor etape se finalizeaza judecata n prima instanta, dar partea nemultumita poate declansa etapa cailor de atac. Poate exista si o etapa a cailor extraordinare de atac, care vizeaza, n conditiile legii, hotarri definitive sau irevocabile. - 2.Faza executarii silite care include activitatea instantei de executare si a executorilor judecatoresti care-si ndeplinesc atributiile procesuale sub controlul instantei. Nu este obligatoriu ca procesul civil sa parcurga toate aceste etape, n consecinta se impun urmatoarele precizari: - faza executarii silite intervine n cazul hotarrilor susceptibile de a fi puse n executare cu ajutorul fortei de constrngere a statului, n masura n care debitorul nu-si executa de buna voie obligatia.(de ex.o hotarre judecatoreasca pronuntata ntr-o actiune n constatare nu este susceptibila de executare silita ).De asemenea ,daca debitorul si va executa de buna voie obligatia consemnata n titlu executoriu faza executarii va lipsi; - n ipoteza n care creditorul pune n executare un alt titlu executoriu dect o hotarre judecatoreasca, va exista numai faza

executarii;(de ex.este cazul executarii silite a unui contract de credit bancar). - este posibil ca procesul sa se termine fara o judecata propriu-zisa atunci cnd reclamantul si retrage actiunea ,renunta la dreptul sau, tranzactioneaza ori lasa pricina n nelucrare, ori daca partea interesata nu exercita caile de atac mpotriva hotarrii pe care o considera legala si temeinica. Dispozitiile codului de procedura civila care reglementeaza desfasurarea procesului civil respecta normele impuse de CEDO n aceasta materie . Astfel ,n conformitate cu art.6 pct.1 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului: Orice persoana are dreptul sa-i fie examinata cauza sa n mod echitabil, de catre un tribunal independent si impartial, stabilit prin lege, care va decide asupra drepturilor si obligatiilor sale civile sau asupra temeiniciei oricarei acuzatii n materie penala mpotriva ei. Hotarrea trebuie sa fie pronuntata n public, dar accesul n sala de sedinta poate fi interzis persoanelor sau publicului n timpul ntregului sau a unei parti din proces, n interesul moralitatii, ordinii publice sau al securitatii nationale ntr-o societate democratica, cnd interesele minorilor sau protectia vietii private a partilor la proces o cer sau n masura considerata strict necesara de catre tribunal, cnd datorita unor mprejurari speciale publicitatea ar fi de natura sa aduca atingere intereselor justitiei. De asemenea , Constitutia consacra ,n art.21, accesul liber la justitie orice persoana se poate adresa justitiei pentru apararea drepturilor, a libertatilor si intereselor sale legitime nici o lege nu poate ngradi acest drept.

I.3. Principiile fundamentale ale dreptului procesual civil DEFINITIE. Principiile organizarii si functionarii justitiei pot fi definite ca fiind acele reguli cu caracter general pe baza carora sunt structurate si si exercita atributiile prevazute de lege sistemul de institutii care compun puterea judecatoreasca, raporturile dintre aceste institutii precum si relatiile pe care le stabilesc cu celelalte autoritati ale statului, cu organizatiile private si cu cetatenii. Dreptul procesul civil, ca ramura a sistemului de drept romn este constituit pe baza unor principii specifice, denumite principii fundamentale ale dreptului procesual civil. 1. Principiul legalitatii Acest principiu este un principiu cadru, nauntrul careia trebuie sa se regaseasca toate celelalte principii. Principiul legalitatii semnifica faptul ca desfasurarea ntregii activitati procesuale, toate actele participantilor la procesul civil, deliberarea si hotarrea pronuntata, trebuie sa aiba loc si sa se realizeze numai n conformitate cu prevederile legii. A se vedea Art. 124 din Constitutie . 2. Principiul aflarii adevarului Acest principiu presupune existenta unei concordante depline ntre realitatea mprejurarilor n care s-a produs faptul prejudiciabil si concluziile la care a ajuns instanta, exprimate n hotarrea data cu privire la aceste mprejurari. A se vedea n acest sens art.129 alin.5 C.proc.civ. 3. Principiul dreptului la aparare Potrivit prevederilor art.24 din Constitutie dreptul la aparare este garantat, n tot cursul procesului partile avnd dreptul sa fie asistate de un
5

avocat ales sau numit din oficiu. n acelasi sens, art.13 din Legea 304/2004 privind organizarea judiciara dispune ca: Dreptul la aparare este garantat. n tot cursul procesului, partile au dreptul sa fie reprezentate sau, dupa caz, asistate de un aparator, ales sau numit din oficiu, potrivit legii. 4. Principiul publicitatii Publicitatea sedintei de judecata este consacrata n art.121 din Codul de procedura civila: sedintele vor fi publice afara de cazurile cnd legea dispune altfel. De la acest principiu exista o exceptie: instanta poate sa dispuna ca dezbaterile sa se faca n sedinta secreta, daca dezbaterea publica ar vatama ordinea sau moralitatea publica sau pe parti. n acest caz, partile vor putea fi nsotite, n afara de aparatorii lor, de cel mult doua persoane desemnate de ele. Hotarrea se pronunta ntotdeauna n sedinta publica, sub sanctiunea nulitatii. 5. Principiul oralitatii n temeiul acestui principiu presedintele completului are obligatia, sub sanctiunea nulitatii hotarrii, de a da cuvntul partilor pentru a-si sustine oral pretentiile, a discuta regularitatea actelor de procedura, a propune probe si a formula concluzii. Codul de procedura civila consacra principiul oralitatii dezbaterilor n art.127: pricinile se dezbat verbal, daca legea nu dispune altfel. 6. Principiul rolului activ al judecatorului Principiul rolului activ al judecatorului, consacrat de art. 129 130 C. proc. civ., obliga instanta ca mai nti de toate sa dea actiunii calificarea juridica exacta si n functie de aceasta sa verifice conditiile de admisibilitate a cererii si sa se pronunte apoi n concret asupra tuturor capetelor de cerere. 7. Principiul disponibilitatii
6

Procesul civil este caracterizat de disponibilitate n sens material si n sens procesual. Principiul disponibilitatii cuprinde urmatoarele drepturi : dreptul persoanei interesate de a porni sau nu procesul civil.

- dreptul de a determina limitele cererii de chemare n judecata sau ale apararii. - dreptul de a renunta la judecata sau la dreptul subiectiv, dreptul de achiesare si dreptul de a stinge litigiul printr-o tranzactie. dreptul de a ataca sau nu prin caile de atac legale, hotarrea

judecatoreasca, si de a starui sau nu n calea de atac exercitata. dreptul de a cere executarea hotarrilor judecatoresti.

8.Principiul contradictorialitatii Principiul contradictorialitatii se ntlneste n raporturile dintre parti si n raporturile dintre parti si instanta manifestndu-se n toate fazele si etapele procesului civil, exceptie facnd etapele deliberarii si pronuntarii hotarrii. Contradictorialitea n procesul civil ngaduie partilor sa participe activ la prezentarea, argumentarea si dovedirea dreptului lor, n cursul desfasurarii judecatii, avnd dreptul de a discuta si combate sustinerile facute de fiecare din ele,precum si de a-si expune punctul de vedere asupra initiativelor instantei n scopul stabilirii adevarului si al pronuntarii unei hotarri legale si temeinice. Nerespectarea acestui principiu deosebit de important deoarece asigura si dreptul la aparare si aflarea adevarului, este sanctionat cu nulitatea hotarrii 9.Principiul nemijlocirii Acest principiu consta n obligatia instantei de a cerceta direct si nemijlocit toate elementele care servesc la lamurirea mprejurarilor cauzei.
7

Conform legislatiei actuale, administrarea dovezilor se face de catre completul de judecata n ntregul sau, fie la sediul instantei, fie la locul unde se gaseste proba ce urmeaza a fi administrata. 8. Principiul continuitatii Principiul continuitatii presupune ca judecarea pricinii sa se faca de la nceput si pna la sfrsit de acelasi complet de judecata, ntr-o singura sedinta, care sa se ncheie prin deliberarea judecatorilor si pronuntarea hotarrii. n legislatia noastra acest principiu are o aplicativitate limitata la faptul ca hotarrea trebuie sa fie pronuntata de aceiasi judecatori n fata carora s-au pus concluziile n fond. Nerespectarea acestui principiu atrage casarea hotarrii potrivit art.304 pct.2 C.proc.civ.

CAP.II. ACTIUNEA CIVILA

II 1. Notiune. Natura juridica si corelatia dintre dreptul subiectiv civil, actiunea civila si dreptul la actiune

Actiunea civila poate fi definita ca fiind ansamblul mijloacelor procesuale prin care, n cadrul procesului civil, se asigura protectia dreptului subiectiv civil, prin recunoasterea sau realizarea lui, n cazul n care este ncalcat sau contestat. II.2. Partile actiunii civile
8

Actiunea civila fiind legata de dreptul subiectiv, nu poate fi conceputa fara existenta cel putin a unei persoane care sa fie interesata n protectia dreptului subiectiv nesocotit sau ncalcat. n momentul n care actiunea civila este exercitata este nevoie de cel putin doua persoane, una care pretinde (reclamantul) si una care se opune (prtul). Partile au denumiri specifice n raport cu diferitele faze ale procesului civil. II.3. Obiectul actiunii civile Obiectul actiunii civile este ceea ce se cere prin actiunea respectiva, concretizndu-se n raport cu mijlocul procesual folosit. II.4. Cauza actiunii civile Prin cauza actiunii civile se ntelege scopul catre care se ndreapta vointa celui care reclama sau se apara, scopul care exprima si caracterizeaza vointa sa n justitie, scop explicat cu mprejurarile si motivele speciale care au determinat partea sa actioneze.

II.5Conditiile cerute pentru exercitiul actiunii civile Conditiile cerute pentru exercitiul actiunii civile respectiv pentru punerea n miscare a tuturor formelor procedurale ce intra n continutul actiunii civile (cererea de chemare n judecata,caile de atac etc.) sunt urmatoarele: -afirmarea unui drept subiectiv civil ce se cere protejat; -interesul urmarit prin punerea n miscare a actiunii; -capacitatea procesuala; -calitatea procesuala.
9

A. Dreptul Pornind de la corelatia dintre actiunea civila si dreptul subiectiv civil ,pentru punerea n miscare a actiunii civile se cere n primul rnd existenta unui drept subiectiv ce se cere protejat,ori a unui interes legitim care nu se poate realiza dect pe calea justitiei. B. Interesul Interesul reprezinta folosul practic pe care o parte l urmareste punnd n miscare procedura judiciara pentru valorificarea dreptului subiectiv civil ce se cere protejat. C. procesuale Capacitatea procesuala este aptitudinea generala a persoanelor de a dobndi si de a exercita drepturi si de a-si asuma obligatii, n plan procesual pentru a valorifica n justitie dreptul sau interesul n legatura cu care s-a nascut litigiul. Capacitatea procesuala de folosinta Capacitatea procesuala de folosinta reprezinta acea parte a capacitatii procesuale care consta n aptitudinea unei persoane de a avea drepturi si obligatii procesual civile. Capacitatea procesuala de exercitiu Prin capacitate procesuala de exercitiu se ntelege acea parte a capacitatii procesuale care consta n aptitudinea unei persoane care are folosinta unui drept, de a exercita acest drept n justitie . D. Calitatea procesuala. Definitie. Justificare. Sanctiunea lipsei calitatii procesuale. Calitatea procesuala presupune existenta unei identitati ntre persoana reclamantului si persoana care este titulara dreptului n raportul juridic dedus
10

Capacitatea procesuala si sanctiunea lipsei capacitatii

judecatii (calitate procesuala activa ) si ntre persoana prtului si cel obligat n acelasi raport juridic (calitate procesuala pasiva ).Lipsa acestei identitati este sanctionata prin respingerea actiunii ca fiind formulata de o persoana fara calitate .

CAP.III. PARTICIPANTII LA PROCESUL CIVIL

III.1.Instanta de judecata si rolul acesteia n procesul civil Justitia este unica, impartiala si egala pentru toate persoanele, competenta judiciara si procedura de judecata fiind stabilite de lege. n Romnia functioneaza o singura instanta suprema, denumita nalta Curte de Casatie si Justitie, cu personalitate juridica si cu sediul n capitala tarii. nalta Curte de Casatie si Justitie asigura interpretarea si aplicarea unitara a legii de catre celelalte instante judecatoresti, potrivit competentei sale (art. 16 alin. 1 si 2 din Legea 304/2004 privind organizarea judiciara). Curtile de apel sunt instante cu personalitate juridica, n circumscriptia carora functioneaza mai multe tribunale si tribunale specializate. Tribunalele sunt instante cu personalitate juridica, organizate la nivelul fiecarui judet si n municipiul Bucuresti, avnd n circumscriptie toate judecatoriile din judet sau, dupa caz, din municipiul Bucuresti. Tribunalele specializate sunt instante fara personalitate juridica, care functioneaza la nivelul fiecarui judet si al municipiului Bucuresti si au, de regula sediul n municipiul resedinta de judet. Tribunalele specializate sunt
11

tribunale: pentru minori si familie; de munca si asigurari sociale; comerciale; administrative-fiscale. (art.35 din Legea 304/2004). Datele la care vor ncepe sa functioneze tribunalele specializate vor fi stabilite, n mod esalonat, prin ordin al ministrului justitiei, rolul acestora fiind ndeplinit pna la aceasta data de sectii sau complete specializate la nivelul tribunalelor de drept comun (art.130 din Legea 304/2004). Judecatoriile sunt instante fara personalitate juridica, organizate n judete si n sectoarele municipiului Bucuresti.

III.2. Compunerea si constituirea instantei de judecata

A. Completele de judecata Potrivit art. 17 alin.1 din Legea 92/1992, modificata prin Legea 142/1997: cauzele date, potrivit legii, n competenta de prima instanta a judecatoriilor, tribunalelor si curtilor de apel se judeca de un singur judecator. Cauzele privind conflictele de munca se judeca n prima instanta, cu celeritate, de catre complete formate din doi judecatori, asistati de doi magistrati consultanti (art.17 alin.1 din Legea 92/1992 modificat si completat prin Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr.20/20.02.2002). Apelurile se judeca n complet format din 2 judecatori. Recursurile se judeca n complet format din 3 judecatori. n cazul completului format din 2 judecatori, daca acestia nu ajung la un acord asupra hotarrii ce urmeaza a se pronunta, procesul se judeca din nou n complet de divergenta, n conditiile legii.

12

Completul de divergenta se constituie prin includerea n completul de judecata a presedintelui sau a vicepresedintele instantei ori a judecatoruluiinspector sau a presedintelui de sectie ori a unui alt judecator desemnat de presedintele instantei .

CAP.IV. PARTILE N PROCESUL CIVIL

Rolul partilor n proces este esential, deoarece nfaptuirea justitiei graviteaza n jurul lor, astfel nct daca procesul este necesar partilor si partile sunt necesare procesului, fara parti si fara instanta neputnd exista proces. IV.I.Conditiile ce se cer a fi ndeplinite pentru a fi parte n proces Conditiile pe care o persoana trebuie sa le ndeplineasca pentru a fi parte n proces constituie n acelasi timp conditii pentru exercitiul dreptului la actiune. Indiferent de forma procesuala si indiferent daca este vorba de un litigiu ntre doua parti sau de o coparticipare procesuala trebuie ndeplinite cumulativ urmatoarele conditii: - dreptul; - interesul; - capacitatea procesuala; - calitatea procesuala.

IV.II. Drepturile si ndatoririle procesuale ale partilor. Abuzul de drept procesual

13

Legea procesuala acorda o serie de drepturi partilor pentru a garanta exercitiul liber al actiunii civile. De asemenea, legea impune anumite ndatoriri partilor sub sanctiunile prevazute de lege. A. Drepturile procesuale ale partilor - dreptul fiecarei parti de a adresa cereri instantei; - dreptul de a participa la judecata pricinii si deci dreptul la citare; - dreptul de aparare care implica dreptul de a raspunde celeilalte parti, dreptul de a administra probe, dreptul de a cunoaste piesele dosarului, dreptul de a fi asistat de avocat, dreptul de a recurge la interpret, etc.; - dreptul de a participa personal la proces sau prin mandatar; - dreptul de a recuza pe judecator, procuror, grefier, magistrat asistent si experti; - dreptul de a ataca hotarrea si ncheierile instantei; - dreptul de a pretinde restituirea cheltuielilor de judecata in cazul cstigarii procesului; - dreptul de a dispune de soarta procesului prin renuntarea la judecata sau la dreptul subiectiv, prin recunoasterea pretentiilor reclamantului, prin achiesarea la hotarrea pronuntata sau prin ncheierea unei tranzactii. B.Principalele ndatoriri ale partilor - ndeplinirea actelor de procedura n conditiile, ordinea si termenele prevazute de lege sub sanctiunea nulitatii, perimarii, decaderii, etc.; - exercitarea drepturilor procesuale cu buna-credinta si potrivit scopului n vederea caruia au fost recunoscute de lege. Cel ce

14

deturneaza dreptul procesual de la scopul pentru care a fost recunoscut si l exercita cu rea-credinta savrseste un abuz de drept procesual. C. Abuzul de drept procesual Art.723 C.proc.civ. prevede ca: Drepturile procedurale trebuie exercitate cu buna-credinta si potrivit scopului n vederea caruia au fost recunoscute de lege. Partea care foloseste aceste drepturi n chip abuziv raspunde pentru pagubele pricinuite. Abuzul de drept procesual presupune un element subiectiv constnd n exercitarea cu rea-credinta a dreptului procedural si un element obiectiv constnd n deturnarea dreptului de la scopul social-economic pentru care a fost recunoscut, de la finalitatea sa legala.

CAP.V. ACTELE DE PROCEDURA. V. I. Actele de procedura .Notiune Actul de procedura reprezinta orice manifestare de vointa facuta n cursul si n cadrul procesului civil, de catre instanta de judecata, parti sau alti participanti la activitatea judiciara, n vederea producerii unor efecte juridice determinate. V .II. Clasificare La baza clasificarii actelor de procedura exista mai multe criterii, diversitatea acestora fiind determinata de numarul mare al acestor acte care alcatuiesc structura procesului civil. 1. Dupa subiectii procesuali de la care emana distingem ntre:

15

- actele partilor (cererea de chemare n judecata, ntmpinarea, cererea reconventionala etc.); - actele procedurale ale instantei (ncheierile, hotarrea judecatoreasca etc.); - actele altor participanti la proces (depozitia de martor, ntocmirea raportului de expertiza etc.); - actele organelor auxiliare justitiei (actele de executare ale organelor de executare, dovezi de comunicare a actelor de procedura etc.). 2. Dupa cadrul de ntocmire actele de procedura se mpart n: - acte judiciare, care se ndeplinesc n fata instantei (depozitia martorului, interogatoriul partii etc.); - acte extrajudiciare, ndeplinite n cadrul procesului civil, dar n afara instantei (expertiza, administrarea probelor prin comisie rogatorie etc.); 3. Dupa forma de manifestare de vointa a subiectului de la care emana, actele de procedura se clasifica n: - acte scrise (cererea de chemare n judecata, ntmpinarea etc.); - acte verbale sau orale (depozitia de martor, raspunsul la interogatoriu etc.). 4. Dupa continut, distingem ntre: - acte de procedura care contin o manifestare de vointa (ncheierea, cererea de chemare n judecata etc.); - acte de procedura care constata o operatie procesuala (citatia, etc.). 5. Dupa faza n cadrul careia se ndeplinesc, pot fi : - acte de procedura specifice judecatii n prima instanta (cererea de chemare n judecata etc.); - acte de procedura specifice judecatii n fata instantei de control judiciar (raportul asupra recursului etc.); - acte de procedura specifice fazei de executare silita. V.III.Cererea de chemare n judecata
16

 Elementele pe care trebuie sa le cuprinda n mod obligatoriu cererea de chemare n

judecata sunt prevazute n art.112C.proc.civ:

Prin obiect al cererii de chemare n judecata, n sensul art.112pct.3C.proc.civ. se

ntelege pretentia concreta a reclamantului, adica ceea ce se cere prin actul de investire al instantei.

Aratarea motivelor de fapt si de drept n cuprinsul cererii de chemare n judecata contribuie la determinarea cadrului n care se va desfasura ntreaga activitate de solutionare a litigiului. Mentionarea motivelor prezinta importanta, att pentru instanta, care va fi n masura sa cunoasca cauzele care au generat litigiul ntre parti, cat si pentru prt, ntruct n raport de cele invocate de reclamant si va pregati apararea.

n art.112 alin.2-6C.proc.civ sunt prevazute regulile ce trebuie respectate de

reclamant n legatura cu propunerea dovezilor pe care se ntemeiaza cererea de chemare n judecata.

Semnatura reprezinta un element esential al cererii de chemare n judecata, lipsa

acesteia atragnd sanctiunea nulitatii, n temeiul art.133 alin.1C. proc.civ. n privinta semnaturii alin.2 al art.133 C.proc.civ. prevede ca lipsa acesteia se poate totusi mplini n tot cursul judecatii.

Introducerea cererii de chemare n judecata Cererea de chemare n judecata se depune la instanta competenta, la cerere anexndu-se attea copii cti prti sunt. Daca mai multi prti au un reprezentant comun sau daca prtul are mai multe calitati juridice se va comunica o singura copie de pe cererea de chemare n judecata si de pe nscrisurile depuse. Procedura ce se desfasoara n momentul primirii cererii este diferita dupa cum aceasta este trimisa prin posta sau este prezentata de reclamant.

17

V.IV..ntmpinarea ntmpinarea este actul de procedura prin care prtul raspunde la cererea de chemare n judecata a reclamantului, prin care-si formuleaza n scris, nainte de dezbaterea orala, apararile sale, si prezinta probele pe care se sprijina n sustinerea acestora. A se vedea art.115 C.proc.civ. V.V.Cererea reconventionala n procesul civil, prtul poate renunta la pozitia procesuala defensiva, de aparare, fata de pretentiile formulate de reclamant si sa adopte o pozitie ofensiva, ridicnd pretentii proprii mpotriva reclamantului. Aceasta posibilitate este oferita de lege prtului de art. 119 C.proc.civ., aratndu-se ca daca prtul are pretentii n legatura cu cererea reclamantului, el poate sa faca cerere reconventionala. Cererea reconventionala este mijlocul procedural prin care prtul formuleaza pretentii proprii fata de reclamant sau actul procedural prin intermediul caruia prtul urmareste valorificare unui drept propriu fata de reclamant . V.VI. Citarea partilor si comunicarea actelor de procedura Citarea este un act procedural prin care se aduce la cunostinta partilor si altor participanti la procesul civil data si locul desfasurarii judecatii. Prin citarea partilor se asigura respectarea a doua principii fundamentale ale procedurii civile, respectiv contradictorialitatea si dreptul la aparare. Citatia trebuie sa cuprinda potrivit art. 88 alin 1 C.proc.civ. : - numarul si data emiterii, precum si numarul dosarului; - aratarea anului,lunii, zilei si orei de nfatisare; - aratarea instantei si sediul ei; - numele, domiciliul si calitatea celui citat; - numele si domiciliul partii potrivnice si felul pricinii;

18

- alte mentiuni prevazute de lege; - parafa sefului instantei si semnatura grefierului. CAP.VI.ETAPA DEZBATERILOR VI.I. Sedinta de judecata Dezbaterea cauzei n sedinta publica reprezinta cea de a doua etapa a procesului civil. n aceasta etapa a procesului civil, un rol important revine revine completului de judecata, prezidat, de regula de judecatorul desemnat, dupa caz, de presedintele instantei sau al sectiei. Sedinta de judecata este condusa de presedinte care exercita politia sedintei, putnd lua masurile necesare pentru pastrarea ordinii si bunei-cuviinte. VI.II.Principalele momente n desfasurarea judecatii Deschiderea sedintei de judecata se face de presedintele completului de judecata. Pricinile se judeca n ordinea stabilita pe lista afisata, avnd prioritate cele urgente, ramase n divergenta (atr.125alin.2C.proc.civ.) si cele amnate din lipsa de timp (art.157C.proc.civ.).

nainte de nceperea dezbaterilor, partile pot solicita amnarea

pricinilor care nu pot fi judecate, daca aceste cereri nu provoaca dezbateri (art.126C.proc.civ.).

nainte de a se intra n dezbateri, instanta are obligatia de a ncerca

stingerea conflictului de drepturi prin mpacarea partilor. Un moment procesual important l constituie sustinerea cauzei de

catre parti, scop n care instanta va da mai nti cuvntul reclamantului, apoi prtului.

n desfasurarea acestei etape a procesului civil, un moment esential l

constituie prima zi de nfatisare. Prima zi de nfatisare este termenul la care

19

partile legal citate, pot pune concluzii (art.134C.proc.civ.). A pune concluzii n sensul art.134, nu nseamna a pune efectiv concluzii, ci a avea posibilitatea sa se puna concluzii, ceea ce nseamna ca aceasta cerinta este ndeplinita chiar n lipsa partii legal citata. Din punct de vedere

procedural, prima zi de nfatisare prezinta importanta deosebita, deoarece pna n acest moment se pot exercita anumite drepturi procedurale si pot interveni modificari n structura actiunii civile. Astfel, din punct de vedere probatoriu, pna la aceasta data partile pot pronune probe, daca nu au propus prin cererea de chemare n judecata sau prin ntmpinare, sub sanctiunea decaderii. Pna la prima zi de nfatisare pot fi admise cereri de modificare a actiunii, ulterior acestui termen admiterea cererii este conditionata de consimtamntul prtului. De asemenea, n anumite situatii, cadrul procesual poate fi largit numai pna la acest termen.

Cnd instanta apreciaza ca au fost lamurite toate aspectele de fapt si

de drept ale cauzei declara nchiderea dezbaterilor, urmnd a se retrage pentru deliberare.

CAP.VII.PROBELE

VII.I.Notiune si clasificare. Subiectul, obiectul si sarcina probei Prin proba se ntelege mijlocul juridic de stabilire a existentei unui act sau fapt juridic si, prin aceasta, a dreptului subiectiv civil si a obligatiei civile.
20

Probele sunt administrate n procesul civil pentru a ajuta pe judecator sa-si formeze convingerea n legatura cu faptele cercetate. Rezulta ca subiectul probei este judecatorul. Obiectul probei este format din actele ori faptele juridice care sunt izvoare ale raporturilor juridice concrete, actele ori faptele juridice care au dat nastere la dreptul subiectiv civil si obligatia corelativa. Sarcina probei este reglementata n art.1169C.civ.:Cel ce face o propunere naintea judecatii trebuie sa o dovedeasca.

VII.II.Proba prin nscrisuri. nscrisurile autentice. nscrisurile sub semnatura privata. Administrarea probei prin nscrisuri

Prin nscris se ntelege, de asemenea, orice declaratie despre un act juridic sau un fapt juridic stricto sensu, facuta prin scriere de mna, dactilografiere, litografiere, imprimare pe hrtie sau pe orice material.

A. nscrisurile autentice Definitia nscrisului autentic este prevazuta n art.1171C.civ.::Actul autentic este acela care s-a facut cu solemnitatile cerute de lege, de un functionar public, care are dreptul de a functiona n locul unde actul s-a facut. Uneori forma autentica este ceruta ad validitatem, nsa de cele mai multe ori partile recurg la ea pentru avantajele pe care le prezinta:

21

B. Administrarea probei prin nscrisuri Partile vor alatura la cererea de chemare n judecata si ntmpinare copii certificate de pe nscrisurile folosite ca mijloace de proba, sau le vor depune la prima zi de nfatisare. Partile sunt datoare sa aiba asupra lor n sedinta originalul nscrisului sau sa-l depuna mai nainte n pastrarea grefei, sub sanctiunea de a nu se tine seama de nscris (art.139alin.1C.proc.civ.). Depunerea originalului n pastrarea grefei da posibilitatea partii adverse sa consulte nscrisul. VII.III.Proba prin declaratia de martori. Persoane care pot fi ascultate ca martori. Administrarea probei cu martori. Aprecierea probei cu martori.

Martorii sunt persoane straine de interesele n conflict, care relateaza n fata instantei de judecata fapte sau mprejurari referitoare la pricina ce se judeca, fapte ce ar putea servi la solutionarea ei. Mijlocul de proba este depozitia martorului, n care se materializeaza cunostintele acestuia despre faptele trecute pe care le-a receptionat si memorat . Regulile si exceptiile, referitoare la probarea actelor juridice prin declaratiile martorilor sunt prevazute n art.1191-1198C.civ. Persoane care pot fi ascultate ca martori De regula, orice persoana poate fi ascultata ca martor, exceptiile fiind prevazute expres de lege n art.189C.proc.civ. Administrarea probei cu martori Martorii se propun de parti prin cererea de chemare n judecata si prin ntmpinare sau cel mai trziu la prima zi de nfatisare. Daca proba se solicita n cursul judecatii, n conditiile art.138pct.2 si 4 C.proc.civ., lista martorilor se va depune, sub sanctiunea decaderii, n termen de 5 zile de la ncuviintare
22

(art.186 alin.2C.proc.civ.). nainte de a fi ascultat, martorul depune juramntul. Fiecare martor va fi ascultat separat, cei neascultati neputnd fi de fata.

VII.IV.Marturisirea Notiunea si caracterele juridice ale marturisirii. Clasificare. Administrarea probei marturisirii. Interogatoriul. Marturisirea este recunoasterea de catre o persoana a unui fapt pe care adversarul sau si ntemeiaza pretentiile si care este de natura sa produca efecte probatorii mpotriva celui ce a facut-o. Marturisirea nu se confunda cu marturia ntruct ea provine de la una din partile litigante si nu de la un martor, persoana ce nu este implicata direct n proces. n prezent marturisirea are aceeasi valoare probanta ca si celelalte mijloace de proba. VII.V.Prezumtiile. Notiune. Clasificare. Prezumtiiile sunt consecintele ce legea sau magistratul le trage dintr-un fapt cunoscut la unul necunoscut (art.1199 C.proc.civ.). VII.VI. Expertiza. Sediul materiei. Admisibilitatea si administrarea expertizei. Forta probanta. Expertiza reprezinta un mijloc de dovada la care instanta sau partile pot recurge atunci cnd pentru lamurirea unor mprejurari de fapt sunt necesare cunostinte de specialitate dintr-un anumit domeniu de activitate. Expertiza este reglementata n art. 201 214 C.proc.civ. VII.VII:Cercetarea la fata locului Cercetarea la fata locului este considerata o proba judiciara directa si reprezinta mijlocul prin care instanta ia cunostinta n mod direct de starea
23

unor lucruri, de situatia unui imobil sau despre alte mprejurari de fapt ce pot avea importanta pentru solutionarea litigiului. Cercetarea la fata locului, se solicita de partea interesata sau se dispune din oficiu de instanta prin ncheiere.

CAP.VIII.ETAPA DELIBERARII

Deliberarea si pronuntarea hotarrii Dupa nchiderea dezbaterilor urmeaza etapa deliberarii si pronuntarii hotarrii. Deliberarea reprezinta operatia n cadrul careia judecatorii stabilesc solutia ce urmeaza sa fie pronuntata cu privire la litigiul dintre parti. Deliberarea se realizeaza, n secret, fie n sedinta, fie n camera de consiliu. Dupa deliberare, daca completul este format din mai multi judecatori, presedintele completului aduna parerile judecatorilor, ncepnd cu cel mai nou n functie, el pronuntndu-se cel din urma

(art.256C.proc.civ.). Daca majoritatea legala nu se poate ntruni, pricina se judeca din nou n complet de divergenta, n aceeasi zi sau n cel mult 5 zile (art.257alin.1C.proc.civ).Dupa ncheierea deliberarii, se va ntocmi de ndata dispozitivul hotarrii care se semneaza, sub sanctiunea nulitatii, de catre judecatori si n care se va arata, cnd este cazul, opinia separata a judecatorilor ramasi n minoritate. Dispozitivul se pronunta, n numele legii, de presedinte n sedinta publica, chiar n lipsa partilor (art.258alin.1 si 2 C.proc.civ.). Dupa pronuntarea minutei, urmeaza redactarea hotarrii, cu respectarea

exigentelor prevazute n art.261C.proc.civ.

24

Hotarrea se redacteaza n doua exemplare originale si se comunica partilor n copie n cazul n care de la comunicare ncepe sa curga termenul de exercitare a apelului sau recursului. Hotarrea judecatoreasca Hotarrea judecatoreasca reprezinta actul final si de dispozitie al instantei prin care se solutioneaza, cu putere de lucru judecat, litigiul dintre parti. Dupa obiectul lor, hotarrile judecatoresti se clasifica n sentinte, decizii si ncheieri. Sentintele sunt hotarrile prin care instantele rezolva fondul cauzei n prima instanta sau prin care prima instanta se dezinvesteste n temeiul unei exceptii procesuale. Deciziile sunt hotarrile prin care se solutioneaza apelul, recursul, precum si recursul n interesul legii. Toate celelalte hotarri date de instanta n cursul judecatii se numesc ncheieri (art.255 C.proc.civ.).

PROCEDURI CIVILE SPECIALE

Exista o serie de actiuni care se solutioneaza dupa o procedura speciala reglementata de lege ,derogatorie de la dreptul comun n materie.Aceste reguli speciale pot privi partile din proces ,ca de exemplu n cazul actiunii de divort unde reclamant si prt pot fi doar cei care au calitatea de soti ,pot privi procedura de solutionare a cererii ,care necesita reguli speciale ,sau pot privi hotarrea instantei de judecata .

25

CAP.I.Ordonanta presedintiala. REGLEMENTARE. Art. 581,582 cpc. Instanta va putea sa ordone masuri vremelnice in cazuri grabnice, pentru pastrarea unui drept care s-ar pagubi prin intarziere, pentru prevenirea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara, precum si pentru inlaturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executari.

I.I.Consideratii generale

Termenul de ordonanta presedintiala poate avea mai multe acceptiuni1: - "ansamblul de norme dupa care se conduc partile si instanta n solutionarea unei pricini urgente"2. Sub acest aspect ,ea este o procedura speciala reglementata de lege n scopul luarii unor masuri vremelnice n cazuri urgente. Acesta este si sensul pe care l vom folosi . - alteori ea desemneaza actul final si de dispozitie prin care instanta statueaza asupra cererii promovate de partea interesata3,avnd semnificatia unui act procedural . - termenul de ordonanta presedintiala mai este folosit si pentru a desemna actul de nvestire al instantei n acele cazuri n care reclamantul solicita o
1 2

I. Les, Drept procesual civil. Curs universitar, ed. Lumina Lex, 2002, pag. 508. C. Crisu, Ordonanta presedintiala, Editura Academiei, Bucuresti, 1976, pag. 9. 3 A se vedea, n acest sens: V. G. Cadere, Tratat de procedura civila, Ed. A II-a, Bucuresti, 1935, pag. 331-332, D. Buia, Curs de drept procesual civil, vol. II, Procedurile speciale. Universitatea din Cluj-Napoca, 1985, pag. 16. 26

interventie urgenta a justitiei. I.II. Conditiile de admisibilitate ale ordonantei presedintiale Pentru a putea fi admisibila ,cererea de ordonanta presedintiala trebuie sa ndeplineasca att conditiile generale cerute de lege pentru promovarea oricarei actiuni n justitie, ct si unele conditii particulare.

Conditiile generale necesare pentru admiterea cererii de ordonanta presedintiala

a) partile .Una dintre parti este persoana care pretinde ca i s-a ncalcat un drept subiectiv si alta este cea care se opune acestor pretentii. Cele doua parti constituie elementul subiectiv al actiunii, iar fara ele activitatea judiciara nici nu poate fi ntretinuta4.

b) obiectul. Obiectul cererii de ordonanta presedentiala l reprezinta pretentia solicitata n justitie, adica la ceea ce se pretinde de reclamant prin cererea de chemare n judecata, de ex .plata unei sume de bani, predarea unui bun mobil sau imobil5. c) cauza Cauza actiunii o reprezinta temeiul juridic al cererii, fundamentul legal al dreptului pe care una din parti l valorifica mpotriva celeilalte parti (de ex. titlul de proprietate, contractul. )

4 5

I. Les, Drept procesual civil. Curs universitar, ed. Lumina Lex, 2002, pag. 109. I. Les, Drept procesual civil. Curs universitar, ed. Lumina Lex, 2002, pag. 110-111. 27

Caracteristicile proprii ale ordonantei presedintiale Ordonanta presedintiala are si trasaturi proprii. Stabilind ca "instanta va putea sa ordone masuri vremelnice n cazuri grabnice..." art. 581 fixeaza doua din conditiile de admisibilitate ale ordonantei: urgenta si caracterul vremelnic al masurii care se cere a se lua pe aceasta cale. Din aceasta ultima conditie, decurge si o a treia cerinta si anume ca prin masura luata sa nu se prejudece fondul6. a)urgenta Potrivit art. 581 exista urgenta atunci cnd masura solicitata este necesara "pentru pastrarea unui drept care s-ar pagubi prin ntrziere, pentru prevenirea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara, precum si pentru nlaturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executari". S-a decis n acest sens ca este admisibila ordonanta pentru a face sa nceteze mpiedicarea folosintei unor dependinte nu numai cnd tulburarea se realizeaza prin ncuierea sau punerea unor stavile materiale, ci si atunci cnd zadarnicirea accesului se face prin amenintari (bataie) a caror traducere n fapt, n trecut, este de natura sa creeze temeri serioase n persoana celui amenintat7. Admiterea ordonantei nu este limitata numai la pagubele de ordin material, deoarece elementul urgentei poate, n principiu, sa subziste si n cazul n care pagubirea dreptului sau exercitarii lui ar fi de ordin moral8. Pentru a se permite trecerea lucratorilor prin curtea vecina spre a
6

Vezi si I. Stoenescu, Ordonanta presedintiala, Legalitatea Populara nr. 12/1956, pag. 1415; Trib. Supr., col. civ., dec. nr.38/1957, Culegere de Decizii 1957, pag. 308. V. M. Ciobanu, Tratat teoretic si practic de procedura civila, vol. II, pag. 491- 494; I. Stoenescu, S. Zilberstein, Drept procesual civil. Caile de atac si Procedurile speciale, pag. 116; V. Negru, D. Radu, Drept procesual civil, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1972, pag. 367-370. 7 T. j. Brasov, dec. civ. nr. 1193/1975, Revista Romna de Drept nr. 9/1976, pag. 64. 8 Curtea de Casatie I, dec.nr.287/1943, n I. Stoenescu, D. Paduraru, G.V. Protopopescu, Accelerarea judecatilor, Ed. Tiparul Romnesc", Bucuresti, 1947, pag. 338. nr. 14.. 28

repara calcanul cladirii se poate recurge la calea ordonantei, daca prin aceasta se nlatura o paguba iminenta altfel9. Instanta este obligata sa arate mprejurarile din care a tras concluzia ca este ndeplinita aceasta cerinta (exemplu: ncredintarea copilului minor ntr-o actiune privind desfacerea casatoriei, stabilirea contributiei parintilor la cresterea si ngrijirea copilului minor pna la pronuntarea unei hotarri definitive ntr-o actiune de divort, reintegrarea n spatiu a sotului alungat10 etc.)11. Uneori, sarcina instantei este simplificata, deoarece chiar legea apreciaza existenta urgentei, de exemplu, n cazul suspendarii executiei vremelnice (art. 280 alin. final C. proc. civ.), n cazul luarii, n timpul procesului de divort, a unor masuri vremelnice referitoare la ncredintarea copiilor minori, la obligatia de ntretinere, la alocatia pentru copii si la folosirea locuintei (art. 6132 C. proc. civ.).12 Pe de o parte exista urgenta ori de cte ori pastrarea unui drept sau prevenirea unei pagube iminente nu s-ar putea realiza n mod adecvat pe calea unei actiuni de drept comun13. Este necesar ca urgenta sa persiste pe tot parcursul judecatii si ea trebuie sa rezulte din fapte concrete, instanta fiind obligata sa arate
9

Trib. pop. rai. Piatra Neamt, sent.nr.3522/1956. Legalitatea Populara nr.9/1957. pag. 1138. 10 Trib. Supr., sec. civ., dec. nr. 450/1981, pag. 243; T. mun. Bucuresti, sec. IV civ., dec. nr. 1329/1991, Culegere de practica judiciara chila pe anul 1991, pag. 178. 11 Pentru situatii din practica din care rezulta urgenta, a se vedea: Trib. Supr. col. civ., dec. nr. 461/1957, Legalitatea Populara nr. 10/1957, pag. 126; dec. nr. 1744/1957, Culegere de Decizii 1957, pag. 311; Curtea de Casatie III, dec. nr. 1295/1929, n Jur. gen. 1930, pag. 275; T. Capitalei, col. III civ., dec. nr. 2474/1967 (nepublicata). 12 G. Boroi, D. Radescu, Codul de procedura civila comentat si adnotat, Ed. All, 1994, pag. 819. 13 I. Stoenescu, S. Zilberstein, Drept procesual civil. Caile de atac si Procedurile speciale, pag. 116; Gr. Porumb, n Codul de procedura civila comentat si adnotat, vol. II, pag. 368; D. Buia, Curs de drept procesual civil, voi. II, Procedurile speciale. Universitatea din Cluj-Napoca, 1985, pag. 19; C. Crisu, Ordonanta presedintiala, Editura Academiei, Bucuresti, 1976, pag. 31. 29

mprejurarile din care a tras concluzia ca este ndeplinita aceasta cerinta14. Asa fiind, urgenta trebuie sa persiste si n instanta de recurs, pentru a lua o masura vremelnica pe aceasta cale15 . Urgenta, ca o conditie a ordonantei presedintiale, nu trebuie confundata cu celeritatea16. ntr-adevar, celeritatea este o caracteristica a unor cauze de a fi solutionate mai rapid n raport cu alte categorii de litigii. La o atare caracteristica se refera legea n unele situatii particulare. Astfel, de pilda, potrivit art. 320 alin. 1 C. proc. civ. "contestatia n anulare se judeca de urgenta si cu precadere". De asemenea, potrivit art. 674 alin. 3 C. proc. civ. "cererile posesorii se judeca de urgenta si cu precadere".

b. caracterul vremelnic Pe calea ordonantei presedintiale nu pot fi luate masuri definitive (cum ar fi, de exemplu, darmarea unei constructii)17 sau care sa rezolve fondul litigiului dintre parti, ci numai masuri provizorii care sa prentmpine pierderea unui drept sau o paguba iminenta si ireparabila (de exemplu: sistarea constructiei care ar pune n pericol structura de rezistenta a imobilului nvecinat). Ordonanta presedintiala este o institutie procesuala pusa la dispozitia
14

C. Crisu, Ordonanta presedintiala, Editura Academiei, Bucuresti, 1976, pag. 32-40; Cas. I, dec.nr. 407/1943 si Curtea de Casatie III, dec.nr.674/1934, n I. Stoenescu, D. Paduraru, G.V. Protopopescu, Accelerarea judecatilor, Ed. Tiparul Romnesc", Bucuresti, 1947, pag. 337-338, nr.12 si pag. 359, nr.91. 15 Trib. Ilfov, sec. II ca, sent. nr.250/1934, n I. Stoenescu, D. Paduraru, G.V. Protopopescu, Accelerarea judecatilor, Ed. Tiparul Romnesc", Bucuresti, 1947, pag. 360, nr. 98. 16 Gr. Porumb, Codul de procedura civila comentat si adnotat, vol. II, pag. 368; C. Crisu, op. cit, pag. 36; I. Deleanu, Tratat de procedura civila, Editura Servo-Sat, 2.000, vol. III, pag. 28; I. Les, Procedurile speciale reglementate n Codul de procedura civila, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1989, pag. 25. 17 Trib. Supr. sec. civ., dec. nr. 461/1957, Culegere de Decizii 1957, pag. 55; dec. nr. 111/1955, Culegere de Decizii 1955, vol. I, pag. 138. 30

partilor doar pentru a se lua unele masuri provizorii, adica n termenii legii a unor "masuri vremelnice", iar nu definitive18. Ratiunea ordonantei este chiar aceea de a se permite luarea unei masuri rapide si cu caracter temporar. Astfel masurile ordonante de instanta, pe aceasta cale procedurala, au o limita n timp, fiind destinate, n principiu, sa dureze pna cnd se va solutiona fondul cauzei, chiar daca hotarrea pronuntata nu cuprinde vreo mentiune n acest sens19. Asa fiind, caracterul vremelnic20 al masurii luate prin ordonanta decurge din nsasi natura masurii luate, fie din cuprinsul hotarrii, n care se poate arata expres ca ea si produce efectele numai un anumit timp (exemplu: pna la luarea masurilor de consolidare a constructiei nvecinate, pna la pronuntarea unei hotarri definitive n actiunea de divort etc). c. neprejudecarea fondului Neprejudecarea fondului cauzei reprezinta o conditie specifica de admisibilitate a ordonantei presedintiale al carui continut complex ridica multiple probleme. Aceasta conditie este determinata de nsusi caracterul vremelnic, provizoriu, al masurilor ce pot fi ordonate de instanta n conditiile art. 581 C. proc. civ. De aceea, atunci cnd solutioneaza o cerere de ordonanta presedintiala judecatorul nu are de cercetat fondul litigiului dintre parti.,ci doar sa pipaie fondul21.

18 19

I. Les, Drept procesual civil. Curs universitar, ed. Lumina Lex, 2002, pag. 512-513. V. M. Ciobanu, n Tratat teoretic si practic de procedura civila, vol. II, pag. 494. 20 Trib. Supr., col. civ., dec. nr. 111/1955, Culegere de Decizii, 1952-1954, pag. 80. 21 Cas. I, dec.nr.532/1945 si dec.nr. 142/1942, n I. Stoenescu, D. Paduraru, G.V. Protopopescu, Accelerarea judecatilor, Ed. Tiparul Romnesc", Bucuresti, 1947, pag. 335, nr.2, pag. 341-342, nr.24; Trib. Supr., col. civ., dec.nr.444/1966, Justitia Noua n1tS/1966, pag. 166; Trib. reg. Iasi, dec. civ. nr. 1687/1961. Justitia Noua nr.10/1962, pag. 138. 31

I.III. Procedura de solutionare a cererilor de ordonanta presedintiala Sesizarea instantei

Instanta competenta sa solutioneze cererile de ordonanta presedintiala sunt cele competente sa judece cauzele si cu privire la judecata n fond. Rezulta ca, din punct de vedere al competentei teritoriale, cererea de ordonanta presedintiala se introduce, de regula, la instanta de la domiciliul prtului ori al reclamantului, daca domiciliul prtului nu este cunoscut sau se afla n strainatate. Daca ordonanta se solicita n legatura cu un imobil, competenta este instanta de la locul situarii bunului imobil. Sesizarea instantei competente se realizeaza prin formularea unei cereri de catre persoana interesata. n lipsa unor dispozitii derogatorii de la dreptul comun privitoare la continutul cererii urmeaza sa se aplice normele dreptului comun22. Dreptul de a sesiza instanta cu o cerere de ordonanta presedintiala revine partii interesate n pastrarea unui drept care s-ar pagubi prin ntrziere, n prevenirea unei pagube iminente ce nu s-ar putea repara sau n nlaturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul executarii silite23. Particularitati privind judecarea cererii Judecata cererii se face dupa regulile din Cartea II-a a Codului de procedura civila cu privire la procedura contencioasa, ntruct se caracterizeaza printr-un conflict de interese, cu unele derogari24: a) n primul rnd trebuie tinut seama n luarea masurilor procesuale de
22 23

I. Les, Drept procesual civil. Curs universitar, ed. Lumina Lex, 2002, pag. 513. I. Les, Drept procesual civil. Curs universitar, ed. Lumina Lex, 2002, pag. 514. 24 Florea Magureanu, Drept procesual civil, Ed. a V-a, Ed. All Beck, 2002, pag. 515; V. M. Ciobanu, Tratat teoretic si practic de procedura civila, vol. II, Ed. National, Bucuresti, 1996, pag. 496. 32

necesitatea pastrarii dreptului care s-ar pagubi prin ntrziere sau prevenirii unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara. b)n al doilea rnd , judecata cererii se poate face cu sau fara citarea partilor25. Regula este a citarii partilor26, lipsa citarii fiind expresia urgentei, si nu a ncalcarii unor drepturi procesuale ale partilor; n cazul citarii, termenul de 5 zile poate fi redus de instanta. Instanta va aprecia asupra necesitatii citarii partilor n functie de natura cauzei si de mprejurarile care reclama interventia justitiei27. Exceptia de la regula citarii partilor este o solutie fireasca, deoarece urgenta poate impune ca masura sa fie luata n aceeasi zi. ntr-o asemenea situatie nsa, instanta, pentru a respecta principiul egalitatii, va lua masura pe baza cererii, fara concluziile reclamantului28. Solutionarea cererii de ordonanta presedintiala fara citarea partilor trebuie sa reprezinte o masura exceptionala si ea urmeaza sa fie motivata de instanta. Exigentele principiului contradictorialitatii impun ca orice cereri care se adreseaza instantelor judecatoresti sa fie solutionate cu citarea partilor. Or, aceasta regula trebuie sa fie aplicata pe ct posibil si n materia ordonantei presedintiale. Uneori nsa fapta prejudiciabila are un caracter att de grav nct se impune solutionarea ei ct mai grabnic. De aceea, este
25

Trib. Supr., dec. de ndrumare nr. 5/1975, Culegere de Decizii 1975, pag. 20; T. mun. Bucuresti, sec. III civ., dec. nr. 243/1991, Culegere de practica judiciara civila, 1991, pag. 178; T. mun. Bucuresti, sec. a IV-a civ, dec. nr. 734/1992, Culegere de practica judiciara civila, 1992, pag. 247. 26 I. Stoenescu, S. Zilberstein, Tratat de procedura civila, vol. II, Universitatea Bucuresti, 1981, pag. 118. Autorii precizeaza ca instanta nu este autorizata sa judece fara citarea partilor dect atunci cnd o urgenta deosebita justifica ndepartarea de la regula de drept comun. 27 I. Les, Drept procesual civil. Curs universitar, ed. Lumina Lex, 2002, pag. 514. 28 Trib. jud. Maramures. dec. civ. nr.143/1992. Dreptul nr. 10-11/1993, pag. 120; C. A. Brasov. dec. civ. nr. 483/R/1995, n Culegere..., 1996, pag. 54, nr.77; C A. Ploiesti. dec. civ. nr. 17/1996, n Culegere..., noiembrie 1996, pag. 165-166. nr.57. 33

posibil sa se stabileasca un termen de judecata chiar n ziua depunerii cererii29.

c) n al treilsea rnd ,instanta nu este obligata sa comunice prtului copie de pe cererea de chemare n judecata, chiar daca judecata se face cu citarea partilor30, nsa n acest din urma caz judecata poate avea loc numai daca procedura de citare este legal ndeplinita31. d) n al patrulea rnd ,n ceec ce priveste probele, legea nu prevede derogari de la regulile de drept comun privind admisibilitatea, administrarea si aprecierea probelor . Nu vor fi ncuviintate probe care ar tergiversa judecata (cum ar fi o audiere de martori prin comisie rogatorie, o verificare de scripte etc32.), avnd n vedere urgenta solutiei ce trebuie pronuntata si ca solutia este vremelnica; aceasta nu scuteste pe reclamant de sarcina probei, dar instanta va solicita acele probe care nu ntrzie judecata. Sarcina probei incumba celui ce face o afirmatie n fata instantei de judecata, prin urmare reclamantului, deoarece n mod firesc, reclamantul este cel care invoca n sprijinul pretentiilor sale o anumita stare de fapt..

Dincolo de aceste consideratii valabile n orice proces, nu se poate face abstractie n totalitate de caracterul special al unei atare proceduri. Asa
29 30

I. Les, Drept procesual civil. Curs universitar, ed. Lumina Lex, 2002, pag. 514. Trib. Supr., col. civ., dec. nr. 1744/1957, Culegere de Decizii 1957, pag. 311-313 si dec. nr. 423/1966, n I. Mihuta, Repertoriu pe anii 1952-1969, Ed. Stiintifica, Bucuresti, 1970, pag. 888. 31 G. Boroi, D. Radescu, Codul de procedura civila comentat si adnotat, Ed. All, 1994, pag. 821. 32 I. Stoenescu, S. Zilberstein. Drept procesual civil. Caile de atac si Procedurile speciale, pag. 119; V. M. Ciobanu, Tratat teoretic si practic de procedura civila, vol. II, pag. 496. 34

fiind, ne apare firesc ca instanta sa manifeste o atentie sporita pentru a nu administra probe de natura a epuiza nsusi fondul litigiului33. Vor fi administrate ,asadar , probe care pot fi administrate cu

usurinta, fara a ntrzia judecata, probe necesare pentru a cunoaste aparenta dreptului. Se poate ncuviinta chiar cercetare la fata locului, nsa aceasta se poate efectua si fara citarea partilor34. e) n al cincilea rnd ,hotarrea prin care instanta solutioneaza cererea poarta denumirea de ordonanta presedintiala si este executorie de drept. Instanta poate hotar ca executarea sa se faca fara somatie ori fara trecerea unui termen (art. 581 alin. ultim C. proc. civ); Necesitatea luarii unor masuri provizorii n cazuri grabnice justifica si caracterul executoriu al ordonantelor. Un atare efect este recunoscut ordonantei din chiar momentul pronuntarii ei. Semnificative sunt n acest sens dispozitiile art. 581 alin. 4 C. proc. civ. text care declara ordonanta "vremelnica si executorie". Textul mentionat trebuie coroborat si cu dispozitiile art. 278 pct. 8 C. proc. civ., mprejurare ce conduce astfel la concluzia ca ordonanta este executorie de drept. Prin urmare, ordonanta poate fi executata fara sa fie necesara investirea ei cu formula executorie35.

f) n al saselea rnd ,ordonanta presedintiala nu are putere de lucru judecat cu privire la fondul pricinii, deoarece prin ordonanta sunt dispuse masuri

33

I. Stoenescu, S. Zilberstein. Drept procesual civil. Caile de atac si Procedurile speciale, pag. 119; V. Negru, D. Radu, Drept procesual civil, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1972, pag. 371 -372. 34 G. Boroi, D. Radescu, Codul de procedura civila comentat si adnotat, Ed. All, 1994, pag. 821. 35 I. Les, Drept procesual civil. Curs universitar, ed. Lumina Lex, 2002, pag. 518. 35

vremelnice care se bazeaza numai pe aparenta dreptului36 si nu este solutionat fondul litigiului37. Avnd caracter vremelnic, ordonanta poate fi modificata printr-o alta ordonanta presedintiala38, daca mprejurarile care au determinat pronuntarea primei ordonante s-au modificat. Daca situatia de fapt a ramas neschimbata, nu este admisibila o noua cerere de ordonanta, prin care se solicita luarea acelorasi masuri sau ncetarea ori modificarea ei39. g) n al saptelea rnd ,prima zi de nfatisare reprezinta un moment procesual important si n cadrul procedurii de solutionare a cererii de ordonanta presedintiala, deoarece pna n acest moment procesual reclamantul are posibilitatea de a transforma cererea de ordonanta presedintiala ntr-o actiune de drept comun. Prima zi de nfatisare are deci o mare importanta n faza de desfasurare a procedurii orale a procesului civil, dar ea nu trebuie confundata cu primul termen de judecata40. Este prima zi de nfatisare termenul la care sunt ndeplinite cele doua
36

Cas. I, dec.nr.435/1945 si Cas. III. dec.nr.2035/1934, n I. Stoenescu, D. Paduraru, G.V. Protopopescu, Accelerarea judecatilor, Ed. Tiparul Romnesc", Bucuresti, 1947, pag. 335, nr.4 si pag. 357, nr.80. Trib. Supr., col.civ., dec.nr.837/1967, Revista Romna de Drept nr.9/1967, pag. 169. 37 I. Stoenescu, S. Zilberstein, Tratat de procedura civila, vol. II, Universitatea Bucuresti, 1981, pag. 121-122; V.M. Ciobanu, Drept procesual civil, vol. II, Universitatea Bucuresti, 1988, pag. 224. 38 Daca exista doua ordonante contradictorii, nu se poate folosi calea revizuirii, ci partea interesata are deschisa posibilitatea de a introduce o noua cerere de ordonanta sau sa solicite rezolvarea litigiului n fond - Trib. Supr., sec. civ., dec.nr.699/1970, Culegere de Decizii 1970, pag. 249. 39 Cas. I, dec. nr. 1066/1941. Codul 1944, pag. 16, nr.20: Trib. Jud. Timis, dec. civ. nr.380/1979, Revista Romna de Dreptnr.2/1980, pag. 58. Fata de solutia din text, ni se pare discutabila decizia prin care s-a statuat ca nu este necesar sa se ia n discutie toate aspectele deduse n a doua ordonanta, fiind suficient cuprinsul cererii de chemare n judecata si existenta triplei identitati de elemente - parti, obiect si cauza (Trib. mun. Buc. sec. III civ., dec.nr.2/1990, n Culegere..., pag. 135. nr. 179) 40 Florea Magureanu, Drept procesual civil, Ed. a V-a, Ed. All Beck, 2002, pag. 240. 36

conditii, chiar daca taxele de timbru s-au achitat dupa acest termen41. n schimb, termenul la care partile nu au putut pune concluzii deoarece cauza sa amnat pentru lipsa de aparare42 sau pentru ca cererea de chemare n judecata nu a fost comunicata prtului43 ori pentru ca, fata de obiectul cererii, completul de judecata nu era legal constituit44 nu poate fi socotit prima zi de nfatisare45. I.IV.Caile de atac mpotriva ordonantei presedintiale mpotriva ordonantei presedintiale se poate exercita calea

extraordinara de atac a recursului. Codul de procedura civila, n art. 582, contine unele norme derogatorii de la dreptul comun n materia cailor de atac. Derogarile la care ne referim sunt importante46: a) prima derogare se refera la durata termenului de recurs care, spre deosebire de dreptul comun, are o durata mai scurta, respectiv de 5 zile. b) a doua derogare vizeaza momentul din care ncepe sa curga termenul de recurs. Potrivit art. 582 alin. 1 C. proc. civ. termenul de recurs curge ... de la pronuntare, daca s-a dat cu citarea partilor, si de la comunicare (ordonantei, s.n.), daca s-a dat fara citarea lor. Momentul de la care ncepe sa curga termenul de recurs este reprezentat de pronuntarea sau

41 42

Trib. Supr., completul de jud., dec. nr.27/1970, n ndreptar interdisciplinar, pag. 324. A se vedea, Trib. Suprem, sec. civ., dec. nr. 1027/1972, Revista Romna de Drept nr. 1/1973, pag. 164. 43 A se vedea, Trib. jud. Hunedoara, dec. nr. 889/1979, Revista Romna de Drept nr. 5/1980, pag. 59. 44 A se vedea, Trib. jud. Cluj, dec. civ. nr. 61/1979, Revista Romna de Drept nr. 7/1979, pag. 53. 45 A se vedea Trib. Supr., sec. civ., dec. nr. 1027/1972, Revista Romna de Drept nr. 1/1973, pag. 164; Trib. jud. Hunedoara, dec.civ.nr. 829/1979, Revista Romna de Drept nr. 5/1980, pag. 59; Trib. jud. Cluj, dec.civ.nr. 61/1979, Revista Romna de Drept nr. 7/1979, pag. 53. 46 I. Les, Drept procesual civil. Curs universitar, ed. Lumina Lex, 2002, pag. 517. 37

comunicarea47 hotarrii si este determinat de modul de solutionare a ordonantei: cu sau fara citarea partilor. Asadar, curgerea termenului de recurs nu este determinata n nici un mod, n acest caz, de prezenta partilor n instanta48. mpotriva executarii ordonantei presedintiale se poate face contestatie (art. 582 alin. (4) C. proc. civ.) Desi textul are n vedere numai contestatia la executare, n literatura juridica de specialitate s-a admis ca partile pot exercita si contestatia n anulare, daca sunt ndeplinite cerintele legale49. n mod nendoielnic, calea extraordinara a contestatiei n anulare poate fi exercitata si mpotriva ordonantei presedintiale, cta vreme ordonanta presedintiala are toate atributele unei veritabile hotarri judecatoresti50. .

47 48

T. Ilfov, ncheierea nr. 3833/1948, Justitia Noua nr. 5-6/1948, pag. 613-614. I. Les, Drept procesual civil. Curs universitar, ed. Lumina Lex, 2002, pag. 517. 49 I. Stoenescu, S. Zilbersein, Tratat de Drept procesual civil, vol. II, Universitatea Bucuresti, 1981, pag. 120. 50 I. Stoenescu, S. Zilberstein, Drept procesual civil. Caile de atac si Procedurile speciale, pag. 120. 38

CAP.II.Refacerea nscrisurilor si hotarrilor disparute

Procedura refacerii nscrisurilor si a hotarrilor judecatoresti disparute II.I.REGLEMENTARE. Art. 583
Dosarele sau inscrisurile priv it oare la o pricina in curs de judecata, disparut e in or ice chip, se pot reface de nsasi inst ant a invest it a cu j udecarea pricinii. n acest scop , inst ant a va fixa t erm en, chiar din oficiu, cit and part ile, m art orii si expert ii; va cere copii de pe inscrisurile ce i- au fost t rim ise de aut orit at i si de care part ile s- au folosit sau de pe inscr isurile depuse de par t i, dispunand t ot odat a sa se scoat a din regist rele inst ant ei t oat e dat ele privit oar e la inscrisurile ce se refac. Copiile legalizat e de pe inscrisurile dispar ut e ce se afla in st apanirea part ilor, ori alt or persoane sau aut orit at ilor pot folosi la refacerea dosarului. I ncheierea de refacer e nu se va put ea at aca decat o dat a cu fondul. I nscrisurile ast fel refacut e t in locul originalelor , pana la gasirea acest ora .

II.II.Precizari generale

Procedura refacerii nscrisurilor si a hotarrilor judecatoresti disparute este reglementata n art. 583-585 C. proc. civ. Aceasta procedura si gaseste aplicare doar n acele situatii de exceptie n care se constata disparitia unor acte din dosarul cauzei sau chiar disparitia hotarrii

39

pronuntate ori chiar a ntregului dosar51. Sunt supuse refacerii, potrivit acestei proceduri, acele componente ale unui dosar care sunt necesare pentru a se putea finaliza judecata sau pentru a trece la executarea silita a hotarrii disparute, precum nscrisurile probatorii, ncheierile si hotarrile judecatoresti52. Activitatea de refacere a nscrisurilor sau hotarrilor disparute se realizeaza fie la solicitarea partii interesate fie, din initiativa instantei53. S-a apreciat, pe buna dreptate, ca procedura reglementata n art. 583585 C. proc. civ. este aplicabila chiar si atunci cnd, din cauza unor fapte de distrugere, dosarul nu mai subzista54. De asemenea, nu prezinta relevanta caracterul faptelor care au determinat disparitia actelor sau a dosarului. Prin urmare, procedura n discutie este aplicabila indiferent daca este vorba de fapte comise din neglijenta, de sustrageri sau de mprejurari independente de vointa partilor sau a altor persoane55.

II.III.Conditiile aplicarii acestei proceduri

Avnd n vedere dispozitiile art. 583-585 trebuie facute urmatoarele distinctii56: - daca dosarul sau nscrisurile disparute privesc o pricina n curs de judecata,

51 52

I. Les, Drept procesual civil. Curs universitar, ed. Lumina Lex, 2002, pag. 520. G. Boroi, D. Radescu, Codul de procedura civila comentat si adnotat, Ed. All, 1994, pag. 830. 53 Florea Magureanu, Drept procesual civil, Ed. a V-a, Ed. All Beck, 2002, pag. 558. 54 A se vedea P. Perju, Refacerea nscrisurilor si hotarrilor judecatoresti disparute, n Revista Romna de Drept nr. 10/1968, pag. 82. 55 I. Les, Drept procesual civil. Curs universitar, ed. Lumina Lex, 2002, pag. 520. 56 V.M. Ciobanu, Tratat teoretic si practic de procedura civila, vol. II, Ed. National, Bucuresti, 1998, pag. 504 505; Florea Magureanu, Drept procesual civil, Ed. a V-a, Ed. All Beck, 2002, pag. 558. 40

refacerea este de competenta instantei nvestita cu judecarea pricinii. Aceasta va fixa termen, chiar din oficiu si va dispune citarea partilor - si daca este cazul a martorilor si expertilor - , va cere copii de pe nscrisurile trimise de autoritati si de care partile s-au folosit sau de pe nscrisurile depuse de parti, dispunnd totodata sa se scoata din registrele instantei toate datele privitoare la nscrisurile ce se refac. La refacerea dosarului pot fi folosite si copiile legalizate de pe nscrisurile disparute ce se afla la parti, alte persoane sau autoritati. ncheierea de refacere poate fi atacata numai o data cu fondul. nscrisurile care au fost refacute tin locul originalelor, pna la gasirea acestora (art. 583); - daca dosarul sau nscrisurile disparute privesc o cauza n care s-a pronuntat o hotarre de prima instanta si se afla n apel. hotarrea se va reface dupa al doilea exemplar original, pastrat la mapa de hotarri, iar daca si acesta a disparut, pot fi folosite copiile legalizate de pe hotarrile aflate la parti sau la alte persoane, scop n care instanta poate dispune din oficiu, sa se faca publicatii ntr-un ziar mai raspndit, cu invitarea celor care detin astfel de copii sa le depuna la grefa instantei, care a ordonat publicatia. Daca hotarrea nu se poate reface n acest mod, ori daca partile tagaduiesc existenta sau cuprinsul nscrisurilor pe care s-a ntemeiat hotarrea, instanta de apel va trece la refacerea lor potrivit regulilor stabilite de art. 583. In cazul n care nici pe aceasta cale dosarul nu se poate reface, instanta de apel judeca din nou cauza n fond (art. 584); - daca dosarul sau nscrisurile disparute priveau o cauza n care se pronuntase o hotarre devenita irevocabila, acea hotarre se va reface de instanta de fond, dupa procedura prevazuta de art. 583 si 584 (art. 585) - n cazul actelor notariale, competent este biroul notarului public care a

41

ntocmit actul, daca a mai ramas un exemplar original sau instanta de judecata, daca partile nu cad de acord ca refacerea sa se realizeze de biroul notarial (art. 54 alin. 2 din Legea nr. 36/1995). Daca actul disparut a fost ntocmit de alt organ cu activitate notariala, reconstituirea sau refacerea se va face de judecatoria n competenta careia si are sediul institutia sau se afla domiciliul sau sediul uneia dintre parti.

Cu privire la notiunea de nscris, care face obiectul acestei proceduri sunt importante urmatoarele precizari: --legea vizeaza, n primul rnd, nscrisurile probatorii, dar numai acele nscrisuri care au fost folosite n cadrul procesului civil. Aceasta solutie poate fi dedusa din chiar formularea art. 583 alin. 1 C. proc. civ., text ce are n vedere "nscrisurile privitoare la o pricina n curs de judecata". Drept urmare, procedura de reconstituire nu este admisibila n privinta nscrisurilor probatorii extrajudiciare57. - pot forma obiect al reconstituirii si cererile partilor, ncheierile de sedinta si orice acte ntocmite de parti sau instanta n cursul judecatii58. Legea permite si folosirea altor mijloace de proba n scopul reconstituirii. Astfel, n cazul refacerii unor nscrisuri instanta va solicita copii dupa nscrisurile ce i-au fost trimise de diferite autoritati si de care partile s-au folosit ori de pe nscrisurile depuse de parti. De asemenea, instanta va dispune sa se scoata din registrele instantei toate datele privitoare la

57

A se vedea P. Perju, Refacerea nscrisurilor si hotarrilor judecatoresti disparute, n Revista Romna de Drept nr. 10/1968, pag. 82; I. Stoenescu, S. Zilberstein, Drept procesual civil. Caile de atac si Procedurile speciale, pag. 161-162; I. Les, Proceduri civile speciale, pag. 97. 58 I. Stoenescu, S. Zilberstein, Drept procesual civil, Caile de atac si Procedurile speciale, pag. 162; I. Les, Procedurile civile speciale, pag. 97. 42

nscrisurile ce urmeaza sa fie refacute59. Daca dosarul disparut sau nscrisul priveste o cauza n care s-a pronuntat o hotarre de prima instanta si se afla la instanta de apel, hotarrea va fi refacuta dupa al doilea exemplar original, pastrat la mapa de hotarri a instantei de fond, iar daca si acesta a disparut, pot fi folosite copii legalizate de pe hotarrile aflate la parti sau la alte persoane. n acest scop, instanta poate dispune, din oficiu, sa se faca publicatii ntr-un ziar mai raspndit, cu invitatia ca cei care detin astfel de copii sa le depuna la grefa instantei care a ordonat publicatia60. n cazul n care hotarrile nu se pot reface n acest fel se va trece la refacerea ei de catre instanta de apel, care va judeca pricina n fond. Pentru judecata din nou a cauzei, partile sunt obligate sa faca dovada ca ntre ele a existat litigiul ce face obiectul rejudecarii si ca acesta a fost solutionat prin hotarre judecatoreasca. Dovada se va face cu orice nscris sau extras din registrele ori din evidentele instantei judecatoresti sau ale altor autoritati61.

Potrivit art. 585 alin. 2 C. proc. civ., daca hotarrea disparuta este gasita, n cursul judecatii, cererea va fi respinsa. Cel de-al treilea alineat, al aceluiasi text, reglementeaza ipoteza n care hotarrea disparuta a fost gasita ulterior judecatii. Pentru aceasta ipoteza, legea consacra solutia anularii hotarrii refacute de catre instanta care a pronuntat-o. Este un caz special de anulare a unei hotarri judecatoresti, ntruct instanta care a refacut hotarrea procedeaza pur si simplu la anularea ei, fara nici o verificare privitoare la

59 60

I. Les, Drept procesual civil. Curs universitar, ed. Lumina Lex, 2002, pag. 522. Florea Magureanu, Drept procesual civil, Ed. a V-a, Ed. All Beck, 2002, pag. 559. 61 Florea Magureanu, Drept procesual civil, Ed. a V-a, Ed. All Beck, 2002, pag. 559. 43

temeinicia sau legalitatea ei62.

CAP.III.Procedura ofertei reale III.I. Reglementare legala Art. 586 Cand debitorul va voi sa plateasca aceea ce e dator si creditorul nu va voi sa primeasca plata, debitorul e in drept a face oferta reala si a consemna ce e dator.

Art. 587 Spre acest sfarsit el va face creditorului, prin mijlocirea unui executor judecatoresc de langa instanta domiciliului acestuia sau a domiciliului ales, o somatie, ca sa primeasca valoarea datorata. In acea somatie se va arata ziua, ora si locul, cand si unde suma sau obiectul oferit are sa-i fie predat. Art. 588 Daca creditorul nu voieste sa se prezinte sau sa primeasca suma sau obiectul oferit, executorul judecatoresc va incheia proces-verbal si va arata daca creditorul a iscalit ori n-a putut sau n-a voit sa iscaleasca. Debitorul, in acest caz, va putea, spre a se libera, sa consemneze suma sau bunul oferit la
62

I. Les, Drept procesual civil. Curs universitar, ed. Lumina Lex, 2002, pag. 523. 44

Casa de Economii si Consemnatiuni C.E.C. - S.A. sau, dupa caz, la o unitate specializata, iar recipisa se va depune la executorul judecatoresc de pe langa instanta domiciliului creditorului.

Art. 589 Cererea ce s-ar putea face inaintea judecatoriei, sau pentru ca sa se intareasca, sau pentru ca sa se anuleze aceste oferte si consemnatii, se va face prin osebita petitie, dupa regulile stabilite pentru cererea principala. Art. 590 Se vor aplica celelalte randuieli ale Codului civil, privitoare la ofertele de plata si la consemnatii, cuprinse in Art. 1114 - 1121 inclusiv, afara de alin. 8 din Art. 1115 si alin. 3 si 4 din Art. 1116.

III.II.Definitie

Procedura ofertei reale consta n posibilitatea conferita de lege debitorului de buna credinta, care doreste sa se libereze de obligatia ce o are fata de creditor, printr-o plata valabil facuta, n cazurile n care creditorul refuza sa primeasca plata63 determinat fiind de a percepe n continuare plata dobnzilor, de a pastra lucrul primit n gaj ori de a invoca ,ulterior ,culpa debitorului n neexecutarea obligatiei ,si de a cere desfiintarea conventiei .

III.III:Conditiile cerute de lege n procedura ofertei reale ofertei reale

63

Florea Magureanu, Drept procesual civil, Ed. a V-a, Ed. All Beck, 2002, pag. 532. 45

Conditiile de fond si efectele ofertei reale sunt prevazute n Codul civil64. Procedura ofertei reale este prevazuta nsa n Codul de procedura civila. Conditiile valabilitatii ofertei reale sunt aratate la art. 1115 C. civ. si acestea sunt65: a. oferta sa fie facuta creditorului ce are capacitatea de a primi sau reprezentantului acestuia; b. oferta sa fie facuta de o persoana capabila de a plati; c. oferta sa fie facuta pentru ntreaga suma ce a ajuns la scadenta, inclusiv dobnzile aferente si pentru toate celelalte cheltuieli. Astfel , pentru valabilitatea ofertei reale facuta de un debitor creditorului sau, se cere ca oferta sa cuprinda att capitalul datorat, ct si dobnzile exigibile sau o suma oarecare pentru sumele nelichidate, nefiind o lichidare prealabila judecatoreasca pentru consemnarea dobnzilor. Prin urmare, daca prin oferta se prevede numai pretul fara dobnzile lui, oferta este nula66; d. termenul de plata sa fie mplinit, daca acesta a fost stipulat n favoarea creditorului; e. daca s-a contractat sub o anumita conditie, se cere ca aceasta sa se fi mplinit; f. oferta sa fie facuta la locul stipulat de parti. Daca locul de plata nu s-a determinat printr-o conventie speciala, oferta trebuie facuta creditorului n persoana sau la domiciliul ales pentru executarea contractului;
64

A se vedea pentru amanunte L. Pop, Teoria generala a obligatiilor, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 1998, pag. 481-482; D. Alexandresco, Explicatiune teoretica si practica a dreptului civil romn n comparatiune cu legile vechi si cu principalele legislatiuni straine, Tipografia Nationala, Iasi, 1900, tom. VI, pag. 548-588. 65 Florea Magureanu, Drept procesual civil, Ed. a V-a, Ed. All Beck, 2002, pag. 533. 66 A se vedea n acest sens, Cas. I, 18 noiembrie 1911, Em. Dan, Codul de procedura civila adnotat, Bucuresti, Ed. Librariei Socec, 1921, pag. 928, nr. 5. 46

g. oferta sa fie facuta prin organul competent pentru asemenea acte (executorul judecatoresc).

Potrivit art. 1114 si 1115 C. civ., numai ofertele reale valabil facute si urmate de consemnatiune tin loc de plata si libereaza pe debitor, iar nu si o simpla notificare, fara a se indica nici ziua, nici ora cnd suma oferita are a fi predata, ceea ce dovedeste ca oferta este neserioasa, deoarece se face imposibila constatarea refuzului din partea unui executor judecatoresc si, prin urmare, aceasta simpla invitatie nu poate tine loc de plata si nu libereaza pe debitor67.De asemenea ,oferta trebuie sa fie reala ,nefiind suficient a fi facuta verbal ,iar daca creditorul refuza sa o primeasca acest refuz trebuie consemnat . III.IV.Procedura ofertei de plata si efectele ei Debitorul urmeaza sa fie considerat liberat de datorie pe data ramnerii definitive a hotarrii de validare a platii si consemnatiunii. Att timp ct instanta nu a validat, prin hotarre, plata oferita de debitor, acesta si va putea retrage suma depusa (art. 1118-1119 C. civ.). ntr-o asemenea situatie obligatia debitorului fata de creditor se mentine68. Procedura ncepe printr-o somatie care va indica ziua ,locul ora cnd va fi predata suma ,somatie ce va fi comunicata de catre executorul judecatoresc creditorului . Se pot ivi mai multe situatii, n functie de care procedura va continua sau va nceta69: a) Daca creditorul se prezinta la locul determinat si primeste suma datorata,
67

C. Bucuresti I, 30 aprilie 1909, Em. Dan, Codul de procedura civila adnotat, Bucuresti, Ed. Librariei Socec, 1921, nr. 2. 68 I. Les, Drept procesual civil. Curs universitar, ed. Lumina Lex, 2002, pag. 526. 69 Florea Magureanu, Drept procesual civil, Ed. a V-a, Ed. All Beck, 2002, pag. 533. 47

procedura ofertei reale se finalizeaza prin proces-verbal ncheiat de executorul judecatoresc, debitorul fiind liberat de datorie; b)Daca creditorul nu se prezinta la termenul si locul stabilit ,se ncheie proces verbal ,iar suma datorata se va depune la CEC ,iar recipisa de depunere la executorul judecatoresc . c)Daca creditorul se prezinta la termenul si locul stabilit,dar refuza sa primeasca plata, va fi depusa la CEC suma datorata iar recipisa de depunere la executorul judecatoresc. Ultimele doua mprejurari vor fi

consemnate de executorul judecatoresc n procesul-verbal, iar pentru a se libera de datorie, debitorul trebuie sa consemneze suma la CEC pe numele creditorului, pentru ca acesta sa poata sa-si ridice suma, si va depune recipisa la biroul executorului judecatoresc. Dupa consemnarea sumei ,debitorul se va adresa instantei pentru validarea platii,moment de la care nu mai poate retrage suma depusa . Cheltuielile ofertei reale si ale consemnatiunii, daca sunt facute n conditii de legalitate, vor fi suportate de creditor, acesta aflndu-se n culpa procesuala70. Procedura ofertei reale se aplica n mod corespunzator si n situatia n care obligatia debitorului se refera la predarea unui bun cert determinat (art. 1121 C. civ. si art. 588 C. proc. civ.)., iar creditorul nu se prezinta sa-l ridice .71. Daca bunul datorat este un corp cert care trebuie predat in locul unde se gaseste si creditorul nu s-a prezentat sa-l ridice dupa ce a fost somat, iar debitorul are nevoie de locul unde este pus, acesta din urma poate cere instantei sa ncuviinteze depunerea bunului n alta parte (art. 1121 C. civ.).

70 71

I. Les, Drept procesual civil. Curs universitar, ed. Lumina Lex, 2002, pag. 526. A se vedea n acest sens, I. Stoenescu, S. Zilberstein, Tratat de procedura civila, vol. II, Universitatea Bucuresti, 1981, pag. 164. 48

CAP. IV. Masurile asiguratorii Masurile asiguratorii

IV.I. NOTIUNI INTRODUCTIVE

Ocrotirea drepturilor subiective se realizeaza prin intermediul procedurii de judecata, executarii silite si prin diverse masuri asiguratorii si preventive, care toate la un loc constituie actiunea civila72.De altfel , actiunea, ntr-un nteles larg, cuprinde toate mijloacele procedurale puse la dispozitia titularului dreptului subiectiv pentru realizarea acestuia, pe calea justitiei. Actiunea include astfel, si cererea pentru luarea masurilor asiguratorii, adica posibilitatea pe care legea o ofera reclamantului de a solicita instantei sa ordone masuri de indisponibilizare si conservare, de natura sa mpiedice pe prt ca, n timpul procesului, fie sa distruga sau sa nstraineze bunul care formeaza obiectul litigiului, fie, cnd se cere o suma de bani, sa-si diminueze activul patrimonial. Procednd astfel, creditorul, n momentul executarii silite a hotarrii, va avea posibilitatea realizarii efective a dreptului sau73. Alaturi de poprirea asiguratorie, legea mai reglementeaza doua masuri asiguratorii, anume sechestrul asigurator (art. 591-595 si art. 597601 C. proc. civ.) si sechestrul judiciar (art. 596 C. proc. civ.). n practica, uneori, se face o confuzie ntre aceste doua masuri asiguratorii, probabil datorita faptului ca textul care reglementeaza sechestrul judiciar este
72

A se vedea si E.Herovanu, Teoria executiunei silite, Ed.Librariei Cioflec. Bucuresti, 1942, pag. 95. 73 I. Stoenescu, S. Zilberstein, Drept procesual civil. Teoria generala. Judecata la prima instanta. Hotarrea, editia a II-a, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1983, pag. 256. 49

intercalat printre articolele ce reglementeaza sechestrul asigurator. Este nsa necesar sa se faca o distinctie neta, deoarece difera att conditiile n care pot fi solicitate aceste masuri, ct si procedura de ncuviintare a lor74. Art. 591 Creditorul care nu are titlu executoriu, dar a carui creanta este constatata prin act scris si este exigibila, poate solicita infiintarea unui sechestru asigurator asupra bunurilor mobile si imobile ale debitorului, daca dovedeste ca a intentat actiune. El poate fi obligat la plata unei cautiuni in cuantumul fixat de catre instanta. Acelasi drept il are si creditorul a carui creanta nu este constatata in scris, daca dovedeste ca a intentat actiune si depune, o data cu cererea de sechestru, o cautiune de jumatate din valoarea reclamata. Instanta poate incuviinta sechestrul asigurator chiar daca creanta nu este exigibila, in cazurile in care debitorul a micsorat prin fapta sa asigurarile date creditorului sau nu a dat asigurarile promise ori atunci cand este pericol ca debitorul sa se sustraga de la urmarire sau sa-si ascunda ori sa-si risipeasca averea. In aceste cazuri, creditorul trebuie sa dovedeasca indeplinirea celorlalte conditii prevazute de alin. 1 si sa depuna o cautiune al carei cuantum va fi fixat de catre instanta. Art. 592 Cererea de sechestru asigurator se adreseaza instantei care judeca procesul. Instanta va decide de urgenta, in camera de consiliu, fara citarea
74

G. Boroi, D. Radescu, Codul de procedura civila comentat si adnotat, Ed. All, 1994, pag. 838. 50

partilor, prin incheiere executorie, fixand totodata, daca este cazul, cuantumul cautiunii si termenul inauntrul caruia urmeaza sa fie depusa aceasta. Incheierea este supusa numai recursului, in termen de 5 zile de la comunicare. Recursul se judeca de urgenta si cu precadere, cu citarea in termen scurt a partilor. Dispozitiile Art. 581 alin. 3 privitoare la pronuntarea si redactarea hotararii se aplica atat la solutionarea cererii, cat si la judecarea recursului. Nedepunerea cautiunii in termenul fixat de instanta atrage desfiintarea de drept a sechestrului. Aceasta se constata prin incheiere irevocabila, data fara citarea partilor.

Art. 593 Masura sechestrului asigurator se aduce la indeplinire de catre executorul judecatoresc, potrivit regulilor privitoare la executarea silita, care se aplica in mod corespunzator. In cazul bunurilor mobile, executorul va aplica sechestrul asupra bunurilor urmaribile numai in masura necesara realizarii creantei.

Sechestrul asigurator pus asupra unui imobil se va inscrie de indata in cartea funciara. Inscrierea face opozabil sechestrul tuturor acelora care, dupa inscriere, vor dobandi vreun drept asupra imobilului respectiv. Impotriva modului de aducere la indeplinire a masurii sechestrului cel interesat va putea face contestatie.

Art. 594

51

Daca debitorul va da, in toate cazurile, garantie indestulatoare, instanta va putea ridica, la cererea debitorului, sechestrul asigurator. Cererea se solutioneaza in camera de consiliu, de urgenta si cu citarea in termen scurt a partilor, prin incheiere supusa numai recursului in termen de 5 zile de la pronuntare. Recursul se judeca de urgenta si cu precadere. Dispozitiile Art. 592 alin. 3 se aplica in mod corespunzator.

Art. 595 In cazul in care cererea principala, in temeiul careia a fost incuviintata masura asiguratorie, a fost anulata, respinsa sau perimata prin hotarare irevocabila, ori daca cel care a facut-o a renuntat la judecarea acesteia, debitorul poate cere ridicarea masurii de catre instanta care a incuviintat-o. Asupra cererii instanta se pronunta prin incheiere irevocabila, data fara citarea partilor. Dispozitiile Art. 593 se aplica in mod corespunzator.

Art. 596 Valorificarea bunurilor sechestrate nu se va putea face decat dupa ce creditorul a obtinut titlul executoriu.

52

IV.II. Sechestrul judiciar

REGLEMENTARE LEGALA. Institutia sechestrului judiciar este reglementata de dispozitiile art.598601cpc. DEFINITIE Sechestrul judiciar consta n indisponibilizarea bunului si numirea de catre instanta a unei persoane careia i se ncredinteaza, pe timpul ct dureaza judecata procesului, bunul n litigiu, spre pastrare si conservare (administrare)75. Sechestrul se aplica asupra bunului n legatura cu care se desfasoara judecata76, dupa ce a fost dovedita necesitatea instituirii sechestrului77. Dispozitiile legale aplicabile sunt cuprinse n prezent n art. 598 C. proc. civ. Potrivit alin. l, ori de cte ori exista un proces asupra proprietatii sau posesiei unui lucru miscator sau nemiscator, sau asupra administratiei ori folosintei unui lucru comun - de exemplu - ntr-o actiune n revendicare, posesorie, sau de iesire din indiviziune78 - instanta de judecata, la cererea partii interesate, poate lua masura sechestrarii bunului litigios pna la rezolvarea definitiva a procesului. Masura fiind destul de grava, va trebui sa se nvedereze instantei necesitatea acesteia, fie n sensul ca partea care detine bunul l deterioreaza sau exista primejdia ca i va nstraina, fie - n
75

I. Stoenescu, S. Zilberstein, Drept procesual civil. Teoria generala, editia a II-a, Bucuresti, Editura Didactica si Pedagogica, 1983, pag. 257. 76 A se vedea, Trib. Supr., sec. civ., dec. nr. 2108/1971, Culegere de Decizii 1971, pag. 199-200; Trib. Cluj, dec. civ. nr. 341/1973 cu nota de Gh. I. Petrescu, n Revista Romna de Drept nr. 2/1974, pag. 129-132; Trib. jud. Timis, dec. civ. nr. 960/1976, Revista Romna de Drept nr. 12/1976, pag. 61. 77 A se vedea, Trib. Supr., sec. civ., dec. nr. 1453/1970, Revista Romna de Drept nr. 10/1971, pag. 171. 78 Faptul ca instanta nu a instituit sechestru judiciar asupra tuturor bunurilor in litigiu, nu afecteaza cu nimic valabilitatea lui. A se vedea, in acest sens, Trib. Supr., Sect. civ., dec. nr. 2108 din 30 noiembrie 1971, Culegere de Decizii pe anul 1971, pag. 199-200. 53

cazul bunului comun - ca acel care-l foloseste, priveaza pe ceilalti coproprietari de fructele sau veniturile la care au dreptul79. Instanta va putea, la cererea celui interesat si dupa citarea partilor, sa ncuviinteze sechestrul bunului sau al lucrului comun, a carui proprietate, posesie, administratie sau folosinta se discuta, putnd sa oblige pe reclamant sa dea o cautiune ce va fi fixata de catre instanta. Bunuri asupra carora se poate institui sechestrul Dupa cum precizeaza art. 598 alin. 1, n cazul n care procesul poarta asupra proprietatii sau posesiunii unui bun miscator sau nemiscator, precum si n cazul n care este n litigiu numai administratia sau folosinta unui bun comun ,se poate formula cerere de instituire a unui sechestru judiciar . Cererea se rezolva cu citarea partilor interesate, printr-o hotarre80 susceptibila de recurs. Sechestrul se aplica asupra bunului n legatura cu care se desfasoara judecata81, dupa ce a fost dovedita necesitatea instituirii sechestrului82.
79

Cu privire la dovedirea necesitatii masurii ce se solicita, a se vedea Trib. reg. Iasi, dec. nr. 1927/1957, Legalitatea Populara nr. 6/1958, pag. 111, precum si Trib. Supr., Sect. I civ., dec. nr. 703 din 17 aprilie 1975, n I. Mi huta, Repertoriu II, pag. 373,. Faptul ca bunul a fost evaluat nu este de natura sa faca inutila aplicarea sechestrului care se dispune tocmai n scopul de a se conserva bunul in natura, n starea n care se gaseste, iar nu n scopul preconstituirii unei probe in favoarea coproprietarilor. A se vedea Trib. Supr., Sect. civ., dec. nr. 842 din 13 mai 1975, I. Mihuta, Repertoriu de practica judiciara civila a Tribunalului Suprem si a altor instante judecatoresti pe anii 1969-1975, Ed. Stiintifica, Bucuresti, 1976, pag. 373. Asupra procedurii de urmat n cazul procesului de divort, pentru asigurarea ca bunurile comune nu vor fi nstrainate, a se vedea Trib. pop. Piatra Neamt, sent. civ. nr. 4706/1955, Legalitatea Populara nr. 6/1956, pag. 724, precum si jud. Constanta, sent. civ. nr. 769 din 9 aprilie 1969, cu nota critica de N. Toacse si O. Tudora Revista Romna de Drept nr. 9/1969, pag. 140-142. 80 Hotarrea data asupra cererii de sechestru judiciar are un caracter provizoriu, instanta putnd reveni oricnd asupra ei, daca s-au schimbat mprejurarile. 81 A se vedea, Trib. Supr., sec. civ., dec. nr. 2108/1971, Culegere de Decizii 1971, pag. 199-200; Trib. Cluj, dec. civ. nr. 341/1973 cu nota de Gh. I. Petrescu, Revista Romna de Drept nr. 2/1974, pag. 129-132; Trib. Jud. Timis, dec. civ. nr. 960/1976, Revista Romna de Drept nr. 12/1976, pag. 61. 54

Masura sechestrului judiciar se poate lua si numai asupra unora din bunurile care fac obiectul litigiului83. Simpla existenta a unui proces cu privire la un bun nu este ,prin ea nsasi suficienta pentru luarea acestei masuri ,ci este necesar a se dovedi ca exista pericol de disparitie ,degradare ,nsttrainare sau risipire a bunurilor ,sau chiar o proasta administrare a averii succesorale . SCOPUL INSTITUIRII SECHESTRULUI JUDICIAR Scopul instituirii sechestrului judiciar este de a organiza pastrarea, paza si administrarea bunurilor n litigiu, prin nsarcinarea unei persoane determinate, care se numeste de asemenea sechestru judiciar84. Aplicarea sechestrului nu echivaleaza cu nefolosirea bunului, ci doar l va mpiedica pe detinator sa l nstraineze85. Din punct de vedere procedural , partea contra careia se face o cerere de sechestru judiciar nu poate sa se opuna la admiterea ei prin oferirea unei cautiuni. Dreptul acesta este acordat de lege numai n materie de sechestru asigurator86. nsa , aplicarea sechestrului judiciar87 nu se va putea face nainte de declansarea actiunii principale. Pe de alta parte , lipsa de cautiune nu atrage nulitatea sechestrului
82

A se vedea, Trib. Supr., sec. civ., dec. nr. 1453/1970, Revista Romna de Drept nr. 10/1971, pag. 171. 83 Tribunalul Suprem, sectia civila, dec. nr. 2108/1971, n Culegere de Decizii 1991, pag. 199-200. 84 E. Herovanu, Teoria executiunei silite, Ed. Librariei Cioflec. Bucuresti, 1942, pag. 125. 85 Trib. Mun. Bucuresti, sectia a IV-a civila, dec. nr. 942/1990, n Culegere de practica judiciara civila a Tribunalului Bucuresti, 1990, pag. 142, nr. 193. 86 Curtea de Casatie II, 18 mai 1895, n Dan Emil, Codul de procedura civila adnotat, Ed. a II-a, Editura Alcalay & Co, Bucuresti, 1914, pag. 958, nr. 42 si n G. Boroi, D. Radescu, Codul de procedura civila comentat si adnotat, Ed. All, 1996, pag. 845. 87 A se vedea si Legea nr. 188/2000 privind executorii judecatoresti, publicata n Monitorul Oficial al Romniei, Partea 1, nr. 559 din 10 noiembrie 2000, cu modificarile ulterioare. 55

judiciar, judecatorii fondului fiind suverani sa ordone un asemenea sechestru cu sau fara cautiune88. Potrivit prevederilor art. 598 C. proc. civ., ori de cte ori exista un proces asupra proprietatii sau altui drept real principal, asupra posesiunii unui bun mobil sau imobil, ori asupra folosintei sau administrarii unui bun proprietate comuna89, instanta competenta pentru judecarea cererii principale, la solicitarea partii interesate, poate sa dispuna sechestrarea bunului litigios pna la solutionarea pricinii. Deducem ca instituirea sechestrului judiciar este lasata la aprecierea instantei, deci simpla existenta a unui proces n legatura cu un bun nu justifica prin ea nsasi luarea masurii, ci trebuie sa se dovedeasca necesitatea luarii acesteia90. Aceasta necesitate poate rezulta din pericolul de disparitie, degradare, nstrainare ori risipire a bunurilor, proasta administrare a averii succesorale etc . Judecatorul nu poate refuza luarea masurii daca sunt motive ce o justifica, iar daca o respinge trebuie sa-si justifice prin hotarre solutia91. Asa fiind, pentru ncuviintarea masurii cel ce o solicita trebuie sa invoce motive serioase ca exista intentie de a deteriora bunul, intentia de a-l nstraina etc.92 CEREREA DE INSTITUIRE A SECHESTRULUI JUDICIAR Cererea privind sechestrul judiciar poate fi facuta de reclamantul din actiunea principala, dar si de alta persoana interesata, de intervenientul
88

Curtea de Casatie, I, 24 iunie, n Dan Emil, Codul de procedura civila adnotat, Ed. a II-a, Editura Alcalay & Co, Bucuresti, 1914, pag. 958, nr. 41. 89 A se vedea, Trib. Supr., sec. civ., dec. nr. 2108/1971, Culegere de Decizii 1971, pag. 199-200. 90 Tribunalul Suprem, sectia civila, dec. nr. 1453/1970, n Revista Romna de Drept nr. 10/1971, pag. 171; n acelasi sens, G. Boroi, D. Radescu, Codul de procedura civila comentat si adnotat, Ed. All, 1996, pag. 840. 91 V. M. Ciobanu, Tratat teoretic si practic de procedura civila, vol. II, Ed. National, Bucuresti, 1996, pag. 63. 92 A se vedea, Trib. mun. Bucuresti, sec. a IV-a civ., dec. nr. 1402/1990, Culegere de practica judiciara civila pe anul 1990, pag. 142, nr. 191 si 192. 56

principal ori n actiunile de partaj chiar de prt93. Solutionarea cererii, care are un caracter contencios, se face cu citarea partilor, potrivit procedurii prevazute de art. 598 C. proc. civ.94,

constituindu-se un dosar distinct de cel care priveste fondul. Cererea se rezolva de instanta de fond sesizata cu cererea principala, fie ca aceasta se afla pe rolul sau, fie ca este ntr-o cale de atac95. Cererea nu poate fi deci facuta n fata instantei de apel sau de recurs96. Instanta se pronunta printr-o hotarre, supusa cailor de atac n conditiile dreptului comun97 si poate ncuviinta o executie vremelnica n temeiul art. 279 C. proc. civ.98.

Hotarrea are putere de lucru judecat relativa astfel nct daca o prima cerere a fost respinsa ea poate fi reiterata sau instanta poate reveni asupra masurii daca s-au schimbat mprejurarile ce au determinat luarea ei . nsa ,aplicarea sechestrului judiciar nu echivaleaza cu nefolosirea bunului, detinatorului fiindu-i interzis sa-l nstraineze ,nu sa-l si foloseasca . n cazul n care partile nu se nteleg cu privire la persoana ce urmeaza a fi
93

G. Boroi, D. Radescu, Codul de procedura civila comentat si adnotat, Ed. All, 1996, pag. 840. 94 Masura sechestrului judiciar nu se poate lua pe calea ordonantei presedintiale - vezi E. Herovanu, Teoria executiunei silite, Ed.Librariei Cioflec. Bucuresti, 1942, pag. 122-125 (cu unele nuante); Trib. Tutova, 8 dec. 1909, n Em. Dan, Codul de procedura civila adnotat, Ed. a II-a, Editura Alcalay & Co, Bucuresti, 1914, pag. 960, nr. 60; N. Toacse, O. Tudora, nota la sent.civ.nr. 769/1968 a Jud.Constanta, Revista Romna de Drept nr. 9/1969, pag. 142; nr. 219/1994, Dreptul nr. 12/1994, pag.75. 95 Solutia privind competenta este prevazuta n mod expres n art. 14 alin. l din Legea nr. 603/1943 privind simplificarea procedurii mpartelilor judiciare. Acelasi text stabileste ca judecata se face de urgenta si cu precadere, iar ntmpinarea nu este obligatorie (alin. 2 si 3). 96 Cas. l, 10 sept. 1876, n Em. Dan, Codul de procedura civila adnotat, Ed. a II-a, Editura Alcalay & Co, Bucuresti, 1914, pag. 960, nr. 57. 97 n practica, se pronunta, chiar de catre aceeasi instanta, uneori ncheiere, iar alteori sentinta (vezi Trib. Supr., sec. civ., dec. nr. 1206/1971 si nr. 2108/1971, Culegere de Decizii 1971, pag. 198-200, n care se face referiri la solutiile Tribunalului muncipiului Bucuresti). 98 E. Herovanu, Teoria executiunei silite, Ed.Librariei Cioflec. Bucuresti, 1942, pag. 130. 57

numita sechestru judiciar, terta persoana numita de judecator trebuie sa nu fie interesata n cauza99. Hotarrea instantei are putere de lucru judecat relativa, asupra ei putndu-se reveni, daca s-au schimbat mprejurarile ce au fost avute n vedere la ncuviintarea masurii ori atunci cnd o prima cerere a fost respinsa100.

Atributiile administratorului sechestru Cu privire la bun, administratorul-sechestru va putea101: -efectua acte de conservare si administrare; -sa stea n judecata n numele partilor ce se afla n litigiu, cu ncuviintarea prealabila a instantei care l-a numit (deducem ca el nu poate sta n judecata dect numai printr-o autorizatie speciala data de instanta102); -va ncasa orice venituri si sume de bani datorate; -poate plati datorii cu caracter curent si cele constatate prin titlul executoriu, urmnd sa dea periodic socoteala de conturile gestiunii.

Daca administrator-sechestru a fost numita o alta persoana dect detinatorul, instanta va fixa, pentru activitatea depusa, o suma drept remuneratie, stabilind totodata, si modalitatile de plata. La momentul ramnerii definitive a hotarrii, ia sfrsit si sechestrul,
99

Trib. Suprem, sectia civ., dec. nr. 1206/1971, n Culegere de Decizii 1971, pag. 198; dec. nr. 1602/1972, n Revista Romna de Drept nr. 4/1973, pag. 175. 100 A se vedea, Trib. Suprem, sec. civ., dec. nr. 703/1975, Repertoriu II, pag. 372-373, nr. 120. 101 Florea Magureanu, Drept procesual civil, ed. a V-a, Editura All Beck, Bucuresti, 2002, pag. 230. 102 Curtea de Casatie II, 13 noiembrie 1996, n Dan Emil, Codul de procedura civila adnotat, Ed. a II-a, Editura Alcalay & Co, Bucuresti, 1914, pag. 957, nr. 27. 58

bunul fiind predat partii care a cstigat procesul103. Sechestrul judiciar poate lua sfrsit si n cursul procesului, prin demisia sau nlocuirea persoanei careia i s-a ncredintat bunul ori prin desfiintarea masurii de catre instanta104.

Sechestrul judiciar ia sfrsit, de regula, o data cu ramnerea definitiva a hotarrii date asupra fondului, bunul conservat fiind predat partii care a cstigat procesul (art. 1634 coroborat cu art. 1627 C.civ.). Masura poate nsa lua sfrsit si n cursul procesului prin demisia sau nlocuirea persoanei careia i s-a ncredintat bunul105.

103

Trib. Ilfov, 5 nov. 1907, Dan Emil, Codul de procedura civila adnotat, Ed. a II-a, Editura Alcalay & Co, Bucuresti, 1914, pag. 957, nr. 30. 104 I. Stoenescu, S. Zilberstein, Drept procesual civil. Teoria generala, editia a II-a, Bucuresti, Editura Didactica si Pedagogica, 1983, pag. 258. 105 Cererea de nlocuire se rezolva dupa regulile aplicabile la instituirea sechestrului Cas. II, dec.nr. 1055/1936, Codul 1944, pag. 250, nr. 9. 59

IV.III. Sechestrul asigurator .

Reglementare legala

Reglementata de art. 591-595 si 597-601 C. proc. civ. masura sechestrului asigurator consta n indisponibilizarea unei cantitati de bunuri mobile ale prtului debitor - ce se afla la el sau la un tert -, care urmeaza a fi vndute silit pentru realizarea creantei reclamantului, daca n momentul n care acesta a obtinut o hotarre definitiva, debitorul nu-si executa de buna voie obligatia. Deci n acest caz obiect al masurii l constituie numai bunuri mobile, ce nu formeaza obiect al litigiului, deoarece acesta consta n plata unei sume de bani106. Deosebiri fata de sechestrul judiciar 1)O prima deosebire dintre sechestrul judiciar si cel asigurator consta n aceea ca primul poarta asupra unui bun determinat care formeaza obiectul litigiului dintre parti, n timp ce sechestrul asigurator indisponibilizeaz n patrimoniul debitorului (prtului) bunuri ce nu formeaza obiect al litigiului, dar care urmeaza sa fie vndute prin executare silita pentru a satisface creanta creditorului, n momentul obtinerii titlului executor107. 2)O alta deosebire consta n aceea ca pot fi sechestrate bunuri mobile lucrurile si fructele stabileste art. 591 alin. l - care se afla n casa, mosie sau pamntul nchiriat ori arendat sau cele care au fost transportate n alt loc fara consimtamntul proprietarului, conform art. 1730 C. civ. Potrivit art. 592,
106

V. M. Ciobanu, Tratat teoretic si practic de procedura civila, vol. II, Ed. National, Bucuresti, 1996, pag. 66. 107 Florea Magureanu, Drept procesual civil, Ed. a V-a, Ed. All Beck, 2002, pag. 230. 60

pentru plata chiriei sau arenzii ce datoreaza chiriasul ori arendasul principal, vor putea fi sechestrate si lucrurile subchiriasilor si subarendasilor care se vor afla n locurile ocupate de dnsii si fructele pamntului ce li s-a subarendat108. Procedura de solutionare Cererea de sechestru asigurator se introduce la instanta domiciliului debitorului (art. 595 C. proc. civ.), dar daca cererea principala se solutioneaza de alta instanta, la aceasta se va adresa si cererea de instituire a sechestrului . .Potrivit art. 591 alin. l, nfiintarea sechestrului asigurator poate fi ceruta de creditorul a carui creanta este constatata printr-un act scris109 si este ajunsa la termen110 deodata cu chemarea n judecata pentru plata

108

A se vedea si Cas. I, 12 mai 1884, n Dan Emil, Codul de procedura civila adnotat, Ed. a II-a, Editura Alcalay & Co, Bucuresti, 1914 pag. 948, nr. 1 (sub art. 611, n prezent art. 592). 109 S-a decis ca prin "act scris", se ntelege numai actul constatator al creantei, din textul caruia sa rezulte, fara interventia unor alte mprejurari straine, elementele raportului juridic ncheiat ntre parti, n special existenta datoriei si obligatia debitorului de a plati o anumita suma de bani - Cas. II, dec.nr. 297/1937, Codul 1944 pag. 247, nr. 4; Trib. Roman, 20 oct. 1899 si 11 dec. 1919, n Dan Emil, Codul de procedura civila adnotat, Ed. a II-a, Editura Alcalay & Co, Bucuresti, 1914 pag. 949, nr. 15 si pag. 951 nr. 25. S-a apreciat ca cerinta este ndeplinita chiar daca actul sub semnatura privata este numai semnat de debitor si nu poarta mentiunea "bun si aprobat", deoarece forta probanta a actului nu se judeca n cadrul cererii de sechestru asigurator - Cas. II, 14 decembrie 1912, n Dan Emil, Codul de procedura civila adnotat, Ed. a II-a, Editura Alcalay & Co, Bucuresti, 1914, pag. 951, nr. 25. Unele instante (C. Galati II, 5 oct. 1904, n Em. Dan, op.cit, pag. 949, nr. 12) au decis ca o sentinta judecatoreasca, desi supusa apelului, echivaleaza cel putin ct un act scris si cel interesat poate cere nfiintarea masurii, n timp ce alte instante au decis n sens contrar (C. Buc. III, 22 martie 1901, n Dan Emil, Codul de procedura civila adnotat, Ed. a II-a, Editura Alcalay & Co, Bucuresti, 1914 pag. 949, nr. 13); vezi si E. Herovanu, Teoria executiunei silite, Ed.Librariei Cioflec. Bucuresti, 1942, pag. 164. 110 Nu este deci suficient sa se fi introdus o cerere n privinta fondului, ci trebuie ca si creanta constatata prin act scris sa fie exigibila - C. Iasi, 25 ianuarie 1907, n Dan Emil, Codul de procedura civila adnotat, Ed. a II-a, Editura Alcalay & Co, Bucuresti, 1914 pag. 949, nr. 11. 61

creantei sale111. Asupra conditiei exigibilitatii creantei sunt necesare urmatoarele precizari : Datoriile sunt exigibile, cnd ele au ajuns la scadenta, putndu-se cere executarea lor de ndata112. n cazul obligatiilor pure si simple, datoriile sunt exigibile de la data nasterii raportului juridic. Obligatiile afectate de un termen suspensiv devin exigibile la mplinirea termenului113. Termenul, astfel cum este definit n literatura de specialitate, constituie evenimentul viitor si sigur ce se va produce, care afecteaza, fie executarea, fie stingerea unei obligatii.Daca termenul nu a fost mplinit, creanta nu ndeplineste conditia de a fi exigibila114. Daca creanta nu este exigibila, va trebui sa dovedeasca ca debitorul a micsorat prin fapta sa asigurarile ce le-a dat sau nu a dat asigurarile promise, ori exista pericol ca debitorul sa-si risipeasca averea. Si n acest caz se va depune o cautiune, valoarea ei urmnd a fi stabilita de instanta. Creditorul poate fi obligat de instanta la depunerea unei cautiuni (in conditiile prevazute de art. 591 C. proc. civ.). Daca creditorul nu are act scris, poate solicita luarea sechestrului, dar este obligat sa depuna o cautiune

111

Aceasta nu nseamna desigur ca cererea de sechestru asigurator nu poate fi formulata si dupa sesizarea instantei cu cererea asupra fondului. Pe de alta parte, s-a decis ca regula din art. 594 (fost 613), potrivit careia sechestrul se poate cere odata cu intentarea actiunii, se aplica cu att mai mult cnd creditorul are un titlu definitiv, pe care nsa nu-1 poate executa din cauza ca partajul nu este definitiv - C. Buc. III, 27 oct. 1901, n Dan Emil, Codul de procedura civila adnotat, Ed. a II-a, Editura Alcalay & Co, Bucuresti, 1914 pag. 949, nr. 6. 112 Romul Petru Vonica, Dreptul contractelor comerciale, Holding Reporter 1999, pag. 589 113 Stanciu Carpenaru, Drept comercial romn, Editura All-Beck, 1998, pag. 549. 114 Sentinta civila nr. 415/COM din 29.01.2002 a Tribunalului Constanta Sectia comerciala, n Marin Voicu, Procedura somatiei de plata, n Revista de Drept Comercial nr. 6/2003, pag. 180-181. 62

cu cuantum fixat de instanta115. De asemenea el poate solicita luarea masurii si daca creanta nu a ajuns la scadenta, dar numai atunci cnd debitorul a micsorat prin fapta sa asigurarile ce a dat sau nu a dat asigurarile promise ori cnd e pericol ca debitorul sa fuga sau sa-si ascunda ori sa-si risipeasca averea, si numai cu depunerea unei cautiuni ce va fi fixata de catre instanta (art. 591 alin. 3). n lipsa unei prevederi legale exprese, cererea pentru ncuviintarea sechestrului asigurator se rezolva pe cale necontencioasa, citarea partilor putnd fi dispusa de instanta cnd aceasta are nevoie de unele lamuriri116. Asupra cererii de aplicare a sechestrului asigurator, instanta se va pronunta printr-o ncheiere care este supusa recursului n 5 zile de la comunicare. Recursul se judeca de urgenta si cu precadere cu citarea n termen scurt a partilor.

.Daca cererea este admisa,masura este adusa la ndeplinire de catre executorul judecatoresc,iar organele de executare se deplaseaza la domiciliul prtului (debitorului) sau la locul unde se afla bunurile, le inventariaza si le declara sechestrate printr-un proces-verbal de sechestrare117.
115

S-a decis ca nu poate fi completata cautiunea de 1/3 ulterior, nici n apel, deoarece creditorul este obligat sa o depuna odata cu cererea - Cas.l, dec. nr. 180bis/1922, Codul 1944, pag. 247, nr. 3; C.Buc. III, 29 martie 1919, n Dan Emil, Codul de procedura civila adnotat, Ed. a II-a, Editura Alcalay & Co, Bucuresti, 1914 pag. 951; nr. 27; a se vedea si E. Herovanu, Teoria executiunei silite, Ed. Librariei Cioflec, Bucuresti, 1942, pag. 164165. 116 T. S., s. civ., dec. nr. 1703 din 12 octombrie 1971, I. Mihuta, Repertoriu de practica judiciara civila a Tribunalului Suprem si a altor instante judecatoresti pe anii 19691975, Ed. Stiintifica, Bucuresti, 1976, pag. 973, nr. 119 117 Florea Magureanu, Drept procesual civil, Ed. a V-a, Ed. All Beck, 2002, pag. 231. Potrivit art. 600 C.proc.civ. instanta va putea, la nevoie si n cazurile urgente, sa dea autoritatii locale ordin scris ca, chiar nainte de deplasarea executorului judecatoresc, sa opreasca debitorul sa scoata sau sa ascunda vreun lucru din cele a caror sechestru se cere. Pe de alta parte, este de retinut ca aplicarea sechestrului nu reprezinta o dare n plata si 63

Sechestrul se aplica pe o cantitate de bunuri suficienta, dupa aprecierea executorului, pentru realizarea creantei. Aceste bunuri pot fi lasate n custodie debitorului sau unei terte persoane, sau poate fi un sechestru cu ridicata sau cu aplicare de sigilii118. Bunurile urmaribile vor fi indisponibilizate n masura necesara asigurarii realizarii creantei fara ca aceasta masura sa consfinteasca un abuz119. Bunurile sechestrate vor fi lasate n custodia debitorului sau a unei terte persoane (sechestrul simplu), dar sechestrul poate fi si cu ridicata sau cu sigilii120. Masura sechestrului asiguratoe are character temporar pna la ramnerea definitiva a hotarrii pronuntate n procesul principal . Daca debitorul si executa de buna voie obligatia ,sechestrul va fi desfiintat .

Riscul pieirii fortuite a bunumui n materia sechestrului asigurator

Exista posibilitatea ca bunul pus sub sechestru asigurator sa piara. Se pune ntrebarea cine suporta riscul pieirii fortuite a acestuia? Raspunsul are consecinte importante: daca riscul este suportat de debitor (cel caruia i se
deci riscul pieirii bunurilor ramne asupra proprietarului, astfel nct debitorul nu se poate considera eliberat de obligatia la care este tinut prin hotarrea judecatoreasca - Trib. Supr., sec. civ.. dec. nr. 1476/1974, Revista Romna de Drept nr. 1/1975, pag. 64; a se vedea si M. Ionescu, Efectele sechestrului n cazul concursului de creditori, Revista Romna de Drept nr. 5/1967, pag. 109-114. 118 C.S.J., sec. com., dec. nr. 246/1995, Dreptul nr. 2/1996, pag. 117. 119 E. Herovanu, Teoria executiunei silite, Ed.Librariei Cioflec. Bucuresti, 1942, pag. 165-166. 120 A se vedea si C.S.J., sec.com, dec.nr. 246/1995, Dreptul nr. 2/1996, pag. 117. 64

sechestreaza bunul) nseamna ca va putea fi pus, de catre creditor, sechestru pe un alt bun, pentru aceeasi valoare. Daca riscul este suportat de catre creditor (cel care a cerut sechestrul) nseamna ca debitorul poate fi considerat ca si-a achitat datoria si deci creditorul nu mai poate emite nicio pretentie nici la executare nici la instituirea sechestrului judiciar asupra altui bun. La baza acestei solutii sta principiul din dreptul civil potrivit caruia un bun nu piere dect pe seama adevaratului proprietar, afara de exceptiile prevazute de lege.121

Ca atare ,sunt n sarcina proprietarului nu numai riscurile materiale, care au drept urmare pierderea integrala a lucrului, dar si degradarea sau pierderea partiala, precum si evenimentele care au o influenta juridica asupra bunului, de pilda declararea inalienabilitatii bunului, punerea unor noi impozite, n interval, exproprierea pentru cauza de utilitate publica122. n astfel de conditii ,aplicarea sechestrului asigurator nu reprezinta o dare n plata si, deci, riscul pieirii bunurilor ramne asupra proprietarului care este debitorul - astfel nct debitorul nu se poate considera eliberat de obligatia la care este tinut prin hotarre judecatoreasca123.

121

Raul Petrescu, Principalele contracte de drept comercial, Editura Oscar Print, Bucuresti, 1999, pag.27 122 I.L.Georgescu, Drept comercial romn. Teoria generala a obligatiilor comerciale. Probele. Contractul de vnzare-cumparare comerciala, lucrare revazuta, completata si adusa la zi de I.Bacanu, Editura Lumina Lex, 1994, pag. 189. 123 Tribunalul Suprem, sectia civila, dec. civ. nr. 1476/1974, n Revista Romna de Drept nr. 1/1975, pag. 64. 65

IV.IV. POPRIREA ASIGURATORIE

Reglementare.Notiune.

Reglementata de art. 597 coroborat cu art. 592-595 C. proc. civ., poprirea consta n indisponibilizarea sumelor de bani sau efectelor (titluri de valoare)124, pe care debitorul le are de primit de la un tert debitor al sau, pentru ca ulterior, dupa obtinerea titlului executoriu, creditorul sa-si ndestuleze creanta din aceste sume/efecte. Desi textele nu vorbesc de doua feluri de popriri, doctrina si jurisprudenta disting constant ntre poprirea asiguratorie si poprirea executorie (definitiva, propriu-zisa)125. Prin nfiintarea unei popriri asiguratorii juridice126: -ntre creditorul popritor si debitorul poprit; -ntre debitorul poprit si tertul poprit; -dupa obtinerea titlului executoriu, ntre creditorul popritor si tertul poprit. Caractere juridice ,se nasc trei raporturi

124

A se vedea pe larg, cu privire la obiectul popririi, S.Zilberstein, V.M.Ciobanu, I.Bacanu, Drept procesual civil Executarea silita, pag. 74-87. 125 A se vedea, de exemplu D. Negulescu, Teoria popririi, editia V, Bucuresti, 1927, pag. 21-30; D.Sudit, Poprirea, Ed. Cartea Romneasca, Bucuresti, 1936, pag. 1-4. I. Stoenescu, A. Hilsenrad, S. Zilberstein, Tratat teoretic si practic de procedura a executarii silite, Ed. Academiei, Bucuresti, 1966, pag. 278; T. Pop, Valorificarea creantelor prin poprire, Ed. Stiintifica, Bucuresti, 1972, pag. 19; Gr. Porumb, Codul de procedura civila comentat si adnotat, vol. II, Ed. Stiintifica, Bucuresti, 1962, pag. 261-262. 126 V.M. Ciobanu, Drept procesual civil, Vol. I, T.U.B. 1986, pag. 244. 66

Poprirea asiguratorie are caracter conservatoriu. Pe acest caracter se ntemeiaza dispozitia din art. 597 C. proc. civ., care permite creditorului, ce nu are titlu executoriu, ca odata cu introducerea actiunii, ori ulterior, sa ceara nfiintarea unei popriri127. Prin sume datorate de tertul poprit, debitorului poprit, trebuie sa se nteleaga nu numai sumele stabilite n momentul nfiintarii popririi, dar si cele care vor deveni exigibile si n viitor, precum si cele ce se vor naste dupa nfiintarea popririi, dar din raportul juridic existent, la acea data, ntre tertul poprit si debitorul poprit. Subiectele popririi sunt cele care deja au fost mentionate128: -creditorul popritor, cel care solicita luarea acestei masuri asiguratorii; -debitorul poprit, cel obligat fata de creditorul popritor; -tertul poprit, care este datornic (debitor) al debitorului poprit.

Procedura Competenta sa solutioneze cererea de nfiintare a popririi este judecatoria de la domiciliul tertului poprit sau de la domiciliul debitorului . Poprirea este nfiintata de instanta, fara citarea partilor, printr-o ordonanta de poprire ce se comunica direct tertului poprit.Prin aceasta ordonanta se da ordin tertului poprit sa nu plateasca sum ape care o datoreaza creditorului sau .Din acest moment, tertul poprit nu mai poate face plati catre debitor sau catre o alta persoana, din sumele datorate debitorului. Tertul poprit raspunde pentru orice plati facute, mpotriva ordonantei de

127

V. M. Ciobanu, Tratat teoretic si practic de procedura civila, vol. II, Ed. National, Bucuresti, 1996, pag. 74. 128 Florea Magureanu, Drept procesual civil, Ed. a V-a, Ed. All Beck, 2002, pag. 232. 67

poprire data de instanta. Efectele popririi Principalul efect al popririi este efectul de indisponibilizare a sumelor datorate de tert , indiferent de cuantumul creantei pentru care s-a nfiintat poprirea129. Acest efect total al popririi, care ar putea parea exorbitant, se explica prin necesitatea ca creditorul popritor sa se puna la adapostul unui concurs cu alti creditori si n special cu creditorii privilegiati sau cu cauze de preferinta, care ar putea interveni cu cereri de poprire pna n momentul ramnerii definitive a hotarrii de validare. Debitorul poprit va putea nlatura efectul total al popririi, consemnnd, cu afectatiune speciala, la dispozitia creditorului popritor, suma datorata. In felul acesta tertul va putea sa-i plateasca debitorului suma datorata130.

129

Binenteles ca, n cazurile in care poprirea, se nfiinteaza asupra retributiei pe care debitorul poprit o are de primit de la tertul poprit, indisponibilizarea opereaza n limitele si conditiile prevazute de art. 409 c. proc. civ. Nu este vorba, astfel cum s-a sustinut (V. Negru, D. Radu, Drept procesual civil, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1972, pag. 129), despre o aplicare a art. 409 c. proc. civ., prin analogie, ci de o aplicare direta, caci masurile asiguratorii se aduc la ndeplinire, n vederea unei ulterioare executari silite. 130 I. Stoenescu, S. Zilberstein, Drept procesual civil. Teoria generala. Judecata la prima instanta. Hotarrea, editia a II-a, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1983, pag. 261-262. 68

CAP. V.Procedura divortului

1. Consideratii generale asupra divortului

Reglementare

Sediul materiei l constituie dispozitiile art. 37-43, 86-96 si 107 C. fam. si art. 607-619 C. proc. civ. Prin modificarile aduse art. 38 C. fam. prin Legea nr. 59/1993, instantele judecatoresti pot desface casatoria prin divort atunci cnd131: a. )continuarea ei nu mai este posibila deoarece raporturile dintre soti sunt grav vatamate, astfel ca nu mai este posibila continuarea ei (divortul sanctiune). b.) starea sanatatii unuia dintre soti face imposibila continuarea casatoriei; n aceasta situatie, cererea de divort poate fi introdusa chiar si de sotul bolnav (divortul remediu); c.) sotii sunt de acord cu desfacerea casatoriei, daca sunt ndeplinite conditiile cerute de lege.(divortul prin acordul sotilor). Prin modificarile aduse Codului de procedura civila prin Legea nr. 59/1993, s-au adus procedurii divortului numeroase simplificari, fiind introdus si divortul prin consimtamntul sotilor132. Asa dupa cum pentru ncheierea casatoriei este necesar consimtamntul liber al sotilor, tot astfel vointa acestora trebuie sa fie luata n considerare, atunci cnd ea se
131 132

Florea Magureanu, Drept procesual civil, Ed. a V-a, Ed. All Beck, 2002, pag. 560. A se vedea: I.P. Filipescu, Modificari aduse Codului familiei prin Legea nr. 59/1993; V.D. Zlatescu, I. Moroianu, Propuneri de lege ferenda" privind reglementarea relatiilor de familie ntr-un stat de drept, Dreptul nr. 9-12/1990, pag. 80-81. 69

manifesta n sensul desfacerii casatoriei133. Divortul este supus unei proceduri speciale, iar admiterea lui produce efecte multiple, care vizeaza ntregul complex de relatii personale si patrimoniale ce s-au stabilit ntre soti, ntre ei si copii, precum si cu terte persoane134. Actuala reglementare pastreaza, asa cum s-a remarcat si n doctrina135, distinctia dintre ncetarea casatoriei, care intervine n cazul decesului unuia dintre soti, declararii judecatoresti a mortii unuia dintre soti, si desfacerea casatoriei prin divort. ntr-adevar, potrivit art. 37 alin. 1 din Codul familiei: "Casatoria nceteaza prin moartea unuia dintre soti sau prin declararea judecatoreasca a mortii unuia dintre soti". Dupa aceasta statuare, cel de-al doilea alineat al textului mentionat este neechivoc n sensul precizat: "Casatoria se poate desface prin divort". Oricare dintre soti are dreptul sa ceara desfacerea casatoriei a carei continuare, datorita unor motive temeinice care au vatamat grav si iremediabil raporturile dintre soti, a devenit cu neputinta pentru el136. A nu admite acest drept sotilor nseamna a reveni la sistemul indisolubilitatii casatoriei.

133 134

Florea Magureanu, Drept procesual civil, Ed. a V-a, Ed. All Beck, 2002, pag.560. Pentru detalii privind procedura divortului, a se vedea Ilie Stoenescu, Gratian Porumb, Drept procesual civil, Editura didactica si pedagogica, Bucuresti, 1966, pag. 360-369. 135 I. P. Filipescu, Tratat de dreptul familiei, Editura All, Bucuresti 1998, pag. 220. 136 N. Deaconu, O propunere de lege ferenda" privind reglementarea divortului, n Dreptul nr. 9-12/1990, pag. 86 si urm. 70

2.Distinctie ntre divort si anularea casatoriei

Casatoria poate fi, n anumite cazuri, anulata. n cazul casatoriei nule, actiunea n desfacerea casatoriei este lipsita de obiect (de exemplu n cazul bigamiei)137. ntre divort si nulitatea casatoriei exista numeroase deosebiri138:

n timp ce nulitatea sau anularea casatoriei se poate dispune numai pentru

cauze anterioare ncheierii ei si opereaza retroactiv, exceptnd situatia copiilor, care si pastreaza statutul de copii din casatorie, divortul poate fi pronuntat numai pentru cauze ulterioare si produce efecte numai pentru viitor.

ntre nulitatea si desfacerea casatoriei prin divort nu exista nicio legatura.

Ca urmare, nu poate fi respinsa ca fara obiect o actiune prin care se cere anularea unei casatorii, pe motiv ca la acea data casatoria era desfacuta prin divort, ntruct altele sunt temeiurile si consecintele anularii casatoriei, dect cele ale desfacerii ei prin divort139.

Cnd constata nulitatea casatoriei, instanta trebuie sa dispuna caruia

dintre soti urmeaza sa fie ncredintati copiii, ascultnd n aceasta privinta pe parinti, autoritatea tutelara si pe copii, daca acestia au mplinit vrsta de 10 ani. n acelasi timp, instanta va stabili si contributia parintilor la cheltuielile

137

Tribunalul Judetean Hunedoara, dec. civ. nr. 427 din 18 mai 1982, Revista Romna de Drept nr. 4/1982, pag. 71. 138 Florea Magureanu, Drept procesual civil, Ed. a V-a, Ed. All Beck, 2002, pag. 561. 139 Tribunalul Suprem, sec. civ., dec. nr. 2028/1975, n Revista Romna de Drept nr. 6/1976, pag. 49; C. S. J., sec. civ., dec. nr. 1602/1992 n C. S. J. 1990, 1992. 71

de crestere, de educare, nvatatura si pregatire profesionala, aplicndu-se prin asemanare dispozitiile referitoare la divort140.

3.Distinctia fata de ncetarea casatoriei pentru cauza de moarte

Potrivit art. 37 alin. (1) C. fam., casatoria nceteaza prin moartea unuia dintre soti sau prin declararea judecatoreasca a mortii unuia dintre ei. n cazul mortii fizic constate, casatoria nceteaza la data prevazuta n certificatul de deces ca fiind data mortii. n cazul declararii judecatoresti a mortii, casatoria nceteaza de la data stabilita n hotarre ca fiind data mortii. Si ntr-un caz si n celalalt, efectele ncetarii casatoriei se produc la data mortii. Daca dupa declararea judecatoreasca a mortii unei persoane casatorite, aceasta revine, se anuleaza hotarrea declarativa de moarte, cu urmatoarele distinctii141:

Daca sotul persoanei fosta declarata moarta nu s-a recasatorit, anularea

nlatura cu efect retroactiv si ncetarea casatoriei rezultate din hotarrea declarativa de moarte, deci sotii continua a fi casatoriti.

Daca nsa sotul persoanei declarata moarta s-a recasatorit si, dupa
aceasta, hotarrea declarativa de moarte este anulata, potrivit art. 22 C. fam.(34), casatoria cea noua ramne valabila, prima casatorie fiind considerata ca a ncetat pe data ncheierii noii casatorii.

n ceea ce priveste efectele ncetarii casatoriei ncetarea, ca si desfacerea,

140

A se vedea n acest sens: C.S.J., sec. civ., dec. nr. 58/1993, n Buletinul Jurisprudentei 1993, pag. 92. 141 Florea Magureanu, Drept procesual civil, Ed. a V-a, Ed. All Beck, 2002, pag.561. 72

pune capat casatoriei. In comparatie cu desfacerea, ncetarea are efecte specifice, limitate, n privinta numelui sotului supravietuitor si dreptul sau la succesiunea sotului decedat ori declarat mort, la ncetarea de drept a comunitatii matrimoniale de bunuri si la exercitarea ocrotirii parintesti142.

4.Divortul si despartirea n fapt a sotilor Despartirea n fapt a sotilor nu produce ,din apunct de vedere juridic ,nici un efect . Cu privire la despartirea n fapt a sotilor, va putea sa duca la desfacerea casatoriei numai daca instanta si va forma convingerea, pe baza de probe, ca este definitiva, ca sustragerea de la obligatia de convietuire, ndelungata si nejustificata, i este imputabila sotului prt, si ca, n mod vadit, continuarea casatoriei nu mai este cu putinta143.

5. Legitimarea procesuala activa n cadrul procedurii divortului

Procedura divortului are un caracter particular chiar si n raport cu alte proceduri speciale, mprejurare determinata, n mod nendoielnic, de necesitatea ocrotirii deosebite a unor valori sociale importante, cum sunt cele privitoare la familie. Astfel, se explica n unele tari nu numai existenta unor reguli derogatorii de la dreptul comun, ci chiar si a unor instante de familie144. Actiunea de divort are un caracter strict personal si nimeni nu o poate

142 143

Florea Magureanu, Drept procesual civil, Ed. a V-a, Ed. All Beck, 2002, pag.562. Florea Magureanu, Drept procesual civil, Ed. a V-a, Ed. All Beck, 2002, pag.562. 144 I. Les, Drept procesual civil. Curs universitar, ed. Lumina Lex, 2002, pag. 528-529. 73

exercita n locul sotului reclamant, iar ca prt nu poate fi chemat dect celalalt sot. Creditorii sai nu ar putea recurge, n aceasta privinta, la actiunea oblica reglementata de art. 974 C. civ145 (acea actiune civila prin care creditorul chirografar exercita n numele debitorului, subrogndu-se lui, drepturile si actiunile patrimoniale pe care acesta o neglijeaza sau o refuza146). Nici mostenitorii sotului nu au dreptul de a introduce sau de a continua actiunea pornita de autorul lor. Introducerea unei asemenea actiuni - ca si continuarea ei - ar fi lipsita de obiect, caci art. 37 alin. 1 din Codul familiei declara desfacuta casatoria prin moartea unuia dintre soti147. Procurorul nu are nici el legitimare procesuala activa n ceea ce priveste dreptul de a exercita o actiune de divort n locul titularului. De altfel reamintim ca n materie civila atributiile procurorului sunt mult mai limitate si acesta reprezinta, n toate manifestarile sale, o figura exceptionala148. El poate interveni ntr-un proces de divort numai cnd interesul minorilor ar reclama o atare participare149. n materie civila procurorul are ndatorirea ca, n tot cursul desfasurarii dezbaterilor, sa aiba un rol activ, n vederea aflarii adevarului si respectarii dispozitiilor legii, n care scop va formula cereri si concluzii, care trebuie sa fie motivate. Prin argumentarea temeinica si forta de convingere a concluziilor sale, procurorul si aduce contributia la opera de nfaptuire a justitiei si primeste adeziunea celor care participa la judecarea cauzelor.
145

V.M. Ciobanu, Tratat teoretic si practic de procedura civila, vol. II, Ed. National, Bucuresti, 1996, pag. 513. 146 M. N. Costin (coord.), Dictionar de Drept procesual civil, Editura Stiintifica i Enciclopedica, 1983, pag. 44. 147 I. Les, Drept procesual civil. Curs universitar, ed. Lumina Lex, 2002, pag. 529. 148 A se vedea I. Les, Drept procesual civil. Curs universitar, ed. Lumina Lex, 2002, pag. 91 si bibliografia acolo citata. 149 I. Les, Drept procesual civil. Curs universitar, ed. Lumina Lex, 2002, pag. 529. 74

Procurorul are dreptul sa ceara instantei redeschiderea procesului cnd judecata s-a suspendat n lipsa partilor, potrivit art. 245 pct. 1150.

n concluzie, n procesul de divort legitimarea procesuala este recunoscuta de lege numai sotilor. n doctrina s-a ridicat totusi problema de a cunoaste daca sotul alienat sau debil mintal poate sau nu introduce o actiune de divort. S-a apreciat, pe buna dreptate, ca sotul neinterzis poate introduce o actiune de divort n momentele sale de luciditate151.

6.Sesizarea instantei. Instanta competenta

Conform art. 607 C. proc. civ., cererea de divort este de competenta judecatoriei n circumscriptia caruia se afla cel din urma domiciliu comun al sotilor, cu conditia ca la data introducerii cererii cel putin unul dintre soti sa mai locuiasca n acea circumscriptie152. n privinta competentei, dispozitii derogatorii ntlnim asadar numai n materia competentei teritoriale153. S-a decis ca aceasta este instanta competenta si n cazul n care sotii, plecati definitiv din Romnia, au
150

a se vedea Plenul Trib. Supr., dec de ndrumare nr. 12/1960, n S. Zilberstein si V.M. Ciobanu, ndreptar, pag. 103. 151 I. P. Filipescu, Tratat de dreptul familiei, Editura All, Bucuresti 1998, pag. 233. 152 Tribunalul Suprem, sec. civ., dec. nr. 567/1968, Revista Romna de Drept nr. 8/1969, pag. 181; dec. nr. 552/1980, Revista Romna de Drept nr. 11/1980, pag. 62-63 si dec. nr. 1568/1989, Dreptul nr. 5/1990, pag. 68, T. jud. Hunedoara, dec. civ. nr. 550/1979, Revista Romna de Drept nr. 11/1979, pag. 64-69. 153 Trib. Supr., col. civ., dec m.905/1963, Culegere de Decizii 1963, pag.232. 75

amndoi domiciliul (resedinta) n strainatate. Din cea de-a doua propozitie a art. 607, mai rezulta o conditie importanta, anume cel putin unul dintre soti sa mai locuiasca n raza teritoriala a instantei ultimului domiciliu comun154, fara a fi necesar ca el sa locuiasca la ultimul domiciliu comun. mprejurarea ca dupa introducerea cererii de divort prtul si-a schimbat domiciliul n alta localitate, care nu se gaseste n raza instantei ultimului domiciliu comun, nu este de natura sa atraga necompetenta instantei legal sesizate155. De asemenea, n determinarea competentei prezinta importanta domiciliul efectiv al sotilor ntr-o anumita localitate, chiar daca nu s-au efectuat cuvenitele modificari n evidentele tinute de organele de politie156. Daca sotii nu au avut un domiciliu comun sau daca, la data introducerii actiunii, nici unul din soti nu mai locuieste n circumscriptia judecatoriei ultimului domiciliu comun, si gasesc aplicare - potrivit art. 607 C. proc. civ. - dispozitiile dreptului comun si deci cererea va fi adresata judecatoriei de la domiciliu sau resedinta sotului prt157.
154

G. Boroi, D. Radescu, Codul de procedura civila comentat si adnotat, Ed. All, 1994, pag. 849. 155 Trib. Supr., sec. civ. dec. nr. 567/1969, Revista Romna de Drept nr.8/1969, pag. 184, dec .nr.552/1980, Revista Romna de Drept nr. 11/1980, pag.62-63 si dec. nr. 1568/1989, Dreptul nr.5/1990, pag.68, Trib. Jud. Hunedoara, dec. civ. nr.550/1979, Revista Romna de Drept nr. 11/1979, pag.64-65.; (instanta a decis ca, chiar daca n perioada vacantei de vara, reclamanta a locuit cu prtul si fetita acestora la resedinta prtului, nu constituie o schimbare de domiciliu care sa determine o alta competenta de judecata). 156 Trib. Supr., col. civ., dec. nr. 905/1963, Culegere de Decizii 1963 pag.232 si dec. nr.873/1965. n I. Mihuta, Al. Lesviodax, Repertoriu de practica judiciara civila a Tribunalului Suprem si a altor instante judecatoresti pe anii 1952-1969, Ed. Stiintifica, Bucuresti, 1970, pag. 732. nr.51; Trib. Jud. Suceava, dec. civ. nr. 242/1985, Revista Romna de Drept nr. 8/1985, pag. 66; Trib. mun. Buc. sec. IV civ., dec. nr. 1730/1990, n Culegere..., pag. 116, nr. 143; a se vedea si G. Giurgiu (I), S.Beligradeanu (II), Revista Romna de Drept nr.6/1982, pag.51-57. 157 Trib. Supr., col. civ., dec. nr. 1637/1956, Culegere de Decizii 1956, vol. II, pag.231 si sec. civ., dec. nr. 990/1969, n I. Mihuta, Repertoriu de practica judiciara civila a Tribunalului Suprem si a altor instante judecatoresti pe anii 1969-1975, Ed. Stiintifica, Bucuresti, 1976, pag. 35, nr.80 si dec. nr. 2178/1974; Culegere de Decizii 76

Daca prtul nu are domiciliul n tara158 sau domiciliul sau nu este cunoscut si nu are resedinta cunoscuta, cererea se va introduce la instanta n circumscriptia careia domiciliaza reclamantul159. n alta opinie, n cazul n care un sot este disparut, celalalt sot poate introduce cerere de divort, citarea prtului facndu-se prin publicitate160. Ca atare , n materia divortului, competenta teritoriala este exclusiva161. Fiind vorba de norme de competenta speciale, ele sunt de stricta interpretare, neputnd fi aplicate prin analogie n alte cazuri, precum anularea casatoriei, partajarea bunurilor comune ale sotilor n timpul casatoriei sau dupa desfacerea casatoriei etc162. n cazul n care, o data cu actiunea privind desfacerea casatoriei, se solicita si mpartirea bunurilor comune, competenta apartine instantei care judeca actiunea de divort, chiar daca n masa bunurilor de mpartit se gasesc bunuri imobile care se afla situate n raza de competenta a altei instante, solutie care raspunde cerintelor privind buna administrare a justitiei (art. 17 C. proc. civ.)163.

1974, pag. 258; C. S. J., s. civ., dec. nr. 229/1996, n Buletinul Jurisprudentei. Culegere de decizii pe anul 1996, pag. 93. 158 I. P. Filipescu, Legea aplicabila casatoriei si divortului potrivit dreptului international privat romn, Dreptul nr. 10-11/1994, pag. 48-49. 159 Tribunalul Suprem col. civ., dec nr. 238/1961, n T.R. Popescu, Dreptul familiei. Tratat, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1965, vol. I, pag. 259. 160 I. P. Filipescu, Tratat de dreptul familiei, Editura All, Bucuresti 1998, pag. 239. Pna la modificarea procedurii divortului prin Legea nr.59/1993. si n acest caz divortul se judeca dupa o procedura simplificata. S-a mentinut numai o reducere a taxei de timbru. 161 Tribunalul Suprem, col. civ., dec. nr. 1309/1959, pag. 274; dec. nr. 238/1961, Culegere de Decizii 1961, pag. 316, dec. nr. 905/1963, Culegere de Decizii 1963, pag. 232 si Tribunalul Suprem, sec. civ., dec. nr. 2106/1972, Culegere de Decizii 1972, pag. 271 V. M. Ciobanu, Tratat teoretic si practic de procedura civila, vol. II, Ed. National, Bucuresti, 1996, pag. 513. 162 G. Boroi, D. Radescu, Codul de procedura civila comentat si adnotat, Ed. All, 1994, pag. 849-850. 163 Florea Magureanu, Drept procesual civil, Ed. a V-a, Ed. All Beck, 2002, pag.563. 77

Determinarea competentei n procesele de divort ridica uneori problema ntinderii atributiilor instantei sesizate si asupra cererilor accesorii. Practica arata ca n actiunea de divort, de regula, se solicita chiar prin cererea de chemare n judecata sau prin cererea reconventionala si solutionarea unor cereri accesorii cum ar fi164: -ncredintarea spre crestere si educare a copiilor minori si stabilirea contributiei fiecarui parinte la cheltuielile de crestere, educare, nvatatura si pregatire profesionala a acestora (art. 42 C. fam.); -cererea sotului care a purtat n timpul casatoriei numele celuilalt sot sa poarte acest nume si dupa divort, cu ncuviintarea celuilalt sot (art. 27 C. fam.). Daca sotii nu se nvoiesc, iar sotul ce a luat la casatorie numele celuilalt sot doreste sa-l pastreze, instanta i poate ncuviinta acest drept, nsa numai daca exista motive temeinice (art. 40 C. fam.). Daca sotii se nteleg n sensul ca sotul care, prin casatorie, si-a schimbat numele, sa-l pastreze si dupa desfacerea casatoriei, cererea de a se lua act de conventia partilor nu poate fi respinsa de instanta165. Dupa ce instanta a luat act de nvoiala sotilor, sotul reclamant nu mai poate reveni n caile de atac, fara motiv temeinic, cu privire la consimtamntul dat166. Sotul care a formulat cererea poate reveni n caile de atac asupra cererii sale si sa renunte la cerere167. n lipsa de nvoiala sau cerere, fiecare dintre soti va purta numele avut nainte de casatorie (art. 40 alin. (3) C. fam.); -instanta de divort poate, daca sotii nu s-au nvoit cu privire la bunurile comune, sa se pronunte si cu privire la acest aspect, la cererea oricaruia dintre
164 165

Florea Magureanu, Drept procesual civil, Ed. a V-a, Ed. All Beck, 2002, pag.564-565. C.S.J., sec. civ., dec. nr. 609/1993, Dreptul nr. 12/1993, pag. 87. 166 T. jud. Hunedoara, dec. civ., nr. 885/1985, Revista Romna de Drept nr. 6/1986, pag. 70. 167 T. mun. Bucuresti, sec. a III-a civ, dec. nr. 795/1989, Dreptul nr. 7/1990, pag. 62. 78

soti, urmnd regulile partajului judiciar, chiar daca n masa bunurilor de mpartit se afla, asa cum am mai aratat, bunuri imobile care se gasesc n raza de competenta a altei instante168; -la solicitarea sotului interesat, instanta va solutiona si cererea privind pensia de ntretinere, n conditiile art. 41 C. fam.; -instanta poate hotar, la cererea partilor, si asupra beneficiului contractului de locatiune.

Nicio ratiune nu nlatura aplicarea, n principiu, si n aceasta materie a regulii accesorium sequitur principale. Asa fiind, cererile accesorii privitoare la ncredintarea copiilor minori, plata alocatiei de stat, plata pensiei de ntretinere, atribuirea locuintei si la ncuviintarea purtarii numelui dobndit prin casatorie sunt de competenta instantei sesizate cu actiunea de divort. Mentionam ca pentru aceasta solutie avem si un text expres, respectiv art. 611 C. proc. civ., care precizeaza ca cererea de pensie alimentara se face la judecatoria nvestita cu cererea de divort, chiar daca ntre timp s-au ivit schimbari cu privire la domiciliul partilor169.

7.Cererea de divort

Cererea de divort trebuie sa cuprinda toate elementele prevazute de art. 112 C. proc. civ., precum si cele prevazute la art. 612 C. proc. civ. Numele, obiectul si semnatura sunt prevazute de art. 133 alin. l C. proc. civ., sub sanctiunea nulitatii si de aceea ele sunt numite esentiale. n

168

Tribunalul Suprem, sec. civ., dec. nr. 1651/1977, Revista Romna de Drept nr. 4/1978, pag. 62, dec. nr. 415/1982, Culegere de Decizii 1982, pag. 181. 169 I. Les, Drept procesual civil. Curs universitar, ed. Lumina Lex, 2002, pag. 530-531. 79

ce priveste nulitatea pentru lipsa semnaturii, ea poate nlaturata n tot cursul judecatii170. Daca prtul invoca lipsa de semnatura, reclamantul va trebui sa semneze cel mai trziu la prima zi de nfatisare urmatoare, iar cnd este prezent n instanta, n chiar sedinta n care a fost invocata nulitatea (art. 133 alin. 2). Si n acest caz prima zi de nfatisare are o mare importanta n faza de desfasurare a procedurii orale a procesului civil, dar ea nu trebuie confundata cu primul termen de judecata171. Este prima zi de nfatisare termenul la care sunt ndeplinite cele doua conditii, chiar daca taxele de timbru s-au achitat dupa acest termen172. n schimb, termenul la care partile nu au putut pune concluzii deoarece cauza sa amnat pentru lipsa de aparare173 sau pentru ca cererea de chemare n judecata nu a fost comunicata prtului174 ori pentru ca, fata de obiectul cererii, completul de judecata nu era legal constituit175 nu poate fi socotit prima zi de nfatisare176. Faptul ca celelalte elemente ale cererii de chemare n judecata nu sunt prevazute expres sub sanctiunea nulitatii nu trebuie sa duca la concluzia ca n lipsa acestora nu poate interveni nulitatea. Semnificatia nulitatilor
170

Daca reclamantul a decedat, lipsa semnaturii poate fi suplinita prin semnarea cererii de catre mostenitori - Trib. reg. Craiova, col. III civ., dec. nr.4122/1958 cu nota Al. Velescu, Legalitatea Popularanr.4/1959, pag. 95-99. 171 Florea Magureanu, Drept procesual civil, Ed. a V-a, Ed. All Beck, 2002, pag. 240. 172 Trib. Supr., completul de jud., dec. nr. 27/1970, n ndreptar interdisciplinar, pag. 324. 173 A se vedea, Trib. Suprem, sec. civ., dec. nr. 1027/1972, Revista Romna de Drept nr. 1/1973, pag. 164. 174 A se vedea, Trib. jud. Hunedoara, dec. nr. 889/1979, Revista Romna de Drept nr. 5/1980, pag. 59. 175 A se vedea, Trib. jud. Cluj, dec. civ. nr. 61/1979, Revista Romna de Drept nr. 7/1979, pag. 53. 176 A se vedea Trib. Supr., sec. civ., dec. nr. 1027/1972, Revista Romna de Drept nr. 1/1973, pag. 164; Trib. jud. Hunedoara, dec.civ.nr. 829/1979, Revista Romna de Drept nr. 5/1980, pag. 59; Trib. jud. Cluj, dec.civ.nr. 61/1979, Revista Romna de Drept nr. 7/1979, pag. 53. 80

exprese este numai aceea ca n cazul lor vatamarea se prezuma, pe cnd n cazul nulitatilor virtuale trebuie dovedit ca partea a suferit o vatamare si aceasta nu poate fi nlaturata dect prin anularea actului. Deci, nulitatea pentru lipsa elementelor referitoare la domiciliu, calitatea celui ce a introdus. cererea, motivarea n fapt si n drept, va interveni numai daca se dovedesc cele doua conditii prevazute de art. 105 alin. 2 C. proc. civ. Este de remarcat ca dispozitiile art. 112 C. proc. civ. constituie dreptul comun n materia cererii de chemare n judecata177. Dincolo de acestea, n procedura divortului exista anumite particularitati:

cererea de divort trebuie sa cuprinda si unele elemente specifice acestei

institutii, respectiv sa indice numele copiilor minori rezultati din casatorie sau care se bucura de situatia legala a copiilor nascuti din casatorie (art. 612 alin. 1 C. proc. civ.). Daca nu exista copii minori, se va face mentiune despre aceasta mprejurare.

reclamantul trebuie sa alature la cererea de divort cte un extras dupa

certificatul de casatorie si atunci cnd este cazul cte un extras dupa certificatele de nastere ale copiilor minori (art. 612 alin. 3 C. proc. civ.). Instanta de judecata competenta nu poate da curs cererilor de divort care nu ntrunesc conditiile mentionate anterior178.

prin cererea de divort reclamantul poate formula si unele capete accesorii

actiunii principale, cum sunt cele privitoare la ncredintarea copiilor minori, plata pensiei de ntretinere, plata alocatiei de stat, mpartirea bunurilor comune, atribuirea spatiului locativ si la ncuviintarea purtarii numelui avut n timpul casatoriei.
177

V. M. Ciobanu, Tratat teoretic si practic de procedura civila, vol. II, Ed. National, Bucuresti, 1996, pag. 34. 178 I. Les, Drept procesual civil. Curs universitar, ed. Lumina Lex, 2002, pag. 531. 81

 cererea de divort, mpreuna cu nscrisurile doveditoare, se va prezenta

personal de catre reclamant presedintelui judecatoriei (art. 612 alin. 4 C. proc. civ.). Spre deosebire de dreptul comun, unde cererea de chemare n judecata poate fi trimisa prin posta sau depusa de un mandatar, n materia divortului, cererea trebuie depusa personal de catre reclamant. Este o solutie care rezulta fara dubiu din art. 613 C. proc. civ., care prevede ca presedintele instantei, primind cererea de divort, va da reclamantului sfaturi de mpacare. Legiuitorul a simtit nevoia sa stabileasca acest lucru, deoarece, asa cum am mai aratat, n orice societate problema casatoriei, deci a familiei si copiilor, depaseste sfera intereselor private. Din pacate, numarul mare de cereri de divort, ca si programul ncarcat al instantelor, inclusiv a presedintilor, fac ca aceasta atributie sa se ndeplineasca, de cele mai multe ori, formal. n perspectiva, daca numarul divorturilor creste n continuare, va fi nevoie sa se reintroduca o procedura de conciliere obligatorie, dar efectiva, n fata altor organisme sau persoane179.

8.Citarea partilor. Particularitati

Unul dintre principiile fundamentale ale dreptului procesual este acela al contradictorialitatii, care consta n posibilitatea partilor de a discuta n contradictoriu toate elementele cauzei. n temeiul acestui principiu, partile pot sa formuleze cereri, sa propuna si sa administreze probe si sa formuleze concluzii cu privire la toate problemele de fapt si de drept de care depinde
179

V. M. Ciobanu, Tratat teoretic si practic de procedura civila, vol. II, Ed. National, Bucuresti, 1996, pag. 519. 82

corecta solutionare a litigiului. Acest principiu si gaseste reflectarea n prevederile art. 114^1 alin. 1 C. proc. civ., care impun instantei obligatia de a cita partile, n sedinta, la termenul de judecata pe care l fixeaza180. Potrivit art. 85 C. proc. civ., judecatorul nu poate hotar asupra unei cereri dect dupa citarea sau nfatisarea partilor, afara numai daca legea nu dispune altfel. Iar art. 107 C. proc. civ. obliga instanta sa amne judecarea pricinii ori de cte ori constata ca partea care lipseste nu a fost citata cu respectarea cerintelor prevazute de lege sub pedeapsa nulitatii. Amnarea poate fi ceruta la termenul respectiv si de procuror, precum si de partea prezenta n instanta, care nu are interesul sa obtina o hotarre susceptibila de desfiintare181. n materia speciala a divortului, presedintele instantei competente va trebui sa manifeste o deosebita grija pentru modul de realizare a procedurii de citare182. Chiar daca citarea nu s-a facut prin publicitate, dar procedura de chemare s-a ndeplinit prin afisare, daca prtul nu se prezinta la primul termen de judecata, art. 616^1 obliga instanta sa ceara dovezi sau sa dispuna cercetari pentru a verifica daca prtul si are domiciliul la locul indicat n cerere si, daca constata ca nu mai domiciliaza acolo, va dispune citarea lui la domiciliul sau, precum si, daca este cazul, la locul sau de munca183. Practica

180

Trib. Suprem, s. civ., dec. nr. 644/13.04.1978, I. Mihuta, Repertoriu de practica judiciara civila a Tribunalului Suprem si a altor instante judecatoresti pe anii 19751980, Ed. Stiintifica, Bucuresti, 1982, pag. 291, nr. 74. 181 Dupa pronuntarea hotarrii, nulitatea datorata necitarii, poate fi invocata numai de catre partea care are interes, respectiv cea care nu a fost citata - Cas. I., dec. nr. 1502/1938, Codul 1944, pag. 28, nr.10; Trib. Supr., sec. civ., dec. nr.52/1975, Culegere de Decizii 1975, pag. 228; Trib. mun. Buc, sec. IV civ., dec. nr. 725/I990, n Culegere..., pag. 123, nr.156. 182 I. Les, Drept procesual civil. Curs universitar, ed. Lumina Lex, 2002, pag. 532. 183 Trib. Supr., sec. civ., dec. nr. 246/1985, Revista Romna de Drept nr.12/1985. pag.65; 83

demonstreaza ca este nevoie de o verificare atenta a procedurilor de comunicare si atunci cnd acestea mentioneaza ca citatia a fost primita de un membru de familie si totusi prtul nu se prezinta, deoarece nu de putine ori citatia este primita de sotul reclamant ori de rude ale acestuia si nu se nmneaza prtului, iar procesul se desfasoara pna la obtinerea hotarrii cu procedura completa, fara ca prtul sa stie ca s-a introdus cerere de divort184. O verificare atenta evita casarea ulterioara a hotarrii. O atare rigoare se impune tocmai n considerarea interesului social pe care-l implica orice actiune de divort. n acest sens art. 616^1 C. proc. civ. impune instantei de judecata obligatia, n cazul n care procedura de chemare a sotului prt a fost ndeplinita prin afisare, iar acesta nu s-a prezentat la primul termen de judecata, de a solicita dovezi sau de a dispune cercetari pentru a verifica daca prtul si are domiciliul la locul indicat n cerere si, daca constata ca nu domiciliaza acolo, va dispune citarea lui la domiciliul sau, precum si, daca este cazul, la locul sau de munca185. n situatia n care reclamantul nvedereaza ca, desi a facut toate eforturile, nu a putut afla domiciliul sotului prt, presedintele va dispune citarea acestuia prin publicitate, n conditiile art. 95 C. proc. civ. O declaratie facuta cu rea-credinta atrage casarea hotarrii sau retractarea ei pe calea contestatiei n anulare186. Procedura de citare prin publicitate se realizeaza n concordanta cu dispozitiile art. 95 C. proc. civ.187.
C.S.J., sec. civ.. dec. nr. 223/1994, Dreptul nr.12/1994, pag.60-61. 184 Vezi, de exemplu, Trib. Supr., col. civ., dec. nr. 982/1958, Culegere de Decizii 1958, pag. 254. 185 A se vedea cu privire la o atare exigenta C. S. J., s. civ., dec. nr. 22311994, n Buletinul Jurisprudentei. Culegere de decizii pe anul 1994, pag. 90. 186 Trib. Supr, col. civ., dec. nr. 884/1954, n Culegere de Decizii 1952-1954, vol. I, pag.325; Trib. reg. Brasov, sec.civ.nr.2340/1955, J.N.nr.3/1957, pag.485. 187 A se vedea cu privire la o atare exigenta C. S. J., s. civ., dec. nr. 22311994, n Buletinul Jurisprudentei. Culegere de decizii pe anul 1994, pag. 90. 84

9.Cererea reconventionala

n procesul civil asadar inclusiv n cazul procedurii divortului prtul nu adopta ntotdeauna o pozitie defensiva, de aparare, ci poate avea si o atitudine agresiva, ridicnd pretentii proprii mpotriva reclamantului. Legea reglementeaza aceasta posibilitate prin art. 119 alin. 1 C. proc. civ., aratndu-se ca daca prtul are pretentii n legatura cu cererea sau cu mijloacele de aparare ale reclamantului, el poate sa faca cerere reconventionala188. n lipsa acestei cereri, instanta nu poate obliga pe reclamant la efectuarea prestatiilor ce le are fata de prt189, chiar daca ele exista si au fost dovedite190. n materia particulara a divortului, legea procesuala i permite prtului sa solicite si el desfacerea casatoriei pe cale de cerere reconventionala. Potrivit art. 608 alin. 1 C. proc. civ. cererea reconventionala poate fi formulata de prt "cel mai trziu pna la prima zi de nfatisare, n sedinta publica, pentru faptele petrecute nainte de aceasta data". Pentru faptele petrecute ulterior, dispune acelasi text, prtul va putea formula cerere reconventionala "pna la nceperea dezbaterilor asupra

188

Pentru critica acestui text vezi O.Ungureanu, Propunere "de lege ferenda" referitoare la reglementarea cererii reconventionale, Revista Romna de Drept nr.11/1983, pag. 2022; I. Deleanu, Tratat de procedura civila, vol. I, Ed. Europa Nova, Bucuresti, 1995, pag.184. Vezi pentru o tratare mai ampla la institutiei, O. Ungureanu, Actele de procedura in procesul civil, Casa de editura si presa Sansa" S.R.L., Bucuresti 1994, pag. 86-104. 189 Trib. Suprem, col. civ., dec. nr. 471/1956, Legalitatea Populara nr. 6/1956, pag. 741. 190 A se vedea, Trib. Supr., sec. civ., dec. nr. 1611/1979, Revista Romna de Drept nr. 2/1980, pag. 56, si dec. nr. 1136/1950, Justitia Noua nr. 9-10/1950, pag. 1007. 85

fondului, n cererea reclamantului"191.

Cererea reconventionala nu este, n principiu, obligatorie deoarece instanta judecatoreasca poate pronunta desfacerea casatoriei prin divort, chiar daca sotul prt nu a facut cerere reconventionala, cu conditia nsa, ca din administrarea dovezilor sa reiasa vina ambilor soti (art. 617 alin. l C. proc. civ.)192. S-a decis ca ntr-o asemenea ipoteza, se poate pronunta divortul din vina ambilor soti numai daca instanta constata si n sarcina reclamantului o culpa att de grava nct ea singura ar fi putut duce la desfacerea casatoriei, n eventualitatea ca prtul ar fi facut cerere reconventionala193. n lipsa nsa a cererii reconventionale, nu se va putea pronunta desfacerea casatoriei, ci se va respinge cererea reclamantului daca motivele invocate de el sunt nentemeiate, chiar daca din dezbateri ar rezulta vina exclusiva a sotului reclamant pentru destramarea raporturilor de familie194. ntr-o asemenea ipoteza sotul prt va putea cere el desfacerea casatoriei, dar n conditiile stabilite de art. 610 C. proc. civ., deci pentru motive ulterioare. Potrivit art. 120 C. proc. civ., cererea reconventionala se judeca o data cu cererea principala, dar daca numai aceasta din urma este n stare de a
191 192

I. Les, Drept procesual civil. Curs universitar, ed. Lumina Lex, 2002, pag. 533-534. Trib. Supr., col. civ., dec. nr. 2052/1955, Culegere de Decizii1955, vol. I, pag.218. 193 Plen. Trib. Supr., dec. de ndr. nr. 10/1969, modificata prin dec. de ndr. nr. 10/1974, n ndreptar interdisciplinar, pag.357-358 194 Curtea Brasov, dec.civ.nr.42/1950, cu nota I.Stoenescu, Justitia Noua nr.5/1951, pag.537; Trib. Supr., col. civ., dec. nr.374/1956, Culegere de Decizii 1956. vol. I, pag.388 si dec. nr. l54/1958,Culegere de Decizii 1958, pag. 218;Trib. Supr., sec. civ., dec. nr. 1928/1983, Revista Romna de Drept nr. 7/1864, pag.60; Plen. Trib. Supr., dec. de ndr. nr. 10/1969 modif. prin dec. de ndr. nr. 10/1974; Trib. mun. Buc, sec. III civ., dec. nr. 1181/1990, n Culegere..., pag.17, nr.2: C. A. Galati, dec. civ. nr.570/R/1994, Sinteza 1994, pag.73, nr.3; C.A.Constanta, dec.civ.nr.517/1994, n Culegere..., pag.159, nr. l. 86

fi judecata, va dispune disjungerea si deci cererea reconventionala va fi judecata separat195. Disjungerea poate fi dispusa cnd ntre cererea reconventionala si actiunea principala nu exista o legatura inseparabila si totodata solutionarea cererii reconventionale nu necesita urgenta196.

10.Ordonanta presedintiala n materia divortului.

Potrivit art. 613^2 C. proc. civ. instanta poate sa ia pe tot timpul procesului, prin ordonanta presedintiala, masuri vremelnice cu privire la ncredintarea copiilor minori, la obligatia de ntretinere, la alocatia pentru copii si la folosirea locuintei. n principiu, este admisibila ordonanta presedintiala si pentru a se obtine restituirea bunurilor personale indispensabile ale unuia dintre soti, detinute de celalalt sot, reintegrarea n domiciliul comun a sotului alungat, evacuarea vremelnica din locuinta comuna a sotului care, prin acte de violenta, pune n pericol sanatatea sau chiar viata celuilalt197. n toate situatiile, masurile luate sunt valabile numai pna la solutionarea procesului de fond privind desfacerea casatoriei, cnd prin hotarrea ce se va pronunta se vor dispune masuri si cu privire la aceste aspecte198.

Masurile mentionate pot fi luate numai n timpul procesului de

195 196

Trib. Supr., sec. civ., dec. nr. 159/1977, Culegere de Decizii 1972, pag. 176-177. Trib. Supr., sect. dec. nr. 159 din 25 ianuarie 1977, Culegere de Decizii pe anul 1977, pag. 176-177. 197 G. Boroi, D. Radescu, Codul de procedura civila comentat si adnotat, Ed. All, 1994, pag. 851. 198 Florea Magureanu, Drept procesual civil, Ed. a V-a, Ed. All Beck, 2002, pag.564 si 566. 87

divort si chiar nainte de sesizarea instantei de divort, cu conditia dovedirii urgentei199.

Instanta este obligata sa arate mprejurarile din care a tras concluzia ca este ndeplinita aceasta cerinta (exemplu: ncredintarea copilului minor ntr-o actiune privind desfacerea casatoriei, stabilirea contributiei parintilor la cresterea si ngrijirea copilului minor pna la pronuntarea unei hotarri definitive ntr-o actiune de divort, reintegrarea n spatiu a sotului alungat200 etc.)201. Uneori, sarcina instantei este simplificata, deoarece chiar legea apreciaza existenta urgentei, de exemplu, n cazul suspendarii executiei vremelnice (art. 280 alin. final C. proc. civ.), n cazul luarii, n timpul procesului de divort, a unor masuri vremelnice referitoare la ncredintarea copiilor minori, la obligatia de ntretinere, la alocatia pentru copii si la folosirea locuintei (art. 613^2 C. proc. civ.).202 Pe de o parte exista urgenta ori de cte ori pastrarea unui drept sau prevenirea unei pagube iminente nu s-ar putea realiza n mod adecvat pe calea unei actiuni de drept comun203.

199 200

Florea Magureanu, Drept procesual civil, Ed. a V-a, Ed. All Beck, 2002, pag.566. Tribunalul Suprem, sec. civ., dec. nr. 450/1981, pag. 243; T. mun. Bucuresti, sec. IV civ., dec. nr. 1329/1991, Culegere de practica judiciara chila pe anul 1991, pag. 178. 201 Pentru situatii din practica din care rezulta urgenta, a se vedea: Tribunalul Suprem col. civ., dec. nr. 461/1957, Legalitatea Populara nr. 10/1957, pag. 126; dec. nr. 1744/1957, Culegere de Decizii 1957, pag. 311; Cas. III, dec. nr. 1295/1929, n Jur. gen. 1930, pag. 275; T. Capitalei, col. III civ., dec. nr. 2474/1967 (nepublicata). 202 G. Boroi, D. Radescu, Codul de procedura civila comentat si adnotat, Ed. All, 1994, pag. 819. 203 I. Stoenescu, S. Zilberstein, Drept procesual civil. Caile de atac si Procedurile speciale, pag. 116; Gr. Porumb, n Codul de procedura civila comentat si adnotat, vol. II, pag. 368; D. Buia, Curs de drept procesual civil, vol. II, Procedurile speciale. Universitatea din Cluj-Napoca, 1985, pag. 19; C. Crisu, Ordonanta presedintiala, Editura Academiei, Bucuresti, 1976, pag. 31. 88

11.Reprezentarea partilor

Prin reprezentarea judiciara ntelegem situatia n care o persoana, numita reprezentant, ndeplineste actele procesuale ntr-un proces si participa la raporturile procesuale, n numele si pentru o alta persoana, numita reprezentat, care este titularul dreptului litigios. Dupa cum vedem, reprezentarea judiciara - uneori facultativa, alteori obligatorie, n procesul civil - nu este o institutie pur procesuala, ci este aplicarea n dreptul procesual, a normelor de drept civil material, din materia reprezentarii, mandatului si capacitatii persoanelor204. n cadrul procedurii divortului partile pot fi reprezentate printr-un mandatar n situatii de exceptie, respectiv cnd unul dintre soti executa o pedeapsa privativa de libertate, este mpiedicat de o boala grava sa se nfatiseze n instanta, este pus sub interdictie sau are resedinta n strainatate. Un corectiv se impune totusi n privinta sotului pus sub interdictie. ntradevar, cel pus sub interdictie, fiind lipsit de capacitate, nu poate fi reprezentat n procesul de divort dect de ocrotitorii sai legali, iar nu de un mandatar205. Dincolo de aceste situatii de exceptie, obligatia nfatisarii personale a sotilor este stabilita de legea procesuala numai pentru instantele de fond (la judecata n prima instanta si la judecata n apel). In fata instantelor de recurs sau la judecata unei contestatii n anulare, sotii au posibilitatea sa-si exercite

204

I. Stoenescu, S. Zilberstein, Drept procesual civil. Teoria generala. Judecata la prima instanta. Hotarrea, editia a II-a, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1983, pag. 313. 205 V. Economu, n Casatoria n dreptul R. P. R., Editura Academiei, Bucuresti, 1964, pag. 460. 89

drepturile procesuale n mod personal sau prin mandatar206. Legea sanctioneaza n mod expres nenfatisarea reclamantului la termenul de judecata n prima instanta, prin art. 616 C. proc. civ. Daca la termenul de judecata n prima instanta se nfatiseaza numai prtul, iar reclamantul lipseste nejustificat, cererea sa va fi respinsa ca nesustinuta (art. 616 C. proc. civ.). Este singurul caz, n sistemul nostru procesual civil, n care este posibila respingerea cererii de chemare n judecata ca nesustinuta, constituind, totodata, o derogare de la regula de drept comun potrivit careia se poate judeca pricina n lipsa uneia sau chiar a ambelor parti. Respingerea cererii ca nesustinuta se bazeaza, pe o prezumtie de renuntare a reclamantului la judecata, astfel nct prtul nu se poate opune acestei solutii, cernd judecarea n lipsa. nsa, eventuala cerere reconventionala a prtului va fi judecata, atitudinea reclamantului neputnd fi prezumata ca mpacare a partilor207. Ne aflam n prezenta unei sanctiuni procedurale speciale, bazata pe ideea de culpa procesuala, dedusa din nenfatisarea reclamantului la termenele de judecata208. Sanctiunea opereaza numai n conditiile clar determinate de art. 61 C. proc. civ., respectiv doar daca lipsa reclamantului este nejustificata si doar daca prtul se nfatiseaza la judecata. n cazul lipsei ambelor parti procesul civil se suspenda n baza dispozitiilor art. 242 C. proc. civ.

206 207

Florea Magureanu, Drept procesual civil, Ed. a V-a, Ed. All Beck, 2002, pag.567. G. Boroi, D. Radescu, Codul de procedura civila comentat si adnotat, Ed. All, 1994, pag. 852. 208 I. Les, Proceduri civile speciale, pag. 116. 90

12.Particularitati privind faza judecatii

n fata instantelor de fond, partile se vor nfatisa n persoana, afara numai daca unul dintre soti executa o pedeapsa privativa de libertate, este mpiedicat de o boala grava, este pus sub interdictie sau are resedinta n strainatate (art. 614 C. proc. civ.). Cu exceptia acestor patru situatii, n care partile se pot nfatisa prin mandatar, ele sunt obligate sa se nfatiseze personal, nsa aceasta nu exclude dreptul de aparare prin avocat. Dar, n lipsa partii avocatul nu poate sa o reprezinte, spre exemplu, daca prtul nu se prezinta la termenul cnd are loc judecata pe fond, avocatul sau nu poate pune concluzii209. Obligatia nfatisarii personale a sotilor este stabilita de legea procesuala numai pentru instantele de fond (la judecata n prima instanta si la judecata n apel), n fata instantelor de recurs sau la judecata unei contestatii n anulare, sotii au posibilitatea sa-si exercite drepturile procesuale n mod personal sau prin mandatar210. n vederea respectarii dreptului de aparare si pentru a preveni posibilitatile de eludare a dispozitiilor care asigura prezenta prtului n instanta, potrivit art. 616 C. proc. civ., daca procedura de chemare a sotului prt a fost ndeplinita prin afisare, iar acesta nu s-a prezentat la primul termen de judecata, instanta va cere dovezi sau va dispune cercetari pentru a verifica daca prtul si are domiciliul la locul indicat n cerere si, atunci cnd constata ca prtul nu domiciliaza la locul respectiv, va dispune citarea

209

G. Boroi, D. Radescu, Codul de procedura civila comentat si adnotat, Ed. All, 1994, pag. 851. 210 Florea Magureanu, Drept procesual civil, Ed. a V-a, Ed. All Beck, 2002, pag.567. 91

lui la domiciliul sau, iar cnd este cazul, la locul sau de munca211. Important este de retinut ca aceasta obligativitate a nfatisarii personale a partilor vizeaza nu numai prima instanta, ci si instanta de apel, deoarece art. 614 care o stabileste se refera la instantele de fond, deci cele doua care exista n sistemul nostru procesual. Aceasta derogare se explica prin aceea ca o eventuala mpacare a sotilor nu s-ar putea media de catre instanta daca ei nu ar fi prezenti personal si ar sta n proces prin mandatari212. n materia divortului, exista si alte dispozitii derogatorii fata de dreptul comun213: -n ceea ce priveste proba cu martori, rudele si afinii partilor, cu exceptia descendentilor, pot fi martori (art. 190 C. proc. civ.). Derogarea fata de regula instituita pentru dreptul comun se explica prin acea ca rudele si afinii sunt n masura sa cunoasca cel mai bine adevaratele raporturi dintre soti, parti n proces; -interogatoriul nu este admis pentru dovedirea motivelor de divort (art. 612 alin. (1) C. proc. civ.). Interogatoriul va fi admisibil nsa cu privire la solutionarea cererilor accesorii sau incidentale; -pentru solutionarea cererii privind ncredintarea copiilor minori, vor fi ascultati: parintii, autoritatea tutelara214 si minorul daca a mplinit vrsta de 10 ani (art. 42 alin. (1) C. fam.).

Deci , o pozitie aparte are, n procesele de divort, autoritatea tutelara.

211 212

Florea Magureanu, Drept procesual civil, Ed. a V-a, Ed. All Beck, 2002, pag.567. V. M. Ciobanu, Tratat teoretic si practic de procedura civila, vol. II, Ed. National, Bucuresti, 1996, pag. 520. 213 Florea Magureanu, Drept procesual civil, Ed. a V-a, Ed. All Beck, 2002, pag.566. 214 M. Enache, Pozitia procesuala a autoritatii tutelare n cauzele n care participa pentru a fi ascultate, Revista Romna de Drept nr. 4/1985, pag. 30-32. 92

Codul de procedura civila nu consacra n mod expres obligativitatea participarii autoritatii tutelare n asemenea litigii. n schimb, art. 42 alin. 1 din Codul familiei precizeaza ca n vederea ncredintarii copiilor minori instanta "va asculta parintii si autoritatea tutelara". Asadar, ncredintarea copiilor minori reprezinta o problema careia instanta de judecata trebuie sa-i acorde o atentie cu totul deosebita. De aceea, legea impune ca n asemenea litigii sa fie ascultata si autoritatea tutelara215. Legea nu impune nsa n mod expres prezenta autoritatii tutelare n instanta. De aceea prezenta efectiva a reprezentantului autoritatii tutelare la dezbateri nu este obligatorie216. Ceea ce este necesar, potrivit legii, este citarea autoritatii tutelare si comunicarea de catre aceasta a concluziilor sale. Autoritatea tutelara poate sa comunice concluziile sale si printr-o adresa, informnd instanta cu privire la traiul sotilor si la modul de ngrijire a copiilor; n acelasi timp, autoritatea tutelara va formula propuneri cu privire la masurile ce le considera necesare n interesul minorilor217. Ascultarea minorului n vederea ncredintarii lui unuia dintre soti se face n camera de consiliu (art. 144 C. proc. civ). Instanta, n functie de mprejurarile cauzei, poate proceda la ascultarea copilului minor fara ca partile sau alte persoane sa fie de fata. Ascultarea minorului n vederea ncredintarii sale - si nu ca martor n procesul de divort al parintilor sai, cum, din pacate, se spune uneori -. se face, potrivit art. 1441 C. proc. civ., n camera de consiliu. Daca apreciaza necesar, fata de mprejurarile cauzei, instanta poate proceda la ascultarea copilului minor fara ca partile sau alte
215 216

I. Les, Drept procesual civil. Curs universitar, ed. Lumina Lex, 2002, pag. 534-535. A se vedea n acest sens Trib. Suprem. Plen. dec. de ndrumare nr. 19/1962, n S. Zilberstein, V. Ciobanu, n ndreptar inter disciplinar de practica judiciara, pag. 306. 217 A se vedea n acest sens Trib. Suprem. Plen. dec. de ndrumare nr. 19/1962, n S. Zilberstein, V. Ciobanu, n ndreptar inter disciplinar de practica judiciara, pag. 306. 93

persoane sa fie de fata218. O pozitie speciala dobndeste n procesul de divort si minorul care a mplinit vrsta de 10 ani. n aceasta privinta, art. 42 alin. 1 C. proc. civ. instituie obligatia ascultarii minorului care a mplinit vrsta de 10 ani. Astfel, cum rezulta, fara echivoc, din acelasi text, ascultarea minorului se face n scopul solutionarii capatului de cerere privitor la ncredintarea acestuia. Pozitia procesuala a minorilor este diferita, n mod evident, fata de cea a partilor, dar si fata de pozitia autoritatii tutelare, ntruct el este ascultat n propria-i cauza219. Dispozitiile legale privitoare la ascultarea minorului n procesul de divort au un caracter imperativ, mprejurare ce rezulta si din formularea art. 42 alin. 1 C. fam. Prin urmare, nerespectarea acestor dispozitii atrage dupa sine casarea hotarrii pronuntate220. Tot cu privire la particularitatile judecarii cererii de divort, este de semnalat ca, deosebit de obligativitatea nfatisarii personale a partilor, pentru judecarea n prima instanta a procesului de divort, se cere prezenta obligatorie a reclamantului. Daca la termenul de judecata n prima instanta se nfatiseaza numai prtul, iar reclamantul lipseste nejustificat, cererea sa va fi respinsa ca nesustinuta (art. 616 C. proc. civ.). Este singurul caz, n sistemul nostru procesual civil, n care este posibila respingerea cererii de chemare n judecata ca nesustinuta, constituind, totodata, o derogare de la
218

Daca minorul mplineste 10 ani n cursul judecatii apelului sau recursului, ascultarea se va face n fata acelei instante, nsa numai daca s-a atacat solutia cu privire la ncredintare - vezi pentru discutii I. Dogaru si A. Ungureanu. note la dec.civ.nr.590/1967 a Trib. reg. Bacau, Revista Romna de Drept nr.8/I968. pag. 128; D. Rizeanu. n legatura cu ascultarea minorului n cazurile prevazute de Codul familiei, Revista Romna de Drept nr.5/1969, pag. 118-122. 219 D. Rizeanu, n legatura cu ascultarea minorului n cazurile prevazute de codul familiei, Revista Romna de Drept nr. 5/1969, pag. 118. 220 D. Rizeanu, n legatura cu ascultarea minorului n cazurile prevazute de codul familiei, Revista Romna de Drept nr. 5/1969, pag. 119.1. pag. Filipescu, Tratat de dreptul familiei, pag. 237. 94

regula de drept comun potrivit careia se poate judeca pricina n lipsa uneia sau chiar a ambelor parti. Respingerea cererii ca nesustinuta se bazeaza, pe o prezumtie de renuntare a reclamantului la judecata, astfel nct prtul nu se poate opune acestei solutii, cernd judecarea n lipsa. nsa eventuala cerere reconventionala a prtului va fi judecata, atitudinea reclamantului neputnd fi prezumata ca mpacare a partilor221.

Procedura divortului cunoaste si unele particularitati n materia probatiunii judiciare. Derogarile de la dreptul comun vizeaza doua situatii distincte: existenta unor mijloace de dovada admise n dreptul comun, dar interzise n procesele de divort si, dimpotriva, admisibilitatea n procesul de divort a unor probe interzise n dreptul comun222.

a) O prima situatie se refera la imposibilitatea interogatoriului pentru dovedirea motivelor de divort. Aceasta solutie a fost nscrisa n Cod la art. 612 pentru a nu permite sotiilor sa desfaca casatoria prin consimtamnt mutual. n prezent, cnd un astfel de divort este posibil, mentinerea interdictiei avea scopul de a nu se ajunge la desfacerea casatoriei prin consimtamnt mutual n alte conditii dect cele prevazute de art. 38 C. fam. Chemarea la interogator a unuia din soti este nsa posibila n legatura cu cererile accesorii, care se pot solutiona n cadrul procesului de divort223. Art. 190 C. proc. civ. permite audierea ca martori a rudelor si afinilor
221

G. Boroi, D. Radescu, Codul de procedura civila comentat si adnotat, Ed. All, 1994, pag. 852. 222 I. Les, Drept procesual civil. Curs universitar, ed. Lumina Lex, 2002, pag. 537. 223 S. Zilberstein, V. M. Ciobanu, Supliment, pag.20. Chiar daca si ntr-un proces de divort, prtul declara spontan ca este de acord cu desfacerea casatoriei, instanta nu este ndreptatita sa nu mai administreze celelalte probe, precum martorii propusi - C. A. Brasov, dec.civ.nr.693/1994, n Culegere.... pag.32, nr. 1. 95

pna la gradul III inclusiv, n afara de descendenti224.

b) A doua situatie, la care ne referim n acest context, vizeaza admiterea unor mijloace de dovada nengaduite, n principiu, n dreptul comun. Astfel, n dreptul comun legea nu ngaduie audierea ca martori a rudelor si afinilor pna la gradul trei inclusiv. n procesele de divort, dimpotriva, rudele si afinii pot fi audiati ca martori, cu exceptia descendentilor (art. 190 C. proc. civ.). Excluderea descendentilor din categoria martorilor se ntemeiaza pe obligatia de respect pe care o au acestia fata de parinti. Prin urmare, descendentii, fie ei chiar majori, nu pot fi audiati n procesele de divort.

Pentru solutionarea cererilor accesorii privind numele pe care sotii l vor purta dupa divort, pensia de ntretinere si atribuirea locuintei, instanta va putea dispune, atunci cnd considera necesar, administrarea probelor prevazute de lege (art. 613^1 alin. final C. proc. civ.). Redactarea textului nu este clara. Probabil, a vrut sa se spuna ca n cazul n care sotii au stabilit prin cererea de divort si modalitatile n care au convenit sa fie solutionate cererile accesorii divortului, instanta va lua act de acestea. n caz contrar, pentru rezolvarea cererilor accesorii, instanta va dispune administrarea probelor225.

224

G. Boroi, D. Radescu, Codul de procedura civila comentat si adnotat, Ed. All, 1994, pag. 853. 225 G. Boroi, D. Radescu, Codul de procedura civila comentat si adnotat, Ed. All, 1994, pag. 853. 96

13. Hotarrea judecatoreasca n materia divortului

Hotarrea asupra cererii de divort

n ceec ce priveste solutiile pe care le poate pronunta instanta n caz de admitere a cererii, acestea sunt desfacerea casatoriei din vina exclusiva a sotului prt sau din vina ambilor soti. n art. 617 alin. l se precizeaza ca aceasta ultima solutie se poate pronunta, chiar daca numai unul din ei a facut cerere, daca din dovezile care s-au administrat reiese vina amndurora226. Rezulta deci, ca sub aceasta conditie, solutia desfacerii casatoriei din vina ambilor soti se poate pronunta si atunci cnd prtul a formulat cerere reconventionala227. Desfacerea casatoriei din vina ambilor soti este posibila si atunci cnd numai una dintre parti a formulat actiune de divort. Solutia este prevazuta n mod expres de art. 617 alin. 1 C. proc. civ. Pronuntarea divortului din vina ambilor soti se poate face doar daca culpa concurenta a sotului reclamant este grava si bine stabilita si numai daca poate conduce singura la desfacerea casatoriei228.n sfrsit, divortul se poate pronunta numai din vina sotului reclamant daca prtul a introdus cerere reconventionala, iar din dezbateri a rezultat culpa exclusiva a sotului reclamant, astfel ca cererea principala a

226

Plenul Tribunalul Suprem, dec. de ndrumare nr. 3/1955, Culegere de Decizii 1955, vol. I, pag. 11; Tribunalul Suprem sec. civ., dec. nr. 154/1958, Culegere de Decizii 1958, pag. 218. 227 Florea Magureanu, Drept procesual civil, Ed. a V-a, Ed. All Beck, 2002, pag.568. 228 Trib. Suprem, Plen. dec. de ndrumare nr. 10/1969, modificata prin decizia de ndrumare nr. 10/1974, n S. Zilberstein, V. Ciobanu, ndreptar inter disciplinar de practica judiciara, pag. 358. 97

fost respinsa, iar cererea reconventionala a fost admisa229. Pronuntarea divortului numai din vina unuia dintre soti sau a ambilor soti are consecinte n ceea ce priveste beneficiul contractului de nchiriere, dreptul de ntretinere, cheltuielile de judecata etc230.

Hotarrea asupra cererilor accesorii

Cererile accesorii si incidentele vor fi solutionate de instanta investita cu rezolvarea cererii principale, chiar daca din punct de vedere al valorii obiectului lor, nu ar fi de competenta acelei instante231. La fel ca n cadrul procedurii comune, n cadrul procesului de divort, se pot solutiona si o serie de cereri accesorii precum232:

-ncredintarea spre crestere si educare a copiilor minori si stabilirea pensiei de ntretinere n favoarea minorilor (art. 42 C. fam.). Asupra acestui capat de cerere instanta de fond se va pronunta chiar si din oficiu. Prin hotarrea de divort se desfiinteaza n mod implicit masurile luate anterior cu privire la ncredintarea copiilor233;
229

I. Les, Drept procesual civil. Curs universitar, ed. Lumina Lex, 2002, pag. 538; V.M. Ciobanu, Tratat teoretic si practic de procedura civila, vol. I, Ed. National, Bucuresti, 1996, pag. II 528-529. 230 G. Boroi, D. Radescu, Codul de procedura civila comentat si adnotat, Ed. All, 1994, pag. 853. 231 T. Mandrea, Probleme privind competenta de prima instanta a tribunalelor in raport de valoarea obiectului cererii, Revista Romna de Drept nr. 2/1971, pag. 81-85. 232 G. Boroi, D. Radescu, Codul de procedura civila comentat si adnotat, Ed. All, 1994, pag. 854. 233 I. Les, Drept procesual civil. Curs universitar, ed. Lumina Lex, 2002, pag. 539. 98

-se va lua act de nvoiala partilor cu privire la purtarea numelui dupa desfacerea casatoriei sau, n lipsa unei asemenea nvoieli, va hotar instanta (art. 40 C. fam.). Numai instanta de divort si numai o data cu pronuntarea divortului poate, la cerere, sa ndreptateasca pe sotul care a purtat n timpul casatoriei numele celuilalt sot sa poarte acest nume si dupa desfacerea casatoriei. O cerere principala ulterioara, avnd acest obiect, ar urma sa fie respinsa ca inadmisibila; -partajarea bunurilor comune ale sotilor (art. 36 C. fam.); -la cererea partii interesate, instanta va acorda pensie de ntretinere pentru sotul aflat n stare de nevoie (art. 41 si art. 86 C. fam.); -atribuirea locuintei comune unuia dintre soti.

De asemenea, la cerere, instanta se va pronunta si cu privire la modul de lichidare a cheltuielilor de judecata, sens n care va aplica principiile dreptului comun n materie. Mentionam nsa ca dispozitiile art. 275 C. proc. civ, care-1 exonereaza de plata cheltuielilor de judecata pe prtul care la prima zi de nfatisare recunoaste pretentiile reclamantului, nu-si gasesc aplicare n procesele de divort, ntruct declaratia prtului ca este de acord cu actiunea nu poate justifica prin ea nsasi solutia de admitere a actiunii de divort234. Daca rezolvarea unora din aceste cereri accesorii ar duce la ntrzierea prea mare a solutionarii cererii principale, instanta va putea dispune disjungerea.

234

A se vedea n acest sens Trib. Suprem, Plen. dec. de ndrumare nr. 2/1966, n S. Zilberstein, V. Ciobanu, ndreptar interdisciplinar de practica judiciara, pag. 320-321. 99

Potrivit art. 38 alin. 4 C. fam, la solutionarea cererilor accesorii, referitoare la ncredintarea copiilor minori, obligatia de ntretinere si folosirea locuintei, instanta va tine seama si de interesele minorilor235. Pentru solutionarea cererilor accesorii privind numele pe care sotii l vor purta dupa divort, pensia de ntretinere si atribuirea locuintei, instanta va putea dispune, atunci cnd considera necesar, administrarea probelor prevazute de lege (art. 613^1 alin. final C. proc. civ.). Redactarea textului nu este clara. Probabil, a vrut sa se spuna ca n cazul n care sotii au stabilit prin cererea de divort si modalitatile n care au convenit sa fie solutionate cererile accesorii divortului, instanta va lua act de acestea. n caz contrar, pentru rezolvarea cererilor accesorii, instanta va dispune administrarea probelor236.

14.Deliberarea si pronuntarea hotarrii

n cazul procesului de divort, deliberarea si pronuntarea hotarrii se fac, n general, dupa regulile din dreptul comun237. n cazurile prevazute de art. 38 alin. 2 C. fam., instanta va dispune desfacerea casatoriei fara a pronunta divortul din vina unuia sau ambilor soti (art. 617 alin. ultim C. proc. civ.).

235

V. M. Ciobanu, Tratat teoretic si practic de procedura civila, vol. II, Ed. National, Bucuresti, 1996, pag. 526. 236 G. Boroi, D. Radescu, Codul de procedura civila comentat si adnotat, Ed. All, 1994, pag. 853. 237 A se vedea V. M. Ciobanu, Tratat teoretic si practic de procedura civila, vol. I, Ed. National, Bucuresti, 1996, pag. 143-148; G. Tocilescu, Curs de procedura civila, Partea a III-a, Iasi, 1889, pag. 260-292; 5-20; I. Stoenescu, S. Zilberstein, Drept procesual civil, Teoria generala, E.D.P. Bucuresti 1983, pag. 509 si urm.; V. Negru, D. Radu, Drept procesual civil, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1972, pag. 286 si urm. 100

15.Cai de atac

Codul de procedura contine un numar redus de norme particulare cu privire la exercitarea cailor de atac. n materia cailor ordinare de atac derogarile vizeaza doar durata termenului de apel si recurs. Astfel, potrivit art. 619 alin. 1 C. proc. civ: "Termenul de apel, precum si cel de recurs este de 30 de zile si curge de la comunicarea hotarrii". Termenul de apel si de recurs are aceeasi durata, chiar si n situatia n care calea ordinara de atac este ndreptata mpotriva modului de rezolvare a unor cereri accesorii, cum sunt cele privitoare la mpartirea bunurilor comune, la atribuirea locuintei, etc.238. A admite o alta solutie, nseamna a accepta ca una si aceeasi hotarre sa fie supusa mai multor termene de apel sau, dupa caz, de recurs, n raport de partea din hotarre ce se ataca, desi hotarrea judecatoreasca are un caracter unitar239. Apelul sau recursul reclamantului mpotriva hotarrii prin care s-a respins cererea de divort, va fi respins ca nesustinut, daca la judecata se prezinta numai prtul.

Codul de procedura civila se refera, n mod expres, si la calea extraordinara de atac a revizuirii, cale extraordinara de atac de retractare prin intermediul careia se poate obtine desfiintarea unei hotarri judecatoresti definitive si rennoirea judecatii n cazurile expres determinate

238

I. P. Filipescu, Tratat de dreptul familiei, pag. 241; V. M. Ciobanu, n Tratat teoretic si practic de procedura civila, vol. II, pag. 530; I. Les, Proceduri civile speciale, pag. 128. 239 C.S.J., sec. civ., dec. nr. 450/1991, conform Florea Magureanu, Drept procesual civil, Ed. a V-a, Ed. All Beck, 2002, pag. 469. 101

de lege240. Este important de retinut ca hotarrea atacata prin intermediul revizuirii nu este criticata n raport de materialul dosarului existent la data pronuntarii acelei hotarri, ci numai pe baza unor mprejurari noi, necunoscute de instanta la data pronuntarii. Deci, n cadrul revizuirii, nu se pune problema realizarii unui control judiciar, ci a unei noi judecati, pe temeiul unor elemente ce nu au format obiectul judecatii finalizata cu pronuntarea hotarrii a carei revizuire se solicita241. Potrivit art. 619 alin. final: "Hotarrea data n materie de divort nu este supusa revizuirii". Avnd n vedere chiar modul de redactare a textului reprodus anterior doctrina a considerat ca legea interzice revizuirea numai n ceea ce priveste acea parte a hotarrii care vizeaza divortul propriu-zis242. Revizuirea este inadmisibila indiferent de solutia data in fond: admitere, respingere pe fond sau respingere ca nesustinuta243. n schimb se considera ca revizuirea este admisibila ori de cte ori ea se refera la unele efecte patrimoniale ale divortului, cum sunt cele privitoare la atribuirea locuintei, partajul bunurilor comune etc244. Se observa nsa ca hotarrea de divort poate fi atacata prin contestatie n anulare, desi consecintele pe care legiuitorul a dorit sa le evite interzicnd revizuirea sunt aceleasi. S-a propus ca ntr-o reglementare viitoare sa se
240

Gh. I. Chivulescu, Revizuirea in dreptul procesual al R.P.R., Ed. Stiintifica, Bucuresti, 1961, pag. 207-297; Fl. Magureanu, Drept procesual civil romn, vol. II, Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 1998, pag. 120-136; I. Les, Drept procesual civil. Curs universitar, ed. Lumina Lex, 2002, pag. 454. 241 G. Boroi, D. Radescu, Codul de procedura civila comentat si adnotat, Ed. All, 1994, pag. 560. 242 A se vedea I. T. Rotam, Admisibilitatea cererii de revizuire n materia divortului, Revista romna de Drept nr. 6/1983, pag. 29-32. 243 Tribunalul Suprem, sec. civ., dec. nr. 1471/1972, Revista Romna de Drept nr. 3/1973, pag. 159. 244 I. Les, Drept procesual civil. Curs universitar, ed. Lumina Lex, 2002, pag. 541. 102

prevada ca nici una din caile extraordinare de atac nu poate fi exercitata mpotriva hotarrii de divort, n cazul n care cel putin unul dintre fostii soti s-a recasatorit dupa ramnerea definitiva a hotarrii245.

16. Divortul prin consimtamnt mutual

Desfacerea casatoriei prin acordul partilor prezinta avantaje de loc neglijabile pentru ambii soti: -ei nu trebuie sa invoce motive de divort; -rudele nu sunt puse n situatia de a depune marturie; procedura este mai simpla si mai putin costisitoare; -unele chestiuni privitoare la efectele divortului pot fi convenite chiar de soti etc.246. Avnd n vedere caracterul de interes social al casatoriei legea a admis divortul prin consimtamnt mutual, dar numai n conditii restrictive. Este ceea ce rezulta nendoielnic si din dispozitiile art. 38 alin. 2 C. fam247. n temeiul art. 38 alin. (2) C. fam., divortul se poate pronunta pe baza acordului sotilor daca sunt ndeplinite doua conditii, si anume:

a) pna la data introducerii cererii de divort a trecut cel putin un an de la ncheierea casatoriei. Sotii nsa, pot sa-si dea acordul si nainte de trecerea acestui interval de timp, dar l pot folosi doar dupa trecerea perioadei. Termenul de un an este un termen pe care legiuitorul l-a considerat necesar pentru a se evita divorturile intempestive, datorate ncheierii unor casatorii
245

G. Boroi, D. Radescu, Codul de procedura civila comentat si adnotat, Ed. All, 1994, pag. 855. 246 I. Les, Drept procesual civil. Curs universitar, ed. Lumina Lex, 2002, pag. 541. 247 I. Les, Drept procesual civil. Curs universitar, ed. Lumina Lex, 2002, pag. 542. 103

formale, oferindu-le n acelasi timp sotilor posibilitatea de a reflecta asupra necesitatii desfacerii casatoriei248. Termenul se calculeaza, prin asemanare, pe zile ntregi, fara ca ziua de ncheiere a casatoriei sa intre in calcul. Ziua de mplinire nsa va fi inclusa n calcul, termenul fiind considerat realizat dupa trecerea acelei zile. La calcularea termenului nu se tine seama de ziua complementara a anilor bisecti, dar zilele de sarbatori legale intra n calculul termenului. Sanctionarea nerespectarii termenului de un an consta n respingerea actiunii de divort prin acordul sotilor249.

b) nu exista copii minori rezultati din casatorie

A doua conditie a divortului prin consimtamnt mutual este una negativa: din casatorie sa nu fi rezultat copii minori. Si aceasta conditie impune cteva precizari. Cerinta impusa de lege are n vedere doar inexistenta unor copii minori la data introducerii cererii de divort. Prin urmare, n cazul unor copii majori divortul prin consimtamnt mutual poate fi solicitat fara asemenea restrictii. Interpretarea este rationala caci interdictia este, n mod natural, prevazuta de lege ca o masura de protectie a copiilor minori. De asemenea, textul si gaseste aplicare numai atunci cnd copii minori sunt rezultati din casatoria sotilor care cer divortul, iar nu dintr-o casatorie anterioara250. n cazul n care presedintele constata existenta consimtamntului, va fixa termen n sedinta publica, dupa un interval de doua luni. Desi legea nu denumeste acest interval ca termen de gndire, rolul lui nu poate fi altul

248 249

I. Les, Drept procesual civil. Curs universitar, ed. Lumina Lex, 2002, pag. 542. Florea Magureanu, Drept procesual civil, Ed. a V-a, Ed. All Beck, 2002, pag.570. 250 I. P. Filipescu, Tratat de dreptul familiei, pag. 223. 104

dect acela de a mai da sotilor posibilitatea sa reflecteze la desfacerea casatoriei. La termenul de judecata, instanta va. verifica daca sotii staruie n desfacerea casatoriei pe baza acordului lor si, n caz afirmativ, va trece la judecarea cererii, fara a administra probei cu privire la motivele de divort. Codul de procedura civila nu contine dispozitii procedurale privitoare la posibilitatea transformarii unei cereri de divort bazate pe consimtamntul sotilor ntr-o cerere de divort pentru motive temeinice sau invers. O atare convertire este, n principiu posibila, dar numai cu respectarea conditiilor specifice fiecarei proceduri251. Desfacerea casatoriei se va dispune fara a se pronunta divortul din vina unuia sau a ambilor soti si. desigur, nu va fi motivata n ce priveste acest capat de cerere (art. 613^1 alin. 2 si art. 617 alin. 3). In ceea ce priveste divortul, hotarrea care se pronunta este definitiva si irevocabila (art. 619 alin. 4), astfel ca nu poate fi atacata nici pe calea apelului si nici a recursului. Teoretic ar putea fi exercitata contestatia n anulare, daca ar fi ndeplinite cerintele prevazute de lege pentru aceasta cale de atac252. n cazul n care cererea de divort se bazeaza pe acordul ambilor soti, hotarrea care se pronunta este "definitiva si irevocabila" n ceea ce priveste divortul. Asadar, vor putea fi atacate cu apel, iar apoi cu recurs, numai solutiile referitoare la capetele accesorii divortului253.

251

A se vedea pentru unele amanunte C. Butiuc, Divort, Formularea actiunii initial pe procedura dreptului comun si ulterior pe art. 613 Cod procedura civila (acordul partilor). Consecinte pe plan procesual civil. Cale de atac, Dreptul, nr.10-11/1995, pag. 132 si urm. 252 V. M. Ciobanu, Tratat teoretic si practic de procedura civila, vol. II, Ed. National, Bucuresti, 1997, pag. 531-532. 253 G. Boroi, D. Radescu, Codul de procedura civila comentat si adnotat, Ed. All, 1994, pag. 855. 105

17. Efectele pronuntarii hotarrii de divort

Casatoria este desfacuta din ziua n care hotarrea prin care s-a pronuntat divortul a ramas irevocabila (art. 39 alin. 1 C. fam.). Prin urmare, hotarrea de divort si produce efectele sale firesti numai din momentul ramnerii ei irevocabile. Textul citat se refera la efectele divortului propriu zis, att fata de parti, ct si fata de terti254. Fata de terti, efectele patrimoniale ale casatoriei nceteaza de la data cnd s-a facut mentiunea despre hotarrea de divort pe marginea actului de casatorie sau de la data cnd ei au cunoscut divortul pe alta cale. Efectuarea mentiunii respective pe marginea actului de casatorie se face pe baza comunicarii din oficiu a hotarrii irevocabile, de catre instanta de divort255.

CAP. VI.Procedura mpartelii judiciare

Partajul judiciar

1.Sediul juridic si natura juridica a partajului judiciar

Conceptul de mparteala desemneaza n limbajul obisnuit distribuirea unor bunuri ntre mai multe persoane. n doctrina juridica mparteala este
254 255

I. Les, Drept procesual civil. Curs universitar, ed. Lumina Lex, 2002, pag. 540. G. Boroi, D. Radescu, Codul de procedura civila comentat si adnotat, Ed. All, 1994, pag. 855. 106

definita ca operatia juridica care are ca scop curmarea starii de indiviziune si nlocuirea dreptului indiviz al fiecarui proprietar cu un drept exclusiv asupra unuia sau mai multor bunuri concrete256. Mentionam ca att n doctrina257, ct si n jurisprudenta, conceptele de mparteala, partaj, precum si sintagma sistarea starii de indiviziune sunt folosite ca sinonime. Prin modificarile aduse Codului de procedura civila prin OUG 138/2000 au fost abrogate dispozitiile Decretului-lege nr. 603/1943 pentru simplificarea procedurii mpartelilor judiciare, ale Legii XL din 1881 privitoare la executarea silita imobiliara, cu modificarile ulterioare, alte dispozitii contrare referitoare la partaj. Asa nct, judecarea oricarei cereri de mparteala privind bunurile asupra carora partile au un drept de proprietate comuna, se face cu procedura prevazuta de Codul de procedura civila, n afara cazurilor n care legea stabileste o alta procedura258. Codul civil contine cteva texte privitoare la starea de indiviziune si la mparteala. Aceste texte alcatuiesc art. 728-799 ale Codului civil. Ele vizeaza mparteala succesorala, dar sunt aplicabile si n cazul n care indiviziunea sau coproprietatea este determinata de alte cauze. Textele mentionate formeaza Capitolul VI, intitulat "Despre mpartire si despre raporturi" din primul Titlu al cartii a treia a Codului civil. Astfel, cum rezulta din titlul capitolului mentionat, Codul civil se refera n aceste texte nu doar la mparteala propriu-zisa, ci si la: raportul datoriilor, efectele mpartelii, garantia dintre copartasi, cauzele de ineficacitate ale mpartelii si la mparteala de ascendent. O atare reglementare este nsa fireasca caci realizarea efectiva a mpartelii implica si clarificarea unor aspecte conexe,
256

C. Statescu, Drept civil. Contractul de transport. Drepturile de creatie intelectuala. Succesiunile, pag. 234. 257 I. Les, Drept procesual civil. Curs universitar, ed. Lumina Lex, 2002, pag. 545. 258 Florea Magureanu, Drept procesual civil, Ed. a V-a, Ed. All Beck, 2002, pag. 543. 107

cum sunt cele privitoare la raportul donatiilor si datoriilor. Asemenea probleme se ivesc ndeosebi n cazul indiviziunii succesorale. Textele prevazute n Codul civil si-au pastrat n parte actualitatea, dar n prezent materia pe care o cercetam este reglementata n principal n Codul de procedura civila, n Capitolul VIII, art. 673^1-673^14259.

Partajul judiciar se realizeaza dupa normele stabilite, indiferent daca este vorba de indiviziunea propriu-zisa, ce are ca obiect o universalitate de bunuri, de proprietate comuna pe cote-parti, care are ca obiect un bun individual, determinat sau de proprietate comuna n devalmasie, care are ca obiect bunurile comune ale sotilor. Cu privire la natura juridica, se apreciaza uneori ca partajul judiciar este o actiune personala260 reala, deoarece mparteala vizeaza nsusi dreptul de proprietate261, sau mixta.

2.Competenta instantelor

Competenta de atributiune n materie de partaj este cea prevazuta de regulile dreptului comun. Si n aceasta materie urmeaza sa se tina seama de criteriul valoric, spre a se determina astfel daca actiunea de partaj intra n atributiile unei judecatorii sau a unui tribunal262.
259 260

I. Les, Drept procesual civil. Curs universitar, ed. Lumina Lex, 2002, pag. 545-546. G. Tocilescu, Curs de procedura civila, Partea a II-a, lasi, 1889, pag. pag. 45-47. 261 Trib. Suprem, sec. civ., dec. nr. 415/1982, Culegere de Decizii 1982, pag. 181-182. 262 A se vedea n acest sens si V. M. Ciobanu, n Tratat teoretic si practic de procedura civila, vol. II, pag. 546. n jurisprudenta se considera ca n cazul mpartelii succesorale competenta revine n toate cazurile judecatoriilor, n temeiul dispozitiilor derogatorii de la dreptul comun ale art. 657 C. civ., text care are la baza natura actiunilor si cererilor, iar nu valoarea obiectului lor. A se vedea n acest sens C. S. J. s. civ., dec. nr. 145 din 19 ianuarie 2000, n Buletinul Jurisprudentei - Culegere de Decizii 2000, pag. 156; C. S. J., 108

Daca prin aceeasi actiune s-a cerut desfacerea casatoriei si, odata cu aceasta, si mpartirea bunurilor comune, competenta sa solutioneze capatul de cerere referitor la mpartirea bunurilor este instanta sesizata cu judecarea actiunii principale (art. 17 C. proc. civ.). Competenta apartine tribunalului si n situatia n care actiunea principala are ca obiect anularea casatoriei, ntruct n aceste cazuri, competenta materiala apartine tribunalului263.

De asemenea, competenta teritoriala urmeaza, n principiu, aceleasi reguli ale dreptului comun. Totusi unele precizari se impun. Astfel: a) daca partajul are ca obiect bunuri succesorale competenta revine, n baza dispozitiilor art. 14 C. proc. civ., instantei corespunzatoare ultimului domiciliu al defunctului264.

Si n aceasta ipoteza intereseaza situatia de fapt concreta, iar nu domiciliul nscris n actul de identitate, daca defunctul locuia efectiv n alta parte265. S-a decis spre exemplu ca ultimul domiciliu al defunctului este acela unde acesta si avea statornica, fiind indiferenta mprejurarea ca, din cauza de boala, traia despartit n fapt de sotia sa266. Ratiunea principala a competentei teritoriale exceptionale, statornicite n art. 14 C. proc. civ., consta n faptul ca toate operatiile legate de procedura
s. civ., dec. nr. 264 din 26 ianuarie 2000, n Buletinul Jurisprudentei - Culegere de Decizii 2000, pag. 178; C. S. J., s. civ., dec. nr. 1753 din 23 mai 2000, n Buletinul Jurisprudentei - Culegere de Decizii 2000, pag. 179-180. 263 V. M. Ciobanu, Tratat teoretic si practic de procedura civila, vol. II, Ed. National, Bucuresti, 1997, pag. 546. 264 A se vedea pentru amanunte I. Les, Principii si institutii de drept procesual civil, vol. I, pag. 320-323. 265 Trib jud. Suceava, dec. civ. nr. 128/1970 cu nota Gh. Parausanu, Revista Romna de Drept nr.4/1971, pag.69-102. 266 T. j. Suceava, dec. civ. nr. 128/10.02.1970, Revista Romna de Drept nr. 4/1971, pag. 99. 109

succesorala se ndeplinesc n circumscriptia teritoriala a ultimului domiciliu al defunctului. n aceasta circumscriptie este situat si locul deschiderii succesiunii, cel mai adesea aici se afla si principalele bunuri ale defunctului, iar competenta de realizare a procedurii succesorale notariale apartine biroului notarial din circumscriptia teritoriala corespunzatoare ultimului domiciliu al defunctului. Prin urmare si n cazul aparitiei unui litigiu succesoral aici se vor putea administra cu mai multa usurinta probatoriile necesare. Norma de competenta nscrisa n art. 14 C. proc. civ. are marele merit de a concentra la o singura instanta toate actiunile privitoare la o mostenire267. Prevederea privitoare la instanta de la ultimul domiciliu al defunctului si gaseste aplicarea chiar daca n masa bunurilor de mpartit se gasesc si bunuri imobile situate n circumscriptia teritoriala a altor instante dect cea de la ultimul domiciliu al defunctului268.

b) n cazul mpartirii bunurilor comune dobndite n timpul casatoriei solutia difera dupa cum partajul se solicita pentru motive temeinice, n conditiile art. 36 din Codul familiei, sau n cadrul procesului de divort. n prima ipoteza, competenta teritoriala se determina dupa regulile dreptului comun, respectiv competenta revine instantei de la domiciliul prtului daca masa partajabila este alcatuita numai din bunuri mobile269 si instantei de la locul situarii
267

A se vedea I. Stoenescu, S. Zilberstein, Drept procesual civil. Teoria generala. Judecata la prima instanta. Hotarrea, editia a II-a, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1983, pag. 177. 268 V. M. Ciobanu, Tratat teoretic si practic de procedura civila, vol. II, Ed. National, Bucuresti, 1997, pag. 173-174; Fl. Magureanu, Drept procesual civil romn, vol. I, Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 1997, pag. 192-195. 269 n practica s-a decis ca n aceste cazuri, competenta se stabileste potrivit art. 607 C. proc. civ. A se vedea n acest sens: Trib. Suprem, sec. civ., dec. nr. 1439/1976, Revista Romna de Drept nr. 2/1977, pag. 64. V. Negru, D. Radu, Drept procesual civil, Editura 110

imobilului, n cazul n care masa partajabila include si bunuri imobile270. Aceeasi este solutia si n cazul exercitarii actiunii de partaj dupa desfacerea casatoriei prin divort271. n cazul n care partajul este solicitat pe cale accesorie, n cadrul actiunii de desfacere a casatoriei, competenta de solutionare apartine instantei care este competenta sa se pronunte cu privire la desfacerea casatoriei (art. 17 C. proc. civ.)272. Aceeasi instanta este competenta sa solutioneze cererea accesorie de mpartire a bunurilor comune chiar si atunci cnd n masa bunurilor de mpartit s-ar afla si un imobil situat n circumscriptia altei instante, prin derogare de la regulile de competenta prevazute n art. 13 C. proc. civ.273. n cazul unui partaj cu privire la care instanta competenta ar urma sa se determine potrivit art. 13 C. proc. civ., este posibil ca printre bunurile partajabile sa se afle doua sau mai multe imobile situate n circumscriptiile mai multor instante. Desi nu exista nici un text de lege expres pentru aceasta situatie, apreciem ca este necesar sa se recunoasca posibilitatea rezolvarii cererii de partaj de o singura instanta, fiind exagerat a se pretinde ca partajarea bunurilor se va face n mai multe etape, n fata unor instante diferite. n acest sens, s-ar putea apela la prevederile art. 13 alin. 2 C. proc. civ., care, este adevarat, au n vedere ipoteza in care imobilul este situat n circumscriptiile mai multor instante. Deci, competenta ar apartine instantei de la domiciliul prtului, daca acesta se afla n vreuna din circumscriptiile instantelor n raza carora se gasesc imobilele respective, iar, n caz contrar,
Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1972, pag. 389. 270 Trib. Suprem, sec. civ., dec. nr. 1651/1977 Culegere de Decizii 1977, pag. 105; dec. nr. 1608/1979, Culegere de Decizii 1979, pag. 213. 271 Trib. Suprem, s. civ., dec. nr. 701/1979, Culegere de Decizii 1979, pag. 242. 272 Fl. Magureanu, Drept procesual civil romn, vol. I, Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 1997, pag. 192. 273 Trib. Suprem sec. civ., dec. nr. 1439/1976, Repertoriu I975-1980, pag. 277; dec. nr. 1651/1977, Revista Romna de Drept nr. 4/1978, pag. 62. 111

oricarei din instantele n circumscriptiile carora se afla bunurile imobile, la alegerea reclamantului274.

c) n cazul bunurilor dobndite prin coachizitie, sau n alte cazuri, indiferent de modul de dobndire - competenta se stabileste n raport de mprejurarea, daca printre bunurile supuse mpartelii se afla sau nu bunuri imobile (art. 5 sau 13 C. proc. civ.).

3.Calitatea procesuala

Dreptul la promovarea si exercitarea actiunii n mparteala apartine oricarei persoane fizice sau juridice care se afla n stare de indiviziune, coproprietate sau devalmasie275. n materie de indiviziune oricare dintre copartasi are posibilitatea de a promova actiunea de partaj. Aceasta constituie una din particularitatile importante ale actiunii de mparteala276. n materie succesorala unul din domeniile n care se aplica procedura mpartelii judiciare - art.728 C. civ., dupa ce stabileste ca nimeni nu poate fi obligat a ramne n indiviziune, prevede ca un coerede poate oricnd cere mparteala succesiunii. Prevederea art. 728 C. civil isi gaseste aplicarea cnd indiviziunea rezulta din succesiune, dar este valabila si n celelalte situatii, respectiv: n cazul comunitatii de bunuri a sotilor la introducerea actiunii de divort sau n

274

G. Boroi, D. Radescu, Codul de procedura civila comentat si adnotat, Ed. All, 1994, pag. 870. 275 A se vedea pentru amanunte Gh. Comanita, Dreptul de a cere partajul si titularii sai, n Dreptul, ni. 12/2000, pag.67-72. 276 I. Les, Drept procesual civil. Curs universitar, ed. Lumina Lex, 2002, pag. 548. 112

cazul coproprietatii ce provine din alte cauze277, situatii n care legitimarea procesuala activa revine oricaruia dintre coindivizari

Procesul de partaj se caracterizeaza prin aceea ca da nastere la o judecata dubla (judicium duplex), prtul fiind si el considerat ca reclamant, deoarece poate obtine "condamnarea" reclamantului initial, chiar fara sa fi facut o cerere n contra lui. Practic, fiecare parte este n acelasi timp si reclamant si prt278. Aceasta particularitate are efect si pe planul cheltuielilor de judecata, care, n principiu, vor fi compensate279. Partajul voluntar sau cel judiciar nu produce efecte daca are loc fara participarea unuia dintre coproprietari, n caz contrar, ar nsemna sa se valideze o mparteala n cadrul careia s-a dispus de drepturile altuia280. Nulitatea poate fi invocata numai prin intermediul cailor de atac, nu a actiunii n anulare, si, n orice caz, instanta nu poate respinge cererea de partaj a mostenitorului omis, caruia nu-i este opozabila si care nu poate exercita nici caile de atac281. Daca coindivizarul a figurat n proces, nsa nu a fost mentionat n minuta si n dispozitivul hotarrii, el poate exercita caile de atac mpotriva hotarrii282. n cazul indiviziunii succesorale este chiar necesar ca actiunea de mparteala sa fie exercitata mpotriva tuturor celorlalti mostenitori. Cu alte cuvinte, n cadrul procedurii mpartelilor judiciare trebuie sa participe toti
277

Florea Magureanu, Drept procesual civil, Ed. a V-a, Ed. All Beck, 2002, pag. 547548. 278 G. Tocilescu, Curs de procedura civila, Partea a II-a, Iasi, 1889, pag. 46-47 279 Trib. mun. Buc, sec. III civ., dec. nr. 440/1990, n Culegere... pag. 130, nr. 169. 280 Trib. Suprem, sec. civ., dec. nr. 673/1982, Culegere de Decizii 1982, pag. 36. 281 Trib. Suprem, sec. civ., dec. nr. 673/1982, Revista Romna de Drept nr. 3/1983, pag. 66; dec. nr. 2508/1988, Revista Romna de Drept nr. 8/1989, pag. 71. 282 pag. Perju, Dreptul nr. 4/1993, pag. 61. 113

coindivizarii, caci altminteri partajul este nul. Solutia contrara ar conduce, astfel cum s-a subliniat si n jurisprudenta noastra283, la validarea unei mparteli n cadrul careia s-a dispus de drepturile altuia, ceea ce desigur nu poate fi admis. De aceea, se poate afirma ca actiunea n mparteala are un caracter indivizibil. n cazul n care un comostenitor nu a fost chemat n judecata pentru partajarea bunurilor succesorale si detine bunuri succesorale, va invoca inopozabilitatea hotarrii ce se executa n contra lui, pe calea contestatiei la executare; el poate introduce si o cerere de partaj, chemnd n judecata pe toti ceilalti comostenitori, iar daca acestia s-ar prevala de hotarrea pronuntata fara participarea lui, le va opune exceptia de nulitate rezultata din art. 797 C. civ284. n actiunea de partaj, fiecare parte este n acelasi timp reclamant si prt, procesul dnd nastere la o judecata dubla, n care prtul poate obtine si el condamnarea reclamantului initial285, cu consecinte n ceea ce priveste exercitarea cailor de atac286 si suportarea mpreuna a cheltuielilor de judecata care vor fi suportate n mod egal de coindivizari287. Alti participanti la procedura mpartelilor judiciare sunt288:

283 284

Trib. Suprem, s. civ., dec. nr. 673/1982, Culegere de Decizii 1982, pag. 36. G. Boroi, D. Radescu, Codul de procedura civila comentat si adnotat, Ed. All, 1994, pag. 869. 285 G. Tocilescu, Curs de procedura civila, Partea a II-a, lasi, 1889, pag.46-47. 286 n practica s-a decis ca prtul din cererea de partaj nu poate ataca cu apel sau cu recurs hotarrea prin care s-a respins cererea, deoarece nu are interes. A se vedea n acest sens: V. M. Ciobanu, Tratat teoretic si practic de procedura civila, vol. II, Ed. National, Bucuresti, 1997, pag. 549, nota nr. 246; T. Jud. Arges, dec. civ. 954/1979, Revista Romna de Drept 5/1980 pag. 60. 287 Fl. Magureanu, Drept procesual civil romn, vol. II, Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 1998, pag. 53. 288 Florea Magureanu, Drept procesual civil, Ed. a V-a, Ed. All Beck, 2002. 114

a) creditorii - n afara de copartasi si succesorii lor n drepturi, partajul poate fi solicitat si de creditorii personali ai copartasilor289 sau de creditorii succesiunii290. Creditorul poate intenta actiunea de partaj al unei averi succesorale, daca debitorul sau, ndreptatit a o face, ramne n inactiune291.

b) tertii - care nu au fost parti n proces, chiar daca erau interesati n cauza, pot interveni n actiunea de partaj fie din proprie initiativa, fie la solicitarea unuia dintre copartasi, n conditiile determinate de art. 49-66 C. proc. civ..

c) procurorul - n scopul apararii unor interese generale, s-a admis ca partajul poate fi solicitat si de catre procuror, iar mai recent practica a admis ca procurorul poate sa exercite si apelul. n cazurile n care va fi sesizat printr-un memoriu, de cel care nu are calitate procesuala activa292. n practica s-a admis, de asemenea, ca ntruct dreptul de proprietate nu se pierde prin neuz, iar cererea de iesire din indiviziune este imprescriptibila, nu are relevanta sub aspectul admisibilitatii actiunii formulate de reclamant, faptul ca acesta s-a adresat organelor de jurisdictie dupa un timp ndelungat de la data ncheierii actului de partaj care i-a prejudiciat drepturile, chiar daca a avut cunostinta de acest caz293.

289

C. Turianu, V. Stoica, Partajul bunurilor care formeaza obiect de executare silita sau asupra carora au fost luate masuri asiguratorii, Revista Romna de Drept nr. 3/1985, pag. 22-29. 290 D. Chirica, Drept civil. Succesiuni, Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 1996, pag. 294-337. 291 C Suprema, dec. nr. 914/17.08.1949, Justitia Noua nr. 9/1949, pag. 1032. 292 Trib. Suprem, sec. civ. dec. nr. 923/1971, Repertoriu 1969-1975, pag. 389. 293 Trib. Suprem, sec. civ., dec. nr. 1163/1970, Repertoriu 1969-1975, pag. 218. 115

4.Obiectul actiunii de partaj

Pot forma obiect al cererii de partaj toate bunurile mobile si imobile cu privire la care partile se afla n stare de indiviziune sau devalmasie. O atare asertiune este valabila si n privinta drepturilor de creanta. Componenta masei partajabile si ntinderea acesteia difera uneori n functie de izvorul starii de indiviziune, coproprietate sau codevalmasie294. Dar partajul judiciar se realizeaza dupa normele stabilite, indiferent daca este vorba de indiviziunea propriu-zisa, ce are ca obiect o universalitate de bunuri, de proprietate comuna pe cote-parti, care are ca obiect un bun individual, determinat sau de proprietate comuna n devalmasie, care are ca obiect bunurile comune ale sotilor295. n categoria bunurilor ce nu pot forma obiect al partajului trebuie incluse296:

toate partile dintr-o cladire aflata n proprietate, care sunt destinate

folosirii n comun de catre toti proprietarii din acea cladire. Este cazul terenului pe care este construita cladirea, curtea, fundatia, structura de rezistenta, acoperisul, terasele, cosurile de fum, scarile, holurile, pivnitele, subsolurile, casa scarii, tubulatura de gunoi, rezervoarele de apa, ascensoarele, etc.

locurile de mormnt. Teza inadmisibilitatii partajarii locurilor de

mormnt a fost sustinuta de doctrina297 si urmata deopotriva de

294 295

I. Les, Drept procesual civil. Curs universitar, ed. Lumina Lex, 2002, pag. 548. Florea Magureanu, Drept procesual civil, Ed. a V-a, Ed. All Beck, 2002. 296 I. Les, Drept procesual civil. Curs universitar, ed. Lumina Lex, 2002, pag. 549. 297 T. Punga, Regimul juridic al locurilor de nhumare si al lucrarilor funerare, Revista Romna de Drept nr. 7/1983, pag. 35. 116

jurisprudenta298.

un alt caz de indiviziune fortata este reglementat expres de art. 590609 C. civ., texte care se refera la situatia zidului, gardului si santului comun.

5.Particularitati privind continutul cererii de partaj

n afara elementelor ce trebuie sa le cuprinda, n general, orice cerere de chemare n judecata (art. 112 C. proc. civ.), n actiunea de partaj, cererea trebuie sa evidentieze299, persoanele ntre care urmeaza a avea loc mparteala titlul pe baza caruia se cere mparteala, toate bunurile supuse mpartelii, evaluarea lor, locul unde acestea se afla, precum si persoanele care le detin sau le administreaza. Cnd indiviziunea rezulta din succesiune, cererea va cuprinde: numele defunctului, averea ramasa de la acesta, inclusiv bunurile supuse raportului si reductiunii, numele si calitatea celor ndreptatiti la succesiune si cota-parte cuvenita fiecaruia, precum si datoriile si creantele mostenitorilor fata de defunct300. Asa cum a aratat practica judiciara, n cazul n care indiviziunea rezulta din mostenire, este normal ca, cererea de mparteala sa cuprinda ntreaga avere ramasa de la defunct, inclusiv bunurile supuse raportului, deoarece n acest proces ntre comostenitori se lichideaza, fiind conexe, toate pretentiile reciproce dintre ei cu privire la averea

298 299

Trib. Suprem, s. civ., dec. nr. 2422/1973, Culegere de Decizii 1973, pag. 225. V. M. Ciobanu, Tratat teoretic si practic de procedura civila, vol. II, Ed. National, Bucuresti, 1997, pag. 550-555. 300 E. Safta-Romano, Examen teoretic al practicii judiciare referitoare la contractul de donatie, Revista Romna de Drept nr. 6/1989, pag. 53. 117

succesorala301. Cu prilejul judecarii unei actiuni de iesire din indiviziune, pornita de o parte reclamanta naintea instantei judecatoresti, prtul din aceeasi actiune poate cere si oral instantei sa oblige pe reclamant sa aduca la masa de mpartit anumite bunuri care sunt n posesiunea sa, dar fac parte din acea masa302. n cazul partajului bunurilor comune ale sotilor, reclamantul va indica si cota de participare la dobndirea lor, iar n cazul mpartirii bunurilor comune n timpul casatoriei, se vor arata si motivele temeinice care justifica partajul. Judecata cererilor accesorii privind aducerea la masa de mpartit a bunurilor ramase de la defunct, a fructelor acestora, a datoriilor si sarcinilor succesiunii, se va face mpreuna cu solutionarea cererii de partaj, nefiind posibila disjungerea303. n cazul n care unele bunuri au fost omise, este admisibil un partaj suplimentar304, ori prin apel305. Potrivit art. 729 C. civ., mpotriva cererii de iesire din indiviziune, se pot opune doua exceptii306: a unui partaj voluntar si prescriptia achizitiva, daca posesia ntruneste conditiile prevazute de art. 728-729 C. civ.307

301

Trib. Suprem, col. civ., dec. nr. 2549/29.12.1955, Culegere de Decizii 1955, vol. I, pag. 189; dec. nr. 172/27.01.1956, Culegere de Decizii 1956, vol. I, pag. 355. 302 T. reg. Bucuresti, s. III civ., dec. nr. 356/27.11.1952, Justitia Noua nr. 1/1953, pag. 129. 303 C.S.J., sec. civ., dec. nr. 1997/1991, Culegere de Decizii; 1990-1992, pag. 151. 304 Trib. Suprem, sec. civ., dec. nr. 785/1988, Revista Romna de Drept nr. 2/1989, pag. 71. 305 pag. Perju, Dreptul nr. 6/1996, pag. 79. 306 Trib. Suprem, sec. civ., dec. nr. 108/1969, Revista Romna de Drept nr. 5/1969, pag. 177. 307 V. M. Ciobanu, Tratat teoretic si practic de procedura civila, vol. II, Ed. National, Bucuresti, 1997, pag. 554; Trib. Suprem, sec. civ., dec. nr. 108/1969, Revista Romna de Drept nr. 5/1969, pag. 177. 118

6.Masuri asiguratorii

O data cu partajul sau dupa introducerea cererii de partaj se poate solicita si luarea masurii asiguratorii a sechestrului judiciar, daca se dovedeste ca masura este utila pentru parti si este menita sa nlesneasca efectuarea actelor de conservare sau administrare asupra bunurilor respective, nsa, simpla existenta a procesului de partaj nu justifica prin ea nsasi nfiintarea sechestrului judiciar308. Sechestrul judiciar consta n indisponibilizarea bunului si numirea de catre instanta a unei persoane careia i se ncredinteaza, pe timpul ct dureaza judecata procesului, bunul n litigiu, spre pastrare si conservare (administrare)309. Sechestrul se aplica asupra bunului n legatura cu care se desfasoara judecata310, dupa ce a fost dovedita necesitatea instituirii sechestrului311. Scopul instituirii sechestrului judiciar este de a organiza pastrarea, paza si administrarea bunurilor n litigiu, prin nsarcinarea unei persoane determinate, care se numeste de asemenea sechestru judiciar312. Aplicarea sechestrului nu echivaleaza cu nefolosirea bunului, ci doar l va mpiedica pe

308

G. Boroi, D. Radescu, Codul de procedura civila comentat si adnotat, Ed. All, 1994, pag. 871. 309 I. Stoenescu, S. Zilberstein, Drept procesual civil. Teoria generala, editia a II-a, Bucuresti, Editura Didactica si Pedagogica, 1983, pag. 257. 310 A se vedea, Trib. Supr., sec. civ., dec. nr. 2108/1971, Culegere de Decizii 1971, pag. 199-200; Trib. Cluj, dec. civ. nr. 341/1973 cu nota de Gh. I. Petrescu, n Revista Romna de Drept nr. 2/1974, pag. 129-132; Trib. jud. Timis, dec. civ. nr. 960/1976, Revista Romna de Drept nr. 12/1976, pag. 61. 311 A se vedea, Trib. Supr., sec. civ., dec. nr. 1453/1970, Revista Romna de Drept nr. 10/1971, pag. 171. 312 E. Herovanu, Teoria executiunei silite, Ed. Librariei Cioflec. Bucuresti, 1942, pag. 125. 119

detinator sa l nstraineze313. Din punct de vedere procedural aratam ca partea contra careia se face o cerere de sechestru judiciar nu poate sa opuna la admiterea ei prin oferirea unei cautiuni. Dreptul acesta este acordat de lege numai n materie de sechestru asigurator314. Subliniem ca aplicarea sechestrului judiciar315 nu se va putea face nainte de declansarea actiunii principale. Cererea privind masurile provizorii este judecata de urgenta si cu precadere. Poate fi numit sechestru una din persoanele interesate la partaj. La prima zi de nfatisare, daca partile sunt prezente, instanta le va cere declaratii cu privire la fiecare dintre bunurile supuse mpartelii si va lua act, cnd este cazul, de recunoasterile si acordul lor cu privire la existenta bunurilor, locul unde se afla si valoarea acestora. Si n acest caz prima zi de nfatisare are o mare importanta n faza de desfasurare a procedurii orale a procesului civil, dar ea nu trebuie confundata cu primul termen de judecata316. Este prima zi de nfatisare termenul la care sunt ndeplinite cele doua conditii, chiar daca taxele de timbru s-au achitat dupa acest termen317. n schimb, termenul la care partile nu au putut pune concluzii deoarece cauza s-

313

Trib. Mun. Bucuresti, sectia a IV-a civila, dec. nr. 942/1990, n Culegere de practica judiciara civila a Tribunalului Bucuresti, 1990, pag. 142, nr. 193. 314 Curtea de Casatie II, 18 mai 1895, n Dan Emil, Codul de procedura civila adnotat, Ed. a II-a, Editura Alcalay & Co, Bucuresti, 1914, pag. 958, nr. 42 si n G. Boroi, D. Radescu, Codul de procedura civila comentat si adnotat, Ed. All, 1996, pag. 845. 315 A se vedea si Legea nr. 188/2000 privind executorii judecatoresti, publicata n Monitorul Oficial al Romniei, Partea 1, nr. 559 din 10 noiembrie 2000, cu modificarile ulterioare. 316 Florea Magureanu, Drept procesual civil, Ed. a V-a, Ed. All Beck, 2002, pag. 240. 317 Trib. Supr., completul de jud., dec. nr.27/1970, n ndreptar interdisciplinar, pag. 324. 120

a amnat pentru lipsa de aparare318 sau pentru ca cererea de chemare n judecata nu a fost comunicata prtului319 ori pentru ca, fata de obiectul cererii, completul de judecata nu era legal constituit320 nu poate fi socotit prima zi de nfatisare321.

Cererea de partaj poate fi introdusa oricnd, prevederea de la art. 728 C. civ., care consacra caracterul imprescriptibil, gasindu-si aplicarea n orice fel de indiviziune, indiferent de izvorul ei. S-a decis, de asemenea, ca si cererea pentru mpartirea fructelor produse de un bun indivizibil este

imprescriptibila.

7.Procedura de solutionare

O prima obligatie a judecatorului este aceea ca la prima zi de nfatisare, daca partile sunt prezente, sa le ceara declaratii cu privire la fiecare dintre bunurile supuse mpartelii si sa ia act, daca este cazul, de recunoasterile si acordul lor cu privire la existenta bunurilor, locul unde se afla si valoarea acestora (art. 673^3 C. proc. civ.). n acest fel, chiar din faza

318

A se vedea, Trib. Suprem, sec. civ., dec. nr. 1027/1972, Revista Romna de Drept nr. 1/1973, pag. 164. 319 A se vedea, Trib. jud. Hunedoara, dec. nr. 889/1979, Revista Romna de Drept nr. 5/1980, pag. 59. 320 A se vedea, Trib. jud. Cluj, dec. civ. nr. 61/1979, Revista Romna de Drept nr. 7/1979, pag. 53. 321 A se vedea Trib. Supr., sec. civ., dec. nr. 1027/1972, Revista Romna de Drept nr. 1/1973, pag. 164; Trib. jud. Hunedoara, dec.civ.nr. 829/1979, Revista Romna de Drept nr. 5/1980, pag. 59; Trib. jud. Cluj, dec.civ.nr. 61/1979, Revista Romna de Drept nr. 7/1979, pag. 53. 121

initiala a procesului, se pot lua unele masuri pentru o mai buna pregatire a judecatii322. Si n acest caz prima zi de nfatisare are o mare importanta n faza de desfasurare a procedurii orale a procesului civil, dar ea nu trebuie confundata cu primul termen de judecata323. Este prima zi de nfatisare termenul la care sunt ndeplinite cele doua conditii, chiar daca taxele de timbru s-au achitat dupa acest termen324. n schimb, termenul la care partile nu au putut pune concluzii deoarece cauza sa amnat pentru lipsa de aparare325 sau pentru ca cererea de chemare n judecata nu a fost comunicata prtului326 ori pentru ca, fata de obiectul cererii, completul de judecata nu era legal constituit327 nu poate fi socotit prima zi de nfatisare328. n situatia n care, cu ocazia solutionarii cererii de partaj, instanta constata ca unul dintre comostenitori este disparut, are ndatorirea sa sesizeze autoritatea tutelara pentru numirea unui curator si apoi sa continue procesul n contradictoriu cu curatorul numit, atribuind celui disparut partea din mostenire ce i se cuvine, nedivizata nsa ntre mostenitorii prezumtivi ai acestuia. Divizarea partii cuvenite celui disparut ar urma sa se efectueze numai dupa ce s-ar constata, printr-un act de stare civila sau prin hotarre
322 323

I. Les, Drept procesual civil. Curs universitar, ed. Lumina Lex, 2002, pag. 550. Florea Magureanu, Drept procesual civil, Ed. a V-a, Ed. All Beck, 2002, pag. 240. 324 Trib. Supr., completul de jud., dec. nr.27/1970, n ndreptar interdisciplinar, pag. 324. 325 A se vedea, Trib. Suprem, sec. civ., dec. nr. 1027/1972, Revista Romna de Drept nr. 1/1973, pag. 164. 326 A se vedea, Trib. jud. Hunedoara, dec. nr. 889/1979, Revista Romna de Drept nr. 5/1980, pag. 59. 327 A se vedea, Trib. jud. Cluj, dec. civ. nr. 61/1979, Revista Romna de Drept nr. 7/1979, pag. 53. 328 A se vedea Trib. Supr., sec. civ., dec. nr. 1027/1972, Revista Romna de Drept nr. 1/1973, pag. 164; Trib. jud. Hunedoara, dec.civ.nr. 829/1979, Revista Romna de Drept nr. 5/1980, pag. 59; Trib. jud. Cluj, dec.civ.nr. 61/1979, Revista Romna de Drept nr. 7/1979, pag. 53. 122

judecatoreasca, moartea celui disparut, la cererea celor interesati329. Daca n proces sunt prezentati toti coindivizarii, instanta nu poate sa procedeze la iesirea din indiviziune numai fata de unul dintre ei, iar pe ceilalti sa-i lase mai departe n indiviziune330. n cazul comunitatii de bunuri, daca s-a dispus confiscarea averii unuia dintre soti, statul se substituie n drepturile sotului condamnat, iar partajul poate fi cerut att de organele statului331, ct si de sotul nevinovat332. Pronuntarea ncheierii prevazute de art. 673^6 alin. 1 C. proc. civ. este indispensabila "numai daca pentru formarea loturilor sunt necesare operatii de masuratoare, evaluare si altele asemenea, pentru care instanta nu are date suficiente". Practic, pronuntarea ncheierii are ca finalitate ntocmirea loturilor333.

8.Regimul ncheierii prevazute de art. 673^6 din Codul de procedura civila

Legea statorniceste si regimul juridic al ncheierii mentionate sub aspectul posibilitatilor de exercitare a cailor de atac, n acest sens fiind relevant art. 673^8 C. proc. civ. n legatura cu dispozitiile legale citate se impun mai multe

329 330

Trib. Suprem, sec. civ., dec. nr. 1163/1970, Repertoriu 1969-1975, pag. 218. T. Jud. Satu Mare, dec. civ. nr. 592/1980, Revista Romna de Drept nr. 5/1981, pag.

65.
331

n aceste cazuri, statul participa n actiunea de partaj prin Ministerul Finantelor, daca legea nu dispune altfel (de exemplu, comisiile locale sau judetene stabilite prin Legea nr. 69/1991 privind administratia publica locala). A se vedea si: C.S..J., sec. civ., dec. nr. 1967/1993 n Buletinul Jurisprudentei. Culegere de decizii pe anul 1993. Ed. Continent" Bucuresti 1994, pag. 132-134. 332 C.S.J., sec. civ., dec. nr. 1967/1993, Dreptul nr. 8/1994, pag. 83. 333 I. Les, Drept procesual civil. Curs universitar, ed. Lumina Lex, 2002, pag. 551. 123

precizari334: a) textul confirma importanta si caracterul interlocutoriu al ncheierii la care ne referim. Reamintim n acest sens ca ncheierile interlocutorii lasa sa se ntrevada rezultatul procesului, prejudecnd deci fondul sau rezolvnd un aspect al procesului (legnd instanta, care nu va mai putea reveni asupra ei335), astfel cum este cazul atunci cnd instanta respinge exceptia de necompetenta sau de prescriptie. n legatura cu cererea de ncuviintare a unei probe, instanta da o simpla ncheiere preparatorie336, cnd ncuviintarea probei s-a facut fara nici o opunere. Daca nsa partea potrivnica s-a opus, invocnd inadmisibilitatea probei, instanta se va pronunta printr-o ncheiere interlocutorie. Sunt si cazuri in care o ncheiere interlocutorie este mai ampla ca volum si mai importanta prin problemele solutionate dect nsasi hotarrea ce se va da n cauza, cum este ncheierea de admitere n principiu n materie de mparteala, unde de obicei hotarrea nu face dect aplicarea masurilor luate prin ncheierea ce a precedat-o337.

b) instanta poate pronunta, n baza art. 673^7 C. proc. civ., o noua ncheiere att n cazul omisiunii de a include anumite bunuri n masa de mpartit, ct si n cazul n care se constata ca exista si alti coproprietari.

334 335

I. Les, Drept procesual civil. Curs universitar, ed. Lumina Lex, 2002, pag. 552. G. Boroi, D. Radescu, Codul de procedura civila comentat si adnotat, Ed. All, 1994, pag. 211. 336 A se vedea, n acest sens, Trib. Supr., Sect. civ., dec. nr. 1524 din 4 septembrie 1975. Culegere de Decizii pe anul 1975, pag. 230-231 si dec. nr. 1374 din 11 august 1971, I. Mihuta, Repertoriu de practica judiciara civila a Tribunalului Suprem si a altor instante judecatoresti pe anii 1969-1975, Ed. Stiintifica, Bucuresti, 1976, pag. 384. 337 I. Stoenescu, S. Zilberstein, Drept procesual civil. Teoria generala. Judecata la prima instanta. Hotarrea, editia a II-a, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1983, pag. 480. 124

Pronuntarea unei noi ncheieri este supusa nsa conditiilor expres determinate de textul citat: a) prima cerinta vizeaza termenul n care poate fi pronuntata ncheierea: dupa pronuntarea ncheierii prevazute de art. 673^6 alin. 1 C. proc. civ. si mai nainte de pronuntarea hotarrii de mparteala338. b) a doua cerinta vizeaza constatarea ca exista si alti coproprietari sau ca au fost omise unele bunuri care trebuiau supuse mpartelii. Existenta acestor mprejurari constituie nu numai cerinta esentiala a pronuntari unei noi ncheieri, ci chiar ratiunea ei339.

9.Regimul expertizei si modul de efectuare a mpartelii de catre instanta

n acest domeniu trebuie sa aratam ca, atunci cnd expertiza a fost dispusa de instanta, deosebit de importante sunt si operatiile privitoare la evaluarea bunurilor care formeaza obiectul mpartelii. Expertul trebuie sa se deplaseze pe teren si sa citeze partile, dnd posibilitatea sa faca obiectii si sa dea indicatii cu privire la formarea loturilor supuse mpartelii340. Dar legea nu determina, n concret, criteriile de evaluare a bunurilor ce formeaza obiectul partajului341. n toate cazurile, se impun unele precizari342: -Valoarea ce se ia n considerare este aceea de la data partajului, valoarea de circulatie si nu cea existenta la nasterea starii de indiviziune343; aceasta
338 339

I. Les, Drept procesual civil. Curs universitar, ed. Lumina Lex, 2002, pag. 553. I. Les, Drept procesual civil. Curs universitar, ed. Lumina Lex, 2002, pag. 553. 340 T. reg. Bucuresti, col. III civ., dec. nr. 1909/04.04.1956, nr.9/1956, pag. 1145. 341 I. Les, Drept procesual civil. Curs universitar, ed. Lumina Lex, 2002, pag. 554. 342 Florea Magureanu, Drept procesual civil, Ed. a V-a, Ed. All Beck, 2002, pag. 552. 343 C. S. J., s. civ., dec. nr. 1715/1992, n C. Crisu, N. Crisu Magraon, S. Crisu, Repertoriu de doctrina si jurisprudenta romna I, 1989-1994, pct. 16, pag. 620-621 125

solutie se impune spre a se asigura egalitatea n drepturi a partilor si echitatea partajului344. De aceea, consideram ca si n lumina actualei legislatii procesuale, formarea loturilor se va face tinndu-se seama si de dispozitiile art. 741 C. civ., text care nu poate fi considerat abrogat prin intrarea n vigoare a Ordonantei de Urgenta nr. 138/2000345.

-n cazul locuintelor construite cu sprijinul statului, valoarea de circulatie urmeaza sa fie stabilita avndu-se n vedere pretul apartamentelor similare, fixate prin actul normativ n vigoare de la data mpartelii. Se va tine seama de sporul de valoare rezultat din mbunatatirile aduse de parti346.

-evaluarea imobilelor construite n regie proprie se face la valoarea de circulatie a acestora, avndu-se n vedere anumite criterii ca: materialele folosite la constructie, finisajele, vechimea, starea actuala, localitatea unde este situata, pretul practicat n acea localitate pentru imobile similare347;

-evaluarea bunurilor mobile se face, de asemenea, n raport cu valoarea de circulatie, de preturile cu amanuntul, scazndu-se uzura n timp a bunului348. Raportul expertului va arata modul n care a facut evaluarea, va indica daca bunurile evaluate pot fi mpartite comod n natura si n ce fel, va forma loturile conformndu-se dispozitiilor art.741 C. civ.. n cazul n care
344

C.S.J., s. civ., dec. nr. 1930/1993, n Buletinul Jurisprudentei. Culegere de decizii pe anul 1993, pag.88. 345 I. Les, Drept procesual civil. Curs universitar, ed. Lumina Lex, 2002, pag. 555. 346 Trib. Suprem, sec. civ., dec. nr. 1543/1984, Culegere de Decizii 1984, pag. 40. 347 Trib. Suprem, sec. civ., dec. nr. 417/1982, I. Mihuta, Repertoriu de practica judiciara civila a Tribunalului Suprem si a altor instante judecatoresti pe anii 19801985, Ed. Stiintifica, Bucuresti, 1986, pag. 134. 348 C.A. Timisoara, dec. civ. nr. 844/1995, n Revista Dreptul nr. 4/1995, pag. 88; C.A. Constanta, dec. civ. nr. 93/1994, Culegere..., pag. 118. 126

mparteala urmeaza sa fie intabulata n cartea funciara, expertiza trebuie nsotita de o schita prin care sa se determine ntinderea fiecarui numar topografic nou349. n legatura cu evaluarea bunurilor, n practica judiciara se subliniaza n mod constant ca, daca nu exista un acord al partilor cu privire la valoarea bunurilor supuse partajului, judecatorii sunt datori sa explice partilor consecintele ce decurg din neluarea n calcul a valorii de circulatie a bunurilor si sa administreze, la cerere, toate probele necesare stabilirii acestei valori350. Luarea n considerare a valorii bunurilor din momentul partajului face ca diminuarea valorii prin uzura fizica sau morala, ca si sporul de valoare dobndit de bunuri - n masura n care nu sunt rezultatul interventiei unuia din copartasi - sa se impute asupra drepturilor tuturor, ori, dupa caz, sa profite tuturor, asigurndu-se astfel deplina egalitate a acestora. n situatia n care uzura sau sporul de valoare sunt determinate de activitatea unuia din copartasi, diminuarea valorica a bunurilor sau sporul de valoare influenteaza numai drepturile acelui copartas351. Daca, partile stabilesc ele valoarea ori daca prtul nu doreste sa conteste valoarea stabilita la un moment dat prin expertiza, hotarrea va tine seama de valoarea astfel stabilita352. Judecatorul este tinut de dispozitiile art. 741 C. civ., conform carora, la formarea si compunerea loturilor trebuie sa se dea n fiecare lot, pe ct se poate, aceeasi cantitate de mobile, de imobile, de drepturi sau de creante de aceeasi natura si valoare. Asadar, ntre loturi trebuie sa existe o egalitate n
349 350

Trib. reg. Cluj. dec. civ. nr.3904/1955, Legalitatea Populara nr. 11/1956, pag.1379. Trib. Supr., sec. civ., dec. nr. 933/1982, Revista Romna de Drept nr.7/1983, pag.59 si dec. nr. 1376/1984, Revista Romna de Drept nr. 6/1985, pag.67. 351 Trib. Supr., sec. civ., dec. nr. 1474/1987, Revista Romna de Drept nr.4/1988, pag.67; vezi si C.S.J., sec. civ., dec. nr. 1930/1993, pag. 88. 352 C.S.J.. completul de jud., dec. nr. 14/1994, Dreptul nr. 12/1994, pag.71 si sec. civ., dec. nr. 1715/1992, Dreptul nr.10-11/1993, pag.121. 127

natura, precum si o egalitate n valoare353. n aceasta operatiune, judecatorul este tinut si de dispozitiile art.741 C. civ., potrivit carora la formarea si compunerea loturilor trebuie sa se dea n fiecare lot, pe ct se poate, aceeasi cantitate de mobile, de imobile, de drepturi sau de creante de aceeasi natura si valoare. Deci, legea cere, n principiu, ca ntre loturi sa se realizeze o egalitate n natura (bunuri mobile si imobile, drepturi si creante n fiecare lot)354 si o egalitate n valoare (echivalentul banesc al tuturor bunurilor cuprinse n lot). Numarul loturilor trebuie sa fie egal cu numarul copartasilor. iar judecatorul trebuie sa tina seama de cota-parte stabilita pentru fiecare dintre ei355. n reglementarea actuala, data de prevederile Codului de procedura civila, daca partile nu se nvoiesc pentru realizarea unui partaj voluntar, instanta va stabili bunurile supuse mpartelii, calitatea de coproprietar, cotaparte ce se cuvine fiecaruia si creantele nascute din starea de proprietate comuna pe care coproprietarii le au unii fata de altii. Instanta va tine cont la formarea si atribuirea loturilor si de: acordul partilor, marimea cotei-parti ce se cuvine fiecaruia din masa bunurilor de mpartit, natura bunurilor, domiciliul si ocupatia partilor, faptul ca unii dintre coproprietari, nainte de a se cere imobilului, vnzarea la licitatie publica

353

G. Boroi, D. Radescu, Codul de procedura civila comentat si adnotat, Ed. All, 1994, pag. 873. 354 S-a decis ca n cazul n care exista un testament cu prevederi exprese prin care dispunatorul a aratat cum anume si cui dintre beneficiarii respectivi urmeaza sa i se atribuie bunurile, acest principiu nu-si gaseste aplicare - Trib. Supr., sec. civ., dec. nr. 511/1973, Culegere de Decizii 1973, pag. 191. 355 Nu este deci posibil ca tuturor prtilor sa li se atribuie un lot n indiviziune - E. Orbonas, nota la sent.civ.nr.285/1956 a Trib. pop. Deva, Justitia Noua nr.7/1956, pag.1202. n cazul n care mpartirea succesorala se face pe tulpini, loturile se formeaza dupa numarul tulpinilor (art.745 C. civ.). 128

constituind o solutie extrema356. Daca nu exista un acord al partilor cu privire la valoarea bunurilor supuse partajului, acestea se evalueaza la valoarea lor de circulatie357, indiferent ca este vorba de locuinte358, terenuri359 sau bunuri mobile360. Daca n apel s-a efectuat o noua expertiza, instanta, n lipsa de acord contrar, va tine seama de noua valoare361. n cazul n care este vorba de un partaj n care figureaza si statul, iar Legea administratiei publice locale este aplicabila, expertiza de evaluare trebuie nsusita de catre consiliul local362. Modalitatea principala de partajare este nsa, astfel cum s-a statuat si de catre jurisprudenta363, atribuirea concreta a loturilor copartasilor, caci numai astfel se poate tine seama de interesele lor. Caracterul precumpanitor al partajului n natura poate fi desprins cu usurinta din dispozitiile art. 673^10 C. proc. civ. Daca atribuirea bunului este solicitata de mai multi coproprietari instanta va tine seama de criteriile prevazute de art. 673^9 C. proc. civ.
356 357

Trib. Suprem, Plen. dec. de ndrumare nr. 4/1967, pag. 25. V. M. Ciobanu, Tratat teoretic si practic de procedura civila, vol. II, Ed. National, Bucuresti, 1997, pag. 561. 358 A se vedea A. Cristian. F. Baias, Consideratii referitoare la preturile actuale ale locuintelor, Dreptul nr. 1/1993, pag.47-53; C.S.J., sec. civ., dec. nr. 600/1992, Dreptul nr. 10/1992, pag.90 si dec. nr.2465/1992, Culegere de Decizii 1990-1992, pag. 155: C. A. Constanta, dec. civ. nr. 288/1994, n Culegere..., pag.121, nr.9.5; C. A. Timisoara, dec. civ. nr. 62/1993, n Revista... nr. 1/1995, pag. 61, nr.5. 359 C.S.J.. sec. civ., dec. nr. 600/1992. Dreptul nr.10/1992, pag. 90-91. dec. nr. 498/1992. Dreptul nr.2/1993, pag.75 si dec. nr. 1288/1992, Dreptul nr.7/1993. pag.84-95. 360 C A. Constanta, dec. civ. nr.83/1994 si 93/1994, n Culegere, pag. 118, nr.9.2. n numeroase cazuri din practica, expertii evalueaza bunurile mobile pe baza descrierii sau sustinerii partilor, iar apoi concluziile sunt folosite pentru pronuntarea hotarri. Procedeul este gresit, mai ales n acele situatii n care nu exista probe concludente prin care sa se ti stabilit ca acele bunuri au existat, deoarece se ajunge, sub acoperirea expertizei, sa se stabileasca drepturi numai pe baza afirmatiilor partilor. 361 C.A. Brasov, dec. civ. nr.730/R/1994, n Culegere... 1995, pag. 16. nr.21. 362 C.A. Timisoara, dec. civ. nr.254/1995, n Revista...nr.4/1995, pag.78, nr.7. 363 C. S. J., s. civ., dec. nr. 588/1992, n Probleme de drept din deciziile Curtii Supreme de Justitie 1990-1992, pag. 154. 129

Atribuirea bunului unui copartas intervine n situatia n care mpartirea lui n natura nu este posibila364, fie datorita unei imposibilitati fizice, cnd bunul nu este comod partajabil, fie datorita unei imposibilitati economice, deoarece s-ar ajunge la mbunatatirea peste masura a bunului365. Daca la partajarea unei constructii, copartasii cer mparteala n natura, instanta este datoare sa formeze loturile n asa mod nct fiecare locuinta atribuita sa fie apta de a fi locuita366. O atare partajare poate fi efectuata chiar daca pentru amenajarea locuintei sunt necesare unele lucrari necostisitoare si daca s-a obtinut autorizarea necesara. Daca nsa unitatile noi care s-ar realiza nu sunt apte de locuit ori daca partajul ar implica modificari n structura functionala, arhitectonica si de rezistenta a casei, care ar fi costisitoare sau daca nu s-a obtinut autorizatia administrativa pentru modificari, imobilul trebuie considerat ca nu este partajabil n natura367.

n practica s-a stabilit ca aceasta modalitate trebuie folosita chiar si n cazul n care se mparte o singura locuinta, daca este posibil, n caz

364

Problema se pune ndeosebi n cazul constructiilor, dar n aceiasi termeni se rezolva si daca indiviziunea priveste un singur bun mobil care nu poate fi partajat (de ex., autoturism sau un animal viu): vezi si V. Stoica, C. Turianu, Autovehicolul n cadrul comunitatii de bunuri a sotilor, Revista Romna de Drept nr.4/1989, pag.55. 365 Trib. Supr., sec. civ.. dec. nr. 418/1989, Dreptul nr. 1-2/1990, pag. 134. Daca toti copartajantii convin pentru o lotizare a constructiilor, corespunzator intereselor lor si fara a vatama interesele generale ale societatii, instanta nu este ndreptatita sa refuze partajul n acest mod, pe motiv ca s-ar mbucatati peste masura imobilul - Trib. Supr.. sec. civ., dec. nr. 494/1985, Revista Romna de Drept nr.1/1986, pag.69. 366 Trib. Supr., sec. civ., dec. nr. 1450/1989, Revista Romna de Drept nr.4/1989, pag. 69. 367 Trib. Supr., sec. civ., dec. nr. 1758/1981. Revista Romna de Drept nr.8/1982, pag.58. dec. nr. 494/1985, Revista Romna de Drept nr. 1/1986, pag. 68, si dec. nr. 223/1979, Revista Romna de Drept nr. 6/1979, pag. 46; I. Mihuta, Probleme de drept din practica pe anul 1976 a Tribunalului Suprem n materie civila, Revista Romna de Drept nr. 6/1977, pag. 38. 130

contrar va fi repartizata celui ndreptatit368. n vederea atribuirii bunului imobil partajabil unuia dintre coindivizari, n cazul n care acestia nu se nteleg, instanta va avea n vedere criteriile mentionate369. Atribuirea bunului unui copartas intervine asadar n cazul n care mpartirea lui n natura nu este posibila, fie datorita unei imposibilitati fizice, cnd bunul nu este partajabil sau nu este comod partajabil, fie datorita unei imposibilitati economice, cnd s-ar ajunge la o "mbunatatire peste masura" a bunului (art. 741 alin. 2 C. civ.). Modalitatea partajului prin atribuire se ntlneste n cazul n care indiviziunea poarta asupra unui singur bun, ce nu poate fi mpartit n natura, ntruct daca ar fi mai multe bunuri, iar ceilalti copartasi prin partea lor n bunuri, suntem n prezenta unui partaj n natura. n practica judiciara din ultimii ani se decide ca daca bunul nu se poate mparti ce n natura, nu este necesar ca el sa fie vndut, mpartindu-se apoi pretul realizat, ci instanta poate atribui bunul unui copartas, ceilalti urmnd sa primeasca partea lor n bani. Precizam nsa ca instanta trebuie sa procedeze cu multa atentie la alegerea acestei variante, n special la stabilirea copartasului caruia urmeaza sa-i fie atribuit bunul respectiv, atunci bunul are o valoare destul de mare, deoarece este posibil ca bunul atribuit fie apoi urmarit silit de ceilalti copartasi, n vederea realizarii creantele rezultate ca efect al hotarrii de partaj370. Daca nici unul dintre copartasi, n mod justificat, nu doreste sa primeasca bunurile n natura, instanta nu poate hotar atribuirea371 ori desi
368

Trib. Suprem, sec. civ., dec. nr. 475/1978, Culegere de Decizii, 1978, pag. 24; C.A. Galati, dec. civ. nr. 1020/R/1994, Sinteza 1994, nr. 15; C.A. Timisoara, dec. civ. nr. 924/1995, Revista Dreptul nr. 5/1996, pag. 88. 369 Florea Magureanu, Drept procesual civil, Ed. a V-a, Ed. All Beck, 2002, pag. 556. 370 G. Boroi, D. Radescu, Codul de procedura civila comentat si adnotat, Ed. All, 1994, pag. 875. 371 Trib. Suprem, sec. civ., dec. nr. 1003/1979, Repertoriu 1975-1980, pag. 144. 131

bunul a fost atribuit provizoriu si nu s-au depus n termenul stabilit sumele cuvenite celorlalti coproprietari, instanta, prin ncheiere, va dispune vnzarea la licitatie. Vnzarea bunurilor reprezinta modalitatea extrema de lichidare a indiviziunii, la care se recurge numai n masura n care partajul nu se poate realiza prin celelalte doua modalitati372, fie pentru ca ele nu pot fi mpartite n natura sau atribuite unui copartas373, fie pentru ca toti copartasii solicita sa se recurga la aceasta modalitate374. Deci, daca partile solicita mpartirea constructiilor n natura si se opun la vnzarea prin licitatie publica, instanta nu poate dispune sistarea indiviziunii prin aceasta modalitate375. n practica s-a decis ca, n cazul unui imobil aflat n zona de sistematizare expus demolarii modalitatea cea mai indicata de lichidare a indiviziunii este aceea de scoatere a imobilului la vnzare prin licitatie, deoarece astfel se realizeaza egalitatea ntre copartasi. att pentru situatia n care imobilul se va expropria ntr-un viitor apropiat, ct si n cazul n care se va produce mai trziu. Aceasta desigur, n masura n care mparteala nu se amna pna la data exproprierii sau daca nici un copartas nu accepta sa i se atribuie imobilul lui. la valoarea de circulatie376. Daca n masa de mpartit exista bunuri partajabile n natura si bunuri ce urmeaza a fi scoase la vnzare, instanta va pronunta o singura hotarre,
372

Trib. Supr.. sec. civ., dec. nr. 224/1980, Revista Romna de Drept nr.7/1980. pag.52 si dec. nr. 819/1982. Revista Romna de Drept nr.5/l983,p.76 si dec. nr. 469/1988, Revista Romna de Drept nr.l/1989,p.64; C.S.J.. sec. civ., dec. nr. 49/1990, Dreptul nr.9-12/1990, pag. 240. 373 C.S.J., sec. civ., dec. nr. 49/1990, Dreptul nr. 9-12/1990, pag. 240; Trib. Suprem, dec. nr. 224/1980, Revista Romna de Drept nr. 7/1980, pag. 52. 374 n cazul partajului succesoral, art.736 alin. 1 C. civ., permite vnzarea bunurilor mobile daca majoritatea copartasilor o apreciaza necesara pentru plata datoriilor succesiunii. 375 Trib. Supr.. sec. civ., dec. nr. 475/1981, Revista Romna de Drept nr. 11/1981, pag.45. 376 Trib. Supr., sec. civ., dec. nr. 803/1980. Revista Romna de Drept nr.2/1981. pag.65 si dec. nr.999/1982, Revista Romna de Drept nr.7/1983, pag.58. 132

dupa ce se finalizeaza si vnzarea377.

10.Hotarrea de partaj

Hotarrea de partaj este actul final prin care se desavrseste aceasta procedura speciala378, si deoarece este supusa conditiilor de fond si de forma, ca si cailor de atac din dreptul comun, nu vom face dect unele precizari n privinta efectelor si a punerii ei n executare379.

a) Dispozitiile de la art. 786 C. civ., au aplicare generala si, ca urmare, partajul are efect declarativ380, chiar daca indiviziunea a izvort din alta cauza dect mostenirea. Regula caracterului declarativ al partajului, desi este prevazuta de art. 786 C. civ. n materia mpartelilor succesorale, este aplicabila oricarei sistari a starii de indiviziune, de coproprietate ori devalmasie381 Prevederile art. 786 C. civ. duc la concluzia ca partajul nu este translativ de proprietate, caci bunurile sunt dobndite direct de erezi de la defunct, care le transmite drepturile cu efect retroactiv, din chiar ziua deschiderii mostenirii, iar nu "ex nunc", din ziua
377 378

Trib. Suprem, sec. civ., dec. nr. 1837/1956, Justitia Noua nr. 1/1958, pag. 100. Tocmai de aceea hotarrea trebuie sa puna capat indiviziunii si nu sa se margineasca sa arate doar care sunt drepturile partilor din proces - Trib. Supr., col. civ., dec. nr. 171/1956.Culegere de Decizii 1956,vol. I, pag.319. 379 V. M. Ciobanu, Tratat teoretic si practic de procedura civila, vol. II, Ed. National, Bucuresti, 1997, pag. 570. 380 A se vedea pentru amanunte: M. Cantacuzino, Elementele dreptului civil, Editura All, 1998, pag. 253-255; M. Eliescu, Curs de succesiuni, pag. 518-538; C. Statescu, Drept civil. Contractul de transport. Drepturile de creatie intelectuala. Succesiuni, pag. 254-256; Fr. Deak, Tratat de drept succesoral, pag. 567-569; D. Chirica, Drept civil. Succesiuni, pag. 328-330; V. M. Ciuca, Procedura partajului succesoral, pag. 167-169; M. Costin, Principiul efectului declarativ al partajului n lumina practicii judiciare, Revista Romna de Drept nr. 5/1972, pag. 110. 381 Trib. Suprem, Plen. dec. de ndrumare nr. 3/1968, n Culegere de Decizii 1968, pag. 11. 133

desavrsirii partajului. Consecintele juridice ale efectului declarativ al partajului382: -actele de nstrainare sau de grevare efectuate de unul dintre copartasi cu privire la bunul comun vor fi sau nu eficace, dupa cum bunul respectiv a revenit sau nu nstrainatorului383; -actul de partaj, avnd un caracter declarativ nu este supus transcrierii n registrele de publicitate imobiliara pentru a fi opozabil tertilor; -hotarrea de partaj nu poate constitui just titlu pentru invocarea uzucapiunii de 10 ani pna la 20 de ani384, al carui punct de plecare trebuie sa se gaseasca ntr-un act translativ de proprietate. -copartasii nu se bucura de actiunea rezolutorie daca unii dintre ei nu executa mparteala, ntruct nu pot fi considerati ca si-au ncalcat drepturile, nefiind succesori n drepturi unul fata de celalalt.

b) n ceea ce priveste retroactivitatea hotarrii de partaj, au fost formulate opinii diferite. Astfel, ntr-o opinie se considera ca, n cazul sotilor, efectul de mpartire retroactiveaza pna la data ncetarii sau desfacerii casatoriei, moment pna la care regimul juridic al bunurilor a fost acela al devalmasiei si numai de la aceasta data, pe cote-parti, iar ntr-o alta opinie, ca dreptul de proprietate comuna al sotilor asupra bunurilor nu se naste la ncetarea sau desfacerea casatoriei, ci n momentul dobndirii bunurilor, adica n timpul casatoriei, si ca urmare, hotarrea de partaj are efect retroactiv pna n acest

382

V. M. Ciobanu, Tratat teoretic si practic de procedura civila, vol. II, Ed. National, Bucuresti, 1997, pag. 571 -573. 383 A se vedea C.S.J., s. civ., dec. nr. 2603/1993, n Buletinul Jurisprudentei. Culegere de decizii pe anul 1993, pag. 39. 384 A se vedea n acest sens: Trib. Suprem, complet de judecatori, dec. nr. 70/1979, Revista Romna de Drept nr. 3/1980, pag. 66-67. 134

moment385.

c) n principiu, hotarrea de partaj, ca si orice alta hotarre judecatoreasca, constituie titlu executoriu. Hotarrea de partaj ramasa definitiva constituie titlu executoriu si este susceptibila de executare, indiferent daca n actiune sa cerut sau nu predarea efectiva a bunurilor si chiar daca instanta nu a dispus predarea386. Solutia este importanta din punct de vedere practic, caci astfel cum s-a remarcat si n jurisprudenta ntr-o asemenea mprejurare nu este necesara promovarea unei actiuni n revendicare de catre unul dintre copartasi mpotriva acelui copartas care detine bunul si refuza sa-l predea387. Daca nsa bunul este detinut de un tert, calea actiunii n revendicare este necesara, ntruct hotarrea de partaj nu este opozabila acestuia388. Hotarrea de partaj prin care se dispune predarea bunurilor, instituie o obligatie simpla, chiar daca n dispozitiv se indica si valoarea fiecarui bun, astfel ca nu se poate face executarea prin echivalent389. Actiunea de partaj nu se limiteaza numai la a constata calitatea de
385 386

Florea Magureanu, Drept procesual civil, Ed. a V-a, Ed. All Beck, 2002, pag. 557. Plenul Trib. Suprem, dec. de ndrumare nr. 3/1968, n ndreptar interdisciplinar de practica judiciara, pag. 378. 387 Trib. Suprem, Plen. dec. de ndrumare nr. 33/1968, n I. Mihuta, Al. Lesviodax, Repertoriu de practica judiciara civila a Tribunalului Suprem si a altor instante judecatoresti pe anii 1952-1969, Ed. Stiintifica, Bucuresti, 1970, nr. 1397, pag. 453-454. 388 A se vedea M. Ionescu, Executarea hotarrilor de partaj, n Revista Romna de Drept nr. 4/1969, pag. 126-127. 389 pag. Perju, Dreptul nr.4/1993. pag.53-54. Vezi n sens contrar Trib. Jud. Sibiu, dec. civ., nr. 1079/1992 cu nota aprobativa B. Diamant, V. Luncean si notele critice G.D. Ilies, A. Ilies (II) si V. Patulea (III), Dreptul nr.5-6/1994, pag. 161-167. n sensul solutiei potrivit careia n situatia n care prta a nstrainat bunurile mobile ce se gasesc la ea si pe care a fost obligata sa le predea, oferind reclamantei doar contravaloarea lor de la data pronuntarii sentintei de partaj, aceasta, n caz de refuz, poate refuza o actiune n despagubiri, fara a i se putea opune puterea lucrului judecat, vezi Trib. jud. Cluj. dec. civ. nr.392/1992 cu nota explicativa D. Chirica, Dreptul nr.8/1993, pag.58-66. 135

copartas a partilor, la stabilirea masei bunurilor de mpartit, a cotelor ce se cuvin copartasilor din dreptul de proprietate si loturile atribuite; de ndata ce actiunea de partaj a fost solutionata, partile sunt ndreptatite, n virtutea dreptului lor de proprietate excesiva, stabilit prin hotarrea judecatoreasca, sa pretinda si predarea efectiva a bunurilor. Solutionarea altor probleme dect proprietatea, cum ar fi identitatea bunului sau realitatea detinerii sale de catre copartas, se poate realiza pe calea contestatiei la executare390. Executarea cu privire la predarea bunurilor mpartite poate fi solicitata de partea interesata nauntrul termenului general de prescriptie391. Dreptul de proprietate poate fi nsa dovedit n continuare cu hotarrea de partaj care nusi pierde puterea de lucru judecat cu privire la masa partajabila, la calitatea de copartasi a partilor si la cotele ce li se cuvin392 sau atribuirea bunurilor393.

Daca nsa partile declara n mod expres ca nu solicita predarea bunurilor, atunci hotarrea de partaj nu este susceptibila de executare silita394 (cu exceptia eventualelor sulte) si pentru ca partea interesata sa intre n posesia bunurilor atribuite si a caror predare i-a fost refuzata de ceilalti
390 391

Florea Magureanu, Drept procesual civil, Ed. a V-a, Ed. All Beck, 2002, pag. 557. ntabularea dreptului de proprietate recunoscut printr-o astfel de hotarre se poate face si dupa trecerea termenului de 3 ani prevazut de art.6 din Decretul nr. 167/1958, textul nefiind aplicabil deoarece intabularea hotarrii de partaj nu reprezinta un act de executare a acesteia, ci doar o formalitate proprie unei masuri de publicitate - Jud. Medias, sent. civ., nr. 19/1971 cu nota critica C. Abuseanu si nota aprobativa B. Diamant, Revista Romna de Drept nr.3/1972, pag. 133: n sens contrar a se vedea si C.A. Timisoara, dec. civ. nr. 1000/1994, n Revista...nr.2/1995, pag.54, nr. 6. 392 Trib. Suprem, s. civ., dec. nr. 103/1984, n Culegere de Decizii 1984, pag. 128. 393 Trib. Supr.. sec. civ., dec. nr. 103/1984, Revista Romna de Drept nr. 11/1984. pag.69 si dec. nr. 2223/1985, Revista Romna de Drept nr.9/1986. pag.65-66 si dec. nr. 175/1989. Dreptul nr.l-2/1990, pag.133-134. 394 Daca nsa unii copartasi au fost obligati, printr-o asemenea hotarre, sa plateasca sulte, n privinta acestora poate fi pusa n executare n termenul de 3 ani. 136

copartasi, este necesara introducerea unei cereri n revendicare395. Si o atare hotarre si pastreaza puterea de lucru judecat, putndu-se opune prescriptia dreptului de a cere executarea silita numai cu privire la obligatia de a plati sulte396.

11.Cheltuielile de judecata

Cheltuielile de judecata vor fi suportate mpreuna de parti, n functie de cota ce li se cuvine avnd n vedere ca partile au calitate dubla397. n privinta cheltuielilor de judecata trebuie facute totusi cteva precizari: daca un copartas formuleaza cereri care s-au dovedit a fi nefondate si au prilejuit cheltuieli deosebite (de ex. s-a contestat compunerea masei si reclamantul a completat taxa de timbru sau prtul a introdus cerere reconventionala), acestea vor fi suportate exclusiv de acea parte398.

395

G. Boroi, D. Radescu, Codul de procedura civila comentat si adnotat, Ed. All, 1994, pag. 877. Plen. Trib. Supr., dec. de ndr.nr.3/1968, pct.2, n ndreptar interdisciplinar, pag.379-380. 396 Trib. Suprem, Plen. dec. de ndrumare nr. 3/1968, n Culegere de Decizii 1968, pag. 14. 397 Trib. Suprem, sec. civ., dec. nr. 1085/1972, I. Mihuta, Repertoriu de practica judiciara civila a Tribunalului Suprem si a altor instante judecatoresti pe anii 19691975, Ed. Stiintifica, Bucuresti, 1976, pag. 378. 398 Trib. Supr., sec. civ., dec. nr. 1085/1972, dec. nr. 2234/1972, n I. Mihuta, Repertoriu de practica judiciara civila a Tribunalului Suprem si a altor instante judecatoresti pe anii 1969-1975, Ed. Stiintifica, Bucuresti, 1976, pag. 378 si dec. nr. 1410/1976. Culegere de Decizii 1976, pag. 242. 137

CAP. VII

PROCEDURA ACTIUNILOR POSESORII

1.Consideratii generale asupra actiunilor posesorii

Vorbind despre clasificarea actiunilor civile n functie de natura dreptului ce se valorifica prin actiune, am aratat ca actiunile reale imobiliare se mpart n actiuni petitorii si actiuni posesorii, dupa cum urmaresc apararea dreptului de proprietate unui imobil sau a altui drept real imobiliar, respectiv posesia unui imobil, deci o situatie juridica de fapt399. Definitie: Actiunea posesorie reprezinta mijlocul procedural prin intermediul caruia posesorul - iar n unele cazuri si detentorul precar - poate solicita instantei de judecata sa-l oblige pe prt sa nceteze orice act de tulburare ori sa-i restituie bunul de care a fost deposedat n mod ilicit400. Scopul cererilor posesorii este de a apara posesia bunurilor imobile, ca o situatie de fapt, dar de care legea leaga anumite consecinte juridice. Reclamantul, tulburat n posesia sa, poate obtine pe calea unei judecati rapide obligarea prtului de a nceta de ndata orice act de tulburare, fara a interesa daca el este si titularul dreptului de proprietate. Interesul protejarii posesiei consta, n primul rnd, n aparenta dreptului. Aparnd pe posesor, n
399

A se vedea pentru o cercetare monografica referitoare la posesie, D. Gherasim, Teoria generala a posesiei n dreptul civil romn, Ed. Academiei, Bucuresti, 1986. 400 A se vedea pentru definirea actiunilor posesorii: C. Statescu, Drept civil. Persoana fizica. Persoana juridica. Drepturile reale, pag. 795; D. Lupulescu, Drept civil. Drepturile reale principale, pag. 189; Gr. Porumb, Codul de procedura civila comentat si adnotat, vol. II, pag. 454; D. Gherasim, Teoria generala a posesiei n dreptul civil romn, Editura Academiei, Bucuresti, 1989, pag. 137-138; V. M. Ciobanu, n Tratat teoretic si practic de procedura civila, vol. II, pag. 533. 138

majoritatea cazurilor, cererea posesorie apara nsusi proprietarul sau titularul unul alt drept real, care nsa nu va mai fi obligat sa faca proba anevoioasa a dreptului de proprietate, ci numai dovada ca poseda bunul n conditiile cerute de lege pentru exercitarea cererilor posesorii. n al doilea rnd, persoana care pretinde un drept asupra unui bun nu trebuie sa recurga singura la tulburarea sau deposedarea celui care l poseda, nimanui nu-i este ngaduit sa-si faca singur dreptate401. Actiunile posesorii si au justificare datorita interesului de a mentine o stare de fapt existenta si de a reprima orice acte de tulburare a posesiunii ori de deposedare. Ceea ce este specific actiunii posesorii, si trebuie subliniat si n acest context, este tocmai mprejurarea ca prin intermediul ei se apara nsusi dreptul asupra lucrului402 . n acelasi timp, nu se poate face abstractie de faptul ca adeseori posesia corespunde nsusi dreptului de proprietate asupra lucrului. Prin urmare, o data cu protectia posesiei, ca stare de fapt, se realizeaza indirect si apararea dreptului de proprietate. Exista nsa si cazuri n care posesia asupra unui lucru este despartita de dreptul real asupra bunului. Apararea posesiei ca stare de fapt se impune si de data aceasta, caci neglijenta titularului face sa se creeze o aparenta de drept n favoarea unei alte persoane403.

Avantajele ocrotirii posesiunii prin intermediul unor actiuni derogatorii de la dreptul comun sunt multiple. Astfel, n cazul actiunilor posesorii nu se mai
401

G. Boroi, D. Radescu, Codul de procedura civila comentat si adnotat, Ed. All, 1994, pag. 888. 402 C. Statescu, Drept civil. Persoana fizica. Persoana juridica. Drepturile reale, pag. 796. A se vedea de asemenea: M. N. Costin, Marile institutii ale dreptului civil, Editura Dacia, Cluj-Napoca, vol. I, 1982, pag. 401; D. Gherasim, Teoria generala a posesiei n dreptul civil romn, Editura Academiei, Bucuresti, 1989, pag. 138-139 403 C. Statescu, Drept civil. Persoana fizica. Persoana juridica. Drepturile reale, pag. 775776. 139

pune problema unei veritabile "probatio diabolica", caci ceea ce trebuie dovedit este simplul fapt al posesiei, iar nu titlul de proprietate. Pe de alta parte, actiunile posesorii se solutioneaza de urgenta si cu precadere fata de alte cauze. Datorita avantajelor pe care le prezinta, calea actiunii posesorii este adeseori preferata chiar si de titularul dreptului de proprietate404. Actiunea posesorie constituie asadar cea mai rapida cale de aparare, conservare si de redobndire a posesiei, n cazul n care aceasta a fost pierduta, fara a interesa daca reclamantul este sau nu titularul dreptului de proprietate. Este suficienta dovada ca poseda bunul n conditiile cerute de lege pentru exercitarea cererilor posesorii405. Actualele dispozitii ale art. 674-676 C. proc. civ. contin nsa o reglementare sumara a actiunilor posesorii. Textele mentionate enunta doar conditiile actiunilor posesorii si determina unele reguli de procedura n materie. Indicnd conditiile actiunilor posesorii art. 674 C. proc. civ. face trimitere, astfel cum este firesc, la dispozitiile art. 1846-1847. Aceste din urma texte definesc posesia si determina conditiile necesare pentru a putea prescrie.

2.Obiectul actiunii posesorii

Actiunile posesorii sunt destinate sa ocroteasca posesiunea bunurilor imobile si a drepturilor reale imobiliare susceptibile de a fi dobndite prin prescriptie achizitiva. Solutia poate fi desprinsa si din dispozitia cuprinsa n art. 674 pct.

404 405

I. Les, Drept procesual civil. Curs universitar, ed. Lumina Lex, 2002, pag. 262. V. Busila, Actiunile reale in dreptul roman si evolutia lor n dreptul civil modern, lasi, 1907, pag. 81 si urm.; V. Georgescu, Actiunile posesorii, Legalitatea Populara nr. 7/1956, pag. 771. 140

3 C. proc. civ., text care se refera la cerintele necesare pentru uzucapiune406. Actiunile posesorii apara nu dreptul de proprietate sau un alt drept real, ci o stare de fapt, posesia, fara sa intereseze deci cui apartine dreptul real. Chiar daca de cele mai multe ori posesia corespunde unei stari de drept si ca astfel se apara nsusi dreptul de proprietate sau alt drept real, actiunile posesorii si pastreaza identitatea si justificarea reglementarii lor tocmai datorita mprejurarii ca asigura apararea mai lesnicioasa, eficienta si rapida a posesiei ca simpla stare de fapt. Pe de alta parte, aparnd posesia ca simpla stare de fapt, se descurajeaza cei care, ntr-o ordine juridica stabilita, ncearca sa-si faca dreptate singuri407. Actiunile posesorii au un scop limitat, ntruct prin ele se apara simplul fapt al posesiei, fara a se pune n discutie existenta dreptului408. Interesul protejarii posesiei consta, n primul rnd, n aparenta dreptului. Aparnd pe posesor, n majoritatea cazurilor, cererea posesorie apara nsusi proprietarul sau titularul unul alt drept real, care nsa nu va mai fi obligat sa faca proba anevoioasa a dreptului de proprietate, ci numai dovada ca poseda bunul n conditiile cerute de lege pentru exercitarea cererilor posesorii. n al doilea rnd, persoana care pretinde un drept asupra unui bun nu trebuie sa recurga singura la tulburarea sau deposedarea celui care l poseda, nimanui nu-i este ngaduit sa-si faca singur dreptate409.

406 407

Gr. Porumb, Codul de procedura civila comentat si adnotat, vol. II, pag. 454. C. Statescu, Drept civil. Persoana fizica. Persoana juridica. Drepturile reale, E.D.P., Bucuresti, 1970, pag.796; Vezi totusi pentru controverse cu privire la fundamentul posesiei E. Herovanu. Principiile, pag.263-277; S. Banu (I), E. Chele (II), n legatura cu fundamentul ocrotirii posesorii, Revista Romna de Drept nr. 2/I972, pag.81-90. 408 A se vedea n acest sens: Trib. Suprem, col. civ., dec. nr. 524/1954, vol. 3, pag. 316; dec. nr. 400/1955, Culegere de Decizii 1955, vol. I, pag. 44; dec. nr. 439/1057, Culegere de Decizii 1957, pag. 313. 409 G. Boroi, D. Radescu, Codul de procedura civila comentat si adnotat, Ed. All, 1994, pag. 888. 141

Semnalam ca n ce priveste bunurile mobile, art. 1909 alin. 1 C. civ. dispune ca acestea "se prescriu prin faptul posesiunii lor, fara sa fie trebuinta de vreo scurgere de timp". Prin urmare, ocrotirea posesorie, n conditiile art. 674-676 C. proc. civ, nu se poate extinde si asupra bunurilor mobile, caci n acest caz simplul fapt al posesiei de buna-credinta valoreaza titlu de proprietate ("en fait de meubles, possession vaut titre"). Protectia juridica a bunurilor mobile se poate realiza nsa pe cale petitorie. De data aceasta calea posesorie apare ca inutila, ntruct posesia se confunda practic cu proprietatea 410. Prin intermediul actiunilor posesorii poate fi aparat, n principiu, orice drept real imobiliar, cum este dreptul de proprietate, uzul, uzufructul, abitatia si servitutea. Legat oarecum de aceasta este de aratat ca actiunea posesorie este calificata ca o actiune reala imobiliara. La fel nsa si actiunea petitorie. Si totusi ele au particularitati care le deosebesc. Actiunea posesorie, chiar daca apara uneori indirect un drept real imobiliar (proprietatea, uzul, uzufructul, abitatia, servitutea - cu precizarile ce vom face), nu are calificarea de actiune reala pentru ca pe calea ei s-ar valorifica un drept real, din moment ce nu se pune n cadrul procesului n discutie dreptul real, ci pentru ca ea poate fi introdusa mpotriva oricarei persoane care, prin faptele sale, tulbura exercitarea pasnica la posesiei sau 1-a deposedat pe posesor de bunul sau. n schimb, actiunea petitorie este reala pentru ca prin intermediul ei se urmareste protectia unui drept real imobiliar411. Legea acorda ocrotire, pe calea actiunilor posesorii, si servitutilor continue si aparente (art. 675 C. proc. civ.). Aceasta protectie nu se acorda nsa

410 411

I. Les, Drept procesual civil. Curs universitar, ed. Lumina Lex, 2002, pag. 563. V. M. Ciobanu, Tratat teoretic si practic de procedura civila, vol. II, Ed. National, Bucuresti, 1996, pag. 534. 142

servitutilor discontinue si neaparente, ntruct ele nu sunt susceptibile de posesie; ele reprezinta mai degraba simple acte de ngaduinta din partea proprietarului fondului, iar nu manifestarea incontestabila a unei posesii publice si continue din partea titularului acelei servituti412.

3.Formele actiunilor posesorii

Codul de procedura civila impune conditii diferite de exercitare a actiunilor posesorii, dupa cum tulburarea sau deposedarea s-a facut ori nu prin violenta. n acest sens art. 674 alin. 2 C. proc. civ. precizeaza ca daca tulburarea sau deposedarea s-a facut prin violenta reclamantul este scutit de a face dovada ceruta la punctele 2 si 3 ale aceluiasi text. Datorita acestui fapt s-a apreciat ca n dreptul nostru trebuie sa fie recunoscute doua categorii de actiuni posesorii: o actiune posesorie n complngere si o actiune posesorie n reintegrare413:

a) Cererea n complngere este aceea prin care reclamantul solicita nlaturarea unei tulburari obisnuite a posesiei pasnice, prin ncalcarea ei de catre prt, precum mutarea unui gard, intrarea vitelor prtului pe terenul reclamantului etc.

b) Prin cererea n reintegrare, reclamantul solicita restabilirea situatiei anterioare n cazul n care a intervenit o deposedare sau tulburare cu violenta, de exemplu, reclamantul a fost evacuat cu forta din imobil, prin
412

N. Petrovici, I. Niculescu, nota la dec. civ. nr. 1616/1967 a Trib. reg. Oltenia, n Revista Romna de Drept nr. 4/1969, pag. 138. 413 G. Boroi, D. Radescu, Codul de procedura civila comentat si adnotat, Ed. All, 1994, pag. 888. 143

violenta sau amenintari.

Distinctia dintre cele doua actiuni posesorii este deja traditionala si ea si pastreaza actualitatea.

Este adevarat nsa ca legislatia noastra nu face referire expresa la cele doua categorii de actiuni posesorii, dar nici nu este sarcina legiuitorului de a se ocupa de conceptualizari doctrinare, de simple speculatii teoretice ori de clasificari didactice. Determinarea nsa a unor conditii distincte pentru exercitarea actiunilor posesorii constituie un temei suficient pentru mentionata clasificare.

4.Conditiile de exercitare a actiunilor posesorii

Potrivit art. 674 alin. 1 C. proc. civ: "Cererile privitoare la posesiune vor fi admise numai daca: 1. nu a trecut un an de la tulburare sau deposedare; 2. reclamantul dovedeste ca, nainte de aceasta data, el a posedat cel putin un an; 3. posesiunea lui ntruneste conditiile cerute de art. 1846-1847 din Codul civil".

Conditiile enuntate mai sus sunt nsa necesare numai n cazul actiunii n complngere. Actiunea n reintegrare este admisibila daca reclamantul face dovada primei conditii: introducerea cererii nauntrul termenului de un an414.

414

I. Les, Drept procesual civil. Curs universitar, ed. Lumina Lex, 2002, pag. 565. 144

1. Prima conditie prevazuta de art. 674 pct. 1 C. proc. civ. sa nu fi trecut un an de la tulburare sau deposedare - ne apare mai nti ca o cerinta de ordin procedural privitoare la exercitiul actiunii. Aceasta deoarece termenul de un an, prevazut de lege, este un termen de prescriptie. n schimb, cerintele prevazute de art. 674 pct. 2 si 3 C. proc. civ. sunt considerate ca si cerinte de fond415.

Problema ocrotirii posesorii nu se pune dect din momentul n care a intervenit un act de tulburare sau de deposedare. Art. 674 alin. 1 C. proc. civ. se refera n mod expres la conceptele anterior mentionate, fara a le preciza nsa continutul. De aceea, unele precizari doctrinare se impun. Tulburarea, la care se refera n primul rnd art. 674 pct. 1 C. proc. civ., consta n acte sau fapte prin care se contesta posesia si poate fi de fapt sau de drept. Tulburarea de fapt exista, de exemplu, atunci cnd prtul executa lucrari pe terenul aflat n posesia altuia ori ngradeste un asemenea teren sau muta gardul dintre doua proprietati. Dimpotriva, tulburarea de drept rezulta din acte juridice, care neaga sau contrazic dreptul celui ce poseda, cum ar fi notificarea de catre prt de a-i plati lui chiria si nu celui cu care a ncheiat contractul sau cererea facut de prt catre autoritatile publice de a-i acorda autorizatie de constructie pe terenul aflat n posesia reclamantului416. Faptele materiale ca nu sunt facute n scopul de a se mpotrivi faptului posesiei, cum ar fi, taierea unor copaci, culegerea unor fructe, distrugerea unei parti dintr-o cladire etc., nu dau nastere la o cerere posesorie, ci la una n despagubiri. Tulburarea poate fi si de drept, n cazul in care rezulta dintr-

415 416

V. Georgescu, Actiunile posesorii, Legalitatea Populara nr. 7/1956, pag.786-787. V. M. Ciobanu, Tratat teoretic si practic de procedura civila, vol. II, Ed. National, Bucuresti, 1996, pag. 535-536. 145

un act juridic ce ncalca posesia sau folosinta pasnica a titularului (spre exemplu notificarea facuta locatarului sau arendasului de catre o persoana car pretinznd ca este proprietar al imobilului, cere ca plata chiriei sau arendei sa-i fie facuta ei, iar nu celui cu care s-a ncheiat contractul; punerea n posesie a unui tert, prin intermediul executorului judecatoresc, n baza unui nscris autentic de vnzare-cumparare investit cu formula executorie sau a unui titlu executoriu, cu nesocotirea dreptului chiriasului etc). Si tulburarea drept presupune intentia de a aduce atingere posesiei titularului417. Tulburarea si deposedarea se concretizeaza ntr-un fapt material sau ntr-un act juridic facut cu intentia de a se mpotrivi posesiei unei persoane. Din punct de vedere etimologic exista totusi o deosebire esentiala ntre tulburare si deposedare. Deposedarea, la care de asemenea se refera art. 674 pct. 1, este mai energica, deoarece conduce chiar la pierderea completa a posesiei. De exemplu, n lipsa proprietarului, cineva se instaleaza n locuinta acestuia, pretinzndu-se n drept de a o stapni ca proprietar sau prtul care culege de pe cmp recolta posesorului, comportndu-se ca posesor al terenului. n concret, delimitarea la care ne referim are semnificatii sub aspectul posibilitatilor de exercitare a actiunilor posesorii. ntr-adevar, art. 674 alin. 1 C. proc. civ. deschide calea actiunii posesorii n complngere att n cazul tulburarii, ct si al deposedarii. De asemenea, actiunea n reintegrare poate fi exercitata att n caz de tulburare, ct si de deposedare. n acest din urma caz, art. 674 alin. 2 C. proc. civ. impune doar conditia ca tulburarea sau deposedarea sa fie facuta cu violenta. Simplele acte de tulburare nu sunt suficiente pentru a da nastere la o actiune
417

G. Boroi, D. Radescu, Codul de procedura civila comentat si adnotat, Ed. All, 1994, pag. 889. 146

posesorie. Mai este necesar, astfel cum se remarca si n doctrina, ca tulburarea sa fie facuta cu intentia de a se mpotrivi faptului posesiei418. Deci, legea pretinde ca posesorul sa nu stea inactiv un timp prea ndelungat, deoarece altfel protectia posesorie va trece asupra tulburatorului. Se apreciaza419 ca legiuitorul a considerat o posesiune care se lasa tulburata pentru o perioada mai mare de un an ca prea vicioasa pentru a mai merita apararea independenta de dovada dreptului. Data la care a intervenit tulburarea se socoteste n functie de mprejurarile n care s-a produs actul sau faptul de natura a tulbura posesia420. n cazul n care cererea se introduce dupa expirarea termenului de un an, ea va fi respinsa ca inadmisibila, ntruct este vorba despre o conditie speciala de exercitiu a dreptului la actiune n aceasta materie. n situatia faptelor continuate de tulburare a posesiei, termenul socoteste de la data primului act de tulburare (nceputul tulburarii posesie iar nu de la data ultimului act de tulburare (concluzia se impune avndu-se vedere si celelalte doua conditii de exercitiu ale cererilor n complngere)421.

2. reclamantul dovedeste ca, nainte de aceasta data, el a posedat cel putin un an;

418

Gr. Porumb, n Codul de proceduri civila comentat si adnotat, vol. II, pag. 456; V. Negru, D. Radu, Drept procesual civil, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1972, pag. 380; E. Herovanu, Principiile procedurii judiciare, vol. I, pag. 283; V. Georgescu, Actiunile posesorii, Legalitatea Populara nr. 7/1956, pag. 788; G. Giurca, Elementul subiectiv n solutionarea actiunilor posesorii, Revista Romna de Drept nr. 6/1968, pag. 98. 419 M. B. Cantacuzino, Elementele Dreptului civil, Dan Emil, Codul de procedura civila adnotat, Ed. a II-a, Editura Alcalay & Co, Bucuresti, 1914 pag. Cartea Romneasca, Bucuresti, 1921, pag. 116. 420 Florea Magureanu, Drept procesual civil, Ed. a V-a, Ed. All Beck, 2002, pag. 536. 421 G. Boroi, D. Radescu, Codul de procedura civila comentat si adnotat, Ed. All, 1994. 147

n sistemul legislatiei noastre, posesiunea de un an apare ca o conditie esentiala a ocrotirii acesteia pe calea actiunilor posesorii, caci numai o posesie bine caracterizata trebuie sa se bucure de o atare protectie; n caz contrar ocrotirea posesorie nu se justifica. Termenul de un an se calculeaza din ziua tulburarii sau deposedarii n urma, adica n sens invers calcularii termenului de prescriptie. n toate cazurile reclamantul va trebui sa produca dovezi pertinente spre a stabili durata posesiei. Cel mai adesea, n aceasta materie se recurge la proba testimoniala, ntruct este vorba de stabilirea unor fapte materiale. n conditiile n care, potrivit art. 674 C. proc. civ., cererile privitoare la posesie vor fi admise daca nu a trecut un an de la tulburare sau deposedare, iar reclamantul dovedeste ca, nainte de aceasta data, a posedat cel putin un an, n conditiile cerute de art. 1846 si 1847 C. civ., s-a aratat n practica judiciara ca daca deposedarea sau tulburarea s-a facut prin violenta, cel ce formuleaza actiunea n justitie trebuie sa dovedeasca numai prima dintre conditiile mentionate. De aceea, n speta, instantele trebuie sa ceara partilor sa faca probe, fiind necesar sa se verifice daca si pna cnd au detinut reclamatii terenul, n ce conditii au exercitat posesia (existenta unei conventii ntre proprietar si posesor determinnd precaritatea posesiei), precum si limitele suprafetei asupra careia s-a ntins posesia acestora422. Dovada posesiei nu trebuie facuta pentru ntreg intervalul ei, adica zi de zi, fiind suficient sa se dovedeasca originea posesiei si cteva fapte caracteristice din care sa poata trage concluzia continuitatii posesiei423.
422

C.S.J., s. civ., dec. nr. 2010/30 oct. 1992, n G. Boroi, D. Radescu, Codul de procedura civila comentat si adnotat, Ed. All, 1994, pag. 893. 423 E. Herovanu, Principiile procedurii judiciare, Institutul de arte grafice Lupta", Bucuresti, 1932, vol. I, pag. 282; D. Lupulescu, Dreptul de proprietate personala, pag. 238. 148

mpotriva prezumtiei de continuitate, prtul poate face dovada contrara424. n cazul n care reclamantul nu a posedat un an ntreg, poate sa uneasca posesia sa cu posesia autorului sau, n temeiul art. 1860 C. civ.425. n aceste cazuri, trebuie ca posesia sa se refere la acelasi imobil, cele doua posesii sa fie una n continuarea celeilalte (fiind inadmisibila ntreruperea), cel ce invoca posesia sa fie continuator al primului posesor (transmitatorul posesiei sa fi fost si el un simplu posesor), pe baza unui raport juridic426. n practica s-a stabilit ca raportul juridic trebuie sa aiba uneori caracterul unui act translativ de proprietate, n caz contrar urmnd sa nceapa o posesie noua427. Conditia posesiei anuale este ceruta de lege numai n cazul actiunii posesorii n complngere, nu si n cel al actiunii n reintegrare. Aceasta nu nseamna nsa ca n cazul reintegrarii nu se cere ca posesorul sa fi fost n posesie o anumita perioada de timp, orict de scurta ar fi ea428.

3. posesiunea lui ntruneste conditiile cerute de art. 1846-1847 din Codul civil

Admiterea actiunii posesorii este conditionata de existenta unei posesii "ad

424

A se vedea n acest sens si D. Andrei, R. Popescu, Examen teoretic al practicii Tribunalului Suprem referitor la uzucapiune, n Revista Romna de Drept nr. 11/1984, pag. 46-49. 425 A se vedea pentru amanunte privind jonctiunea posesiilor, C. Statescu, G. Brsan, Drept civil. Teoria generala a drepturilor reale, Universitatea Bucuresti, 1980, pag. 299300. 426 Trib. Suprem, sec. civ., dec. nr. 2100/1979, Culegere de Decizii, 1979, pag. 40, 41, dec. nr. 1515/1979, Revista Romna de Drept nr. 1/1980, pag. 65; C. Statescu, G. Brsan, Drept civil. Teoria generala a drepturilor reale, Universitatea Bucuresti, 1980, pag. 299300. 427 A se vedea n acest sens: Trib. Suprem, sec. civ., dec. nr. 1582/1982, Culegere de Decizii 1982; dec. nr. 1267/1982, Culegere de Decizii 1982, pag. 18, dec. nr. 63/1984, pag. 68-69. 428 I. Les, Drept procesual civil. Curs universitar, ed. Lumina Lex, 2002, pag. 569. 149

uzucapionem ", adica cum se exprima art. 1847 C. civ, continue, nentrerupte, netulburate, publice si sub nume de proprietar. Aceste calitati ale posesiei sunt cerute de lege pentru dobndirea dreptului de proprietate pe calea prescriptiei achizitive; ele sunt necesare nsa si pentru producerea celorlalte efecte juridice ale posesiei. Astfel este necesar ca: -posesia sa fie exercitata n nume propriu (art. 1846 C. civ.); -posesia sa fie continua, adica sa fie exercitata n mod regulat, fara intermitente anormale (art. 1847 si art. 1848 si art. 1850 C. civ.); Viciul acestei conditii l constituie discontinuitatea, care, potrivit art. 1848 C. civ., exista atunci cnd posesia se exercita n mod neregulat, cu intermitente anormale", fiind nsa si bunuri a caror folosinta se exercita cu intermitenta, cum ar fi o plantatie de pomi fructiferi, vite de vie etc. n aceste cazuri, posesia este continua daca sunt savrsite acte de folosinta, potrivit naturii acelui bun. Continuitatea se prezuma pna la proba contrara, iar viciul discontinuitatii este absolut (art. 1862 C. civ) si vremelnic (art. 1856 C. civ.), ntruct poate fi invocat de oricine are interes si nceteaza dupa ce posesorul si reia posesia continua. Cel ce invoca acest viciu al posesiei trebuie sa-l dovedeasca429. n plus, mprejurarea ca posesia este continua sau discontinua este lasata la aprecierea instantei, care se va orienta functie de natura si destinatia bunului respectiv.

-posesia sa fie nentrerupta, adica posesorul sa nu fi fost lipsit de folosinta sau exercitiul dreptului prin fapta unui tert (art. 1847, art. 1849-1850, art. 1863-1873 C. civ.); -posesia sa fie netulburata (pasnica), deci sa nu fie ntemeiata sau pastrata
429

C. Crisu, Actiuni civile n justitie, pag. 313 150

prin acte de violenta fata de adversar sau din partea acestuia (art. 1847 si art. 1851 C. civ.); Ultima cerinta nu mai este necesara atunci cnd reclamantul este titularul unui dezmembramnt al dreptului de proprietate sau un detentor. Apoi, ntreruperea posesiei nu trebuie confundata cu discontinuitatea acesteia, deoarece prima este o consecinta a faptelor unei terte persoane, iar cea dedoua se datoreaza intermitentelor pe care nsusi posesorul le produce. Si aceasta conditie poate fi dovedita prin orice mijloc de proba. n ceea priveste caracterul nentrerupt si cel continuu, art. 1850 C. civ. creeaza prezumtie n favoarea posesorului actual, n sensul ca daca el probeaza ca posedat la un moment anterior, este presupus ca a posedat n tot timpul intermediar, fiind nsa admisibila proba contrara.

5.Reguli procedurale privind solutionarea actiunilor posesorii

Codul de procedura civila nu cuprinde dispozitii derogatorii de la dreptul comun cu privire la competenta de solutionare a actiunilor posesorii, n aceste conditii, recursul la regulile dreptului comun este singura solutie. Prin urmare, n temeiul dispozitiilor art. 1 pct. 1 C. proc. civ. competenta materiala de solutionare a actiunilor posesorii revine judecatoriilor430. Din punct de vedere al competentei teritoriale, actiunile posesorii fiind actiuni reale imobiliare, competenta apartine instantei n raza careia se afla situat bunul imobil. Normele de competenta n aceasta materie sunt imperative. ncalcarea lor atrage necompetenta absoluta a instantei, putnd fi invocata de

430

I. Les, Drept procesual civil. Curs universitar, ed. Lumina Lex, 2002, pag. 569. 151

oricare dintre parti, de procuror sau de instanta din oficiu431. Cu privire la cererea de chemare n judecata nu exista prevederi speciale, astfel ca se aplica regulile de drept comun. Odata cu capatul principal se pot pretinde si despagubiri pentru prejudiciul cauzat prin tulburare sau deposedare, asupra lor urmnd sa se pronunte, n temeiul art. 17 C. proc. civ., instanta competenta sa solutioneze actiunea posesorie432. Aceasta Reclamantul mai trebuie sa manifeste o grija particulara spre a-si motiva cererea n drept pe dispozitiile art. 674 C. proc. civ. spre a nlatura orice posibil echivoc cu privire la natura petitorie sau posesorie a cererii. Aceasta deoarece daca din modul de redactare a cererii ar rezulta ca reclamantul a nteles sa puna n discutie dreptul de proprietate actiunea sa va fi considerata ca una petitorie. De asemenea, va trebui acordata o atentie sporita identificarii ct mai precise a imobilului (prin vecinatati, suprafata si prin datele topografice necesare)433. Calitate procesuala activa n actiunile posesorii are cel care poseda sau detine n temeiul unui contract bunul imobil si care a fost tulburat n posesia sau detentia acelui bun434. Posesor poate fi nsusi proprietarul bunului respectiv, sau chiar mpotriva pretinsului proprietar435. n cazul proprietatii pe cote-parti sau al indiviziunii, actiunea posesorie poate fi folosita n raporturile dintre copartasi, numai de cel care stapneste bunul
431 432

Florea Magureanu, Drept procesual civil, Ed. a V-a, Ed. All Beck, 2002, pag. 540. Trib. Supr. sec. civ., dec. nr. 1477/1976, Culegere de Decizii 1976, pag. 232-234. Nu a fost considerata admisibila formularea n cadrul actiunii posesorii a pretentiei obligarii prtului de a ridica constructia facuta pe terenul reclamantului prin tulburarea posesiei, considerndu-se ca o asemenea cerere implica discutarea dreptului de proprietate - Trib. Supr., col. civ., dec. nr. 524/1954, Culegere de Decizii 1952-1954. 433 I. Les, Drept procesual civil. Curs universitar, ed. Lumina Lex, 2002, pag. 570. 434 Fl. Magureanu, Drept procesual civil romn, vol. III, Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 1998, pag. 41. 435 Trib. Suprem, sec. civ., dec. nr. 943/1971, Revista Romna de Drept nr. 2/1972, pag. 176; dec. nr. 239/1985, pag. 26. 152

imobil separat si exclusiv, public si pasnic, nu si atunci cnd posesia este exercitata de catre att pentru sine, ct si pentru ceilalti436. Fata de terti, posesorie trebuie folosita de catre toti coproprietarii, deoarece altfel ar nsemna sa i se recunoasca numai celui care exercita actiunea o posesie exclusiva asupra bunului, ceea ce desigur ar nesocoti drepturile celorlalti437. Daca este vorba de coposesiune, care poate exista si n cazul altor drepturi reale, fiecare coposesor poate folosi actiunea posesorie pentru a-si apara coposesia, n conditiile art. 674 C.proc. civ.438, instanta fiind obligata ntr-o asemenea situatie sa stabileasca limitele coposesiei, astfel nct nici unul din coposesori sa nu fie stnjenit n exercitiul posesiei sale439. Potrivit prevederilor art. 676 C. proc. civ., cererea posesorie poate fi introdusa si de cel care detine bunul imobil n temeiul unui contract ncheiat cu posesorul (proprietarul), cum ar fi locatarul, arendasul etc, cu conditia ca tulburarea sa nu fie cauzata de nsasi posesor, caz n care cel prejudiciat are la ndemna actiunile de drept comun, rezultate din contract, reclamantul putnd sa se plnga numai mpotriva tertilor. Detentorul precar trebuie sa dovedeasca titlul n baza caruia detine bunul440.

436

Cas. I, dec.nr. 984/1937. Codul 1944, pag. 313, nr. 12; Trib. Supr., col. civ., dec. nr. 1591/1957, Culegere de Decizii 1957, pag. 314; Trib. reg. Brasov, dec. civ. nr. 44/1958 cu nota aprobativa L. Anghel, Legalitatea Populara nr. 9/1959, p.92; Trib. Jud. BistritaNasaud, dec. civ. nr,559/1970, Revista Romna de drept nr. 7/1972, pag. 151. 437 Trib. Supr., sec. civ., dec. nr. 1327/1971, n I. Mihuta, Repertoriu de practica judiciara civila a Tribunalului Suprem si a altor instante judecatoresti pe anii 19691975, Ed. Stiintifica, Bucuresti, 1976, nr. 97; Trib. jud. Hunedoara, dec. civ. nr. 866/1978, Revista Romna de Drept nr. 12/1978, pag. 57. 438 D. Gherasim, Consideratii despre coposesiune, Revista Romna de Drept nr. 7/1984, pag. 9. 439 Trib. Supr., sec. civ., dec. nr. 1526/1984, Revista Romna de Drept nr. 6/1985, pag. 69. 440 C.S.J., sec. civ., dec. nr. 1592/1991 (nepublicata), conform Florea Magureanu, Drept procesual civil, Ed. a V-a, Ed. All Beck, 2002, pag. 539. 153

Sub aspectul regimului probelor sunt de facut cteva precizari. Pe de o parte art. 674 C. proc. civ. reglementeaza procedura, derogatorie de la dreptul comun, pentru cererile privitoare la posesiune, cu scopul de a ocroti o stare de fapt prin care se manifesta drepturile reale. n cadrul acestei proceduri, reclamantul nu are obligatia de a face dovada, anevoioasa de cele mai multe ori, a dreptului de proprietate sau a altui drept real al sau. De aici rezulta ca, n cadrul acestei proceduri, nu se poate solutiona o cerere care necesita dovada dreptului de proprietate, cum ar fi cererea pentru ridicarea unei constructii efectuate pe terenul altuia441.

n cadrul actiunilor posesorii trebuie sa se tina seama si de unele particularitati ce sunt determinate de natura actiunilor posesorii si de faptul ca ele se solutioneaza de urgenta si cu precadere fata de alte cauze. De asemenea, va trebui sa se tina seama de faptul ca n cadrul actiunilor posesorii reclamantul nu urmareste stabilirea dreptului de proprietate, ci numai respectarea posesiei sale. Asa fiind:

cea mai frecventa proba este cea testimoniala. O atare dovada poarta cel
mai adesea asupra existentei actelor de tulburare sau deposedare si a datei la care acestea s-au produs. Daca nsa reclamantul invoca o tulburare de drept proba se va face, n mod frecvent, prin prezentarea actului care este de natura sa conteste posesiunea acestuia. Prtul are si el posibilitatea de a combate, prin probe testimoniale, sustinerile reclamantului.

nscrisurile pot fi folosite, adeseori, pentru a proba calitatile posesiei si

pentru a justifica dreptul reclamantului de a uni posesiunea sa cu posesiunea antecesorului. n cadrul actiunilor posesorii instanta trebuie sa recurga nsa
441

Trib. Suprem, col. civ., dec. nr. 400/25.03.1955, Culegere de Decizii 1955, vol. l, pag.

44 154

la o cercetare sumara a nscrisurilor prezentate de parti, spre a nu ajunge la o veritabila cercetare a fondului dreptului, caci ntr-un asemenea cadru procesual nu se poate cerceta dect aparenta dreptului. Suntem aici n fata unei situatii asemanatoare cu aceea privitoare la cercetarea aparentei dreptului n cadrul procedurii ordonantelor presedintiale.

O proba frecvent folosita n practica si adeseori concludenta pentru

solutionarea litigiului este cercetarea la fata locului. La fata locului pot fi audiati si martorii, daca instanta gaseste ca acest lucru este util. Cercetarea la fata locului este deosebit de utila mai ales pentru identificarea imobilului si a portiunii din acesta asupra careia s-au exercitat actele de tulburare sau de deposedare. Legitimare procesuala pasiva are autorul tulburarii sau deposedarii ori succesorii acestuia, indiferent daca sunt universali, cu titlu universal sau cu titlu particular. n jurisprudenta mai veche442 s-a precizat ca daca tulburarea angajeaza si raspunderea celui ce a dat ordinul de a o savrsi, aceasta nu nseamna ca exonereaza de raspundere pe autorul de fapt al tulburarii, ntruct legea nu distinge daca autorul faptului a lucrat n numele sau sau din ordinul altor persoane. n sfrsit, sa retinem ca actiunea posesorie se poate exercita si mpotriva proprietarului, daca sunt ndeplinite conditiile prevazute de art. 674 C. proc. civ.443. n cadrul actiunilor posesorii poate fi formulata cerere

reconventionala, admisibilitatea acesteia fiind conditionata de legatura obiectului acesteia cu pretentiile reclamantului (daca ndeplineste conditiile prevazute la art. 674-675 C. proc. civ). Ca urmare, nu va fi admisa cererea
442 443

Cas. I. dec. nr. 390/1940, Codul 1944, pag. 313, nr. 14. V. M. Ciobanu, Tratat teoretic si practic de procedura civila, vol. II, Ed. National, Bucuresti, 1997, pag. 542. 155

reconventionala daca prin aceasta se urmareste valorificarea dreptului de proprietate.

6.Hotarrea pronuntata n actiunile posesorii Asupra actiunii posesorii instanta se pronunta printr-o sentinta. Hotarrea pronuntata trebuie sa cuprinda elementele prevazute de art. 261 C. proc. civ. Solutiile pronuntate de instanta pot fi de admitere sau de respingere a actiunii444:

Hotarrea de admitere a actiunii posesorii produce efecte juridice

multiple. Principalul efect pe care-l determina hotarrea pronuntata n posesoriu vizeaza nsa repunerea partilor n situatia anterioara. Daca reclamantul a solicitat si despagubiri, iar acestea sunt ntemeiate, instanta va dispune obligarea prtului la suportarea lor. Solutia de admitere a actiunii face ca posesiunea reclamantului sa-si mentina toate calitatile necesare pentru dobndirea dreptului de proprietate prin intermediul prescriptiei achizitive.

Daca conditiile art. 674 C. proc. civ. nu sunt ntrunite instanta va

dispune respingerea actiunii. O atare hotarre determina mentinerea starii de fapt din momentul nvestirii instantei de fond. De data aceasta, posesia reclamantului se considera ntrerupta si nu poate conduce la dobndirea dreptului de proprietate prin uzucapiune. Reclamantul care a pierdut procesul va putea promova ulterior o actiune n revendicare.

Hotarrile pronuntate n cererile posesorii sunt susceptibile de a dobndi putere de lucru judecat numai fata de o alta cerere posesorie si numai daca

444

I. Les, Drept procesual civil. Curs universitar, ed. Lumina Lex, 2002, pag. 571. 156

mprejurarile de fapt avute n vedere la darea solutiei au ramas neschimbate. Ele nu au nsa putere de lucru judecat n petitoriu, astfel nct cel care a pierdut n cererea posesorie poate sa introduca o cerere n revendicarea dreptului de proprietate cu privire la bunul imobil respectiv. nsa, hotarrea prin care s-a stabilit, ntr-o cerere petitorie, dreptul de proprietate are putere de lucru judecat n problema posesiei, deci cel care a pierdut ntr-o cerere n revendicare nu poate sa solicite, printr-o cerere posesorie, ocrotirea posesiei asupra bunului respectiv445.

Cap.VIII. Procedurile necontencioase

Procedura necontencioasa cuprinde normele care reglementeaza activitatea instantelor judecatoresti si a altor organe prin care se rezolva cereri ce nu urmaresc stabilirea unui drept potrivnic fata de o alta persoana. Spre deosebire de procedura contencioasa, procedura necontencioasa se caracterizeaza prin lipsa unui litigiu, prin inexistenta unui conflict de interese. Tocmai de aceea, ea mai este denumita si procedura gratioasa sau voluntara. De asemenea, nesolutionndu-se un litigiu, nseamna ca actul de procedura pe care-1 va pronunta instanta nu se bucura, n principiu, de puterea lucrului judecat. Acest act de procedura este, de regula, constitutiv de drepturi, instanta fiind chemata sa se pronunte asupra unei situatii juridice noi, lund masuri pentru viitor446. Un exemplu de procedura necontencioasa este aceea prin care se acorda personalitate juridica asociatiilor si fundatiilor; de aceea, baroul de
445

G. Boroi, D. Radescu, Codul de procedura civila comentat si adnotat, Ed. All, 1994, pag. 891. 446 G. Boroi, D. Radescu, Codul de procedura civila comentat si adnotat, Ed. All, 1994., pag. 603. 157

avocati poate exercita, n calitate de persoana interesata, calea de atac a apelului, mpotriva nfiintarii unei fundatii care ar permite membrilor ei sa dea consultatii juridice447. Alte exemple sunt448: -eliberarea unor recipise sau acte aflate n depozitul instantei; -eliberarea unor sume depuse cu titlu de cautiune; -n materie de executare silita (de exemplu, cererea de distribuire a sumelor realizate din vnzarea bunurilor mobile si imobile ale debitorului, din poprire, din urmarirea veniturilor unui imobil; cererea de fixare a termenului de vnzare la licitatie a imobilului urmarit, cererea unui creditor pentru ntocmirea tabloului de ordine al creditorilor etc.); -numirea unui curator special de catre instanta judecatoreasca, n cazurile prevazute de art. 44 C. proc. civ. (daca incapabilul nu are reprezentant legal si exista urgenta, n caz de conflict de interese ntre

reprezentat si reprezentant, cnd a fost chemata n judecata o persoana juridica si aceasta nu are reprezentant) si de art. 87 pct. 10 C. proc. civ. (pna la intervenirea n proces a mostenitorilor, interesele mostenirii pot fi reprezentate de un curator special numit de instanta); -nscrierea societatilor agricole n registrul anume destinat, judecatorie; -investirea cu formula executorie a cambiilor si a cecurilor (art. 61 alin. 3 din Legea nr. 58/1934 si art. 53 alin. 3 din Legea nr. modificate etc. Procedura necontencioasa este si aceea prin care se acorda personalitate 59/1934, tinut de

447 448

C.S.J., sectia civila, decizia nr. 3375/1999, n B.J., Baza de date. G. Boroi, D. Radescu, Codul de procedura civila comentat si adnotat, Ed. All, 1994., pag. 604-605. 158

juridica asociatiilor si fundatiilor. De aceea, baroul de avocati poate exercita, n calitate de persoana interesata, calea de atac a apelului mpotriva nfiintarii unei fundatii care ar permite membrilor ei sa dea consultatii juridice, ca fiind contrara prevederilor Legii nr. 51/1995deorganizare si functionare a avocaturii (C.S.J., sectia civila, decizia nr. 3375/1999, n B.J., Baza de date) Spre deosebire de procedura con-tencioasa, procedura necontencioasa se caracterizeaza prin lipsa unui litigiu, prin neexistenta unui conflict de interese. De aceea, o atare procedura se mai numeste si gratioasa sau voluntara. Ea permite ca apelul sa poate fi facut de orice persoana interesata, chiar daca nu a fost citata la judecarea cererii (C.S.J., s. civ., dec. nr. 3375 din 15 octombrie 1999, n B.j. CD. 1999, p. 154); Cererea va cuprinde numele si domiciliul celui care o face si ale persoanelor pe care acesta cere sa fie chemate inaintea instantei, precum si aratarea pe scurt a obiectului, motivarea cererii si semnatura. Ea va fi insotita de inscrisurile pe care se sprijina.

Instanta isi verifica competenta din oficiu, putand cere partii lamuririle necesare. Daca instanta se declara necompetenta va trimite dosarul instantei in drept sa hotarasca. ntruct textul nu face nicio distinctie, el vizeaza si competenta teritoriala, solutie logica, avnd n vedere ca neexitnd parti cu interese contrarii, nu ar avea cine sa invoce necompetenta teritoriala n acele cazuri n care, potrivit dreptului comun, ar avea caracter relativ. Verificarea

159

competentei se face n temeiul pieselor de la dosar, instanta putnd cere partii lamuririle necesare449. n cazul n care se ridica pretentii cu privire la cereea formulata procedura va dobndi un caracter contencios . Spre exemplu, daca o persoana solicita eliberarea unei sume de bani consemnate, iar un alt creditor ridica pretentii asupra aceleiasi sume, cererea dobndeste caracter contencios, astfel nct instanta o va respinge450. Pentru a determina caracterul contencios sau necontencios al cererii de nfiintare a unui sechestru asigurator, nu este esential sa se stabileasca daca cererea a fost sau nu formulata n cadrul unui proces (pentru a-i conferi si ei caracterul contencios, pe baza regulii ca secundarul are aceeasi natura juridica cu principalul), ci daca printr-o atare cerere se urmareste sau nu stabilirea unui drept potrivnic "fata de o alta persoana", iar instanta de judecata, solutionnd-o, are sau nu a se pronunta n sensul stabilirii unui astfel de drept. Or, nici printr-o r\p instituire a unei masuri asiguratorii si nici prin ncheierea prin care instanta de judecata rezolva aceasta cerere nu se urmareste si, respectiv, nu se. stabileste vreun drept potrivnic celeilalte parti din proces. Deci, este vorba de o procedura necontencioasa ce se realizeaza m cadrul unui proces n curs (care se desfasoara n conditiile unei proceduri contencioase)451. Incheierea prin care se incuviinteaza cererea este executorie. Ea este supusa recursului.

449

G. Boroi, D. Radescu, Codul de procedura civila comentat si adnotat, Ed. All, 1994., pag. 604. 450 G. Boroi, D. Radescu, Codul de procedura civila comentat si adnotat, Ed. All, 1994., pag. 604. 451 T. j. Sibiu, dec. civ. nr. 467/06.09.1990, cu note de B. Diamant, V. Luncean (I) si V. Patulea (II), Dreptul nr. 12/1991, p. 87-93. 160

Termenul de recurs va curge de la pronuntare, pentru cei care au fost de fata, si de la comunicare, pentru cei care au lipsit. Recursul poate fi facut de orice persoana interesata, chiar daca nu a fost citata la dezlegarea cererii. Executarea incheierii poate fi suspendata de instanta de recurs cu sau fara cautiune. Recursul se judeca in camera de consiliu. 1 2. Decizii ale Curtii Constitutionale

Prin ncheierea din 18 iunie 2001, pronuntata n Dosarul nr. 1.316/2000, Tribunalul Constanta - Sectia comerciala a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 61 din Legea nr. 58/1934 asupra cambiei si biletului la ordin, cu modificarile ulterioare, si ale art. 333336 din Codul de procedura civila, exceptie ridicata de Societatea Comerciala "C & C CONSACO" - S.R.L. din Constanta. n motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine ca dispozitiile art. 333 alin. 1 din Codul de procedura civila sunt neconstitutionale deoarece "se lasa la latitudinea reclamantului citarea sau nu a celorlalte parti interesate", iar prin prevederile art. 61 din Legea nr. 58/1934 "se permite instantei de judecata sa solutioneze, fara citarea partilor, cererea de investire cu formula executorie a cambiei si biletului la ordin, incalcandu-se astfel dreptul la aparare al debitorului, care este lipsit de posibilitatea de a invoca eventuale ilegalitati". Totodata autorul exceptiei sustine ca dispozitiile legale criticate contravin si prevederilor art. 11 alin. 1 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului,

161

precum si ale art. 14 pct. 3 lit. d) din Pactul international cu privire la drepturile civile si politice. Tribunalul Constanta - Sectia comerciala, exprimandu-si opinia cu privire la exceptia de neconstitutionalitate, apreciaza ca dispozitiile legale criticate nu incalca dreptul la aparare garantat de Legea fundamentala. Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, ncheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate. Guvernul, n punctul sau de vedere, apreciaza ca prevederile art. 61 din Legea nr. 58/1934 si ale art. 333-336 din Codul de procedura civila nu contravin dispozitiilor constitutionale ale art. 24. Se arata n acest sens ca art. 336 din Codul de procedura civila prevede dreptul persoanei interesate, chiar daca nu a fost citata, de a ataca ncheierea instantei prin care s-au investit cu formula executorie cambia si biletul la ordin. De asemenea, se mai arata ca sistemul procedural al executarii cambiale pune la dispozitie debitorului somat calea de atac a opozitiei, prevazuta de art. 62 din Legea nr. 58/1934, pentru a-si exercita dreptul la aparare. Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate. () Autorul exceptiei sustine ca dispozitiile legale criticate incalca prevederile art. 24 din Constitutie, conform carora: "(1) Dreptul la aparare este garantat. (2) n tot cursul procesului, partile au dreptul sa fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu."

162

n motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se invoca, totodata, si ncalcarea urmatoarelor texte din reglementarile internationale: - art. 11 alin. 1 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului, potrivit caruia "Orice persoana acuzata de comiterea unui act cu caracter penal are dreptul sa fie presupusa nevinovata pana cnd vinovatia sa va fi stabilita n mod legal n cursul unui proces public n care i-au fost asigurate toate garantiile necesare apararii sale." - art. 14 pct. 3 lit. d) din Pactul international cu privire la drepturile civile si politice, conform caruia "Orice persoana acuzata de comiterea unei infractiuni penale are dreptul, n conditii de deplina egalitate, la cel putin urmatoarele garantii:[...] d) sa fie prezenta la proces si sa se apere ea nsasi sau sa aiba asistenta unui aparator ales de ea; daca nu are aparator, sa fie informata despre dreptul de a-l avea si, ori de cte ori interesul justitiei o cere, sa i se atribuie un aparator din oficiu, fara plata, daca ea nu are mijloace pentru a-l remunera" [...]. Examinnd exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca aceasta este nentemeiata. () Critica de neconstitutionalitate a textelor legale mentionate n raport cu dispozitiile art. 24 din Legea fundamentala este cu att mai nefondata, cu cat n aceasta materie sunt prevazute, tocmai ca un reflex al dreptului la aparare, anumite cai de atac. Astfel, () art. 336 alin. 2 si 4 din Codul de procedura civila prevede ca ncheierea de ncuviintare a unei cereri necontencioase este supusa apelului, care poate fi exercitat de orice persoana interesata, chiar daca nu a fost citata la dezlegarea cererii.

163

Totodata Curtea constata ca invocarea, n motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, a dispozitiilor art. 11 alin. 1 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului si ale art. 14 pct. 3 lit. d) din Pactul international cu privire la drepturile civile si politice este nerelevanta, deoarece aceste dispozitii reglementeaza drepturi specifice procesului penal. Incheierile nu au puterea lucrului judecat

1. Elementele lucrului judecat sunt acelea care structureaza institutia juridica la care ne referim si care-i determina efectele. Aceste elemente rezulta din art. 1201 C.civ., text care se refera la tripla identitate de parti (eadem conditio personarum), obiect (eadem res) si cauza (eadem causa)452. Puterea de lucru judecat - "res iudicatapro veritate habetur", este reglementata n art. 1201 C. civ., ca o prezumtie legala absoluta irefragabila si n art. 166 C. proc. civ., ca o exceptie de fond, peremptorie si absoluta453. Pentru a exista putere de lucru judecat, trebuie sa existe tripla identitate: de parti, de obiect si de cauza. Fata de prevederile articolului pe care l adnoptam, nu dezvoltam aceste aspecte dincolo de aceasta prezentare generala, dezvoltare pe care de altfel am facut-o la articolele privind judecata n prima instanta din Doctrine LEGIS.

2. ncheierile de trimitere n posesie nu constituie un titlu opozabil cu putere de lucru judecat, deoarece aceste ncheieri sunt date n cadrul procedurii

452 453

I. Les, Drept procesual civil. Curs universitar, ed. Lumina Lex, 2002, pag. 282. G. G. Boroi, D. Radescu, Codul de procedura civila comentat si adnotat, Ed. All, 1994., pag. oi, D. Radescu, Codul de procedura civila comentat si adnotat, Ed. All, 1994, pag. 234. 164

necontencioase si, ca atare, sunt lipsite de puterea lucrului judecat454.

Procedura prevazuta in articolele de mai sus se intregeste cu dispozitiile de procedura contencioasa, in masura in care nu sunt potrivnice naturii necontencioase a cererii. Materiile necontencioase cu privire la care legea prevede o procedura speciala raman supuse dispozitiilor speciale, care se vor intregi cu cele prevazute in cuprinsul cartii de fata. Procedura necontencioasa se aplica si in cazurile in care legea da in caderea presedintelui instantei luarea unor masuri cu caracter necontencios. In aceste cazuri, presedintele este tinut sa pronunte incheierea in termen de cel mult 3 zile de la primirea cererii. Recursul impotriva incheierii date de presedintele judecatoriei se judeca de tribunal, iar recursul impotriva incheierii date de presedintele tribunalului sau curtii de apel se judeca de un complet al instantei respective. . n materie necontencioasa, exista si unele proceduri care contin o serie de norme derogatorii de la dispozitiile cu caracter general nscrise n art. 331337 C. proc. civ.. Dintre acestea mentionam455: - ncuviintarea sechestrului asigurator (art. 591-595; 597-601 C. proc. civ.); - ndreptarea hotarrilor (art. 281 C. proc. civ.); - ncuviintarea adoptiei; - nregistrarea partidelor politice; - ncuviintarea de catre judecatorul delegat a efectuarii unor nregistrari n

454 455

T. S., s. civ., dec. nr. 252/09.02.1956, C. D. 1956, vol. 2, pag. 280. G. Boroi, D. Radescu, Codul de procedura civila comentat si adnotat, Ed. All, 1994., pag. 605-606. 165

registrul comertului (Legea nr. 26/1990) etc.

CAP.IX. PROCEDURA ARBITRAJULUI

1.CONSIDERATII GENERALE ASUPRA CONVENTIEI DE ARBITRAJ

1. Notiune, forme

n literatura de specialitate conventia de arbitraj a fost definita ca reprezentnd ntelegerea partilor de solutiona un litigiu de comert international prin intermediul arbitrajului ocazional ori permanent1 sau acordul partilor contractului de comert international de a supune litigiul ivit ntre ele n legatura cu executarea acelui contract arbitrajului2.

166

Conventia de arbitraj se poate prezenta sub cele doua forme3: - compromisul sau conventia de compromis; - clauza compromisorie sau clauza de arbitraj; Compromisul este acordul prin care partile supun litigiul existent ntre elespre solutionarea unui arbitraj. Compromisul trebuie sa ndeplineasca anumite conditii. Sa se refere la un litigiu actual si determinat, mentionat ca atare n actul de compromis. n cazul n care partile au n vedere un litigiu, care nca nu s-a declansat, acordul lor privind arbitrarea acestui litigiu ne este compromis, ci o clauza compromisorie. Situatia este diferita daca fara a fi un litigiu deja nascut, exista faptul litigios, , adica acela care este susceptibil de a da nastere, ulterior, la un litigiu4; partile pot ncheia un compromise valabil. Existenta unui litigiu este de esenta contractului de compromis. Inexistenta litigiului semnifica lipsa de obiect a compromisului ;i este sanctionata cu nulitatea actului de compromis, precum si a sentintei care ar fi data n aceste conditii. Arbitrii pot statua numai asupra cererii ce au fost sesizati. Daca ei se pronunta cu privire la un litigiu inexistent, nseamna ca statueaza ultra petita, cu toate consecintele aferente unei asemenea statuari.5 Acordul partilor trebuie sa fie exprimat de asa natura nct sa rezulte ca arbitrii sunt nvestiti cu putere de a judeca, fiindca altfel acordul partilor ar putea exprima un alt contract ( tranzactie, expertiza ), dar nu un compromis, conventie de arbitraj. n cuprinsul compromisului partile trebuie sa desemneze arbitrul
167

( eventual arbitrii ) ce urmeaza sa statuieze asupra contenciosului lor. Desemnarea arbitrilor trebuie facuta prin aratarea numelui lor sau n orice alt mod de natura sa denote certitudinea n privinta identitatii persoanei desemnate ( cum ar fi de exemplu, desemnarea ca arbitru a presedintelui Curtii de arbitraj) ; n acest caz se ntelege ca va fi arbitru persoana care va avea aceasta calitate la momentul cnd trebuie sa aiba loc arbitrajul. Nedesemnarea arbitrilor prin actul de compromis antreneaza nulitatea actului respectiv; partile au nsa posibilitatea sa nlature acest viciu si sa acopere nulitatea actului, desemnnd ulterior arbitrul sau arbitrii. Actul de compromis trebuie sa contina precizarile necesare cu privire la organizarea arbitrajului asupra caruia partile au convenit, precum si procedura de arbitrare. De asemenea partile fixeaza si termenul nauntrul caruia urmeaza sa aiba loc arbitrajul. Acest termen este supus n ceea ce priveste modul de calcul regulilor dreptului comun. El poate fi nsa prorogat, expres sau tacit, prin acordul de vointa al partilor.6 Termenul poate fi suspendat n prezenta unor mprejurari, cum ar fi de pilda, desfasurarea unei proceduri penale fondata pe acelasi element de fapt cu privire la care este chemat sa se pronunte arbitrajul, precum si n cazul n care exista o chestiune prejudiciabila. n continutul actului de compromis poate fi inserata o clauza prin care arbitrii pot statua n echitate sau ex aeguo et bono. Expirarea termenului fixat de partii pentru nfaptuirea arbitrajului nu nrautateste

situatia de drept a acestora existenta n momentul mplinirii termenului.

168

Astfel, daca n actul de compromis s-a consemnat o recunoastere sau o marturisire a unei parti, acestea ramn cstigate cauzei, putnd fi invocate ulterior de catre cealalta parte mpotriva celui care la facut. n ipoteza n care actul de compromis este nul, ramn valabile toate acele prevederi ale lui ce sunt independente de cauza ce a provocat nulitatea si care poate fi, spre exemplu, omisiunea de desemnare a arbitrilor. Compromisul fiind un acord de vointa produce efectele unui contract, cum sunt bunaoara cele privind opozabilitatea ntre parti fata de terti. Tot astfel actul de compromis poate fi atacat prin actiunea n simulatie sau prin actiunea pauliana, cnd sunt ndeplinite conditiile cerute pentru promovarea acestor sanctiuni.
456

Compromisul se analizeaza si ca act judiciar,7deoarece el produce efecte specifice unor asemenea acte precum: ntreruperea prescriptiei actiunii cu referire la care el s-a perfectat, suspendarea perimarii unei proceduri declansate ntre aceleasi parti, pentru aceiasi cauza, mpiedicarea partilor de a supune litigiul respectiv unei alte judecati. Proba actului de compromis se face prin orice mijloace de dovada fiind vorba de un act pur consensual. Inexistenta compromisului poate fi invocata n diferite forme. De regula, ea se constata prin inserarea protestului partii interesate n procesulverbal sau n cuprinsul ncheierii date de arbitri. Participarea partilor la procedura de arbitraj sau achiesarea lor la sentinta arbitrala facuta expres sau tacit ( n acest din urma caz, prin

Constituie prorogare tacita, de pilda, prezentarea partilor n fata arbitrilor dupa expirarea termenului prestabilit.

169

executarea voluntara a sentintei) acopera lipsa actului de compromis redactat n scris. Clauza compromisorie este acordul prin care partile supun solutionarii unui arbitraj litigiul ce ar putea interveni ntre ele n legatura cu un contract. Clauza compromisorie este un acord anterior oricarui contencios ntre partile contractante; asadar litigiul trebuie sa, fie viitor si eventul.8 Prin aceasta clauza compromisorie se deosebeste de compromis, care priveste litigii deja existente ntre parti. Clauza compromisorie se nscrie ca o stipulatie n cuprinsul unui contact comercial.9 Este posibil nsa ca partile sa o adauge contractului respectiv chiar ulteror perfectarii lui, ele avnd libertatea sa-l completeze cu orice clauze doresc. Adaugarea sa ulterioara trebuie facuta nsa pna la ivirea litigiului, deoarece dupa acest moment orice clauza ar interveni cu privire la aceasta ar constitui un compromis n masura n care ar ndeplini conditiile compromisului, adica nscrisul constatator al conventiei respective ar contine, si expunerea litigiului (obiect al arbitrarii), precum si indicarea numelui arbitrilor. Atunci cnd din clauza compromisorie lipseste precizarea referitoare la desemnarea arbitrilor, actului respectiv nu i se va poate recunoaste nici valoarea de compromis si nici valoarea de clauza compromisorie.10 Indiferent daca clauza compromisorie este inserata n contractul principal ca o stipula tie distincta acestuia sau este constatata printr-un nscris separat ntocmit concomitent cu contractul sau la o data ulterioara, dar naintea ivirii litigiului ntre parti ea trebuie sa nu lase nici o urma de
170

ndoiala cu privire la vointa partenerilor contractuali de a supune eventuale litigii ce ar putea sa apara ntre ele n legatura cu executarea obligatiilor asumate prin contractul principal unui anumit arbitraj. Strnsa legatura dintre contractul principal si clauza

compromisorie confera acesteia din urma caracter accesoriu fata de acel contract. Clauza compromisorie este ntotdeauna legata de existenta contractului principal n care rezida de altfel ratiunea ei de a fi. Ea exista pentru ca exista contractul principal si se realizeaza ca o consecinta a existentei acestuia din urma. Durata n timp a acestei clauze coincide cu durata n timp a contractului, iar atunci cnd textul ei vizeaza si consecintele desfiintari contractului, actiunea sa n timp se prelungeste pna la lichidarea acelor consecinte. Pe de alta parte, cedarea contractului implica si cedarea cauzei compromisorii, ,n acelasi mod si cu respectarea acelorasi conditii de forma; exceptie fac doar cazurile n care clauza compromisorie se analizeaza ca fiind un contract intuitu personae. Aceasta clauza nu este totusi un veritabil contract accesoriu, pentru ca pastreaza o semnificativa autonomie fata de contractul principal. Premisa acestei autonomii se regaseste n nsusi obiectul clauzei, concretiznd n crearea conditiilor necesare pentru ca eventualele litigii referitoare la contractul principal sa fie supuse unei jurisdictii si unei proceduri deosebite. Autonomia clauzei compromisorii este suficient de concludenta pentru a da o relativa independenta11 cestei clauze fata de contractul de care se leaga. Autonomia clauzei compromisorii implica mai multe consecinte. Astfel motivele de nulitate ale actului principal nu se rasfrng asupra clauzei
171

compromisorii.12 Prin exceptie, unele motive de nulitate sunt comune ambelor operatiunii, cum ar fi cele ale viciilor de consimtamnt sau ale lipsei de capacitate. Nulitatea contractului principal nu i mpiedica pe arbitri sa decida asupra propriilor lor competente. Tot astfel, rezolutiunea sau rezilierea contractului nu afecteaza clauza compromisorie. Valabilitatea clauzei compromisorii nu este influentata nici de interventia ordinii publice, care ar nlatura unele stipulatii ale contractului principal. Legea care guverneaza conventia de arbitraj poate fi distinsa de legea aplicabila contractului principal. Pe planul raporturilor litigioase dintre parti, procedura arbitrara si fondul cauzei vor fi supuse unor legi diferite. Prin clauza compromisorie, care intervine mai nainte de orice litigiu, partile si asuma obligatia de a nchei un compromis n momentul n care s-ar naste un atare litigiu.14 Clauza compromisorie reprezinta forma obisnuita a conventiei de arbitraj. ntruct produce efectele unei conventii de arbitraj, eficacitatea clauzei compromisorii nu este conditionata de ncheierea unui copromis.15

2. Natura juridica a conventiei de arbitraj Natura contractuala a conventiei de arbitraj rezulta din manifestarea de vointa a partilor. n ambele forme ale conventie, partile se obliga sa supuna litigiul lor unui arbitraj, sa desemneze arbitrii si sa execute de buna voie hotarrea arbitrala. Natura procedurala a conventiei de arbitraj este configurata de finalitatea urmarita. Prin conventia de arbitraj nu se determina drepturile si
172

obligatiile reciproce ale partilor, ci se reglementeaza modalitatea n care ele vor fi stabilite de organul arbitral. Solutiile preconizate nu pot fi nsa absolutizate. Prin prisma componentelor sale, conventia de arbitraj are o natura dubla. Consecintele de ordin procedural ale conventiei de arbitraj sunt generate de o structura contractuala. Conventia de arbitraj este considerata ca un contract de comert exterior. Tot conventia de arbitraj este si un act de dispozitie, ntruct partile renunta la garantiile oferite de jurisdictia de stat si se obliga sa respecte hotarrea pronuntata de instanta arbitrala.17

3.CONDITIILE DE VALIDITATE ALE CONVENTIEI DE ARBITRAJ

1. Conditiile de forma

Pentru validitatea conventiei de arbitraj, legea romna cere ca aceasta sa fie redactata n forma scrisa.1 Cerinta formei scrise nu implica nsa existenta unui nscris unic. Conventia de arbitraj poate rezulta potrivit art.2 alin.3 din Regulamentul Comisiei de arbitraj de la Bucuresti si din savrsirea unor acte procedurale cum sunt introducerea de catre reclamant a unei cereri de arbitrare si comunicarea prtului prin care accepta solutionarea litigiului de catre organul arbitral. Forma scrisa a conventiei de arbitraj este prevazuta si de Conventia Europeana de Arbitraj International de la Geneva din 1961.
173

Conform art.I, par.2 lit.a, conventia de arbitraj poate sa prezinte forma unui nscris sub semnatura privata. De asemenea, si folosirea unor modalitati echivalente, clauza compromisorie sau compromisul putnd fi continute ntr-un schimb de scrisori, telegrame sau de comunicari prin telex. n acelasi sens dispune art.II, par.2 al Conventiei pentru recunoasterea si executarea sentintelor arbitrare straine de la New York din 1958: Prin conventie scrisa se ntelege o clauza compromisorie inserata ntr-un contract sau un compromis semnate ntre parti sau cuprinse ntr-un schimb de scrisori sau telegrame. n cazul n care partile sunt toate straine si convin ca diferendul lor sa fie solutionat de Comisia de arbitraj de la Bucuresti, conventia de arbitraj trebuie ncheiata n forma scrisa. Daca partile recurg nsa la un arbitraj ad-hoc din tara noastra, conditiile de forma exterioara vor fi determinate de legea locului unde s-a ncheiat conventia de arbitraj. De altfel, Conventia de la Geneva din 1961 precizeaza n art.I, par.2, lit.a, ca n raporturile dintre tari, ale caror legi nu impun forma scrisa pentru conventia de arbitraj, acordul partilor se poate ncheia n formele permise de aceste legi. Modul de redactare al conventiei de arbitraj poate fi diferit dupa cum partile au supus litigiul unui arbitraj ad-hoc sau unui arbitraj institutionalizat.2 n cazul unui arbitraj ad-hoc, partile trebuie sa stabileasca modalitatile de nominalizare a arbitrilor, sa determine locul arbitrajului si sa fixeze regulile de procedura pe carele vor urma arbitrii ( art.IV, par.1, lit.b din Conventia de la Geneva din 1961).

174

Partile au nsa posibilitatea sa opteze si pentru un regulament facultativ de arbitraj, de exemplu, Regulamentul UNCITRAL adoptat de Adunarea Generala a Organizatiei Natiunilor Unite la 15 decembrie 1976. n mprejurarea unui arbitraj institutionalizat, partile se vor referi la regulamentul institutiei desemnate ( art. IV, par.1, lit.a, din Conventia de la Geneva din 1961). n absenta altei prevederi, trimiterea se poate limita numai la indicare institutiei permanente de arbitraj.

2. Conditiile de fond

Conditiile de fond sunt cele obisnuite oricarei conventii: consimtamnt, capacitate, obiect, cauza (art.948. C. civ. ). Dintre acestea numai capacitatea si obiectul prezinta unele derogari de la regimul de drept comun. Capacitatea partilor de a ncheia o conventie de arbitraj se determina an functie de legea lor nationala. n unele legislatii, persoanele juridice de drept public nu pot subscrie la o conventie de arbitraj.3 ntre partile contractante, interdictia a fost nsa ndepartata de Conventia de la Geneva din 1961. Potrivit art.II, par.1, persoanele juridice de drept public, au facultatea de a ncheia n mod valabil conventii de arbitraj. Interdictia dreptului de a ncheia conventii arbitrale este de ordine interna si nu de ordine publica internationala.4 Conventia de arbitraj fiind un act de dispozitie, art.340 C. proc. civ. Stabileste ca persoanele care au capacitate deplina de exercitiu al drepturilor pot conveni sa solutioneze pe calea arbitrajului litigiile

175

patrimoniale dintre ele, n afara de acelea care privesc drepturi asupra carora legea nu permite a se face tranzactie. n cazul n care conventia de arbitraj se ncheie de catre un mputernicit se cere ca mandatul sa fie special. Potrivit art.1537C. civ., facultatea de a face o tranzactie cuprinde si dreptul de a consimti o conventie de arbitraj. Obiectul conventiei de arbitraj consta n obligatia partilor de a supune solutionarea litigiului cu privire, la relatiile lor contractuale unei proceduri arbitrale. Pentru a constitui obiectul unei conventii de arbitraj, litigiul dintre parti trebui sa fie arbitrabil. Prin arbitrabilitate se ntelege ca litigiul este susceptibil de solutionare pe calea arbitrajului.

n dreptul nostru, obiectul conventiei de arbitraj poate fi format din orice litigiu de comert international. Cu caracter derogatoriu, art.341 C.proc.civ. stabileste ca drepturile cu privire la care nu se poate face

tranzactie, nu poate forma obiectul unei conventii arbitrale. De exemplu, n materia falimentului, unde competenta este exclusiva a instantei de judecata.5

4.EFECTELE CONVENTIEI DE ARBITRAJ

Conventia de arbitraj produce efecte de natura contractuala si de natura procedurala.1

1. Efectele de natura contractuala ale conventiei de arbitraj

176

Conventia de arbitraj, fiind un acord de vointa are putere de lege ntre partile contractante (art.969 C.civ.: Conventiile legal facute au putere de lege ntre partile contractante.). Prin ncheierea conventiei de arbitraj, partile si asuma unele obligatii specifice. Ele se angajeaza sa supuna diferendul lor unui anumit arbitraj, sa aleaga arbitrii si sa execute de buna voie sentinta pronuntata.2 Efectele conventiei arbitrale se produc numai ntre partile n cauza (art. 973 C.civ. ). Datorita relativitatii efectelor sale, conventia de arbitraj este inopozabila tertelor pesoane Practica Comisiei de arbitraj de la Bucuresti este constanta n aceasta privinta. n conformitate cu principiul relativitatii conventiei arbitrale, inter5ventia tertilor n interes propriu n litigiul arbitral este conditionata de consimtamntul partilor. Tot astfel, admisibilitatea chemarii n garantie va depinde de acordul tertei persoane. Arbitral constituie o jurisdictie speciala, alte persoane dect cele care au convenit nu pot fi introduse n cauza mpotriva vointei lor. Conventia de arbitraj produce efecte si fata de succesorii partilor. n aceasta categorie se includ succesorii universali sau cu titlu universal, succesori cu titlu particular si creditori chirografari ai parilor.3

177

2. Efectele de natura procedurala ale conventiei de arbitraj

Sub aspectul finalitatii ndeplinite, conventia de arbitraj este un act procedural care da nastere unui efect principal si negativ, precum si unui efect complementar si pozitiv.4

2.1. Efectul principal si negativ

Rezida n excluderea competentelor instantelor judecatoresti de drept comun de a rezolva litigiul respectiv. n domeniul arbitrajului international, ntrunirea Comisiei de arbitraj de a solutiona un diferend exclude, pentru acel litigiu, potrivit art.4 alin.2 din Regulament, competenta instantelor de drept comun. n cadrul arbitrajului ad-hoc, nlaturarea competentei judiciare rezulta indirect din art.341 C.proc.civ., care admite aceasta forma de jurisdictie. Excluderea interventiei instantelor judecatoresti comporta si unele precizari. Prin ncheierea unei conventii de arbitraj, necompetenta judiciara va fi absoluta sau relativa. n prima situatie, exceptia de arbitraj poate fi invocata n orice faza a procedurii, de oricare dintre partile litigante si din oficiu de catre instanta. n cea de doua situatie, exceptia de arbitraj poate fi invocata numai de partea interesata nainte de nceperea dezbaterilor asupra fondului litigiului, in limine litis. Partile pot nsa renunta la invocarea conventiei de arbitraj. n principiu, necompetenta instantelor judecatoresti generata de o conventie de arbitraj este relativa ntruct rezulta din acordul partilor exprimat n compromis sau n clauza compromisorie. Art.3434 alin.2
178

C.proc.civ. dispune ca daca una dintre parti invoca exceptia de arbitraj, instanta de judecata si verifica competenta si retine litigiu spre

solutionare daca: a) prtul si-a formulat apararile n fond fara nici o rezerva ntemeiata pe conventia de arbitraj;

b) conventia arbitrala este lovita de nulitate ori de inoperanta; c) tribunalul arbitral nu poate fi constituit din cauze vadit imputabile prtului n arbitraj; n celelalte cazuri, instanta de judecata, la cererea uneia dintre parti, se va declara necompetenta daca va constata ca exista conventie arbitrala. n acelasi sens sunt dispozitiile art.180 din Legea nr.105 din 1992. Conventia de la New York din1958 precizeaza n art.II, par.3, ca tribunalul unui stat contractant, sesizat cu un litigiu privind o problema asupra careia partile au ncheiat o conventie n sensul prezentului articol, va ndruma partile la arbitraj, la cererea uneia dintre ele, daca nu constata ca zisa conventie este caduca, inoperanta sau nesusceptibila de a fi aplicata. La rndul ei, Conventia de la Geneva din 1961 prevede n art.VI, par.1, ca exceptia ntemeiata pe existenta unei conventii de arbitraj si prezentata n fata unei instante judecatoresti sesizate de catre una din parti la conventia de arbitraj, trebuie sa fie ridicate de prt, sub pedeapsa decaderii, nainte sau n momentul prezentarii apararilor sale asupra fondului, dupa cum legea instantei sesizate considera exceptia de necompetenta o chestiune de procedura sau de fond. Limitele incompetentelor instantelor judecatoresti sunt

configurate de momentul n care se invoca exceptia de arbitraj n cadrul unei actiuni judiciare.

179

n primul caz, instanta judecatoreasca poate examina exceptia de arbitraj nainte de sesizarea arbitrajului, ante litem. Daca va constata validitatea conventiei, instanta judecatoreasca admite exceptia si confirma competenta arbitrajului. n masura n care conventia partilor este caduca, inoperanta sau inaplicabila, instanta judecatoreasca va respinge exceptia de arbitraj. Competenta arbitrajului fiind nlaturata, litigiul retinut de instanta judecatoreasca spre a fi solutionat n fond. n al doilea caz, instanta judecatoreasca poate solutiona exceptia de arbitraj, dupa sesizare arbitrajului, pendente lite. n scopul evitarii conflictelor de competenta, art.IV, par.3 al Conventiei de la Geneva din 1961 dispune ca instantele judecatoresti vor suspenda, afara de cazul cnd exista motive grave, judecata asupra competentei arbitrilor pna la pronuntarea sentintei arbitrale. Suspendarea poate fi pronuntata numai la cererea partilor interesate. n al treilea caz, instanta de judecata poate sa se pronunte asupra exceptiei de arbitraj dupa pronuntarea hotarrii arbitrale, post litem. Litigiul fiind solutionat n fond, incompetenta instantei judecatoresti nceteaza. Instanta judecatoreasca va interveni cnd este sesizata cu o cale de atac mpotriva hotarrii arbitrale, n masura admisibilitatii sale, sau pentru a asigura executare sentintei arbitrale. n legatura cu admisibilitatea exceptiei de arbitraj, Conventia de la Geneva din 1961 cuprinde o norma restrictiva care permite mentinerea hotarrii arbitrale. Potrivit art.V, par.2, exceptiile de incompetenta care nu au fost ridicate, n termenele fixate, n fata arbitrilor, nu pot fi invocate nici n cursul unei proceduri judiciare ulterioare.

180

Solutia Conventiei se refera la facultatea partilor n virtutea legii determinate de norma conflictuala a instantei judecatoresti sesizate cu rezolvarea fondului. Cu toate acestea, judecatorul va putea controla decizia prin care arbitrul a constatat tardivitatea exceptiei. Datorita incompetentei arbitrilor, litigiul va fi solutionat de instanta judecatoreasca.

2.2 Efectul complementar si pozitiv

Se materializeaza n dreptul arbitrilor de a decide asupra propriei lor competente.5 n conformitate cu natura juridica a arbitrajului, validitatea conventiei arbitrale se apreciaza dupa legea contractului, iar regimul procedural al exceptiei de arbitraj, dupa legea fondului. n cadrul arbitrajului institutional, Comisia de arbitraj de la Bucuresti si verifica propria competenta de a solutiona un litigiu si hotaraste n aceasta privinta ( art.4, alin.1 din Regulament). Verificarea prealabila se exercita, potrivit caracterului regulilor de competenta, la cererea partilor sau din oficiu. n situatia n care conventia de arbitraj este nula, Comisia de arbitraj se desesizeaza n favoarea instantelor de drept comun. n domeniul arbitrajului ad-hoc localizat n Romnia, Codul de procedura civila nu se ocupa de aceasta problema. n absenta unei reglementari, asigurarea desfasurarii normale a arbitrajului justifica recunoasterea posibilitatii arbitrilor ocazionali de a se pronunta asupra propriilor lor competente.
181

Dispozitiile Conventiei de la Geneva din 1961 referitoare la stabilirea competentei, se aplica ambele forme ale arbitrajului. Conform art.V, par.3 arbitrul, a carui competenta este constatata nu trebuie sa se desesizeze de proces; el are dreptul de a hotar asupra propriei sale competente si asupra existentei si valabilitatii conventii de arbitraj sau a contractului din care conventia face parte. Acest drept al arbitrului este nsa admis sub rezerva controlului judiciar ulterior prevazut prin legea fondului. Tot Conventia de la Geneva din 1961 mparte exceptiile de

incompetenta n doua grupe diferite. Astfel prevederile par.1 si 2 ale art.V disting ntre exceptiile care atrag o incompetenta totala si exceptiile care determina o incompetenta partiala. Exceptiile ntemeiate pe inexistenta, nulitatea sau caducitatea conventiei de arbitraj pot fi invocate n cursul procedurii arbitrale cel mai trziu n momentul prezentarii apararilor de fond. Exceptiile ntemeiate pe ntinderea mputernicirilor arbitrilor pot fi invocate ndata ce se ridica, n procedura arbitrala, problema care ar depasi puterile conferite prin conventia de arbitraj. Exceptiile care nu au fost ridicate n termenele stabilite atrag decaderea partii din dreptul de a le mai invoca n cursul procedurii arbitrale precum si ulterior, ntr-o procedura judiciara. Aplicarea decaderii prezinta nsa o dubla limitare. n primul rnd, arbitrul va declara exceptia admisibila, daca ntrzierea partilor n ridicarea ei se datoreste unei cauze pe care o considera ntemeiata (art.V, par.1). n al doilea rnd, exceptiile de ordine publica, spre deosebire de cele lasate l facultatea partilor n virtutea legii aplicabile, pot fi invocate oricnd de catre parti si chiar din oficiu.

182

5.LEGEA APLICABILA CONVENTIEI DE ARBITRAJ

Conventia de arbitraj este guvernata de legea stabilita prin acordul partilor, lex voluntatis. Potrivit principiului lex voluntatis, conditiile de validitate si efectele conventie de arbitraj sun supuse legii desemnate de catre parti.1 n majoritatea sistemelor de drept, partile beneficiaza de o larga libertate de alegere n privinta legii aplicabila conventiei arbitrale. Extinderea principiului libertatii contractuale n materie conventiei de arbitraj este recunoscut si n dreptul romn. Legea nr. 105/1992 consacra aceasta libertate.2 Principiul libertatii de a alege se gaseste si n unele conventii internationale. Astfel Conventia pentru recunoasterea si executarea sentintelor arbitrale straine, adoptata l New York, la 10 ianuarie 1958, cere prin rt.v, par.1, lit.a, ca valabilitatea conventiei de arbitraj sa fie apreciata n virtutea legii careia partile au subordonat-o, sau n lipsa unor indicatii n acest sens, n virtutea legii tarii n care sentinta a fost data. Desi textul mentionat consacra pe lnga legea autonomiei si o solutie de rezerva, el nu lasa nici o urma de ndoiala ca cea dinti solutie este prioritara. Conventia Europeana de Arbitraj Comercial International de la Geneva din 1961, referindu-se la faza initiala a litigiului, precum si la clauzele de anulare a conventiei arbitrale, pretinde ca existenta si

183

valabilitatea unei conventii de arbitraj se apreciaza conform legii careia au supus-o partile. Art.VI, par.23, lit.a si b dispune ca atunci cnd tribunalele vor trebui sa se pronunte asupra existentei sau valabilitatii unei conventii de arbitraj vor hotar conform legii careia partile au supus conventia de arbitraj (lit.a), iar n lipsa unei indicatii n aceasta privinta, conform legii tarii unde sentinta trebuie sa fie pronuntat (lit.b). Se reconfirma n termeni expliciti, solutia consacrata prin Conventia Internationala pentru recunoasterea si executarea sentintelor arbitrale straine adoptate la New York din 1958. Art.IX, par.1, lit.a din aceeasi conventie internationala reconfirma solutia legii autonomiei statund ca anularea n unul din statele contractante a unei sentinte arbitrale nu pot constitui motiv de refuz de recunoastere sau de executare a acelei sentinte ntr-un alt stat contractant dect daca respectiva anulare a fost pronuntata n statul n care, sau dupa legea caruia, sentinta a fost data si numai pentru motive determinate, prin care lipsa de valabilitate a conventiei de arbitraj potrivit legii careia partile au supus-o sau n lipsa indicatiilor n aceasta privinta, potrivit legii tarii unde sentinta a fost pronuntata. Din textele mentionate se desprinde doar constatarea ca dreptul uniform consacra explicit ca solutie pentru determinarea legii aplicabile conventiei de arbitraj legea stabilita prin acordul partilor, lex voluntatis. n absenta unei alegeri a partilor, legea aplicabila conventiei de arbitraj se determina cu ajutorul normelor conflictuale.3 n cazul n care partile au indicat lex contractus, se ia n considerare legatura dintre conventia de arbitraj si contractul extern. n

184

virtutea unei prezumtii relative, legea care guverneaza contractul principal va fi aplicabila si conventiei de arbitraj. Aceasta conexiune nu se justifica nsa cnd extinderea legii contractului ar contraveni vointei partilor sau legii contractuale dedusa prin intermediul unor criterii subsecvente care nu pot fi aplicate si conventiei de arbitraj.4 Daca partile nu au optat pentru legea contractului, componenta jurisdictionala a conventiei de arbitraj implica utilizarea ca punct de legatura a locului organului arbitral. n contextul solutionari locul arbitrajului coincide cu locul executarii conventiei de arbitraj. Legea locului unde se solutioneaza litigiul va fi aplicabila n subsidiar si conventiei de arbitraj.5 n cadrul reglementarilor internationale, Conventia de la New York din 1958 prevede ca, n lipsa unor indicatii a partilor, conventia de arbitraj va fi supusa legii tarii n care a fost data sentinta (art. V, par. 1, lit.a). De asemenea , Conventia de la Geneva din 1961 stabileste

competenta subsidiara a legii tarii unde trebuie sa fie pronuntata sentinta (art.VI, par.2, lit.b si art.IX, par.1, lit.a). Daca tara unde se va pronunta sentinta nu poate fi prevazuta n momentul n care se discuta exceptia de arbitraj, instanta judecatoreasca sesizata va aplica legea competenta conform normelor sale conflictuale (art. IV, par.2, lit.c). n concluzie, de principiu, conventia de arbitraj este supusa incidentei legii desemnate de partii ( lex voluntatis ), solutie ce da expresie pe de o parte egalitatii judiciare a acestora, iar pe de alta parte caracterului contractual al arbitrajului. Legea autonomiei se impune deci pe terenul formarii contractului. Dar n stadii ulterioare ale procedurii arbitrale si mai
185

cu seama pe terenul executarii sentintelor arbitrale, n conditiile n care aceasta lege datorita omisiunii sau pasivitatii partilor nu se poate aplica, dobndesc vocatie de a interveni alte norme conflictuale.

CONCLUZII

Arbitrajul se organizeaza si se desfasoara n conformitate cu conventia arbitrala care exprima vointa partilor contractului de comert

international de a supune litigiul ivit ntre ele n legatura cu executarea acelui contract arbitrajului. Conventia de arbitraj se poate prezenta sub doua forme: clauza compromisorie sau clauza de arbitraj si compromisul sau conventia de compromis. Clauza compromisorie reprezinta acordul partilor exprimat printr-o stipulatie inserata n cuprinsul contractului principal sau ntr-un nscris separat, de a supune litigiile lor ce s-ar putea ivi n legatura cu executarea sau mai curnd cu neexecutarea contractului respectiv, unui anumit arbitraj. Compromisul este conventia prin care partile stabilesc ca litigiul ivit ntre ele sa nu fie supus jurisdictiei ordinare, ci unui arbitraj, specificnd si conditiile n care va statua arbitrajul astfel desemnat. Asadar, daca clauza compromisorie este un acord anterior oricarui contencios ntre partile contractante, compromisul priveste nsa litigii deja existente ntre parti.
186

Natura juridica conventiei arbitrale este definita de prezenta unor implicatii procedurale grefate pe o certa structura contractuala. Ca orice conventie, conventia arbitrala trebuie sa ndeplineasca conditiile esentiale de validitate: capacitate, consimtamntul valabil al partilor, obiect si cauza precum si conditiile de forma. Conventia arbitrala trebuie sa se concretizeze ntr-un nscris nu neaparat autentic. Poate avea si forma unui nscris sub semnatura privata. Mai mult cerinta formei scrise nu implica n mod necesar existenta unui nscris unic. Poate rezulta si din savrsirea unor acte procedurale sau dintrun schimb de scrisori, telegrame sau comunicari prin telex. Continutul conventiei de arbitraj este n general diferita n functie de felul arbitrajului ad-hoc sau institutionalizat avut n vedere de parti. Astfel atunci cnd partile opteaza pentru un arbitraj institutionalizat ele trimit, utiliznd o formula de tipul orice litigii care se vor naste n legatura cu acest contract vor fi solutionate n mod definitiv conform Regulamentului O atare formula pe ct de simpla, pe att de cuprinzatoare, comporta inconveniente si riscuri pentru neutralizarea carora este necesara luarea de catre parti a numitor masuri de precautie. Partile pot exprima optiunea solutionarii litigiilor respectiv de catre un tribunal arbitral format din trei arbitri si desemnarea a cte unui arbitru de fiecare partener contractual si de comun acord asupra supraarbitrului. Se creeaza astfel premisa ca sentinta arbitrala sa poata fi pronuntata cu majoritate de doi la unu n cazul n care nu va putea fi dat n unanimitate. Se poate stabili un termen limita pentru desemnarea de catre fiecare din parti a arbitrului sau, urmnd ca n cazul depasirii celui termen
187

facultatea de a putea desemna pe membri completului de arbitri sa revina instantei de arbitraj. Partile pot decide ca solutionarea litigiului sa fie facuta de un arbitru unic desemnat de ele de comun acord sau de un complet de judecata alcatuit n functie de complexitatea pricinii din trei sau cinci membri Puterile arbitrilor pot fi limitate de catre parti la o simpla ncercare de conciliere prealabila. Ele pot conferi arbitrilor facultatea de a realiza un arbitraj de echitate definind parametri acestui mod de arbitrare. Totodata partile pot reglementa posibilitatea extinderii puterilor arbitrilor n raport cu gradul de complexitate al problemelor pe care le implica executarea contractului,. Precum si posibilitatea adoptarii procedurii la imperativele solutionarii corecte a litigiului. Se poate institui posibilitatea de a recurge la o expertiza tehnica prealabila, se poate stabili locul unde urmeaza sa se tina arbitrajul, limba n care urmeaza sa se desfasoare procedura n fata arbitrajului si se poate determina legea aplicabila contractului. Partile si pot asuma angajamentul formal de a duce la ndeplinire sentinta pronuntata de arbitru. Un asemenea angajament este necesar sa fie asumat chiar atunci cnd litigiul fiind ncredintat spre solutionare unei institutii de arbitraj permanent, obligatia privind executarea sentintei arbitrale de catre mpricinati este nscrisa explicit n regulamentul acelei institutii. Conventia de arbitraj produce efecte de natura contractuala dar si procedurala. Fiind un acord de vointa, produce efecte privind opozabilitatea ntre partii si succesorii acestora n drepturi, inopozabilitatea fata de terti.

188

Sub aspectul finalitatii ndeplinite, conventia de arbitraj este un act procedural care da nastere unui efect principal si negativ sustrage anumite litigii de sub competenta jurisdictiei statale si un efect complementar si pozitiv confera arbitrilor competenta de a statua asupra litigiilor respective. Conventia de arbitraj este guvernata de legea stabilita prin acordul partilor, lex voluntatis . n absenta alegeri a partilor, legea aplicabila conventiei de arbitraj se determina n conformitate cu normele conflictuale!

6.CONVENTIA DE ARBITRAJ INTERNATOPNAL INTRODUCERE Conceptul de arbitraj comercial international este susceptibil de mai multe acceptiuni: -intr-o prima acceptiune, acest concept desemneaza mijlocul corespunzator de a reglementa rapid si echitabil litigiile internationale care pot sa rezulte din tranzactiile comerciale in domeniul schimburilor de bunuri si de servicii si din contractele de cooperare industriala. -intr-o alta acceptiune, conceptul la care ne referim poate fi definit ca metoda de solutionare a litigiilor nascute din relatiile comerciale internationale. -in fine, arbitrajul comercial international se analizeaza ca jurisdictie speciala si derogatorie de la dreptul comun procesual, menita sa asigure

189

rezolvarea litigiilor izvorate din raporturile comerciale internationale si totodata sa faciliteze participarea statului la diviziunea mondiala a muncii.

Doctrina juridica a formulat si alte definitii conceptului in discutie dintre care cea mai corecta pare a fi aceea ce da acestui concept semnificatia de institutie juridica pentru solutionarea litigiilor internationale, de catre persoanele investite cu aceasta sarcina, chiar de catre partile contractante aflate in litigiu. Denumirea de arbitraj international a primit consacrare prin conventii internationale, ca si in practica de comert international si in doctrina juridica de specialitate. Este suficient sa amintim in acest sens ca aceasta denumire apare chiar in titlul Conventiei europene asupra arbitrajului comercial international din 21 aprilie 1961 (semnata la Geneva). Pe de alta parte Conventia pentru recunoasterea sentintelor arbitrale straine, semnata la 10 iunie 1958 la New York a fost precedata de o conferinta a Natiunilor Unite asupra arbitrajului comercial international. Denumirea de arbitraj comercial international este consacrata si in documentele Comisiei Natiunilor Unite pentru Dreptul comertului international. Legislatia Romaniei contine mai multe dispozitii normative aplicabile in materia arbitrajului. Unele dintre acestea sunt cuprinse in Cartea a IV-a din Codul de procedura civila, modificat prin Legea nr. 59 din 26 iulie 1993.Ele se completeaza cu normele legale din Decretul-lege nr. 139 din 12 mai 1990 privind camerele de comert si industrie, precum si cu Normele cuprinse in Regulamentul si Normele de procedura ale Curtii de Arbitraj

190

Comercial International din Bucuresti (C.A.B), care functioneaza ca institutie de arbitraj permanent pe langa Camera de Comert si Industrie a Romaniei. De asemenea, prezinta o oarecare importanta in acest domeniu si reglementarile adoptate in 1993, ale comisiilor de arbitraj de pe langa camerele de comert si industrie din capitalele de judet. Dreptul comun in materia arbitrajului comercial inrenational il formeaza normele ce reglementeaza ce vizeaza arbitrajul comercial arbitrajul intern.

Reglementarile

legale

nemijlocit

comercial

international-destul de putine la numar-se analizeaza ca dispozitii normative cu caracter special.Fizionomia juridica a arbitrajului comercial international din Romania poate fi corect conturata numai prin coroborarea normelor speciale care il vizeaza cu acelea care formeaza dreptul comun in domeniul arbitrajului. Pentru raporturile de comert international prezinta interes deosebit si Legea nr.105 din 1 octombrie 1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept international privat.Unele din dispozitiile acestei legi au anumite contingente (fie ele chiar indirecte)cu activitatea arbitrajului. Exista de asemenea cateva conventii internationale la care Romania este parte si prin care se stabilesc norme de drept uniform in materia arbitrajului comercial international.Aceste norme primesc incidente si in ce priveste activitatea arbitrajului comercial international din Romania.Dintre ele mentionam ca fiind mai importante:Conventia europeana asupra arbitrajului comercial international adoptata la 21 aprilie 1961 la Geneva;Conventia de la New York din 10 iunie 1958 pentru recunoasterea si executarea sentintelor arbitrale straine; Conventia de la Washington din 18

191

martie 1965 pentru reglementarea diferendelor relative la investitii intre state si persoane ale altor state. In conceptia legiutorului roman, potrivit art. 369 C.proc.civ.un litigiu arbitral care se desfasoara in Romania este socotit international daca s-a nascut dintr-un raport de drept privat cu element de extraneitate. In armonie cu aceasta prevedere art.3 pct.2 din Regulile de procedura ale Comisiilor de arbitraj teritoriale statueaza ca litigiul este international cand decurge dintr-un contract de comert exterior. Pentru inceput definim conventia de arbitraj ca fiind acordul de vointa al partilor in legatura cu solutionarea diferendului dintre ele pe cale arbitrala(A.Rizeanu-Contestatia la executare in materie civila in lumina practicii judiciare,pag. 9) Conventia arbitrala poate imbraca doua forme: fie o clauza compromisorie inscrisa intr-un contract, fie un compromis-art.1 (2) lit.a din Conventia de la Geneva din 1961. De asemenea,potrivit art.343 al.2 C.proc.civ.,conventia arbitrala se poate incheiafie sub forma unei clauze compromisorii, inscrisa in contractul principal,fie sub forma unei intelegeri de sine statatoare, denumita compromis. Atat clauza compromisorie cat si compromisul trebuie sa indice numele arbitrilor sau modalitatea de numire a acestora. Legea nu impune aratarea obiectului litigiului si in cazul clauzei compromisorii, intrucat prin

192

definitie acesta este subinteles, litigiul referindu-se tocmai la neintelegerea partilor cu privire la contractul in care este inserata aceasta clauza. De asemenea, potrivit art. 4(1) b din Conventia de la Geneva din 1961 partile care decid sa supuna litigiul unui arbitraj ocazional trebuie,pe langa desemnarea arbitrilor(sau precizarea modului de a-I nominaliza) si sa determine locul(sediul) unde acestia se vor intruni pentru dezbateri si sa fixeze regulile de procedura aplicabile. In cazul optiunii in favoarea unui arbitraj institutionalizat, cerintele mentionate sunt indeplinite prin simpla referire la regulamentul centrului respectiv. Adoptarea unui regulament model, care sa suplineasca precizarile pe care partile sunt obligate sa le prevada, este posibila si daca partile supun litigiul spre solutionare unui arbitraj ad-hoc. Conventia arbitrala nu isi produce efectele decat intre cei care au incheiat-o, neputand fi opusa tertilor, chiar daca si acestia sunt parti in contractul principal. In cazul raporturilor de solidaritate sau indivizibilitate, ori a coparticiparii procesuale pasive, in care cel putin o parte nu este legata de conventia arbitrala, se apreciaza ca reclamantul nu poate sa ii actioneze pe toti paratii inaintea instantei judecatoresti, ci este tinut sa respecte conventia arbitrala referitor la cei care au semnat-o, deci paratul interesat poate solicita instantei judecatoresti ca, in privinta lui, sa se declare necompetenta.

193

De asemenea, sunt tinuti sa respecte conventia arbitrala succesorii celui care a incheiat-o, precum si creditorii acestuia ce introduc cererea in baza art.974 C. civ. Pentru ca in cadrul procedurii arbitrale sa fie atrasi si tertii, sub forma interventiei voluntare sau fortate, este necesar ca tertul sa fi fost si el parte in conventia arbitrala, ori ca, ulterior declansarii litigiului arbitral, partile initiale si tertul sa incheie un compromis in acest sens. Inchierea unei conventii arbitrale exclude competenta instantelor judecatoresti, pentru litigiul care face obiectul ei. Tribunalul arbitral isi verifica propria competenta de a solutiona litigiul, hotarand in aceasta privinta printr-o incheiere care poate fi atacata numai o data cu hotararea arbitrala pe fond, prin actiunea(cererea) in anulare. In situatia in care, desi s-a incheiat o conventie arbitrala, una dintre parti sesizeaza instanta judecatoreasca, aceasta urmeaza sa isi verifice competenta. Instanta va retine spre solutionare pricina in urmatoarele cazuri:

paratul si-a formulat apararile in fond, fara nici o rezerva intemeiata pe conventia arbitrala

conventia arbitrala este lovita de nulitate sau este inoperanta tribunalul arbitral nu poate fi constituit din cauze vadit imputabile paratului In celelalte cazuri, instanta judecatoreasca, la cererea uneia dintre

194

parti, contatand ca exista conventie arbitrala, se va declara necompetenta. 23718hgy44ufn4i Eventualul conflict de competenta dintre o instanta judecatoreasca si tribunalul arbitral va fi solutionat de catre instanta judecatoreasca ierarhic superioara instantei aflata in conflict( art.343 C. proc. Civ.)

Intinderea conventiei de arbitraj. Conventia de arbitraj vizeaza nu numai modalitatea de solutionare, pe cale arbitrala a litigiului dintre parti, ci si alte elemente cum sunt cele privitoare la: constituirea tribunalului arbitral, numirea, revocarea si inlocuirea arbitrilor, termenul si locul arbitrajului, normele de procedura pe care tribunalul arbitral trebuie sa le urmeze in judecarea litigiului, inclusiv procedura unei eventuale concilieri prealabile, repartizarea intre parti a cheltuielilor arbitrale, continutul si forma hotararii arbitrale. Modul de redactare si deci implicit continutul conventiei de arbitraj este in general diferit in functie de felul arbitrajului- ad-hoc sau institutionalizat- avut in vedere de parti. Astfel, atunci cand partile opteaza pentru un arbitraj institutionalizat ele trimit, in cuprinsul clauzei compromisorii, la Regulamentul acelei institutii, utilizand o formula de tipul orice litigii care se vor naste in legatura cu acest contract vor fi solutionate definitiv conform

Regulamentului Curtii de Arbitraj Comercial International din Bucuresti.

195

Dar, o atare formula pe cat de simpla, pe atat de cuprinzatoare, comporta inconveniente si riscuri pentru neutralizarea carora este necesara precizarea de catre parti a anumitor elemente, cum sunt: 1. Exprimarea de catre parti a optiunii pentru solutionarea litigiilor respective de un tribunal arbitral format din trei arbitrii si desemnarea a cate unui arbitru de fiecare partener contractual si de comun acord a supraarbitrului. Se creaza astfel premisa ca sentinta arbitrala sa poata fi pronuntata cu majoritate de doi la unu in cazul in care nu va putea fi data in unanimitate. Pentru cazul cand fiecare din cei trei arbitrii ar exprima o opinie divergenta cu a celorlalti, partile ar trebui sa confere supraarbitrului puterea de a da opiniei sale valoarea de solutie a litigiului respectiv. 2. Fixarea unui termen limita pentru desemnarea arbitrilor. In cazul depasirii acestui termen facultatea de a desemna pe membrii completului de arbitrii nenominalizati inauntrul termenului prestabilit sa revina institutiei de arbitraj. 3. Determinarea structurii instantei arbitrale competente. In acest sens partile pot decide ca solutionarea litigiului sa fie facuta de un arbitru unic desemnat de ele de comun acord sau de un complet de arbitrii alcatuit, in functie de complexitatea pricinii din trei sau cinci membrii; in acest din urma caz fiecare parte va desemna cate doi arbitrii, care la randul lor, de comun acord vor desemna un supraarbitru, iar daca intre ei exista diferente cu privire la persoana supraarbitrului vor decide tot partile prin consens. 4. Precizarea puterilor arbitrilor. Partile pot limita aceste puteri la o simpla incercare de conciliere prealabila. Ele pot conferi arbitrilor

196

facultatea de a realiza un arbitraj de echitate (ex aequo et bono) definind parametrii acestui mod de arbitrare. Totodata partile pot reglementa posibilitatea extinderii puterilor arbitrilor in raport cu gradul de complexitate a problemelor pe care le implica executarea contractului, precum si posibilitatea adaptarii procedurii la

imperativele solutionarii corecte a litigiului. De asemenea ele(partile) pot conferii arbitrilor puterea de a colmata lacunele contractului sau de a-l completa numai cu privire la o anumita chestiune, precum si de a statua in drept asupra executarii si interpretarii contractului. In fine, arbitrilor li se pot da puteri de a adapta contractul, chiar in absenta unei clauze de hardship, la noile imprejurari survenite pe parcursul executarii sale. 5. Instituirea posibilitatii de a se recurge la o expertiza tehnica prealabila. Oastfel de expertiza prezinta mare utilitate pentru rezolvarea contestatiilor tehnice, si pentru supravegherea si verificarea unor lucrari ce formeaza obiectul contractelor de cooperare economica internationala, sau a contractelor de lucrari publice. 6. Stabilirea locului unde urmeaza sa se tina arbitrajul. Locul arbitrajului prezinta importanta pentru validitatea procedurii in sine, dreptul procesual al forului putand influenta recunoasterii si executarii sentintei arbitrale. Este important ca partile sa verifice daca intre tarile ai caror resortisanti sunt, exista sau nu acorduri in ce priveste recunoasterea si executarea sentintelor arbitrale straine. In lipsa unor asemenea acorduri este oportun ca locul arbitrajului sa fie fixat in tara paratului sau intr-o tara unde acesta poseda bunuri susceptibile de urmarire.

197

7. Determinarea legii aplicabile contractului. Dreptul aplicabil, in baza caruia se va solutiona litigiul, prezinta o importanta deosebita pentru rezolvarea litigiului dintre parti. Alegerea acestui drept constituie o facultate a partilor, dar acestea sunt libere sa confere arbitrilor puterea de a determina legea aplicabila. Oatare libertate a primit consacrare legala atat prin prevederile art. 7 din Conventia Europeana asupra Arbitrajului Comercial International(Geneva 1961), cat si prin dispozitiile art. 3 alin. 3 din Regulamentul Curtii de Arbitraj a Camerei de Comert International din Paris. In aceasta ultima ipoteza riscurile asumate de parti sunt majore, deoarece o alegere neinspirata a legii aplicabile ar putea genera serioase dificultati in ceea ce priveste executarea contractului. Este motivul pentru care partile trebuie sa priveasca circumspect solutia abilitarii arbitrilor pentru alegerea dreptului aplicabil si sa recurga la aceasta solutie numai cand au o incredere deosebita in acestia. 8. Determinarea limbii in care urmeaza sa se desfasoare procedura in fata arbitrajului. In lipsa unui acord, procedura de arbitraj se va desfasura in limba in care a fost redactat contractul. Este insa preferabil ca limba procedurii de arbitrare sa fie aceea in care este scris dreptul aplicabil spre a se evita dificultati suplimentare de intelegere si interpretare a acestuia. 9. Angajamentul formal al partilor de a duce la indeplinire sentinta pronuntata de arbitru. Un astfel de angajament este necesar sa fie asumat chiar atuncu cand litigiul fiind incredintat spre solutionare unei institutii de arbitraj permanent, obligatia privind executarea sentintei arbitrale de catre impricinati este inscrisa explicit in regulamentul acelei institutii.Partile au dreptul sa fixeze un termen in
198

care arbitrii urmeaza sa finalizeze procedura si sa pronunte sentinta. Este important ca ele sa prevada si posibilitatea prelungirii acestui termen, ori sa confere aceasta facultate unui tert, unei personalitati sau unei institutii.De asemenea, la latitudinea partilor ramane si stabilirea unui termen de finalizare a procedurii si de pronuntare a sentintei,precum si posibilitatea prelungirii acestui termen. 10. Procedura arbitrala.Libertatea partilor de a alege procedura arbitrala e mai mare in cazul arbitrajului ad-hoc,avand o singura limita-ordinea publica.In cazul arbitrajului institutionalizat el desfasurandu-se intr-un cadru prestabilit,partile accepta competenta institutiei respective si procedura stabilita de acea instanta prin regulamentele ei de functionare. Conventia de la Geneva din 1916 recomanda partilor sa prevada in conventialor de arbitraj cel putin locul unde urmeaza sa se tina arbitrajul, precum si modul de arbitrare(ad-hoc sau institutionalizat).Astfel,se consacra principiul libertatii partilor,fie: a. de a supune litigiul unei instante permanente de

arbitraj.astfel,regulamentul acestei institutii guverneaza procedura de arbitraj. b. de a supune litigiul unui arbitraj ad-ho.Partile au dreptul de a desemna arbitrii, de a fixa locul arbitrajului si regulile de procedura.Acestea sunt cazurile cand partile care s-au decis asupra unui arbitraj institutionalizat sau cand nu s-au putut pune de acord nici macar asupra modului de arbitraj,daca s-au decis asupra unui ad-hoc dar nu au stabilit numele arbitrilor sau modul lor de numire,nu au fixat locul

199

arbitrajului.Toate acestea fac necesara interventia unei autoritati exterioare. Mai mult,in sistemul arbitrajului prevazut de Codul de procedura civila partile pot stabili si orice alte norme privind buna desfasurare a arbitrajului. Astfel, singura limita in stabilirea activitatii arbitrajului si a regulilor de urmat este aceea a respectarii ordinii publice sau a bunelor

moravuri,precum si a dispozitiilor imperative ale legii(art.341,alineatul 1,Codul de procedura civila). Daca partile nu convin asupra celor enumerate mai sus,tribunalul arbitral va reglementa procedura de urmat,cum considera mai potrivit.Cand nici acesta nu determina asemenea norme se aplica dispozitiile Codului de procedura civila din domeniul arbitrajului privat(art.343,alineatul4,Codul de procedura civila). Clauza compromisorie

Una dintre cele mai importante clauze de arbitraj este clauza compromisorie .Prin aceasta clauza se exprima vointa comuna a partilor ca un eventual litigiu ce s-ar ivi intre ele cu referire la diferite aspecte ale raportului juridic obligational convenit sa fie solutionat pe calea arbitrajului.Ele inlatura astfel jurisdictia de drept comun normal,competenta pentru un asemenea litigiu.

200

Clauza compromisorie,desi este cuprinsa in contractul principal are un obiect distinct,se refera doar la modalitatea de solutionarea a unui litigiu viitor.Astfel,validitatea clauzei compromsorie se analizeaza distinct de cea a contractului in care a fost inserata (art.343-2,alineatul 2,Codul de procedura civila). Cateva dintre functiile indeplinite de clauza compromisorie sunt: a. produce efecte obligatorii pentru parti sunt obligate sa respecte sentinta data de organul de jurisdictie desemnat b. inlatura competenta instantelor judecatoresti ordinare in problema solutionarii litigiului c. confera arbitrilor puterea de a solutiona litigiul dintre parti d. permite organizarea unei proceduri care sa conduca in conditii de eficienta optima la pronuntarea unei sentinte susceptibile de executare fortata Clauza compromisorie are caracter de act preparatoriu, dar se poate ca in cuprinsul sau sa fie mentionat si numele arbitrilor. De obicei ea se insereaza in cuprinsul contractului. Ea poate fi adaugata si ulterior, insa doar pana la ivirea litigiului. Datorita caracterului preparator al clauzei, partile nu se pot adresa arbitrajului in mod direct. Intrun asemenea scop este necesar un nou acord intre ele compromisul. Cu prilejul perfectarii actului de compromis partile sunt libere sa modifice expres sau implicit continutul clauzei compromisorii convenita inaintea ivirii contenciosului intre ele. Ele pot sa renunte la ea printr-o conventie ulterioara intre ele.
201

Fiind inclusa in contractul principal, clauza compromisorie se infatiseaza cel putin din punct de vedere formal ca o stipulatie contractuala. In realitate, ea este un veritabil contract distinct si are obiect distinct si o fizionomie proprie. Prin acest contract partile isi asuma reciproc obligatia ca in eventualitatea ivirii unui contencios intre ele cu privire la contractul principal sa incheie un compromis cu privire la acest litigiu. Compromisul este o conventie prin care partile stabilesc ca litigiul ivit intre ele sa nu fie supus jurisdictiei ordinare, ci unui arbitraj, specificand si conditiile in care va statua arbitrajul astfel desemnat. In doctrina juridica s-a pus problema daca clauza compromisorie nu ar trebui considerata a fi o obligatie de a face avand ca obiect perfectarea compromisului. In cazul unui raspuns afirmativ s-ar impune concluzia ca atunci cand una dintre parti refuza sa incheie compromisul sau sa-si desemneze arbitrul, cealalta parte va putea cere organului de jurisdictie condamnarea partenerului recalcitrant la plata de daune-interese. Dar, acordarea de dauneinterese e posibila doar cand obligatia respectiva are ca obiect un fapt personal al debitorului. Aceasta conditie nu e indeplinita in cazul obligatiei inscrisa in clauza compromisorie. Ratiunea de a fi a clauzei compromisorii rezida in asumarea de catre parti a obligatiei de a renunta la jurisdictia de drept comun pentru a se supune jurisdictiei arbitrale, iar aceasta optiune ramane fara efect pe plan practic daca nu este urmata de perfectarea unui compromis.

202

Atunci cand una dintre parti refuza sa incheie actul de compromisceea ce echivaleaza cu un refuz de executare a prestatiei asumate prin conventia de arbitraj si nu-si desemneaza arbitrul, se procedeaza la numirea acestuia din oficiu. Se are in vedere ipoteza cand partile se adreseaza pentru solutionarea litigiilor dintre ele unor institutii sau centre de arbitraj permanent al caror regulament de organizare si functionare prevede o atare posibilitate, iar prin clauza compromisorie dispozitiile respectivului regulament sunt incluse in contract. Ipoteza presupune ca partile sa dea urmatoarea formulare clauzei compromisorii:orice litigii nascute din acest contract vor fi solutionate pe cale de arbitraj de catre Curtea de Arbitraj , in conformitate cu regulamentul acesteia. Indiferent daca clauza compromisorie este inserata in contractul principal ca o stipulatie distincta a acestuia sau este constata printrun inscris separat(inainte de aparitia litigiului) ea trebuie redactata astfel incat sa nu lase nici o indoiala cu privire la vointa partenerilor contractuali de a supune eventualele litigii ce s-ar ivi intre ele in legatura cu executarea obligatiilor asumate prin contractul principal unui anumit arbitraj. Atunci cand testul contractului principal este imprimat(partile contracteaza pe baza de conditii generale ori pe baza de contract tip), iar in cuprinsul sau este inscrisa o clauza atributiva de competenta in favoarea unei anumite instante si partile ignora acea clauza completand imprimatulcu o clauza compromisorie manuscrisa avand un continut manuscris avand un continut diferit,primeaza clauza manuscrisa.

203

Existenta si continutul clauzei compromisorii pot fi probate prin orice mijloace de dovada, daca legea aplicabila conform normelor conflictuale de drept international privat nu dispune altfel. Conform alineatului final al articolului 2 din Regulile de procedura ale Curtii de Arbitraj Comercial International Bucuresticonvenatia partilor privind supunerea spre arbitrare a litigiului poate rezulta si din savarsirea unor acte procedurale,cum sunt introducerea de catre reclamant a unei cereri de arbitrare si acceptare a paratului ca aceasta cerere sa fie solutionata de Curtea de arbitraj. Pentru valabilitatea conventiei de arbitraj legea romana cere ca aceasta sa fie redactata in forma scrisa;nu se recunoaste valabilitatea conventiei de arbitraj incheiata verbal. Clauza compromisorie este intotdeauna legata de existenta contractului principal in care rezida ratiunea ei de a fi.Durata in timp a clauzei compromisorii coincide cu durata in timp a contractului.Atunci cand textul clauzei vizeaza si consecintele desfiintarii contractului,actiunea sa in timp se prelungeste pana la lichidarea acestei consecinte.Cedarea contractului implica si cedarea clauzei compromisorii-exceptie fac doar cazurile in care compromisorie se analizeaza ca fiind un contractintuitu personae. Aceasta clauza nu este totusi un veritabil contract accesoriu, ci ea pastreza o semnificativa autonomie fata de contractul principal. Autonomia clauzei compromisorii se concretizeaza in urmatoarele aspecte:

204

a. invaliditatea contractului principal nu antreneaza invaliditatea clauzei compromisorii;in cazul in care contractul principal este lovit de nulitate,arbitrii sesizati isi pastreaza competenta de a statua si de a se pronunta asupra propriei lor competente b. rezolutionarea,ca si rezilierea contractului principal nu pot produce nici un impact asupra clauzei compromisorii c. legea aplicabila conventiei de arbitraj poate fi diferita de legea aplicabila contractului principal:legea contractului principal(lex contractus) guverneaza si fondul cauzei,deci pretentiile partilor(lex cause);legea incidenta asupra conventiei de arbitraj guverneaza de regula numai procedura arbitrala. Clauza compromisorie nu este strict necesara in contractele de comert international si stipularea ei nu este obligatorie.Prezenta aceastei clauze constituie temeinice. Tribunalul arbitral poate, de asemenea, sa amne solutionarea litigiului, citnd partile, daca apreciaza ca este necesara prezenta lor la dezbatere ori administrarea unor probe.

CAP X.PROCEDURI ADMINISTRATIVE SPECIALE PROCEDURA APROBARII TACITE

1.Reglementare Procedura aprobarii tacite este reglementata de dispozitiile Ordonantei de Urgenta nr.27/2003 si de Legea nr.486/2003 pentru aprobarea acestei ordonante . Aceasta procedura reprezinta o alternativa de emitere sau rennoire a autorizatiilor de catre autoritatiile administratiei publice pentru a se putea
205

nlatura deficientele din activitatea administrativa ,pentru a se impulsiona dezvoltarea economica pentru a se putea combate coruptia ,pentru promovarea calitatii serviciilor publice . 2.Conditii de aplicare Aceasta procedura se aplica pentru emiterea autorizatiilor ,pentru rennoirea autorizatiilor ,si pentru reautorizare ca urmare a expirarii termenumui de suspendare a autorizatiilor .Ea se aplica pentru toate autorizatiile emise de autoritatile administratiei publice. Prin autorizatie se ntelege acel act administrative emis de autoritatile administratiei publice prin care se permite solicitantului desfasurarea unei anumite activitati ,prestarea unui serviciu ,exercitarea unei profesii . Aceasta procedura consta n aceea ca autorizatia este considerata acordata daca autoritatea nu raspunde solicitantului n termenul prevazut de lege pentru emiterea acelei autorizatii . 3.Procedura de solutionare n vederea emiterii autorizatiiloe ,autoritatile au obligatia de a pune la dispozitie formularele cererii ,lista documentelor necesare eliberarii autorizatiei ,informatii pentru ntocmirea documentelor . Daca ,autoritatea publica nu raspunde solicitantului n termenul prevazut de lege pentru emiterea ei ,autorizatia se considera acordata sau rennoita ,iar n situatia n care nu este prevazut un termen n care sa se solutioneze cererea ,ea va fi rezolvata n termenul de 30 de zule de la depunerea cererii . n cazul constatarii unor deficiente la documentasia prezentata ,solicitantul va fi notificat ,cu 10 zile naintea expirarii termenului pentru emiterea autorizatiei ,cu mentionarea modalitatii de remediere a deficientei constatate . Daca a expirat termenul prevazut de lege pentru emiterea autorizatiei iar solicitantul nu a primit nicio comunicare scrisa ,el poate desfasura activitatea ,presta serviciul ,sau exercita profesia pentru care a solicitat autorizatia . n cazul n care solicitantul nu primeste documentul official prin care sa I se permita desfasurarea activitatii el se poate adresa instantei de judecata ,fiind competenta instanta de contencios administrative . Cererea este scutita de texa de timbru si va fi solutionata n termen de 30 de zile .
206

n cazul admiterii cererii ,instanta va oblige autoritatea administrativa sa elibereze documentul official prin care se permite solicitantului sa desfasoare activitatea sau sa presteze serviciul solicitat .Aceasta hotarre se redacteaza n 10 zile de la pronuntare si este irevocabila . Daca nici n aceasta situatie autoritatea nu ndeplineste obligatia ,conducatorul acesteia poate fi obligat la plata unei amenzi judiciare de 20% din salariul minim net pe economie pentru fiecare zi de ntrziere . n cazul n care ,dupa obtinerea documentului oficial ,se constata nendeplinirea unor conditii importante pentru eliberarea autorizatiei ,titularul va fi notificat n vederea remedierii deficientelor constatate ,iar n cazul n care nu sunt ndeplinite conditii ce aduc o grava atingere interesului public ,documentul oficial va fi anulat . Raspunsul negativ al autoritatii administratiei publice competente n termenul prevazut de lege pentru emiterea autorizatiei nu echivaleaza cu aprobatrea tacita .

207