Lema lui Zorn

Liviu Păunescu

September 27, 2007

Lema 0.1. (Zorn) Orice mulţime inductiv ordonată are cel puţin un element
maximal.

Demonstraţia poate fi formalizată ı̂n interiorul logicii de ordinul ı̂ntâi folosind

axiomele ZF , cadrul acceptat pentru toata matematica, plus celebra axiomă
a alegerii. Desigur la o primă citire sau pentru matematicianul neinteresat
de logică sau teoria mulţimilor utilitatea demonstraţiei constă ı̂n urmărirea
paşilor decisivi. Sunt proprietăţi ale mulţimilor pe care le acceptăm intuitiv
fără dificultate (de fapt le cerem mulţimilor din start) şi care obligă acest
enunţ de loc evident sau chiar contrar intuiţiei naive. Din punctul meu de
vedere axioma alegerii nu este un pasul decisiv din demonstraţie, este doar o
proprietate, aparent banală, a mulţmilor, dar pe care axiomele ZF o scapă.

Demonstraţie. Fie (M, ≤) o mulţime inductiv ordonată. Presupunem prin

absurd că M nu are nici un element maximal. Ideea este să construim ı̂n
interiorul mulţimii M toţi oridinali. Aceştia nu formează o mulţime, ci o
clasă şi de aici contradicţia.
Oridinalii sunt generaţi de trei operaţii. Mai ı̂ntâi clasa lor are un prim ele-
ment: mulţimea vidă. A două operaţie este succesorul, fiecare ordinal are un
succesor, adică un ordinal cu un element mai mult. Pană aici totul seamănă
cu mulţimea numerelor naturale. Ceea ce diferenţiază este că pentru fiecare
mulţime de ordinali, şi cuvântul esenţial aici este mulţime, avem un ordinal
mai mare. În particular există un ordinal mai mare decât toate numerele
naturale. Mulţimea numerelor naturale se opreşte odată cu epuizarea nu-
merelor finite, iar clasa ordinalilor continuă. Ordinalii reprezintă contextul
natural pentru procedeul matematic numit inducţie şi de fapt lema lui Zorn
este un fel de inducţie.

1
De la ı̂nceput şi până la final va fi vorba despre lanţuri (mulţimi total ordo-
nate). Fie:
L = {L ⊂ M : L lanţ}.
Acum avem nevoie de cele trei operaţii pentru aceste lanţuri. În primul rând
mulţimea vidă este lanţ, adică ∅ ∈ L. Acum pentru fiecare lanţ avem nevoie
de un succesor, un lanţ cu un element mai mult. Desigur, fiecare lanţ L
are un majorant, dar acel element poate fi deja ı̂n L. Avem nevoie de un
majorant strict, de un element a lui M cu care sa ı̂l prelungim pe L. Noi ı̂nsă
am presupus prin absurd că ı̂n M nu există elemente maximale. Deci acel
elemnt majorant pentru L, chiar dacă este ı̂n L are un element mai mare,
deci găsim pentru L un majorant strict. Pentru orice L ∈ L fie:

SL = {x ∈ M : x majorant strict pentru L}.

Conform celor spuse ı̂nainte fiecare mulţime SL este nevidă (axiomele ZF

pentru a vedea că SL este ı̂ntr-adevăr mulţime). Aici intervine pentru prima
şi ultima oară axioma alegerii. Trebuie pentru fiecare lanţ să alegem un
majorant strict, deoarece pot fi mai mulţi şi avem un număr albitrar de
alegeri de făcut (număr cardinal, desigur). Din axioma alegerii exită:

f : L → M astfel ı̂ncât f (L) ∈ SL .

Definim acum s : L → L prin s(L) = L ∪ f (L). Desigur L ( s(L) şi este

succesorul de care aveam nevoie. Pentru a treia operaţie, un majorant pentru
un lanţ de lanţuri, avem reuniunea.
Putem definii acum noţiunea de clan (e o definiţie adhoc, nu are legătură cu
ce numeaţi clan prin alte părţi, eg teoria măsurii).
Definiţia 0.2. O mulţime C ⊂ L se numeşte clan dacă:

1. ∅ ∈ C;

2. L ∈ C ⇒ s(L) ∈ C;
S
3. Pentru un şir {Li }i∈I ⊂ C total ordonat de incluziune avem i∈I Li ∈ C.

L este un clan, deci există clanuri. Se observă uşor că intersecţie albitrară
de clanuri este clan. Definim:
\
C0 = C.
C clan

2
Deci C0 este un clan şi este de fapt clasa ordinalilor pe care o aveam de la
ı̂nceput ı̂n minte. Pentru a afirma acest lucru trebuie să arătăm că C0 este
total ordonată de incluziune, ca nu avem ramificaţii. Acest lucru ne va tine
putin ocupaţi, deoarece este momentul ı̂n care intuiţia se opreşte. Intuitiv am
constrit obiectul C0 , avem in minte faptul că este clasa ordinalilor, dar acum
intervine tehnica şi trebuie să folosim, cumva ingenios, toate proprietăţile
obiectelor pe care le-am construit până acum.
Prima idee este să considerăm:
C1 = {L ∈ C0 : L se compară cu toate lanţurile din C0 },
adică pentru orice L1 ∈ C1 şi orice L0 ∈ C0 L0 este o submulţime a lui L1 sau
invers sau L0 = L1 . Ca să arătăm că C1 = C0 vom demonstra că C1 este clan.
Propoziţia 0.3. C1 este clan.

Demonstraţie. Mulţimea vidă este clar ı̂n C1 . Probleme mari avem cănd
arătăm că s(L1 ) ∈ C1 dacă L1 ∈ C1 . Fie L0 ∈ C0 . Vreu să arăt că L0 se
compară cu s(L1 ). Acum L0 se comară cu L1 şi dacă L0 ⊂ L1 lucrurile sunt
ok. Presupunem L1 ( L0 . Să presupunem că L0 nu se compară cu s(L1 ).
Atunci am avea o ramificaţie. L1 ar fi punctul ı̂n care arborele se ramifică,
L0 pe o ramură şi cealaltă ramură ar ı̂ncepe cu s(L1 ). Un desen ar sugera să
”tăiem” ramura lui L0 . Definim:
C2 = {L ∈ C0 : L ⊂ L1 sau s(L1 ) ⊂ L}.
Afirmaţia este că C2 este un clan, bineı̂nţeles. Ca de obicei cu mulţimea
vidă nu sunt probleme: ∅ ∈ C2 . Fie un L2 ∈ C2 . Dacă s(L1 ) ⊂ L2 totul
e ok, s(L2 ) ∈ C2 . Presupunem că L2 ⊂ L1 . Vreau să arăt că s(L2 ) ∈ L2 .
Acum L1 ∈ C1 şi s(L2 ) ∈ C0 , deci L1 se compară cu s(L2 ). Dacă s(L2 ) ⊂ L1
lucrurile sunt ok. Presupunem că L1 ( s(L2 ). Avem şirul L2 ⊂ L1 ( s(L2 ),
iar mulţimile L2 şi s(L2 ) diferă printr-un singur element. Atunci L1 = L2 şi
rezultă s(L1 ) = s(L2 ) şi s(L2 ) ∈ C2 .
Ar părea un pas important demonstraţia faptului că L1 = L2 , dar e un pas
doar pentru partea tehnică a demonstraiei, pregătit de construcţiile noastre.
Ca să arătăm că C2 este clan trebuie să vedem că reuniunea unei mulţimi
total ordonate de lanţunri din C2 este un lanţ din C2 . Acest lucru este uşor,
fie toate lanţurile sunt incluse ı̂n L1 şi atunci şi reuniunea lor, fie există un
lanţ ce conţine s(L1 ) şi atunci şi reuniunea lor ı̂l conţine pe s(L1 ). Deci C2
este clan şi este inclus ı̂n C0 . Din minimalitatea lui C0 avem C0 = C2 .
Am definit C2 şi am arătat că este clan doar ca să concluzionăm acum că
L0 ∈ C2 . Ipoteza de lucru era L1 ( L0 şi vroiam să arătăm că L0 se compară

3
cu s(L1 ) pentru a concluziona că s(L1 ) ∈ C1 . Acum deoarece L0 ∈ C2 şi
L1 ( L0 rămâne că s(L1 ) ⊂ L0 , deci L0 se compară cu s(L1 ) şi, deoarece L0
era albitrar avem s(L1 ) ∈ C1 .
Pentru a ı̂ncheia demonstraţia propoziţiei, a faptului că C1 este clan mai
avem nevoie de condiţia a treia, cea cu reuniunea. Fie (Li )i∈I un şir de
lanţuri total ordonat din C1 şi fie L un lanţ din C0 . Fiecare Li se compară
cu L. Dacă L este mai mare decât toate lanţurile Li atunci este mai mare şi
decât runiunea lor. Dacă pentru un i ∈ I avem L ⊂ Li atunci L este mai mic
decât reuniunea Li -urilor. Oricum L se compară cu ∪i∈I Li deci ∪i∈I Li ∈ C1
şi asta ı̂ncheie demonstraţia faptului că C1 este clan.

C1 este clan deci C1 = C0 şi atunci C0 este total ordonat. Cel mai mic lanţ din
C0 este mulţimea vidă, există un singur lanţ cu un element: s(∅), un singur
lanţ cu două elemente etc. Pentru fiecare oridinal există un singur lanţ din
C0 izomorf cu acel ordinal. C0 este o copie a clasei ordinalilor ı̂n interiorul
mulţimii M . Cuvântul esenţial din lema lui Zorn este ”mulţime” şi această
lemă spune că mulţimile sunt colecţii care se termină. Nu putem număra la
infinit (infinitul dat de ordinali) elementele unei mulţimi. Axioma ZF care
implică acest lucru este axioma reuniunii: reuniune de mulţimi, idexată de o
mulţime, este o mulţime. Ultimul pas este acelaşi cu demonstraţia faptului
că ordinalii nu formează o mulţime şi foloseşte decisiv axioma reuniunii.
S
C0 este total ordonată şi din a treia axiomă a clanului L0 = L∈C0 L este un
lanţ din C0 . A contat faptul că C0 este o mulţime şi atunci L0 este o mulţime.
L0 este din definiţie cel mai mare lanţ din C0 . Dar L0 ( s(L0 ). Contradicţie.
Deci orice mulţime inductiv ordonată are un element maximal.