Competenţe  în  comunicare  –  Performanţă  în  educaţie  
 

Program  de  formare  destinat  cadrelor  didactice  din   învăţământul  preșcolar,  primar,  gimnazial  și  liceal  
                     

 

 

 

Prezentarea  programului  
  Programul   de   formare   “Competenţe   în   comunicare   –   Performanţă   în   educaţie”   a   fost   elaborat   în   cadrul   proiectului   cu   același   nume   co   –   finanțat   prin   POSDRU   2007-­‐2013   și   implementat  de  un  consorţiu  universitar  din  care  fac  parte    Universitatea  Naţională  de  Artă   Teatrală   şi   Cinematografică   „I.   L.   Caragiale”,   Universitatea   Babes   Bolyai   –   Facultatea   de   Psihologie   şi   Ştiinţele   Educaţiei,   Universitatea   Al.   I.   Cuza   –   Facultatea   de   Psihologie   şi   Ştiinţele   Educaţiei,   Şcoala   Naţională   de   Ştiinţe   Politice   şi   Administrative   –   Facultatea   de   Comunicare  şi  Relaţii  Publice.   Programul   își   propune   formarea   şi   dezvoltarea   competenţelor   specifice   de   comunicare   interpersonală   a   personalului   didactic   din   sistemul   de   învăţământ   preuniversitar,   în   scopul   creşterii  performanţei  și  eficiențtei  didactice.     Scopul   programului   de   formare   vizează   îmbunătăţirea   competenţelor   specifice   de   comunicare   ale   personalului   din   învăţământul   preuniversitar   (preşcolar,   primar,   gimnazial   şi   liceal)   în   vederea   facilitării   utilizării   metodelor   moderne,   interactive   şi   creşterii   calităţii   procesului  educativ.         Ca   urmare   a   parcurgerii   programului   de   formare   profesională,   cadrele   didactice   din   învăţământul  preuniversitar  vor  dobandi  capacităţi  noi,  consolidate  de  relaţionare  cu  elevii,   colegii   şi   comunitatea,   cum   ar   fi:   ascultare   activă;   utilizare   a   registrelor   formale   şi   informale   în   comunicare;   oferire   corectă   a   feedback-­‐ului;   managementul   emoţiilor   în   procesul   de   comunicare.     De   asemenea,   în   programul   de   formare,   participanţii   îşi   vor   îmbogăţi   cunoştinţe   şi   vor   construi  abilităţi  cu  privire  la  utilizarea  limbajului  nonverbal  şi  a  elementelor  de  paralimbaj   în  comunicare,  teoria  discursului,  artă  dramatică,  dicţie,  pantomimă,  retorică  şi  oratorie.     Cadrele   didactice   vor   învăţa   să   utilizeze   diverse   modalităţi   şi   resurse   de   comunicare   (verbală/   nonverbală,   comunicare   virtuală,   prelegere,   discuţie   euristică   etc.),   în   situaţii   variate   de   lucru   cu   elevii   (rezolvare   de   probleme,   asigurarea   şi   oferire   de   informaţii   diverse,   simulare  etc.),  în  contexte  de  diadă/  microgrup/  macrogrup.    

2    

 

Pentru   dezvoltarea   acestei   competenţe   complexe,   programul   de   formare   va   integra   perspective  multidisciplinare,  cu  conţinuturi  specifice  din  cinci  arii  curriculare  distincte  dar  în   egală   măsură   cu   impact   pentru   diferitele   valenţe   ale   conceptului   de   „comunicare”:   psihologie,   pedagogie,   artă   dramatică,   comunicare   şi   relaţii   publice,   TIC.   Fiecăreia   dintre   ariile   curriculare   îi   este   dedicat   un   modul   în   cadrul   programului,   excepție   facând   arta   dramatică  pentru  care  sunt  alocate  două  module.    

   

Date  de  identificare  ale  programului  
  Furnizorul  programului   Instituţii:   Universitatea  de  Artă  Teatrală  şi  Cinematografică  „I.L.  Caragiale”   Universitatea  Babeș  Bolyai  –  Facultatea  de  Psihologie  şi  Ştiinţele  Educaţiei   Universitatea  Al.  Ioan.  Cuza  –  Facultatea  de  Psihologie  şi  Ştiinţele  Educaţiei     Director  program:  Prof.  Univ.  Dr.  Adrian  Titieni   Asistent  program:  Drd.  Adriana  Tran     Denumire  program:  Competenţe  în  comunicare  –  Performanţă  în  educaţie     Scopul  programului:   Scopul   programului   de   formare   vizează   îmbunătăţirea   competenţelor   specifice   de   comunicare   ale   personalului   din   învăţământul   preuniversitar   (preşcolar,   primar,   gimnazial   şi   liceal)   în   vederea   facilitării   utilizării   metodelor   moderne,   interactive   şi   creşterii   calităţii   procesului  educativ.         Categoria  de  program:    program  mediu     Forma  de  învăţământ:  zi       Populaţia  ţintă  /  Nr.  de  cursanţi:  2000  de  cadre  didactice  din  învăţământul  preuniversitar     Locul  desfăşurării:  Bucureşti,  Cluj,  Iaşi      

3    

 

Fundamentarea   nevoii   pentru   un   program   de   formare   dedicat  conceptului  de  comunicare  în  educaţie  
  Predarea   eficientă   este   condiţionată   în   procent   de   50%   de   informaţii   şi   cunoştinţe   şi   50%   competenţe   de   comunicare   interpersonală.   Competenţele   de   comunicare   ale   cadrului   didactic   sunt   cel   puţin   la   fel   de   importante   ca   şi   cunoaşterea   în   profunzime   a   conţinutului   disciplinei  pe  care  este  autorizat  să  o  predea.     În  faţa  unei  mase  de  elevi  cu  profil  individual  de  personalitate,  cu  stiluri  diferite  de  învăţare,   cu  combinaţii  unice  de  puncte  forte  şi  vulnerabilităţi,  cu  repertorii  comportamentale  variate   ce   acoperă   nevoi   complexe,   cu   un   management   customizat   al   emoţiilor,   profesorul   de   vocaţie   va   reuşi   să   genereze   soluţii   de   învăţare   creative,   eficiente   şi   personalizate   dacă   va   poseda  un  set  de  abilităţi  de  comunicare  interpersonală  ce  îi  va  permite  întâlnirea  fericită  cu   fiecare  dintre  sutele  de  elevi  ale  claselor  sale.     Câteva  dintre  aspectele,  atitudinile  şi  comportamentele  vizate:     Activarea  motivaţiei  elevului  şi  captarea  atenţiei  pozitive   Elevii  unei  clase  vor  avea  întotdeauna  preferinţe  şi  interese  diferite  în  raport  cu  disciplinele   care   le   sunt   predate.   Este   misiunea   fiecărui   cadru   didactic   să   creeze   în   mintea   şi   sufletul   elevului   entuziasm   şi   interes   pentru   disciplina   pe   care   o   predă.   De   asemenea,   este   responsabilitatea  fiecărui  cadru  didactic  să  elimine  frica  şi  inhibiţia  pe  care  orice  elev  le-­‐ar   putea  resimţi  în  prezenţa  sa  la  clasă.     Utilizarea  adecvată  a  limbajului  corporal     Cel   mai   puternic   instrument   de   comunicare   al   cadrului   didactic.   Congruenţa   dintre   gest/ton/postură/mimică   şi   cuvânt   condiţionează   autenticitatea   mesajului   ca   întreg   şi   lasă   urme  adânci  în  mintea  şi  emoţiile  elevului.     Utilizarea  umorului     Constant   subestimat,   simţul   umorului   „ţine”   elevul   activ   şi   interesat   în   sala   de   clasă   şi   contribuie  la  starea  lui  de  bine.  Studiile  arată  că  atât  adulţii  cât  şi  copiii  învaţă  mai  mult,  mai   uşor  şi  mai  eficient  atunci  cânt  experimentează  emoţii  pozitive.         Înţelegerea  perspectivei  elevului   Actul   educaţional   înseamnă   dialog,   nu   monolog;   dialogul   presupune   empatie,   atenţie   la   nevoile  celuilalt,  disponibilitate  şi  deschidere,  integrarea  perspectivei  celuilalt,  chiar  şi  atunci  

4    

  facilitează   transferul   de   informaţii   în   memoria   de   lungă   durată   şi   modelează   abilităţi   şi  comportamente.  Sunt  alte  generaţii  şi   se  simte.   adică   să   te   vezi   cum   arăți   atunci   când   interacţionezi   cu   copiii.     Elaborarea   programului   de   formare   a   fost   precedată   de   realizarea   în   anul   2011.     jocul   este   marginalizat   în   training-­‐uri.       Utilizarea  competenţelor  tehnice   Metode   interactive   de   predare.   introducerea  cursurilor  de  creştere  a  abilităţilor  de  comunicare  prin  jocuri  de  rol.   aducerea   mediului   virtual   în   spaţiul   clasei.   dar   nu   ajunge.   Recomandările   diagnozei   pentru   designul   programului   de   formare.   tehnici   eficiente   de   evaluare   –   menţin   interesul   ridicat   şi   atenţia   trează.   practica   la   5     .   –  sau  mai  ales  atunci.   în   cadrul   proiectului   „Competenţe   în   comunicare   –   Performanţă   în   educaţie”   a   unui   raport   de   diagnozăi  ce  a  avut  ca  scop  investigarea  aspectelor  specifice  comunicării  educaţionale.  au  vizat  următoarele:     Includerea   de   activităţi   şi   exerciţii   de   autocunoaştere.   Mutarea   accentului   de   pe   teorie   pe   practica   comunicării.  sub  presiunea  dinamicii  sociale  şi  a  evoluţiei  tehnologiei   informaţiei.   muncă   în   microgrup   sau   în   grupul   mare.   dacă  încerci  să  le  depăşeşti  şi  nu  reuşeşti.   Sau   cum   spunea   unul   dintre   profesori.   Sau   cum   sugera   unul   dintre   profesorii   participanţi.   delegare   de   responsabilităţi.   utilizarea   în   comun   a   aceloraşi   resurse   limitate   –   obiective  de  învăţare  la  fel  de  importante  precum  calcului  aritmetic  şi  cititul..   E   importantă   învăţarea   pe   baza   unor   situaţii   concrete.   educatorul   trebuie   să   fie   conştient   de   propriile   bariere   de   comunicare   („Noi   trebuie  să  ne  facem  educaţie  intâi  nouă  şi  apoi  copiilor”).     Demonstrarea  spiritului  de  echipă   Activitatea   educaţională   înseamnă   muncă   în   doi.   Munca   în   echipă   stimulează   interacţiunea   şi   presupune   abilităţi   de   coordonare.  mai  bine  te  reprofilezi”.   După   cum   afirmau   profesorii   participanţi.  Identificarea  şi  luarea  în  considerare  a  opiniei/   poziţiei  elevului  este  primul  pas  către  soluţie.  Aşa  cum   menţionau   profesorii.   utilizarea   calculatorului.  când  apare  conflictul.  Fiecare  serie  e  diferită  şi  trebuie  să  te  adaptezi.   video-­‐conferinţe.   Utilizarea   unor   materiale   multimedia.   Profesorii   recunosc   că   suportul   teoretic   e   necesar.   să   te   integrezi  în  grupul  lor.  atât  la  copii  cât  şi  la  părinţi”.   integrate   în   programul   elaborat.  Ceva  similar  sugera  un  părinte  prin   „exerciţii   de   oglindire”.   aşteptarea   rândului.   dezbateri   şi   discuţii   pe   situaţii   concrete.  care   constituie   factori   facilitatori   şi   bariere   în   procesul   de   învăţare   şi   în   relaţia   profesor-­‐elev.   Includerea  în  program  a  unei  componente  care  să  dezvolte  capacitatea  de  adaptare  la  nevoi   şi  exigenţe  în  continuă  schimbare..   secvenţe   observaţionale.   „Trebuie   sa   te   incluzi   în   grupă.   „să-­‐ţi   recunoşti   inabilităţile   de   comunicare   .

  pilde)   care   să   poată   fi   utilizat   de   către   cadrul   didactic   în   diferitele  etape  tensionate  ale  relaţionării  cu  clasa  şi/sau  elevi  cu  potenţial  conflictual.   Acest   rezultat   poate   indica   faptul   că   aceste   aspecte   6     .  Aşa  cum   sugera   şi   un   părinte.   clasă.  La  aceste  cursuri   ar   trebui   ca   cineva   să   se   comporte   cum   se   comportă   ei   la   ore.   Se   impune   şi   evidenţierea   includerii   în   program   a   unei   componente   ludice.   Să   se   întrebe   de   ce   i-­‐a   fost   frică?”.   toate   sunt   de   natură   să   formeze   competenţe   de   comunicare   veritabile   şi   nu   doar   teoretice.   Atât   profesorii   cât   şi   părinţii   şi   elevii   au   evidenţiat   eficienţa   comunicării   atunci   când   profesorul   e   relaxat.   a   ţine   cont   de   particularităţile   de   vârstă   ale   copiilor   şi   adolescenţilor   devine   o   condiţie   absolut   necesară   unei   comunicări   eficiente   şi   în   ultimă   instanţă   unei   educaţii  care  să-­‐şi  atingă  obiectivele.  Şi  aici.   Sau   cum   plastic   se   exprima   unul   dintre   elevi.   Cadrele   didactice   respondente   au   evaluat   aceste   comportamente   ca   apărând   mai   rar   în   cazul   profesorului   ideal   decât   apreciază   elevii.   bancuri.   „Să   inversăm   rolurile   la   astfel   de   cursuri   şi   noi   să   ne   comportăm  exact  aşa  cum  am  vrea  ca  un  profesor  să  se  comporte  cu  noi.   Situaţiile   evocate   de   participanţi   converg   spre   ideea   necesităţii   accentuării   componentei   empatice  a  interacţiunii  cu  elevii.   cum   sugera   unul   dintre   elevi.   Ne   referim   în   acest   caz   la   folosirea   parafrazării   şi   a   feedback-­‐ului   şi   la   ascultarea   activă   a   elevului.   sau   cum   sugera   unul   dintre   elevi.   când  ştie  să  facă  o  glumă.     „ar   trebui   ca   profesorii   să   asiste   la   orele   profesorilor   care   ştiu   să   comunice   cu   noi   şi   să   vadă   cum   fac   aceştia  orele”.   Frate.   O   componentă   importantă   rezultată   din   interviuri   şi   care   considerăm   că   merită   luată   în   calcul   în   dezvoltarea   programelor   de   training   este   formarea   unor   cunoştinţe   temeinice   de   psihologia   copilului.  Recomandăn  oferirea  unui  instrumentar   lingvistic   (replici.   „profesorii   ar   trebui   să   meargă   la  circ  să-­‐şi  dezvolte  umorul  şi  să  fie  mai  amuzanţi”.   „profesorii   ar   trebui   să   se   transpună   în   rolul   copilului.   Centrarea   pe   elev   ca   orientare   axiologică   a   trainingurilor   desfăşurate   considerăm   că   este   motivată  de  faptul  că  acesta  este  principalul  actor  instituţional  la  nivelul  căruia  se  măsoară   performanţele  şcolare.   Un  aspect  unde  apar  diferenţe  importante  între  percepţia  elevilor  şi  cea  a  profesorilor  este   acela   al   strategiilor   de   facilitare   a   transmiterii   de   cunoştinţe.  atmosfera  creată  astfel  făcând  procesul  educaţional  mai  fluent.   mai   acceptabil.   O  altă  nevoie  evidenţiată  de  profesorii  a  fost  aceea  de  a  învăţa  prin  schimburi  de  experienţă   sau  pe  baza  unor  modele  de  succes  („Să  învăţăm  de  la  educatori  ideali  care  pun  în  practică   aceste   modele   de   comunicare   eficientă”)   sau.   glume.   să   vadă   cum   e   să-­‐ţi   fie   rău   şi   să-­‐ţi   fie   frică   să-­‐i   spui   la   educatoare.  credem  că  jocurile  de  rol  pot  fi  o  soluţie.   să   se   vadă   ca   în   oglindă”.

 dar  care  sunt  numeroşi  şi  influenţează  într-­‐o  bună  măsură  procesul  de   comunicare.  Să  se  recunoască  că  aceşti  copii  există  şi  să  ne  înveţe  cum  să  procedăm  să   comunicăm  cu  ei.   Centrarea  pe  strategii  de  dramaturgie  socială  menite  să  asigure  un  management  eficient  al   conflictului   cu   o   atenţie   specială   pe   etapele   de   debut   al   conflictului   şi   de   escaladare   a   conflictului.   Diminuarea  rolului  autoritar  performat  de  cadrul  didactic  şi  perceput  de  acesta  în  majoritate   ca  fiind  un  rol  de  succes.  Axarea  pe  o  relaţie  partenerială  profesor-­‐elev  presupune  utilizarea   de   către   cadrul   didactic   în   primul   rând   a   unui   instrumentar   care   să   sprijine   diminuarea   caracterului   personal   al   conflictului.   programul   ar   trebui   să   includă   şi   o   componentă   de   pregătire   pentru   interacţiunea   cu   copii   cu   situaţii   speciale.   s-­‐a   constatat   că   elevii   consideră  ideal  un  profesor  care  ridică  tonul  rar.   Aşa   cum   afirma   unul   dintre   profesori.   Nu   în   ultimul   rând.   comportamentale  nu  sunt  considerate  foarte  importante  de  către  profesori.  Modalitatea  de   realizare   a   feedback-­‐lui   în   clasă   este   una   din   direcţiile   util   de   urmat   în   formarea   cadrelor   didactice.   sau   cu  alte  probleme.   În   ceea   ce   priveşte   modalităţile   de   disciplinare   la   nivelul   întregii   clase.   O   recomandare   specială   se   impune   în   cazul   factorilor   care   nu   pot   fi   modificaţi   printr-­‐un   program  de  formare.   majoritatea   profesorilor   intervievaţi   considerând   că   replicile.  În  situaţia  specială  a  training-­‐ului  rolul  acestor  factori  este  important  datorită   potenţialului  de  blocaj  şi  alterare  pe  care  ei  îl  pot  aduce  mesajului  transmis  de  către  traineri.  Acest  rezultat  poate  fi  un  indicator  al  măsurii  în  care  elevii  „idealizează”  profesorul   model.  gesturile.  acţiunile  elevilor  li  se  adresează  lor  ca  persoane  şi  mai  puţin  statusului  de   profesor   pe   care   îl   au   la   un   anumit   moment.   cu   deficit   de   atenţie   sau   hiperactivitate.  Recomandabil  este  exerciţiul  prioritar  pe  situaţii  care  afectează  stima  de  sine  a   elevului   şi   încrederea   în   instituţia   şcolară.  în  timp  ce  profesorii  respondenţi  consideră   că  ridicarea  tonului  este  o  manieră  în  care  profesorul  ideal  face  frecvent  faţă  problemelor   din  clasă.     „să   fim   învăţaţi   să   interacţionăm   cu   copiii   cu   dificultăţi.   recomandăm   ca   una   din   direcţiile  de  intervenţie  la  nivelul  trainingului  profesorilor  să  fie  dezvoltarea  abilităţilor  de  a   disciplina  pozitiv  grupul  de  elevi.   De   unde   şi   potenţialul   afectiv   negativ   foarte   ridicat  în  cazul  conflictelor  profesor  -­‐  elev.   neatenţia).   Recomandăm   aşadar   ca   fiecare   sesiune   de   training   să   fie   punctată   de   elemente   de   tip   7     .   În   concluzie.  Până  acum  am  învăţat  să  predăm  doar  copiilor  normali”.  dar  în  acelaşi  timp   ridică   ipoteza  conform   căreia   cadrele   didactice   ar   avea   în  fapt  un   repertoriu   limitat   de   strategii   de   gestionare   a   abaterilor   disciplinare   minore   care   apar   la   nivelul   întregii   clase   (clasa   este   gălăgioasă.   aceste   două   elemente   având   impact   negativ   pe   termen  mediu  şi  lung.

  Este   recomandabil   ca   acest   tip   de   moment   defulatoriu  să  fie  inclus  voit  în  schema  de  organizare  a  fiecărui  training.  exprimare  şi  gestionare  sănătoasă  a  emoţiilor  în  spaţiul  clasei.  negociere  şi  management  al  conflictului.   Subliniem   faptul   că   potenţialii  participanţi  la  sesiunile  de  training  au  nevoie  să  li  se  confirme  importanţa  acestor   factori  în  activitatea  pe  care  o  desfăşoară.   cadrelele   didactice   participante   vor   avea  competenţe  de:     Cunoaştere  şi  înţelegere  a  conceptelor  cheie  în  procesul  de  comunicare.   factori   care   sunt   descrişi   pe   larg   în   lucrarea   de   faţă.       Obiectivele  programului  de  formare     Obiectivul  general:   Dezvoltarea   abilităţilor   de   comunicare   necesare   cadrului   didactic   pentru   a   maximiza  efectele  de  învăţare  pentru  elev.   etc.  ale  procesului  didactic.   defulatoriu   în   care   cadrele   didactice   să   poată   discuta   despre   factorii   nemodificabili   prin   training.   abilităţi  de  utilizare  a  tehnicilor  de  încurajare  a  elevului.   societatea.   abilităţi  de  antrenare  a  capacităţii  de  a  diagnostica  obiectiv  şi  cu  precizie  caracteristicile  unui   grup  şi  de  a  se  raporta  la  grup  în  funcţie  de  aceste  caracteristici.  plasat  preferabil  la   început   şi   utilizat   ca   potenţial   subiect   pentru   ascultarea   activă.  între  principalii  actori  –  elev  şi  cadru  didactic.     abilităţi  de  rezolvare  de  probleme.     antrenarea  capacităţii  de  captare  a  atenţiei.).   Explicare   şi   interpretare   a   diferitelor   mesaje   de   comunicare   generate   în   spaţiul   de   interacţiune  al  clasei  de  elevi.   8     .  de  câştigare  a  încrederii  elevilor   abilităţi  de  control  al  imaginii  personale.     abilităţi  de  ascultare  activă  în  vederea  unei  relaţionări  corecte  şi  eficiente.     Competenţe  vizate  prin  parcurgerea  acestui  program  de  formare:   Urmare   a   parcurgerii   acestui   program   de   formare.   Instrumental-­‐aplicative:   abilităţi  de  recunoaştere.   care   influenţează   calitatea   comunicării   cu   elevii   (familia.

 multe  dintre  ele  premiate  în  festivaluri  naționale  și   internaționale.   pentru   rolurile   din   filmele   „Colivia”   și   „Lord”.   (Premiul   pentru   interpretare   masculină.   la   Festivalul   Internaţional   „GrandOff”.   Are   aproape   20   de   ani   de   experiență   în   domeniul   didactic   și   este   titular   al   cursurilor   „Psihologia   Caracterului   Dramatic”.   Premiul   pentru   cel   mai   bun   actor.   în   cadrul   Premiilor   Uniunii   Cineaștilor   din   România   -­‐   ediția   40.  rector  al  acestei  universități.  profesor  universitar  doctor  al  Universității  Naționale  de   Artă  Teatrală  și  Cinematografică.   al   Fundației   Române   pentru   Educație   și   Educatori   și   coordonator   a   numeroase   proiecte   în   domeniul  educației.   “Procesualitate   si   Concept”   și   este   doctor   în   teatru   cu   lucrarea   “Teatrul   în   educație”.   “Identitate   si   alteritate   in   procesul   creației   artei   actorului”.  Premiul  FESTCO  -­‐  “Cel  mai  bun  actor  de  comedie  -­‐  2008).   Este   director   al   proiectului   Competențe   în   comunicare   –   performanță   în   educație.   A  fost  realizator  TV  în  cadrul  Departamentului  și  Știință  al  Televiziunii  Române.   Varşovia   –   2010.   Echipa  de  realizare  a  programului  de  formare       Director  program   Adrian  Titieni   Adrian  Titieni  este  actor  și  regizor.   A   fost   consilier   prezidențial   în   Cadrul   Departamentului   Relații   Publice   al   Administrației   Prezidențiale  și  consilier  al  Primului  Ministru  pe  probleme  de  Educație  și  Cultură.     A  jucat  în  peste  50  de  piese  de  teatru  pe  scene  ale  teatrelor  din  București  și  din  țară  și  în   peste  50  de  filme  de  lung  și  scurt  metraj.   pentru   filmul  de  scurtmertaj          „Colivia”.     9     .

 Au  urmat  10  ani  ca  director  de  comunicare  și  purtător  de  cuvânt  al  Autorității  pentru   Valorificarea   Activelor   Statului   (2001-­‐2010)   fiind   reconfirmată   în   funcție   de   7   miniștri   secretari   de   stat.   coordonator   comunicare   în   proiectele   strategice   ale   Unității   Executive   pentru   Finanțarea   Învățământului   Superior.   Cariera  în  domeniul  comunicării  și  relatiilor  publice  a  început-­‐o  când  era  învățătoare  când  a   ținut  prima  lecție  deschisă  la  nivel  de  școală  la  Disciplina  Comunicare.     Asistent  program   Adriana  Tran   Adriana  Tran  este  specialistă  în  comunicare  și  relații  publice  având  o  experiență  de  peste  10  ani  în   acest   domeniu.   10     .   Cercetării.   unul   în   Management   (ASE).  București.   ales   primar).   Dezvoltării  și  Inovării  (UEFISCDI)  (2010  -­‐  prezent).  ales  senator).     Si-­‐a  finalizat  toate  studiile  universitare  și  postuniversitare  cu  lucrări  în  domeniul  comunicării   și  relațiilor  publice.   Daewoo  Craiova.     Între   realizările   profesionale   se   numără   campaniile   de   comunicare   pentru   vânzarea   BCR.  Electrica  Sud  Muntenia.   A   continuat   în   studenție   când   a   făcut   parte   din   echipa  de  campanie  a  lui  Adrian  Nastase  (campania  electorală  pentru  alegeri  parlamentare   2000).    deține  un   master   în   Comunicare   și   Relații   Publice   (SNSPA).   A   fost   consilier   pe   probleme   de   comunicare   al   președintelui   Autorității   Naționale   pentru   Cercetare   Științifică   (2010).  Facultatea   de  Științe  Politice  (Scoala  Nationala  de  Studii  Politice  și  Administrative  -­‐  SNSPA  București).   consultanța   în   comunicare  și  relații  publice  pentru  Crin  Antonescu  în  campania  pentru  functia  de  senator   de  București  (2008.   Absolventă   a   Școlii   Normale   "Elena   Cuza"   din   București   si-­‐a   inceput   cariera   ca   învățătoare  la  Școala  Generală  nr  164  din  sectorul  6.  disciplină  obligatorie   la   acea   data   pentru   învățământul   primar.   unul   în   Securitate   și   Apărare   Națională   (Universitatea   Natională   de   Apărare)   și   este   doctorandă   a   Facultății   de   Relații   Internaționale  (ASE).   campania   de   comunicare   și   relații   publice   pentru  Proiectul  Strategic  Calitate  și  Leadership  pentru  Învățământul  Superior  Românesc  –   Semințe  de  viitor  (2011).     A  absolvit  Facultatea  de  Management  (Academia  de  Studii  Economice  –  ASE  București).   Tot  din  2010  este  asistent  in  proiectul  Competențe  în  comunicare  –  performanță  în  educație   derulat  de  Universitatea  Națională  de  Artă  Teatrală  și  Cinematografică.  consultanța  în  comunicare  și  relații  publice  pentru   Sorin   Oprescu   in   campania   pentru   Primaria   București   (2008.  organizarea  primei  ediții  a  Inventika  pentru  tineri  –  salon   Internațional   de   invenții   pentru   Tineri   (2010).

  doctorandă   a   Universităţii   Babes   Bolyai   din   Cluj.  ce  oferă  servicii   comunitare   de   sănătate   mintală   (evaluare.   consiliere   si   psihoterapie)   copiilor   şi   adolescenţilor  vulnerabili  şi  familiilor  acestora.     11     .   împreună  cu  echipa  multidisciplinară  din  cadrul  CEECC.   psihologie   clinicieni   şi   consilieri   şcolari.  manuale  ce  îşi   propun   să   ofere   părinţilor   şi   cadrelor   didactice   informaţii   cu   privire   la   caracteristicile   şi   specificul  de  dezvoltare  al  copiilor  lor  şi  să  le  construiască  abilităţi  de  educaţie  pozitivă.   critica   şi   pedeapsa   fizică   din   repertoriul   de   disciplinare  a  copilului.  programe  de  educaţie  şi  parenting   adaptate  nevoilor    fiecărei  familii  şi  profilului  de  dezvoltare  al  fiecărui  copil.   medici   pediatri.   de   familie  sau  medici  psihiatri.   Diana   Stănculeanu   a   elaborat   şi   coordonat   elaborarea   a   numeroase   programe   de   formare.   vizând   aspecte   specifice   ale   educaţiei   şi   sănătăţii   copilului.   Centrul  de  Educatie  Emoţională  şi  Comportamentală  pentru  Copii  (CEECC).   Diana   Stănculeanu   oferă.   Practician   acreditat   Triple   P   (Positive   Parenting   Programe).   Coordonator  elaborare  program   Diana  Stanculeanu   Diana  Stănculeanu     Absolventă   a   Facultăţii   de   Psihologie   şi   Ştiinţele   Educaţiei   din   Bucureşti.  care   să   îi   ajute   să   elimine   treptat   mustrarea.   destinate   unei   varietăţi   de   grupuri   ţintă:   cadre   didactice   din   învăţământul   preşcolar   şi   preuniversitar.     Diana  Stînculeanu  este  co-­‐autoare  a    seriei  de  manuale  „Cu  părinţii  la  şcoala”.   Diana   Stănculeanu   este   psihoterapeut   specializat   în   terapii   cognitiv   comportamentale   şi   coordonează   în   cadrul   Organizaţiei   Salvaţi   Copiii.   În   calitate   de   formator   acreditat.

  Călăraşi).   desfăşurat   la   Bucureşti.   Programul   de   formare   continuă   a   profesorilor   „Didactica   Nova”.   Brăila.   Departamentul   pentru   Formarea   Profesorilor.   Editura   Didactică   şi   Pedagogică.   desfăşurat   la   Bucureşti.  Polirom  2009  și  Motivarea  pentru  cariera  didactică.   Bucureşti.   a   publicat   12   cărți   ca   autor   și   co-­‐autor   dintre   care   cele   mai   recente   sunt   volumele   Profesorul   de   succes.  Cea  mai  cunoscută  apariție  editorială  este  Comunicarea  eficientă  (trei   ediții).   Programului   „Formare   continuă   prin   credite   profesionale   transferabile”.   a   IV-­‐   a   editie.  desfăşurat  la  Timişoara.     12     .   A   publicat   cărți   ca   autor   și   co-­‐autor   dintre   care   cea   mai   recentă   este   „Strategii   didactice   interactive”.  Succes.   Programul   „Consilierea   activă”.  Editura  Universității   din  București.   desfăşurat   la   Piatra   Neamţ.     Crenguţa-­‐Lăcrămioara  Oprea   Crenguţa-­‐Lăcrămioara  Oprea  este  conferentiar  universitar  doctor  în  cadrul  Universităţii  din   Bucureşti.   desfăşurat   la   Bucureşti.   Facultatea   de   Psihologie   şi   Ştiintele   Educaţiei.     Coordonează   proiecte   în   mediul   public   și   privat.  1974)  este  profesor  universitar  doctor.   Autori  program  de  formare       Modul  Pedagogie       Ovidiu  Pânișoară   Ion-­‐Ovidiu  Pânișoară  (n.   Programului   naţional   de   dezvoltare   a   competenţelor   de   evaluare   ale   cadrelor   didactice   din   învăţământul   preuniversitar   (DeCeE).  Directorul  Departamentului   pentru   Formarea   Profesorilor   și   conducător   de   doctorat   în   Științe   ale   Educației   în   cadrul   Facultății  de  Psihologie  și  Științele  Educației.   A  lucrat  și  lucrează  în  continuare  în  cadrul  unor  proiecte  şi  programe  de  cercetare  naţionale   şi   internaţionale.  2010.   59   de   principii   de   pedagogie  practică.  pentru  care  a  primit  în  anul  2010  Premiul  Constantin  Rădulescu  Motru  al  Academiei   Române.  doctor  în  Ştiinţele  Educaţiei.   Programul   de   formare   continuă   „Învătarea   creativă”.   Este   formator   in   cadrul   programelor   de   perfecţionare   a   profesorilor.   2009   –   autor   unic.     Coordonează  colecția  Carieră.  Performanțe  la  Editura  Polirom.  Universitatea  din  București.

 Facultatea  de  Comunicare  și  Relații  Publice  și  profesor  asociat  la  Academia   Română  de  Informații  București.   psihopedagogie   și   operațiuni   psihologice   speciale.   Modul  Comunicare  şi  relaţii  publice     Vasile  Tran     Vasile   Tran   este   profesor   universitar   doctor   în   cadrul   Scolii   Naționale   de   Studii   Politice   și   Administrative.   Este   expert   în   comunicare   în   situații   de   criză   și   razboi   imagologic   și   în   această   calitate  a  a  participat  la  numeroase  schimburi  de  experiență  cu  cadre  didactice  universitare   și   specialiști   din:   Anglia.   A   predat   cursuri   de   comunicare  și  relații  publice  la  Academia  de  Informare  și  Comunicare.   Între   lucrările   publicate   se   numără:   Teoria   comunicării.       13     .  Raportul  om-­‐tehnică.   Italia.   patologii   și   terapii   în   comunicare.   unde   susţine   cursurile   de   Teoria   comunicării   şi   Relaţii   Publice   în   şcoli.   Ghid   practic.   are   cursuri   postuniversitare   în   comunicare   și   relații   publice.   doctor   în   sociologie.   Comunicare.   coautor   (2004).     Irina  Stănciugelu     Irina  Stănciugelu  este  lector  universitar  doctor  în  cadrul  Facultăţii  de  Comunicare  şi  Relaţii   Publice   SNSPA.   coautor   (2004).  2000.   coautor   (2003).   Dintre   lucrările   publicate   amintim:   Măștile   comunicării.  comunicarea  riscului  şi  comunicarea  în  situaţii  de   criză.   Imagine   şi   comunicare   în   afaceri.   Studii   de   filosofie   a   culturii  (2002).   Belgia.   stiinte   politico-­‐militare.   istorie.   coautor   (2006).     Licențiat   în:   filosofie.   Germania   și   SUA.   Are  o  experiență  de  peste  20  de  ani  de  predare  în  învățământul  universitar  și  postuniversitar   în  domeniul  comunicării  și  relațiilor  publice.   etica   relaţiilor  publice  şi  a  comunicării  sociale.   Interesele   de   cercetare   sunt   îndreptate   către   domenii   diverse:   filosofia   culturii.   Gen   şi   reprezentare   socială.  Germania.   Franța.   Comunicarea   în   situaţii   de   urgenţă.  Comunicarea  în  situații  sociale  critice.   Prefixul   post   al   modernităţii   noastre.   De   la   etică   la   manipulare   și   înapoi   (2009).   Teoria   comunicării.

  Universitatea   de   Medicină   şi   Farmacie   “Victor   Babeş”   din   Timişoara     i-­‐a   acordat   titlul  de  doctor  în  medicină  pentru  o  lucrare  în  domeniul  psihiatric.   dezvoltarea   rurală.   Mugur  Ciumăgeanu  a  activat  în  numeroase  proiecte  ne-­‐guvernamentale  în  câmpuri  variate   cum   ar   fi   educaţia.   Pe   parcursul   ultimilor   ani   şi-­‐a   adus   contribuţia   la   îmbunătăţirea   suportului   legislativ   în   favoarea   persoanelor   cu   probleme   de   sănătate   mintală.   coordonator   al   Centrului   Național   de   Sănătate   Mintală   în   perioada   2006-­‐2008.   conferențiar   universitar.     În   2002.   sănătăţii   (medici   de   familie.     14     .   consilieri   şcolari).   facilitare   comunitară.   Modul  Psihologie     Mugur  Ciumăgeanu   Psiholog   si   psihoterapeut.   a   contribuit   la   formarea   profesioniştilor  din  sistemul  public  psihiatric.     Sorina  Petrică   Sorina  Petrica  este  psiholog  la  Centrul  de  Educaţie  Emoţională  şi  Comportamentală  pentru   Copii   al   Organizaţiei   Salvaţi   Copiii.  înfiinţat  cu  scopul  de  a  coordona  reforma  serviciilor  publice  de  sănătate   mintală   din   România.   medici   pediatri.   ghidul   „Părinţi   informaţi.   precum  şi  ca  expert  în  proiecte  ale  unor  organizaţii  de  drepturile  omului  cum  ar  fi  Agenţia   de  Monitorizare  a  Presei  (ActiveWatch)  sau  Salvaţi  Copiii.   Din   2008.  precum  şi  a  viitorilor  psihoterapeuţi  cognitiv-­‐ comportamentali.   psihologi   clinicieni.   Este  formator  autorizat  cu  competenţe  în  elaborarea  de  programe  de  formare  şi  susţinerea   de   cursuri   şi   workshop-­‐uri   adresate   profesioniştilor   din   domeniul   educaţiei   (cadre   didactice.   Mugur   Ciumăgeanu   a   părăsit   sistemul   public   şi   actualmente   lucrează   ca   psihoterapeut   autonom   şi   în   domeniul   formării   profesionale   de   psihoterapie.     Mugur   Ciumăgeanu   a   lucrat   ca   medic   rezident   şi   apoi   ca   psiholog   clinician   în   spitale   psihiatrice   din   Franţa   şi   România.   combaterea   violenţei   domestice  şi  dezvoltarea  de  servicii  pentru  grupuri  defavorizate.   În   2006   a   preluat   conducerea   Centrului   Naţional   de   Sănătate  Mintală.   medici   psihiatri)  şi  protecţiei  copilului  (asistenţi  sociali.   unde   desfăşoară   activităţi   de   consiliere   şi   terapie   cu   copii   şi   adolescenţi   diagnosticaţi   cu   tulburări   de   sănătate   mintală.   copii   sănătoşi”).   precum   şi   cu   familiile   acestora.  asistenţi  maternali)  şi  co-­‐autor  a  numeroase   publicaţii  de  consiliere  şi  psihoeducaţie  destinate  părinţilor  şi  adulţilor  care  lucrează  cu  copiii   (seria   de   manuale   de   parenting   „Cu   părinţii   la   şcoală”.   Mugur   Ciumageanu   este   director   de   programe  de  formare  la  Asociația  de  Terapie  Comportamentală  și  Cognitivă.

 editor  de  carte.  2011)  si  reviste  (Alternatives  theatrales.   expert   colaborator   CNCS.  autoare  a  subiectelor  pentru  examenele  naţionale   susţinute   de   profesorii   din   învăţământul   preuniversitar   de   specialitate.   Univ.   Conf.ro.Caragiale".  din  2009.   S.   autoare   a   programelor  de  titularizare  şi  definitivat.  traducătoarea  ultimei  ediţii  a  manualului  „Improvizaţie  pentru  teatru”  de  Viola  Spolin   (Unatc   Press.   Cluj.   autoare   a   cursului   „K.  Scena.  The  Digital  Generation  Self-­‐Representation.   Stanislavski   şi   fundamentarea   psihologică   a   artei  actorului”  (Unatc  Press.   L.   dr.     Mihaela  Beţiu   Mihaela   Beţiu   este   actriţă   şi   lect.   actual   prodecan   şi   fost   director   al   Centrului   de   Cercetare   al   aceleiaşi   facultăţi.   Ofensiva   generozității).   Texte   publicate   in   volume   (roMania   after   2000:   Five   New   Romanian   Plays.     A  participat  la  realizarea  mai  multor  proiecte  de  cercetare  și  la  coordonarea  unor  proiecte   inițiate   împreună   cu   studenti   ai   facultății   (dramAcum.   Modul  Artă  dramatică     Nicolae  Mandea   Nicolae   Mandea.   Ofensiva   Generozitatii   2006-­‐2008..  Urban  Mythology  And  Cultural  Practices.L.         15     .   2007.   2009.   Caragiale”     Bucureşti.  Dilema  veche).   univ.   al   Facultăţii   de   Teatru   din   UNATC   „I.   Predă   Scriere   dramatică   (din   2006)   și   Regie   de   teatru   (din   1990).   Desant.   2008).   Este   autor   al   volumului   Teatralitatea   -­‐   un   concept   contemporan.  Membru  al  Consiliului  AFCN.   Dr.  2011).   tangaProject.   Vellant.   New   York.   Ed.   decan   al   Facultatii   de   Teatru   din   UNATC   "I.   redactor   coordonator   al   revistei   „Concept”   şi   al   „Caietelor   Bibliotecii   UNATC”.

 Spania.  suporturi  de  curs  universitar.   Lucrari   publicate:   Aplicatii   informatice   de   birou.   DTP  -­‐  Desktop  Publishing  (format  electronic).  1999-­‐2000.   COREPLICA   -­‐   Comunicare   si   Relatii   Publice   prin   Instruire   si   Consultanţa   Asistata   (coautor).   2003.  2003.   Management   imobiliar   (coautor).   la   Facultatea   de   Comunicare   şi   Relaţii   Publice   din   cadrul   Şcolii   Naţionale   de   Studii  Politice  şi  Administrative.   şef   proiect   program   COREPLICA   -­‐   Comunicare   si   Relatii   Publice   prin   Instruire   si   Consultanta   Asistata   -­‐   destinat  administratiei  publice  locale  din  orase  mici  si  mediul  rural.   De   asemenea.   Profesor   invitat   pentru   cursuri   in   domeniul   informaticii  la  INA-­‐  Institutul  National  de  Administratie.   Bucuresti.   Altele:   Examinator   si   trainer   ECDL-­‐Romania.   Modul  TIC     Andrei  Găitănaru     Andrei   Găitănaru   este   doctor   în   Ştiinţe   Inginereşti.  2003.   Mediul   informational   /   informatic   -­‐   suport   al   comunicarii   (format   electronic).   Bucureşti.   2001.     16     .  şef  sector   instruire  IROMA.   cadru   didactic   universitar.ro.   A   fost   şef   proiect   si   director   programe   de   training   &   consultanta   IROMA.ro.   Secretariat   si   corespondentă   informational-­‐ electronica.   Editura   Comunicare.   Este   conducător   şi   membru   în   diferite   proiecte   naţionale   şi   internaţionale   în   domeniul   educaţiei.   1991-­‐2002.  articole  de  specialitate   în   domeniile   tehnologiei   informaţiilor   şi   comunicaţiilor.  Manual  ECDL  -­‐  Modul  4  (Excel  -­‐  format   electronic).   Editura   Comunicare.   2002.  2004.  A  fost  expert  consultant  IROMA  1990-­‐2002  și  a  coordonat  activitatea  de   instruire   si   consultanta   in   informatica   filiale   regionale   (1991   -­‐   2003).  Manual  ECDL  -­‐  Modul  6  (PowerPoint  -­‐  format  electronic).  Bucureşti  .     a   participat   cu   lucrări   de   specialitate   la   o   serie   de   congrese   şi   conferinţe   ştiinţifice  naţionale  şi  internaţionale  (Franţa.   specializarea   Automatică   şi   Calculatoare.  Birotica  in   Management   (format   electronic).  din  1999-­‐2002.   Este  autorul  unor  cărţi  de  specialitate.  România  şi  SUA).  Bucuresti.     Cornelia  Maxim   Cornelia  Maxim  este  conferentiar  doctor  in  cadrul  Facultatii  de  Comunicare  și  Relații  Publice     -­‐  SNSPA  București.   2005.   sisteme   educaţionale   şi   eLearning.   şef   Departament   Informatică.  (1999  -­‐  2000).   2000.   Bucuresti.   Universitatea   „POLITEHNICA”   din   Bucureşti.

 este  licenţiată  în  cibernetică-­‐statistică  economică(ASE  Bucureşti)   şi  în  pedagogie  pentru  învăţământul  primar-­‐preşcolar  (Universitatea  Bucureşti).   mai   2007.   În  perioada  2006-­‐2008  a  coordonat  centrul  ECDL  –  Şcoala  Nr  59  Bucureşti.   A  participat  cu  elevii  sau  ca  membru  al  juriului  la  concursurile  şi  olimpiadele  de  informatică   şi  TIC  organizate  de  inspectoratele  şcolare  sau  de  cluburile  copiilor.   Concursul   de   TIC     „Info   Fair   Play”   in   cadrul   Proiectului   “Destine   la   răscruce”.   urmează   cursurile   de   master     ale   Universităţii   Bucureşti   (Strategii   inovative   de   învăţare)  .  În  perioada  2003-­‐2005.   A  fost  metodist  educativ  şi  metodist  pentru  învăţământ  primar(sector  6).     Paula  Copăcel     Paula   Copăcel   este   absolventa   cursurilor   de   master   la   SNSPA   (Management   Educaţional   şi   Comunicare  Instituţională).   a   făcut   parte   din   comisiile   centrale   sau   judeţene   de   organizare   a   olimpiadelor   şcolare   de   informatică  (  evaluator  la  clasa  a  VIII-­‐a).       Echipa  de  implementare  a  programului  de  formare     Departament  administrativ   Corina  Niculae   Andreea  Aradits   Ioana  Calin   Iuliana  Corban   Beatrice  Meda  Găurean     17     .  În  aceasta  calitate.   În   prezent.   împreuna  cu  ECDL  România.  Agenţia  Naţională  pentru  Protecţia  Mediului.   Concurs   Interzonal   de   TIC   cu   participare   europeană   “INFO-­‐FAIR   PLAY”.   mai   2006.  Teatrul  „Masca”   şi  cu  Primăria  S6  a  organizat  concursuri  de  ecologie  şi  TIC  (Concursul  European  de  Ecologie  şi   TIC   „@D_Eco”.  iunie  2008).

  Departament  de  training  la  nivel  național     Modul     Psihologie   Traineri   Sorina  Petrică   Grigore   Havârneanu     Florin  Botoşineanu     Ovidiu  Gavrilovici      David  Opriş   Andrei  Chişcu      Gyorgy  Gaspar   Oana  Niculae      Dorina  Iuşcă   Modul     Pedagogie   Traineri   Ovidiu  Pânişoara     Crenguţa   Lăcrămioara   Oprea     Elena  Seghedin     Venera   Mihaela   Cojocariu     Modul   Modul   Comunicare   si    TIC   relatii  publice   Traineri   Vasile  Tran     Irina  Stănciugelu     Răzvan  Vasilescu     Angelica  Hobjilă     Gianina   Ana   Masari     Veronica   Dobre   Traineri   Paula  Copăcel     Cornelia  Maxim     Andrei  Găitănaru     Diana  Chihaia     Oliviu  Tudose     Vlad  Mureşan     Florentina   Manuela  Miron     Ciprian   Marius   Ceobanu     Elena  Nechita     Rareş  Florin  Boian     Silviu  Andrei  Matu     Carmen   Domnica   Coteţ   Module    Arta  dramatica   Traineri   Mihaela     Bălan   Beţiu     Andrei  Aradits     Marius  Gîlea     Anca   Doina   Ciobotaru     Eugenia   Maria   Paşca     Miklos  Bacs     Gabriel  Radu     Irina     Wintze   Bacs   Ciprian   Cobzariu         Liliana  Stan     (Burlacu)     Livia  Ostafe       Cătălin  Glava     Ion  Albulescu     Adina  Elena  Glava     Daniela  Hoaghea           18     .

2.  Elemente  forte  în  negociere     2.1.  Pași  în  negociere   1.  management  și  negociere  în    clasa  de  elevi   1.  Perspective  ale  managementului  clasei   1.  Factori  perturbatori/Erori  de  evaluare   19     .   2.2.     2.2.4.3.   explozia   stelară.Comunicare  și  conflict  în  clasa  de  elevi   1.   pălariile   gânditoare.1.   Managementul  autaoevaluării  elevului.  Repere  practice   de   inovare   a   metodologiei   interactive   de   predare-­‐învăţare.  Modelul  lui  Rudolf  Dreikurs  –  de  ce  aleg  elevii  să  aibă  comportamente  nepotrivite   1.2.   Complementaritatea   avantajelor   şi   limitelor   metodelor   expozitive   şi   metodelor   interactive.   Exemplificări   de   metode:   mozaicul.  Pedeapsa  –  avantaje  sau  limite   1.2.  Strategii  interactive.Conflictul  –  perspective  educaționale   1.5.  Negocierea  –  element  cheie  al  relației  profesor-­‐elev   1.  Folosirea  stimulentelor  în  clasa  de  elevi  –  de  la  modelul  lui  Jones  la  abordarea  neo-­‐ skinneriană   1.  Comunicare  și  conflict  în  metodologia  didactică  și  evaluare   2.3.   Comunicarea   în   cadrul   metodelor   tradiţionale   şi   complementare   de   evaluare.1.3.   controversa  creativă.  Modelul  lui  Jacob  Kounin  –  de  la  omniprezența  profesorului  la  efectul  valului   1.   fishbowl.2.2.   MODUL  PEDAGOGIE         Autori   Ovidiu  Pânişoară   Crenguţa  Lăcrămioara  Oprea     Cuprins     1.   metoda   piramidei.1.   tehnica   lotus.  Conflict.3.3.3.  Construcţia  şi  dezvoltarea  grupurilor  educaţionale.2.   2.2.1.

 Richard  şi  Patricia  Schmuck  afirmă:  „Conflictul  există  în   momentul  în  care  activităţi  incompatibile  se  întâlnesc  –  atunci  când  o  activitate  este  blocată.  Schmuck.   79).  conflictul  este  o   consecinţă  naturală  a  diversităţii”.   1988.  motivării  și  progresului  cognitiv  și  afectiv  pentru  elevi.         Întrebare:Reactualizaţi   datele   ultimului   conflict   pe   care   l-­‐aţi   avut   cu   elevii.  În  sfârșit.     1.  1992.   p.   Cum   se     putea   el   rezolva   altfel   decât   aţi   facut-­‐o?   De   ce   comportamente   greşite   aţi   dat     dumneavostră   dovadă?   Care   a   fost   natura   interrelaţiilor   dintre   dumneavoastră   şi     elevi  după  gestionarea  ineficientă  a  conflictului?         Iată  de  ce  putem  începe  de  acum  cu  o  întrebare  esențială:  tradițional  conflictul  este  văzut  ca   un  element  negativ  de  care  oamenii  se  feresc  ori  când  sunt  confruntați  încearcă  să  iasă  cât   mai   repede   din   el.  La  rândul  său.   362).  de  cele  mai  multe   ori   cadrele   didactice   se   confruntă   cu   dezechilibrele   majore   provocate   de   conflicte   și   de   aceea   ele   trebuie   să   stăpânească   un   evantai   cuprinzător   de   strategii   de   management   al   20     .   interacţiune   în   vorbire.   216)   defineşte   conflictul  ca  o  variabilă  pozitivă  în  sensul  că  “dincolo  de  toate  perspectivele.  275).  lezează  sau  într-­‐un  anumit  fel  face  cea  de-­‐a  doua  activitate  mai  puţin  plăcută   sau  eficientă”  (Schmuck.  Mai  târziu  în   acest  material  ne  vom  apleca  asupra  metodelor  interactive  care  folosesc  energia  conflictului   drept  motor  al  dezvoltării  personale  și  profesionale  pentru  elevi.   putem   vorbi   însă   și   de   situații   în   care   conflictul   este   bun   pentru   planul   educațional?   Educatorii   știu   că   de   multe   ori.  management  și  negociere  în    clasa  de  elevi     1.   dacă   este   corect   gestionat.  Totuși.  p.  Conflictul  –  perspective  educaționale     Termenul   de   conflict   provine   din   latinescul   conflictus.   emoţii   şi   afectivitate”   (Forsyth.   Gamble   (1993.  Steers  vede  conflictul  ca  „implicând  situaţii   în  care  aşteptările  unei  persoane  (ale  unui  grup).  comportamentele  acesteia  prin  care  ea  îşi   urmăreşte   obiectivele   sunt   blocate   de   o   altă   persoană   sau   un   alt   grup”   (Steers.   interferează.   1983.  1992.1.   desemnând   „lovirea   împreună   cu   forţă”   şi   implicând   prin   aceasta   „dezacorduri   şi   fricţiuni   între   membrii   grupului.   conflictul   posedă   în   sine  energia  provocării. Conflict.   p.  citându-­‐l  pe  Deutsch.  autorii  precizând  însă  că  „în  clasă  conflictul   oferă  oportunitatea  dezvoltării  individuale  şi  de  grup”  (Schmuck.   p.  Schmuck.  p.  289).

    (3)   imediatețea   –   cadrele   didactice   au   puțin   sau   deloc   timp   pentru   reflecție   înainte   de   acționa.     (5)   spațiu  public  –  elevii  sunt  martori  la  toate  acțiunile  din  clasă.  Doyle  (în  Evertson  și  Weinstein.  bună  pentru  procesul  de  învățământ.   Neacșu.  să  răspundă  cerințelor  tuturor   acestora.     (4)   impredictibilul   –   evenimentele   școlare   pot   lua   o   turnură   complet   neașteptată   și   astfel   este  greu  să  planificăm  o  acțiune.   2001)   numea   simptome   ale   sclerozei   curriculare.  departe  de  disturbările  oferite  de   către   indisciplina   elevilor.           Comunicare  și  conflict  în  clasa  de  elevi     Clasa   de   elevi   este   un   spațiu   de   comunicare   complex   cu   o   potențialitate   crescută   pentru   apariția  unor  conflicte  care  pot  să  deturneze  actul  didactic  de  la  finalitățile  sale  pozitive.  și     (6)   istoricul  –  clasa  de  elevi  este  un  spațiu  unic  în  care  se  acumulează  și  construiesc  rutine.   Când   un   curriculum   21     .     (2)   simultaneitatea   –   sunt   multe   lucruri   care   se   petrec   în   același   timp   în   clasă   iar   cadrul   didactic  trebuie  în  mod  simultan  să  monitorizeze  toți  elevii.   Pe   de   altă   parte.   set   comun   de   experiențe.  Acesta  încearcă  obținerea  unei   atmosfere  pozitive.   Negreț-­‐Dobridor.   toate   aceștia   fiind   un   flitru   prin   prisma   căruia   elevii   componenți  ai  clasei  acționează.  să  facă  față  întreruperilor  etc.   Pânișoară.  2006)  face  o  sinteză   a  acestora  din  perspectiva  abordării  ecologice  a  managementului  clasei  de  elevi:     (1)   dimensiunile  multiple  –  clasa  de  elevi  este  un  loc  în  care  persoane  cu  abilități  și  interese   diverse  trebuie  să  utilizeze  un  număr  limitat  de  resurse  pentru  a  atinge  un  spectru  larg  de   obiective  sociale  și  personale.     Avem  deci  de  a  face  cu  o  activitate  dificilă  a  cadrului  didactic.  Mai   mult   decât   atât.   de   multe   ori   indisciplina   elevilor   poate   fi   un   indicator   al   ceea   ce   Olivier   (apud   Negreț-­‐Dobridor   în   Cerghit.   clasa   de   elevi   este   un   loc   în   care   o   mulțime   de   elemente   duc   spre   dificultatea  managementului  acesteia..  oricare  dintre  elevi  poate   vedea  cum  sunt  tratați  ceilalți.   clasei  și  de  negociere  pentru  a  diminua  și  ulterior  pentru  a  rezolva  situațiile  conflictuale  la   nivel  profesor-­‐elev  ori  elev-­‐elev.   norme.

  Această  practică  tradițională  suferă  în  actulitate  o  seamă  întreagă  de  critici.   insuccesele   absolvenților   ori   "fuga   după   note"   a   elevilor).  însă  probabil  curând  ne  vom  lovi  de  "limita  de  sus"  și  nu  vom   mai  putea  crește  nivelul  pedepsei  (ați  auzit  de  elevi  care  "amenințați"  cu  nota  2  nu  mai  sunt   deloc  impresionați  și  acest  nivel  de  pedeapsă  nu  mai  are  nici  un  efect  asupra  lor?).     (2)  folosirea  pedepsei  aduce  o  tensionare  a  relațiilor  dintre  cadru  didactic  și  elev/elevi.  Astfel.  dacă  cadrul  didactic  spune  ceva  de  tipul:  dacă  nu  faci  un  referat   până   săptămâna   viitoare   o   să   îți   dau   o   notă   mică!   elevul   știe   că   pentru   a   evita   pedeapsa   trebuie  pur  și  simplu  să  facă  referatul  în  cauză.   elevii   vor   face   lucrul   respectiv   pentru  că  trebuie  și  nu  pentru  că  doresc  să-­‐l  realizeze.       Întrebare:   Care   este   frecvenţa   utilizării   pedepsei   în   activitatea   dumneavoastră     didactică?   Au   existat   situaţii   în   trecutul   dumneaovastră   în   care   aţi   apelat   la   Mai  mult  decât  atât.  de  multe  ori   ea  exprimă  doar  ceea  ce  trebuie  să  nu  facă  elevul  (Profesorul  spune:  nu  aveți  voie  să  vorbiți   între  voi!  dar  nu  și  ce  trebuie  să  facă  concret).   Însă   când   indisciplina   elevilor   nu   este   o   consecință   a   unui   curriculum   îmbătrânit   începem  să  ne  întrebăm  asupra  eficienței  activității  cadrului  didactic.  așa  cum  Makin  şi  Cox  (2006)  evidenţiază  citând  studiile  lui  Skinn   pedeapsă  deşi  ea  nu  era  necesară?  Care  au  fost  motivele  acestei  decizii?         22     .  dacă  poate  face  două  referate  va  face  unul   singur  pentru  că  pur  și  simplu  vrea  să  evite  pedeapsa).     (4)  pedeapsa  nu  indică  și  ce  comportament  trebuie  să  facă  persoana  în  cauză.  preluând   contribuțiile   aduse   de   către   Daniels   (2007)   putem   face   o   listă   întreagă   de   dezavantaje   ale   utilizării  pedepsei  dintre  care:     (1)   atunci   când   trebuie   să   facă   ceva   sub   spectrul   pedepsei.     (3)   pedeapsa   fixează   anumite   standarde   minimale   pe   care   elevul   nu   are   nici   un   interes   să   le   depășească  (de  exemplu.  Ce  trebuie  să  facă  și  nu   face  și  ce  trebuie  să  nu  facă  și  face  acesta?       Pedeapsa  –  avantaje  sau  limite     De  multe  ori  cadrele  didactice  confruntate  cu  o  situație  de  indisciplină  apelează  la  pedeapsă.     (5)   bazată   pe   regula   obișnuirii   o   dată   ce   elevul   se   obișnuiește   cu   o   pedeapsă   va   trebui   să   creștem  nivelul  de  pedeapsă.   îmbătrânește   un   indicator   este   și   creșterea   gradului   de   indisciplină   a   elevilor   (alături   de   alte   elemente   cum   ar   fi   abandonul   școlar.

  elevul   învaţă   că   –   din   moment   ce   a   „scăpat”   o   dată   nepedepsit   –   există   şansa   să   aibă   „noroc”   şi   data   viitoare   şi   să   nu   primească   pedeapsa   nici   la   următoarea   abatere.  totuși  cadrele  didactice  nu  pot  avea  permanent  o  astfel  de  perspectivă.   Makin   şi  Cox  oferă  exemplul  şoferilor  care  trec  pe  culoarea  galben  a  semaforului  (chiar  înainte  ca   semaforul  să  devină  roşu)  deoarece  de  multe  ori  fac  acest  lucru  şi  nu  au  fost  pedepsiţi.  fără  ca  elevul  să  intuiască  când  va  primi  recompensa  pentru  ceea  ce   a   făcut   bun   sau   pedeapsa   pentru   o   conduită   negativă).   Atât  recompensa  cât  şi  pedeapsa  se  pot  aplica  cu  raport  fix  (de  fiecare  dată  când  elevul  face   ceea  ce  trebuie  este  recompensat.  Credem  că  funcționează.   De   ce   aleg   profesorii   să   o   utilizeze   încă?   Kohn   (2006)   ne   spune   de   ce   cadrele   didactice   sunt   îndemnate   să   folosească   mai   repede   pedeapsa   în   încercarea   de   a   diminua   frecvența  comportamentelor  negative:     23     .  nu  pot  știi   toate   momentele   în   care   elevul   greșește.  Au   şansa  să  scape  de  pedeapsă  şi  de  data  aceasta.   dacă   pedeapsa   este   cu   raport   variabil.   el   va   încerca   să   evite   pedeapsa   prin   stoparea   comportamentului   care   conduce   la   aceasta.  de  fiecare  dată  când  greşeşte  este  pedepsit)  şi  cu  raport   variabil  (la  întâmplare.   Iată   de   ce   pedeapsa   nu   are   decât   rezultate   iluzorii   în  practica  școlară. Credeţi   că estomparea pedepselor prin utilizarea elementelor pozitive conduce şi la un climat   educaţional mai bun?           Cu   toate   acestea   avem   de-­‐a   face   cu   o   incidență   puternică   a   pedepsei   în   practica   școlară   curentă.  Dacă  elevul  ştie  că  va  fi  pedepsit   de   fiecare   dată   când   greşeşte.   În   schimb. Încercaţi să ponderaţi fiecare pedeapsă aplicată acestora   prin oferirea unor stimulente pozitive de câte ori aceştia îndeplinesc corect anumite   sarcini cerute de către profesor (chiar dacă vorbim despre activităţi minore).  în  fapt  nu  o  face!           Temă de reflecţie: Realizaţi un jurnal didactic şi notaţi în acesta graficul relaţiilor   dumneavoastră cu elevii.  În  schimb  instalarea  unor  camere  video  în   respectiva   intersecţie   induce   ideea   pedepsei   sigure:   o   astfel   de   perspectivă   scade   comportamentul   discutat   până   aproape   de   zero!   Pedeapsa   are   deci   nevoie   neapărată   de   un   raport  fix.   Prin   contrast   cu   recompensa.   pedeapsa  funcţionează  bine  doar  în  situaţia  unui  raport  fix.

  ele   sunt   departe   de   a   fi   suficiente   pentru   a   dezvolta   un     climat  pozitiv  în  clasa  se  elevi.   de   stimularea   comportamentelor   pozitive.  ori  poate  să  însemne  riscul  eșecului.   (1)  pedeapsa  este  simplu  și  ușor  de  aplicat.   Astfel  observăm  că  pedeapsa  este  o  primă  opțiune  pentru  a  păstra  disciplina  școlară.     (3)   cadrele   didactice   s-­‐au   dezvoltat   într-­‐un   mediu   punitiv   și   aplică   mai   departe   ceea   ce   au   învățat  "pe  propria  piele".   (2)  acționează  imediat  cu  consecințe  clare  pe  termen  scurt  (pe  termen  lung  are  consecințe   dezastruoase   la   nivelul   interrelaționărilor.   așa   cum   am   observat.     (4)  în  momentul  în  care  aplică  pedeapsa.     (6)   cadrele   didactice   pot   experimenta   teama   că   dacă   nu-­‐i   pedepsesc   pe   elevi   aceștia   vor   continua   să   dezvolte   comportamente   negative   și   chiar   vor   avea   conduite   nepotrivite   de   o   intensitate  și  mai  mare.   dar   acest   lucru   este   mai   greu   de   observat   în   momentul  aplicării  pedepsei).   nu   este   și   cea   mai   bună   opțiune.  Există  o  paletă  mult  mai  cuprinzătoare  de  nuanțe  pentru  ca   profesorul  să  poată  gestiona  cu  succes  activitatea  școlară  și  ca  procesul  de  învățământ  să  se   desfășoare  în  bune  condiții.   Așa   cum   vom   vedea   mai  departe.  Totuși.  deși  aceste   două   strategii   sunt   importante.  cadrele  didactice  se  simt  puternice.  În  continuare  vom  analiza  trei  astfel  de  modele  ce  pot  consititui   tot  atâtea  teme  de  reflecție  pentru  fiecare  dintre  noi.  rău  găsești).       Perspective  ale  managementului  clasei     Complexul  fenomen  al  aplicării  eficiente  a  pedepsei  sau  a  recompensei  în  școală  (pentru  a   obține  un  nivel  de  motivație  satisfăcător  de  la  elevi)  poate  să  ofere  cadrului  didactic  cheia   succesului  în  activitatea  cu  elevii  săi.     (5)  satisface  un  nivel  primitiv  de  justiție  socială  (de  tipul:  rău  faci.  nici  aici  lucrurile  nu  stau  tocmai  simplu.  Dar.   Celălalt   taler   al   balanței   este   reprezentat   de   recompensă.       Folosirea  stimulentelor  în  clasa  de  elevi  –  de  la  modelul  lui  Jones  la  abordarea   neo-­‐skinneriană     De  multe  ori  cadrele  didactice  tinere  greșesc  încercând  să  mențină  disciplina  școlară  printr-­‐o   atitudine   pozitivă   nedublată   de   o   cunoaștere   profundă   a   elementelor   fundamentale   ale   24     .

    b).   Stimulentele  trebuie  să  fie  văzute  ca  atare  de  către  elevi  și  nu  de  către  profesori.   Revenind   la   problema   exprimată   de   către   Daniels.   Valoarea   educațională   a   acestor   stimulente.   Daniels  (2007)  observă  că  dacă  un  manager  își  întreabă  angajații  ceea  ce  își  doresc.  Desigur  că  o  atitudine  pozitivă  este  importantă  și  necesară.   Stimulentele   trebuie   aplicate   conform   "regulei   bunicii"   (mai   întâi   îți   mănânci   mâncarea   și   abia   apoi   primești   și   desertul).       Întrebare:   Dacă   un   cadru   didactic   încearcă   să   facă   pe   un   elev   să   nu   mai   întârzie   la     şcoală  şi  pentru  asta  îi  propune  drept  stimulent  ideea  de  a  nu  mai  realiza  tema  pentru     acasă  este  o  opţiune  corectă?  Argumentaţi  răspunsul!         c).   noi   îi   oferim   elevului   o   listă   de   stimulente   din   care   poate   să   aleagă..   1998)   a   remarcat   că   elevii   pot   fi   făcuți   să   urmeze   comportamenele   cerute   de   către   cadrele   didactice.       Jones   (apud   Charles.   Câteva   elemente  sunt  importante  însă:     a).   Pentru   cadrele  didactice  o  perspectivă  conform  căreia  "dacă  înveți  o  să  fi  mândru  de  ce  ai  realizat!"   este   stimulatoare   însă   pentru   elev   poate   să   nu   fie   la   fel.   Pentru   aceștia   din   urmă   ideea   unui   timp   din   ora   de   curs   la   dispoziția   lor   în   care   sunt   liberi   să   facă   ce   vor   poate   fi   mult   mai   ofertant."  ceea  ce  nu  are  cum  să  fie  stimulator  pentru  elevii  mai  slab  pregătiți  sau  chiar  pentru   cei  care  reprezintă  media  clasei  (deoarece  toți  aceștia  știu  din  proprie  experiență  că  șansa   lor  de  a  termina  primii  –  în  fața  premianților  clasei  –  este  nulă).   În   același   timp.  De  pildă.   În   acest   mod   elevii   sunt   mai   motivați   să   facă   ceea   ce   le   solicită  cadrul  didactic.   stimularea   trebuie   să   fie   accesibilă   fiecărui   cursant.   multe   cadre   didactie   consideră   că   negocierea   directă   cu   elevii   este   o   cale   spre   succesul   relației   cu   aceștia.   cadrul  didactic  spune  ceva  de  tipul  "cine  termină  primul  exercițiul  acesta  va  fi  recompensat   cu.  Atunci  ce  poate  face  cadrul  didactic  pentru  a  oferi  elevilor  (pe  parcursul  negocierii)   iluzia   alegerii   și   în   același   timp   să   nu   se   trezească   în   situația   descrisă   de   către   Daniels?   Explicația   nu   este   greu   de   găsit   și   ne   este   oferită   atunci   când   combinăm   modelul   de   management  al  clasei  propus  de  către  Frederic  Jones  cu  abordarea  neo-­‐skinneriană.   de   obicei.   Există   și   aici   câteva   elemente   importante   pe   care   trebuie   să   le   știm.   Deci   întrebarea   25     .  această   abordare  este  neproductivă  (deoarece  aceștia  se  vor  și  aștepta  să  primească  tot  ceea  ce  au   solicitat).   managementului  clasei..  dar  în   lipsa  unor  informații  fundamentale  ea  poate  mai  degrabă  să  strice  decât  să  ajute.   dacă   le   sunt   oferite   anumite   "stimulente".

  nu   doar   unul   singur.   să   aibă   timp   liber   la   dispoziție.  Înainte  de  toate   însă   poate   că   trebuie   să   știm   motivele   pentru   care   unii   elevi   aleg   să   aibă   comportamente   nepotrivite.  să  ne  fie  luate  în  seamă  părerile.  Mai  mult  decât  atât.   să   fie   scuzat   la   nu   test   sau   la   o   temă   pentru   acasă.  să  fim  valorizați.  În  cadrul  abordării   neo-­‐skinneriene  regăsim   câteva  idei   suplimentare   pentru   a  motiva  elevii.     26     .  însă  dintr-­‐o  listă  dată  în  care  toate  alegerile  sunt  controlate  de   către   profesor.         Modelul   lui   Rudolf   Dreikurs   –   de   ce   aleg   elevii   să   aibă   comportamente   nepotrivite     Am   văzut   mai   devreme   care   sunt   determiantele   importante   pentru   a   aplica   pedeapsa   ori   recompensa  în  scopul  menținerii  unei  atmosfere  pozitive  în  sala  de  clasă.   putem   face   ca   aceste   stimulente   să   fie   obținute   în   urma   unei   liste   mai   extinse   de   comportamente   dorite.   rămâne:  alegeți  ce  vă  doriți.  stimulentele  sunt  cotate  într-­‐o  listă  cu  un  număr  de  puncte  și  atunci   când   persoana   acumulează   un   număr   suficient   dintre   aceștia   ea   poate   avea   acces   la   stimulentul   dorit.   Aceste   comportamente   nepotrivite   sunt   asociate  la  patru  obiective  greșite:     (1)  obținerea  atenției.   Toți  dorim  să  fim  văzuți  de  către  ceilalți  (și  să  ne  vedem  prin  proprii  ochi)  ca  fiind  persoane   deosebite.  Nu  trebuie  uitat  că  obține   acest  premiu  ca  urmare  a  realizării  a  ceea  ce  vă  doriți  dumneavoastră.   însă   efortul   elevului  pentru  a-­‐l  obține  crește  și  crește  și  implicarea  sa  în  acest  proces.  idei  care  ar  trebui  să  se  regăsească  pe  lista  pe  care  le-­‐o  propuneți  elevilor:  să   lucreze   cu   un   coleg.   În   acest   fel   stimulentele   își   păstează   valoarea   motivatoare.  În  sens  contrar  există  riscul  ca  modul  în  care  noi  să  avem  reacții  care  să  aducă   un  plus  de  stres  în  situația  respectivă  (în  loc  să  o  rezolve).  De  multe  ori  cadrele  didactice  sunt  destul  de  neîncrezătoare  la  nivelul  unora  dintre   aceste   stimulente:   "să   îl   las   să   nu   facă   nimic   în   timpul   orei   mele?"   ori   "cum   să   îi   dau   voie   să   nu  dea  o  lucare  de  control?"  sunt  cele  mai  frecvente  interogații.  Ori  Dreikurs  observă  că  există   elevi  care  nu  reușesc  să  obțină  această  recunoaștere  în  standardele  impuse  de  către  școală   și   astfel   apar   comportamentele   nepotrivite.   Strategia   "token   economy"   presupune   ca   persoana   care   face   ceea   ce   cere   cadrul   didactic   trebuie   să   primească   puncte   (și   nu   stimulentul  respectiv).   să   lucreze   la   un   proiect   special   (din   care   numai   așa   poate   să   ajungă   să   facă   parte).       Rudolf   Dreikurs   pornește   de   la   ideea   că   noi   toți   ne   dorim   cu   ardoare   status   și   recunoaștere.

  Elevul   îl   provoacă   pe   cadrul   didactic   încercând   să-­‐l   atragă   într-­‐o   bătălie   pentru   putere.   Comportamentul   de   obținere   a   atenției   poate   apărea   la   început   prin   cereri   irelevante.  În  acest  moment.   În   acest   moment   ei   aleg   să   producă   comportamente   nepotrivite   deoarece   astfel   cred   că   vor   obține   atenția   din   partea   cadrului   didactic.     (3)  căutarea  revanșei.  acesta  nu  se  va  mai  opri  (ca  în  stadiul  anterior).   el   este   caracterizat   de   faptul   că   dacă   profesorul   reacționează   conduita   este   oprită   pentru   moment  și  apoi  reluată.  ci  va  continua  în  greșeală  și  chiar   va  crește  intensitatea  comportamentului  negativ.   solicitarea  unor  favoruri  speciale.   Atunci   când   cadrul   didactic   va   atenționa   elevul   asupra   comportamentului   nepotrivit.  căutarea  permanentă  a  sprijinului  din  partea  profesorului   etc.     27     .   căutarea   puterii   poate   fi   caracterizată   drept   amenințătoare   pentru   profesor.       Temă   de   reflecţie:   Care   credeţi   că   este   reacţia   elevului   dacă.   Dacă   la   nivelul   obșinerii   atenției   avem   de-­‐a   face   cu   o   reacție   enervantă.  Comportamentul  poate  fi  apreciat  drept  supărător/stresant  din  partea  cadrului  didactic.         Căutarea   revanșei   este   caracterizată   de   violență   (verbală   sau   chiar   fizică).  și     (4)  arătarea  inadecvării.   Elevul   se   consideră   umilit   și   nu   îi   mai   pasă   dacă   mai   câștigă   "bătălia"   cu   cadrul   didactic   (este   pe   sistemul  "mi-­‐ai  făcut-­‐o.     Pentru  Dreikurs  elevii  sunt  persoane  sociale  care  doresc  să  fie  plăcute  de  către  cei  din  jurul   lor  (și  în  cazul  nostru  în  special  de  către  profesorii  lor)  iar  toate  comportamentele  lor  arată   că  își  doresc  să  fie  acceptați  și  apreciați.     Obținerea  atenției  apare  atunci  când  elevii  observă  că  nu  obțin  recunoașterea  pe  care  și-­‐o   doresc   din   partea   cadrului   didactic.   (2)  căutarea  puterii.  de  multe  ori  dascălul  va   lua  totul  personal  și  îl  va  trimite  pe  elev  în  cel  de-­‐al  treilea  stadiu.   Căutarea   puterii   este   o   escaladare   a   nivelului   anterior.  Elevii  consideră  o  victorie  să  fie  neplăcuți  în  ochii   dascălilor.  cel  de  căutare  a  revanșei.   scopul   acestei   acțiuni   este   aceea   de   a-­‐i   provoca   profesorului   supărare.   supărat   de     comportamentul  de  căutare  a  puterii  profesorul  îl  cheamă  la  tablă  şi  îi  dovedeşte  că       este  incompent  (ştim  cu  toţii  că  dacă  vrea  un  profesor  poate  umili  elevul)?  Încercaţi  să     vă   aduceţi   aminte   de   experienţa   de   elev   pe   care   aţi   traversat-­‐o   sau   de     comportmentele  pe  care  le-­‐aţi  identificat  la  colegii  dumneavoastră.  dar  ți-­‐o  fac  și  eu!").

  Arătarea  inadecvării  este  ultima  etapă  în  escaladarea  comportamentelor  nepotrivite.   Modelul  lui  Jacob  Kounin  –  de  la  omniprezența  profesorului  la  efectul  valului     Cercetările   lui   Kounin   (Kounin.   de   pildă.   de  o  atenție  trează  a  cadrului  didactic.  și     28     .   Este.  a  observat  atunci  că  remarca   făcută  a  avut  o  influență  nu  doar  asupra  elevului  în  cauză.     În  al  doilea  rând  Kounin  analizează  trei  tehnici  de  control  al  clasei  pe  care  cadrul  didactic  le   poate  aplica  în  clasă:     (1)   claritatea   –   de   multe   ori   profesorul   reacționează   la   comportamentul   nepotrivit   manifestat  de  elevi  în  genul:  "Oprește-­‐te  chiar  acum!"  ori  "Nu  ai  voie  să  faci  asta!"  când  în   fapt  ar  trebui  să  aibă  o  formulare  mai  clară  de  tipul:  "Nu  ai  voie  să  vorbești  cu  colegul  tău   până  la  pauză!".   nu   doar   elevul   care   este   obiectul   acestei   reacții.  Elevii   și-­‐au  consumat  până  și  energia  de  revanșă  și  încep  să  se  simtă  fără  putere.     Concluzia  este  că  orice  reacție  pe  care  cadrul  didactic  o  are  în  clasă  poate  influența  întreaga   clasă.   De   altfel.   Nu   simt   nevoia   de   a   mai   încerca   nimic.  cu   un   acut   sentiment   al   ratării.   Pentru   Kounin   ascest   lucru   s-­‐a   numit   omniprezența   profesorului.     (2)   fermitatea   –   exprimă   un   nivel   consistent   al   expresiei   "vorbesc   serios!".   1973)   au   pus   în   evidență   faptul   că   orice   reacție   a   pe   care   cadrul   didactic   o   are   față   de   un   elev   în   clasă   se   resfrânge   asupra   tuturor   celorlalți.   constant   până   elevul  care  are  un  comportament  nepotrivit  se  conformează  cerințelor  cadrului  didactic.  participa  sau  interacționa  în   vreun  fel.     Abordarea   furnizată   de   către   Rudolf   Dreikurs   ne   prezintă   un   crescendo   al   momentelor   greșite   de   acțiune   a   profesorului   în   reațiile   sale   de   comunicare   cu   elevii.  Profesorul  trebuie  să  știe  tot  ce  se  întâmplă  în  clasa   în   care   își   desfășoară   lecțiile.  de  încurajare  sau  de  laudă.  Un  plus  de  claritate  în  exprimare  va  oferi  elevilor  un  suport  mai  puternic  de   acceptare  și  înțelegere  a  ceea  ce  vrea  profesorul  de  la  ei.  neajutorați.  Pentru  ca  acest  lucru  să  se  întâmple  avem  nevoie  de  o  bună  cunoaștere  a  clasei.   Short.   Gump   în   Smith.   Nivelul   patru   din   modelul  lui  Dreikurs  se  caracterizează  prin  refuzul  de  a  coopera.   autorul   a   observat   acest   lucru   în   momentul   în   care   a   a   făcut   observație  unui  student  care  citea  un  ziar  în  timpul  cursului.   acest   lucru   este   valabil   atât   când   vorbim   despre   o   reacție   negativă   de   tipul   celei   descrise   mai   sus   cât   și   când   vorbim   despre   o   reacție  pozitivă.   mult   mai  ușor  să  construiești  o  relție  pozitivă  cu  elevii  în  faza  obținerii  atenției  decât  în  cea  care-­‐i   urmează.  ci  și  alți  elevi  au  devenit  brusc  mai   atenți.

  29     .           Un  alt  aspect  important  este  dat  de  capacitatea  cadrului  didactic  de  a  fi  simultan  în  fiecare   loc  din  clasă.  ci  dezvoltă  un  cadru  ambiental   și  psihologic  propriu  rezolvării  conflictului).   Nieuwmeijer   (1992)   observă   că   într-­‐un   arbitraj  părțile  nu  mai  dreptul  să  ajungă  singure  la  un  acord)  și     (4)   manipulator  de  reguli  (modifică  regulile  jocului.  de  cele  mai  multe  ori  există  o  îmbinare  între  cele  trei  însă  una  are  o     frecvenţă  de  apariţie  mai  mare  decât  celelalte.       Întrebare:   Care   dintre   cele   trei   tehnici   este   predominantă   în   stilul   dumneavoastră     didactic?  Desigur.   (3)   asprime/brutalitate  –  cadrul  didactic  exprimă  ostilitate  ori  exasperare  la  adresa  elevilor   săi   implicând   dimensiunea   pedepsirii.   ajutând   părțile   să   ajungă   la   un   compromis).   Negocierea  –  element  cheie  al  relației  profesor-­‐elev     Uneori  cadrul  didactic  este  pus  în  fața  unor  conflicte  ce  apar  între  elevi  și  atunci  el  trebuie  să   știe  să  aleagă  între  mai  multe  roluri.   Dintre   acestea.   prin   "contagiune"   comportamente  similare)  și  astfel  nici  nu  lasă  respectiva  conduită  să  crească  în  intensitate   (fiind  mai  greu  de  oprit  în  acest  din  urmă  caz).  cum  se  poate  face  asta?  Răspunsul  lui  Kounin:  prin  contact  vizual.   asprimea/brutalitatea   deși   este   des   folosită  este  cea  mai  ineficientă.     (2)   cel   de   mediator/moderator   (adoptând   o   poziție   neutră.  dacă  un  elev  are   un   comportament   greșit   –   cum   ar   fi   să   citească   o   revistă   pe   sub   bancă   –   acest   lucru   nesesizat   și   corectat   la   timp   poate   să   îi   facă   și   pe   alți   elevi   să   adopte.  Raiffa  (1982)  ne  oferă  patru  dintre  acestea:     (1)  cel  de  facilitator  (nu  se  implică  în  negocierea  dintre  părți.   Mama   lor   găsește   o   soluție  ingenioasă.   Printr-­‐o   astfel   de   atenție   distributivă   profesorul   poate   să   intervină  imediat  ce  un  comportament  nepotrivit  a  apărut  (în  caz  contrar.  în  exemplul  dat  de  către  Raiffa  doi  copii   se   certau   asupra   modului   în   care   putea   împărți   corect   o   prăjitură.  Le  spune  că  unul  dintre  ei  va  fi  cel  care  va  tăia  prăjitura  –  cum  va  vrea  să   facă  acest  lucru  –  dar  fratele  său  va  fi  primul  care  va  alege  una  dintre  cele  două  bucăți  de   prăjitură  rezultate).  profesorul   trebuie   să   aibă   "ochi   la   spate".  conducând  doar  la  tristețea  și  anxietatea  audienței.     (3)   arbitru   (ascultă   părțile   și   oferă   la   final   un   verdict.

  Gouran   (apud   Goodall   Jr.   Woodman.   rezolvarea  problemei.   literatura   de   specialitate   dezvoltă   mai   multe   etape   sau   paşi   în   negociere. Se încadrează această definiţie în modul în care   concepeţi relaţia profesor-elev ? Dacă nu.   p.  părţi  sau  sensuri  sunt  de   fapt.   regăsite   sub   diferite   ponderi   în   actul   unei   negocieri   eficiente. dar acesta   nu vrea nimic de la cadrul didactic? Ce s-ar putea face?   G.  instruirea.   Pe   de   altă   parte   De   Guasco   și   Robinson   (2007)   se   referă   la   negociere   ca   implicând   atât   un   proces   (cum   părțile  negociază)  cât  și  o  substanță  (ceea  ce  este  de  negociat).     Pași  în  negociere     În   practică.  desemnând  ce  vrea  partea  care  propune  negocierea.   La   baza   tuturor   acestora   stă   negocierea.  din  aceste  alternative. 9).   1992).   Slocum.   In   sfârșit. 1998.   1992.  478).   dezbat   posibilităţile   unui   eventual   acord”   (Hellriegel.   având   obiective   comune   şi   conflictuale..   1990.   p. încercaţi să oferiţi – pornind de la   definiţiile de mai sus – o definiţie care să corespundă aşteptărilor dumneavoastră.   Kennedy   propune   şase   alternative   la   negociere:   persuasiunea.  Alți  autori  oferă  o  descriere  mai  clară  a  fenomenului:   „Negocierea   este   procesul   în   care   două   sau   mai   multe   părţi.   30     . p.   45)   spune   că   pentru   a   reduce   efectele   negative   ale   conflictului   se   recomandă   un   stil   de   comunicare   cunoscut  sub  denumirea  de  negociere.   cedarea.   schimb   sau   rezolvare   de   probleme   (Nieuwmeijer.   în   opinia   noastră.  arbitrarea.   O   caracterizare  succintă  ar  putea  numi  patru  astfel  de  etape:   1)   pregătirea.   constrângerea. Cum aţi caracteriza un proces   de negociere în care cadrul didactic dorește ca elevul să facă ceva anume.         Temă de reflecţie: Termenul de negociere desemnează procesul pe care îl utilizăm   pentru a ne satisface necesităţile atunci când ceea ce ne dorim este controlat de alţii   (ori se află în posesia acestora).   preluând   literatura   de   specialitate   (11   autori   diferiți)   Nieuwmeijer   observă   că   negocierea   are   mai   multe   caracteristici   dintre   care   reținem   faptul   că   negocierea   este   un   proces   –   tranzacție.         Temă de reflecţie: Negocierea este procesul prin care reuşim să obţinem ce vrem de   la cei care vor ceva de la noi” (Kennedy.

  2)   dezbaterea.   1990.   Pe   de   altă   parte   Hill   (2003)   observă   că   o   primă   regulă  a  negocierii  este  că   totul  este  negociabil.  Alte  câteva  reguli  specifică  că  negocierea  este  un  proces  permanent   (nu   se   termină   niciodată)   și   în   fiecare   moment   în   care   vom   negocia   cu   cineva   procesul   de   negociere   va   fi   diferit   (chiar   dacă   am   mai   negociat   cu   persoana   respectivă   în   trecut.     3)   propunerea.   precum  şi  a  soluţiilor  probabile.   Udall   identifică   cinci   perspective  definite  drept  cele  mai  frecvente  greşeli  într-­‐o  negociere:   31     .   Negocierea  este  aşadar  un  proces  complex.   p.   2)   formarea  unei  definiţii  a  situaţiei  focalizate  mai  mult  pe  obiectivele  comune  decât  pe   dorinţele  sau  cerinţele  individuale.   3)   dezvoltarea   unor   abilităţi   de   prezentare   a   argumentelor   şi   dezvăluire   a   motivelor.  2006)  oamenii  pot  fi  făcuţi  să  accepte  un  lucru  după  ce   au  fost  momiţi  cu  un  altul  (mult  mai  promiţător  decât  cea  de-­‐a  doua  propunere).  O  astfel  de  perspectivă  devine  cu  atât  mai   importantă   cu   cât   în   anumite   situații   putem   avea   impresia   că   nu   avem   opțiuni   sau   posibilități  de  a  alege.  ci  şi  să  se  ferească   de   eventualele   erori   pe   care   le-­‐ar   putea   face.   dar   trebuie   să   folosim   strategii   speciale   de   negociere   (cum   ar   fi   tehnica   momelii).   Hiltrop   şi   S.   La   rândul   său   Gouran   (apud   Goodall   Jr.   Negocierea   poate   merge   într-­‐o   direcţie  greşită  dacă  una  dintre  părţi  căută  din  răsputeri  să  obţină  ceea  ce  este  de  neegociat   de   la   cealaltă   parte   (luaţi   exemplul   unui   lucru   care   este   singura   amintire   ce   i-­‐a   mai   rămas   unei  persoane  de  la  cineva  drag  care  a  murit  –  orice  aţi  oferi  la  schimb  şansele  de  a  obţine   respectivul   obiect   sunt   extrem   de   mici).  dar  dorim   de   la   celălalt   ceva.  Uneori  nu  avem  nimic  de  oferit.   conform   lui   Joule  şi  colaboratorii  (apud  Gueguen.  atunci  când  se  dezvoltă  procesul  de  negociere   partenerii  trebuie  nu  doar  să  optimizeze  elementele  positive  ale  acesteia.   Putem   vorbi   despre   negociere   în   acest   sens?   Unii   autori   confirmă.  Analizând  cele   două  perspective  ne  putem  întreba:  totul  este  negociabil  sau  sunt  și  lucruri  nenegociabile?   Cred  că  răspunsul  este  variabil:  în  principiu  există  lucruri  care  nu  sunt  de  negociat  (puține  la   număr)   ceea   ce   nu   trebuie   să   ne   împiedice   să   gândim   procesul   de   negociere   ca   pe   unul   flexibil  și  posibil     4)   negocierea  propriu-­‐zisă  sau  „cu  ce  se  poate  face  schimb”.   45)   spune   că   pentru   a   reduce   efectele   negative  ale  conflictului  negocierea  trebuie  să  urmărească:   1)   cunoaşterea  diferenţelor  de  opinii.   între   timp  prin  prisma  experienței  de  care  a  beneficiat  acea  persoană  -­‐  și  a  experienței  prin  care   am  trecut  noi  înșine  –  va  trebui  să  facem  față  unor  noi  condiții  de  negociere).   urmărind   ce   se   poate   negocia   (şi   ce   nu).   J.M.  privind  ce  vrea  cealaltă  parte..

  înainte   ca   negocierile   să   înceapă.  această  strategie  aparţine  celor  care  se  tem  de   conflict   pe   baza   mentalităţii   conform   căreia   evitarea   conflictului   este   o   soluţie   mai   bună   decât  înfruntarea  lui.  De  cele  mai  multe  ori.     Tema   de   reflectie:   Analizaţi   o   situaţie   recentă   de   negociere   (unde   aţi   fost   participant   sau   observator)     prin   prisma   greşelilor   frecvente   în   negociere.  în  condiţiile  în  care  cealaltă  parte  poate  să  acţioneze  pragmatic.  Problema  este  că  între  timp  conflictul  se  poate  escalada  şi  astfel  s-­‐au   pierdut  timpul  şi  locul  nimerit  de  rezolvare  a  conflictului.  şi  nu  scoasă  din  context.   ci   o   tratează   în   izolare.   ci   s-­‐au   înfruntat   dorind  fiecare  ca  interlocutorul  să-­‐i  accepte  TOATE  solicitările.   După   aceea   luaţi   o   situaţie   care   presupune   roluri   aparent   contradictorii   (profesori   –   elevi)   şi   distribuiţi   fiecărui   subgrup   astfel   format   unul   dintre   roluri.   dacă   ar   fi   acum   să   reluaţi   respectiva  situaţie  de  comunicare  ce  aţi  face  diferit?     Activitate  /  analiza  de  caz:  Împreună  cu  mai  multe  persoane  realizaţi  următoarea  activitate.  caracterizând  lipsa  abilităţilor  de  comunicare  constructivă.   –   sindromul   „sensului   unic”   apare   atunci   când   negociatorii   au   decis   deja.       În  concluzie.  Ei  intră  în  negociere  convinşi  că  cealaltă  parte  va  accepta  soluţiile  lor.   această   perspectivă   este   adeseori  prezentă.   care   sunt   realităţile   cazului   în   discuţie   şi   care   sunt   soluţiile   ce   se   impun.   lucru   ce   omite   aspecte   esenţiale.  deci  de  nerezolvarea  problemei.  este  important  ca  într-­‐o  negociere  să  fie  urmărite  câteva  caracteristici  proprii   unei  comunicări  eficiente:   32     .  iar  una  să  piardă.   Cereţi   fiecărui   grup   să   se   gândească   la   o   listă   de   zece   "revendicări"   de   la   cealaltă   subgrupă   apoi   se   poate  începe  procesul  de  negociere.   Grupul  vostru  se  va  divide  astfel  încât  fiecare  dintre  subgrupele  rezultate  să  formeze  o  nouă   echipă   sudată.   –   sindromul  „capsulei  timpului”  apare  atunci  când  părţile  nu  iau  în  considerare  condi-­‐ ţiile   concrete   în   care   se   petrece   problema.  la  finele  unei  astfel  de  activităţi   oamenii   vor   observa   că   nu   au   negociat   în   adevăratul   sens   al   cuvântului.   –   sindromul   „mersului   la   întâmplare”   este   susţinut   de   o   discuţie   nefocalizată.   –   sindromul   „evitării   conflictului”   este   determinat   de   nediscutarea   aspectelor   esenţiale.  văzând  problema   în  situaţia  de  fapt.   aspectele  problemei  sunt  abordate  haotic  înainte  ca  părţile  să  fi  convenit  şi  să  ajungă  la  o   concluzie  comună.   –   sindromul   „câştig-­‐pierdere”   apare   atunci   când   negociatorii   consideră   discuţiile   ca   fiind  un  concurs  sau  o  bătălie  în  care  neapărat  o  parte  trebuie  să  câştige.   în   conflictele   de   idei   care   apar   în   clasă   între   elevi/studenţi.

  Observăm   deci   că   negocierea   posedă   posibilităţi   extinse   de   utilizare   ca   metodă.  În  schimb  la  spun:  40   de  pagini.   –   folosirea  argumentelor  ambelor  părţi.  un  progres  cognitiv  important.   o   reacție   de   respingere   poate   să   provoace   un   conflict.  De  altfel.   De   multe   ori   "pretențiile"   elevilor   pot   să   vi   se   pară   exagerate.   –   caracteristicile  de  specificitate  şi  adresabilitate  folosite  în  comunicare.  folosirea  argumentelor  directe  şi  categorice.  se  observă  în  persuasiune  că  niciodată  nu  trebuie  să   spuneți  "nu"  dacă  vă  doriți  să  schimbați  o  atitudine  sau  un  comportament.  Sunt  întrebat:  câte  pagini  trebuie  să  aibă?  Dacă  le  exprim  de  la  început  cerința   de  minim  15  pagini  vor  exista  încercări  de  diminuare  a  acesui  volum.   –   exprimarea  concluziilor.  ceea  ce  implică  o  "negociere"  care  se  termină  undeva  la   15-­‐20   de   pagini.   în   sensul   reconstrucţiei  şi  consolidării  problemelor  care  îmbracă  o  formă  conflictuală  în  mecanismul   perturbării.  Mai  mult  decât   atât   puteți   la   început   chiar   să   arătați   înțelegere   punctului   de   vedere   al   celuilalt   și   astfel   să   îi   câștigați  încrederea  .  Faptul  că  nu  v-­‐aţi   retras   din   negociere   sădeşte   în   sufletul   celeilalte   persoane   ideea   că   ar   putea   să   vă   determine   să   acceptaţi   cererea   sa.     Elemente  forte  în  negociere   În   calitate   de   profesor   sunteți   permanent   în   postura   de   negociator.   Studenții   au   impresia   că   au   obținut   o   mare   victorie   și   vor   fi   încântați   și   fericiți.  în  momentul  în  care  interlocutorul  consideră  că  a  găsit  pe  cineva  care  îi   33     .  utilizarea  unui  limbaj  comun.   Nu  le  acceptaţi.   dar   o   reacție   dură   din   partea   dumneavoastră.  pentru  a  se  obţine  ulterior  o  nouă  echilibrare.   Iată   de   ce   trebuie   să   aveţi   în   vedere   câteva   elemente   importante   şi   –   de   multe   ori   –   adevărate   trucuri   de   care   trebuie   să   ţineţi   seamă.  Desigur  că  li  se  pare  mult.  dar  nici  nu  le  respingeţi.   O   astfel   de   tabelă   de   strategii   de   bază   pot   să   ofere   forţă   poziţiei   pe   care   o   exprimaţi   (o   excelentă   expunere   a   acestora   o   puteţi   regăsi   şi   în   la   Roger   Dawson.   2007):   Niciodată   nu   solicitaţi   exact   atât   cât   doriţi   să   primiţi.   Inexistența   respingerii   poate   construi   ceea   ce   psihologii   numesc   amorsare  comportamentală.   –   întrebări  deschise  şi  atmosferă  pozitivă  de  respect  reciproc.   –   evitarea  diluării  argumentelor.   solicitaţi   întotdeauna   mai   mult!   De   multe   ori   practic   această   strategie   cu   studenții   când   le   cer   să   facă   un   proiect   de   investigație   pedagogică.  studenții  fiind  de  acord  cu  cele  40  de  pagini!   O   a   doua   strategie   este   aceea   de   a   nu   respinge   imediat   propunerile   celuilalt   oricât   de   nerezonabile  ar  părea  acestea.   mult   mai   implicați   în   activitate   decât   în   cazul   în   care   le-­‐aș   fi   impus!   Adaug   în   favoarea   acestei   tehnici   ideea   că   au   fost   și   cazuri   în   care   limita   mare   de   negociere   a   fost   acceptată.

 le  dădeau  pacienţilor  încredere  în   primul  caz  şi  le  sugerau  că  sunt  păcăliţi  în  cel  de-­‐al  doilea  caz  (oricât  ar  fi  încercat  dentiştii   care   ştiau   că   substanţa   nu   este   bună   de   nimic   să   mimeze   contrariul).   Dacă   credeți   că   elevul   pe   care   încercați   să   îl   convingeți   reprezintă   un   "dezastru"  educațional.     Conform   lui   Kohlrieser   (2007)   în   cadrul   negocierii   trebuie   să   trecem   dincolo   de   orice   sentiment   natural   de   antipatie   faţă   de   cealaltă   persoană   şi   să   dezvoltăm   cu   aceasta   o   legătură  profundă.   Dimpotrivă.  Dacă  aveţi  o  „zi  proastă”  şi  nu  aveţi  nici  un  chef  să  faceţi   ora   respectivă.  în  schimb.   Dacă   nu   sunteţi   convinşi   de   adevărul   celor   pe   care   le   spuneţi   celorlalţi   nu   aveţi   cum   să   fiţi   convingători.  cu  atât  veţi  afla  mai  multe  informaţii  despre  el.  Pentru  a  putea  fi  credibili   trebuie  să  aveți  un  grad  considerabil  de  sinceritate.  În   situaţia  în  care  atât  pacienţii  cât  şi  dentiştii  credeau  că  respectiva  substanţă  reprezintă  un   analgezic.   motivaţi-­‐l   pe   elevul   dumnevoastră   să   fie   el   cel   care   vorbeşte   cel   mai  mult.  trebuie  doar  să  le  daţi  ocazia  să  o  facă.   Acest   lucru   a   fost   de   multă   vreme   probat   şi   clamat  în  psihologia  persuasiunii.   Explicaţia   este   simplă   şi   cu   importante   efecte   şi   în   contextul   instructiv-­‐ educativ.  în  condiţia  în  care  dentiştii  ştiau  că  substanţa   respectivă   nu   are   cum   să   calmeze   în   fapt   durerea   pacienţilor   lor.  despre  credinţele  sale.   dacă   ştiţi   să   ascultaţi   celălalt   va   căpăta   mai   multă  încredere  în  dumneavostră  şi  va  avea  mai  multă  îngăduinţă  şi  simpatie  în  ceea  ce  vă   priveşte.  Cum  putem  face  asta  (deoarece  dacă  simulăm  doar  interesul  suntem   falşi   şi   nu   putem   crea   o   legătură   la   nivelul   de   intensitate   cerut   de   situaţie)?   Nu   trebui   să   uităm   ceea   ce   remarca   Zaltman   (2007)   în   cadrul   unui   experiment   în   care   unor   pacienţi   la   un   cabinet   stomatologic   li   s-­‐a   administrat   un   analgezic   placebo   (în   fapt   substanţa   respectivă   nu   avea  nici  o  virtute  în  a  calma  durerile  pe  care  urmau  să  le  suporte  respectivele  persoane).   chiar   dacă   se   prefăceau   faţă   de   aceştia   că   le   administrează   un   calmant.  Cum  putem  face  asta  când  persoana  respectivă  reprezintă  poate  tot  ceea   ce  detestăm  la  un  om?  Kohlrieser  ne  spune  să  avem  totdeauna  în  minte  obiectivul  pe  care  ni   l-­‐am  propus  (el  dă  exemplul  negociatorilor  de  ostatici  care  trebuie  să  creeze  o  legătură  cu   infractori  care  au  comis  crime  oribile).   Mai   mult   decât   atât.   odată   cu   cuvintele   spuse.  Oamenii  au  nevoia  să  vorbească.  Cu  cât   vorbeşte  mai  mult.  Anumite  aspecte.  din  experienţa  mea  cred  că  trebuie  să  mai  adăugăm  o   naturaleţe  a  legăturii.   Nu   întrerupeţi.  ei  nu  simţeau  durerea.   împărtășește  viziunea  asupra  lucrurilor  puteți  să  începeți  să  aduceți  argumente  în  favoarea   părerii  dumneavoastră.  exprimate  la  nivel  inconştient.   În   plan   educativ   lucrurile   se   petrec   identic.  persoana  în  cauză  va  resimți  acest  lucru.   acest   lucru   se   va   transmite.  Trebuie  să  identificați  acel  aspect  pentru   34     .   despre   slăbiciunile   sale.   în   fapt   pacienţii   din   acest   al   doilea   caz   simţeau   durerea.   elevilor   dumneavoastră.

  În   centrul   acesui   demers   se   află   acțiunea   cadrului   didactic   și   modul   în   care  acesta  știe  să  se  deschidă  spre  elevii  săi.   Guasco   și   Robinson   (2007.  dimpotrivă.  amenințător  sau  ca  urmare  a  utilizării  pedepselor.   Aceste   aspecte   vor   fi   urmărite   în     continuare   prin   prisma   a   două   elemente   esențiale:   modul   în   care   cadrul   didactic   alege   metode   și   tehnici   care   să   încurajeze   comunicarea  și  interacțiunea  pozitivă  și  modul  în  care  evaluarea  poate  fi  o  sursă  de  coerență   și  suport  pentru  stima  de  sine  a  elevilor  ori  dimpotrivă.  Modul  în  care  vor  face  acestea   este   unul   pozitiv   și   prescriptiv   și   nu   punitiv   și   stresant   pentru   elevi   în   ideea   de   a-­‐i   face   pe   aceștia   mai   responsabili   de   propria   învățare   și   de   a   păstra   deschise   toate   canalele   de   comunicare   cu   aceștia.  Weinstein.   stare   ce   se   va   sparge   ca   un   balon   de   săpun   în   momentul   în   care   promisiunea   făcută  nu  va  avea  acoperire  în  realitate.  pot  fi  sursa  unor  situații  problematice  și  chiar   de   violență   școlară.       Ca  o  sinteză  a  acestora  Purkey  și  Strahan  (2002)  afirmă  că  studiile  privitoare  la  profesorul  de   succes   demonstrează   că   acesta   trebuie   să   monitorizeze   permanent   performanța   elevilor   săi   și  să  aibă  așteptări  pozitive  în  ceea  ce-­‐i  privește  pe  aceștia.  2006)   făcând  o  sinteză  a  diferitelor  perspective  din  literatura  de  specialitate  reliefează  trei  aspecte   importante   care   fac   în   percepția   elevilor   ca   un   cadru   didactic   să   fie   caracterizat   drept   un   "profesor  bun":     (1)   abilitatea   de   a   stabili   interrelații   pozitive   cu   elevii   (să   demonstreze   că   "îi   pasă"   de   aceștia).  poate  dizolva  încrederea  și  respectul   mutual  dintre  cadrul  didactic  și  elevii  săi.  Hoy  și  Winstein  (în  Evertson.  și     (3)   abilitatea   de   a   face   învățarea   distractivă   prin   utilizarea   unor   strategii   pedagogice   creative.       Am   văzut   până   acum   cum   interacțiunile   dintre   profesor   și   elev(i)   pot   contribui   la   o   comunicare  eficientă  în  clasă  ori.   p.     35     .   174)   observă   că   trebuie   să   evităm   într-­‐o   negociere   să   promitem/oferim   ceva   ce   nu   suntem   siguri   că   putem   să   și   oferim   la   încheierea   negocierii.     (2)   abilitatea   de   a   exercita   o   autoritate   și   să   ofere   structură   și   claritatea   regulilor   fără   a   face   acest  lucru  într-­‐un  mod  rigid.   În   cazul   în   care   cadrul   didactic   face   acest   lucru   el   obține   pentru   moment   o   stare   pozitivă   la   elevii   săi.   Uneori   va   trebui   să   "săpați"   adânc   pentru   a   identifica  ceea  ce  căutați  însă  este  unicul  mod  de  a  acționa  credibil.   care   îl   puteți   aprecia   în   mod   real   pe   elev.

 lucrurile.   în   care   aceasta   este   utilizată   pentru   „o   bună   conducere  a  raţiunii  şi  căutare  a  adevărului  în  ştiinţe”.   Cristea.  ştiinţa.   lumea.   specificate   şi   concretizate   sub   formă   de   obiective.   motivându-­‐şi  alegerile.   metoda   este   un   mod   eficient   de   acţiune.   I.   precizând   avantajele   şi   dezavantajele   unei   negocieri   în   acest   sens  cu  elevii.       Temă   de   reflecţie:   Plecând   de   la   înţelesul   atribuit   metodei   de   către   Rene   Descartes   (1569-­‐ 1650)   în   al   său   Discurs   asupra   metodei.  profesorul  are  în  vedere  realizarea  unor  finalităţi  bine   precizate.   deprinderile   şi   capacitaţile   elevilor   de   a   acţiona   asupra   naturii.  realizând    o  învăţare  temeinică.  formându-­‐şi  caracterul  şi   dezvoltându-­‐şi   personalitatea.  Astfel  elevul  devine   conştient   nu   numai   de   conţinutul   unui   domeniu   ci   trăieşte   şi   emoţia   de   a-­‐l   studia.  argumentaţi  în  ce  măsură  consideraţi   oportun   ca   elevii   să   decidă   prin   ce   metodă   să-­‐şi   însuşească   noul   conţinut?   Stabiliţi   coordonatele   acestei   acţiuni.   natura.   “metha”   =   către.  fiind   înţeleasă  drept  modalitatea  folosită  de  profesor  pentru  a-­‐i  determina  pe  elevi  să  găsească  ei   înşişi  calea  proprie  de  urmat  în  vederea  construirii  propriei  cunoaşteri.       Astfel.   Pânişoară)   prezintă  metoda  didactică  ca  fiind  calea  eficientă  de  organizare  şi  dirijare  a  învăţării  elevului   de  către  cadrul  didactic.   Metodele   expozitive   (   de   36     .   de   a   folosi   roadele  cunoaşterii  transformând  exteriorul  în  facilităţi  interioare.   S.   Comunicare  și  conflict  în  metodologia  didactică  și  evaluare       Complementaritatea   avantajelor   şi   limitelor   metodelor   expozitive   şi   metodelor   interactive.   drum.  Ele  sunt  totodată  modalităţile  prin  care  se  formează  şi  se  dezvoltă   priceperile.   spre)   reprezintă   căile   folosite   în   şcoală   de   către   profesor   pentru   a-­‐i   sprijini   pe   elevi   să   descopere   viaţa.   Literatura   de   specialitate   (I.   Tehnic   vorbind.       Metodele   de   învăţământ   (“odos”   =   cale.   o   modalitate   practică   de   lucru   a   profesorului   cu   elevii   săi.   metoda   didactică   cuprinde   un   ansamblu   organizat  de  procedee  ce  sunt  tehnici  limitate  de  acţiune.     Eficienţa  metodei  didactice  este  relevată  în  măsura  în  care  are  calităţi  transformatoare.O.  detalii.   Cerghit.     Atunci  când  alege  o  metodă  didactică.

  mesajul   circulând   doar   dinspre   profesorul   –   emiţător   către  elevul  –  receptor.   precizând   avantajele   şi   dezavantajele  folosirii  acestora  la  clasă.  folosind  un  repertoriu  comun.   exemplu:  povestirea.)     Întrebare:   Care   este   ponderea   folosirii   metodelor   expozitive   faţă   de   cele   care   presupun   organizarea  activităţii  pe  microgrupuri.  faţă  de  importanţa   muncii  în  echipă  şi  o  deschidere  faţă  de  cooperare.     37     .   Specifică   metodelor   didactice   interactive   este   şi   multirelaţionalitatea  între  profesor  şi  elevi.  participant  alături  de  elevii   săi   la   soluţionarea   problemelor.   rolurile   cadrului   didactic   se   diversifică.  în  cadrul  activităţilor  didactice  pe  care  le  propuneţi?   Susţineţi   răspunsul   cu   argumente   specifice   disciplinei   d-­‐voastră.   stimularea   încrederii   în   sine.   de   la   simplu   receptor   la   participant   activ.   Esenţială   este   însă   modalitatea   în   care   reuşeşte   să   capteze   şi   să   menţină   interesul   şi   atenţia   concentrată   a     elevilor   pe   parcursul   expunerii.  astfel  că  el  devine  animator.   fiind   unidirecţionale.  cu  accent   pe   elementele   esenţiale.   se   îmbogăţesc.   Metodele   expozitive   nu   solicită   schimburi   între   agenţii   educaţionali.   Rolul   profesorului   în   acest   caz   se   rezumă   la   cel   de   emiţător/transmiţător   al   mesajului   educaţional.  dezvoltarea  inteligenţelor  multiple  etc.  între  elev  şi  colegii  săi.  într-­‐un  timp  relativ  scurt.  descrierea.   chiar   membru   în   echipele   de   lucru.   de   dialogare   interpersonală   şi   intrapersonală.  moderator.  pe  de  o  parte.)  şi  atingerea   obiectivelor   de   ordin   socio-­‐afectiv   (dezvoltarea   capacităţilor   de   comunicare.  explicaţia.   stimularea   capacităţilor   de   reflectare   asupra   proprilor   demersuri   de   învăţăre   –   metacogniţia   şi   asupra   relaţiilor   interumane  etc.   Creşte   gradul   de   activism   şi   de   implicare   a   elevului   la   activitate.  o  atitudine  de  susţinere  a  ideilor  apărute   prin   colaborarea   cu   ceilalţi.  consilier.   dezvoltarea   capacităţii   de   a   lega   cunoştinţele   între  ele  şi  de  a  crea  reţele  conceptuale.  prelegerea.  instructajul.  dintre  elevi   şi   conţinut   pe   de   altă   parte.   O   condiţie   a   eficienţei   metodelor   de   tip   expozitiv   o   constituie   adaptarea   limbajului  la  particularităţile  auditoriului.       În   cazul   folosirii   unei   metodologii   interactive.     Metodologia   interactivă   ţinteşte.  cursul  etc.   Interactivitatea  presupune  şi  o  atitudine  pozitivă  faţă  de  relaţiile  umane.   pe   lângă   realizarea   obiectivelor   de   ordin   cognitiv   (stimularea   proceselor   cognitive   superioare.)  au  avantajul   prezentării  conţinuturilor  unui  număr  mare  de  auditori.

  Acest  lucru  apare  ca  o  necesitate  mai  ales  în  condiţiile  exploziei  informaţionale.   Nu   metoda   în   sine   este   criticată.   Există   o   relaţie   strânsă   între   organizarea   şi   structurarea   conţinutului   informaţional.   fapt   ce   se   reflectă   în   volumul  sporit  de  cunoştinţe  cuprins  în  programele  şi  manualele  şcolare.   Valenţele   informative   ale   metodelor   expozitive   le   conferă  acestora  o  poziţie  viabilă  în  ansamblul  metodelor  didactice.)       Comunicarea   expozitivă   a   cunoştinţelor   are   avantajul   că   scurtează   drumul   de   acces   la   valorile   culturii.   la     cunoaşterea   ştiinţifică   care   este   mai   greu   accesibilă   prin   alte   metode.   ci   modul   în   care   este   aplicată   şi   maniera   în   care   este   solicitat   elevul   să   răspundă   cerinţelor   şi   sarcinilor   de   învăţare.   însă   de   multe   ori.).  comunicarea  de  tip  expozitiv.   impunând   participarea  directă  a  elevilor  în  redescoperirea  cunoştinţelor.   nivelul   de   abstractizare   şi   generalizare   a   cunoştinţelor.   descrierea.   pe   creaţie.   Maniera   tradiţională.   pe   refacerea   parcursului   ştiinţific   în   laborator   al   cercetătorului.   Învăţământul  modern  pune  accent  pe  poziţia  elevului  ca  subiect  activ  al  propriei  formări.   exemplificarea   etc.  învăţarea  reciprocă.   bazată   cu   precădere   pe   prezentarea.   elevul   acumulând   un   bogat   bagaj   de   cunoştinţe   ce   nu-­‐şi   găsesc   corespondentul   în   practică   sau   pe   care   nu   ştie   cum   să   le   folosească.   demonstraţia.   motivând  elevii  să  recepţioneze  activ  mesajele.   Ţine   de   măiestria   cadrului   didactic   felul   în   care   va   reuşi   să   confere   metodelor   expozitive   valenţe   formative.   exemplificarea  conţinuturilor  impune  cu  precădere  în  procesul  de  transmitere  –  asimilare  a   cunoştinţelor  folosirea  metodelor  tradiţionale  şi  de  multe  ori  pasive  (metode  de  expunere   orală   şi   continuă   a   cunoştinţelor.  etc.  atunci  şi  metodologia  utilizată   implică   metodele   active   şi   interactive   (problematizarea.   descoperirea.   dozarea   şi   prelucrarea   metodologică   a   acestora   în   manualele   şcolare   şi   luarea   unor   decizii   metodologice   din   partea   profesorului.   colaborarea.   Dacă   decizia   cadrului   didactic   vizează   prezentarea   informaţiilor   într-­‐o   manieră   activ-­‐problematizantă.  a  accelerării   ritmului   de   dezvoltare   culturală   şi   a   apariţiilor   de   noi   descoperiri.  prin  însăşi  faptul  că  oferă  o  cale  mai  scurtă   de   învăţare.  prin  prelucrare  personală  şi  redare  originală.  într-­‐un  timp   relativ  scurt.  deoarece.   lineară.       Pe  de  altă  parte.   poate   avea   dezavantajul   formalismului.   studiul   de  caz.   acestea   necesită   un   timp   mai   îndelungat   care   nu   se   suprapune   cu   timpul   şcolar   disponibil.   În   situaţiile   în   care   cadrul   38     .   al   superficialităţii   sau   al   lipsei   operaţionalităţii.  Un  alt  avantaj  al   metodelor   expozitive   îl   constituie   faptul   că   există   şi   adevăruri   care   nu   pot   fi   supuse   unei   verificări  directe  din  partea  elevilor.  pe   descoperire   şi   cercetare.  un  singur  profesor  poate  transmite  unei  colectivităţi  o  cantitate  mare  de  date.

  concretizarea).  activitatea  de  grup  este  stimulativă.   În   acest   fel  se  dezvoltă  capacităţile  elevilor  de  a  lucra  împreună  ce  se  constituie  într-­‐o  componentă   importantă   pentru   viaţă   şi   pentru   activitatea   lor   profesională   viitoare.   lipsit   de   aspectele   formativ-­‐educative   ce   au   în   vedere   stimularea   gândirii   şi   a   operaţiilor   ei   (analiza.   39     .  intervine  dogmatismul  şi  rigiditatea  specifice  unui  învăţământ  bazat  pe   memorizare   şi   reproducere.   reducând   la   minim   fenomenul   blocajului   emoţional   al   creativităţii.   rezolvarea   de   probleme.   Există   o   dinamică   intergrupală   cu   influenţe   favorabile   în   planul   personalităţii.   experienţa.   obţinerea   soluţiei   corecte   e   facilitată   de   emiterea   de   ipoteze   multiple   şi   variate.     Pe  de  altă  parte.   abstractizarea.  Acest  tip  de  interactivitate  determină  identificarea  elevului  cu  situaţia  de   învăţare   în   care   acesta   este   antrenat.  generând  un   comportament   contagios   şi   o   strădanie   competitivă.  motivând  elevii  pentru  învăţare.   ceea   ce   duce   la   transformarea   acestora   în   stăpânii   propriilor  transformări  şi  formări.   generalizarea.   de   siguranţă   şi   de   antrenare   reciprocă   a   membrilor   ce   duce   la   dispariţia   fricii   de   eşec   şi   curajul   de   a-­‐şi   asuma   riscul.   emulaţia   sporesc   interesul   pentru   o   temă   sau   o   sarcină  dată.   didactic   alege   să   transmită   elevilor   săi   cunoştinţe   „de-­‐a   gata   elaborate”   şi   combină   acest   fapt  cu  un  stil  autoritar  prin  care  impune  reproducerea  acestora  în  aceeaşi  manieră  în  care   ele  au  fost  predate.  de  voinţă   şi  persverenţă.   interrelaţiile   dintre   membrii   grupului.   dintre   personalităţile   lor.   în   rezolvarea   sarcinilor   complexe.       Specificul   metodelor   interactive  de  grup  este  faptul  că  ele  promovează  interacţiunea  dintre   minţile   participanţilor.       În  condiţiile  îndeplinirii  unor  sarcini  simple.  a  imaginaţiei.   ideile.   sinteza.   iar   subiecţii   care  lucrează  în  echipă  sunt  capabili  să  aplice  şi  să  sintetizeze  cunoştinţele  în  moduri  variate   şi   complexe.   informaţiile.   Lucrul   în   echipă   oferă   elevilor   posibilitatea   de   a-­‐şi   împărtăşi   părerile.   Grupul   dă   un   sentiment   de   încredere.  metodele  interactive  accentuează  latura  formativ-­‐educativă  de  dezvoltare   a   personalităţii   atât   prin   oferirea   de   ocazii   de   a   descoperi   şi   a   valida   în   practică   cunoştinţele   teoretice  cât  şi  prin  oportunităţile  sociale  de  dezvoltarea  a  trăsăturilor  de  caracter.   ducând   la   o   învăţare   mai   activă   şi   cu   rezultate  evidente.   Interacţiunea   stimulează   efortul   şi   productivitatea   individului   şi   este   importantă   pentru   autodescoperirea   propriilor   capacităţi   şi   limite.  a  creativităţii.   pentru   autoevaluare.   învăţând   în   acelaşi   timp   mai   temeinic   decât   în   cazul   lucrului   individual.   strategiile   personale   de   lucru.

 

  Pe  de  altă  parte,  metodele  interactive  solicită  anumite  condiţii  de  timp  mai  îndelungat  faţă   de  cele  expozitive  (de  exemplu:  timp  de  gândire  acordat  elevilor,  timp  de  interrelaţionare,   timp   de   expunerea   a   ideilor   individuale   şi   comune,   timp   de   evaluare   etc.),   anumite   aptitudini   ale   elevilor   de   lucrul   în   colaborare,   dorinţă   de   socializare,   capacităţi   de   comunicare   şi   interrelaţionare,   precum   şi   resurse   materiale   adecvate.   Din   partea   profesorului,   metodele   didactice   interactive   necesită   poate   mai   mult   decât   alte   tipuri,   un   efort  de  proiectare  şi  corelare  atentă  a  resurselor  în  concordanţă  cu  metodele,  tehnicile  şi   forma  de  organizare  grupală  a  elevilor,  pentru  a  menţine  constant  şi  pentru  mai  mult  timp   interesul  elevilor  pentru  activitate.       În   lipsa   acestui   interes   de   participare   din   partea   elevilor   pentru   a   colabora   şi   a   lucra   împreună,  metodele  interactive  nu-­‐şi  satisfac  condiţiile  de  eficienţă  şi  de  eficacitate  dorite.   Ţinând  cont  că  scopul  interactivităţii  este  cel  de  stimulare  a  participării  la  interacţiuni  şi  la   găsirea   unor   soluţii   prin   cooperare,   mijloacele   de   învăţământ   trebuie   să   se   constituie   în   factori   de   sprijinire   a   lucrului   în   grup   şi   de   stimulare   a   învăţării   individuale   şi   colective.   Lipsa   resurselor   materiale   adecvate   poate   conduce   la   renunţări   şi   la   disconfort   cu   efecte   nedorite   asupra  învăţării.       Didactica  constructivistă  accentuează  importanţa  mediului  învăţării,  atrăgând  atenţia  asupra   alegerii   şi   amenajării   locului   instruirii.   În   cazul   activităţilor   desfăşurate   în   grup,   mobilierul   trebuie  să  permită  astel  de  aranjamente  care  să  uşureze  discuţiile  fără  a  perturba  activitatea   celorlalţi.     Temă  de  reflecţie:   Ce  competenţe  consideraţi  că  sunt  necesare  profesorului  pentru  a  susţine   activităţi  didactice  interactive?      

Strategii  interactive.  Construcţia  şi  dezvoltarea  grupurilor  educaţionale.  Repere   practice   de   inovare   a   metodologiei   interactive   de   predare-­‐învăţare.   Exemplificări   de   metode:   mozaicul,   metoda   piramidei,   tehnica   lotus,   explozia   stelară,  pălariile  gânditoare,  fishbowl,  controversa  creativă.  
  Raportul  dintre   strategia  didactică  şi  metoda  didactică  evidenţiază  diferenţele  existente  la   nivelul   timpului   pedagogic   angajat   în   proiectarea   şi   realizarea   activităţilor   de  

40    

 

instruire/educaţie.   Astfel,   “metoda   didactică   reprezintă   o   acţiune   care   vizează   eficientizarea   învăţării   în   termenii   unor   rezultate   imediate,   evidente   la   nivelul   unei   anumite   activităţi   de   predare-­‐învăţare-­‐evaluare.   Strategia   didactică   reprezintă   un   model   de   acţiune   cu   valoare   normativă,   angajată   pe   termen   scurt,   mediu   şi   lung,   care   integreză   în   structura   sa   de   funcţionare  pedagogică:     metodele,  considerate  “cosubstanţiale  strategiilor  în  calitatea  lor  de  elemente  operaţionale   sau  tactice”  (Dan  Potolea,  1989,  p.144);     stilurile   educaţionale,   de   tip   autoritar,   permisiv   sau   democratic,   care   plasează   decizia   profesorului   într-­‐un   câmp   psihosocial   favorabil   sau   nefavorabil   situaţiilor   de   învăţare   concrete;   resursele  de  optimizare  a  activităţii”;  (Sorin  Cristea,  2002,  pp.350-­‐351)     Strategia   este   o   “succesiune   de   etape   mari   prin   care   ajutăm   elevii   să   dobândească   o   cunoştinţă   sau   să   stăpânească   o   capacitate.”   (Dictionnaire   Encyclopedique   de   Pedagogie   Moderne,  1973,  pp.198-­‐199)         Strategia   didactică   este   modalitatea   eficientă   prin   care   profesorul   îi   ajută   pe   elevi   să   acceadă   la   cunoaştere   şi   să-­‐şi   dezvolte   capacităţile   intelectuale,   priceperile,   deprinderile,   aptitudinile,  sentimentele  şi  emoţiile,  constituindu-­‐se  dintr-­‐un   ansamblu  complex  şi  circular   de   metode,   tehnici,   mijloace   de   învăţământ   şi   forme   de   organizare   a   activităţii,   complementare,  pe  baza  cărora  profesorul  elaborează  un   plan  de  lucru  cu  elevii,  în  vederea   realizării  cu  eficienţă  a  învăţării.       Considerăm   strategiile   didactice   interactive   de   grup   ca   fiind   modalităţile   de   organizare   a   activităţii   prin   care   se   favorizează   schimburile   interrelaţionale   între   participanţii   la   activitate   prin   procese   interumane   de   cooperare   şi   competiţie   constructivă   (educat(i)   –   educat(i),   educat(i)   –   profesor,   educat(i)   –   grup),   stimulând   activismul   subiectului   în   interaţiunea   sa,   nu   numai   cu   ceilalţi,   ci   şi   cu   materialul   de   studiu   (educat(i)   –   conţinut),   prin   procese   de   acţiune  şi  de  transformare  a  informaţiei.     Directa   implicare   în   sarcină   este   o   condiţie   a   activismului   şi   a   asigurării   unei   învăţări   temeinice.  În  susţinera  acestei  idei,  Appelbaun  P.  precizează  faptul  că  “elevii  învaţă  mai  bine   atunci   când   le   pasă   despre   ceea   ce   învaţă,   când   sunt   direct   motivaţi   să   realizeze   un   lucru,   când   există   un   scop,   când   există   o   responsabilitate   şi   un   angajament   asupra   a   ceea   ce   au   de   făcut.”  (2001,  p.117).  Idei  similare  sunt  regăsite  şi  la  E.  Geissler  (1977,  p.  313)  care  consideră  

41    

 

esenţiale   pentru   formarea   unui   grup,   următoarele   trei   elemente:   motivaţia   –   cere   rezultă   dintr-­‐un  scop  comun,  unitar  –    comunicarea    şi  aceptarea  reciprocă  a  membrilor.     Întrebare:     Când   consideraţi   că   învăţarea   este   mai   productivă,   atunci   când   elevii   lucrează   singuri  sau  atunci  când  se  află  în  grup?       Pentru  a  răspunde  la  această  întrebare,  mulţi  cercetători  au  decis  să  analizeze  factorii  care   facilitează  sau  împiedică  activitatea  în  grup.  Iată  câţiva  dintre   factorii  favorizanţi  ai  învăţării   prin  cooperare  (vezi  Watson,  1966):   Stimularea  în  sarcină  este  îmbunătăţită  datorită  prezenţei  altora;   Resursele   grupului   (de   memorie,   de   stocare,   de   atenţie   etc.)   sunt   mai   bogate   decât   în   cazurile  individuale;   Există  şanse  mari  ca  printre  membrii  grupului  să  fie  unul  capabil  să  descopere  soluţia;   Greşelile   întâmplătoare   sunt   compensate:   în   ciuda   apariţiei   acestora   “rezultatul   general   al   grupului  va  fi  mai  precis  decât  cel  al  individului  luat  separat.”   “Petele   oarbe”   sunt   corectate.   Este   mai   uşor   să   recunoşti   greşelile   altora   decât   pe   cele   proprii.   Stimularea   apariţiei   de   idei   noi     este   o   rezultantă   a   interacţiunii   cumulative,   “deoarece   fiecare  membru  dezvoltă  ideile  celuilalt.”   Se  învaţă  din  experienţa  altora.  Există  multe  dovezi  (vezi  Bandura  şi  Walters,  1963)  că  una   din  formele  cele  mai  obişnuite  şi  mai  eficiente  de  a  învăţa  este  observarea  activităţii  altora   în  rezolvarea  problemelor.     Dintre   factorii  care  îngreunează  activitatea  în  grup  şi  care  fac  ca  uneori  grupurile  să  fie  mai   puţin  eficiente  decât  activitatea  independentă,  amintim  următorii  (vezi  Watson,1966):   Opoziţia   de   scopuri,   interese   şi   obişnuinţe   ale   membrilor   poate   face   ca   acţiunea   de   colaborare  să  fie  extrem  de  dificilă;   Dificultăţile   de   comunicare   tind   să   sporească   pe   măsură   ce   grupul   creşte,   iar   pentru   cei   timizi  este  mai  greu  să  participe  activ  atunci  când  grupul  este  mai  mare;   Dificultăţile  de  coordonare  cresc,  de  asemenea,  pe  măsură  ce  grupurile  sunt  mai  mari,  astfel   încât  este  tot  mai  greu  să  se  realizeze  un  efort  comun,  integrat,  fără  să  se  cheltuiască  mult   timp  pentru  rezolvarea  şi  prevenirea  dificultăţilor  de  coordonare.   Distragerea   şi   supraestimarea   care   fac   dificil   de   obţinut   efortul   individual   concentrat,   susţinut,  necesar  pentru  învăţarea  anumitor  subiecte  şi  pentru  rezolvarea  problemelor;  

42    

 

Dependenţa   excesivă   de   ceilalţi   poate   fi   favorizată   de   activitatea   în   grup.   Faptul   că   unii   membri   din   grup   se   bazează   pe   cei   mai   capabili,   duce   la   lenevire   şi   la   evitarea   propriilor   responsabilităţi.     Calitatea  superioară  a  produselor  grupului  este  susţinută  de  unii  cercetători  fie  în  termeni   foarte   optimişti   (“nivelul   atins   de   grup   depăşeşte   pe   cel   al   elevului   cel   mai   inteligent   care   utilizează  exclusiv  mijloacele  sale  proprii”  –  G.  Dubal,  1969),  fie  mai  moderaţi  (“deşi  grupul   este   de   obicei   mai   bun   decât   individul   mediu,   el   este   rareori   mai   bun   decât   cel   mai   bun   individ”  –  A.  P.  Hare,  1962).     Comparând   travaliul   în   grup   cu   cel   individual,   W.   Doise   şi   G.   Mugny,   specifică   faptul   că   “după  natura  sarcinii,  după  resursele  individuale  ale  membrilor  grupului  şi  după  modul  lor   de   interacţiune,   travaliul   unui   grup   poate   fi   inferior,   egal   sau   superior   celui   al   individului   confruntat  izolat  cu  aceeaşi  sarcină.”  (1998,  p.38).     Analizând  dinamica  grupului  ca  instument  de  acţiune  psihosocială,  Dumitru  Cristea  specifică   faptul   că   se   constituie   “un   câmp   dinamic,   a   cărei   organizare,   unitate   şi   funcţionalitate   se   bazează  pe  interdependenţa  membrilor,  care  suportă  la  rândul  lor  toate  efectele  acestora.   Acest  fapt  deschide  calea  utilizării  grupului  ca  sistem  de  formare  şi  schimbare  psihosocială.”   (Cristea,  D.,  p.278)   Există  însă  trei  tipuri  generale  de  grupuri:   grupuri  de  învăţare  informale;   grupuri  de  învăţare  formale;   studiu  în  echipă  (adaptat  după  Johnson,  D.  W,  Johnson,  R.  T.  şi  Smith,  1991):     Grupurile   informale   de   învăţare   sunt   create   ad-­‐hoc,   temporar,   prin   adresarea   solicitării   elevilor  de  a  forma  o  echipă  prin  simpla  întoarcere  către  colegul  de  bancă  pentru  discuta  o   problemă  dată,  pentru  câteva  minute.  La  fel  de  rapid  pot  fi  create  grupuri  de  câte  3-­‐4  elevi   pentru  a  rezolva    o  problemă,  a  găsi  soluţii  unei  situaţii  create  ori  a  răspunde  la  o  întrebare.   Profesorul  poate  crea  oricând  grupuri  informale  de  lucru  în  clasă,  de  orice  mărime,  pentru  a   aprecia  gradul  de  înţelegere  de  către  elevi  a  unui  material  sau  a  le  oferi  şansa  de  a  aplica   ceea   ce   au   învăţat   ori   fie   doar   pentru   a   schimba   forma   de   organizare   a   colectivului   în   vederea  creşterii  motivaţiei  şi  trezirii  atenţiei.    

43    

 1981)  Ele  nu  se  sunt  antitetice.   precum   şi   planul   de   lucru.   Echipele   îşi   stabilesc   regulile   şi   responsabilităţile.  toţi  “vin”  (participă)  cu  ceva  şi  nimeni  nu   “pleacă”   cu   nimic.   să   le   examineze.   incluzând   activitatea   de   avansare   proprie.  „Dacă  învăţarea   44     .     Studiul  în  echipă  implică  derularea  muncii  colaborative  pe  o  perioadă  lungă  de  timp  (chiar  şi   un   semestru).   Rolul   profesorului  constă  mai  mult  în  cel  de  stimulare  şi  dirijare.   Elevii   lucrează   împreună   mai   mult   timp   (câteva   zile   sau   săptămâni)   sau   până   termină   proiectul   de   cercetare.  folosind  o  metodologie  adaptată.  iar  disciplina  devine  autodisciplină  a  muncii  şi  interesului.  Nielsen  (2009).  o  învăţare  nouă)   Interactivitatea  presupune  atât  competiţia  –  definită  drept  “forma  motivaţională  a  afirmării   de   sine.   a   redacta   un   raport   de   cercetare.  W.   Olsen   şi   Th.  în  opoziţie  cu  comportamentul  individual.   întâlnind   probleme   şi   situaţii   de   învăţare   menite   să-­‐l   determine   să   le   analizeze.  efectele  apărute  în  planurile     cognitiv.   Elevul  e  implicat  atât  în  procesul  de  predare.  datorită  relaţiilor  de  colaborare  sau  a  celor  competitive  dintre  ei?     Lecţia  de  predare-­‐învăţare  trebuie  să  devină  “o  aventură  a  cunoaşterii”  în  care  copilul  este   provocat   să   participe   după   puterile   proprii.  ci  între  echipe.  Acest  fapt  stimulează  conlucrarea  şi  ajutorul  reciproc  şi  nu   încurajează  competiţia  în  interiorul  echipei.   Activitatea   e   bazată   pe   cooperarea   între   membri   şi   pe   sprijin   reciproc.  diversă  şi  incitantă.   Grupurile   formale   de   învăţare   sunt   echipe   stabilite   dinainte   pentru   a   rezolva   o   sarcină   anume.   „Procesul   de   învăţare   ar   trebui   să   fie   distractiv”   –   afirmă   J.  în  cadrul  căreia  individul  colaborează  cu  ceilalţi  pentru  atingerea   unui  ţel  comun”  (Ausubel.   Profitul   este   atât   al   grupului   (soluţionarea   problemei.   descoperind   soluţii   plauzibile.  comportamental.   găsirea   variantei   optime).   a   efectua   un   experiment   în   laborator.  cât  şi  al  fiecărui  individ  în  parte  (rezultatele  obţinute.   Metodele  interactive  de  grup    determină  şi  stimulează    munca  colaborativă  desfăşurată  de   cei  implicaţi  în  activitate  (elevii).  în  cadrul  căreia.   în   care   individul   rivalizează   cu   ceilalţi   pentru  dobândirea  unei  situaţii  sociale  sau  a  superiorităţii”  –    cât  şi   cooperarea  care  este  o   “activitate  orientată  social.   Evaluarea   finală   se   face  de  obicei  oferind  tuturor  membrilor  echipei  acelaşi  calificativ  ce  rezultă  din  măsurarea   şi  aprecierea  rezultatului  colectiv.     Întrebare:    Analizaţi  ce  diferenţe  apar  în  interacţiunea  dintre  elevi  şi  în  calitatea  procesului  de   învăţare.  emoţional-­‐afectiv.  iar  motivaţia  activităţii  reiese  din   paticiparea  entuziastă  a  cadrului  didactic.  ambele  implică  un  anumit  grad  de   interacţiune.  de   învăţare  şi  de  evaluare.  asigurată   de   satisfacţia   cooperării.

  înseamnă   o   necontenită   căutare.     Realizează   o   fişă-­‐ expert  în  care  trece  cele  4  sau  5  sub-­‐teme  propuse  şi  care  va  fi  oferită  fiecărui  grup.   deci   pe   promovarea   metodelor   interactive   care   să   solicite   mecanismele   gândirii.   ale   inteligenţei.   nu   e   distractivă   –   completează   autorii   –     vom   face   eforturi   imense.     Vorbind  despre  necesitatea  inovării  în  domeniul  metodologiei  didactice  şi  a  căutării  de  noi   variante   pentru   a   spori   eficienţa   activităţii   instructiv-­‐educative   din   şcoală.       45     .   În   fond   creaţia.”   Învăţământul   modern   preconizează   o   metodologie   axată   pe   acţiune.  p.   Fiecare   elev   are   o   sarcină   de   studiu   în   care   trebuie   să   devină   “expert”.   în   materie   de   metodologie.   cât   şi   noi.”   (1997.  rutina  excesivă.   El   are   în   acelaşi   timp   şi   responsabilitatea   transmiterii   informaţiilor   asimilate.  dimpotrivă.   ale   imaginaţiei   şi   creativităţii.   Structurile   autoritare   dintr-­‐un   grup   sau   piedicile   împotriva   comunicării   pot   foarte   bine   limita   participarea   activă   a   anumitor   membri   la   o   acţiune   coordonată.   reînnoire   şi   îmbunătăţire   a   condiţiilor   de   muncă   în   instituţiile   şcolare.  44)       Propunem   în   continuare   câteva   exemple   de   metode   ce   stimulează   schimburile   interactive   dintre  participanţii  la  activitate  cu  efecte  formativ-­‐educative  asupra  dezvoltării  personalităţii   elevilor.   celorlalţi  colegi.   ea   nu   se   opune   în   nici   un   fel   iniţiativei   şi   originalităţii   individuale   sau   colective   de   regândire   şi   reconsiderare   în   spirit   creator   a   oricăror   aspecte   care   privesc   perfecţionarea   şi   modernizarea   metodologiei   învăţământului   de   toate   gradele.   profesorul   Ioan   Cerghit   afirmă:   “Pedagogia  modernă  nu  caută  să  impună  nici  un  fel  de  reţetar  rigid.  consideră   că  fixitatea  metodelor.  indiferenţa  etc.   Etape  şi  faze:   Pregătirea  materialului  de  studiu:   Profesorul   stabileşte   tema   de   studiu   şi   o   împarte   în   4   sau   5   sub-­‐teme.   operatorie.   atât   elevii.  conservatorismul  educatorilor.   prin   directa   implicarea   a   elevului   şi   mobilizarea   efortului   său   cognitiv.      Metoda  MOZAICULUI  (JIGSAW)   Metoda  mozaicului  (în  engleză   jigsaw  puzzle  înseamnă  mozaic)  este  bazată  pe  învăţarea  în   echipă   (team-­‐learning).   profesorii.  aduc   mari   prejudicii   efortului   actual   de   ridicare   a   învăţământului   pe   noi   trepte.

  Acest   studiu   independent   poate   fi   făcut   în   clasă   sau   poate   constitui   o   temă   de   casă.     Reîntoarcerea  în  echipa    iniţială  de  învăţare.     Constituirea  grupurilor  de  experţi:     După   ce   au   parcurs   faza   de   lucru   independent.   Dacă   grupul   de   experţi  are  mai  mult  de  6  membri.   reţinând   la   rândul   lor   cunoştinţele   pe   care   le   transmit   colegii   lor.  se  adaugă  elemente  noi  şi  se  stabileşte   modalitatea  în  care  noile  cunoştinţe  vor  fi  transmise  şi  celorlalţi  membri  din  echipa  iniţială.   3.  Fiecare  elev  din  echipă.   constituind  grupe  de  experţi  pentru  a  dezbate  problema  împreună.   mesele   de   lucru   ale   grupurilor   de   experţi   trebuie   plasate   în   diferite   locuri   ale   sălii   de   clasă.   diverse   materiale.   sub-­‐tema   corespunzătoare   numărului   său.   experţii   cu   acelaşi   număr   se   reunesc.   Faza  raportului  de  echipă:   Experţii   transmit   cunostinţele   asimilate.       Faza  independentă:   Fiecare   elev   studiază   sub-­‐tema   lui.   Modalitatea   de   transmitere   trebuie   să   fie   scurtă.     El   trebuie   să   devină   expert   în  problema  dată.   citeşte   textul   corespunzător.  primeşte  un  număr  de  la  1  la  4-­‐5  şi  are  ca  sarcină  să  studieze   în   mod   independent.   putând   fi   însoţită   de   suporturi   audio-­‐vizuale.     Faza  discuţiilor  în  grupul  de  experţi:     Elevii  prezintă  un   raport  individual  asupra  a  ceea  ce  au  studiat  independent.   4   sau   5.   părăsesc   echipele   de   învăţare   iniţiale   şi   se   adună   la   o   masă   pentru   a   aprofunda   sub-­‐tema   cu   numărul1.   concisă.  având  responsabilitatea   propriei  învăţări  şi  a  predării  şi  învăţării  colegilor  din  echipa  iniţială.   Specialiştii   într-­‐o   sub-­‐temă   pot   demonstra   o   idee.  Astfel.   Din   punct   de   vedere   al   aranjamentului   fizic.   atractivă.  acesta  se  divizează  în  două  grupe  mai  mici.   pentru   a   nu   se   deranja   reciproc.   realizată   înaintea   organizării   mozaicului.   Organizarea  colectivului  în  echipe  de  învăţare  de  câte  4-­‐5  elevi  (în  funcţie  de  numărul  lor  în   clasă).   pot   46     .   folosi   computerul.   La   fel   procedează   şi   ceilalţi   elevi   cu   numerele   2.  Au  loc  discuţii   pe  baza  datelor  şi  a  materialelor  avute  la  dispoziţie.   Scopul   comun  al  fiecărui  grup  de  experţi  este  să  se  instruiască  cât  mai  bine.   citi   un   raport.  elevii  cu  numărul   1.   experţi   în   alte   sub-­‐teme.   Fiecare   elev   este   membru   într-­‐un   grup   de   experţi   şi   face   parte   dintr-­‐o   echipă   de   învăţare.

 atunci   fiecărui  elev  i  se  va  adresa  o  întrebare  la  care  trebuie  să  răspundă  fără  ajutorul  echipei.   Ea   constă   în   încorporarea   activităţii   fiecărui   membru   al   colectivului   într-­‐un   demers   colectiv   mai   amplu.     Întrebare:   Care   credeţi   că   sunt   avantajele   şi   dezavantajele   acestei   metode   aplicată   la   disciplina  d-­‐voastră?     Metoda  PIRAMIDEI   Metoda   “piramidei”   sau   metoda   “bulgărelui   de   zăpadă”   are   la   bază   împletirea   activităţii   individuale   cu   cea   desfăşurată   în   mod   cooperativ.  în  acelaşi  timp.    poate  cere  un  raport  sau  un  eseu  ori  poate   da  spre  rezolvare  fiecărui  elev  o  fişă  de  evaluare.   47     .   analizează   şi   concluzionează   asupra   ideilor   emise.  fiecare  realizându-­‐şi  propriul  plan  de  idei.  Se  solicită  răspunsuri  la  întrebările  individuale  din  partea   colegilor  şi.   Faza   raportării   soluţiilor   în   colectiv.   Faza   lucrului   individual:   elevii   lucrează   pe   cont   propriu   la   soluţionarea   problemei   timp   de   cinci  minute.   De   obicei   se   alcătuiesc   două   mari   grupe.  cu  ajutorul  conducătorului  (profesorul).     Evaluarea     Faza  demonstraţiei:     Grupele   prezintă   rezultatele   întregii   clase.  să  pună  întrebări  şi  să-­‐şi  noteze.  Dacă  se  recurge  la  evaluarea  orală.   Întreaga   clasă.   Faza   reuniunii   în   grupuri   mai   mari.   Acestea   pot   fi   trecute   pe   tablă   pentru   a   putea   fi   vizualizate   de   către   toţi   participanţii   şi   pentru   a   fi   comparate.   desenelor.  se  notează  dacă  apar  altele  noi.   Membrii     sunt     stimulaţi   să   discute.  compuse  din  grupele  mai  mici  existente  anterior  şi  se  discută   despre  soluţiile  la  care  s-­‐a  ajuns.  Totodată  se  răspunde  la  întrebările  rămase  nesoluţionate.   În   acest   moment   elevii   sunt   gata   să   demonstreze   ce  au  învăţat.   ilustra   ideile   cu   ajutorul   diagramelor.  Profesorul  poate  pune  întrebări.       Fazele  de  desfăşurare  a  metodei  piramidei:   Faza  introductivă:  profesorul  expune  datele  problemei  în  cauză.   Se   lămuresc   şi   răspunsurile   la   întrebările   nerezolvate  până  în  această  fază.   reunită.   fotografiilor.  În  această  etapă  se  notează  întrebările  legate  de  subiectul  tratat.   aproximativ   egale  ca  număr  de  participanţi.   menit  să  ducă  la  soluţionarea  unei  sarcini  sau  a  unei  probleme  date.   Faza   lucrului   în   perechi:   elevii   formează   grupe   de   doi   elevi   pentru   a   discuta   rezultatele   individuale  la  care  a  ajuns  fiecare.   în   cadrul   grupurilor.

  Dezavantajele  înregistrate  sunt  de  ordin  evaluativ.  asemeni  petalelor  florii  de  nufăr.  pornind  de  la  o  temă  centrală.   (vezi   capitolul   dedicat   reducerii   „fenomenului  de  complezenţă”  şi  cel  al  „lenii  sociale”)     Tehnica  LOTUS  (Floarea  de  nufăr)  (LOTUS  BLOSSOM  TECHNIQUE)*   Tehnica  florii  de  nufăr  presupune  deducerea  de  conexiuni  între  idei.  sunt  generate   noi  teme  de  studiu  pentru  care  trebuiesc  dezvoltate  conexiuni  noi  şi  noi  concepte.   pentru   alte   8   flori   de   nufăr.  al  sporirii  încrederii  în  forţele  proprii  prin   testarea   ideilor   emise   individual.  metoda  piramidei   are   avantajele  stimulării  învăţării  prin  cooperare.   Etapele  tehnicii  florii  de  nufăr:   Construirea  diagramei.  conform  figurii.   urmând   ca   apoi   ele   să   devină   la   rândul   lor   teme   principale.  Cele  8  idei  secundare   sunt   trecute   în   jurul   temei   centrale.  publicat  de  Ten  Speed  Press.  1994     48     .  concepte.             Întrebare:   Care   credeţi   că   sunt   avantajele   şi   dezavantajele   acestei   metode   aplicată   la   disciplina  d-­‐voastră.  Astfel.   Se   alege   soluţia   finală   şi   se   stabilesc   concluziile   asupra   demersurilor   realizate  şi  asupra  participării  elevilor/studenţilor  la  activitate.   mai   întâi   în   grupuri   mici   şi   apoi   în   colectiv.     Ca  şi  celelalte  metode  care  se  bazează  pe  lucrul  în  perechi  şi  în  colectiv.  deoarece  se  poate  stabili  mai  greu  care  şi   cât   de   însemnată   a   fost   contribuţia   fiecărui   participant.  pornind  de  la   o   temă   centrală.   Pentru   fiecare   din   aceste   noi   teme   centrale   se   vor   construi  câte  alte  noi  8  idei  secundare.                                                                                                                   *   Adaptat  după  “Thinkpak”  de  Michael  Michalko.   Faza   decizională.   Dezvoltă   capacitatea   de   a   emite   soluţii   inedite   la   problemele   şi   sarcinile   apărute.   Problema   sau   tema   centrală   determină   cele   8   idei   secundare   care   se   construiesc  în  jurul  celei  principale.   precum   şi   dezvoltarea  spiritului  de  echipă  şi  întrajutorare.

  Folosirea  celor  8  idei  deduse.   49     .   Participanţii   se   gândesc   la   ideile   sau   aplicaţiile   legate   de   tema   centrală.   Etapa   construirii   de   noi   conexiuni   pentru   cele   8   noi   teme   centrale   şi   consemnarea   lor   în   diagramă.       Scrierea  temei  centrale  în  centrul  diagramei.   în   sensul   acelor   de   ceasornic.   Acestea   se   trec   în   cele   8     “petale”   (cercuri)   ce   înconjoară   tema   centrală.  drept  noi  teme  centrale  pentru  celelalte  8  cadrane.  Se  completează  în  acest  mod  cât  mai  multe  cadrane.   de   la   A   la   H.  (“flori  de   nufăr”).  (“flori  de  nufăr”).

      Aplicaţie:  Realizaţi  un  LOTUS  individual  pe  o  temă  specifică  domeniului  d-­‐voastră.   50     .   este   o   metodă   nouă   de   dezvoltare  a  creativităţii.   ”burst”   =   a   exploda).  Este  o  modalitate  de  stimulare  a  creativităţii  individuale  şi  de  grup.   De   ce?.   aşa   cum   brainstormingul   dezvoltă   construcţia   de   idei   pe   idei.   la   fel   ca   o   explozie   stelară.   Cine?.   Amintiţi-­‐vă   ce   spunea   Einstein:   „Imaginaţia   e   mai   importantă  decât  cunoaşterea.   “star”   =   stea.   Este  compatibilă  cu  multe  domenii  de  activitate  şi  poate  fi  un  excelent  mijloc  de  stimulare  a   creativităţii   elevilor   şi   de   activizare   a   energiilor.   cu   întrebări.  Încercaţi  să   copletaţi   cât   mai   multe   „petale”.  solicită  o  şi  mai  mare   concentrare  pentru  a  răspunde  la  ele.   Etapele  metodei:   Propunerea  unei  probleme.   Lista  de  întrebări  iniţiale  poate  genera  altele  neaşteptate  care.   capacităţilor   şi   structurilor   cognitive   la   diferite   obiecte   de   învăţământ.”     EXPLOZIA  STELARĂ      (Starbursting    )               Explozia   stelară   (eng.   Etapa   evaluării   ideilor.   Un   bun   punct   de   plecare   îl   constituie   cele   de   tipul:   Ce?.     Organizată   în   grup.     Tehnica   Lotus   poate   fi   aplicată   cu   succes   atât   la   şcolarii   mici   cât   şi   la   adolescenţi   şi   adulţi.   Ideile   emise   se   pot   folosi   ca   sursă   de   noi   aplicaţii   şi   teme   de   studiu  în  lecţiile  viitoare.     Cum  se  procedează:   Se  scrie  ideea  sau  problema  pe  o  foaie  de  hârtie  şi  se  înşiră  cât  mai  multe  întrebări  care  au   legătură   cu   ea.   explozia   stelară   facilitează   participarea   întregului   colectiv.   Organizarea  colectivul  în  grupuri  preferenţiale.   Este   o   modalitate   de   lucru   în   grup   cu   mari   valenţe   formativ-­‐ educative.   eng.     Scopul   metodei   este   de   a   obţine   cât   mai   multe   întrebări   şi   astfel   cât   mai   multe   conexiuni   înte  concepte.   Munca  în  echipă  pentru  a  elabora  o  listă  cu  cât  mai  multe  întrebări  şi  cât  mai  diverse.  posibil.   stimulează   crearea   de   întrebări   la   întrebări.   Unde?.   Se   analizează   diagramele   şi   se   apreciază   rezultatele   din   punct   de   vedere   calitativ   şi   cantitativ.  similară  brainstormingului.  Când?.   Începe   din   centrul   conceptului   şi   se   împrăştie   în   afară.

  este   concentrată   pe   fapte  obiective  şi  imagini  clare.   Roşu   poate   însemna   şi   supărarea   sau   furia.   strălucirea.   descătuşarea   stărilor   afective.   pesimiste.     Pălăria   neagră:   Exprimă   prudenţa.   constructivă  pe  un  fundament  logic.   Rolurile   se   pot   inversa.   grija.     Metoda  exploziei  stelare  este  uşor  de  aplicat  oricărei  vârste  şi  unei  palete  largi  de  domenii.  acesta  fiind  pe  de  o  parte  o  modalitate  de  relaxare  şi.   51     .  Astfel:     Pălăria   albă:  Oferă   o   privire   obiectivă   asupra   informaţiilor.  pe  o   temă  specifică  domeniului  d-­‐voastră.   Oferă   o   pespectivă   întunecoasă.   verde.   participanţii   sunt   liberi   să   spună   ce   gândesc.  pe  de  altă  parte.   galben.   Este   gândirea   optimistă.       Aplicaţie:     Creaţi  un  set  de  întrebări  pornind  de  la  cele  mai  simple  către  cele  complexe.   albastru   şi   negru.   Pălăria   roşie:   Dă   frâu   liber   imaginaţiei   şi   sentimentelor.   Este   perspectiva   gândirii   negative.  o  sursă  de  noi   descoperiri.   Culoarea  pălăriei  este  cea  care  defineşte  rolul.     Pălăria   galbenă:   Oferă   o   pespectivă   pozitivă   şi   constructivă   asupra   situaţiei.   dar   să   fie   în   acord   cu   rolul   pe   care   îl   joacă.   judecata.       Metoda  PĂLĂRIILOR  GĂNDITOARE  (“Thinking  hats”  –  Edward  de  Bono)     Este   o   tehnică   interactivă.  stă  sub  semnul  gândirii  obiective.   avertismentul.   sumbră   asupra   situaţiei   în   discuţie.   Culoarea   galbenă   simbolizează   lumina   soarelui.  Sunt  6   pălării  gânditoare.   de   stimulare   a   creativităţii   participanţilor   care   se   bazează   pe   interpretarea  de  roluri  în  funcţie  de  pălăria  aleasă.   roşu.   oferă   o   perspectivă   emoţională   asupra   evenimentelor.   tristă.   optimismul.   aşa   cum   consideră   mai   bine.  se  poate  proceda  şi  la  elaborarea  de  răspunsuri  la  unele  dintre  întrebări.   Nu   este   costisitoare   şi   nici   nu   necesită   explicaţii   amănunţite.   Participanţii   se   prind   repede   în   joc.   Comunicarea  rezultatelor  muncii  de  grup.     fiecare  având   câte   o   culoare:   alb.     Facultativ.  Propuneţi  acest  exerciţiu  şi  elevilor.   Evidenţierea  celor  mai  interesante  întrebări  şi  aprecierea  muncii  în  cooperare.   este   neutră.   Membrii   grupului   îşi   aleg   pălăriile   şi   vor   interpreta   astfel   rolul   precis.

 inovatoare.   este   culoarea   cerului   care   este   deasupra   tuturor.-­‐O.  gândind  din  perspectiva  ei.   stimulând   gândirea   creativă.           52     .   Albastru   e   rece.   2007.  ci  ceea  ce  semnifică   ea.   atotvăzător   şi   atotcunoscător   ce   supraveghează   şi   dirijează  bunul  mers  al  activităţii  Reprezintă  preocuparea  de  a  controla  şi  de  a  organiza.  ceea  ce  induce  culoarea  fiecăreia.   Este   verdele   proaspăt   al   ierbii.  p.  Nu  pălăria  în  sine  contează.  Experimentaţi  schimbarea  rolurilor  pentru  un  interval  de   timp.  încercând  să  priviţi  o  problemă  care  vă  preocupă.”   (I.  al  producţiei  de  idei  noi.   „Iniţiată   de   David   şi   Roger   Johnson   (1982).     Participanţii   trebuie   să   cunoască   foarte   bine   semnificaţia   fiecărei   culori   şi   să-­‐şi   reprezinte   fiecare  pălărie.   Subiecţii   se   documentează   în   prealabil   asupra   temei   aflate   în   discuţie.       CONTROVERSA  CREATIVĂ     Este  o  metodă  bazată  pe  interpretare  de  roluri  interschimbabile  de  susţinere  pro  şi  contra  a   argumentelor   pe   o   temă   dată.   În   fiecare   microgrup   doi   dintre   participanţi   trebuie   să   susţină     cu   fermitate   o   poziţie   într-­‐un   caz   controversat.  al  abundenţei.  din  perspectiva  opusă  cele  cu  care  v-­‐ aţi  obişnuit.     Pălăria   albastră:   Exprimă   controlul   procesului   de   gândire.  simbol  al  fertilităţii.   Pânişoară.     Pălăria   verde:   Exprimă   ideile   noi.   controversa   creativă   presupune   divizare   colectivului   în   microgrupuri   care   să   conţină   fiecare   câte   patru   persoane.  al  vegetaţiei.     Temă  de  reflecţie:   Identificaţi  sub  care  pălărie  vă  simţiţi  „în  pielea  d-­‐voastră”  şi  care  rol  se   opune  sistemului  propriu  de  gândire.   în   timp   ce   ceilalţi   doi   vor   susţine   poziţia   diametral   opusă.  227)     Întrebare:   Care   credeţi   că   sunt   avantajele   şi   dezavantajele   acestei   metode   aplicată   la   disciplina  d-­‐voastră.

  iar  cei  care  au  urmărit  discuţiile  devin  direct  implicaţi  în  noua  activitate.   In   mijloc   sunt   cei   care   dezbat   problemele   puse   în   discuţie.   Observatorii   şi   cei   care   discută   sunt   aşezaţi   în   două   cercuri   concentrice.   activitatea   poate   continua   prin   schimbarea   poziţiei   subiecţilor:   cei   din   cercul   interior   trec   în   cercul   exterior   ca   obsevatori.   observaţii.   Ei   pot   alege   să   participe   la   discuţie.   tehnica   acvariului   presupune   îmbinarea   a   două   ipostaze:   cea   de   observator   (auditoriul   exterior)   şi   cea   de   participant   la   discuţiile   iniţiate   de   cei   care   ocupă   locurile   din   centrul   încăperii.”   (I.-­‐O.     Întrebare:   Care   credeţi   că   sunt   avantajele   şi   dezavantajele   acestei   tehnici   aplicată   la   disciplina  d-­‐voastră.   Bifaţi.   Tehnica  acvariului  (FISHBOWL)     Numită   şi   teatru   în   cerc.   îşi   notează   propriile   idei.  p.   Pânişoară.     Aplicaţie:   Analizaţi   în   ce   măsură   metodele   şi   tehnicile   descrise   mai   sus   stimuleaza   motivaţia   pentru  învăţare.   schimbând   locul   şi   aşezându-­‐se   alături   de   cei   din   cercul   central.   Acest   „demers   didactic   presupune   transpunerea   subiecţilor   atât   în   rolul   de   participanţi   activi   la   o   dezbatere.  răspunsurile  d-­‐voastră  pentru  fiecare  metodă/tehnică:     Mozaicul   stimuleaza  motivaţia  pentru  învăţare   sprijină  construirea  unor  strategii  de  gândire   dezvoltă  creativitatea  elevilor   sprijină  în  procesul  de  acumulare  de  noi  informaţii     Metoda  piramidei   stimuleaza  motivaţia  pentru  învăţare   sprijină  construirea  unor  strategii  de  gândire   0-­‐25%   25-­‐ 50%           50-­‐ 75%       75-­‐ 100%       0-­‐25%   25-­‐ 50%                   50-­‐ 75%           75-­‐ 100%           53     .  sprijină  construirea  unor  strategii  de  gândire.   2007.  dezvoltă  creativitatea  elevilor   şi  îi  sprijină  în  procesul  de  acumulare  de  noi  informaţii.  în  tabelele  următoare.   în   timp   ce   cei   din   cercul   exterior   ascultă.  1127)       Pe   măsură   ce   problemele   discutate   îşi   găsesc   soluţiile.   cât   şi   în   cel   de   observatori   ai   interacţiunilor   care   se   produc.

  dezvoltă  creativitatea  elevilor   sprijină  în  procesul  de  acumulare  de  noi  informaţii        Tehnica  lotus   stimuleaza  motivaţia  pentru  învăţare   sprijină  construirea  unor  strategii  de  gândire   dezvoltă  creativitatea  elevilor   sprijină  în  procesul  de  acumulare  de  noi  informaţii     Explozia  stelară   stimuleaza  motivaţia  pentru  învăţare   sprijină  construirea  unor  strategii  de  gândire   dezvoltă  creativitatea  elevilor   sprijină  în  procesul  de  acumulare  de  noi  informaţii     Pălariile  gânditoare   stimuleaza  motivaţia  pentru  învăţare   sprijină  construirea  unor  strategii  de  gândire   dezvoltă  creativitatea  elevilor   sprijină  în  procesul  de  acumulare  de  noi  informaţii     Controversa  creativă   stimuleaza  motivaţia  pentru  învăţare   sprijină  construirea  unor  strategii  de  gândire   dezvoltă  creativitatea  elevilor   sprijină  în  procesul  de  acumulare  de  noi  informaţii     Fishbowl               50-­‐ 75%           50-­‐ 75%           50-­‐ 75%           50-­‐ 75%           50-­‐ 75%       75-­‐ 100%           75-­‐ 100%           75-­‐ 100%           75-­‐ 100%           75-­‐ 100%   0-­‐25%   25-­‐ 50%                   0-­‐25%   25-­‐ 50%                   0-­‐25%   25-­‐ 50%                   0-­‐25%   25-­‐ 50%                   0-­‐25%   25-­‐ 50%   54     .

  formulaţi   opinii   cu   privire   la   modalităţile   de   organizare   a   activităţilor  d-­‐voastră  pentru  ca  aspectele  informativ-­‐formative  precizate  mai  sus  să  fie  cât   mai  aproape  de  nivelul  maxim.   stimuleaza  motivaţia  pentru  învăţare   sprijină  construirea  unor  strategii  de  gândire   dezvoltă  creativitatea  elevilor   sprijină  în  procesul  de  acumulare  de  noi  informaţii                                     Analizând   răspunsurile   obţinute.   Încadraţi   opiniile   d-­‐voastră   în   graficul   de   mai   jos.   potrivind   în   cele   4   spaţii   ale   pătratului   metoda/tehnica  corespunzătoare:   ACUMULARE DE INFORMAŢII STRATEGII DE GÂNDIRE METODA/TEHNICA   CREATIVITATE   MOTIVAŢIE                 Comunicarea   în   cadrul   metodelor   tradiţionale   şi   complementare   de   evaluare.   Managementul  autaoevaluării  elevului.     55     .

    Corelarea   strategiilor   didactice   de   predare   şi   învăţare   cu   cele   de   evaluare   s-­‐a   dovedit   a   fi   esenţială   pentru   buna   desfăşurare   a   activităţii   instructive–educative   din   şcoală.   Comunicarea   eficientă   se   poate   manifesta   atât   în   aprecierea   procesului   de   învăţare   desfăşurat  de  elev.       Întrebare:   Corelarea   strategiilor   didactice   de   predare   şi   învăţare   cu   cele   de   evaluare   s-­‐a   dovedit  a  fi  esenţială  pentru  buna  desfăşurare  a  activităţii  instructive  –  educative  din  şcoală   Care   din   cele   trei   procese:   predare.   organizează   şi   interpretează   datele   obţinute   în   urma   folosirii   unor   metode.   în   conformitate   cu   obiectivele   şi   strategia   adoptată.  conform  căruia  nu  putem  înfăptui  unul   dintre  ele  fără  a  ţine  cont  de  celălălalt:                                                determină                                                                                                                  creează  premise                                 ÎNVĂŢARE         EVALUARE                                                                          PREDAREA                                  influenţează                 56     .   în   funcţie   de   conţinutul   şi   grupul   de   lucru   vizat.   Evaluarea   reprezintă   totalitatea   activităţilor   prin   care   se   colectează.  Interrelaţia  care  se  realizează   între  cele  trei  procese  creează  un  circuit  continuu.  cât  şi  a  rezultatelor  muncii  sale.   tehnici   şi   instrumente   de   măsurare   şi   apreciere.  a  proceselor  de  predare  şi  învăţare  în  clasă.   învăţare.   evaluarea   asigură   premisele   desfăşurării   în   condiţii  optime.   evaluare   consideraţi   că   este   mai   important   în   cadrul  şcolii?     Întrebare  complementară:  De  ce  vine  elevul  la  şcoală?       Prin   îndeplinirea   cu   eficienţă   a   funcţiilor   sale.   în   scopul   emiterii   unei   judecăţi   de   valoare   pe   care   se   bazează  adoptarea  unei  decizii  în  plan  educaţional.

  jurnalul  reflexiv.   metode  calitative  care  furnizează  interpretări  mai  ales  atunci  când  se  introduce  un  demers   de  tip  expertiză.   Accentul   se   pune     pe   reflexivă   profesorul-­‐evaluator.       În   practica   şcolară   s-­‐au   îmbunătăţit   metodele   şi   tehnicile   de   evaluare   în   scopul   realizarii   unor   corelaţii   eficiente   între   predare   –   învăţare   –evaluare   şi     pentru   a   atinge   dezideratele   propuse.   Eficienţa   proceselor   de   predare   şi   învăţare   depind   de   corectitudinea   şi   de   promptitudinea   cu   care   se   realizează   actele   evaluative.   În   plus   aceste   noi   preocupări   au   ca   scop   dezvoltarea   unei   învăţări   creative   menite   să   formeze   oameni   inovatori   şi   nu   repetitivi.   esenţiale   pentru   buna   desfăşurare   a   activităţii  didactice.  Acţiunea  de  evaluare  instrumentează  o  serie  de  metode  variate  după  obiectul  de   studiu:   metode  cantitative.     Dorind   să-­‐şi   îmbunătăţească   practica   evaluării.  1:  Relaţia  predare-­‐învăţare-­‐evaluare     Strategiile   de   evaluare   permit   atât   cadrului   didactic   cât   şi   elevului   cunoaşterea   gradului   şi   măsurii   în   care   au   fost   îndeplinite   finalităţile   propuse.  bazate  pe  tratarea  statistică  a  nivelului  de  cunoştinţe  şi  competenţe.   probe   practice)  cu  cele  complementare  (observarea  sistematică  şi  directă  a  elevului.  De  aceea  am  considerat  necesară  abordarea  problematicii  strategiilor  didactice   în   mod   unitar.   îndrumaţi   de   un   educator  care  este  la  rândul  lui  un  autoformator.   conştienţi   de   propriile   capacităţi.  nr.     Apare   astfel     necesitatea   accentuării   preocupărilor   care   urmăresc   dezvoltarea   capacităţii   elevilor  de  (auto)evaluare.  investigaţia.   57     .   proiectul   de   cercetare.   cadrul   didactic   recurge   la   alternarea   metodelor   şi   instrumentelor   de   evaluare   tradiţionale   (probe   scrise.   portofoliul.     Fig.   interviul)   şi   active   (lucrări   de   laborator.   din   perspeciva   celor   trei   procese.   probe   orale.     Metode  tradiţionale  de  evaluare   Metode  complementare  de  evaluare   Reprezintă   o   căutare   a   obiectivităţii   şi   a   Sunt  privite  ca  parte  integrantă  a  procesului  de   modalităţilor   ştiintifice   de   evaluare   cu   dezvoltare   şi   schimbare   şi   implică   judecata   proceduri   standard.  în  condiţiile  desfăşurării  unui  dialog  deschis  între  profesor  şi  elev.   studiul   de   caz.  hărţile  conceptuale).

Este  stimulat  activismul  şi  implicarea  atât  în   procesele  de  învăţare  cât  şi  în  cele  de  elaborare  a  criteriilor  şi  indicatorilor  de  evaluare.   Sunt   interesate   mai   mult   de   măsurarea   Sunt   centrate   pe   dialog.     58     .   Funcţia   principală   este   de   energizare   din   interior   a   procesului.  plecând  de  la  premiza  că   evaluarea   îndeplineşte   funcţii   mai   degrabă   de   ameliorare  şi  de  corectare  decât  de  sancţionare   şi  de  speculare  a  greşelilor.   legitimează   rolul   şi   puterea   profesorului   asupra   elevului.   profesorul   fiind   cel   care   deide   când.   cum   şi   ce   se   evaluează.   Aspectele   calitative   calitativă   mai   mult   decât   pe   măsurarea   fiind  dificil  de  măsurat  tind  să  fie  ignorate.   pe   cercetarea   aspectelor   cantitative.     Au   un   grad   înalt   de   control   managerial   al   procesului   de   evaluare   de   către   evaluator.   Rolul   evaluatorului   este   cel   de   facilitator   din   interior   al   procesului   de   învăţare   mai   mult   decât   un   observator   neutru.   El   uşurează   învăţarea  şi  evaluarea.Elevul   participă   activ   la   procesul   de   evaluare.   pe   cooperare.   Elevul.   Elevul   are   un   rol   pasiv.   Elevul   se   supune   procesului   evaluativ.   învaţă  să  cunoască  şi  îşi  construieşte  învăţarea.   Nu   exista   o   cooperare   între   evaluator   şi   elev   privind   modalităţile   de   evaluare.   pe   colaborare   şi   pe   procesulul   învăţării.   cantitativă.   iar   evaluarea   este   centrată   pe   rezultatele   muncii   sale.  iar  profesorul  discută  cu   elevii  rezultatele  şi  le  face  recomandări.   consensuală.   între   profesor   şi   elev.  scopul  evaluării  trebuie  să  încline  balanţa   mai   mult   asupra   dezvoltării   capacităţii   de   a   reflecta   critic   asupra   eficacităţii   activităţii   personale   şi   colective   (atunci   când   se   lucrează   în   echipă)   şi   de   a   o   îmbunătăţi   printr-­‐o   permanentă  autoevaluare.   Procesul   tehnicist.   Evaluarea   participativă.   din   acest   motiv   profesorul   evaluator   poate   fi   perceput  negativ     Din  punct  de  vedere  al  comunicării  educaţionale.     Evaluarea   şcolară   dialogată   şi   participativă   este   un   proces   în   care   trebuie   negociate   şi   consensuate   diferitele   interese.   limitând   relaţiile   interpersonale.   depăşind   concepţia   prin   care   evaluarea   este   un   proces   de   control   care   acţionează   din   exteriorul   procesului   de   învăţare.   Se   pune   accentul   pe   interactivitate.   Negocierea   şi   consensul   constituie   elemente  importante.   ca   evaluator.   valori   şi   puncte   de   vedere.   singurul   care   pune   întrebările.   bazat   pe   o   concepţie   directivistă   în   evaluare.   are   la   bază   responsabilitatea   împărtăşită   între   elev   şi   profesor.

 Nunziati  (1990)  calificativul  de  formatoare.   etapele   sau   obiectivele   intermediare   prin  care  elevul  a  hotărât  să  treacă  şi.   legată  de  un   scop.  lista  metodelor  sau  instrumentelor  pe  care  le  va   utiliza  sau  pe  care  le-­‐a  utilizat  (criterii  de  realizare).   ceea   ce   constituie   o   primă   condiţie   pentru   îmbunătăţirea   învăţării.   pe   de  altă  parte.  fiind  centrată   pe  intervenţia  profesorului  către  elev.   pe   de   altă   parte.  evaluarea  formatoare  îi  înfăţişează  elevului   diferite   obiective   ale   învăţării.   Acestea   din   urmă   fac   însă.  2000.   Evaluarea  formatoare  vine   către   elev   şi  iniţiativa  îi  aparţine.  pe  reperarea  de  către   elev   a   criteriilor   de   realizare.  şi  să  reflecteze  la  mijloacele.  oferindu-­‐i  sprijin   şi  îndrumare.  în  acest  model.  Daca   evaluarea   formativă   facilitează   învăţarea.   Evaluarea   formatoare   este   mult   mai   eficientă   pentru   că   vine   din   propria   iniţiativă   a   celui   care  învaţă.   Pentru   acesta   este   necesar   ca   profesorul   să   deţină  o  serie  de  tehnici  prin  care  să-­‐i  înveţe  pe  elevi  să  înveţe.   pe   de   o   parte.  deoarece  vine  din  afara  sa.   2000)     Evaluarea  formativă  nu  garantează  de  la  sine  că  elevul  a  învăţat.  Accentul  cade.   Radu.  creează  lumină  asupra  procesului  de  desfăşurat  în  clasă.   Acesta   este   şi   principala   dificultate   de   ordin   pedagogic”(Genevieve   Meyer.  159)   Pentru   a   exprima   mai   bine   funcţia   sa   prioritară   -­‐   aceea   de   a-­‐l   ajuta   pe   elev   –   evaluarea   formativă  primeşte  de  la  autorul  G.   în   cadrul   evaluarii   formatoare   iniţiativa   de   învăţare   şi   implicit   de   evaluare   aparţine   elevului   care   reflectă  asupra  rezultatelor  activităţii  sale.   elevului  i  se  oferă   două  posibilităţi:  să   abordeze   învăţarea  pe   baza   unei  logici  combinatorii.  p.  la  intervenţia   profesorului.  Ea  relevă  răspunsuri  din  partea  elevului.  sporindu-­‐şi   în   acelaşi   timp   capacităţile   de   autoevaluare.  de  un  produs.   iar   cadrul   didactic   orientează   şi   conduce   elevul.   Evaluarea   formatoare   are   rol   de   59     .  Profesorul  îi  urmăreşte  evoluţia.       Rolul  său  prioritar  este  cel  de  reglare  a  activităţii  cu  ajutorul  profesorului.   pe   de   o   parte.   Realizarea   evaluării   formative   “presupune   din   partea   profesorului   un   rol   din   ce   în   ce   mai   activ  în  învăţare.  modalitaţi  prin  care  elevul  să   se   simtă   activ   şi   să-­‐şi   poata   evalua   propriile   activităţi.  Urmele   evaluării   formatoare   a   unei   competenţe   vor   fi   deci.   analizaţi   din   perspectiva   domeniului   d-­‐voastră   ce   presupune  “negocierea”  în  evaluare?   “Versiune  modernă   a  vechiului  contract   de   muncă  individual.  acesta  implicându-­‐se  în  realizarea  unor  materiale  cu  scop  evaluativ.    El  trebuie  să  supravegheze  activitatea  elevilor.T.  metodele  şi  criteriile  de  realizare  a  obiectului  finit.   Evaluarea  formativă.       Temă   de   reflecţie:   Pornind   de   la   următorul   citat.   obiectul   unei   negocieri   între   profesor   şi   elev.  să  comenteze  explicaţiile   acestora   şi   să-­‐i   orienteze   diferentiat   pe   cei   care   comit   erori   sau   întâmpină   dificultăţi”   (I.

        Întrebare:  Când  profesorul  poate  fi  mulţumit  de  evaluarea  efectuată?           Răspunsul  ar  putea  înregistra  următoarele  aspecte:   când  rezultatele  sunt  conforme  cu  obiectivele.   Evaluarea   formatoare   îl   ajută   pe   elev   să   înveţe   cerându-­‐i   să   anticipeze.  a  activităţii  desfăşurate  şi  a  rezultatelor  obţinute.   dacă  elevul  poate  reflecta  asupra  propriilor  rezultate.   dacă   elevii   au   dobândit   cunoştinţele   necesare   şi   au   posibilitatea   de   a-­‐şi   îmbunătăţii   activitatea  pentru  a  evita  erorile.   performanţele.   dacă  elevul  înţelege  mai  bine  cum  trebuie  să  înveţe.       Factori  perturbatori/Erori  de  evaluare     Erorile  subiective  de  evaluare  se  manifestă  prin  distorsionarea  relaţiei  dintre:   -­‐  nivelul  real  al  performanţelor  elevilor  şi     -­‐  nivelul  calificativului.   reglare   şi   autoreglare   a   activităţii   cu   sprijunul   ambilor   parteneri   ai   acţiunii   educaţionale.   dacă  evaluarea  a  contribuit  la  dezvoltarea  capacităţii  de  comunicare  şi  de  autoevaluare.   având   un   caracter   interactiv.   nivelul   de   reuşită.  notei  sau  punctajelor  acordate  de  evaluator.   Din   acest   motiv   consecinţele  ale  efectului  halo  sunt:  tendinţa  evaluărilor  de  a  rămâne  constante.  chiar  dacă   nivelul   performanţelor   evaluate   înregistrează   variaţii.  realizând  autoevaluarea  procesului  de   învăţare.   gradul   de   motivaţie.       EFECTUL  HALO   A  fost  descris  pentru  prima  dată  de  Thorndike  (1920)  şi  constă  în  părerea  bună  deja  formată   a  profesorului  despre  un  elev  sau  un  colectiv  de  elevi  în  ceea  ce  priveşte  potenţialul  lui  de   învăţare.   globalizarea   evaluării   pe   ansamblul   60     .   dacă  elevii  vor  să  fie  din  nou  evaluaţi.   dacă  are  în  vedere  procese  de  co-­‐evaluare.   dacă  evaluarea  nu  induce  stres  participanţilor.   dacă  elevul  e  conştient  de  existenţa  mai  multor  perspective  şi  e  deschis  variantelor  noi  de   activitate.

  dar   în   sens   negativ.   criteriilor   de   evaluare.  comparându-­‐le.  pe  care   le-­‐a  obţinut  un  elev  la  altă  materie?     EFECTUL  DE  ANTICIPAŢIE  (PYGMALION)   Cunoscut   şi   ca   efectul   „oedipian”.       Întrebare:  În  ce  măsură  vă  influenţează  în  procesul  de  evaluare.   Antrenează   subaprecierea   performanţelor   prezente   ale   elevului   în   concordanţă   cu   părerea   negativă   a   profesorului.  1999.   conducând   la   neîncrederea  în  capacitatea  lor  de  a  îndeplini  cerinţele  şcolare.   este   asemănător   efectului   halo.  Cu  cât  diferenţa  este  mai  mare  (contrastantă)  cu  atăt   evaluatorul   tinde   să   subaprecieze   elevul/lucrarea   mai   slabă   şi   să   supraaprecieze   elevul/lucrarea  mai  bună.291)     Întrebare:  Aţi  avut  vreodată  convingerea  că  un  elev  (normal  dezvoltat  fizic  şi  intelectual)  nu   poate  răspunde  cerinţelor  şcolare.   elevul   nou   poate   să   fie   perceput   ca   fiind   slab   pregătit.  Radu.T.       Temă   de   reflecţie:   În   cazul   mutării   unui   elev   de   la   o   şcoală   la   alta   se   pot   ivi   următoarele   situaţii:     într-­‐un   colectiv   de   copii   buni   la   învăţătură.  notele  din  catalog.   chiar   dacă   prestaţia   elevului   nu   este   egală   în   raport   cu   fiecare   din   criteriile   de   evaluare.  (v.   tendinţa   de   a   acorda   aceleaşi   calificative   pentru   toate   caracteristicile   evaluate.  acelaşi  elev  poate  să  fie   perceput  ca  fiind  foarte  bun.  I.  p.   Efectul   de   contrast  are  în  vedere  poziţia  pe  care  o  ocupă  acesta  sau  lucrarea  lui  faţă  de  prestaţia  unui   alt  elev  sau  faţă  de  grupul  din  clasă.   expectaţiile   fiind   nefavorabile.  Neîncrederea  profesorului  în  posibilităţile  de  învăţare  ale   elevilor   contribuie   la   formarea   unei   „imagini   de   sine”   nefavorabile   elevilor.  indiferent  de  străduinţa  profesorului?       EFECTUL  DE  CONTRAST   Se   manifestă   atunci   când   ne   raportăm   la   grupul   din   care   face   parte   elevul.   Cum  se  poate  realiza  o  apreciere  obiectivă  în  aceste  situaţii?   61     .   într-­‐un  colectiv  de  copii  cu  rezultate  medii  sau  slabe  la  învăţătură.   formată   în   legătură   cu   rezultatele  anterioare  ale  acestuia.

    EFECTUL  DE  ORDINE   Se   manifestă   atăt   la   evaluările   orale   cât   şi   la   cele   scrise.  două  lucrări  care  răspund  aceluiaşi   barem.   scris   ordonat.   În   altă   situaţie   profesorul   ţine   cont   de   notele   acordate  (în  catalog)  aceluiaşi  elev  de  către  alţi  profesori  la  materii  diferite.     Întrebare:  Cum  pot  fi  remediate  efectul  de  ordine  şi  efectul  de  anticipaţie?     EROAREA  LOGICĂ   Se  mai  numeşte  şi  eroarea  constantă  şi  se  produce  atunci  când  profesorii.       62     .   dar   care   sunt  deficitare  la  cel  evaluat.   Este   un   efect   care   decurge   din   tendinţa   de   autodisculpabilizare   a   evaluatorului.     Întrebare:   În  ce  măsură  v-­‐a  influenţat  caligrafia  unei  lucrări  în  aprecierea  unei  lucrări?  A-­‐ţi   întâlnit  tendinţa  de  a  diferenţia  prin  punctajul  acordat.     EFECTUL  DE  CONTAMINARE   Evaluările   prezente   sunt   influenţate   de   cele   anterioare.   independente   de   barem   cum     ar   fi   corectitudinea   exprimării.   estetica   lucrării.   Are   în   vedere   ordinea   în   care   urmează   elevii   la   examenul   oral   sau   ordinea   în   care   sunt   corectate   lucrările   scrise.   perturbă   corespondenţa   dintre   notele   acordate   până   atunci   şi   cele   care   urmează.   întâlnită   într-­‐un   pachet   de   lucrări   scrise.   De   exemplu:  un  elev  pare  că  ştie  mai  puţin  dacă  intră  la  examen  după  un  elev  care  a  răspuns   foarte  bine  şi  invers.  în  mod  diferit.     EROAREA  PRIN  CONTRAST   Se   referă   la   aprecierea   mai   severă   a   unor   însuşiri   pe   care   le   posedă   evaluatorul   .  ţin   cont   în   notare   şi   de   alte   aspecte.  dar  diferă  prin  aspectul  estetic?       EROAREA  PRIN  ASEMĂNARE   Se   exprimă   prin   indulgenţa   manifestată   faţă   de   aspectele   negative   în   care   educatorii   se   regăsesc   pe   ei   înşişi.   respectarea   reguluilor   ortografice   şi   de   punctuaţie.   O   lucrare   foarte   bună   sau   foarte   slabă.

  EFECTUL  BLÂND   Are  în  vedere  aprecierea  mai  indulgentă  faţă  de  subiecţii  mai  bine  cunoscuţi  de  evaluator  ori   mai  simpatici.  1999.  Radu.     63     .   cum   ar   fi   absenţe.  generând   automulţumirea.   Pleacă  de  la  prejudecata  că  notele  mari  nu  întreţin  interesul  şi  motivaţia  elevilor.     NOTAREA  STRATEGICĂ   Se  manifestă  prin  tendinţa  de  a  subaprecia  prestaţiile  elevilor  în  prima  parte  a  anului  şcolar.T.     NOTAREA  SANCŢIUNE   Constă  în  acordare  notelor  mici  în  catalog  drept  pedeapsă  pentru  atitudini  indisciplinate  ori   fapte   nepermise.   propuneţi  modalităţi  eficiente   de  depăşire  a  neajunsurilor  acestora.   gălăgia   etc.  comparativ  cu  aprecierea  mai  severă  a  celor  mai  puţin  cunoscuţi       Aplicaţie:  Plecând  de  la  analiza  ultimilor  trei  erori  de  evalure.  p.   „elevii   trebuie   ţinuţi   sub   tensiunea   exigenţelor   vieţii   şcolare.       NOTAREA  SPECULATIVĂ   Constă  în  specularea  unor  situaţii  în  care  un  elev  (sau  o  clasă)  înregistrează  o  lacună  sau  o   eroare  de  înţelegere  izolată.     În  acest  caz  s-­‐ar  impune  reînvăţare  subiectului  respectiv.  289)  Acest  tip  de  notare  întreţine  învăţarea  de  frică.   Potrivit   acestei   mentalităţi.   a   căror   împlinire   şi-­‐ar   avea   suportul   în   nemulţumirea   faţă   de   rezultatele   obţinute”  (I.  rapoartele  de  clasă  sau   de  şcoală  etc.       Aplicaţie:   Apreciaţi   în   ce   măsură   notarea   strategică.   şoptitul.  Concepţia   unanim  acceptată  este  că  nota  10  este  doar  a  profesorului.   Acest   fapt   constituie   o   eroare   deoarece  nu  are  legătură  cu  nivelul  de  pregătire  a  elevului  la  materia  respectivă.  cum  ar  fi  inspecţiile.       EROAREA  DE  GENEROZITATE   Apare   din   nevoia   de   a   muşamaliza   rezultatele   reale   şi   de   a   prezenta   o   situaţie   mai   bună   decât  cea  reală  în  cazul  unor  evaluari  externe.  pentru  a  da  o  “lecţie”  pentru  că  “l-­‐a  prins  pe  picior  greşit”.   notarea   sancţiune   sau   notarea   speculativă   sunt   practici   mai   des   sau   mai   rar   întâlnite   în   sistemul   şcolar   şi   ce   efecte   au   acestea  asupra  procesului  de  învăţare  desfăşurat  de  elev.

 Ana  Bulai  et  al.  Univeristatea  de  Artă  Teatrală  şi  Cinematografică  “I.  Performanţă  în  Educaţie.  Mirela  Şaupe.  Raport  de   diagnoză.  managementul  clasei  de  elevi   sau  prin  modul  în  care  face  evaluarea  o  relație  de  încredere.  2011   64     .   Cadrul   didactic   se   află   astfel   într-­‐o   rețea   complexă   de   comunicare   prin   prisma   căreia   ar   trebui  să  construiască  cu  elevul  atât  prin  metodele  utilizate.                                                                                                                                     i    Delia  Goia..L.  consistentă  și  capabilă  să  ofere   certitudinea  unei  noi  perspective  pentru  învățământul  românesc.  Caragiale”.  Competenţe  în  Comunicare.

 (2010)  Comunicarea  eficientă..   U.   Brown   Publishers.   J.     65     .  Managementul  performanţei.   J.  Springfield:  Charles  C   Thomas  Publisher..)  (1973)  A  Point   in  Time  .   L.  P.  N.   Group   Processes   in   the   Classroom.  37(5).  Iași:  Polirom.   R.   Gueguen.  (2003)  Crisis  and  the  classroom.     Guasco.   Theodore.  A  Practical  Guide  for  Teachers..   P.   Entrepreneur  Media.  The  Ripple  Effect  in  Discipline  în  Smith.:West   Publishing  Company.   IA:   Wm.   A.  H.  New  York:  Longman   Daniels.C.S..   Steers.K.  Pretoria:  HSRC  Publishers.   D.  (2006)  Schimbarea  în  organizații.   Woodman.  (2007)  Soluţionarea  conflictelor  şi  creşterea  performanţei.  Iași:  Polirom   Purkey.   L.   Gamble.  Readings  in  Early  Childhood  Education.  Gump.  (1993).   D.  Gamble.  (2007)  Principles  of  negotiation:  strategies.  O.Foresman   Publishing  House.  vol.   Organizational   Behaviour.  Cox..  Short  V  (eds..  The  Art  and  Science  of  Negotiation.   (2002)   Inviting   Positive   Classroom   Discipline.   Introduction   to   Organizational   Behavior.   Slocum.  M.     Raiffa.   Research.  C.A.   R.  Robinson.  J.  T.  (1982).   Kehle.   T.  New  York:  McGraw-­‐Hill.R.  Communication  Works.   Dinkmeyer.   (eds.   (1992).   Pânişoară  I.  L.  resolution.   S.   Small   group   communication   in   organization.  R.   (2006)   Beyond   Discipline.  (2007).  Practice  and  Contemporary  Issues.   Makin.   (1988)..   Brown  Publishers..  2000     Kohlrieser.     Kohn.   (1992).   Harvard  Business  Essentials:  Negotiation  (2003)  Boston:  Harvard  Business  Press   Hellriegel.   (1990).  Dreikurs.  D.   Bibliografie     Charles.  tactics.   R.  (1992)  Negotiation:  Methodology  and  training..  (1992).  R.     Goodall   Jr.   (1983).   Weinstein.  A.   Westerville:   National   Middle  School  Association.  NY:  MSS  Information  Corporation   Nieuwmeijer.   Alexandria:   ASCD   (Association  for  Supervision  and  Curriculum  Development)   Kounin.  Cambridge:  Harvard  Univ.  ediţia  a  IIIa.  D.   C.  G.  (2000)  Encouraging  Children  to  Learn.  P.     Hill.   M.  Press.   M.   A   multicomponent   intervention   designed   to   reduce   disruptive  classroom  behavior.  Iaşi:  Polirom..C.  P.  M..   D.   An   Introduction   to   Group   Dynamics.   Dubuque:   Wm..  Iaşi:  Polirom.)(2006)   Handbook   of   Classroom   Management.  C.   Schmuck.A.  (2006)  Psihologia  consumatorului.  P.   Bray.   C.   Pacific   Grove:   Brooks/Cole   Publishing  Company.   From   Compliance   to   Community.   Strahan.  Iași:  Polirom.  Psychology  in  the  Schools.   Schmuck.   W.  NY:  Brunner-­‐Routledge   Evertson..  P.  NJ:  Lawrence  Erlbaum  Associates   Forsyth.   A.A.   Glenview:   Scott.M.  Building  Classrom  Discipline.

  strategii   şi   performanţe  în  învăţământ.  Iaşi.   M.   Hare.     De  Bono.  2003   Watson.4.   Cristea.  A.   Appelbaum.  Bucureşti.  1973.   în   Davitz.   Strategii   didactice   interactive.   Potolea.  R.  E.   Floyd..   K..  La  dialectique  des  groupes.  nr.   New  York:  Holt.  Edition  Labour.  R.   Denise..   Philadelphia:   Lippincott.  Sorin.    New  York:  Peter  Lang   Publishing.   Dan..  1989.  1983.   Appelbaum.   Pânişoară.  De  ce  şi  cum  evaluăm.  A.  Bucureşti:  Editura  Didactică  şi  Pedagogică.  2002.   D.  Psihologie  socială  şi  dezvoltare  cognitivă”.  Editura  Pro  Transilvania     Cristea.   Doise.  2009.  46/1969.   Bucureşti:  Sigma.  Ion-­‐Ovidiu  în  Noveanu  E.  Editura  Polirom.   Bucureşti:   Didactica  publishing  House.  1997..   W.   66     .   TH.  G.  Handbook  of  Small  Group  Researce  New  York:  The  Free  Press.  Evaluarea  în  procesul  didactic.   Morris...  1978.  Ioan.  S.   Învăţarea   în   şcoală.   Bucureşti:   Editura   Didactică   şi   Pedagogică.   Oprea.  Bucureşti:  Editura  Didactică  şi  Pedagogică.   (Post)modern  science  (education):  propositions  and  alternative  paths.  Brown  and  Company.  în  Davitz..  George  Washington  University..:  School  of  Education  and  Human  Development..   P.   Nielsen.   Noi   metode   şi   strategii   pentru   managementul   clasei.  Ion-­‐Ovidiu.   Ausubel.   Pânişoară.  “Pastiche  Science:  Bringing  cultural  Studies  of  Science  to  Education  and   Education   to   the   Cultural   Studies   of   Science”.   D.  Erich.   Delepine..   Social  learning  and  personality  development.  Iaşi:  Editura  Polirom.  Bucureşti..  Mijloace  de  educaţie..   R..  în  Education  et  development.  Tratat  de  psihologie  socială.   Ştiinţele  educaţiei:  dicţionar  enciclopedic.  J..  Potolea.  2000.  Inc.   J.  G.  Metode  de  învăţământ...   1963.   ”Profesorul   şi   strategiile   conducerii   învăţării”.     Johnson.  1998.   J..  Chişinău:  Grupul  Editorial  Litera  Educaţional.  D.    2000.   Radu.  I.  Editura  Didactică   şi  Pedagogică.  Ball.  2009.     Smith.  Edward.  P..   Dubal.  Bucureşti  Editura  Didactică  şi  Pedagogică.  1977.   Comunicarea  eficientă.  2007.   Crenguţa-­‐L.   1981.   Washington..   R.  H.   în   Weaver.   Touyarot  Charles..    1978.  Editura  Academiei  Române..   Cooperative   Learning:   Increasing   College   Faculty   Instructional   Productivity.  W.   Editura  Didactică  şi  Pedagogică.  Metode  de  interacţiune  eficientă...  Iaşi  Editura   Polirom.   Johnson..   repere   teoretice   si   practice..   Bandura.   G.   Psihologia   procesului   educaţional   Bucureşti.   Dictionnaire   Encyclopedique   de   Pedagogie   Moderne.   Geissler.   Meyer.  2001.   Olsen.   Ball..  Paris:  Fernand  Nathan.     1966.   Psihologia  procesului  educaţional.   ASHE-­‐FRIC   Higher   Education   Report   No.  şi  Walters.   “Social   Psychology   –   issues   ans   insights”.   în   Structuri.   Fernand.  T.   S.  Genevieve.   A.  1991.Bucureşti.   R.  D..  Dicţionar  de  pedagogie.   Editura   Didactică   şi   Pedagogică.  Six  Thinking  Hats.  Bruxelles..   Hotyat.  Mugny.   T.   J.C.    1962.   W.   David.  Peter.  Publishere:  Little.   Cerghit.

                    67   .   MODUL  PSIHOLOGIE   Autori   Mugur  Ciumăgeanu   Sorina  Petrică     Cuprins:   Impactul  emoţiilor  asupra  procesului  de  comunicare  din  contextul  clasei  de  elevi   Ce  sunt  emoţiile  şi  care  este  rolul  lor  în  funcţionarea  noastră  de  zi  cu  zi?     Reacţiile   emoţionale   şi   comportamentele   cadrelor   didactice   -­‐   context   de   învăţare   a   comportamentelor  adecvate/inadecvate  de  către  copii   Modalităţi  adecvate  de  experimare  verbală  a  emoţiilor  de  disconfort  în  contextul  clasei  de   elevi.     Particularitati   ale   dezvoltării   cognitive   a   copilului   care   influenţează   calitatea   comunicării   cadru  didactic-­‐elev   Câteva  particularităţide  dezvoltare  a  atenţiei  în  procesul  de  comunicare  interpersonală   Particularităţi   de   dezvoltare   şi   funcţionare   ale   memoriei   în   procesul   de   comunicare   interpersonală     Comunicarea  în  situaţii  specifice  de  interacţiune  la  clasă   Recompensa   socială   (mesajele   de   laudă)   -­‐     factor   de   întărire   sau   diminuarea   a   motivaţiei   intrinseci  a  copiilor   Lauda  şi  valenţele  ei  motivaţionale     Atribuirea  susucesului  /eşecului  –  factor  care  moderează  relaţia  dintre  laudă  şi  motivaţie.

  percepţia   cadrului   didactic  asupra  unu  copil.   primesc   mai   puţine   mesaje   de   apreciere   sau   gesturi   de   afecţiune   şi   consideraţie.   oferă   nenumărate   oportunităţi   de   exprimare   şi   gestionare   a   emoţiilor   de   disconfort.     Dificultăţile  de  comunicare  şi  relaţiile  problematice  pe  care  copiii  le  stabilesc  la  grădiniţă  cu   educatoarele   se   asociază   cu   probleme   academice   şi   comportamentale   în   clasa   a   VIII-­‐a   (Hamre  &  Pianta.   teamă.  Mai  specific.  Astfel.   contextul   clasei   prin   situaţiile   şi   interacţiunile   zilnice.  2004)   Practica  de  zi  cu  zi  ne  arată  că  relaţiile  problematice  cadru  didactic  –  elev  se  asociază  cu  un   tratament  discriminatoriu.       Clasa   de   elevi   este   un   context   de   modelare   a   modului   in   care   elevii   se   raporteaza   la   propriile   emoţii   şi   la   emoţiile   celolalţi.   Comportamentele   agresive   manifestate   ca   urmare   a   deficitul   de   gestionare   a   emoţiilor   de   disconfort   (furie.   În   esenţă.  aceşti  copii  beneficiază  de  mai  puţină  atenţie  pozitivă  din   partea  adultului.   pliciseală)   cresc   probabilitatea  ca  elevii  să  dezvolte  relaţii  deficitare  cu  cadrele  didactice.  Ea  apare  ca  urmare  a  modului   în   care   persoana   interpretează   acel   eveniment.  relaţiile  problematice    datorate  deficitului  de  comunicare   dintre  cadrul  dicatic  şi  elevi  ţin  să  se  stabilizeze  şi  să  aibă  un  efect  negativ  asupra  adaptării   şcolare  (Henricson  and  Rydell.   Atât   pentru   cadrelele   didactice   cât   şi   pentru   elevi.       Ce  sunt  emoţiile  şi  care  este  rolul  lor  în  funcţionarea  noastră  de  zi  cu  zi?       Emoţia  este  o  trăire  a  unei  persoane  în  faţa  unui  eveniment.  problemele  de  comportament  ale  copiilor    cum  ar   fi   cele   de   externalizare   (comportamentul   agresiv.  În  timp.  în  foarte  multe  studii.  afectează  modul  în  care  comunică  şi  se  raportează  la  nevoile  lui.   Emoţia   unei   persoane   este   însoţită   de   modificări  în  mai  multe  planuri:   68     .   sunt   priviţi   într-­‐o   măsură   mai   mică.   Modul   în   care   aceste   emoţii   sunt   comunicate  şi  gestionate  îşi  pune  amprenta  asupra  relaţiei  dintre    cadrul  didactic  şi  copil  şi   asupra  calităţii  procesului    de  comunicare.   Impactul   emoţiilor   asupra   procesului   de   comunicare   din   contextul   clasei   de   elevi       Felul  în  care  se  comportă  copiii  la  clasă  şi  maniera  în  care  cadrul  dicactic  răspunde  în  faţa   acestor   comportamente   setează   tipul   de   relaţie   şi   modul     de   comunicare   cu   în   contextul   clasei  .  sunt  mai  puţin  lăudaţi.  2001).   hiperactiv)   sau   de   internalizare     (de   retragere   din   faţa   situaţiilor   noi   sau   dificile)   pot   să   pericliteze   calitatea   relaţiei   pe   care   elevii   o   sabilesc   cu   cadrelele   didactice.  sunt  mai  puţin  solicitaţi  să  răspundă  la  ore.  primesc   mai   puţine   feedback-­‐uri   pozitive.

.  Dacă  nu  am  trăi   această   emoţie   ne-­‐am   expune   la   situaţii   în   care   am   putea   să   ne   pierdem   viaţa.   fericiţi.    cu  atât  mai  semnificativă  este  pentru  noi  pierderea  suferită.   Ele   s-­‐au   menţinut   în   repertoriul   comportamental  al  oamenilor  pentru  că  au  o  funcţie  adptativă.  creşterea  ritmului  cardiac).   ci   sunt   funcţionale.   ajută   la   adaptarea   noastră.     când   copilul   manifestă   un   comportament   care   vine   în   contradicţie   cu   scopul   cadrului   didactic   („Copilul   ar   trebui   să   mă   asculte”)   cadrul   dicatic   trăieşte  emoţia  de  furie.   comportamental   –   modul   în   care   persoana   se   comportă   ca   urmare   a   emoţiei   trăite   (evitarea.   Dacă   pierdem   ceva   care   este   valoros   şi   are   semnificaţie   pentru   noi.   În  concluzie:     69   .   Chiar   şi   în   situaţiile  în  care  ne    confruntăm  cu  un  pericol  simbolic  (ex.   furie).  de  cap.     Emoţiile  noastre  nu  sunt   bune   sau   rele.  abordarea).    Dacă  ceea  ce  trăim  este  în  acord  cu  ceea  ce  asteptăm  să  ni  se  întâmple.   furia   –   sunt   emoţii   naturale.   Ele   au   legătură   cu   modul   personal   în   care   noi   interpretăm   ceea   ce   ni   se   întâmplă.   somatic  –  dureri  de  burtă.     Frica   este   un   răspuns   natural   al   organismului   care   apare   în   situaţii   percepute   ca   fiind   ameninţătoare.   organismul   nostru   reacţionează   ca   şi   cum   ar   fi   în  faţa  unui  pericol  fizic  real.   automat   ceea   ce   vom   simţi   va   fi   o   stare   de   tristeţe.   Cu   cât   tristeţea   este   mai   puternică.   De   exemplu.   frica.  ceva  rău  mi  se  poate  întămpla).   un   animal   fioros).     Emoţiile   sunt   întotdeauna   adevărate   şi   corecte.   trăim   emoţii   de   disconfort   (frică.   Astfel.   dacă   ceea   ce   ni   se   întâmplă   este   în   dezacord   cu   ceea   ce   aşteptăm.   Emoţiile   neplăcute   cum   sunt   tristeţea.   comportamentul   manifestat   de   un   copil.   anxietatea.   tristeţe.   Furia   apare   când   situaţia   creată.   satisfăcuţi.  Furia  este  o  emoţie  care  ne  apropie  de  situaţia  în  care  ne  aflăm  şi   ne  dă  energia  necesară  pentru  a  ne  implica  în  soluţionarea  ei.     Tristeazea   funcţionează   ca   un   barometru   care   oferă   informaţii   despre   ce   se   întâmplă   în   viaţa  noastră.   biologic/fiziologic  (ex.   relaxaţi).   cel   mai   probabil   ceea   ce   va   simţi   va   fi   o   emoţie   de   furie   sau   de   frică.  ameţeală  etc.   interferează   cu   scopurile   noastre.   despre   valorile   şi   nevoile   noastre.  trăim  o   stare   de   confort   emoţional   (suntem   veseli.   cognitiv  (ex.  comportamentul  agresiv  al  unui   elev)   şi   nu   cu   unul   real   (ex.   Emoţiile   ne   furnizează   informaţii   foarte   valoroase   despre   noi   în   raport   cu   ceea   ni   se   întâmplă.   dacă   un   cadru   didactic   percepe  o  situaţie  sau  un  comportament  al  unui  copil  ca  fiind  un  atac  la  adresa  personală   sau   la   siguranţa   personă.  Tristeţea  ne  oferă  informaţii  despre  cât  este  de  important  un  lucru  pentru  noi.  care  ne  ajută  să  ne  pregătim  pentru  a  face  faţă  pericolului.

  E   normal   sa   ne   simtim   tensionati.   pliciseală)   în   cadrul   relaţiilor   pe   care   le   stabilesc   cu   persoanele   semnificative  din  viaţa  lor.   frică.  Ele  nu  sunt  bune  sau  greşite.  ne  spun  ca  ceea  ce  facem  este  important   pentru  noi.  Atât  copiii  cât  si  adulţii  au  nevoie  să   ştie   că   există   o   diferenta   între   emoţii   şi   manifestarea   lor.   abatuti.  să  avem  diverse  emoţii.   uneori   ne   comportăm   adecvat.   intristati.   neliniştiti.   adultul   ridică  tonul  şi  ameninţă  copilul  că  îi  va  lua  jucăriile.     Emotiile  noastre  au  o  utilitate  în  viaţa  noastră.  contribuind  la  modelarea  lor.   După   mai   multe   solicitări.       Reacţiile   emoţionale   şi   comportamentele   cadrelor   didactice   -­‐   context   de   învăţare  a  comportamentelor  adecvate/inadecvate  de  către  copii     Copiii   învaţă   cum   să   îşi   exprime   şi   să   îşi   gestioneze   emoţiile   de   disconfort   (furie.   furiosi.   educatoarea   solicită   copilului   să   strângă   jucăriile   după   ce   s-­‐a   jucat   cu   ele   iar   acesta   refuză.     De   exemplu.  Cadrul  didatic  este  o  persoană  semnificativă  pentru  un  copil  iar   contextul  grupei  sau  al  clasei  oferă  cadrul  oportun  pentru  exersarea  şi  învăţarea  abilităţilor   sociale   şi   emoţionale   care   constituie   baza   manifestării   unui   comportament   adapatat.   ameninţarea)  pentru  a  obţine  complianţa  copilului.   enervati   fata   de   anumite   situaţii   în   care   percepem   comportamentele   copiilor   cu   care   lucrăm   ca   fiind   inadecvate  în  raport  cu  contextul  în  care  se  manifestă.           Reacţia   emoţională   şi   comportamentală   a   cadrelor   didactice     este   influenţată   de   experienţele  de  învăţare.  ca  ne  putem  raporta  autentic  la  ceea  ni  se  intampla.   alteori   inadecvat.       Ce  învaţă  în  acest  context  adultul  şi  copilul?   Din   această   situaţie   copilul   învaţă   să   se   supună   solicitării   adultului   doar   atunci   când   apare       ameninţarea  (prezenţa  emoţiei  de  furie  şi  probabilitatea  ca  jucăriile  să-­‐i  fie  luate)  iar  adultul   învaţă   să   folosească   comportamentele   asociate   emoţiei   de   furie   (ridicarea   tonului.   Este   firesc   să   ne   simţim   într-­‐un   fel   sau  altul.  Reacţia  cadrelor  didactice  faţă  de  comportamentul  unui  copil  este   rezultatul   unor   experienţe   de   învăţare.   dezamăgire.     70     .  Ceea  ce  trebuie  să  avem  în   vedere   este   ca   sub   impactul   lor.   tristeţe.   Reacţiile   emoţionale   şi   comportamentale   ale   cadrelor   didactice   reprezintă   principalul   context    de  învăţare  a  comportamentelor  adecvate.       Există  o  diferenţa  între  a  trăi  o   emoţie   şi   a   o   exprima.   De   exemplu:   este  firesc  sa  fim  furioşi  dar  nu  este  firesc  să  folosim  furia  ca  o  scuză  pentru  că   am  lovit  pe  cineva.

 educatorii  au  reacţii  diferite  faţă  de  acelaşi  comportament  al   copiilor.   Suntem   obişnuiţi   să   observăm   ceea   ce   se   întâmplă   în   jurul   nostru   şi   imediat   să   facem   interpretări  asupra  lucrurilor  observate  (ex.  1   COMPORTAMENTUL  COPILULUI   Copilul  sulge  jucăria  din  mâna  altui  copil         INTERPRETARE   Copilul  este  rău.   ridică   tonul   etc).  copilul  a  stricat  jucăria  pentru  că  nu  i-­‐a  plăcut  ce   i-­‐am  spus).   enervaţi)   precum   şi   comportamentele   prin   care   care   ne   manifestăm   (ex   ridicăm   tonul.   se   vor   simţi   furioase   şi   prezintă   o   mare   probabilitate   de   a   reacţiona   printr-­‐un   comportament   agresiv   (smulg   jucăriile   din   mâna   copilului.  De  exemplu.   Confruntaţi  cu  aceeaşi  situaţie.     Comportamentele   noastre   sau   reacţiile   noastre   emoţionale   cu   privire   la   ceea   ce   fac   copiii   sunt   determinate     de   semnificaţiile   pe   care   le   atribuim   comportamentului   respectiv   şi   de     modul  în  care  percepem  şi  interpretăm  contextul  în  care  apare.   felul   în   care   reacţionăm   –   emoţiile   pe   care   le   simţim   (suntem   .   Reacţia   cadrului   didactic     este   influenţată   de   semnificaţia   pe   care   o   acordă     comportamentului   copilului.   Modul   în   care   adulţii   reacţionează   la   ceea   ce   fac   copiii   nu   este   întâmplător   ci   este   produsul     unei   maniere   personale   de   a   semnifica   comportamentul   lor.   ţipăm   etc).       Figura  nr.  confruntaţi  cu  comportamentul  de  smulgere  a  jucăriilor  din  mâna  altui   copil   educatoarele   reacţionează   diferit   în   funcţie   de   intepretarea   pe   care   o   fac.  egoist                 Copilul   nu   are   abilitatea   de   a   formula   o   cerere         71     .     Reacţiile  adulţilor  care  se  confruntă  cu  un  astfel  de  comportament  pot  fi  diferite  în  funcţie   de  intepretarea  şi  semnificaţiile  pe  care  le  oferă.   trişti.   Cele   care   dau   o   altă   interpretare   comportamentului   -­‐   „Copilul     asta   nu   ştie   încă   să   ceară   jucăria   ”.  Semnificaţia  pe  care  o  acordăm  este  rezultatul  direct  al  experienţei  noastre  de   învăţare   şi   determină   modul   în   care   ne   raportăm   la   o   anumită     situaţie.   Cele   care   gândesc   că   „Copilul   ăsta   este   egoist!   Face   intenţionat   ca   să   mă   enerveze!”.   vor   rămâne   calme   şi   vor   antrena   copilul   în   exersarea   comportamentului   adecvat   „poţi   să   primeşti   jucăria   dacă   o   ceri”.   Reacţiile   cadrelor   dicatice   pentru   aceeaşi   situaţie   sau   comprtament   sunt   diferite.

  comportamentul   copilului   este   o   reflecţie   a   abilităţilor   pe   care   le   are   dezvoltate   la   un   moment  dat.   în   funcţie   de   cum   percepe   contextul   în   care   se   manifestă   comportamentul.  iesitul  din  bancă.   în   momente   diferite.     Acele   comportamente   ale   copiilor   percepute   ca   nepotrivite   în   contextul   clasei   sau   grupei   semnalează  prezenţa  unui  deficit.   comportamentele   inadecvate   reprezintă   un   feedback   deoarece   trasmit   informaţii   despre   aspectele  pe  care  copilul  le  mai  are  de  învăţat  cât  şi  despre  calitatea  procesului  de    învaţare.   la   persoane   diferite   în   funcţie   de   modul   în   care   fiecare     semnifică   ceea   ce   face   copilul.  vorbitul   fără  să  fie  numit.     EMOŢIA   Furie.  Adesea  comportamentel  neadecvate    (ex.  crizele  de  furie.   Aceste   interpetări   generează   cadrului   didactic   o   paletă   variată  de  emoţii  de  disconfort  care  se  manifestă  printr-­‐o  gamă  variată  de  comportamente   şi  mesaje  verbale.       72     .                                                                                                                                            Calm       PEDEAPSĂ                                          REACŢIE  ADECVATĂ   Îl  cert  „Nu  ţi-­‐e  ruşine”  Îl  învăţ  să  formuleze  o  cerere       În  concluzie:     Acelaşi  tip  de  comportament  al  copilului  determină  reacţii  emoţionale  şi  comportamentale   diferite.   răutate.     manifestarea  comportamentelor  inadecvate  ascunde  un  deficit  de  abilităţi  şi  reflectă  nevoia   unor  contexte  noi  de  învăţare.  folosirea  cuvintelor  neadecvate.  refuzul  de  a  face  ce  i  se  cere)  sunt  interpretate  ca  atac  la  persoană.  enervare.   împinsul.   lipsă   de   educaţie.  smulsul  obiecteler.  Ele  reprezintă  un  feedback  pentru  cadrul  didactic  privind   nivelul  achiziţiilor  pe  care  copilul  le  are  dezvoltate  în  momentul  respectiv  şi  ce  anume  mai   are  de  învăţat.  lipsă  de   respect.  întreruperea  celorlalţi.     Ce  se  întâmplă  în  realitate?   comportamentul   copilului   este   rezultatul   unor   experinţe   de   învăţare   (logica   copilului   se   înscrie  în  limitele    unei  ecuaţii  simple:  fac  X  -­‐  obţin  Y.   Acelaşi   tip   de   comportament   determină   reacţii   diferite   chiar   şi   la   aceeaşi   persoană.

  Exemple   de   comportamente   percepute   ca   fiind   problematice   şi   deficitele   sociale   şi   emoţionale  posibile  asociate  lor:   Comportamente     inadecvate   smulge  jucăriile   Abilităţi  deficitare   lipsa   abilităţii   de   formulare   a   unei   cereri   şi   de   aşteptare   a   rândului.   În   acest   exemplu.   În   realitate.  furie)  copiii  vor  învăţa  că  emoţiile  sunt  periculoase  iar  dacă  simt  acest  lucru  înseamnă  că   ceva  rău  se  întâmplă  cu  ei.  tounul  pe  care  îl  foloesşte).   de   gestionare   a   frustrării.  ceee  ce  spune   (modul  în  care  exprimă  emoţia  respectivă).   când   copilul   manifestă   un   comportament   care   vine   în   contradicţie  cu  scopul  adultului  (ex.   care   ignoră   obiectivele   de   învăţare   supraordonate.   de   respectarea   a   numit   regulilor  asociate  unui  context     Situaţia   tipică   în   viaţa   de   zi   cu   zi   este   că   deseori   adulţii   reacţionează   la   comportamentele   copiilor   în   concordanţă   cu   emoţiile   personale   şi   nu   în   raport   cu   obiectivele   de   învăţare   supraodonate.  când  trăiesc  diverse  emoţii.   De   exemplu.    reprezintă  un  context  de  învăţare  pentru  copii.   pedepseşte   copilul).  dacă  ei  pedepsesc  copiii  pentru  că  simt  o  anumită  emoţie   (ex.   copiii   au   nevoie   să   înveţe   de   la   adulţi   comportamente   adecvate   de   răspuns   la   anumite   situaţii   problematice   cu   care   se   confruntă.  de  gestionare  a  furiei   loveşte  un  alt  copil   împinge     refuză   să   facă   ce   i   se   lipsa   abilităţii   de   compliere   la   solicitarea   adultului.   răspunsul   adultului   este     unul   la   propria   lui   emoţie   (o   modalitatea   de   autoreglare   emoţională).  Astfel.  O  altă  sursă   de  învăţare  este  răspunsul  pe  care  cadrele  didactice  îl  au  în  situaţiile  în  care  copiii  trăiesc  şi   manifestă  diverse  emoţii.   Ei  observă  şi  imită  ce  fac  şi  spun  adulţii  din  viaţa  lor.  copilul  ar  trebui  să  mă  asculte)  acesta  trăieşte  o  serie  de   emoţii     negative   şi   pune   în   aplicare   o   serie   de   metode.  de  exprimare  verbală  a   furiei.   a   solicită   abilităţii  de  gestionare  a  pliciselii   vorbeşte   fără   să   fie   lipsa   abilităţii   de   asteptarea   a   rândului.   Ceea   ce   face   un   cadru   didactic   când   trăieşte   o   emoţie  de  disconfort  (gesturile  pe  care  le  face.   de   împărţire   a   jucăriilor   cu  ceilalţi   lipsa  abilităţii  de  gestionare  a  furiei.  de  solicitarea  a  ajutorului   lipsa  abilităţii  de  aşteptare  a  rândului.   pentru   a   stopa   comportamentul   neplăcut   al   copilului.               73   .   care   sunt   congruente   cu   starea   emoţională   (ex.

  copilul  are  nevoie  să  ştie  că  acesta    l-­‐a  ascultat  şi  înţelege  ce  simte  el  în  acel  moment.   Fiecare   dintre   noi   am   trăit   momente   în   care   cineva.    Mesajele  trebuie  să   sublinieze  faptul  că  înţelegeţi  şi  acceptaţi  ceea  ce  simte  copilul   Exemplu:   Observăm  şi  descriem  în  cuvinte  ce  face  copilul.  Profesorul  poate  să  utilizeze  mesaje  de  validare  emoţională  în  măsura   în  care  acceptă  şi  înţelege  faptul  că  şi    copilul  are  aceleaşi  emoţii  ca  şi  el.   Ex.   Nevoia   de   constanţă  şi  perseverenţă  în  răspunsurile  adulţilor    se  justifică  prin  faptul  că    adesea  copiii   au  nevoie  de  timp  pentru  a  învăţa  un  nou  răspuns.   Analizăm  modul  în  care  interpretăm  ce  face  copilul  şi  ce  emoţie  trezeşte  acest  lucru  în  noi.     Reacţii   şi   mesaje   adecvate   în   situaţiile   în   care   copilul   trăieşte   şi   manifestă   emoţii   de   disconfort  în  contextul  interacţiunilor  zilnice.  Este  important  ca   adultul   să   reţină   faptul   că   este   posibil   să   nu   obţină   un   rezultat   favorabil   de   la   prima   încercare.   Eficienţa   mesajelor   de   validare   emoţională   se   testează   prin   răspunsul   pe   care   îl   primeşte   de   la  copil.  Copilul     are   nevoie   să   se   simtă   acceptat   cu   emoţiile   sale   pentru   a   putea   să   fie   receptiv   la   recomandarea  adultului.   Una   dintre   cauzele   care   provoacă   dificultăţi   în   comunicare   este   reprezentată   de   inabilitatea   cadrului    didactic  de  recunoaştere  şi  exprimare  a  emoţiilor.  ele  regăsindu-­‐se  în  repertoriul  comportamental   al  fiecărei  persoane.   ignorând   modul   în   care   ne   simţeam.   Modalităţi   adecvate   de   experimare   verbală   a   emoţiilor   de   disconfort   în   contextul  clasei  de  elevi.   Mesajele  de   validare  emoţională  oferă  copilului  posibilitatea  să  înţeleagă  că   toate  emoţiile   noastre.  singura  diferenţă   constând  în    resursele  limitate  de  care  dispune  copilul  pentru  o  gestionare  adecvată  a  lor.    În  acele  momente.  sunt  fireşti.  Acelaşi  lucru  îl  simte  şi  un  copil.  Copilul  se  plânge  că  colegul  său  nu  vrea  să  se  joace  cu  el.  În  acest  mod  copilul  poate  să  se  schimbe.   încerca   să   ne   spună   ce   să   facem   pentru   a   depăşi   situaţia   respectivă.   Mesaj  de  validare  emoţională:       74   .  am  simţit  că  respectiva  persoană  nu  ne  înţelege  sau  nu  ne   ascultă.   Perseverenţa   ajută   copilul   să   înveţe   noi   modalităţi   de   răspuns.  Pentru  ca  el  să  audă  ceea  ce  îi  spune  cadrul  dicatic.  fără  să  simtă  că  ceva  este   în  neregulă  cu  el.  A  comunica  eficient  presupune  a   şti   să   îţi   exprimi   emoţiile.  pozitive  sau  negative.   Cum  să  construim  şi  că  comunicăm  mesaje  de  validare  a  emoţiilor  de  disconfort  pe  care  le   manifestă  copiii  în  situaţiile  cotidiene?  Validarea  emoţională  se  face  sub  forma  traducerii   în  cuvinte  a  stării  emoţionale  citite  pe  faţa  sau  din  acţiunile  copilului.  Astfel  dacă  copilul  se  linişteşte  sau  începe  să  împărtăşească  cât  mai  mult  din  ceea  ce   simte  înseamnă  că  mesajul  transmis  de  adult  este  validant  pentru  copil.

.   Reacţii   şi   mesaje   adecvate   prin   care   cadrul   didactic   îşi   poate   exprima   emoţiile   de   disconfort    în  cadrul    interacţiunilor  zilnice  cu  elevii.   exprimarea   lor   fiind   preponderent  comportamentală..   Aceaste  abilităţi  au  o  importanţă  covârşitoare  în  special  la  vârstele  mici  (ex  3-­‐7   ani)   când   copilul   nu   are   exerciţiul   exprimării   verbale   a   emoţiilor.     O  altă  modalitate  eficientă  de  exprimare  a  emoţiilor  de  disconfort  este  folosirea   limbajului   responsabilităţii  (asumarea  responsabilităţii    pentru  ceea  ce  o  persoană  simte.  previne  declanşarea  reacţiilor  defensive  în  comunicare  prin  evitarea  criticii  şi  a   evaluării  elevului.     Limbajul  responsabilităţii  utilizează  trei  componente:   descrierea   comportamentului   (ex.    emoţia  poate  fi  exprimată:   printr-­‐un  cuvânt:  "Sunt  supărat/bucuros/curios/încântat"..   Limbajul   responsabilităţii   este   o   formă   de   comunicare   prin   care   cadrul   didactic   îşi   poate   exprima     propriile   opinii   şi   emoţii   fără   să   atace   copilul..  învăţarea  modului  de  înţelegere  a  mesajelor  emoţionale  transmise  de  alte   persoane.  ce  ai  putea  să  faci  pentru  a   te  simţi  altfel?     Una   din   abilităţile   importante   ale   cadrelor   didatice   care   asigură   o   comunicare   eficientă   cu   elevii   este   aceea   de   identificare   a   modalităţilor   de   exprimare   comportamentală   a   emoţiei   prin  recunoaşterea  reacţiilor  comportamentale  ale  emoţiilor.   În   acest   sens   este   important   ca   exprimarea   să   se   realizeze   printr-­‐un   limbaj   adecvat   care   să   implice   folosirea   etichetelor   lingvistice   care   denumesc   diferite   stări   emoţionale..").   "când   nu   respecţi   regula").    sunt  furios  când  .   În   această  ordine  de  idei.   Această   formă   de   exprimare   are   o   mare   utilitate   practică   prin   faptul   că   deschide   comunicarea   chiar   în   situaţiile   potenţial   conflictuaIe.     75     .     Acest   lucru   nu   permite   reducerea   comunicării   afective   în   termenii   de   bine   sau   rău.     exprimarea  propriilor  emoţii  ca  şi  consecinţă  a  modului  de  interpretare  a  comportamentului   elevului  ("mă  supără  când  .   prin  descrierea  a  ceea  ce  s-­‐a  întâmplat  cu  tine:  "Îmi  tremură  vocea  când  .   Pare  să-­‐ţi  fie  dificil  /  observ  că  eşti  foarte  supărat  pentru  că  ..   formularea   consecinţelor   comportamentului   asupra   propriei   persoane   (   "pentru   că   mă   deranjează  să  nu  respectăm  regulile").   Exprimarea  emoţiei  pe  care  o  resimte   cadrul  didactic  este  un  aspect  foarte  important  care  poate  bloca  sau  facilita  comunicarea  cu   elevii.  Formularea   mesajului  este  la  persoana  I  „sunt  furios”  şi  nu  la  persoan  a  II-­‐a  „mă  enervezi”).  diferenţierea  dintre  emoţie  şi   comportament..”   prin  descrierea  a  ceea  ce-­‐ţi  doreşti  să  faci:  "Simt  că-­‐mi  vine  să  …".....   "când   foloseşti   cuvinte   nepotrivite".

  Asumarea   responsabilităţii   a   ceea   ce   simţim   şi   exprimăm   este   o   formă   de   validare   personală.   În   cazul   copiilor   de   vârstă   mică   un   astfel   de   feedback   va   genera   mai   degabă   emoţii   de   vinovăţie   şi   va   întări   convingeri   legate   de   inadecvarea  personală  („sunt  rău  că  am  supărat-­‐o  pe  d-­‐na.   Astfel   în   loc   de   "M-­‐ai   supărat"   el   poate  spune  "Sunt  supărat"  sau  în  loc  de  "M-­‐ai  rănit"  -­‐  "Mă  simt  rănit  când  faci  acest  lucru".   Limbajul   responsabilităţii   are   o   eficienţă   mare   în   comunicarea   emoţiilor.   Acestea   învinovăţesc   copilul   şi   îl   critică   şi   omit   mesajul   care   ar   trebui   să   indice   care   este   responsabilitatea  lui  pentru  a  schimba  ceea  ce  a  făcut.  ridiculizarea  şi  presiunile  sunt  o  formă  de  nerespectare  a  drepturilor  personale.   Un  aspect  foarte  important  pe  care  îl  transmite  cadrul  didactic  prin  limbajul  responsabilităţii   este   că   acceptă   responsabilitatea   pentru   ceea   ce   simte.     Este     foarte   important   ca   adultul   să   comunice   emoţiile   pe   care   le   simte   fără   să   învinovăţească   copilul:     "M-­‐a   deranjat     că   ai   ridicat   tonul   la   mine"  şi  nu  formulări  ca  "Uite  ce  am  păţit  din  cauză  că  tu  nu  ai.   Limbajul   la   persoana   a   II-­‐a   -­‐   "tu".   fără   a   face   evaluări   sau   atacuri   la   persoană.  Copiii  preşcolari  şi  şcolari  mici  nu  au  încă  resursele  necesare  pentru  a   înţelege   corect   cauza   unei   emoţii   (faptul   că   emoţia   este   generată   de   modul   propriu   de   a   interpreta   ceea   ce   se   întâmplă).     Sarcasmul.  din  perspectiva  modului  în   care   interpretează   situaţia   respectivă.     Notă!     Acest   tip   de   exprimare   emoţională   este   indicat   să   fie   folosit   în   comunicarea   cu   copiii   de   vârstă  şcolară  mare.   implică   judecarea   elevului   şi   întrerupe   comunicarea   datorită  reacţiilor  defensive  pe  care  le  declanşează.     Avantajele  comunicării  mesajelor  la  persoana  I-­‐a:   În  acest  tip  de  limbaj  cadrul  dicatic  îşi  poate  comunica  emoţiile  şi  descrie  comportamentul   elevului   cu   care   comunică."     "Iar  nu  ţi-­‐ai  făcut  temele!"     "Nu  înţelegi  ce-­‐ţi  spun?"     "Nu-­‐mi  spui  adevărul!"   "Mă  enervezi".   76     .   în     comportamentul   lor   sau   în   situaţia   externă).   Formularea   mesajelor  la  persoana  întâi  comunică  copiilor  modul  în  care  comportamentul  lor  a  interferat   cu  cel  al  adulţilor  şi  ceea  ce  simte  adultul  despre  această  situaţie.   Acest   mod   de   comunicare  permite  astfel  îmbunătăţirea  relaţiei  şi  modificarea  comportamentelor  care  nu   sunt  percepute  ca  fiind        adecvate  într-­‐o  relaţie.!!!".  Exemple  de  mesaje  la  persoana  a  II-­‐a:   "Nu  ştii  să-­‐ţi  fii  promisiunile.     Mesajele   responsabilităţii   comunicate   pe   un   ton   nervos   devin   mesaje   negative.   Ei   înţeleg   cauza   emoţiei   ca   fiind   exterioară   (ex.  nu  sunt  bun  de  nimic)...

  O   reacţie   ar   putea   fi   cea   de   evitare.  ceea  ce  implicit    va  concura  la  menţinerea  şi  perpetuarea  lui.   Modul   de   reacţie   apare   în   funcţie   de   maniera   în   care   educatorea   semnifică   comportamentul  de  smulgere  al  copilului.  adultul  anticipează  o  consecinţă  negativă  asupra  sa.  adultul  poate   adopta  fie  o  reacţie  de  evitare  fie  o  reacţie  de  atac.  să  îi  vorbească  pe  un  ton  ridicat.   Cum   reacţionează   adultul?   Adultul   lasă   stetoscopul   copilului   care   a   smuls   sau     ignoră   comportamentul.   Există   două   situaţii   tipice   în   acest   caz.       Varianta  1:   Cum   interpretează   adultul   comportamentul   copilului?   Educatoarea   anticipează   posibile   consecinţe  negative  asupra  ei    (dacă  o  sa-­‐i  iau  stetoscopul  copilului  care  a  smuls.  Educatoarea   în  acest  caz  are  un  mod  de  reacţie  în  concordanţă  cu  emoţia  de  teamă  –  evită  situaţia.   de   răspuns   agresiv.  îi  este  frică  să  ia  o  măsură  sau  să  intervină  pentru  a  nu   degenera  situaţia  într-­‐o  criză  de  furie.   77     .   Un   copil   are   în   mână   stetoscopul    şi  spune  că  el  este  doctorul.     Ce   învaţă   copilul   din   această   experienţă?Să   folosească   comportamentul   de   smulgere   şi   în   situaţiile  viitoare  când  va  avea  nevoie  de  un  obiect  care  este  la  un  alt  copil.  fără   să  ţină  cont  de  obiectivele  de  învăţare  supraordonate.  furios.  rău  sau  obraznic  şi  că  nu  are  respect  pentru  nimeni.   Cum   se   simte   adultul?   Adultul   care   anticipează   posibile   consecinţe   negative   ca   urmare   a   intervenţiei  imediate.  enervat.   Etichetările  arată  lipsa  încrederii  în  copilul  căruia  îi  este  adresat  mesajul.  Când  comportamentul  copilului  este  perceput  ca   o  ameninţare  asupra  propriei  persoane.  În  consecinţă.     Cum  reacţionează  adultul?  Adultul  poate  să  certe  copilul.   să  eticheteze  şi  să  îl  pedepsească  dându-­‐l  afară  din  joc    sau  punându-­‐l  pe  scaunul  ruşinii.   Varianta  2:     Cum  interpretează  adultul  comportamentul  copilului?  Educatoarea  gândeşte  despre  copil  că   este    egoist.  o  sa  facă  o   criză  de  furie  uriaşă  şi  îmi  va  strica  toată  ziua.   ceea  ce  conduce  la  apariţia  unor  emoţii  de  furie  şi  /sau  teamă.     În  acest  caz    reacţia  lui  are  legătură  mai  degrabă  cu  emoţia  trăită  (enervare)  şi  mai  puţin  cu   obiectivele  de  învăţare  pentru  copii.  simte  teamă.  nu  o  să  am  linişte  să  îmi  fac  activităţile  dacă  nu   îi  las  lui  stetoscopul).   Cum  se  simte  adultul?      Adultul  se  va  simţi  iritat.   iar   alta   de   atac.     Aplicaţii  practice  –    Reacţii  şi  mesaje  adecvate  în  situaţiile  în  care  cadrul  didactic  gestionează   comportamentele  neadecvate  care  se  manifestă  în  interacţiunile  dintre  elevi   Copilul  preşcolar:   Exemplu   de   învaţare   1:   Doi   copii   se   joacă   împreună   de-­‐a   doctorul.  Un  coleg  se  apropie  şi  îi  smulge  stetoscopul  de  la   gât  spunând  că  el  este  doctorul.   Reacţia   cadrului   didactic   -­‐   context   de   învăţare   a   comportamentelor   nepotrivite.

  Se  raportează  la  experinaţa  celuilalt  copil:  „  Înţeleg  că  ai  smuls  jucăria  din  mână”.   Facilitează  exprimarea  emoţională:  „Ce  s-­‐a  întâmplat?”.     Implică  copilulul  într-­‐o  activitate  şi  îl  încurajează  să  solicite  un  obiect  sau  o  jucărie  de  la  un   alt  copil  folosind  comportamentul  adecvat  (formularea  unei  cereri).     Recompensează  comportamentul  copilului  printr-­‐o  laudă  specifică  sau  un  stimulent.  sunt  obraznic).   Încurajează   exprimarea   emoţională   „   Spune-­‐i   lui   Ionică   cum   te   simţi   pentru   că   ţi-­‐a   smuls   jucăria”.   Ce  învaţă  copilul  din  această  experienţă?   să  folosească  acelaşi  comportament  în  situaţiile  viitoare.  să  lovească).   Obiectivul  de  învăţare    constă  în  exersarea  abilităţii  de  formulare  a  unei  cereri.   Cum   interpretează   adultul   comportamentul   copilului?   Educatorul   identifică   în   spatele   acestui  comportament  lipsa  abilităţii  de  a  formula  în  mod  adecvat  o  cerere  (te  rog  să-­‐mi  dai)   sau  a  abilităţii  de  aşteptare  a  rândului.   Cum  se  simte  adultul?  Adultul  îşi  menţine  calmul.   să  eticheteze.   Observă  şi  traduce  în  cuvinte  emoţia  identificată  la  copilul  căruia  i-­‐a  fost  smulsă:  „Observ   că  eşti  trist”.   Face   apel   la   regulă:   „Regula   spune   să   ceri   spunând   TE   ROG   SĂ-­‐MI   DAI.  acum  vei  merge  5  min  în  afara  spaţiului  de  joacă  după  care  vei   veni  şi  îţi  vei  continua  jocul).   Să  exprime  emoţiile  de  tristeţe  în  cuvinte.   Face  apel  la  consecinţă  (consecinţa  pentru  încălcarea  regulii  trebuie  să  fie  aplicată  imediat):   „Pentru  că  ai  smuls  jucăria.  de  aşteptare   a  rândului  şi  de  redirecţionare  a  atenţei  pe  o  altă  activitate.   78     .     Reacţia  cadrului  didactic  congruentă  cu  nevoia  de  învăţare  a  copilului.   să  se  definească  în  termenii  folosiţi  de  adult  (sunt  rău.   să   spui   MULŢUMESC   dacă   ai   primit   sau   să   aştepţi   făcând   altceva   între   timp   dacă   copilul   nu   poate   să   îţi   dea   imediat  ce  ai  cerut.     Cum  reacţionează  adultul  ?  Reacţia  educatoarei    va  fi  centrată  pe  exersarea  abilităţilor  care   lipsesc.   Ce  învaţă  copiii  din  această  experienţă?   Să  identifice  şi  să  denumească  propriile  emoţii.   Sumarizează  informaţia  primită:  „Înţeleg  că  eşti  trist  pentru  că  Ionică  ţi-­‐a  smuls  jucăria  din   mână”.   să  exprime  furia  prin  comportamente  agresive  (să  ridice  tonul.   Cum  poate  să  răspundă  adultul  în  acord  cu  obiectivele  de  învăţare?   Ia  jucăria  din  mâna  copilului  care  a  smuls-­‐o.

  Învăţătoarea  observă  incidentul.   într-­‐o   situaţie  similară.   Ce  învaţă  copilul  din  această  experienţă?  Să-­‐şi    manifeste  furia  prin  comportament  agresiv  în   situaţiile  viitoare   Ce   învaţă   adultul   din   această   experinţă?   Răspunsul   său   stopează   pe   moment   comportamentul   nepotrivit   al   copilului   ceea   ce-­‐i   confirmă   faptul   că   această   reacţie   funcționează.     Reacţia  cadrului  didactic  -­‐  context  de  învăţare  a  comportamentelor  nepotrivite   Cum   interpretează   adultul   comportamentul   copilului?   Învăţătoarea   interpetează   comportamentul   copilului   ca   un   indicator   al   autoeficacităţii   sale   ca   educator.     utilizeze  un  ton  ridicat.  într-­‐o  situaţie  similară  viitoare.   pedepseasă  (să  pună  copilul  să  stea  în  picioare  la  oră  timp  de  câteva  minute).   Să  indentifice  care  sunt  consecinţele  emoţionale  ale  comportamentului  său.     Cum  reacţionează  adultul?  Învăţătoarea  poate  să:     certe  sau  critice  elevul    (Nu  e  frumos  ce  faci!  Nu  ţi-­‐e  ruşine!).     Cum  se  simte  adultul?    Acest  tip  de  interpretare  declanşează  emoţii  de  furie  şi  iritare.   Deşi  reacţia  învăţătoarei  poate  stopa  pe  moment  comportamentul  nepotrivit  al  copilului  ea   nu   are   eficienţă   pe   termen   lung   deoarece   nu   învaţă   copilul   un   comportament   altervativ   acceptabil  care  să  înlocuiască  comportamentul  agresiv  (ce  să  facă  în  situaţia  viitoare  când  va   fi  furios).   Să  îşi  redirecţioneze  atenţia  către  o  altă  activitate  până  când  poate  primi  obiectul  solicitat.   Cum   interpretează   adultul   comportamentul   copilului?   Învăţătoarea   interpretează   situaţia   creată   ca   pe   o   oportunitate   a-­‐i   învăţă   pe   cei   doi   copii   cum   să   se   comporte   altfel.  În  consecinţă.  va  adopta   acelaşi  tip  de  comportament.     lovescă  copilul  pentru  a  vedea  şi  el  cum  este.   Astfel     îi   pot   veni   în   minte   gânduri   de   genul:   „copilul   asta   nu   mă   respectă.  când  copilul  va  fi  furios.   Reacţia  cadrului  didactic  congruentă  cu  nevoia  de  învăţare  a  copilului.   Răspunsul  învăţătoarei  apare  în  această  situaţie  ca  răspuns  la  emoţia  resimţită  (o  modalitate   de  autoreglare  emoţională).   învăţătoarea   va   tinde   să   folosească   acest   tip   de   răspuns  şi  în  situaţiile  viitoare.   cum   îşi   permite   să   lovească   în   prezenţa  mea”.     Scolaritatea  mică  (7-­‐10  ani)   Exemplul  de  învăţare  2:  Un  copil  îşi  loveşte  cu  palma  colegul  care  i-­‐a  luat  pixul  de  pe  bancă.   Ca   urmare   a   acestui   fapt.   Să   folosească   un   comportament   potrivit   (să   formuleze   o   cerere)   pentru   a   primi   un   obiect   care  este  în  mâna  altui  copil.   Să  aştepte  când  nu  poate  primi  imediat  obiectul.   79     .

 să  îţi  iei  distanţă.  În  consecinţă..  Copiii  învaţă   aceaste  abilităţi  dacă  adultul  le  oferă  contexte  în  care  să  le  exerseze.   Cum  poate  să  răspundă  cadrul  didactic    în  acord  cu  obiectivele  de  învăţare?   observă  şi  traduce  în  cuvinte  emoţia  copilului  (observ  că  eşti  trist!).   identifică  soluţii  pentru  situaţiile  viitoare  (cum  putem  rezolva  altfel  situaţia?  ce  poţi  să  faci   diferit  când  eşti  furios  în  loc  să  loveşti:  să  spui  în  cuvinte  cum  te  simţi.  Copilul  începe  să  plângă.   să  privească  lucurile  din  prespectiva  celuilalt.   se  raportează  în  egală  măsură  la  experinţa  celuilalt  copil  (care  a  lovit).  solicitarea  permisiunii).  regula  este  ca  atunci  când  eşti  furios  să  spui  în  cuvinte  cum  te  simţi).   Cum  reacţionează  adultul?  Adoptă  un  comportament  care  să  fie  în  acord  cu  obiectivele  de   învăţare  pentru  cei  doi  copii.   aplică  consecinţe  logice  pentru  încălcarea  regulilor  (3  min  în  timpul  de  liniştire).  ce  poţi  să  faci  când  doreşti  să   iei  ceva  ce  nu  este  al  tău:  să  ceri  permisiunea).     80   .   traduce  în  cuvinte  emoţia  celuilalt  copil  (observ  că  eşti  furios).  pentru  a   le    oferi  copiilor  un  context  de  învăţare  este  important  ca  învăţătoarea  să  aibă  un  răspuns   congruent  cu  obiectivul  de  învăţare.   Un   coleg   îi   strigă  că  este  prost  şi  nu  ştie  nimic.   să   folosească   comportamente   care   faciliteaze   interacţiunea   socială   (exprimarea   emoţiilor   în   cuvinte.       Exemplu   de   învăţare   3:   Un   copil   este   scos   la   tablă   şi   greşeşte   la   un   exerciţiu..  Cel  care  a  lovit  are  nevoie  să  înveţe   modalităţi   adecvate   exprimare   şi   gestionare   a   furiei.   face  apel  la  regulă  (regula  este  ca  atunci  când  doreşti  să  iei  un  lucru  care  nu  este  al  tău  să   ceri  permisiunea.   facilitează  exprimarea  emoţională  (spune-­‐i  lui.  Amândoi  au  nevoie    să   înveţe  să  facă  ceva  diferit  într-­‐o  situaţie  similară  viitoare.   Ce  învaţă  copiii  din  această  situaţie?   să  îşi  exprime  în  mod  adecvat  emoţiile.   relaţionează  emoţia  cu  contextul  (ce  s-­‐a  întâmplat?).  cum  te  simţi  pentru  că  te-­‐a  lovit).   să  îşi  gestioneze  în  mod  adecvat  emoţia  de  furie.  să   soliciţi  ajutorul  adultului  dacă  nu  poţi  rezolva  problema  singur.   iar   celălalt   are   nevoie   să   înveţe   abilitatea  de  a  cere  permisiunea  pentru  a  folosi  un  obiect  care  nu  este  al  lui.   Cum   se   simte   adultul?     Ca   urmare   a   acestei   perspective   învăţătoarea   va   putea   să   rămână   calmă.   relaţionează  emoţia  cu  contextul  (ce  s-­‐a  întâmplat?).   Obiectivele  de  învăţare  în  această  situaţie  sunt  pentru  ambii  elevi.

  Cum  se  simte  adultul?  Îşi  menţine  calmul.     Cum  interpretează  adultul  comportamentul  copilului?  Adultul  identifică  comportamentul  de   etichetare   al   copilului   ca   un   rezultat   al   unei   experinţe   de   învăţare   (modul   în   care   el   se   raportează   la   greşeala   celuilalt   este   rezultatul   modului   în   care   adulţii   din   viaţa   lui   s-­‐au   raportat  la  propriile  lui  greşeli).     Reacţia  cadrului  didactic  congruentă  cu  nevoia  de  învăţare  a  copilului.  indignare.   Reacţia  cadrului  didactic  -­‐  context  de  învăţare  a  comportamentelor  nepotrivite..   Să  se  centreze  pe  aspectele  negative  ale  celorlalţi.     Cum  se  simte  adultul?  Adultul  simte  furie..   Ce  învaţă  elevul    din  această  experinţă?   Să  folosească  răzbunarea  ca  modalitate  de  autoreglare  emoţională.  pedepseşte  (dă  copilul  afară   de  la  oră.  să  folosească  cuvinte  potrivite  la  adresa  celorlalţi.   Cum  reacţionează  adultul?  ridică  tonul.   Încurajează  exprimarea  emoţională:  „Spune-­‐i  lui  Ionică  cum  te  simţi  pentru  că  a  spus  că  eşti   prost”.       Obiectivul  de  învăţare  -­‐  să  exerseze  abilitatea  de  a  se  focaliza    pe  ce  a  făcut  copilul  bine  la   tablă.  va  fi  mult  mai  predispus  să  reacţioneze  printr-­‐o  pedeapsă.  de  proastă  creştere    sau  ca  o  sfidare  sau  un   atac  la  persoană.     Aplică   consecinţa   logică   pentru   încălcarea   regulii:   Pentru   că   ai   folosit   cuvinte   nepotrivite   acum  vei  sta  3  min  la  locul  de  liniştire.  jigneşte.   Se   raportează   la   experienţa   celuilalt   copil   şi   schimbă   perspectiva   pentru   a   identifica   consecinţele   emoţionale   ale   comportamentului   lui:   „Ai   spus   despre   .   Să  intre  în  lupte  de  putere  cu  cadrul  didactic.     Cum  reacţionează  adultul  ?  Adultul  reacţionează  în  acord  cu  obiectivele  de  învăţare.  ceartă.  iritare..  te-­‐a  făcut  prost  sau  altcumva  tu  cum  te-­‐ai   simţit?”   Face  apel    la  regulă:  „Regula  este  să  folosim  cuvinte  potrivite  la  adresa  celorlalţi”   Transmite   mesajului   că   fiecare   om   face   greşeli   iar   asta   nu   însemnă   că   este   prost.  critică.   Atunci   când  greşeşti  însemnă  că  mai  ai  unele  lucruri  de  învăţat.   Modul  în   care   reacţionează   adultul   când   se   confruntă   cu   un   astfel   de   comportament   depinde   de   modul  în  care  el  a  învăţat  îl  semnifice.   81     .   că   este   prost.     Cum   gândeşte   adultul?   Când   adultul   priveşte   comportamentul   de   etichetare   şi   evaluare   negativă  a  celorlalţi  ca  pe  un  semn  de  răutate.   Când   cineva  a  folosit  un  cuvânt  nepotrivit  faţă  de  tine.  îl  scoate  la  tablă).  să  vadă  greşeala  ca  pe  un  context   de  învăţare  şi  nu  ca  pe  o  catastrofă.     Cum  poate  să  răspundă  adultul  în  acord  cu  obiectivele  de  învăţare?   Observă    şi  numeşte    emoţia  identificată:  „Observ  că  eşti  trist”..

  Doamna   profesoară   îi   spune   să   înceteze   şi   Mircea   îi   răspunde   că   nu   vrea.   Doamna   profesoară   îl   ameninţă   că   îi   pune   4   în   catalog.      Doamna   profesoară   spune   elevilor   să   scoată   caietele   şi   să   lucreze   independent   trei   exerciţii   din   culegere.   Mircea   ţipă   şi   îi   spune   să   îl   lase   în   pace  că  nu  o  suportă.   Exemplu  de  invăţare  4:   Mircea  este  în  clasa  a  V-­‐a  şi  este  la  ora  de  matematică.     În   cazul   de   faţă.   comportamentul   lui   Mircea     a   fost   intensificat   de   modul   în   care   d-­‐na   profesoară  a  reacţionat  la  lipsa  lui  de  complianţă.         Mircea  spune  ”nu  vreau.   Mircea   se   întorce   la   colegul   din   spate   şi   îi   împinge   caietul   cu   cotul...  „  îmi  pierd  autoritatea  în  faţa  elevilor”       teamă   furie   evitare  atac       82   .     Vârsta  şcolară  mare  (10-­‐14  ani)   Lipsa   de   complianţă   a   elevilor   este   una   dintre   cele   mai   frustrante   şi   costisitoare   ca   timp   probleme   de   comportament   cu   care   cadrele   didactice   trebuie   să   se   lupte   zilnic..   ceea   ce   creşte   probabilitatea   ca   el   să   reacţioneze   printr-­‐un   comportament   agresiv   sau   de   evitare:   „Mircea   refuză   să   se   supună   solicitării   pentru   că.   să   identifice   modalităţi   adecvate   de   semnalare  a  faptului  că  cineva  a  făcut  o  greşeală)..  lasă-­‐mă  în  pace”.   Cum  interpretează  adultul  comportamentul  copilului?  Profesorul  îşi  explică  comportamentul   elevului   ca   fiind   o   sfidare   sau   un   atac   la   persoană.  Refuză  să  facă  sarcina   Anticiparea  unor  consecinţe  negative  asupra  propriei  persoane   „scap  clasa  din  mână”.”     Comportamentul   lui   Mireca   este  văzut  ca  fiind  un  atac  la  persoană  şi  prin  urmare  profesorul  va  fi  mai  înclinat  să  apeleze   la  strategia  de  supravieţuire  de  tipul  „luptă  sau  fugi”  care  se  traduce  fie  în  comportamente   de  evitare  fie  de  atac.   Reacţia  cadrului  dicactic  -­‐  context  de  învăţare  a  comportamentelor  nepotrivite.   Identifică   soluţii   de   ameliorare   a   situaţiei   (ex..  „  toţi  o  să  facă  la  fel”.   Tipul   de   reacţie   a   cadrului   didactic   conduce   la   intensificarea   sau   diminuarea   comportamentelor   agresive  ale  elevilor.   cântă   şi   bate   la   tobe   în   bancă.   vrea   să   mă   enerveze.   mă   sfidează..

 iar  la   adult   întăreşte   comportamentul   de   evitare.   cât   şi   asupra   comportamentului  elevului  în  sensul  că  la  elev  întăreşte  răspunsurile  de  tip  rezistent.     Cum   interpretează   adultul   comportamentul   copilului?   Adultul   identifică   comportamentul   elevului   copilului   ca   un   rezultat   al   unei   autoeficacităţi   scăzute   şi   a   deficitului   de   tolerare   a   frustrării  rezultate  din  perceperea  unor  abilităţi  scăzute  în  raport  cu  sarcinile  pe  care  le  are     83   .   se   constată   că     refuzul   elevului   ineficient   gestionat   operează   simultan   atât   asupra   comportamentului   profesorului.     Se  întâmplă  uneori  ca  profesorii  să  evite  să  dea  sarcini  sau  să  solicite  implicarea  elevilor  care   sunt   necomplianţi.   îl   dă   afară   de   la   oră)       Reacţie  pasivă     îl   lasă   să   facă   ce   vrea:   fă   ce   vrei   „important   este   să  fie  linişte  ca  eu   şi   ceilalţi   să   putem  să  lucrăm   Reacţia   agresivă   este   acceptată   ca   modalitate   de   rezolvare   a   problemelor     Reacţia   agresivă   este   o   modalitate   de   a   evita   implicarea   în   sarcinile   care   sunt   percepute   ca   fiind   prea   grele   sau   plictisitoare.     Consecinţa   care   rezultă   este   că   elevul   care   refuză   în   mod   frecvent   să   se   implice   în   sarcinile   şcolare   pierde   oportunităţi   importante   de   a   învăţa  şi  foloseşte  strategia  reacţiilor  agresive  ca  o  modalitate  de  a  evita  sarcinile  şcolare.     Reacţia  cadrului  didactic  congruentă  cu  nevoia  de  învăţare  a  copilului.   În   practica   curentă.   Ce   se   Cum   întâmplă?   interpretează   cadrul   didactic?     Mircea       împinge   cu   cotul  caietul   colegului                 cântă   şi   bate  la  tobe   în  bancă   răspunde  că   nu   vrea   să   facă   exerciţiile   ţipă   şi   spune   să   îl   lase   în   pace   că   nu   o   suportă     „Mă  sfidează”     „Vrea   să   mă   enerveze”   „Scap   clasa   din  mână”   „Toţi  o  să  facă   la  fel”   „Îmi   pierd   autoritatea   în   faţa  elevilor”     Cum   se   Cum  reacţionează   Ce   mesaje   simte   cadrul  didactic   transmite   cadrul   cadrul   didactic   prin   didactic?   reacţiile   pe   care   le   are  ?   furie               teamă     Reacţie  agresivă:   ridică  tonul   ameninţă   (îi   pune   4.   Ambele  tipuri  de  reacţii  (de  evitare  sau  de  atac)  care  apar  în  contextul  acestei  interpretări   (“elevul   mă   sfidează”)   au   rolul   de   a   menţine   şi   amplifica   cmportamentele   de   opoziţie   ale   elevului.

  şi   nu   de   încetare   a   alteia   (precizarea    a  ceea  ce  trebuiesă  facă  şi  nu  ce  să  nu  facă):     Mircea  deschidem  manualul  la  pagina..  de  a-­‐ şi  testa  propiile  abilităţi  de  a  face  o  serie  de   sarcini  care  la  prima  vedere  sunt  evaluate  ca   fiind  „prea  grele  şi  plictisitoare”.   de  rezolvat.     Exemplu  de  preferat  :  Mircea  te  rog  să  scrii  împreună  cu  colegii  tăi.  nu  o  să  îţi   termini   exerciţiile..  nu  înţelege.     Cum  reacţionează  adultul  ?  Adultul  reacţionează  în  acord  cu  obiectivele  de  învăţare.   Învăţarea   şi   exersarea   abilităţii   de   solicitare   a   ajutorului   (acest   lucru   are   rolul   de   a     oferi   atenţie   şi   de   a   reduce   percepţia   negativă   asupra   sarcinii   datorită   explicaţiilor   oferite   sau   84     .           Exemplu  de  evitat:  “Mircea.     Cum  se  simte  adultul?  Îşi  menţine  calmul.   este   plicitisit.  consideră  exerciţiile  dificile  şi  are  impresia  că  nu  le  poate   rezolva.  ţi-­‐am  spus  de  o  sută  de  ori  să  scrii.   iniţiere   a   sarcinii.   Comunicarea  de  instrucţiuni  simple  fără  a  face  reproşuri.  În  acest  caz  Mircea  foloseşte  comportamentul  de  refuz  ca   mijloc  în  încercarea  de  a  scăpa  de  o  situaţie  potenţial  negativă  (percepe  exerciţiile  ca  fiind   dificile  şi  consideră  că  nu  poate  să  le  facă)./     Exemplu  de  preferat:  „Începe  să  scrii”     Exemplu  de  evitat:  “Încetează  să  mai  vorbeşti  cu.   sarcinile   şcolare   şi-­‐au   pierdut   funcţia   de   întărire   pentru   el.   Să   nu   te   mai   prind   că   te   comporţi  aşa!”   Utilizarea  unui  ton  scăzut:     Accentuarea   momentului   de   începerea.   Te-­‐aş  putea  ajuta  cu  ceva?  Vrei  să  vorbim  în  pauză  sau  după  ore”.   bate   cu   palmele   în   bancă).  Pentru  a  avea  o  reacţie  care  să  îl  ajute  pe  elev  să   se   implice   în   activitatea   şcolară   este   foarte   important   să   identificăm   acurat   care   este   motivul  din  spatele  comportamentului  şi  ce  anume  doreşte  să  obţină  elevul  comportându-­‐ se  astfel..       Obiectivul  de  învăţare  -­‐  să  exerseze  abilitatea  de  a  se  focaliza    pe  ceea  ce  are  de  făcut..  Ex.   nu   înţelege   solicitarea.   Exprimarea  preocupării  faţă  de  modul  în  care  se  simte  elevul:  „Pare  că  ceva  te  deranjează.   Ce   ţi-­‐e   atât   de   greu   să   faci   ceea   ce-­‐ţi   spun.   Cum  poate  să  răspundă  cadrul  didactic    în  acord  cu  obiectivele  de  învăţare?   Captarea   atenţiei   elevului   şi   exprimarea   clară   a   solicitării   (pronunţarea   numelui   stabilirea   contactul   vizual   înainte   de   a   face   solicitarea):   „Mircea   te   rog   să   scoţi   caietul   şi   să   scrii   exerciţiile  din  culegere„.  Ai  rămas  în  urmă.  ameninţări  sau  etichetări.   O   astfel   de   interpretare   ajută   cadrul   didactic   să   adopte   o   reacţie   care   să   furnizeze   un   context   adecvat  de  învăţare  pentru  elev.”   Lipsa   de   complianţă   apare   adesea   când   elevul   nu   poate   să   realizeze   sarcinile.”   Ignorarea   comportamentelor   minore   manifestate   de   Mircea   (cântă..“..

    Exemplu   de   învăţare   5:   Dan   este   elev   în   clasa   a   V-­‐a.   Stabilirea   unei   recompense   imediate   care   să   urmeze   efectuării   sarcinii:   „După   ce   termini   de   rezolvat  exerciţiile  primeşti  5  minute  de  pauză.  în  timpul  pauzei.   Maniera   în   care   cadrele   didactice   răspund   la   reacţiile   agresive   manifestate   de   elevi.  astfel  încât  acesta  să   le  realizeze  independent:  „Termină  de  făcut  operaţiile  şi  peste  5  minute  vin  să  văd  cum  ai   lucrat”.  mulţumesc  că  ai  făcut  ce  te-­‐am  rugat”   Accesibilizarea   sarcinii   de   lucru   (împărţirea   sarcinii   în   subsarcini.   Reacţia   lor   imediată   modelează   comportamentul   elevilor   în   sensul   învăţării   unor   comportamente   alternative   care   să   înlocuiască   reacţiile   agresive   sau   în   sensul   menţinerii   şi   amplificării   comportamentelor   agresive.  mulţumesc  că  ai  făcut  ce  te-­‐au  rugat”.  aleargă  pe  culoarul  dintre  bănci.  îndreptându-­‐se  spre   uşă.   învaţă  esă  ceară  ajutor  în  mod  adecvat.   George.   Valorizarea   elevilor   care   urmează   instrucţiunile:   „Bravo.”   Reatragerea  treptată  a  nivelului  de  asistenţă  în  rezolvarea  exerciţiilor.  în  diferite  situaţii  din  clasă.   adaptării   sarcinilor   la   nivelul   lui   de   înţelegere):   „Când   ai   nevoie   de   ajutor   te   rog   să   soliciţi   acest  lucru  ridicând  un  deget  sus”.  Dan  aleargă  după   el  şi  îi  trage  un  pumn.  George  îl  împinge  din  calea  lui.   Ce  învaţă  elevul    din  această  experinţă?   înţelege  că  adulţii  sunt  de  încredere  şi  sunt  disponibili  pentru  a  oferi  ajutor  atunci  când  li   se  cere  acest  lucru.  „  Mircea.   are   rezultate   bune   la   învăţătură.   iniţierea   implicării   în   sarcină  pornind  de  la  sarcinile  cele  mai  uşoare  care  permit  obţinerea  succesului  şi  creşeterea   treptată  a  gradului  de  dificultate).   Profesorii   sunt   de   multe   ori   martorii   unui   astfel   de   incident.  Când  trece  prin  dreptul  băncii  lui  Dan.   învaţă   să   aibă   încredere   în   propriile   capacităţi   de   a   face   faţă   sarcinillor   şcolare   care   necesită  efort  mental  susţinut  (creşte  autoeficacitatea).  depinde  de  modul  în  care  aceştia  explică  şi  intepretează   modul  în  care  ei  se  comportă.   îşi   testează   propiile   abilităţi   de   a   face   o   serie   de   sarcini   pe   care   la   prima   vedere   le     evaluează  ca  fiind  „prea  grele  şi  plictisitoare”.     Reacţia  cadrului  didactic  -­‐  context  de  învăţare  a  comportamentelor  nepotrivite.     85   .   Oferirea   de   alternative   privitor   la   modul   de   efectuare   a   sarcinii   dacă   sarcina   depăşeşte   nivelul  actual  de  achiziţii  (a  face    sarcina  în  întregime  sau  jumătate  cu  asistenţă).  colegul  său.   sunt   foarte   încântată   de   modul   în   care  lucraţi”.   Lăudarea  elevului  pentru  implicarea  în  efectuarea  sarcinii  (complierea  la  solicitare):   „  Mircea.

 În  acest  caz.   Ce   se   Cum   Cum   se   Cum   reacţionează   Ce   învaţă   elevul   din   reacţiile   întâmplă?   interpretează   simte   profesorul?   cadrului  didactic?   profesorul?     profesorul ?   George   „Este   furios   Reacţie  agresivă     Să   exprime   furia   prin   împinge     obraznic”   pedepseşte   comportamente  agresive     „Este   prost   ridică  tonul.  Reacţia  agresivă  a  profesorului  funcţionează  mai   degrabă   ca   o   modalitate   de   autoreglare   emoţională   (de   liniştire.  ameninţare)   indisciplinat”   Pedepseşte       Răspunsul   agresiv   al   cadrului   didactic   la   situaţia   în   care   sunt   implicaţi   cei   doi   elevi   este   o   reacţie  la  propria  sa  emoţie.  Cadul  didactic  se  simte  furios  şi  are  un  comportament  care  îl   ajută  să  îşi  elimine  disconfortul  personal.   Cât   de   eficientă   este   acest   tip   de   reacţie   din   perspectiva   nevoii   de   învăţare   a   celor   doi   elevi?  Ineficienţa  reacţiei  agresive  manifestate  de  profesor    rezultă  din  faptul  că:     este   o   reacţie   la   emoţia   de   disconfort   a   profesorului   care   se   centrează   pe   eliminarea   disconfortului  personal  şi  nu  pe    nevoia  de  învăţare  a  celor  doi  elevi.   Cum   interpretează   adultul   comportamentul   copilului?Reacţia   cadrului   didactic   faţa   de   comportamentul   celor   doi   elevi   este   determinată   de   modul   în   care   el   percepe   şi   intepretează  reacţiile  lor.   „Este   Ameninţă   ridicarea  tonului.  modul  în  care  Dan  şi  George  se  comportă  este  văzut   ca   un   semn   de   „proastă   creştere   şi   lipsă   de   educaţie”.   Acest   tip   de   intepretare   adesea   determină  un  răspuns  agresiv  din  partea  cadrului  didactic.       86   .   de   eliminare   a   disconfortului)  şi  mai  puţin  ca  o  intervenţie  care  are  în  vedere    nevoia  de  învăţare  a  elevilor.   validează   reacţia   agresivă   ca   răspuns   la   emoţia   de   furie   (exprimarea   furiei   de   către   profesor   prin   intermediul   comportamentelor   agresive   transmite   elevilor   mesajul   că   acest   mod   de   răspuns  este  acceptat  social).   Să   reacţioneze   la   fel   într-­‐o   crescut”   ameninţă   situaţie  similară  viitoare     Dan  loveşte   „Este   Furios   Reacţie  agresivă     Să   reacţioneze   agresiv   atunci   cu  pumnul   obraznic”   Ridică  tonul   când   este   furios   (etichetare.     întăreşte   ideea   că   o   problemă   sau   dificultate   socială   se   rezolvă   printr-­‐un   comportament   agresiv  întrucât  elevii  învaţă  să  rezolve  problemele  prin  observarea  şi  imitarea  adulţilor  din   contextele  lor  de  viaţă.

  Ce   se   Cum   Cum   se   Cum   reacţionează   Ce   învaţă   elevul   din   întâmplă?   interpretează   simte   profesorul?   reacţiile   cadrului   profesorul?     profesorul?   didactic?   George   „Copiii   se   mai   Acceptare     Reacţie  pasivă   Este   acceptat   să   împingi   împinge     împing.   Un   alt   mod   de   interpretarea   a   acestui   comportament   este:   „..  nu  e  ceva   Ignorare     pentru   a-­‐ţi   atinge   scopul   grav”   propus:  „să  ajungi  primul   „Nu   mă   bag   la  uşă”     pentru   că   aşa   îi   învăt   să   îşi   rezolve   singuri   problemele”   „Sunt   obrăznicii   mărunte   nu   are   rost   să   mă   complic”   Dan   „Nu   are   rost   să   Teamă     Reacţie  pasivă   Este  potrivit  să  îţi  exprimi   loveşte   cu   mă   bag.   Cu   toate   astea.   reacţiile   agresive   în   forme   mai   uşoare   de   tipul   împinsului   sau   bruscării   sunt   considerate   ca   fiind   tipuri   de   comune   de   interacţiune   specifice   tuturor   copiilor.   aceste   forme   uşoare   reprezintă   stadiile  incipiente  ale  formelor  mai  grave  de  tipul  violenţei  fizice.   În   realitate...   dacă   Ignorare   furia  lovind  cu  pumnul.  considerându-­‐se  că  fac  parte  dintr-­‐un   aşa-­‐numit   obişnuit   pedagogic   de   fiecare   zi.   oferirea   contextelor   este   doar   o   condiţie   necesară   dar   nu   şi   suficientă     pentru   87     .  ele  trec  neobservate.   Aşa   se   explică  că  de  cele  mai  multe  ori.   o   condiţie   esenţială   pentru   dezvoltarea   abilităţilor   de   interacţiune   socială   şi   rezolvare   adecvată   a   conflictelor   este   oferirea   de   contexte   care   să   permită   exersarea   lor.  ei  se  împacă  ”.  Este  adevărat   că.copiii   se   mai   împing   uneori.     pumnul   intevin   o   să   facă   şi  mai  rău”   „Lucrurile   pot   degenera   şi   o   să   mă   pună   într-­‐o   ipostază   proastă   în  faţa  clasei„   Reacţia   pasivă   este   susţinută   adesea   de   convingerea   că   pentru   a   învăţa   să   facă   faţă   dificultăţilor   cu   care   se   confruntă   elevii   au   nevoie   să   fie   puşi   în   situaţia   de   a   se   descurca   singuri  (  „Nu  mă  bag  pentru  că  aşa  îi  învăt  să  îşi  rezolve  singuri  problemele”).   Deseori.aşa  sunt  toţi  copiii.  ei  se  bat..

    Cum  poate  să  răspundă  cadrul  didactic    în  acord  cu  obiectivele  de  învăţare?   Observă    şi  numeşte    emoţia  identificată  „Observ  că  eşti  trist”.   de   ajutorul   suportiv   al   adulţilor.   Face   apel     la   regulă:   „Regula   este   să   spui   în   cuvinte   cum   te   simţi   atunci   când   eşti   furios”.  tu  cum  te-­‐ai  simţit?”.     Reacţia  cadrului  didactic  congruentă  cu  nevoia  de  învăţare  a  copilului.   Validarea  emoţilor  celor  doi  elevi  şi  identificarea  unor  modalităţi  adecvate  de  exprimare.   Încurajează  exprimarea  emoţională:  „Spune-­‐i  lui  Dan  cum  te  simţi  pentru  că  te-­‐a  lovit”.   au   nevoie   permanent.   dezvoltarea   abilităţilor   sociale.   fără   a   eticheta   sau   spune   cuvinte  nepotrivite  la  adresa  celuilalt:  „Regula  este  fiecare  vorbeşte  despre  el.   Pentru   ca   elevii   să   înveţe   şi   să   manifeste   comportamentele   de   interacţiune   socială   şi   de   rezolvare   adecvată   a   dificultăţilor   cu   care   se   confruntă.   Oferă   posibilitatea   fiecărui   elev   să   vorbească   depre   cum   se   simte.  nu  aveţi  bun  simţ!”)  cât  şi  reacţia  de  ignorare  („Nu   mă  bag  pentru  că  aşa  îi  învăt  să  îşi  rezolve  singuri  problemele””)  sunt  comportamente  ale   adulţilor   care   menţin   şi   amplifică   comportamentele   agresive   ale   elevilor.   în   special   în   faza   de   învăţare.   Sprijină   înţelegerea   consecinţelor   propriilor   comportamente   asupra   celuilalt   elev:   „Într-­‐o   situaţie  similară  când  cineva  te-­‐a  împins.„Într-­‐o  situaţie  similară  când   cineva  te-­‐a  lovit.   88     .  tu  cum  te-­‐ai  simţit?”.”.     Abordează  situaţia  ca  pe  un  context  de  învăţare  şi  nu  ca  pe  o  catastrofă  sau  „problemă”.   acum   ne   liniştim!”.   În   absenţa   acestui   sprijin   elevii   recurg   de   cele   mai   multe  ori  la  comportamentele  exersate  cel  mai  des.   deoarece   furnizează   doar   premisele   exersării   lor.   Atât  reacţia  agresivă  („Nu  vă  este  ruşine.   Oferă  elevului  care  a  fost  lovit  posibilitatea  de  a  vorbi  primul.   Sumarizează    informaţia  primită:  „  Înţeleg  că  eşti  trist  pentru  că  Dan  te-­‐a  lovit”.   Relaţionează  emoţia  cu  contextul    „Ce  s-­‐a  întâmplat?”.   Reacţionează   imediat   şi   sprijină   elevii   să   se   oprească   din   ceea   ce   fac   „stop..   Aplică   consecinţa   logică   pentru   încălcarea   regulii   (se   sancţionează   comportamentul   şi   nu   emoţia  elevilor):„Pentru  că  ai  lovit  acum  vei  sta  3  minute  la  locul  de  liniştire  sau  ai  pierdut  1   leu  din  banii  de  buzunar  (vor  intra  la  fondul  clasei)”.  care  se  prezintă  sub  o  formă  agresivă.   Ele   nu   oferă   un   context   adecvat   de   învăţare   deoarece   nu   le   furnizează   elevilor   alternative   potrivite   de   comportament  care  să  înlocuiască  reacţiile  agresive.   Este    atent  la  emoţiile  elevilor  şi-­‐i  încurajează  să  vorbească  despre  cum  se  simt  înainte  de  a   identifica  o  soluţie  de  rezolvare  a  problemei..„Regula  este  să  să  spui  în  cuvinte  celuilalt  să  îţi  facă  loc  să  treci”.   Se   raportează   la   experinţa   celuilalt   copil   şi   schimbă   perspectiva   pentru   a   identifica   consecinţele  emoţionale  ale  comportamentului  lui:  „Înţeleg  că  l-­‐ai  lovit  pe  George”.

.”   Emoţiile   neplăcute   se   pot   exprima   prin   intermediul   cuvintelor.     Există   modalităţi   de   exprimare   a   emoţiilor   potrivite   şi   nepotrivite.  copiii  au  nevoie  de  un  timp  mai  mare  în  care  să  vorbească   despre  modul  în  care  se  simt  în  acel  moment.   Elevii   sunt   sprijiniţi    să  cunoască  care  sunt  consecinţele  emoţionale  şi  sociale  ale  comportamentelor  lor   (cum  se  simt  ceilalţi  când  noi  ne  comportăm  într-­‐un  anume  fel.   Pentru   dezvoltarea   unor   tipare   eficiente   de   comunicare.     Dan  este  normal  să  fii  furios.   Comportamentele   noaste   au   o   serie   de   consecinţe   sociale   şi   emoţionale.  pentru  că  sunt  furios.       Care  sunt  aspectele  cele  mai  importante  la  care  este  important  să  fiţi  atenţi  în  calitate  de   cadru  didactic?   În   practica   curentă   cadrele   didactice   au   tendinţa   de   a   identifica   imediat   o   soluţie   pentru   rezolvarea  situaţiei.   89     .  Prin  reacţia  sa.  cadrul  didactic  validează  emoţiile  elevilor   (transmite   mesajul   de   acceptare   a   lor   ca   fiind   fireşti   şi   comune   tuturor)   dar   invalidează   comportamentul  elevilor  (sancţionează  modul  în  care  Dan  şi-­‐a  exprimat  furia  iar  George  şi-­‐a   rezolvat  problema).   George   este   firesc   să   fii   nerăbdător   să   ieşi   în   pauză   dar   ce   poţi   face   diferit   data   viitoare       când  te  vei  grăbi  şi  un  coleg  îţi  va  sta  în  cale?   Solicit  în  cuvinte  că  vreu  să  trec.   Elevii   sunt   sprijiniţi   să   exprime  emoţiile  resimţite  cu  ajutorul  cuvintelor  adecvate..  în  cazul  în  care  îl  lovesc.  dar  cum  poţi  să  exprimi  această  emoţie  altfel?   Spun  în  cuvinte  cum  mă  simt     Ce  învaţă  elevii  din  acestă  experientă?   Emoţiile  lor  sunt  fireşti  şi  normale.  care  sunt  costurile  pe  temen   lung  şi  scurt  al  modului  în  care  ne  comportăm  cu  ceilalţi)     În  concluzie.   Elevii   sunt   sprijiniţi   să   cunoască   care   sunt   modalităţile   adecvate   şi   neadecvate   de   exprimare   a   emoţiei   de   furie.   Săspun  „scuze  a  fost  din  greşeală”.   cadrele   didactice   au   nevoie   să   înveţe:   Să  aibă  reacţii  cu  mesaj  de  învăţare  pentru  copil.  În  realitate.  este  nepotrivit  să-­‐i  lovesc  sau  să-­‐i  rănesc   pe  ceilalţi.   „Este  potrivit  să  spun  celorlalţi  că  „  SUNT  FURIOS!”.   Să   adopte   comportamente   care   să   fie   conforme   cu   obiectivele   supraordonate   de   învaţare   şi   în  contradicţie  cu  emoţiile  personale.   Să  identifice  şi  să  utilizeze  strategii  de  autoreglare  emoţională  care  să  se  manifeste  în  afara   contextului  relaţiei  cu  copilul.

  De   exemplu.  ele  impiedică  performanţa  cognitivă  deoarece  au  o   orientare   predominant   pe   elemente   care   au   legătură   cu   situaţia   de   pericol.  2000):pentru  a  fi  atent.     Ea   este   implicată   în   activităţile   intenţionate   (sarcinile   de   lucru)   sau   în   procesele   de   planificare   (ex.   planificarea   lucrurilor   care  sunt  de  făcut).   modificarea   respitaţiei   etc)   are   un   rol   esenţial   în   mobilizarea   organismului   pentru   a   face   faţă   situaţiilor   de   pericol.     Atenţia  este  volutară  şi  involuntară.  care  influenţează  calitatea   comunicării  cadru  didactic  –  elev       Câteva   particularităţi   de   dezvoltare   aatenţiei   în   procesul   de   comunicare   interpersonală     A   fi   atent   presupune   să   ignori   o   serie   de   aspecte   pentru   a   putea   să   gestionezi   eficient   pe   cele  considerate  a  fi  importante  pentru  ceea  ce  faci.   ţipătul   poate   să   declanşeze   atenţia   involuntară.       Particularitati  ale  dezvoltării  cognitive  a  copilului.)   sau   de   subactivare   (starea   de   somnolenţă)   afectează   capacitatea   de   a   fi   atent   la   ceea   ce   faci.   îl   face   să   se   simtă   vinovat.   Atenţia   activă   voluntarăse   asociază   cu   conceptul   de   interes   şi   are   legătură   cu   gradul   de   importanţă   sau   semnificaţie   pe   care   îl   are   un   stimul   pentru   o   persoană.   furie   etc.).  Starea  de  hiperactivare  pe  care  oamenii  o  experienţiază  în  situaţii  în  care   trăiesc   emoţii   intense   de   disconfort   (frică.  auz   etc.  Întrebarea  comună  „de  ce  ai  făcut  asta?”  este  ineficientă  deoarece  incriminează   copilul.   La   vâstele   mici.   de   la   activare   către   focusarea  atenţiei(De  Gandi.   O  altă  situaţie  tipică  este  cea  în  care  adultul  întreabă  copiii  despe  cauza  felului  în  care  s-­‐au   comportat.   procesele   atenţionale   operează   pe   un   continuum.   O   întrebare   eficientă   care   oferă   copilului   posibilitatea   de   a-­‐şi   exprima   emoţiile   este  „Ce  s-­‐a  întâmplat?”   În  orice  situaţie  în  care  apare  un  comportament  neadecvat    cadrul  didactic  trebuie  să  fie   atent:   să   observe   emoţia   copiilor   şi   să   o   traducă   în   cuvinte.   Deşi   în   acest   caz   abilităţile   atenţionale  se  ascut  şi  devin  eficiente.   Atenţia  involuntară  este  definită  ca  fiind  imediată  sau   reflexivă  şi  se  leagă  de  acţiunea  directă  a  unui  stimul  asupra  sistemului  senzorial  (văz.   să   facă   apel   la   reguli   (regula   ghidează   comportamentul   copilului  într-­‐o  situaţie  socială).   ignorând   alte   aspecte  relevante  pentru  ceea  ce  trebuie  să  facă  copilul  în  acel  moment.   să   faciliteze   exprimarea   emoţională   -­‐   „ce   s-­‐a   întâmplat?”.   Activarea   fiziologică   puternică   (creşterea   bătăilor   inimii.  De  exemplu  dacă   90     .   îl   determină   să   intre   în   defensivă   sau   să   dea   vina   pe   altcineva.  copilul  are  nevoie  de  o  stare  optimă  de   activare  fiziologică.

 etc)  sau  voluntar  (are   legatură  cu  interesul  copilul.Pragul   de   alertare  diferă  de  la  o  personă   la   alta.   motivaţia  şi  persistenţa  în  sarcină  sau  susţinerea  procesului  de  procesare  a  informaţiei.   În   consecinţă.   răspunsul   de   activare   poate   avea     loc   spontan.  Tranziţia  de  la  stare  de  trezire  la  o  stare  de  activare   optimă  care  facilitează  concentrarea  atenţiei  depinde  de  registrul  senzorial.   automonitorizarea  şi  autocontrolul  comportamentului.  cu  noutatea  şi  importanţa  sarcinilor).   atenţia   lui   este   predomaninat   îndreptată   pe   scanarea   acestor   elemente   care   au   legătură   cu   situaţia   percepută   ca   fiind   ameninţătoare.   Astfel   noi   suntem   mult   mai   responsivi   la   stimulii   senzoriali   atunci   când   suntem   în   starea  de  vigilenţă  (trezire)  decât  cînd  suntem  în  stare  de  adormire.   identificarea  şi  selectarea  informaţiilor  din  mediu.Sepoate   realiza   în   diferite   moduri.   un  copil  observă  semnale  ale  furiei  pe  faţa  cadrului  didactic  sau  interpretează  tonul  ca  fiind   ameninţător.   noi   nu   putem   să   diferenţiem   informaţia   relevantă   de   cea   nerelevantă.   manifestarea  interesului  pentru  stimulii  noi.   Nivelul   de   activare   operează   pe   un   continuum:   starea   de   activare   intensă   –   somnolenţă-­‐ somn  adânc.    În  contextul  clasei  de  elevi.In  funcţie  de  nivelul  de  activare  personal.  văz.     Activarea  proceselor  atenţionale-­‐  se  referă  la  activitatea  fiziologică  sau  comportamentală   care   depinde   de   schimbări   la   nivelul   sistemului   nervos   central.   obişnuirea  cu  stimulii  cu  care  intrăm  în  contact  mai  mult  timp  sau  nu  sunt  relevanţi  pentru   noi.   Sunt  copiii  care  au  nevoie   de   o   stimulare   mai   intensă   pentru  a-­‐şi  asigura  nivelul  optim  de  activare.      În   absenţa   abilităţii   de   a   fi   atenţi   la   ceea   ce   ni   se   întâmplă.   ignorând   indicaţiile   verbale   de   realizare   a   sarcinii   sau   realizarea   sarcinii   efective   ceea   ce   va   conduce   în   final   la   afectarea   modului  de  performare.  De  exmplu  o  persoană  care   este  în  stare  de  somnolenţă  va  fi  alertat  de  un  zgomot  puternic.   De   exemplu.   În   această   ordine   de   idei   sunt   copii   care   sunt   foarte   uşor   de   suprastimulat   de   zgomotele   din   contextul   experinţelor   de   zi   cu   zi   şi   pot   deveni   copleşiţi   de   aceste   lucruri.Răsunsul   de   91     .   involuntar   pentru   stimulii  care  acţionează  asupra  sistemului  senzorial  (auz.   Alertarea   este   procesul   prin   care   sub   acţiunea   unor   stimuli   (de   intensitate   mare   sau   care   sunt  noi)se  modifică  nivelul    de  activare.   capacitatea   noastră   de   a   fi   atenţi   se   poate  defini  prin  următoarele  aspecte:   un  nivel  optim  de  activare  fitiologică.  pipăit.  alţii  care  au  nevoie  de  o  intensitate  mai  redusă.   comportamentul   optim   de   acordare   a   atenţiei   poate   fi   menţinut   de   stimuli   adecvaţi   de   alertare.  persoanele  răspund  diferit  la  stimulii   senzoriali.   Alertarea  este  procesul  prin  care  se  creşte  nivelul  de  activare.  Sintemul  nervos   central   pregăteşte   individul   să   răspundă   la   stimulii   care   acţionează   asupra   lui.

    O   dată   ce   reflexul   de   orientare   a   fost   declanşat.   Dacă   stimularea   este   puternică.   O  primă  diferenţă  constă  în  faptul  că  reflexul  de  orientare  dispare  după  expunerea  repetată   la   un   stimul.   o   persoană   poate   să   îşi   poziţioneze   urechea   şi   să   reducă   activitatea   motorie   pentru   a  capta  un  mesaj  transmis  în  şoaptă.   dacă   stimularea   este   slabă.   Reflexul   de   orientare   apare   sub   acţiunea   stimulilor   de   intensitate   medie   sau   joasă.     Reflexul  de  orientare  are  atât  aspecte  biologice  cât  şi  psihologice(creşterea  bătăilor  inimii.    Este  o  încercare  funcţională  de  a  activa   sistemul  adecvat  de  recpeţie  pentru  a  crea  condiţiile  optime  pentru  percepţia  stimulului.   activarea   EEG)   ca   răspuns   la   contactul   cu   un   stimul   nou.  organismul  va  lucra  pentru  a  creşte  intensitatea  (ex  pupilele  se   dilată  pentru  a  creşte  fluxul  de  lumină).   Reflexele   de   apărare   sunt   foarte   rezistente  la  habituare..   Se   constată   o   creştere   a   senzitivităţii   la   stimulii   prezenţi.    Importanţa   biologică  a  acestui  reflex  este  evidentă.   sistemul   nervos   va   încerca   să   reducă   intensitatea.ce  se  întâmplă?”   Reflexul   de   orientare   este   esenţial   pentru   supravieţiuirea   noastră   ca   specie.   întrucât   apare   procesul   de   obişnuire.       Reflexul  de  orientare  sau  „ce  este?  .  astfel  încât  persoana  imediat  îşi  orientează  receptorul   adecvat  pentru  a  face  o  investigare  a  stimulului  care  a  promovat  schimbarea.  De  indată  ce  reflexul  de  orientare  a   fost   declanşat   decidem   dacă   facem   ceva   sau   nu.    Pavlov   afirma  ca  reflexul  de  orientare  aduce  organismul  mai  aproape  de  sursa  stimulării.   individul   este   pregătit   pentru   acţiune.   Un   mecanism   important  pentru  atenţie  este  noutatea  stimulului.    Mişcarea  iniţială  a  capului  pentru  a  avea  o  vedere  mai  bună  sau  a  auzi  mai  bine   este   urmată     de   reducerea   mişcărilor   corporale   pentru   a   diminua   zgomotul   de   fond   şi   a     92   .   activare  şi  alertare  este  adesea  văzut  ca  fiind  pasiv  şi  involuntar.  1969).     Prima   componentă   care   apare   este   orientarea   capului   sau   a   organului   receptor   către   sursa   stimularii.   întoarcerea   capului.     Un   alt   reflex   important   este   cel   de   investigare.  Manipularea  importanţei   stimulilor   specifici   poate   să   conducă   la   modificarea   capacităţii   de   alertare   faţă   de   stimulii   respectivi.  ne  activăm  atunci  când   se  produc  o  serie  de  modificări  în  contextul  senzorial.     Reflexul   de   orientare   este   primul   răspuns   al   organismului  la  orice  tip  de  stimul  (Sokolov.  Relexul  de  orientare  nu  este  întotdeuna  asociat  cu   comportamentele   de   investigare   dar   poate   fi   relaţionat   cu   atenţia   involuntară   pentru   schimbările   care   apar   în   contextul   imediat..     Acest   reflex   este   determinat   de   schimbările   importante  care  se  produc  în  context.  De  exemplu  ne  putem  obişnui  foarte  repede  cu  un  zgomot  de  fond   (ticăitul  ceasului)  dar  niciodată  nu  ne  vom  obişnui  cu  zgomotul  produs  de  un  pistol.  De   exmplu.   Când   este   prezent   un   stimul   prea   intens   se   pun   în   funcţiune  mecanismele  de  apărare.  Cu  alte  cuvinte.   dar   importantă  pentru  individ.

  cele   de   apărare   limitează   impactul   stimulului   asupra   organismului.De   exmplu.  În  acest  caz  copilul  are  nevoie  de  o  stimulare  mult  mai  intensă  pentru  a  declaşa   93     .   se   declanşează   reflexele   de   apărare.   Habituarea  se  defineşte  ca  descreşerea  a  răspunsului  la  un  stimul  ca  urmare  unor  stimulări   repetate.   După   un   timp   ne   obişnuim   cu   zomotul   şi   nu   mai   suntem   conştienţi   de   el.   Apropierea   sau   apariţia   comportamentelor   de   investigare   are   legătură  cu  importanţa  stimulului  pentru  fiecare  persoană.  El   va  avea  un  slab  reflex  de  orientare  şi  recţii  putenice  de  apărare  la  stimularea  tactilă.     Obişnuirea   şi   interesul.   Dezobişnuirea   se   realizează   când   atenţia   este   direcţionată   către   stimuli   după   ce   s-­‐au   operat   în   prealabil   o   serie   de   modificări   asupra   naturii   stimulului.   De   exemplu.   Dacă   intensitatea   stimului   devine   prea   mare   şi   determină   durerea.     Diferenţa   dintre   reflexul   de   orientare   şi   cel   de   apărare   este   faptul   că   primul   pregăteşte   organismul  pentru  a  accentua  percepţia  stimulului  iar  cel  de-­‐al  doilea  permite  o  creştere  a   pragului   de   percepţie.   Presupunândcă   o   monedă   cade   în   cuvă   în   timp   ce   maşina   spală.   Ea   reflectă   procesul   de   bază   al   ignorării   stimulilor   irelevanţi     şi   selecţionarea   celor   relvanţi   care   sunt   importanţi   pentru   supravieţuire  şi  care  necesită  atenţie  imediată.   sunetul   produs   se   schimbă.   observând   stimulii   specifici   care   determină   modul   lor   de   a   se   orienta   si   pentru   care   manifestă  interes.   Putem   spune   cât   de   inportant   este   un   stimul   pentru   o   persoană   anume   evaluând   intensitatea   şi   durata   orientării   persoanei   respective   către   acel   stimul.   creşete   acuitatea   vizuală.     Reflexul   de   orientare   aduce   organismul   în   contact   cu   stimulii.   Cel   de   orientare   creşte   senzitivitatea   receptorului   la   stimul.   Habituarea   este   un   proces   important   care   facilizează   adaptarea   la   mediu.   ne   concentrăm   atenţia  asupra  sunetului  pe  care  îl  face  maşina  de  spălat  în  primele  minute  când  a  început  să   funcţioneze.    De  exemplu  un  copil  care  nu  se  orientează  către  un  stimul  faţă  de  care   majoritatea   ar   reacţiona   poate   fi   considerat   ca   fiind   subreactiv   (cu   un   prag   mare   de   stimulare).     Putem   culege   o   mare   cantitate   de   informaţii   despre   modul   în   care   un   individ   învaţă.  veţi  avea  mai  mult  timp  pănă  să  vă  obişnuiţi  cu  noul   zomot.   O   caracteristică   importantă   a   reflexului   de   orientare   este   obişnuirea(copilul   nu   mai   răspunde   la   stimulare)   datorită   contactului   repetat   cu   stimulul.  Copiii   cu  o  astfel  de  problemă  adesea  vor  căuta  o  stimulare  tactilă  mai  intensă  (stâng  adulţii  sau   copiii  cu  putere)  dar  vor  avea  răspunsuri  neadecvate  la  stimulări  puternice  şi  dureroase  (râd   când  se  lovesc  sau  ignoră).  habituarea  se  va  produce  foarte  rapid.  Dacă  veţi  fi  interesat   de  ce  a  produs  modificarea  zgomotului.  Dacă  nu  apare  interesul.  se  va  orienta  mai  greu  şi  va  răspunde  doar  la  stimulări  tactile  intense.   un   copil   care   este   subresponsiv   la   stimularea  tactilă.   se  produce  o  dezobişnuire  şi  apare  orientarea  către  stimulul  modificat.

 ne  determină  nu  doar  să  ne  orientăm  şi  să   ne  menţinem  interesul  pentru  a  învăţa.   Aceşti   stimuli   sunt   distinctivi  şi  unici  în  relaţie  cu  ceea  ce  deja  ştim.  evenimente.  mai  complexi  şi  mai  interesanţi   cu   atât   aveme   nevoie   de   o   perioadă   mai   mare   să   intervină   obişnuirea.  În  timp  ce  informaţiile  care  vin  sunt  neuronal   codificate   sub   diferite   aspecte   este   posibil   ca   simultan   să   se   evalueze   caracteristicile   stimulului   pentru   a   determina   dacă   au   fost   experienţiate   anterior   şi   stocate   în   memorie   sau   94     .       Rolul  caracteristicilor  stimulului  în  procesul  atenţional.  oameni.  noi  informaţii  despre  mediul  în  care  ne  aflăm  dacă  putejm  ignora  stimulii  irelevanţi.   supriză   sau   incertitudine(Berzne.  Acest  lucru  este  valabil  pentru  orice  tip  de  stimulare:  tactilă.   Astfel   noi   putem   învăţa   mult   mai   eficient.  sarcini  care  au  elemente  de   noutate.   auditivă.   complexitate.   Asta   se   poate   întâmpla   deoarece   copilul   a   văzut   aceeaşi   jucărie   mai   mult   timp   (zi   de   zi   timp   de   trei   luni)   şi   nu   mai   este   interesat   de   ea.  durată.  Procesarea  inputului  la  nivel  cortical  conştient  este  posibilă  dacă  se  realizează  o   inhibare   a   celorlalte   activităţi   corticale   şi   subcorticale.   Noi  adesea  suntem  interesaţi  de  obiecte.  Uneori   întâlnim   copii   cu   întîrzieri   congnitive   care   par   a   fi   total   dezinteresaţi   în   anumite   activităţi.  Lipsa  de  habituare  apare  când  cortexul  cerebral   este  afectat.  Informaţiile  privind  intensitatea  stimulului.         Modelul   neuronal.     Deficitul  de  habituare  poate  apărea  deoarece  copilul  reacţionează  la  stimuli  irelevanţi  şi  nu   reţine   informaţiile   relevante   pentru   experienţa   de   învăţare   sau   stimulii   nu   se   potrivesc   cu   nevoile  cognitive  şi  senzoriale  ale  copilului.  calitatea  sau  ordinea   prezentării  sunt  transmise  în  lanţul  neuronal.     Obişnuirea   apare   rapid   când   stimulii   sunt   familiari.   Sokolov   propune   un   model   neuronal   care   arată   modul   în   care   caracteristicile   stimulului   sunt   stocate   în   memorie   în   timpul   concentrării   atenţiei.   1965).   Procesul   atenţiei   selective   este   intim   legat   de   structurile   de   la   baza   creierului   (sistemul   reticular   de   activare)   care   filtrează   inputul   senzorial   şi   modulează   stările   de   activare   fiziologică.   reflexul   de   orientare   şi   interesul   (ex.etc.  vizuală.  În  mod  obişnuit  noi  avem   nevoie  să  luăm  contact  de  mai  multe  ori  cu  un  stimul  nou  înainte  de  a  putea  să-­‐l  înţelegem   şi  să  ni-­‐l  reamintim.   au   o   durată   foarte   limitată   sau   foarte   lungă   sau   sunt   prezentaţi  în  succesiuni  rapide.   Ar   putea   de   asemenea   ca   jucăria   să   fie   prea   complicată   pentru   nivelul   de   dezvoltare   cognitivă   al   copilului   sau   caracteristicile   ei   să   nu   ofere  suficiente  informaţii  senzoriale  în  procesul  de  explorareal.    Cu  cât  sunt  mai  noi.   un   sunet   de   alarmă   mai   puternic   sau   o   lumină   mai   puternică).   Lipsa  de  orientare  ar  putea  apărea  când  stimulul  este  prea  complex  sau  prea  simplu.   S-­‐a   presupus   că   reflexul   de   orientare   este   nu   doar   un   răspuns   la   stimularea   curentă.   El   arată   că   expunerea  repetată  la  stimul  produce  o  reprezentare  neuronală.   coflict.

  De   exemplu.   descreşte   eficacitatea   funcţiilor   motorii   şi   mentale.   La  celălalt  capăt  al  continuumului  se  află  susţinerea  atenţiei  selective.   În   acest   caz   persoana   spune   „cunosc   acest   lucru.  Când  o  informaţie  nouă  este  introdusă.   Dezvoltarea   şi   susţinerea   atenţiei   selective   sunt   procese   care   se   învaţă   dar   care   sunt   susţinute   de   o   bună   funcţionare   a   sistemului  nervos.   sunt  noi.     Abilitateade   susţienere   a   atenţiei   este   o   prerechizită   importantă   pentru   procesarea   informaţiei.   să   scriem   un   raport).     Susţinerea  atenţiei  este  abilitatea  de  a  direcţiona  şi  focusa  activitatea  cognitivă  pe  stimulii   specifici.  zgomote)  şi  alţii  care  nu   reuşesc  să  rămână  în  sarcină  datorită  unui  stimul  distractor  minor  pe  care  nu  reuşesc  să  îl   ignore  (ex.   susţienrea   atenţiei   poate   fi   categorizată  în  trei  secvenţe  operaţionale  (Cohen.   reprezentarea   neuronală)   reflexul  de  orientare  se  declanşează.  Aceasta  are  legătură  cu  ceea  ce  căutăm  să  învăţăm  şi  cu  ignorarea  stimululor  care   nu   au   relevanţă   pentru   ceea   ce   facem   în   acel   moment.   reflexul   de   orientare   apare   când   stimulul   este   important   sau   semnificativ   pentru   persoană.   Pentru  a  fi  atent  şi  a  învăţa  noi  informaţii  din  mediul  extern.   să   organizăm   un   eveniment   social.   când   se   confuntă   cu   sarcini   noi   şi   dificile   (ex.   cafea).  Dacă  există  o   discrepanţă   între   informaţia   nouă   şi   memoriile   anterioare   (ex.  sistemul  nervos  caută  să  stabilească  dacă   ea  se  potriveşte    sau  nu  cu  informaţiile  care  există  deja  în  memoria  persoanei.  individul  trebuie  să  fie  treaz  şi   alert.  să   citim   ceva.   Această  etapă  este  cea  în  care  apare  orientarea  iniţială  sau  alertarea  la   stimul.       Focusarea  atenţiei  se  realizează  sub  diferite  forme  în  viaţa  de  zi  cu  zi.  Procesul  de  atragere  a  atenţiei  este  similar  cu  ceea  ce  am  discutat  anterior  legat  de   reflexul   de   orientare.   Motivaţia   sau   persistenţa   în   sarcină   variază   considerabil   de   la   copil   la   copil   şi   ţine   de   exerciţiul   pe   care   copilul   îl   are   în   acest   sens   şi   de   specificul   sarcinii   de   rezolvat.   Când   o   persoană   este   deprivată   de   somn.   Deşi   sunt   mai   multe   teorii   şi   definiţii   ale   atenţiei.   o   persoană   cu   aptitudini   tehnice     va   fi   mult   mai   motivată   să   citească   cărţi   tehnice   şi   mai   puţin   motivată   să   citească   cărţi   de   beletristică.  De  exemplu  sunt  persoane  care  au  o  bună  capacitate  de  concentrare  pe   sarcini  dificile  chiar  şi  într-­‐un  context  cu  mulţi  stimuli  distractori  (ex.   să   interacţionăm   cu   ceilalţi.  este  imporntan  şi  trebuie  să  fac  ceva”.   În   plus   faţă   de   reflexul   de   orientare   atragerea   atenţiei   implică   şi   o   95     .  noi  ne   susţinem  atenţia  pentru  a  acţiunile  şi  activităţile  pe  care  le-­‐am  planificat  sau  gândit  (ex.   ce   se   întâmplă?”.  Atunci  persoana  trăieşte  ceea  ce  la  nivelul  limbajului  se   exprimă   în   „ce   este.   Unele   persoane   au   nevoie   să   folosească   stimuli   externi   pentru   a   activa   un   nivel   optim   de   funcţionare   a   proceselor   atenţionale.  1972):   Atragerea  atenţiei.  bâzâitul  unei  insecte).             Un  alt  aspect  important  al  atenţiei  care  afectează  învăţarea  este    cantitatea  de  efort  pe  care   o   depunem   pentru   a   ne   susţine   atenţia   în   ceea   ce   facem.  De  exemplu.

 Astfel.     Aceşti   copii   ridică   probleme   cadrelor   didactice   din   perspectiva   unei   disticţii   privind   cauza   lipsei   lor   de   concentrare  (are  legătură  cu  nivelul  redus  de  motivaţie  sau  cu  dificultăţile  cognitive  sau  de   procesare  a  informaţiei  senzoriale).   Cadrele   didactice   folosesc   diferite   mesaje   pentru   a   facilita   comutarea   atenţei:   „   am   terminat.   sarcini   evenimente   care   sunt   importante   şi   noi.  obiecte.  Problemele  motivaţionale  se  pot  dezvolta  dacă  copiii  au   dificultăţi  cognitive  sau  senzoriale.   Astfel   motivaţia   joacă   un   important   rol   in   determinarea   modului   în   care   un   stimul   poate   să   menţină  concentrarea  atenţiei.   atragerea   atenţiei   are   legătură   cu   calitatea   naturii   stimulului.     Concentrarea   atenţiei.   Conceptul  de  comutarea  a  atenţiei  are  implicaţii  funcţionale.  copiii  cu  un  nivel  redus  de  motivaţie  vor  depune  un   efort   limitat   de   menţinere   a   atenţiei   indiferent   de   complexitatea   sarcinii.   Dimensiunile   stimulilor   care   atrag   atenţia   variază   de   la   o   persoană   la   alta   în   funcţie   de   experienţele   anterioare.   trecem   la   activitatea  sau  sarcina  următoare”.     96   .  el   ne  ajută  să  finalizăm  o  activitate  începută  şi  să  ne  mutăm  atenţia  pe  alta  nouă.   determinată  de  evenimente.   Fiecare   dintre   noi   avem   o   anumită   reactivitate   la   stimularea   senzorială   şi   anumite   dimensiuni   interne   şi   externe   care   sunt   importante  pentru  noi.       Fazele  atenţiei     Răspuns     Natura  stimulării     naturii   determinată   de   obiecte.   atragerea  atenţiei     calitatea   stimulului     concentrarea   atenţiei     comutarea   atenţiei       menţinerea  atenţiei     retragerea  atenţei  de  la   determinată   de   obişnuire   şi   de   stimul     corespondenţa  la  nivelul  memoriei.  complexe  şi  au   semnificaţie  pentru  persoană.  Astfel.   Similar   reflexului   de   orientare.    Astfel  avem   posibilitatea   să   stopăm   activitatea   de   concentrara   a   atenţiei   atunci   când   apare   oboseala   fizică  sau  mentală  sau  când  nivelul  de  activare  a  scăzut  şi  avem  nevoie  de  un  anumit  tip  de   stimulare   senzorială   pentru   a   ne   menţine   starea   de   activare   propice.   Noutatea   şi   complexitatea   sunt   cei   mai   puternici   mediatori   ai   menţinerii   atenţiei.   Această   etapă   apare   când   stimulul   este   nou   şi   reflectă   măsura   şi   durata  în  care  noi  ne  implicăm  în  activitatea  cognitivă  care  are  legătură  cu  un  anumit  stimul.   dimensiune   voluntară.  De  exmplu  un  copil  care  învaţa  mai  bine  prin  intermediul  canalului   auditiv   va   fi   mult   mai   captat   de   un   cântec   depre   părţile   corpului   decât   de   o   imagine   care   prezintă  corpul.   Când   sarcina   este   moderat   de   complexă   persoana   va   depune   un   efort   pentru   învăţare.   Comutarea  atenţei.   sarcini  care  sunt  noi.   activă.

  Toţi   avem   o   capacitate   limitată   de   procesare   a   informaţiei   şi   fiecare   dintre   noi   a   experimentat  situaţia  de  a  se  simţi  suprasolicitat  mental.   excuzând   alta.Atenţia   selectivă   activă   implică   depunerea   unui   efort   pentru   susţinerea   atenţiei   faţă   de   o   informaţie   selectată.   Cei   mai   mulţi  dintre  noi  am  trăit  situaţia  în  care  am  încercat  să  menţinem  o  conversaţie  la  telefon  cu   cineva  în  timp  ce  altcineva  ne  ţipa  în  ureche  (cine  este  şi  ce  vrea?).   În   viaţa   de   zi   cu   zi   susţinerea   atenţiei   are   un   rol   important   pentru   copii.    Alocarea  resurselor  mentale  este   influenţată  de  o  serie  de  factori  cum  ar  fi:   procesarea  sarcinii    impusă  de  activitate  (nr  de  alegeri  sau  de  decizii).   Ce  ne  ajută  să  depunem  efort   într-­‐o  sarcină?  Se  pare  că  există  o  multitudine  de  aspecte  care  contribuie  la  acest  lucru.  Acest  tip  de  atenţie   este  important  în  protecţia  împotriva  situaţiilor  de  pericol.       Rolul  efortului  în  sarcinile  care  necesită  susţinerea  atenţiei.  sarcinilor  pe  care  le  efectuează.   nivelul  de  activare.  Evenimentele  par  a  fi  ignorate  dar  sunt  înregistrate  şi  percepute.  jocul   liber    rezolvarea  sarcinilor  joacă  un  rol  important  pentru  procesul  de  învăţare  şi  modul  de   performare   a   sarcinilor.  Pe   de   o   parte   sunt   resursele   mentale   sau   structurile   mentale   care   ajută   persoana   să   proceseze   informaţia.   ceea   ce   permite   ca   atenţia   noastră   să   se   concentreze  pe  aspecte  ale  activităţii  care  sunt  mult  mai  complexe.   Când   două   sarcini   sunt   performate   concurenţial.     O   abilitate   învăţată   se     automatizează.   şi   are   la   bază   experinţele   anterioare   de   învăţare   sau   exerciţiul.   ignorând   stimulii   irelevanţi?   Acest   proces   poartă   denumirea   de   atenţie   selectivă.   apare   interferenţa   şi   afectează   performanţa   chiar   dacă   cele   două   sarcini   implică   structuri   diferite   de   procesare.   el   se   va   concentra   surprinderea   semnificaţiei   cuvântului   decât   să   depună   efort  pe  cum  să  scrie  fiecare  literă  în  parte.   Ea   are   atât   componente   voluntare   cât   şi   involuntare.   Un  alt  factor  care  ne  ajută  să  susţinem  efortul  pe  o  sarcină  este  automatizarea  abilităţilor   învăţate.   Atenţia  selectivă:  identificare  şi  selecţie     Ce   îi   permite   unui   copil   să   îşi   concentreze   atenţia     şi   să   o   menţină   în   sarcină.   Comportamentul   vigilent   este   un   tip   de   atenţie   selectivă   când   ne   focusăm   pe   stimuli   neobişnuiţi.   Ei   au   nevoie   să   acorde  atenţie  în  mod  adecvat  obiectelor.  Pe  măsură  ce  un  copil   învaţă   literele.     Dezvoltarea  atenţiei   97     .   Susţinerea  atenţiei  în  timpul  activităţilor  intenţionate  cum  ar  fi  manipularea  obiectelor.   Modul   în   care   suntem   atenţi   în   diferite   sarcini   cognitive   diferă   în   funcţie  de  natura  sarcinilor.   criteriile  de  definire  a  succesului  performanţei.   Ea   se   refră   la   abilitatea   de   a   selecta   şi   focusa   pe   un   anumit   tip   de   informaţii.   Atenţia   selectivă   pasivă   este   lipsită   de   efort.  evenimentelor.

 Vârsta  şcolarităţii  mici  (7  ani-­‐  10/11  ani)   Din   punctul   de   vedere   al   dezvoltării   atenţionale.   Pentru   a   identifica  care  este  sfera  de  interes  a    copilulului  preşcolar  este  nevoie  ca  el  să    fie  expus  în   prealabil   la   medii   cât   mai   variate   şi   să   înveţe   abilităţi   cât   mai   diverse.  de  capacitatea  de  a-­‐şi  organiza  activitatea   orientată  spre  un  scop.  E.   copiii   de   vârstă   preşcolară   apelează   la   strategii   nesistematice  sau  dezorganizate.   În   situaţia   în   care   preşcolarii   scanează   o   imagine.   există   trei   progrese   care   se   înregistrează   peparcursul   acestui   interval   de   timp:   creste   capacitatea   de   expandare   sau   de   constricţie   a   câmpului   atenţional.  Vurpillot  făcut  un  exepriment  şi  a  pus  copii  de   5-­‐6  ani  să  compare  perechi  de  căsuţe  (fiecare  cu  câte  6  ferestre)    care  nu  se  diferenţiau  prin   nici   o   fereastră.  şi  abilitatea  de  inhibare  a  activităţii  motorii  externe(Ruff  et  al.  lăudarea.   În   situaţiile   în   care   au   de   scanat   mai   mulţi   stimuli   în   vederea   luării   unei   decizii.   Abilitatea   de   automonitorizare   a   atenţiei  o  regasim  abia  dupa  vârsta  de  6-­‐7  ani.   Nivelul   de   activare   a   resurselor   atenţionale   variază   de   la   copil   la   copil.   1.   iar   numărul   de   fixări   oculare   a   fost   mai   mic   decât   în   cazul   copiilor   mai   mari.   Pentru   activarea   voluntară   a   resurselor   atenţionale   este   important   ca   stimulii   sau   activităţile   prezentate   copilului   preşcolar   să   aibă   un   anumit   grad   de   noutate   şi   să   fie   interesante.   creste   viteza   de   comutare   a   atenţiei.   Acest   comportament   a   generat   concluzia   că   la   preşcolari   există   o   lipsă   a   unor   proceduri   sistematice   atenţionale   ceea   ce   conduce   la   un   număr   crescut   de   erori.   3   sau   5   ferestre.   copiii   mai   mici   de   6   ani   pornesc   din   centrul   imaginii   şi   coboară   cu   privirea   iar   cei   mai   mari   de   6   ani   pornesc   de   sus   şi   încearcă   să   acopere   tot   câmpul  vizual.  atât  în   modalitatea   de   operare   conceptuală   cât   si   în   cea   emoţională   (în   jur   de   6-­‐7   ani).   Aceste   progrese   ale   sistemelor   atenţionale   au   semnificaţie   pentru   existenţa   socială   a   copilului.   sau   perechi   care   se   diferenţiau   prin   una.  asemenea  adulţilor.   Recompensarea   copilului  pentru  implicarea  în  sacină.  În  1968.   Focusarea  atenţiei  în  timpul  jocului  liber  pare  a  fi  legată  de  abilitatea  copilului  de  a  răspunde   la  o  mare  varietate  de  sarcini  tot  mai  complexe.  expunerea  lucrărilor  pot  determina  creşterea   interesului  pentru  anumite  activităţi  şi  implicit  creşterea  activării  resurselor  atenţionale.  Una  din  caracteristicile  abilităţilor  atenţionale   la   vârsta   prescolară   este   scanarea   nesistematică.   ci   la   întâmplare.     2.  Vârsta  preşcolarităţii  (3-­‐6/7ani)   Atenţia  selectivă  la  vârsta  preşcolarităţii  este  mai  puţin  eficientă  decât  în  cazul  copiilor  de   vârste   mai   mari.întrucât  se  leagă  de  apariţia  unor  forme  tot  mai  sofisticate  de  autoreglare.   Copilul   de   vârstă   preşcolară   scanează   mai   puţin   sistematic   stimulii   din   mediu   şi   este   cu   uşurintă   distras   de   stimulii   nerelevanţi.  1990).   creste   capacitatea   de   “desprindere”  a  atenţiei  de  distractori.   Copiii   cu   capacităţi  de  focalizare  a  atenţiei  si  inhibare  a  stimulilor  irelevanţi  sunt  cei  care  manifestă  un   98     .   Rezultatele   au   arătat   că   cei   de   5   ani   nu   au   comparat   ferestrele   pereche   cu   pereche.

  V-­‐aţi   rătăcit   şi   întrebaţi   pe   cineva   care   este   direcţia   corectă.   atunci   când   vine   la   consultaţie   un   copil   cu   ADHD.   Aţi   ajuns   la   maşină   şi   începeţi   să   conduceţi   în   direcţia   indicată.   De   exemplu.   Pe   măsură   ce   repetaţi   în   gând   strada   pe   care   trebuie   să   ajungeţi.     Memoria   de   lucru   (ML)   reprezintă   cunoştinţele   din   memoria   de   lungă   durată   care   sunt   activate   la   un   moment   dat.   vă   uitaţi   în   jur   să   vedeţi   dacă   strada   pe   care   sunteţi   se   potriveşte   ca   denumire  pe  care  o  aveţi    în  minte.   din   mulţimea   totală   de   cunoştinţe   de   care   dispune   o   persoană  la  un  moment  dat  temporar  sunt  mai  activate  doar  acele  cunoştinţe  de  care  el  are   nevoie   într-­‐un   anumit   context.  Memoria  de  lucru   are  un  rol  major  în  realizarea  diferitelor  activităţi  şcolare  cum  ar  fi  înţelegerea  materialului   citit.   Acelaşi   lucru   se   întâmplă   şi   în   clasa   în   care   lucraţi.   Ea   funcţionează   ca   un   fel   de   post-­‐it   al   creierului   pe   care   insemnăm  informaţii  relevante  pe  care    avem  nevoie  să  ni  le  reamintim.  el  va  folosi  memoria  de  scurtă  durată  pentru  a  repeta  ce  are  de  făcut.   nivel   redus   de   comprotamente   agresive   la   nivelul   interacţiunilor   cu   ceilalţi   si   emoţionalitate   negativă   redusă.       Particularităţi   de   dezvoltare   şi   funcţionare   ale   memoriei   în   procesul   de   comunicare  interpersonală     Memoria   de   lucru   este   abilitatea   noastră   de   a   ne   reaminti   informaţia   care   ne   este   necesară   rezolvării   unei   sarcini   curente.  Memoria  de  lucru  ajută  elevii  să  lucreze  cu  informaţiile   pe  care  şi  le  amintesc.     Memoria  de  lucru  vs  memoria  de  scurtă  durată   Memoria   de   lucru   şi   memoria   de   scurtă   durată   sunt   două   procese   mnezice   diferite.  copierea  cuvintelor  de  pe  tablă.   La   aceast   nivel   folosiţi   memoria   de   scurtă   durată     pentru   a   vă   reaminti   direcţia   corectă.  orientarea  în  spaţiul  şcolii  şi   în  împrejurimi  etc.   Copiii   care   au   dificultăţi  la  nivelul  memoriei  de  lucru  au  şanse  mari  să  uite  ce  au  de  făcut  sau  cu  ce  trebuie   să  înceapă  după  ce  ajung  la  locul  lor.  În  acest  moment  folosiţi  memoria  de  lucru.  După  ce   elevul   se   întoarce   la   locul   său   în   bancă   va   trebui   să   înceapă     să   lucreze.   deşi   el   are   99     .  calculul  mental  aritmetic.   unui   medic   i   se   activează   toate   cunoştinţele   despre   această   tulburare.   Capacitatea   de   control   atenţional   si   emoţional   pare   a   rămâne   un   parametru   constant   de-­‐a   lungul   vieţii.   Unii   autori   consideră   că   putem   corela   controlul   atenţional  si  cu  empatia  si  de  asemenea  cu  vina  si  rusinea  (începând  cu  vârsta  de  7  ani).   Să   presupunem   că   mergeţi   la   o   întâlnire   la   o   şcoală   nouă.   În   gând   repetaţi   de   mai   multe   ori   informaţia   aflată   pentru   a   o   reţine.   Astfel.   Când   îi   daţi   unui   elev   un   set   de   instrucţiuni.   Vom   ilustra   acest   exemplu   prin   intermediul   unui   exemplu.

  Permite   performarea   secvenţială   a   unui   set   de   solicitări.   Permite  monitorizarea  modului  propriu  de  a  gândi.   mintea   trebuie   să   le   reactualizeze     în   acelaţi   timp   astfel   încât   să   poată   să   facă  o  comparaţie.   4   ani)   poate   să   ţină   în   minte   activă   100     .   cunoştinţe  despre  toate  tulburările  psihiatrice.  Memoria  de  lucru  nu  este  o  simplă  unitate   de  memorie  ci  este  un  sistem  complex  care  include  atât  atenţia  de  lucru  cât  şi  memoria  de   lucru.   instrucţiunilor   în   comportamente   şi   respectarea   ordinii   de   manifestare  a  lor  (succesiunea  paşilor  de  urmat  în  performarea    unui  comportament).    În  medie  o  persoană  de  25  de  ani  poate   să  îşi  reamintească  cu  succes  5  itemi.  Dacă  la  un  copil  cu   ADHD  sunt  afectate  susţinerea  şi  selectivitatea  atenţiei  atunci  înseamnă  că  vor  fi  accesibile   în   memoria   de   lucru   informaţii   irelevante.  Acest   lucru  este  posibil  prin  intermediul  memoriei  de  lucru.  Pentru  a  lua  în  considerare  2  sau  mai   multe   perspective.  ţine  minte   un  gând  sau  o  informaţie  în  timp  ce  simultan  face  altceva).   Acest   lucru   afectează   performanţa   deoarece   comportamentul  se  va  afla  mereu  sub  controlul  stimulilor  externi.     Permite  analiza  lucurilor  din  mai  multe  perspective.  să  gândim  şi  să  ne  gândim  la  ceea  ce  am  gândit.  Împreună    servesc  la  gestionarea    fluxului  de  informaţie  în  minte.  citim  un  text  şi  în  acelaşi  timp   înţelegem  semnificaţia  cuvintelor  citite.  începutul.   Cea   mai   mare   dezvoltarea   a   memoriei   de   lucru   se   înregistrează   în   primii   10   ani.Pentru   înţelegerea   unei   poveşti   copilul   are   nevoie   să-­‐şi  amintească  simultan  toate  piesele  constitutive.  cuprinsul  şi  încheierea.  De  ex.   Există   o   limită   fixă   a   capacităţii   de   operare   a   memoriei   de   lucru   pentru   diferite   etape   de   dezvoltare   Astfel:   un   copil   de   vârstă   preşcolară   (ex.     Are   un   rol   esenţial   în   înţelegere   deoarece   permite   minţii   să   ia   în   considerare   lucrurile   experimentate  anterior  şi  să  le  compare  cu  cele    pe  care  le  experimentează  în  prezent.     Rolul  memoriei  de  lucru  în  funcţionarea  cognitivă   Permite  stabilirea  unor  conexiuni  între  elemente  care  aparent  nu  prezintă  nici  o  legătură   unele  cu  altele.   Cantitatea   de   informaţie   pe   care   ne-­‐o   reamintim   descreşte   odată   cu   vârsta.   Creşterea   se   realizează   până   în   jurul   vârstei   de   douăzeci   de   ani   după   care   se   înregistrază   o   perioadă   de   stagnare   (faza   de   platou)   urmată  de  o  descreşetere  după  vârsta  de  35  de  ani.   Cea   mai   spectaculoasă   creştere   se   înregistrează   în   mica   copilărie.   In   viaţa   socială   ea   joacă   un   rol   foarte   important   în   participarea   la   discuţiile   de   grup   sau   la   conversaţiile   individuale   deoarece   copilul   trebuie   să   înţeleagă   ce   i   se   spune   în   timp   ce   îşi   formulează  răspunsul.Memoria   de   lucru   facilitează   transformarea   indicaţiilor.     Ţine  activă  o  cantitate  de  informaţie  în  timp  ce  copilul  lucrează  cu  altceva  (ex.Memoria  de  lucru      ne  permite  în  acelaşi   timp.     Permite   stabilirea   corelaţiilor   între   idei.

    o  capacitate  redusă  a  memoriei  de  lucru.   Studiile   arată   că   există   două   tipuri   de   memorie   de   lucru   care   se   dezvoltă   relativ   la   fel:   memoria   verbală   şi   memoria   vizuo-­‐spaţială.  ce  duce  la  lipsa  de  familiaritate  cu  stimulii  care  urmează  să   fie  reamintiţi.  Recunoasterea  este  totusi  maibună  decât  reactualizarea.   Memoria   verbală   ajută   copiii   în   clasă   să   îşi   reamintească  instrucţiunile  verbale.   Mai   recent   însă   s-­‐a   arătat   că   pentru   materiale   „potrivite”   copilului   –   adică   bazei   sale   de   cunostinţe  -­‐  capacitatea  memoriei  de  lucru  creste.   copiii   cu   o   memorie   de   lucru   limitată   nu   pot   să   proceseze   informaţia   suficient   de   repede   ceea   ce   invariabil   conduce   la   abandonarea  activităţii.Există   experimente   care   demonstrează   că   intenţia   de   memorare   apare   la   cei   mici   dacă   stim   să   lesolicităm   acest   lucru.  un  copil  de  10  ani  îşi  poate  reaminti  trei  itemi  iar  la  14  ani  poate  să  opereze  cu  4   itemi.În  al  doilea  rând.   alţii   au   delimitat-­‐o   de   celelalte   (trăgând-­‐o   spre   ei).  s-­‐ a  afirmat  că  nu  putem  vorbi  de  metacogniţie  sau  metamemorie  la  aceastăvârstă.  atingând  nivelul  adult.  Există  mai  multe   explicaţii  posibile  ale  acestui  deficit:     bază  de  cunostinţe  mai  săracă.   vor   depune   efort   în  acest  sens.   dar   dacă   s-­‐au   făcut   poze   în   mai   multe   101     .  Cei  care  au  apelat  la  aceste  strategii  mnezice  au  avut  performanţe  mai  bune.   Memoria   vizuo-­‐spaţială   ajută   la   reamintirea   secvenţelor   de   acţiuni.  determinată  de  limitări  de  ordin  maturaţional  ale   nivelului  de  activare  a  cunostinţelor.  iar  apoi  s-­‐a  ascuns  aparatul  (sub  ochii  lui).   În  alt  experiment.   Într-­‐un   astfel   de   experiment   (Wellman   &   Flavel.  abilităţi  matematice.  ceea  ce   arată   că   atunci   când   copiii   sunt   motivaţi   să-­‐si   amintească   un   anumit   lucru.   evenimente.       Dezvoltarea   memoriei   la   vârsta   preşcolară.    un  copil  de  7  ani  poate  să  opereze  simultan  cu   doi  itemi.   informaţia  legată  de  o  singură  instrucţiune.   Au   apărut   mai   multe   strategii:   unii   au   fixat   insistent   cutia.   S-­‐a   crezut   iniţial   că   există   un   deficit   la   nivelul   memoriei   de   lucru   a   copiilor   prescolari.   pe   când   cei   de   6   ani   înţeleg   ce   anume   dorim   de   la   ei.   1975)   s-­‐a   ascuns   un   căţel   de   jucărie   sub   o   cutie   (pe   masă   fiind  mai  multe  cutii)  si  s-­‐a  urmărit  ce  comportamente  sunt  puse  în  valoare  spontan  de  copil   pentru   a   “memora”   unde   e   căţelul.     O   altă   limită   a   memoriei   de   lucru   are   legătură   cu   viteza   cu   care   se   transmite   o   informaţie   (instrucţiune).  Poate  însă   că  pur  si  simplu  copiii  de  3  ani  nu  realizează  că  li  se  cere  să  memoreze  ceva  si  apoi  să  redea.   iar   alţii   chiar   au   ţinut   mâna   pe   cutie.  copilului  i  s-­‐a  făcut  o  poză.     lipsa  unor  strategii  eficiente  de  codare  si  reactualizare  a  materialului  de  memorat.   tipare  de  comportament.   Când   cadrul   didactic   vorbeşte   foarte   repede.  imagini.   Memoria   este   si   ea   mai   puţin   performantă   decât  mai  târziu.  Nu   numai   că   acesta   a   ţinut   minte   unde   este   aparatul.  să  înveţe  limbajul  şi  să  înţeleagă  sarcinile  pe  care  le  au   de   făcut.

Până  la  6-­‐7  ani  nu  este  folosită  spontan  dar  copiii  pot  fi  învăţaţi   să   construiască   astfel   de   imagini.  sau  reamintirea  an  de  an.  dar  nu  în  mod  spontan.   Concluzia   este   că   există   metamemorie.   Performanţa   creste   prin   aplicarea   acestei   strategii.   organizarea.  cu  darurile  primite  de   102     .   Vârsta   la   care   se   poate   opera   mai   bine   cu   o   strategie  depinde  de  tipul  sarcinii  în  care  se  aplică  strategia.  pe  baza  grupării  categoriale.  chiar  dacă  nu  toţi  au  avut  aceleasi  performanţe.  Aceasta  se  referă  la  gruparea  informaţiei  în  unităţi  cu  sens.   Strategii  de  reactualizare.   contexte   specifice   si  efolosită  totusi  inconsistent  de  către  cei  mai  mici  de  6  ani.   elaborarea.   Elaborarea.  folosirea  elaborărilor  este  spontană.   Există  mai  multe  feluri  de  operare  a  repetiţiei:  la  7  ani  copiii  repetă  fiecare  cuvânt.   care   pot   ficonectaţi   printr-­‐o   imagine   mentală   care   să-­‐i   conţină   pe   amândoi   (să   includă  asociaţia  între  itemi).   trecând   apoi   la   celelalte.De  la  11  ani.  a  fiecărui  Crăciun.  dar  o  fac  dacă  sunt  învăţaţi.   Strategii   de   codare.   Etapele  dezvoltării  strategiilor  mnezice:   Prescolarii  nu  pot  folosi  o  strategie  chiar  dacă  le  e  sugerată  sau  impusă  dinafară.   S-­‐a  studiat  relativ  la  învăţarea  unor  perechi  de  itemi  aparţinând  unor  categorii   diferite.  Numai  după  10  ani   copiii  folosescaceastă  strategie  spontan.   S-­‐au   studiat   strategii   specifice   cum   ar   fi:   repetiţia.  înapoi  în  timp.   Repetiţia   La  6  ani  copiii  nu  sunt  în  stare  să  repete  spontan  un  material.   locaţii.  50%  doar  aleg  repetiţia.   Copiii   au   dovedit  deci  o  logică  a  căutării.   dar   e   limitată   la   situaţii   familiare.     Organizarea.   Copiii  de  8-­‐9  ani  pot  folosi  în  mod  spontan  strategii  de  memorare  dar  acest  lucru  nu  duce   neapărat  la  rezultate  sau  la  performanţe  identice  cu  cele  ale  copiilor  mai  mari.   printre   strategiile   de   reactualizare   s-­‐ar   putea   număra   cunoasterea   vârstei   căţelului.   copilul   a   început   să   caute   cu   cea   din   urmă   locaţie.  Strategiile  celor  mai  mari  de  6   ani  sunt  generale  si  folosite  sistematic.   La   10   ani   toţi   copiii   folosesc   spontan   repetiţia   -­‐   poate   datorită   solicitărilor   scolare   sau   datorită  faptului  că  au  în  faţă  informaţia  de  memorat  (eventual  în  format  scris).   Si   asa   însă.   elaborările   sunt   simple   ca   structură   si   ineficiente.   Copiii  de  6-­‐7  ani  pot  folosi  una  sau  mai  multe  strategii.  iar  la  10   ani  grupează  itemii  si  îi  repetă  ca  si  grup.   Această   repartiţie   pe   vârste   nu   e   univocă.   Dacă  un  băieţel  ar  dori  să  îsi  amintească  la  ce  Crăciun  a  primit  în   dar   un   căţel.   dar   dacă   apoi   sunt   lăsaţi   să   opteze   pentru  strategia  proprie  sau  cea  nou  învăţată.   voluntar   si   controlabil  de  către  individ  în  vederea  sporirii  performanţei  mnezice.     Dezvoltarea  strategiilor  mnezice  la  vârsta  şcolară       Strategia   de   memorare   este   un   fel   de   plan   cognitiv   folosit   în   mod   constient.

 cunostinţele  dintr-­‐un  domeniu  atrag  după  ele  strategiile  potrivite  acelui  domeniu.   Se  referă  la:  a)  persoane.   deci   creste   performanţa   mnezică.  Cunostinţele  dintr-­‐un  domeniu  facilitează  memorarea   informaţiilor   legate   de   acel   domeniu.   copilul   nu   studiază   un   timp   mai   îndelungat   itemii   maidificili   si   de   multe   ori   repetă   nu   materialul   necunoscut.     103   .   Dezvoltarea  unei  baze  de  cunostinţe.   ci   pe   cel   cunoscut.   dacă   li   se   prezintă   copiilor   o   listă   de   itemi   familiari.   dar   la   10-­‐11   ani   ei   reusesc  să  le  stăpânească  destul  de  bine.   creste   tendinţa   de   repetiţie   a   acestor   itemi.   despre   propriile   performanţemnezice.   deci   nu   apare   o   distribuire   eficientă   a   resurselor.   La   8   ani.  ce  strategii  sunt  bune  etc.   se   poate   opera   o   căutare  si  recuperare  sistematică  a  itemilor  din  memorie.   fiecare   dată.   atunci   când   informaţiile   nu   sunt   prea   numeroase.  Acestea  cuprind  următoarele  informaţii:   Cunostinţe  despre  propria  memorie:   Experimentele   legate   de   estimarea   capacităii   proprii   de   memorare   au   arătat   că   la   cei   mici   apare  o  supraestimare.La   5-­‐6   ani   copiii   nu   stiu   să   folosească   astfel   de   strategii.Se  pare  că  acest  prag  de  11  ani  este  cel  la  care  se   fac  două  achiziţii  importante:   Copiii   realizează   că.  Cunostinţe  legate  de  persoană.   cunostinţele   despre  ce  presupundiferitele  tipuri  de  sarcini.   Copiii  realizează  că  pentru  domenii  de  cunostinţe  extrem  de  bogate  o  astfel  de  căutare  nu  e   posibilă  si  este  mai  utilă  o  strategie  în  care  un  item  îl  amorsează  pe  altul  si  astfel  se  ajunge  la   itemul  iniţial  (această  strategie  e  folosită  mai  mult  de  copiii  mai  mari).   Copilul   trebuie   să   îsi   dea   seama   cetrebuie   fixat   cu   precădere   în   memorie   si   ce   va   trebui   reactualizat.     Dezvoltarea  metamemoriei   Cunostinţe  declarative:   Acestea   reprezintă   ceea   ce   stie   o   persoană   despre   memorie   în   general.   Aceasta   este   foarte   importantă   în   contextul   sarcinilor   scolare.     Alocarea   de   resurse   cognitive.  La   fel  se  întâmplă  dacă  estimarea  nu  e  verbală  –  copilul  opreste  o  bandă  de  cuvinte  când  crede   că  nu  mai  poate  memora.   despre   felul   în   care   funcţionează   propria   lui   memorie.   În   plus.  b)  tipuri  de  sarcină.  estimările  sunt  mai  realiste.   Această   capacitate   de   estimare   este   dependentă   cel   puţin   de   context:   atunci   când   cadrul   memorării  este  un  joc  specificat  clar  (“mers  la  cumpărături”).   La   6-­‐7   ani   copilul   memorează   doar   un   subset   relevant   al   unui   material   si   nu   îsi   dă   seama   că   pot   exista   2-­‐3   seturi   relevante.c)  strategii.     2.Din   punctul   de   vedere   al   alocării   de   resurse.

 În  consecinţă.   Cunostinţe  procedurale   Se  referă  la  ceea  ce  copilul  stie  că  trebuie  să  facă  în  funcţie  de:   distanţa  faţă  de  scop  (automonitorizare).  Eficienţa  instrucţiunilor  care  sunt  date  elevilor  este  influenţată  de   modul  în  care  acestea  sunt  formulate.   faţă   de   care   nu   au   nici   o   motivaţie  internă.   Obţineţi   atenţia   elevului   fie   prin   asigurarea   unei   proximităţi   spaţiale     sau   prin   stabilirea   contactului  vizual.  asiguraţi-­‐vă  de  atenţia  elevilor.   E   mai   usor   să   memorezi   scheletul   semantic   al   unei   povesti   (a   povesti   esenţialul   “cu   propriilecuvinte”).   Această   supraestimare   a   propriilor   capacităţi   mnezice   nu   trebuie   valorizată   doar   negativ.  cresterea  performanţei  educaționale  a  copiilor  preşcolari  şi   şcolari   mici   depinde   în   mare   măsură   de   comunicarea   eficientă   a   instrucţiunilor   în   cadrul   activităţii  la  grupă/  clasă.  În  acest  sens.   că   ea   le   conferă   copiilor   o   încredere   mai   mare   în   forţele   si   resursele   proprii.   să   puimâna   pe   obiectul   de   memorat).       Recomandări     Cunoaşterea   particularităţilor   de   dezvoltare   şi   funcţionare   cognitivă   ale   copiilor.   Se   consideră.  Dacă  elevii  sunt    atenţi.  pentru  copiii  de  vârstă  preşcolară  şi  şcolară  mică   adaptarea   şi   modul   lor   de   funcţionare   la   clasă   depind   într-­‐o   mare   măsură   de   nivelul   de   dezvoltare  a  capacităţii  de  concentrare  a  atenţiei    şi  de  funcţionare  a  memoriei  de  lucru.   planificarea   si   direcţionarea   propriului   comportament   pentru   a   ajunge   la   scop   (cât   va   mai   trebui  să  înveţe  până  va  sti  lecţia).   specifice   diferitelor   etape   de   vârstă   sprijină   cadrul   didactic   în   setarea   unor   paternuri   adecvate   de   comunicare  cu  elevii  la  clasă.     104     .  ca  urmare  duce  la  cresterea  stimei  de  sine.   Realizează   că   unele   solicitări   sunt   mai   mari   ca   altele   (recunoasterea   este   mai   bună   decâtreproducerea).     Mintea  copiilor  mici  funcţionează  diferit  în  situaţiile  în  care  sunt    implicați  în  sarcinile  care  le   plac   faţă   de   situațiile   când   se   află   în   faţa   unei   sarcini   impuse.  fiind  asigurată  de  respectarea  următoarelor  reguli:   Înainte  de  formularea  instrucţiunii.   Cunostinţe  legate  de  tipul  de  sarcină:   Tot  în  jurul  vârstei  de  9-­‐10  ani  copiii  realizează  că  unele  sarcini  pot  fi  mai  dificile  decât  altele   dinpunctul  de  vedere  al  cantităţii  si  tipului  de  informaţie.   de   exemplu.   Abia   la   10-­‐11   ani   copiii   stiu   că   trebuie   să   recurgă  la  strategii  interne.   E  mai  usor  să  memorezi  un  material  în  cadrul  căruia  s-­‐au  stabilit  relaţii  între  itemi.  ceea  ce  le  transmiteţi  va  fi  receptat  mai  bine.   Cunostinţe  legate  de  strategii:   În   general   la   6   ani   există   constientizarea   nevoii   de   a   folosi   strategii   externe   (să   fixezi   cu   privirea.

    Oferiţi   modele   de   acţiune   atunci   când   daţi   instrucţiuni..Deschide   cartea   la   pagina   45   şi   citeşte   primele   trei   propoziţii...Deschide   cartea   la   pagina   45..  cei  de  vârstă  preşcolară  şi  şcolară   mică)   au   dificultăţi   în   a   face   o   alegere   atunci   când   primesc   prea   multe   lucruri   de   făcut.   Pentru   a   determina   copilul   să   facă   ceea   ce   i   se   cere.   ci   exprimarea   instrucţiunii.       Aceste   reguli   de   comunicare   la   clasă   influneţează   într-­‐o   mare   măsură   comportamentul   de   compliere   sau   de   refuz     privind   efectuarea   sarcinilor   pentru   care   copii   nu   au   o   motivaţie   internă.     Cel   mai   eficient   este   să   prezentaţi   instrucţiunile   pe   secvenţe   mici   de   comportament.  după  care  aşteptaţi  ca  elevii  să  execute  comanda.”   deoarece   prima   specifică   exact   comportamentul.  Dacă  comportamentul  este  realizat.  a  doua  instrucţiune  are  un  caracter  mai  vag.   Formulaţi  instrucţiunile  într-­‐o  manieră  simplă.   le     va   fi   dificil   să   fie   atenţi   şi   apoi   să     execute   instrucţiunile   în   ordinea   dorită.   Abia   apoi   formulaţi   ultima   instucţiune:   ”Citeşte   primele   trei   propoziţii”.   De   exemplu.  Copiii  care  au  o   serie   de   deficite   la   nivelul   fucţiilor   executive   (la   nivelul   atenţiei..     Situaţii  tipice  care  favorizează  apariţia  comportamentui  de  refuz:   Când  cadrul  didactic  cere  copilului  să  facă  mai  multe  lucruri  în  acelaşi  timp..     În   practică.”   poate   fi   reformulată   corect   astfel:   daţi   mai   întâi   instrucţiunea:   .     105   .   aşteptaţi   execuţia   ei   şi   lăudaţi   elevul   pentru  realizare.   este   foarte   important   să   i   se   dea   o   singură  instrucţiune  /  un  singur  lucru  de  făcut  într-­‐un  anumit  interval  de  timp.   Instrucţiunile   trebuie   să   indice   concret   comportamentul   dorit   şi   să   nu   fie   vagi.   lăudaţi   verbal   (.   instrucţiunea   .   dacă   instrucţiunea   este   un   comportament.     Pentru  a  fi  mai  bine  receptată.     Nu   daţi   mai   multe   instrucţiuni   în   acelaşi   timp!   Copii   de   vârstă   preşcolară   şi   şcolară   mică   au   dificultăţi  în  a  opera  la  nivelul  memoriei  de  lucru  cu  mai  multe  informaţii  diferite.   foarte   bine!”)   sau   prin   gesturi   aprobatoare.   O   instrucţiune   concretă     de   tipul   „Pune   cărţile   în   bancă   şi   penarul   în   geantă!”   este   mai   eficientă   decât   instrucţiunea   „Fă-­‐ţi   curat   pe   bancă!.   prin   oferirea   de   indicatori   comportamentali    sau  verificarea    modului  în  care  elevul  a  înţeles  instrucţiunea.  De  exemplu  instrucţiunea  .  comportamentul   solicitat.   oferiţi  aceeaşi  instrucţiune  în  mai  multe  feluri!   Acest  lucru   nu   înseamnă   repetarea   ei.   memoriei   de   lucru   şi   inhibiţiei)  sau  sunt  în  faze  incipiente  ale  dezvoltării  lor  (ex.  la  obiect.  în  acelaşi   timp..   Instrucţiunile  trebuie  segmentate  în  unităţi  cât  mai  mici  pentru  a  putea  fi   executate  corect.   încercaţi   să-­‐l   efectuaţi   dumneavoastră   sau   solicitaţi   ajutorul   altui   elev   în   timp  ce  spuneţi  instrucţiunea..Deschide  manualul  de  citire!”  este   mai  eficientă  dacă  şi  dumneavoastră  realizaţi  în  timp  ce  spuneţi  comanda.Bravo.

 Copiii  de  vârstă   preşcolară   care   au   dificultăţi   de   autoreglare   emoţională   sunt   mult   mai   înclinaţi   să   ignore   solicitarea   adultului     când   sarcina   impusă   de   adult   concurează   cu   o   activitatea   care   le   aduce   un  beneficiu  imediat    (fac  ceva  interesant    etc).   O   capacitate  bună  de  concentrare  a  atenţiei  necesită  un  nivel  optim  de  activare  fiziologică.  Pierderea  elementului  de  noutate  faţă  de  un   stimul   duce   la   scăderea   resurselor   atenţionale   alocate   pentru   acea   activitate     şi   implicit   a   modului  de  performare  a  sarcinii.   metodele   prin   care  trebuie  să  efectueze  sarcina  respectivă).   O   sarcină   care   îşi   pierde   elementul   de   noutate   pentru   că   este   prea   lungă   şi   dificilă.  în  cadrul  unei  ore.   le   creează   copiilor     disconfort.   Schimbarea   frecventă   a   metodelor   de   predare   oferă   avantajul   de   a   întârzia   apariţia   habituării.  un  elev  poate  rezolva  5  exerciţii   de  matematică.       Alternarea  tipului  de  activitate  şi  lungimea  redusă  a  sarcinii  împiedică  distragerea  atenţiei.   Atenţia   este   direct   influenţată   de   registrul   emoţional   al   copilului   şi   de   intensitatea   acestor   emoţii.   Copiii   de   vârstă   preşcolară   au   dificultăţi  de  a  urma  instrucţiuni  sau  cereri  care  nu  sunt  clare  (ex.  iar  apoi  să  coloreze  1  figură  geometrică.Copiii  mici  se  obişnuiesc  foarte  repede  cu  un  stimul   (contextul   în   care   îşi   desfăşoară   activitatea.   Când  cererea/  solicitarea  adultului    este  făcută  într-­‐un  moment  nepotrivit.   Datorită    nivelului   incipient   de   dezvoltarea   a   memoriei   de   lucru   copiii   de   vârstă   preşcolară     în   special.     Daţi  elevilor  sarcini  dar  complexe  scurte  şi  încercaţi   să  combinaţi   activităţi  alternative  cu   scurte  momente  de    pauză.   au   dificultăţi   în   procesarea   unei   informaţii   verbale   care   are   mai   multe   înţelesuri   sau   este   ambiguu  formulată.  De  exemplu.   Când  copiii  nu  primesc  instrucţiuni  clare  despre  ce  se  aşteaptă  de  la  ei.       Cum  putem  ajuta  copiii  să  îşi  dezvolte  abilitatea  de  concentrare  şi  focusare  a  atenţiei  pe   activităţile  didactice?     Utilizaţi    metode  variate  de  lucru  cu  copiii  pentru  a  menţine  treaz  interesul  acestora  pentru   activitatea   şcolară.”  stai  cuminte”).   sarcina   pe   care   o   au   de   efectuat.  Un   nivel  prea  înalt  (pe  care  îl  regăsim  atunci  când  copilul  este  furios  sau  îi  este  teamă)  dar  şi  un     106   .   Când   adultul   foloseşte   termeni   prea   generali   sau   vagi.Acest   lucru   se   impune   cu   necesitate   în   special   în   cazul   copiilor   preşcolari   şi   şcolari   mici   în   cazul   cărora   habituarea   se   realizează   foarte   uşor   datorită   particularităţilor  de  dezvoltare  cognitivă.   Copiii   care   au   dificultăţi   la   nivelul   abilităţii   de   autoreglare   emoţională   şi   motivaţională   au   dificultăţi   în   a   face   faţă   emoţiilor   de   plictiseală.

  Uneori.  În  cazul  copiilor  de  peste  12  ani  feedbackul  negativ    are   valenţe  educaţionale.  În  anumite  situaţii.  În  cazul  lor.  adulţilor  le  este  greu  să  tolereze  comportamentele  nepotrivite  ale  copiilor.  ignorarea  pare.  adulţii  pot  vedea  modul  în  care  se  comportă  copiii  ca  fiind   în   dezacord   cu   principala   lor   responsabilitate:   să   îi   înveţe   pe   aceştia   şi   să   le   corecteze   comportamentul  atunci  când  este  nepotrivit  cu  contextul.   Mecanismele   cerebrale   responsabile   de   diferenţele   care   apar   la   nivelul   modului   în   care   învaţă   preşcolarii   şi   şcolarii   mici   şi   cei   mai   mari   de   12   ani   sunt   ariile   de   control   cognitiv   localizate  la  nivelul  cortexului  cerebral.  feedbakcul  pozitiv  (ex.  din  punctul  lor  de   vedere.  centrii  de  control  ai  creierului  sunt   mult   mai   puternic   activaţi   în   prezenţa   unui   feedback   negativ.   Performanţa   copiilor   sub   12   ani     se   îmbunătăţeşte   considerabil   când   primesc   un   mesaj   pozitiv    legat  de  comportamentul  lor  (li  se  spune  ce  au  făcut  bine)  şi  scade  când  se  scoate  în   evidenţă  ceea  ce  nu  au  făcut  bine.   în   cazul   puberilor.   Cercetările  recente  în  neuroştinţe    arată  că    până  la  12  ani  copiii  învaţă  diferit  faţă  de  puberi   şi   adolescenţi.  a  fi  un  comportament  de  acceptare  sau  chiar  de  recompensare  a  greşelii.     3.  ceea  ce   conduce   la   dificultatea   de   a   amâna   răspusul   imediat   (reacţia   de   critică   sau   ceartă)   sau   de   ignorare   a   lor.   Una  dintre  cele  mai  frecvente  recomandări  oferite  cadrelor  dicactice  de  către  specialiştii  din   domeniu   sănătăţii   mentale   este   să   încerce   să   ignore   comportamentele   nepotrivite   ale   copiilor  şi  să  recompenseze  comportamentele  adecvate  atunci  când  apar.   adolescenţilor  şi  adulţilor  dar  nu  şi  în  cazul  copiilor  mai  mici.  lauda)   sunt   mai   eficiente   la   preşcolarii   şi   şcolarii   mici   (sub   12   ani)   decât   pedeapsa   (critica).  Există  mai  multe  explicaţii  pentru   aceste  dificultăţi.  feedback-­‐ul  pozitiv   este  cel  care  activează  puternic  ariile  de  control  cognitiv.   Dificultatea   de   a   ignora   comportamentele   nepotrivite   poate   avea   legătură   cu   discrepanţa   care   apare   între   convingerile   adultului   prinvind   rolul   său   şi   modul   în   care     copiii   se  comportă.Studiile  au  arătat  că  recompensa.   nivel  mai  scăzut  (starea  de  somnolenţă)  afectează  capacitatea  de  activare  şi  concentrare  a   atenţiei  şi  implicit  performanţa.  putând  îmbunătăţi  performanţa.       107   .  Cu  alte  cuvinte.  Recompensa  socială  (mesajele  de  laudă)  -­‐    factor  de  întărie  sau  diminuarea   a  motivaţiei  intrinseci  a  copiilor     Mesaje  de  laudă  precum  şi  cele  de  critică  au  un  impact  considerabil  asupra  procesului  de   învăţare  din  perspectiva  dezvoltării  copiilor.   Diferenţa   rezultă   din     mecanismele   cerebrale   implicate   în   procesarea   feedbackului   pe   care   aceştia   îl   primesc   pentru   performanţele   pe   care   le   obţin   sau   pentru   modul  în  care  se  comportă.  Practica  ne  arată   că  acest  lucru  nu  este  întotdeauna  atât  de  uşor  de  făcut.

  sau   atributele     obţinute/deţinute     de   o   altă   persoană.   rezultatele.   De   exemplu.   Studiile   in   domeniu   arată   că   mesajele   de   laudă   nu   au   întotdeuna   o   puternică   funcţie   de   întărire   a   comportamentelor   dezirabile.  condiţii  chiar  şi  mesajele  de  laudă    pot  conduce    la  slăbirea    motivaţiei  interne  a   copiilor.”   Lauda  este  diferită  de  simpla  înţelegerea  sau  de  feedback    (ex.  lauda  are  un  focus  pe  rezultatele  din  prezent  şi  se  referă  specific  la  ce  i-­‐ a  reuşit  copilului.  Asta   înseamnă  că  este  nevoie  de  o  analiză  amănunţită  pentru  a  reliefa  că  ceea  ce  ai  făcut  este  o   greşeală.   spre   deosebire   mesajul   de   încurajare   („poţi   să   o   faci”)   care   are   un   focus  mai  puternic  pe  acţiunea  viitoare  şi  de  regulă  apare  ca  răspuns  la  performanţele  slabe   obţinute  în  prezent.   In   aceeaşi   manieră.   chiar   dacă   sunt   văzute   ca   fiind   pozitive.   de   la   evaluator   la   receptor   (copil.     regulile   privesc   modul   şi   momentul   administrării   şi   dozajul.Lauda  nu  este  un  proces  de  comunicare   cu   un   singur   sens.   eficienţa   lor   depizând   de   o   serie   de   factori.   care   întârzie   sau   afectează  dezvoltarea  autonomie  individuale  a  copiilor.  este  corect.   ci   este   un   proces   complex   de   comunicare  socială.     Cadrele   didactice   recompensează   copiii   cu   mesaje   verbale   atunci   când   aceştia   manifestă   comportamente  dezirabile.   efectul  mesajelor  de  laudă  depinde  nu  doar  de  conţinutul  mesajelor  ci  şi  de     108   .   Prin  urmare.   Mesajul   de   laudă   are   o   serie   de   carateristici   aparte   şi   se   diferenţiază   de   alte   tipuri   de   feedback.   precauţiile   se   referă   la   posibilele   efecte   secundare.  ai  obţinut  90  de   puncte)  care  sunt  forme  neutre  de  recunoaştere  a  unor  rezultate.   Lauda   ca   şi   recompensa   fizică.   uneori.   Lauda  şi  valenţele  ei  motivaţionale       Mesajul  de  laudă    este  ca  penicilina:  nu  poate  fi  adiministrată  la  întâmplare.   în   anumite   condiţii.  Autorii  arată  că  a  învăţa  din  greşeală  presupune  a  privi  retrospectiv  pe  aceeaşi  cale   pe  care  ai  parcurs-­‐o  şi  a  analiza  ce  anume  nu  a  mers  şi  cum  a  fost  posibil  acest  lucru.  administrarea   este   guvernată   de   reguli   şi   contraindicaţii.   există   reglementări  privind  administrarea  medicaţiei  emoţiionale:  ”mesajele  de  laudă”.   Copiii   mai   mici   de   12   ani   au   resurse  cognitive  limitate  care  nu  permit  procesarea  informaţiei  negative  şi  învăţarea  din   greşeală.  Lauda  se  referă  la  „un  mesaj  de  evaluare  pozitivă  transmis  de  o     persoană   faţă   de   performanţele.   Cum  se  explică  acest  lucru?  Informaţia  care  transmite  mesajul  că  ai  făcut  ceva  greşit  este   mult   mai   complicată   decât   cea   care   arată   ce   ai   făcut   ceva   bine.   elev).   În   anumite.   în   care   evaluatorul   presupune   validitatea   standardelor   pe   care   îşi   bazează   evaluarea.     pot   crea   premisele   unor   interacţiuni   cu   mare   grad   de   control.   Lauda  ca  proces  complex  de  comunicarea  socială.  în  care  rolul  de  receptor  este  la  fel  de  important  ca  şi  cel  de  evaluator.

    Mesaje  de  laudă  legate  de  activităţi  sau  comportamente  care  îi  sunt  plăcute  copilului  sau  îi   este  uşor  să  le  performeze.   Cercetările   arată   că   copiii   de   3   ani   sunt   mult   mai   înclinaţi   să   se   implice   în   sarcini   noi.   tendinţa  este  de  a-­‐l  ignora.     Fiţi  sensibili  la  nivelul  de  dezvoltare  al  copilului!   Copiii  mai  mici  de  trei  ani  au  un  beneficiu   din   lauda   care   îi   încurajează   să   exploreze   în   felul   lor.   2000.   eşti   un   bun   desenator).   Condiţii  care  asigură  eficienţa  mesajelor  de  laudă.   Cum  percep  copiii  mesajele  de  laudă  la  vârsta  preşcolară  (3-­‐6/7ani)?Unele  studii  arată  că   mesagele   de   laudă.Copiii   mai   mari   de   trei   ani   devin   conştienţi   de   posibilele   motive   ale   adulţilor   care   pot   sta   în   spatele   mesajelor   de   laudă.   Dacă     mesajul   este   perceput   ca   fiind   nesincer.   în   cazul   copiilor   preşcolari.   2000).  Lepper  şi  Henderlong  (2002  )  au  făcut  30   de  ani  cercetări  asupra  efectelor  motivaţionale  ale  mesajelor  de  laudă.   Mesaje  de  laudă  legate  de  activităţi  pe  care  ştie  deja  să  le  facă.   de   nivelul   de   dezvoltare   şi   potenţialul   de   înţelegere  al  receptorului  şi  de  maniera  particulară  de  interpretarea  a  receptorului.  eşti  un  bun  desenator”).   Există  o  serie  de  condiţii  care  transformă  mesajul  de  laudă  dintr-­‐un  instrument  cu  valenţe   motivaţionale  într-­‐unul  cu  efecte  de  subminare  a  motivaţiei  intrinseci.   contextul   în   care   se   transmite   mesajul.   Mesajul   să   transmită   standarde   realiste   şi   care   pot   fi   atinse   (conforme   nivelului   de   dezvoltare  al  copiilor).   provocatoare   pentru   ei   şi   să   persiste   în   efectuarea   lor   atunci   când   mamele   lor   i-­‐au   lăudat   şi   încurajat   independenţa   la   24   de   luni   (Keley.  Studiile  lor  arată  că   acest  instrument  este  foarte  eficient  dacă  se  respectă  o  serie  de  condiţii:   Mesajul  să  fie  perceput  ca  fiind  sincer  şi  să  fie  formulat  specific.  cât  şi  pe   strategie   „ai   găsit   o   cale   foarte   bună   de   a   face   acest   lucru”)   sunt   mult   mai   motivaţi   să   se   implice  în  activitatea  respectivă  decât  cei  care  primesc  un  feedback  neutru  (ai  terminat  de   făcut  desenul”)  sau  nici  un  mesaj.   cu   focus   pe   abilitate   sau   inteligenţă   (eşti   deştept.   Mesaje  care  focusează  copiii  pe  evaluarea  prin  comparaţie  cu  performanţele  celorlalţi.)     Studiile  experimentale  arată  că:     preşcolarii  care  primesc  mesaje  de  laudă  (atât  pe  abilitate  „eşti  un  bun  desenator”.   contribuie   la   creşterea   motivaţiei   (Henderlong.   109     .   copiii  care  primesc  mesaje  de  laudă  pe  proces  („ai  găsit  o  cale  foarte  bună  de  a  face  acest   lucru”)   sunt   mult   mai   motivaţi   să   facă   acea   activitate   pe   viitor   decât   cei   care   primesc   pe   persoană  („eşti  isteţ.   Mesajul   să   se   centreze   pe   aspecte   care   sunt   în   controlul   copilului   (are   puterea   de   a   le   schimba).   Efcetele   motivaţionale   ale   mesajelor   de   laudă   nu   se   pot   discuta   fără   a   lua   în   calcul   vârsta   copiilor  şi  nivelul  lor  de  dezvoltare.

  Acest   tip   de   interpretare   apare   pe   măsură   ce   copiii   cresc   şi   au   resursele   cognitive  care  îi  ajută  să  pună  sub  semnul  întrebării  motivele  adulţilor.     Kanouse   (1981)   arată   că   acest   tip   de   mesaj   de   laudă   (general)   conduce   la   autocritică   sau   la   încercarea   de   a   sabota   performanţa   viitoare   pentru   a   rezolva   discrepanţa   care   apare   între   mesajul  de  laudă  şi  convingerile  personale  despre  sine.  cea  mai  eficientă  chiar  şi  la  acestă  vîrstă  este  laudă  specifică.  comportamentul  său).  dezamăgire  etc).  gestica.    de  tipul  „eşti  sclipitor!”.   Pâna  la  vârsta  de  7  ani  copiii  au  tendinţa  de  ale  interpreta  direct.  În  aceste  momente     ei  devin  sensibili  la  efectele  laudei  nesincere.  având  dificultăţi  în  a  identifica  nuanţe  (ironii.     110     .   un   mesaj   de   laudă   centrat   pe   aspecte   specifice   ale   performanţei   nu   oferă   posibilitatea   apariţiei   discrepanţei   între   ce   aude   copilul   despre   el   şi   ce   crede   despre   el.   copiii  care  primesc  feedback  generic  sau  pe  persoană  („eşti  un  bun  desenator”)  trăiesc  un   mare   disconfort   în   contextul   în   care   fac   greşeli   şi   au   tendinţa   de   a   evita   să   mai   facă   activitatea  respectivă  după  ce  apare  eşecul  sau  primele  greşeli.     Sinceritatea   percepută   a   mesajului   de   laudă   este   un   factor   esenţial   care   moderează   consecinţele   motivaţionale   ale   laudei.   În   consecinţă.   Mesajele   verbale   sunt   în   contradicţie   cu   ceea   ce   exprimă   adultul   nonverbal   (nu   există   concordanţă  între  ce  spune  adultul  şi  ce  face:  mimica.Lauda  nesinceră  poate  fi  extrem   de   ineficienă   deoarece   poate   deteriora   relaţia   cu   copilul.   Lauda   nesinceră   transmite   copilului   mesajul   că   nu   este   înţeles   de   adulţi   (Henderlong   and   Lapper.  competenţi  sunt)  copiii   acceptă   lauda   care   este   în   concordanţă   cu   părea   lor   despre   sine   şi   resping   mesajele   discordante.  centrată   pe  efort  şi  pe  alegerea  strategiei  de  lucru.   copiii   care   primesc   feedback   specific   („ai   muncit   mult   la   acest   desen.   În   funcţie  de  modul  în  care  au  învăţat  să  se  perceapă  (cât  de  capabili.   neadevărat    poate  afecta  stima  de  sine  şi  relaţia  cu  copilul.  date  pe  un  ton  exuberant.   Acest   lucru   este   valabil   mai   ales   în   cazul  copiilor  mai  mari  de  7  ani.   Când  pot  copiii  să  interpeteze  mesajul  adulţilor  ca  fiind  fals  sau  neadevărat?   Adulţii   dau   frecvent   mesajele   de   laudă   care   sunt     formulate   în   termeni   generali   -­‐   „eşti   inteligent”.     Copiii  pot  înţelege  din  mesajul  transmis  că  sunteţi  dezamăgiţi    sau  că  doriţi  să  îi  manipulaţi.  Gândul  la  situaţii  în  care  copilul   a   manifestat   comportamente   contrare   mesajului   dat   conduce   la   imediata   lui   desconsiderare.   Mesajele  au  formulări  la  superlativ.  Dintre  toate  tipurile   de  mesaje  folosite.Mesajul   de   laudă   care   este   perceput   ca   fiind   fals.  adliteram  mesajele  pe  care   le  aud.   2002).   ai   folosit   culorile   potrivite   pentru   fiecare   obiect”)   manifestă   o   creştere   a   interesului   pentru   activitatea   respectivă.

 dacă  greşelile   tale  sunt  rezultatul  lipsei  de  inteligenţă?       De  ce  a  spune  copiilor  că  sunt  deştepţi  îi  face  să  se  comporte  nepotrivit?  În  mod  natural  se   crede   că   dacă   dorim   ca   un   copil   să   aibă   realizări   trebuie   să   îi   spunem   că   este   „deştept”   .   1998).relaţionatecu   comportamentul   şi   rezultatele   care   sunt   evidente   pentru   copil  pot  să  întărească  motivaţia  intrinsecă.    Întrebarea   care  apare  este.  ori  nu  o  ai.   ceea   ce   va   conduce   în   timp   la   deteriorarea   calităţii   relaţiei.  copiii  care  sunt  luădaţi  pe  inteligenţă  tind  să  gândească  că  inteligenţa  este  ceva   înnăscut   care   nu   se   schimbă   (Mueller   li   al.  care  ar  mai  fi  rostul    încercării  de  a  îmbunătăţi  performanţele.   Lipsa   de   siceritatea   are   consecinţe   motivaţionale   negative.   În   mod   natural   se   crede   ca   mesajele   de   laudă   care   se   referă   inteligenţa   copiilor     sau   la     talentulul  lor  susţin  o  stima  de  sine  crescută    şi  o  motivaţie  crescută.  iar  pe  de  altă  parte  ele  pot  fi   afectate   în   funcţie   de   cât   de   sincer   este   perceput   mesajul.   În   consecinţă   ei   se   simt   neputicioşi   în   condiţii   de   eşec   gândind   că   „dacă   greşeşti   însemnă   că   nu   eşti   inteligent”.Mai  mult   decât  atât.  Studiile  au  dovedit  că   acest  tip  de  laudă  are  efecte  contrare.     mesajul   de   laudă   va   fi   perceput   ca   fiind   sincer   şi   util.Cum   se   explică   acest  efect?   Când   lăudăm   abilitatea   (eşti   deştept)   copiii   schimbă   focusul   de   pe   învăţare   pe   ideea   de   a   arăta  bine  în  ochii  celorlalţi  şi  de  a  primi  apreciere.   altfel   spus   evită   să   mai   facă   ceva   care  i-­‐ar  putea  aduce  în  situaţia  de  eşec  şi  la  pierderea  evaluării  pozitive  pe  care  au  primit-­‐o.   Manieră  în  care  copiii  intepretează  sinceritatea  unui  mesaj  de  laudă  din  partea  unui  cadru   didactic  are  legătură  cu  natura  relaţiei  pe  care  aceştia  o  au  cu  cadrul  didactic.  copiii  înţeleg  că  inteligenţa  sau  talentul  este  o  trăsătură  pe  care  ori  o   ai.   Practica  şi  viaţa  de  zi  cu  zi  ne  arată  că  acest  tip  de  mesaj  de  laudă  are  efecte  contrare  -­‐  dacă   îi  spunem  unui  copil  că  este  deştept  acest  lucru  îl  face  să  se  comporte  nepotrivit.   Relaţiile   copiilor   cu   cadrul   didactic     pe   de   o   parte   influenţează   modul   de   interpretare  a  mesajelor  de  laudă  transmise  de  cadrul  didactic.  In  contextul   unei   relaţii   apropiate   şi   sigure.  Carol  Dweck  şi  colegii  săi  au  demonstrat  acest  efect   într-­‐o  serie  de  studii  experimentale:     Atunci   când   lăudăm   copii   pentru   abilitatea   lor   (inteligenţă.     Prin  acest  tip  de  mesaj.)   ei   devin   mult   mai   precauţi   şi   evită   provocările   şi   situaţiile   noi   nefamiliare.   Acelaşi   mesaj  de  laudă  în  contextul  unor  relaţii  conflictuale  sau  nesigure  poate  fi  perceput  ca  fiind   manipulav.   talent   etc.   Mesajele   oneste.   111     .   Gordon   arată   că   atunci   când   lauda   este   percepută   ca   fiind   nesinceră   copii   simt   că   adulţii   nu-­‐i   înţeleg.  Acest  lucru  îi  face  să  se  simtă  neputiincioşi  atunci  când  greşesc.     „  Eşti  deştept!”  /„  Ai  ales  o  cale  foarte  bună  de  a  rezolva  această  situaţie„     Lauda  pentru  aspecte  a  căror  schimbare  stă  în  puterea  mea.

  Atribuirile  determină  tipul  de  consecinţe  motivaţionale  ale  laudei.  1995).   112     .  Tendinţa  naturală  a  copiilor  este  de  a  respinge  mesajul  primit  sau  de   a   se   comporta   contrar   etichetei   aplicate     pentru   a   dovedi   contrariul   celor   afirmate   de   adult.   mare  predispoziţie  de  a  interpeta  greşit  modul  în  care  s-­‐au  descurcat  la  o  sarcină.       Atribuireasuccesului   /eşecului   –factor   care   moderează   relaţia   dintre   laudă   şi   motivaţie.  În   schimb  este  de  preferat  să  lăudăm  copiii  pentru  lucruri  pe  care  ei  pot  în  mod  evident  să  le   schimbecum  ar  fi  efortul  depus  sau  strategia  folosită.   În   constrast.  că  nu   fac  greşeli.   eşti   ineligent)   pune   o   presiune   pe   copii   deoarece   îi     forţează   să   continue   să   performeze   la   fel   de   bine.     Când  lăudăm  copiii  pentru  inteligenţă.   dispoziţie   crescută   de   a   vedea   greşeala   sau   eşecul   ca   pe   o   evidenţă   a   unei   inteligenţe   scăzute.   Copiii  diferă  şi  din  punctul  de  vedere  al  modului  în  care  răspund  la  mesajele  de  laudă  oferite   de   adulţi.  ei  învaţă  să  vadă  eşecurile  ca  pe  o  dovadă  a  lipsei   acesteia.   copiii   care   sunt   lăudaţi   pentru   efort   preferă   sarcinile   dificile   şi   le   văd   ca   oportunităţi    de  învăţare.  cei  care  sunt  lăudaţi    pentru  abilitate  manifestă:   tendinţă  crescută  de  a  renunţa  la  sarcinile  care  umează  unui  eşec.  Mazlish.Modul   cum   îşi   explică   eşecul  ghidează  reacţiile  emoţionale  şi  comportamentale  faţă  de  sine  şi  faţă  de  ceilalţi.   Comparativ   cu   cei   care     primesc   mesaje   pe   efort   („ai   lucrat   din   greu   la   aceste   probleme”).  în  esenţă  este  contraproductiv.  Copii  care  primesc  mesaje   de  laudă  pe  inteligenţă  au  tendinţa  de  a  evita  situaţiile  mai  dificile  şi  provocatoare  şi  preferă   implicarea  în  sarcini  uşoare  care  nu  îi  constrâng  să  îşi  asume  riscul  de  a  greşi.  Oamenii  caută  să  explice   cauzele   realizărilor   şi   rezultatelor   lor   în   special   în   situaţii   de   eşec.   rezultate/performanţe  slabe  după  o  situaţie  de  eşec.   Lauda   pe   persoană   sau   pe   abilitate   (eşti   deştept.     Din  acestă  cauză  este  mult  mai  indicat  să  evităm  lăudarea  copiilor  pentru  abilităţile  lor.   Copiii  lăudaţi  pentru  inteligenţă  doresc  să-­‐şi  păstreze  dovada  că  ei  fac  lucrurile  bine.  Deşi  iniţial  sună  bine.   descurajând   asumarea   riscurilor  şi  reducând  autonomia  percepută.Specialiştii  în  comunicarea  eficientă  cu  copiii  arată  că  mesajul  de  laudă  care  oferă  o   evaluarea  a  persoanei  (chiar  dacă  este  pozitivă)    declanşează  copilului  o  stare  de  disconfort   (Faber.)   şi   mai   puţin   de   învăţarea   modului   în   care   pot   să   îşi   îmbunătăţească  performanţele  viitoare.   Mesajele  centrate  pe  inteligenţă  fac  copiii  să  fie  foarte  interesaţi  de  poziţia  lor  comparativ   cu   ceilalţi   (primul.   al   doilea   etc.  Ei  sunt  mult  mai  preocupaţi  să  înveţe  noi  strategii  de  succes  decât   cei  care  sunt    centraţi  pe  aflarea  notelor  celorlalţi  copii.

 De  exmplu.       Ce  alternative  avem?   Mesaje   de   laudă     relaţionate   cu   strategiile   folosite   („ai   găsit   cea   mai   bună   metodă   de   a   face   asta”).   Cu   alte   cuvinte   este   mult   mai   încurajator   pentru   noi   oamenii   să   considerăm   că   eşecul   se   datorează   efortului   insuficient   decât   lipsei   de   abilităţi.   comparativ    cu  copiii  mai  mari  sau  adulţii.  Cu  alte  cuvinte  ei  cred  că   efortul  şi  abilitatea  lucrează  împreună  pentru  a  produce  performanţa.  Chiar  şi  cel  mai  contraproductiv  tip  de   laudă  este  mai  indicat  decât  absenţa  ei.   Copiii   care   primesc   laude   pe   inteligenţă.   performanţele   se   îmbunătăţesc   când   copiii   explică   cauza   eşecului   prin   lipsa   de   efort   şi   tind   să   se   înrăutăţească   când   atribuirea   se   face   pe   lipsa   de   abilitate.   Şcolarii  mici  (pâna  în  clasa  a  III-­‐a)  gândesc  relaţia  efort  –  abilitateîntr-­‐un  mod  foarte  simplist.Copiii  care  au  primit  laude  pe  efort  atribuie  rezultatele  slabe  investiţiei   slabe  de  efort.   când   sunt   rugaţi   să   explice   cauza   pentru   care   au   înregistrat   rezultate   slabe.  copiii   gândesc    efortul  si  abilitatea  ca  fiind  una  şi  aceeaşi  dimensiune.   Când   judecăm   performanţa   celorlalţi.   noi   tindem   să   reacţionăm   cu   mesaje   de   pedeapsă   doar   când   presupunem   lipsa   de   efort   dar   nu   şi   când   presupunem   lipsa   de   abilităţii.   Dar   asta   nu   înseamnă   că  nu  este  indicat  să  oferim  copiilor  mesaje  de  laudă.  1984).     113   .  mesajul  are  efecte  contrare.    Cu  alte  cuvinte  a  spune  copiilor  că  sunt  inteligenţi  sau  deştepţi  îi  determină   să   se   vadă   într-­‐o   mai   mică   măsură   ca   fiind   inteligenţi.  în  timp  ce  copiii  mai   mari   cred   că   efortul   şi   abilitatea   au   o   relaţie   compensatorie   iar   că   abilitatea   reprezintă   capacitatea  maximă  (Covingtin.   îi   învăţăm   că   performanţa   lor   este   un   test   definitiv   al   gradului   de   inteligenţă.   In   prima   situaţie   cauza   este   temporară  şi  stă  în  controlul  persoanei  să  schimbe  ceva(ex  să  depună  mai  mult  efort)  în  a   doua  situaţie  controlul  este  redus.   Lăudând   copiii   că   sunt   deştepţi.       În   concluzie.   Copiii   pot   fi   încântaţi  la  început  de  acest  tip  de  laudă  dar  pe  măsură  ce  ei  se  confruntă  cu  situaţii  cu  un   grad  mare  de  dificultate.   Paradoxal.   a   le   spune   copiilor   că   sunt   deştepţi   poate   fi   neproductiv.   Studiile   arată   că   după   un   eşec.   Atribuirea   pe   lipsa   abilităţii   conduce   la   reacţii   pozitive   din   partea   celorlalţi   pe   termen   scurt   dar   la   consecinţe   negative   pentru   sine   pe   termen   lung   (scăderea  performanţelor).   conduce   la   performanţe   pozitive   pe   termen   lung   pentru   sine   (creşterea   performanţei).   deşi   determină   comportamente   de   pedepsire   din   partea   celorlalţi   pe   termen   scurt.   atribuirea   lipsei   de   efort.   atribuie   într-­‐o   mare   măsură   eşecul   lipsei   de   inteligenţă   sau   inteligenţei  scăzute.    Ceea  ce  este  important  este  să  evităm  să  folosim   mesajele   de   laudă   care   determină   copiii   să   evite   implicarea   în   situaţii   dificile   şi   provocatoare.  unii  autori  arată  că  pâna  la  9  ani.

  acest   lucru   le   reduce   motivaţia   internă  de  a  mai  face  acel  lucru.   Adesea   aceste   contexte   conduc   la   formarea   convingerilor   depre   existenţa  unui  nivel  scăzut  de  abilitate.  pentru  că  el  învaţă  să  facă  acea   activitatea   pentru   a   obţine   aprecierea   adultului   şi   nu   pentru   plăcerea   lui   personală.   2000).Studiile   au   documentat   foarte  bine  această  modificare  de  atitudine  care  apare  în  cazul  în  care  un  copil  primeşte  o   recompensă   imediată   (verbală   sau   fizică.   creşterea   comportamentelor   de   căutarea   a   privirii   cadrului   didactic   (comportamente   de   asigurare)   ca   modalitatea   verificarea   şi   confirmare   a   modului   de   performare.   De  exemplu.   Mesaje   de   laudă   relaţionate   cu   efortul   şi   persistenţa   în   sarcină   (   „observ   că   ai   făcut   exerciţiile.   Această   activitate  va  deveni  pentru  copil  o  sarcină  şi  nu  o  plăcere.   Ei   nu   au   abilităţile   cognitive   care   să   le   permită   asemenea   interpretări.   Mesajele  de  laudă  oferite  copilului    pe  sarcini   pe  care  el  le  poate  performa  cu  uşurinţă  pot   avea   efecte   contrare.   Andrei     îşi   va   schimba   atitudinea   faţă   de   activitatea   de   desen.  lui  Andrei  îi  place  să  deseneze.   Folosirea   mesajelor   de   laudă   în   situaţii   în   care   copilul   manifestă   deja   un   interes   pentru   sarcina   respectivă   (îi   face   plăcere   să   o   facă)   conduce   la   pierderea   interesului   pentru   acea   activitate.   relaţionată   cu   nivelul   de   inteligenă)     sau   într-­‐un   context   nepotrivit   (când   copilului   îi   place   activitatea   sau   îi   este   uşor   să   o   facă)   conduce   la   comportamente  de  dependenţă  de  adult  sau  de  căutarea  a  confirmării  adultului:persistenţă   redusă   în   sarcină.   specifică  şi  sinceră.   Când   copiii   primesc   de   fiecare   dată   un   mesaj   de   laudă   pentru   ceea   ce   deja   le   place   să   facă.   Studii   recentă   făcute   de   neurologi   arată   că   recompensa   socială   (lauda)   şi   cea   fizică   (când   primeşte   114     .   Feedback-­‐ul   imediat   resetează   atitudinea   copilului   faţă   de   activitatea   respectivă   (Lepper   et.   Pentru   a   avea   funcţie   de   întarire   a   unui   comportament.învăţătoarea  îl   laudă.   1992).  Deşi  este  în  regulă  să  lăudăm  copiii  pentru  ceea  ce  le  place  să  facă.     Contexte  în  care  mesajele  de  laudă  au  consecinţe  motivaţionale  negative.   de   pildă   bani   sau   mesaje   de   laudă)   de   fiecare   dată   când   manifestă   un   anumit   comportament   într-­‐un   context   plăcut.  ceea  ce  pe  viitor  afectează  motivaţia  de  a  mai  face   sarcinile   respective(Meyer.  efortul  tău  a  dat  roade!”).   Mesaje  specifice.   Doar   copiii   peste   6-­‐7   ani   au   resurse   sofisticate  care  le  permit  să  identifice  semnificaţiile  sociale  ale  mesajelor  de  laudă.  este  indicat  să   fim   atenţi   la   excesul   de   laudă   pentru   activităţile   pentru   care   copiii   au   deja   o   motivaţie   intrinsecă   (în   special   în   cazul   copiilor   mai   mari   de   7   ani).  De  fiecare  dată  când  desenează.   Al.   Andrei   îşi   pierde   interesul   pentru   acea   activitate.   În   timp.   Observaţiile   asupra   mesajelor   pe   care   cadrele   didactice   le   oferă   elevilor   la   clasă.   Excepţie   de   la   regulă   fac   preşcolarii.   lauda   trebuie   să   fie   contingentă.   arată   că   lauda   dată   într-­‐o   formă   nepotrivită   (ex.   Dacă   lauda   încetează.

 

ceva  concret,  ca  de  pildă  bani)  activează  aceleaşi  regiuni  cerebrale  (Izuma  et  al,  2008).  Asta   inseamnă  că  atât  lauda  cât  şi  recompensa  fizică,  dacă  sunt  oferite  date  de  fiecare  dată  pe   acţiuni   pentru   care   copilul   are   deja   un   interes,   conduc   la   scăderea   motivaţiei   pentru   acea   activitate.   Lauda   îşi   pierde   efectul   motivaţional   atunci   când   este   transmisă   de   fiecare   dată   când   copilul   face   o   acţiune.     În   aceste   condiţii,   copilul   învaţă   să   aştepte   să   fie   laudat   pentru   efectuarea   activităţii   respective.   Lauda   rămâne   un   instrument   puternic   motivaţional   când   este  oferită  spontan,  din  când  în  când,  într-­‐un  mod  neaşteptat  pentru  copil.   In   concluzie   asta   nu   însemnă   că   nu   trebuie   să   folosim   lauda   pentru   comportamentele   adecvate  pe  care  copiii  le  manifestă.  Recomandarea  este  să  o  folosim  cu  măsură  astfel  încât   să  nu  dezactivăm  sursele  de  motivaţie  naturale  ale  copiilor.   Mesaje   de   laudă   prin   care   copiii   învaţă     comparaţia     cu   ceilalţi   colegi:   „Ai   luat   cea   mai   mare  notă,  eşti  primul  din  clasă,  ai  terminat  primul....”   La   o   primă   vedere   pare   o   idee   bună   să   lăudam   copiii   pentru   performanţele   pe   care   le   obţin,   raportându-­‐le   la   performanţele   celorlalţi   copii.   Sunt   studii   care   arată   că   lauda   care   promovează  comparaţia  socială  întăreşte  motivaţia  copiilor  şi  implicarea  în  sarcină  (Lepper,   et  al,  2002).  Pe  de  altă  parte  aceste  mesaje  ridică  două  mari  probleme:   În   primul   rând   comparaţia   socială   este   o   sursă   de   întărire   a   motivaţiei   atât   timp   cât   copiii   îşi   menţin   statutul   de   copii   care   termină   primii   sau   au   performanţe   foarte   bune.   În   situaţiile   care   nu   presupun   competiţia,   copiii   care   primesc   frecvent   acest   tip   de   mesaj   de   laudă   îşi   pierd   motivaţia.   În   plus,   copiii   obişnuiţi   să   îşi   evalueze   performanţele   prin   raportare   la   ceilalţi   nu   învaţă   abilitatea   de   a   face   faţă   unui   eşec   (nu   învaţă   să   piardă).     În   situaţie   de   pierdere,  motivaţia  de  a  mai    face  acel  lucru  scade  foarte  mult.     În   al   doilea   rând,   comparaţia   socială   învaţă   copiii   că   obiectivul   principal   este   „cine   câştigă   primul”  (poziţia  de  competiţie)  şi  nu  învăţarea  şi  exersarea  abilităţilor  pentru  a  se  descurca   mai   bine.Când   copiii   au   ca   obiectiv   să   iasă   primii,     ei   îşi   pierd   motivaţia   internă   pentru   sarcina   respectivă:   o   activitate     devine   interesantă   pentru   ei   doar   în   măsura   în   care   le   permite  să  demonstreze  celorlalţi  că  sunt  cei  mai  buni.   Preocuparea   de   a-­‐şi   menţine     statulul   de   cei   mai   buni   conduce   la   evitarea   situaţiilor   provocatoare  care  sunt  importante  oportunităţi  de  învăre.  Asumarea  riscului  şi  implicarea  în   activităţi   noi   cu   potenţial   de   învăţare   necesită   să   ai   abilitatea   de   a   face   faţă   eşecului.   Comparaţia   socială   din   păcate   nu   pregăteşte   copiii   pentru   a   face   faţă   eşecului.   În   loc   să   înveţe   din   greşeli,   aceşti   copii   răspund   la   situaţia   de   eşec   prin   neajutorare   (Eliot   şi   Dweck,   1988).  

 

115  

 

Bibliografie  
  Benga,  O.  (2010).  Curs  de  psihologia  dezvoltării,  Universitatea  Babes  Bolyai,  Cluj  Napoca.   Berlyne,  D.B.,  (1965).  Structure  and  direction  in  thinking.  New  York:  Wiley.   Bivens,  J.  A.    and  Berk,  J.  A.,  (1990).  A  Longitudinal  Study  Of  The  Development  Of  Elementary   School   Children's   Private   Speech.   in   Merrill-­‐Palmer   Quarterly,   Vol.   36,   No.   4,   p.   443–463;   October.   Brown,  R.  (1973)  A  First  Language:  the  Early  Stages.  Cambridge,  Mass.:  Harvard  University   Press.     Case,  R.  (1985).Intellectual  development:  Birth  to  adulthood,  Academic  Press,  New  York.   Cohen,   L.B.,   (1972).   Attention-­‐getting   and   attention-­‐holding   processes   of   infant   visual   preferences.   Child   Development,   43,   869-­‐879.   De   Gandi,   G.,   (2000),   Pediatric   Disorders   of   Regulation   in   Affect   and   Behavior,   a   Therapist’s   Guide   to   Assessment   and   Treatment,   Elsevier,  p  240-­‐279.   Schaffer,   R.   H.   (2005,   2007).   Copilul   ca   om   de   stiinţă:   teoria   lui   Piaget   despre   dezvoltarea   cognitivă.  (Capitolul  6).  Introducere  în  psihologia  copilului.  Editura  ASCR,  Cluj-­‐Napoca.   Sokolov   E.N.(1969)   The   modeling   properties   of   the   nervous   system.   In   Cole   M,   and   Maltzman  I  (eds.).  A  handbook  of  contemporary  Soviet  psychology.  (pp.671-­‐704).  New  York,   Basic  Books,  1969.   Vurpillot,   E.   (1968).   The   development   of   scanning   strategies   and   their   relation   to   visual   differentiation.  Journal  of  Experimental  Child  Psychology,  6,  632-­‐650.   Wellman,  H.  M.,  Ritter,  K.,  &  Flavell,  J.  H.  (1975).  Deliberate  memory  behavior  in  the  delayed   reactions  of  very  youngn  children.  Developmental  Psychology,  43,  377-­‐375.   Birch,  S.  H.,  &  Ladd,  G.  W.  (1997).  The  teacher-­‐child  relationship  and  children's  early  school   adjustment.  Journal  of  School  Psychology,  35,  61-­‐79.     Chazan,   M.,   Laing,   A.,   &   Harper,   G.   (1987).   Teaching   five   to   eight   year-­‐olds.   Oxford:   Blackwell.     Hamre,  B.  K.,  &  Pianta,  R.  C.  (2001).  Early  teacher-­‐child  relationships  and  the  trajectory  of   children's  school  outcomes  through  eighth  grade.  Child  Development,  72,  625-­‐638.   Henricsson,  L.,  &  Rydell,  A.  M.  (2004).  Elementary  school  children  with  behavior  problems:   Teacher-­‐child   relations   and   self-­‐perception.   A   prospective   study.   Merrill   Palmer   Quarterly,   50,  111-­‐138.        

 

116  

 

 

MODUL  COMUNICARE  ŞI  RELAŢII  PUBLICE  
 

  Autori     Vasile  Tran   Irina  Stănciugelu   Adriana  Tran     Cuprins     Comunicare  interpersonală    
Obiectivele  comunicării     Rolul  comunicării  în  atingerea  obiectivelor  personale1   Factori  ce  contribuie  la  metamesaje   Bariere  în  calea  comunicării   Empatia   Ascultarea  activă      

Relaţiile  publice  şi  imaginea  organizaţiilor  şcolare  
Categorii  de  public  ţintă   Identitatea  şi  imaginea  şcolii.  Elemente  de  creare  şi  menţinere  a  identităţii   Planul  unei  campanii  de  relaţii  publice   Planul  ca  instrument  de  lucru  în  cadrul  campaniilor  de  relaţii  publice    

 

                                                                                                               
1

Textul este adaptat după Sue Knight, Tehnicile programării neuro-lingvistice, Ed. Curtea Veche,

București 2004

 

117  

 

Comunicare  interpersonală       Obiectivele  comunicării  
    Ori   de   cîte   ori   scriem   sau   vorbim,   încercând   să   convingem,   să   explicăm,   să   influenţăm,   să   educăm,   sau   să   îndeplinim   orice   alt   obiectiv   prin   intermediul   procesului   de   comunicare,   urmărim  întotdeauna  patru  scopuri  principale:   Să  fim  receptaţi  (auziţi  sau  citiţi)   Să  fim  înţeleşi   Să  fim  acceptaţi   Să  provocăm  o  reacţie  (o  schimbare  de  comportament  sau  de  atitudine)     Comunicarea   este   definită   ca   fiind   procesul   de   transmitere   şi   primire   a   mesajelor.   Atunci   cînd   vorbim   sau   scriem,   trimitem   mesaje;   cînd   ascultăm   sau   citim,   primim   mesaje.   De   asemenea,   trimitem   şi   mesaje   nonverbale,   prin   limbajul   corpului   şi   prin   alte   comportamente.  Tot  ceea  ce  facem  (chiar  şi  faptul  că  nu  facem  nimic)  comunică  ceva.  Nu   putem  să  nu  comunicăm.   Folosim  cuvintele  pentru  a  reprezenta  ideile  care  există  în  mintea  noastră.  A  atribui  sensului   un   cuvînt   de   numeşte   codificare.   Celălalt   atribuie   sens   cuvintelor   folosite.   Acest   proces   este   cunoscut   ca   decodificare.   Vreţi   ca   celălalt   să   atribuie   acelaşi   sens   ca   şi   noi   mesajului   care   i-­‐a   fost   trimis.   Iar   cand   credem   că   acest   lucru   s-­‐a   întîmplat,   în   general   avem   sentimentul   reuşitei.  Majoritatea  actelor  de  comunicare  sunt  reuşite.  Cu  toate  acestea  este  important  să   ţinem  minte  că  mesajul  trimis  nu  e  niciodată  identic  cu  cel  primit.  Experienţele    oamenilor   sunt   diferite.   Nu   au   niciodată   exact   acelaşi   sens   pentru   doi   oameni.   Bineînţeles,   cu   cît   diferenţele  sunt  mai  mari,  cu  atît  există  mai  multe  şanse  să  nu  aibă  loc  comunicarea.        

Rolul  comunicării  în  atingerea  obiectivelor  personale2  
  Ceea   ce   spunem   contează   puţin   în   comparaţie   cu   modul   în   care   o   spunem,   indiferent   de   canalul   la   care   apelăm   pentru   a   transmite   cuvintele.   Influenţam   prin   comunicare,   fie   folosind  un  limbaj  care  să-­‐l  lase  pe  interlocutor  rece  şi  neinteresat,  fie  alegem  un  limbaj  care   îi  deschide  inima  şi  mintea  şi  pe  care  îl  consideră  convingător.     Lingvistul  Noam  Chomsky  a  distins  două  niveluri  ale  limbajului:                                                                                                                  
2

Textul este adaptat după Sue Knight, Tehnicile programării neuro-lingvistice, Ed. Curtea Veche,

Bucureşti 2004

 

118  

 Acest  aspect   119     .   Între  structura  de  adîncime  şi  cea  de  suprafaţă  a  limbajului  se  pot  petrece  o  serie  de  lucruri:   intenţia  comunicării  se  poate  să  fi  fost  pierdută  sau  modificată  în  procesul  conversiei  uneia   în   cealaltă.   Ceea   ce   obţinem   este   rezultatul   direct   a   ceea   ce   facem.  Putem  merge  până  acolo   încît   să   spunem   că   nu   există   realitate.     Desigur.   Chiar   atunci   cînd   nu   scriem   sau  vorbim.   Mai   mult.  Dacă  dăm   vina  pe  alţii  pentru  faptul  că  nu  au  înţeles  ceea  ce  noi  am  intenţionat  să  spunem.   În   special.   noi   nu   folosim   numai   cuvinte   pentru   a   comunica.  nici  ştiută  în  mod  conştient.   Situaţia   opusă  este  aceea  în  care  auzim  pe  cineva  spunând  lucruri  de  genul:  „Este  vina  ei”  sau  „asta   este   percepţia   ta”   (ca   şi   cand   ar   fi   greşită)   sau   „Nu   este   problema   mea”   (când   cineva   reacţionează  negativ  faţă  de  dumneavoastră.   aspectul   exterior.   De   cîte   ori   comunicăm.   noi   trimitem   în   exterior   mesaje   şi   prin   intermediul   altor   mijloace.  să  creem   impresia  pe  care  o  dorim  asupra  altor  oameni.  cu  alte  cuvinte.   prin   metacomunicare   se   trasmite   structura   de   adîncime   a   limbajului.   ci   doar   percepţie:   experienţele   noastre   sunt   filtrate   prin  intermediul  simţurilor  –  chiar  această  filtrare  este  unică  în  cazul  fiecăruia.  prin  aspectele  nonverbale  ale   comunicării   (expresie.     Dacă  dorinţa  noastră  este  să  transmitem  metamesaje  „sănătoase”.   Metacomunicarea   este   deci   ceva   dincolo   de   comunicare   şi   trebuie   să   fim   totdeauna   conştienţi   de   existenţa   sa.  există  cîteva  convingeri  care  vin  în  ajutorul   acesteia.  în  special  cînd  una  spuneţi  şi  alta  faceţi.)   În  al  doilea  rând.   Structura  de  suprafaţă  –  ceea  ce  spunem.  nu  vom   reuşi  să  avem  influenţa  pe  care  o  dorim.   Trebuie   să   subliniem   că   metacomunicarea   este   foarte   importantă.  semnificaţia  comunicării  noastre  reprezintă  efectul  pe  care  îl  produce.  fiecare  reacţie  pe   care   o   obţinem   este   rezultatul   actelor   noastre   şi   a   felului   în   care   le   îndeplinim.   orientarea.  Tot  ceea  ce  ni  se  întîmplă.   de   sensibilitate   şi   flexibilitate.   cu   atît   mai   coerent   ne   este   mesajul   şi   cu   atît   mai   bine   vom   comunica   şi   ne   vom   îndeplini   scopurile   şi   rolul.   Ansamblul   elementelor   non-­‐verbale   ale   comunicării   este   uneori   numit   metacomunicare   (cuvîntul   grecesc   meta   înseamnă   dincolo   sau   in   plus).  indiferent  de  context.   a   ceea   ce   spunem   şi   a   felului   în   care   le   ducem   la   capăt   pe   acestea   două.   poziţia   corpului.  conţinînd  informaţia  ce  nu  este   nici  exprimată.   constituindu-­‐se   în   chei   pentru   ascultător   care   îl   ajută   să   interpreteze   ceea   ce   spuneţi.  fiecare  individ  are  o  percepţie  unică  asupra  lumii.  Dând  vina  pe  alţii.   aspectele   nonverbale   ale   scrisului.   el   va   prelua   înţelesul   mai   degrabă   din   metacomunicare  decît  din  cuvintele  auzite.   proximitatea.  nouă  înşine  sau  altora   Structura  de  adîncime  –  înţelesul  profund  a  ceea  ce  spunem.  uneori  neintenţionat.  renunţăm  la  posibilitatea  de  a  ne   spori   gradul   de   conştientizare.   A   crede   că   efectele   actelor   noastre   sunt   rezultatul   direct   al   actelor   noastre   înseamnă  să  fim  deschişi  la  o  învăţare  continuă.   aspectele   non   verbale   ale   vorbirii.   Cu   cît   ceea   ce   spunem   se   potriveşte   mai   mult   cu   ceea   ce   credem.   gesturi.   Mai  întîi.  noi  totuşi  comunicăm  ceva.

  Suntem   diferiţi   din   multe   puncte   de   vedere.  În  acest  fel   ne  confirmăm  harta  pe  care  ne-­‐am  făcut-­‐o  nouă  înşine  despre  lume.   mulţi   alţii   sunt   conştienţi   de   faptul   că  un  act  de  comunicare  reuşit  implică  mai  mult  decît  simpla  transmitere  a  mesajului  către   ceilalţi.   el   este   reuşit.     Atunci  cand  ne  confruntăm  cu  o  diferenţă  de  percepţie  între  noi  şi  ceilalţi.   Dorind   să   explorăm   şi   să   învăţăm   din   aceste   diferenţe.       Factori  ce  contribuie  la  metamesaje     Un  metamesaj  este  suma  mai  multor  factori.   Învăţăm   să-­‐i   acceptăm  pe  ceilalţi  oameni  drept  cine  sunt  şi  pentru  ceea  ce  sunt.   nu  face  ca  percepţia  unei  persoane  să  fie  corectă  şi  a  altuia  nu.   Deseori.   profesorii   sunt   preocupaţi   să   predea   lecţiile   şi   nu   au   timp   pentru   a   fi   atenţi   la   modul   în   care   elevii   percep   comunicarea.   În   şcoală.  cine  ştie  ce  anume  face  ca  un  mesaj  să  fie  reuşit?  Mulţi  cred  că.  atîta  vreme  cît   mesajul   este   comunicat.   Cu   toate   acestea.  cel  mai  adesea   reacţia  naturală  este  să  căutăm  alte  percepţii  care  să  se  potrivească  cu  a  noastră.  Şi  apoi.  ca  de  exemplu:   Rostirea  la  momentul  potrivit  a  ceeea  ce  avem  de  spus   Împrejurările  în  care  facem  afirmaţia   Mediul  pe  care-­‐l  folosim   Ce  purtăm   Gradul  în  care  folosim  limbajul  şi  sensurile  preferate  de  auditoriul  ţintă   Ce  nu  se  spune   Ce  se  presupune  din  ceea  ce  spunem   Metaforele  pe  care  le  folosim   Convingerile  noastre  şi  modul  în  care  le  comunicăm   Conştientizarea  şi  sensibilitatea  noastră  în  ce  priveşte  nevoile  altora.       Posibilitatea   ca   un   act   de   comunicare   să   nu   fie   reuşit   există   în   orice   situaţie.  dar  aceasta  nu  ne  va   conduce   la   învăţarea   a   ceva   nou.   profesorii   sunt   mai   interesaţi   de   îndeplinirea   unei   sarcini   decît   de   acordarea   unui   timp   suplimentar   pentru   a   se   asigura   că   mesajele   lor   sunt   bune.   Numai   împotrivindu-­‐ne   acestor   tendinţe   naturale   şi   permiţîndu-­‐ne  să  învăţăm  din  diferenţă  ne  putem  dezvolta  şi  spori  influenţa.           120     .  pur  şi  simplu  sunt  diferite.   în   cele   din   urmă   vom   învăţa   să   cooperăm   şi   să   trăim   împreună.

 un  doctor.   Lipsa  de  interes  –  una  din  cele  mai  mari  bariere  ce  trebuie  depăşită  este  lipsa  de  interes  a   interlocutorului   faţă   de   mesajul   dumneavoastră.   ocupaţie.  ale  cărei  cunostinţe  în  legătură  cu  un  anumit  subiect  de  discuţie  sunt   mult   mai   reduse.   temperamente   etc   vor   avea   alte   percepţii   şi   vor   interpreta   situaţiile   în   mod   diferit.  poate  cauza  dificultăţi  de  comunicare  poate  fi  învinsă  prin  pregătire  şi   planificarea  atentă  a  mesajelor.  Acolo   unde   lipsa   de   interes   este   evidentă   şi   de   înţeles.     Emoţii-­‐   emotivitatea   emiţătorilor   şi   receptorilor   de   mesaje   poate   fi   o   barieră.   astfel   că   persoane   de   diferite   vîrste.   Diferenţele   de   percepţie   sunt   deseori   numai   rădăcina   multor   alte   bariere   de   comunicare.   lectura).   Trebuie   să   vă   aşteptaţi   şi   la   această   posibiliate.   trebuie   să   acţionaţi   cu   abilitate   pentru   a   direcţiona  mesajul  dumneavoastră  astfel  încît  să  corespundă  intereselor  şi  nevoilor  celui  ce   primeşte  mesajul.   uneori.   naţionalităţi.   cel   care   primeşte   mesajul   poate   fi   mai   puţin   impresionat   de   o     121   .   evitînd  să  recunoaştem  realitatea  în  sine.   Totuşi.   dar   necesită   îndemînare   din   partea   celui   ce   comunică:   el   trebuie   să   fie   conştient   de   discrepanţa   între   nivelurile   de   cunoaştere   şi   să   se   adapteze  în  consecinţă.   Emoţia   puternică  este  răspunzătoare  de  blocarea  aproape  completă  a  comunicării.   educaţie.   Concluzii  grăbite  –  deseori  vedem  ceea  ce  dorim  să  vedem  şi  auzim  ceea  ce  dorim  să  auzim.   Lipsa   de   încredere.   culturi.  O  metodă  de  a   împiedica   acest   blocaj   constă   în   evitarea   comunicării   atunci   cînd   sunteţi   afectat   de   emoţii   puternice.   Stereotipuri  -­‐  învăţînd  permanent  din  experienţele  proprii.   desigur.  Şi  oricum  suntem  mai  interesaţi  de  problemele  noastre  decît  de  ale  altora.  vom  întîmpina  riscul  de  a  trata   diferite  persoane  ca  şi  cînd  ar  fi  una  singură:  „Dacă  am  cunoscut  un  inginer.   Dificultăţi  de  exprimare  –  Dacă  sunteţi  emiţătorul  şi  aveţi  probleme  în  a  găsi  cuvinte  pentru   a  exprima  ideile.   este   posibil.   Diferenţe   de   percepţie   –   modul   în   care   noi   privim   lumea   este   influenţat   de   experienţele   noastre   anterioare.  de  asemenea.   sex.  Aceasta  ne  poate  duce  la  ceea  ce  se  spune  „a  face   doi  plus  doi  să  dea  cinci”.   Desigur.   Aceste   stări   vă   pot   face   incoerent   sau   pot   schimba   complet   sensul   mesajelor   transmise.   care.  un   maistru  etc)  i-­‐am  cunoscut  pe  toţi”   Lipsa   de   cunoaştere   -­‐   este   dificil   să   comunicăm   eficient   cu   cineva   care   are   o   educaţie   diferită  de  a  noastră.   Bariere  în  calea  comunicării     Există  o  multitudine  de  factori  care  pot  cauza  probleme  şi  de  care  trebuie  să  fim  conştienţi   pentru  a  le  depăşi  sau  pentru  a  le  minimiza  efectul.  aceasta  va  fi  în  mod  sigur  o  barieră  în  comunicare  şi  inevitabil  trebuie  să  vă   îmbogăţiţi   vocabularul   (cea   mai   buna   metodă   este.

 ce  decizii  aţi   luat  fie  pentru  a-­‐l  accepta  fie  pentru  a-­‐l  schimba?  În  ce  sens  este  mediul  dumneavoastră  o   metaforă   pentru   tiparele   pe   care   le   folosiţi   în   viaţa   voastră?   În   ce   fel   acceptarea   sau   influenţarea  a  ceea  ce  vă  înconjoară  sunt  simbolice  pentru  deciziile  pe  care  le  luaţi  cu  privire   la  alte  sisteme  mai  mari  din  care  faceţi  parte?-­‐  de  exemplu  echipa.   Empatia   înseamnă   să   vă   „acordaţi”   (să   fiţi   sensibili)   la   ce.  organizaţia.   Ce   efect   a   avut   acest   lucru   asupra  dumneavoastră?     Empatia3     Empatia   este   aptitudinea   de   a   fi   conştient.   ci   şi   de   condiţiile   de   comunicare   pe   care   trebuie   nu   numai   să   le   cunoaştem.       Îndemn  la  meditaţie   Priviţi   în   jurul   dumneavoastră   acum.  Această   „ciocnire   a   personalităţilor”este   una   dintre   cele   mai   frecvente   cauze   ale   eşecului   în   comunicare.  Potenţialele  bariere  de  comunicare  nu  depind  numai  de  noi.   cel   puţin.       Aceştia  sunt  doar  cîtiva  factori  care  pot  face  comunicarea  mai  puţin  eficientă.   adeseori.   considerînd-­‐o   plictisitoare   –   astfel   că   emoţia  poate  deveni  un  catalizator  al  comunicării.   persoană   care   vorbeşte   fără   emoţie   sau   entuziasm.  familia?   Gandiţi-­‐vă   la   tot   ceea   ce   aţi   făcut   astăzi.   Aceasta   înseamnă   a   fi   capabili   să-­‐i   „citim   din   punct                                                                                                                   3 Textul a fost adaptat din Steven J.  respectiv  de   emiţător   şi   receptor.   pentru   ca   procesul   comunicării   să   capete   şansa  de  a  fi  eficient.  ci.  comportamentul  nostru  influenţează  pe  acela  al  partenerului  comunicării. 2003   122   .   Prin   ce   anume   aţi   fost   un   exemplu  pentru  alţii?   Gîndiţi-­‐vă   la   o   persoană   pe   care   aţi   întîlnit-­‐o   recent   şi   ale   cărei   vorbe   nu   se   potriveau   cu   faptele.   Nu   întotdeauna   suntem   capabili   să   influenţăm   sau   să   schimbăm   personalitatea   celuilalt.   ci   şi   să   încercăm   să   le   controlăm.   Care   sunt   elementele   care   vă   înconjoară?   Prin   ce   se   caracterizează  mediul  dumneavoastră  înconjurător?  Este  moştenit?  iar  dacă  da.   ca   urmare.   pînă   în   acest   moment.   Personalitatea  -­‐  nu  numai  diferenţele  dintre  tipurile  de  personalităţi  pot  cauza  probleme. Editura Allfa. Forţa inteligenţei emoţionale.  Ce  efect  a  avut  acest  lucru  asupra  dumneavoastră?   Ganditi-­‐vă   la   o   persoană   ale   cărei   vorbe   coincideau   cu   faptele.   de   a   înţelege   şi   de   a   aprecia   sentimentele   şi   gîndurile   altora.   trebuie   să   fim   pregătiţi   să   ne   studiem   propria   persoană   pentru   a   observa  dacă  o  schimbare  în  comportamentul  nostru  poate  genera  reacţii  satisfăcătoare. Stein.   cum   şi   de   ce   oamenii   simt   şi   gîndesc   aşa   cum   o   fac.   dar. Howard E Book.  sau  chiar  să   eşueze  complet.   propria   noastră   percepţie   a   persoanelor   din   jurul   nostru   este   afectată   şi. Bucureşti.

  empatia   este   aptitudinea   de   a   vedea   lumea   din   perspectiva   unei   alte   peroane.     În   al   treilea   rînd.  În  acel  caz  aţi  fi  privit  cu  neîncredere  sau  supărare.   Cînd   o   relaţie  este   o   colaborare   eficientă.   Pentru  o  unealtă  atît  de  puternică.  dar  acestea  sunt  de  fapt   destul   de   diferite.   atunci   cînd   suntem   supuşi   stresului.     Din  nefericire.  Iar     123   .   Cînd   faceţi   o   afirmaţie   plină   de   empatie.     În   esenţă.   Exprimînd   empatie.  mulţi  oameni  confundă  empatia  cu  compasiunea.   capacitatea  de  a  vă  acorda  la  modul  cum  gîndeşte  şi  simte  altcineva  în  legătură  cu  o  anumită   situaţie   -­‐   indiferent   cum   diferă   acest   mod   de   propria   voastră   percepţie.   suntem   iritaţi   sau   ne   apărăm.  empatia  este  lăsată  deseori  de-­‐o  parte  deoarece.   făcînd   o   declaraţie   plină   de   empatie.     În  primul  rînd.  Empatia  este  pur  şi  simplu  recunoaşterea  faptului  că  şi  partea   cealaltă   are   un   punct   de   vedere.   Pentru   că.   de   fiecare   dată   cînd   ceilalţi   simt   că   sunteţi   în   acord   cu   ei.   Este   o   unealtă   de   comunicare   interpersonală   extrem   de   puternică.   suntem   cel   mai   puţin   deschişi   către   ea   –   respectiv.   chiar   şi   în   mijlocul   unei   discuţii   de   altfel   tensionate   sau   antagonice.   se   simt   motivaţi.   compasiunea   îl   pune   pe   vorbitor   în   prim   plan.  oamenii  confundă  de  cele  mai  multe  ori  empatia  cu  comportamentul  amabil   –  cu  declaraţii  generale.  În  legătură  cu   empatia   există   în   principal   trei   concepţii   eronate   care   îi   împiedică   pe   mulţi   oameni   să   o   transforme  în  avantajul  lor.   În  al  doilea  rînd.   făcîndu-­‐l   să-­‐şi   exprime   reacţiile   şi   sentimentele   privind   situaţia   unei   alte   persoane.   unii   oameni   cred   că.   Ne   grăbim   să   ne   apărăm   poziţia.   Legătura   emoţională  dintre  punctele  voastre  forte  se  întăreşte  şi  cealaltă  persoană  poate  lucra  mult   mai  uşor  cu  voi  şi  nu  împotriva  voastră.  empatia  nu  este  utilizată  suficient  de  bine.   schimbaţi   echilibrul.   nimeni   nu   va   va   da   ceea   ce   doriţi   dacă   se   simte  neînţeles  sau  atacat.   Declaraţiile   pline   de   compasiune   încep   de   obicei   cu   „eu”   sau   „al   meu”  şi  reflectă  de  obicei  perspectiva  vorbitorului.   comentariile   noastre   reflectă   în   mod   automat   perspectiva   pe   care   o   avem.   vor   oferi   aparenţa   unui   acord   sau   aprobării   poziţiei   unei   alte   persoane.  să  ne  argumentăm  comportamentul  şi  să  atacăm  atitudinea  unei  alte  persoane.   În   astfel   de   momente.   Declaraţiile   pline   de   empatie   încep   mereu   cu   cuvîntul   „tu”   –   de   exemplu:   „probabil   că   tu   te   simţi   sau   gîndeşti   (într-­‐un   anumit   mod)”.  un  schimb   agresiv  şi   jenant   devine   o   alianţă   plină   de   colaborare.   admiteţi   existenţa   ei.   neînţelegerii.   oricum.  cînd  avem  mai  multă  nevoie   de   ea.   De   fapt.   Oamenii   care   posedă   astfel   de   calităţi   îşi   arată   interesul  faţă  de  alţii  şi  sunt  preocupaţi  de  situaţia  lor.  politicoase  şi  plăcute.  Prin  contrast.   vă   măriţi   capacitatea   de   a   obţine   ceea   ce   doriţi   sau   ceea   ce   aveţi   nevoie   de   la   cealaltă   parte.   cînd   de   fapt   ei   sunt   împotriva   acestei  poziţii.   de   vedere   emoţional”   pe   ceilalţi   oameni.   fără   ai   pune   la   îndoială  valabilitatea.  Nu  este  aşa.   Astfel.

 Rezultatul  este  o  escaladare  emoţională   care  în  final  este  contraproductivă  pentru  toţi  cei  implicaţi.  Ele  sunt  personale  şi  deschise.  Iată  de  ce   „întrebările   scormonitoare”   sunt   un   preludiu   important   în   exprimarea   empatiei.  la  rândul  ei.   Aici   este   o   provocare   dublă:   să   utilizăm   conştiinţa   de   sine   pentru   a   ne   calma   starea   de   iritabilitate   crescîndă.  Ştiind   că  cineva  îi  împărtăşeşte  punctul  de  vedere.   124     .   de   a   ne   reţine   impulsurile   şi   de   a   reacţiona   rezonabil   în   faţa   instigărilor  şi  de  a  apela  la  empatia  din  noi  pentru  a  înţelege  poziţia  celeilalte  persoane.  reacţionează  în  acelaşi  mod.   Acestea   descoperă   emoţiile   cele   mai   ascunse   ale   unei   persoane.   reflectînd   mai   ales   la   natura   comportamentului  celuilalt.   Dacă   există   o   atmosferă   de   neîncredere   sau   un   dezechilibru   ierarhic   ar   putea   fi   şi   mai   dificil   să   va   utilizaţi  empatia.     În   loc   să   reacţionaţi.   opriţi-­‐vă   şi   gîndiţi-­‐vă   preţ   de   o   secundă.  De  fapt.     Puneţi  întrebări  „scormonitoare”   Desigur.  Dar  este   o  greşeală  să  presupunem  prea  multe  despre  o  persoană  –  fie  străin  sau  prieten.  care  permit  formularea  unui  răspuns.  deşi  sunt  foarte  des  generale  şi  nespecifice.   Cum  te-­‐ai  simţit  (sau  ce  ai  crezut)  despre  asta.  ce  ai  fi  dorit  să  se  fi  întâmplat?   Pentru  a  exprima  empatia.   oferind   semnale   care   să   vă   permită   să   recunoaşteţi   mai   bine   propriul  mediu.   Este   tentant   să   credem   că   dacă   ştim   o   persoană   destul   de   bine   putem   să   facem   o   apreciere   relativ  exactă  cu  privire  la  sentimentele  pe  care  este  posibil  să  le  aibă  şi  în  prezent.   empatia   (sau   orice   componentă   a   inteligenţei   emoţionale)   nu   este   o   baghetă   magică.  acea  persoană  s-­‐ar  putea  simţi  mai  în  largul  său   să-­‐şi   deschidă   inima   în   privinţa   exprimării   sentimentelor   de   neplăcere   sau   jignire.   aceasta.  trebuie  să  scoateţi  la  iveală  şi  să  fiţi  foarte  atenţi  la  două  tipuri  de   informaţii:   cuvintele   pe   care   o   altă   persoană   le   utilizează   pentru   a   descrie   gînduri   şi   sentimente  şi  cele  utilizate  pentru  descrierea  dorinţelor  şi  aşteptărilor.  Răspunsul  la  aceste  întrebări  nu  poate  fi  un   simplu  da  sau  nu.  Dacă  una  din  paărţi  exprimă  empatie  nu  înseamnă  că  o  întîlnire  poate  lua  o  turnură   favorabilă.   solicitîndu-­‐i   să   ofere   mai   multe   informaţii.       Trepte  pentru  a  fi  empatici     Tineţi-­‐vă  emoţiile  în  frâu   Dacă   sunteţi   înclinaţi   către   un   temperament   iute   –   aşa   cum   suntem   toţi   în   anumite   momente  –  ce-­‐ar  fi  să  vă  luaţi  temperatura  emoţională  înainte  ca  aceasta  să  ajungă  la  roşu?   Acest   lucru   poate   fi   utilizat   pe   post   de   radar   sau   de   sistem   de   avertizare   care   să   vă   îndrume   în   interacţiunile   cu   ceilalaţi.  supărarea  celeilalte  peroane  este  posibil  să  crească  pe  moment.

  Răspunsurile  c  şi  d  sunt  empatice.  în  acest  moment  este  important  să  deveniţi  un  fel   de  instrument  neutru  de  înregistrare.   Uneori  programele  sunt  aşa  de  complicate  că-­‐ţi  vine  să  dai  cu  azvîrlita  cu  calculatorul.   aveţi   de-­‐a   face   cu   realitatea   din   mintea   şi   sufletul  unei  alte  persoane.   Ştiu  cum  este  cînd  nu  reuşeşti  să-­‐l  înţelegi  de  prima  dată.  Nu  este  momentul  să  vă  impuneţi  propria  versiune  a   ceea   ce   vi   se   spune   sau   să   interveniţi   cu   afirmaţii   despre   propriile   voastre   sentimente.   este   puternică   deoarece   vă   oferă   informaţii   clare   cu   care   să   lucraţi.   ascultarea   activă.  O   ascultare   plină   de   empatie.     Concentraţi-­‐vă  pe  perspectiva  subiectivă  a  celuilalt   A  fi  cu  adevărat  empatici  înseamnă  să  vă  concentraţi  pe  perspectiva  subiectivă    a  celuilalt.   Iata  mai  jos  prezentat  un  exemplu.   gânduri  şi  opinii.   Această   capacitate   de   a   pune   întrebări   care   să   îndepărteze   schimbul   de   preocupări   superficiale   vă   ajută   pentru   a   vă   concentra   pe   o   înţelegere   mai   profundă   a   perspectivei   celuilalt.     125   .  cu  timpul  o  să  fie  mai  uşor.  care  sunt  empatice  şi   care  nu:   Încă  incapabil  să  stăpînească  programul  de  calculator.   sentimente.   motive   şi   interpretări.  Mircea  se  îndreaptă  spre  voi  pentru  a   treia  oară  în  aceeaşi  zi  căutînd  sprijin  şi  îndrumare.       Exerciţii     Autoevaluare   Aveţi  răbdare  să  ascultaţi  ceea  ce  vă  spun  alte  persoane?  Înţelegeţi  corect  ceea  ce  vă  spun   acestea  înainte  de  a  le  răspunde?  Reţineţi.   În   loc   să   vă   proiectaţi   propria   autobiografie   şi   să   presupuneţi   gânduri.  mai  ales  dacă  diferă  de  propria  voastră  concepţie.  La  început  şi  eu  am  avut  ceva  probleme   Programele   astea   pot   fi   chiar   frustrante   uneori   şi   te   fac   să   crezi   că   n-­‐ai   să   le   mai   poţi   învăţa   niciodată.  declarînd:  „Încă  nu  pot  să-­‐mi  dau  seama   cum  funcţionează  programul  ăsta  afurisit.  hotărîţi.  Şi  voi  lucraţi  la  el  cu  atîta  uşurinţă!”   La  care  voi  răspundeţi:   În  tot  ce  faci  eşti  aşa  de  încet?   O  să-­‐l  înveţi.  Dar  nu-­‐ţi  face  probleme.  din  grupul  de  răspunsuri.  La  început  eram  şi  eu  speriat.  Dar   încet  încet  o  să  fie  mai  uşor.  Ambele  captează  sentimentul  de  frustrare  pe  care  îl  simte   Mircea.

    Teme   În  general.   Răspunsul   b   nu   este   nici   el   empatic.  dar  nu  este  empatic.   oamenii   deţin   o   bună   expertiză   în   domenii   specifice   şi   o   slabă   pregatire  în  comunicare.   gîndurile   sau   comportamentul  acestuia.  Păstraţi  contactul  vizual  şi  fiţi  foarte   atenţi   la   expresiile   faciale   şi   la   limbajul   trupului   său. 1995   126   .  Dacă  consideraţi  că  sentimentele  şi  părerile  cuiva   au  valoare  pentru  voi.  punînd  întrebări  de  genul  „Vreţi  să  spuneţi  că.  asiguraţi-­‐vă  că  aţi  înţeles  corect  ceea  ce  spune  persoana  în  cauză..   Înainte   de   a   vă   întîlni   cu   cineva   important   pentru   voi.   este   dat   din   perspectiva   vorbitorului   şi   nu     din   perspectiva   lui   Mircea.     Oamenii   petrec   mai   mult   de   80%   din   perioada   de   veghe   folosind   abilităţi   simple   de   comunicare  precum:   Scrierea   Citirea     Vorbirea   Ascultarea                                                                                                                   4 Textul este adaptat după Nicki Stanton..   Verificaţi   interpretările   voastre   cu   privire  la  ceea  ce  se  întâmplă.  ascultaţi-­‐i  mai  mult  pe  ceilalţi.   Care   aţi   dori   să   fie   rezultatul   întâlnirii?   În   ce   aspecte   aţi   dori   să   ştiţi   mai  multe  despre  persoana  în  cauză?   În  timpul  întîlnirii  concentraţi-­‐vă  pe  cealaltă  persoană.  Poate  fi  de  ajutor.   Fiţi   gata   şi   pentru   posibilitatea   ca   aceste   aşteptări   să   fie   eronate.   în   sensul   că   este   un   răspuns   liniştitor. Comunicarea.?”   După   întîlnire.   Ce   aţi   învăţat   despre   persoana   respectivă?   Ce   atitudine   a   avut   acea   persoană   în   privinţa   lucrurilor   care   sunt   importante   pentru   voi?   Ce   lucruri  sunt  importante  pentru  ea?  Cum  puteţi  folosi  într-­‐o  viitoare  relaţie  ceea  ce  tocmai  aţi   învăţat?  Cum  aţi  procedat  ca  să-­‐i  daţi  de  înţeles  celeilalte  persoane  ce  părere  aveţi  despre   ea?       Ascultarea  activă4     În   cele   mai   multe   cazuri.   treceţi   în   revistă   rezultatele..   Şi   acest   răspuns   vorbeşte   mai   mult   dintr-­‐o  perspectivă  plină  de  compasiune  decît  de  empatie. Bucureşti.   Răspunsul   e.   mai   degrabă   este   un   raspuns   plin   de   compasiune   şi   convingere. Ed Ştiinţă şi Tehnică.   Răspunsul  a  este  un  comentariu  tendenţios  care  exprimă  sentimentele  voastre  despre  modul   cum   Mircea   apelează   din   nou   la   voi   şi   nu   captează   sentimentele.   deşi   este   bine   direcţionat.   pregătiţi-­‐vă   gîndidu-­‐vă   care   sunt   aşteptările   voastre   de   la   respectiva   persoană.

   astfel  că   „zgomotele”  din  propriul  nostru  sistem  ne  impiedică  să  ascultăm  sau  distorsioneaza  ceea  ce   este  spus  .  uneori  suntem  preocupaţi  mai  mult  de  ceea  ce  dorim  noi  să  spunem.   Ca  şi  ascultători.   Spune-­‐ţi   ţie   însuţi   că   acestui  lucru   persoana   respectivă   are   ceva   nou   şi   interesant  de  spus.   plecăm   adesea   la   „o   plimbare   mentală”.   cu   toate   că   tindem   să   dăm   puţină   atenţie  ascultării.   Ca   medie.   Chiar  şi  ascultatorul  este  încercat  de  diferite  emoţii.  astfel  că  abilitatea  sa  de  a  asculta  este   afectată  .   în   timp   ce   fluxul  nostru  mental  este  în  jur  de  500  de  cuvinte  pe  minut.  oamenii  reţin  doar  25%   din  ceea  ce  aud.  astfel   încât  ne  concentram  mai  mult  pe  acest  lucru.   40%   din   starea   de   veghe   o   reprezintă   doar   ascultarea.   Eşti   dornic   să-­‐ţi   spui   părerea.   Exista  mai  multe  motive  care  pot  explica  acest  fapt:   Ascultarea  este  considerată  o  activitate  pasivă  şi  nu  încercăm  să  ne  concentram  o  perioadă   mai  lungă  de  timp  .   oamenii   oamenii   vorbesc   cu   aproximativ   130   de   cuvinte   pe   minut.  ca  parte  a  unui  proces  de  comunicare.  Mai  mult.  Notează-­‐ţi  pe  scurt  ceea   ce   vrei   sa   spui.   astfel   încât   să   nu   te   îngrijorezi  că  vei  uita.    decât  pe  ceea  ce  ni  se  spune.   pur   şi   simplu.   gîndindu-­‐ne  la  alte  lucruri  .   sau  să  crezi  că  intervenţia  ta  este  foarte   importantă   Te  gandeşti  la  altceva     Concentrează-­‐te   pe   ceea   ce   spun   ceilalţi   si  pe  ceea  ce  fac.     Bariere  în  ascultare:     Bariere  în  ascultare   Încearcă  să   Tu   gândeşti   că   ştii   deja   ceea   ce   au   de   Încearcă  să-­‐ţi  ţii  mintea  deschisă  şi  să  ai  o   gând  să  spună  şi  faci  presupozitii  asupra   atitudine   pozitivă.   În  momentul  în  care  ne  pregatim  să  ascultam.  nu  obişnuim  să  ne  clarificăm  mintea.  Mintea  noastra  are  tendinţa  să   depăşească   ceea   ce   este   spus   sau.  astfel  că  poate  apărea  o   interpretare  total  diferită  a  informaţiei.   Percepţia  ascultătorului  poate  fi  diferită  de  percepţia  vorbitorului.   În   mod   intenţionat   îndepărtează   din   minte  toate  celelalte  gânduri     127   .   S-­‐ar   putea   să   simţi   că   momentul   prielnic   va   trece   fără   ca   tu   să-­‐ţi   spui   punctul   de   vedere.

    Modalităţi  prin  care  vă  puteţi  îmbunătăţi  aptitudinile  de  ascultare  :     Acţiune   Motivaţie   Trebuie   să-­‐ţi   pese   de   asta   pentru   a   dori   Fără   această   motivaţie.  fiecare  interacţiune   ne   dă   posibilitatea   de   a   face   acest   lucru.   Tehnica   realizării  acestui  proces  se  numeşte  ascultare  activă.   Cum   ne   putem   îmbunătăţi   ascultarea?Destul   de   simplu.  dar  :   trebuie  să  fim  convinşi  că  este    aptitudine  importantă   trebuie   să   acceptam   că   noi   nu   suntem   atât   de   buni   la   asta   în   prezent  –   este   unul   dintre   cele   mai   bune   exemple   de   aptitudini   faţă   de   care   cei   mai   multi   dintre   noi   au   un   grad   înalt   de   incompetenţă  de  care  nu  sunt  conştienţi   noi  trebuie  să  fim  pregătiţi  să  practicăm  ascultarea  activă–  din  fericire.   Ascultarea  activă  este  o  aptitudine  care  poate  fi  dezvoltată  până  la  un  nivel  foarte  înalt.  feminism.   întreaga   muncă   săîmbunătăţeşti   va   reprezenta   un   efort   prea   mare   depus   în  zadar   Încercă  să  identifici  un  loc  linistit  în  care   Să-­‐ţi   menţii   şirul   gîndurilor   este   dificil   să  conversezi   dacă  apar  bariere  de  concentrare   Fii   pe   deplin   conştient   de   propriile   tale   Astfel   incât   să   nu   vă   lasaţi   influenţaţi   de   presupoziţii  şi  prejudecăţi   ele   Fii  foarte  atent  la  ceea  ce  se  spune   Nu-­‐ţi   întrerupe   ascultarea   în   scopul   pregătirii  unei  intervenţii  particulare   Fii   atent   la   cuvintele   care   pot   fi   Exemple   de   acest   tip   sunt   şovinism   interpretate   negativ   şi   care   pot   conduce   masculin.  etc   la   reacţii   necontrolate   sau   la   reacţii   stereotipe   Nu-­‐ţi   permite   ţie   însuţi   să   mergi   cu   Nu  încerca  să  consideri  că  deja  ai  înţeles   raţionamentul   înainte   de   ceea   ce   spune   despre  ce  este  vorba   vorbitorul   La   anumite   intervale.   prin   punerea   în   contact   a   emiţătorului   mesajului   cu   receptorul   pentru   a   crea   o   comunicare   bidirecţională.   încearcă   să   Oferiţi-­‐le   vorbitorilor   oportunitatea   de   a   parafrazezi  ceea  ce  vor  să  spună  oamenii   şti   ceea   ce   credeţi   dumneavoastră   că   spun  ei   Căutaţi   cuvinte   cheie   dacă   aţi   pierdut   Aceasta   se   întâmplă   în   particular   dacă   şirul  conversaţiei   vorbitorul  vorbeste  mult  sau  are  tendinţa   de  a  bate  câmpii   128     .   dar   luaţi   în   considerare   şi   că   exerciţiile   pot   să   grăbească  procesul  de  învăţare.

  Comunicarea   activă   este   mult   îmbunătăţită   dacă   se   foloseşte   corect  comunicarea  non-­‐verbală.   Această   parafrazare   poate   avea   loc   la   intervale  regulate  şi  are  următoarele  avantaje:   Verifică  gradul  de  înţelegere   Oferă  oportunităţi  pentru  clarificări   Arătând  vorbitorului  că  aţi  ascultat  ceea  ce  a  spus.   Aceasta   presupune   ca   receptorul   să   se   concentreze   asupra   a   ceea   ce   este  spus   B  spune  ceea  ce  a  înţeles  fără  a  face  evaluări   A  fie  este  de  acord  cu  reformularea  lui  B.     Limbajul  şi  mesajele  în  comunicare   La   început   a   fost   cuvîntul.   În   ultimul   caz.Cuvintele   sunt   viaţa   omului.Aceasta   se   referă   la   partea   de   conţinut   a   mesajului   şi   presupune   să-­‐i   spui   emiţătorului   ceea   ce   înţelegi   tu   din   mesajul   lui.   aveti   grijă   totuşi   sa   nu-­‐i   imitaţi   pozitia   corporală.   Limbajul   fiecăruia   dintre   noi   este   o   broderie   de   tipare   verbale   care   ne   deapănă   povestea.  vă  demonstraţi  astfel  interesul   Oferă  vorbitorului  feed-­‐back  asupra  a  cât  de  bine  a  fost  exprimat  mesajul     Reflectarea.   recunoaşterea   sentimentelor  vorbitorului  creşte  empatia  dintre  voi.  ceea  ce  include:   Ca  receptorul  să  aibă  contact  vizual  cu  vorbitorul  60  –  80%  din  timp   Încuviinţarea  şi  datul  din  cap  atunci  când  sunteţi  de  acord   Reflectarea     limbajului   non-­‐verbal   al   vorbitorului.  reflectând   frazele   pe   care   le   auziţi.   Nu   întrerupeţi   pentru   a   cere   clarificări.Această  tehnică  este  ca  şi  cum  aţi  ţine  o  oglindă  în  faţa  vorbitorului.   Astfel   creşte   claritatea   dialogului   şi   permite   vorbitorului   să   ştie   că   îl   auziţi.  fie  emite  din  nou  mesajul     Acest  proces  este  repetat  până  când  ambele  părti  şi-­‐au  însuşit  semnificaţiile  mesajelor       Tehnicile  ascultării  active   Cele   două   tehnici   care   ne   pot   ajuta   să   devenim   mai   competenţi   în   ascultarea   activăsunt   rezumarea  şi  reflectarea:     Rezumarea.   Puteţi   reflecta   informaţia   sau   sentimentele.   Puteţi   întreba   aceste   detalii   atunci   când   sau   să   puneţi   întrebări   plecând   de   la   vorbitorul  îşi  încheie  intervenţia   detalii  nesemnificative  sau  irelevante     Etapele  ascultării  active:     A  trimite  un  mesaj     B   primeşte   mesajul.   Limbajul   este   fie   poarta   pentru     129   .   Comunicarea   non-­‐verbala.

 implicit.   Profesorii   intră   în   grevă.   dar.  din  ce  în  ce  mai  multe  persoane  cred  că  au  dreptul  şi  calificarea  necesară  de  a-­‐ ţi  exprima  opiniile  legate  de  fiecare  fază  a  educaţiei  publice.     Perceperea  unui  mesaj  este  un  fenomen  cathartic:  pentru  emiţător.   Abilitatea   în   folosirea   limbajului   este   de   folos   nu   numai   când   interacţionaţi   cu   alţii.   trebuie   doar   să   arunce   o   privire   asupra   titlurilor   din   ziare.   care   se   plasează.   Să   învăţaţi   ce   mesaje   comunicaţi   inconştientului   altor   personae   şi   să   descoperiţi   dacă   acestea  sunt  într-­‐adevăr  cele  pe  care  vreţi  să  le  comunicaţi   Să   învăţaţi   să   recunoaşteţi   semnalele   pe   care   dumneavoastră   şi   alţii   le   transmiteţi   prin   limbajul  trupului.   Învăţând   să   dezvoltaţi   măiestria  limbajului.   fără   ocolişuri.   elevii   şi   profesorii   sunt   atacaţi   în   clase.   părinţii   cer   ca   planul   de   învăţământ   să   se   modifice.   fie   poarta   spre   neînţelegere   şi   dizarmonie.   130     .  când  interacţionaţi  cu  dumneavoastră  înşivă.  fără  a-­‐şi  căuta  un  alibi.  în  concordanţă  cu  el  insuşi.       Relaţiile  publice  şi  imaginea  organizaţiilor  şcolare     Categorii  de  public  ţintă     Oricine   este   neîncrezător   în   necesitatea   faptului   ca   relaţiile   publice   să   fie   practicate   în   administraţia   şcolilor   generale   şi   a   liceelor   de   astăzi.   cele   mai   multe   persoane   din   societatea   noastră   sunt   de   părere   că   este   dreptul   lor   de   a   cunoaşte   şi   de   a   avea   dreptul   la   replică   în   legatură   cu   ceea   ce   se   întâmplă   în   şcoli.  faţă  în  faţă  cu  emiţătorul  sau  cu  el  însuşi.  viaţa.   puţine   probleme   sunt   la   fel   de   importante   ca   şi   cele   legate   de   unităţile   de   învăţământ.   În   unele   comunităţi.  fără  ipocrizie.  în  măsura  în  care  el  se   situează.   mai   ales.   învăţare   şi   alegere.   fără   moralizare.Orice   chestiune   care   afecteaza   şcolile   poate   afecta   în   egală   măsură   majoritatea   segmentelor   comunităţii.   Cu   cât   nivelul   educaţional   global  creşte.   lista   problemelor   din   scoli   ar   putea   continua.  metodic.  puteţi:   Să  îmbunătăţiţi  calitatea  informaţiei  pe  care  o  schimbaţi  cu  alţii  în  orice  mediu  ar  fi   Să  comunicaţi  la  un  nivel  de  înţelegere  mai  ridicat   Să  influenţaţi  rezultatele  unei  situaţii   Să   vă   sporiţi   puterea   dumneavoastră   şi   pe   a   altora   luptând   împotriva   constrângerilor   care   apar  în  limbaj   Să  depăşiţi  rezistenţa  conştientă  angajând  inconştientul   Să  comunicaţi  într-­‐un  mod  captivant  şi  convingător   Să  vă  îmbogăţiţi  limbajul  şi.  fără  a  ceda  tentaţiei   de   a   proiecta   ceva   asupra   altuia   şi   pentru   receptor.   infracţiunile   sunt   în   creştere.

  rezidenţii  districtelor  şcolare.   de   a   o   apăra   şi   îmbunătăţi   cu   orice  ocazie.  agenţiilor  guvernamentale  şi  părinţilor.       Profesorii   sunt   acum   o   forţă   organizată   chair   dacă   nu   au   încă   influenţa   pe   care   o   merită.   Fiecare   segment   al   populaţiei   cere   existenţa   unei   voci   mai   puternice   în   legătură   cu   ceea   ce   se   întamplă   în   clase.     Relaţiile   publice   ale   unei   organizaţii   privesc   organizarea   şi   administrarea   sistemului   complex   de   relaţii   comerciale.   Acest  grup  exercită  influenţa  şi  asupra  legislatorilor.  de  a  creea  şi  întreţine  relaţii  bune  şi  indirect  profitabile  cu  cele  mai  importante   categorii  de  public.   părinţi.   Nevoia   de   discreţie   şi   confidenţialitate   este   mare.   filtru   care   lasă   să   treacă   şi   chiar   amplifică   circulaţia   mesajelor   favorabile   şi   care   împiedică  sau  atenuează  impactul  mesajelor  nefavorabile.   În   comunicarea   internă   şi   externă   a   organizaţiei   nu   poate   fi   vorba   de   transparenţă   totală.   ele   concep   strategia   şi   politicile   de   comunicare.   agenţii   guvernamentale.  sindicale.   mediatice.   elevi.   se   creează   mesajele   şi   evenimentele   şi   se   fixează   canalele   de   comunicare.Eforturile  relaţiilor     131   .   În   această   idee.     Prin   intermediul   lor   se   concepe   strategia   şi   se   aleg   tehnicile   de   comunicare.   economice.   Elevii  sunt  acum  mai  activi  şi  mai  protestatari  chiar  şi  la  nivel  de  şcoală  generală  sau  liceu.   legislatori.   culturale   în   care  aceasta  evoluează.     Mai  jos  sunt  enumerate  câteva  categorii  de  public  ţintă:   Intern   –         profesori.   mulţi   profesori   fiind   lipsiţi   de   autoritate.   agenţii   locale   şi   de   stat.  Ele  sunt  responsabile  de  organizarea  comunicării  interne  şi  externe   a   firmei.  persoanele  aflate  în  vecinătatea  şcolilor.   administrator.   Natura  politică  a  administraţiei  şcolilor  publice  şi  suprafaţa  mare  a  multor  districte  şcolare   au   forţat   firescul   relaţiilor   ce   ar   trebui   să   existe   între   profesori   şi   administratori.   Fiecare  din  aceste  categorii  de  public  ţintă  afectează  şcoala  pe  diferite  căi.   sociale.   membrii   consiliului   şcolar   Extern   –   grupurile   de   contribuabili.   alţi   angajaţi.   administrative.   cluburile   civile.   cerând  mai  multă  influenţă  asupra  deciziilor  luate  în  sistemul  educaţional.  biserici  şi  organizaţii   religioase.   profesorii  se  alătură  uniunilor  pentru  a  câştiga  influenţă  asupra  evenimentelor  de  la  locul  de   muncă.   organizaţii   ale   profesorilor  şi  uniuni  profesionale.   elevi.   relaţiile   publice   reprezintă   şi   un   filtru   al   comunicării.   Ca   şi   alte   grupuri   de   angajaţi.   politice.   părinţi   şi   rezidenti   ai   districtului   şcolar   au   o   importanţă   deosebită   şi   trebuie  sa  fie  tratate  cu  atenţie.   alumni.   ci   doar   de   transparenţă   controlată.   leaderii   industriei   şi   afacerilor   locale.  Rolul  acţiunilor  de  relaţii  publice   este   acela   de   a   construi   imaginea   identitară   a   organizaţiei.  dar  patru  grupuri   –   profesori.

 Fiecare   caută  anumite  caracteristici  la  o  imagine.   Trebuie   să   facem   însă   deosebirea   între   identitate   şi   imagine.  Cei  care  platesc  taxe  trebuie  informaţi  despre  nevoile.     Pentru   realizarea   unui   asemenea   plan   adecvat   organizatiilor   şcolare.     Părinţiifuncţionează  şi  ca  grup  intern  şi  ca  grup  extern.  preocupările   şi  contribuţia  şcolilor  locale.  părinţii  sunt  la  fel  de  bine  informaţi  de  evenimentele  şcolare  ca  şi   elevii.  Datorita  interesului  lor  sporit  în  tot   ceea  ce  le  afecteaza  copiii.   iar  imaginea  reprezintă  modul  în  care  publicul  consumator  percepe  firma  respectivă.  direct  şi.  pe  cât  posibil.  “personalitatea”.  ca  şi  cele  ale  profesorilor.  în  mod  personal.  Mesajul  trebuie  transmis  într-­‐ un  mod  distinct.  Programele  şcolilor  publice  trebuie  să  fie  sensibile  la  impactul  eforturilor   în  afara  orelor  de  curs.  Elemente  de  creare  şi  menţinere  a  identităţii     Organizaţia  îşi  creează  propria  identitate  cu  scopul  de  a  modela  imaginea  publicului  despre   ea   însăşi.  Este  necesar  deci  să  dispuneţi  de  o  strategie  şi  de  o  planificare  a  activităţii  de   relaţii   publice   pentru   a   stabili   şi   derula   bune   relaţii   cu   categoriile   de   public   ţintă   ale   organizaţiei  şcolare.  Pregătirea  tinerilor  de  a  deveni  cetăţeni  productivi  este  o  chestiune  ce   implicămultă  lume.  opinia  publicului.  sistematic.  pentru  a  nu  fi  confundat  cu  mesaje  similare  ale  concurenţilor.     De  ce  un  părinte  preferă  o  şcoală  în  locul  alteia?  În  multe  cazuri  este  vorba  de  o  calitate  mai   bună.     Rezidentii  districtelor  şcolare  sunt  preocupaţi  de  activităţile  şcolilor  chiar  dacă  ei  nu  au  copii   ce  urmează  o  şcoală.    Definit  ca  reprezentare   grafică   oficială   a   unei   organizaţii   sau   mărci.  se  estimează  că  un  individ  care  activează  într-­‐ 132     .   trebuie   sondată   permanent.   publice   trebuie   depuse   astfel   încât   să   informeze   elevii   despre   motivele   din   spatele   deciziilor   care  îi  afectează.           Identitatea  şi  imaginea  şcolii.  Ea  trebuie  să  fie  purtătoarea  unui  mesaj  unic.  “imaginea”   face  diferenţa.   logo-­‐ul   a   devenit   un   element   esenţial   al   civilizaţiei  moderne  şi  al  societăţii  de  consum.   Organizaţiile   părinţilor.     Cel  mai  important  simbol  de  creare  a  identităţii  îl  reprezintă  logo-­‐ul.  atunci  când  calitatea  şi  preţul  sunt  egale.  În  alte  cazuri.   Unii   părinţi   se   simt   adesea   implicaţi   în   şcoala   la   fel   ca   şi   profesorii.   Identitatea   se   referă   la   modalităţile  prin  care  o  organizaţie  urmăreşte  să  se  regăsească  pe  sine  în  faţa  clienţilor  săi.   imagine   care   este   determinată   pentru   fiecare   persoană   în   parte   de   o   serie   de   factori.  care   să  sugereze  principala  calitate  şi  poziţia  produsului  pe  piaţă.  atrag  atenţia  asupra  faptului  că  participarea  părinţilor   este  esentială  în  buna  educaţie  a  copiilor.

  133     .   contacte   şi   acţiuni   de   relaţii   publice.     Exerciţii   Se   presupune   că.   adresa   de   e-­‐mail.  În  această  calitate.  ci  de  mici  afişe   şi   indicatoare   stradale   pe   care   le   puteţi   realiza   singuri   şi   plasa   fără   chirie   şi   taxe.   În   acest   scop.  nu  este  vorba  de  panouri  şi  bannere  scumpe.   Puterea   de   reprezentare   a   logo-­‐ului   este   reală   prin   prezenţa  sa  pe  totalitatea  suporturilor  de  comunicare  ale  organizaţiei:  foi  cu  antet.   funcţia.  spoturi  şi  anunţuri  în  mass-­‐media.   o   grafică   sugestivă   şi   un   mesaj   uşor   de   descifrat.   afişe.   Ecusonul  poate  vorbi  despre  organizaţie.   într-­‐o   discuţie   la   care   luaţi   parte.   cărţile   de   vizită   pot   fi   duble   sau   triple.  maşina  organizaţiei.  Până  la  un  anumit  punct.   broşură   şi   scrisoare   de   prezentare   a   organizaţiei   şi   a   produsului/serviciilor.  se  vinde  oricum.Când  nu  sunt  bani  pentru  clipuri.   telefonul.  Aplicat  unui  ansamblu  deseori   extins   de   suporturi   comerciale   (produse.   cineva   ar   face   următoarele   afirmaţii:   “Relaţiile   publice   nu   folosesc   la   nimic.  iar  dacă  produsul  este  de  proastă  calitate  nu   se   va   vinde.   ecusoanele   stimulează   contactele   de   afaceri.  Este  un  element  important  pentru  şcoli.  Când   intrarea  este  ascunsă.   numele   persoanei.     Uniforma.   uniforma   constituie   un   semn   distinctiv   şi   un   simbol  al  imaginii  publice.   un  mediu  urban  este  expus  zilnic  la  peste  1200  de  logo-­‐uri.   primul   său   rol   este   acela   de   a   asigura   recunoaşterea   organizaţiei   emiţătoare   de   către   un   public  cât  mai  divers.   “componenta   esenţială   a   tuturor   programelor   de   identitate   vizuală”.   in   ciuda   tuturor   eforturilor.”   Dacă   ar   fi   să   daţi   un   răspuns.  etc     Cartea  de  vizită.  el  este  considerat  cel  mai  reprezentativ  element  de   identitate   al   comunicării   unei   organizaţii   sau   mărci.   asupra   produselor.     Ecusonul.   O   organizaţie   trebuie   să-­‐şi   vândă   produsele   şi   atât.  cartea   de   vizită   poate   ţine   loc   de   pliant.   circulare   interne).  rutelor  şi  mijloacelor  de  acces  la  sediu.   Agăţat   la  piept  el  este  văzut  de  toată  lumea  şi  poate  elimina  complicatele  formalităţi  de  prezentare.   În   anumite   genuri   de   activitate.   a   persoanelor  de  contact.   Părţile   interioare   prezintă   informaţii   asupra   organizaţiei.   Dacă  produsul  este  de  calitate.   dar   pliate   la   dimensiunile   standard.   documente   comerciale.   elevii   sunt   identificaţi   cu   scoala   din   care   fac   parte   şi   reciproc.  care  asigură  şcolii  o  formă  specială  de  publicitate.   adresa.   Când   există   loc  pentru  un  mic  panou  sau  un  afiş  în  faţa  scolii  nu  pierdeţi  ocazia  de  a-­‐l  plasa  acolo.   Concepute   inspirat.   profesia.   faxul.   Uniforma   poate   aduce   un   plus   de  prestanţă  şi  distincţie.   Pentru  şcoli.  a  programului.  activitate  şi  persoane  în  diverse  ocazii.   Prima   pagină   conţine   informaţia   tipică   (logo-­‐ul.       Afişajul  exterior.afişe  publicitare.   titlurile   şi   onorurile.   cu   un   design   plăcut.  poate  fi  indicată  cu  un  îndemn  corect.  cărţi  de   vizită.   care   ar   fi   acela?   Adaptaţi  răspunsul  la  organizaţia  şcolară.  rapoarte  anuale.   a   serviciilor.

    Pentru  că  declaraţiile  de  principii  şi  cele  descriptive  au  tendinţa  să  fie  lungi.  îi  stabilesc  caracterul    şi  definesc  parametrii  activităţilor  ei.   conceptualizarea   şi   scrierea   unei   declaraţii   de   principii.  Acest  lucru  poate   include   revizuirea   şi   rescrierea   sau.  este  mai  bine  să  considerăm  un  scop  ca  destinaţie  şi  obiectivele   ca  realizări  sau  paşi  suplimentari  pentru  a  înainta.       Planul  unei  campanii  de  relaţii  publice       Eforturile  de  relaţii  publice  ale  oricărei  organizaţii  au  ca  scop  susţinerea  misiunii  organizaţiei   în  general.     Cele  mai  multe  organizaţii  au  o  declaraţie  de  principii  de  la  începutul  existenţei  lor.       134     .  elaborarea  planului  anual  trebuie  să  aibă  la  bază  declaraţia  de   principii   a   organizaţiei   sau   scopul   organizaţiei.  Din  acest  motiv.  dar.   Spre  deosebire  de  declaraţia  de  principii.  Obiectivele  sunt  mai  mici.   scopurile   ar   trebui   să   aibă   rezultate   clare.   dar   durata   sau   gradul   rămân   nespecificate.  pe  termen  scurt   şi   mai   uşor   de   măsurat.   Fiecare   descrie   o   obligaţie   care   trebuie   îndeplinită   într-­‐o   anumită   perioadă   de   timp   şi   într-­‐un   anumit   grad.  cele  mai  multe   organizaţii   mai   scriu   şi   o   declaraţie   de   identificare   scurtă   şi   elegantă   care   poate   fi   folosită   în   contextele  în  care  apare  şi  numele  organizaţiei.  cel   puţin  odată  la  cinci  ani  declaraţia  ar  trebui  să  fie  revizuită.   poate.     Identificaţi  principalele  categorii  de  public  ţintă  ale  organizaţiei  şcolare  din  care  faceţi  parte   şi  faceţi  o  scurta  caracterizare  a  lor.     Acestea  apar  în  rapoartele  anuale  sau  în  rapoartele  date  de  analişti  sau  brokeri  atunci  când   te  interesezi  de  acţiunile  unor  companii.  Declaraţiile  de  principii  dau  tonul   organizaţiei.  organizaţiile  scriu  declaraţii  descriptive  despre  ele  însele.   Se   pot   crea   şi   implementa   acţiuni   de   cercetare   pentru  a  măsura  obiective  specifice  şi  a  monitoriza  progresul  pe  parcurs.  Ele  pot  fi  comentarii   lungi   şi   filosofice   despre   natura   organizaţiei   sau   pot   avea   numai   un   paragraf   sau   două.  cu  interpretările  ei  în  declaraţiile  descriptive  şi  de   identificare.   Alături  de  declaraţia  de  principii.  Pentru  planificare.   Unele   definiţii   de   dicţionar   folosesc   pentru   „scop”   termenul   „obiectiv”   ca   sinonim.     Obiective  şi  scopuri     Scopurile  organizaţiei  sunt  întotdeauna  legate  de  declaraţia  de  principii  şi  trebuie  să  fie  în   ton  cu  viziunea  organizaţiei  proiectată  prin  declaraţia  descriptivă  şi  prin  cea  de  identificare.   Unul   din   rolurile   departamentului   de   relaţii   publice  este  acela  de  asistenţă  pentru  evaluarea  misiunii  unei  organizaţii.

  din   cauza   naturii   globale   a   politicii   şi   a   economiei.       Planificarea  şi  managementul  activităţilor  de  relaţii  publice   Rolul  relaţiilor  publice  în  planificarea  formală  a  unei  organizaţii  este  semnificativ.  care  implică  sublinierea  modului  în   care   un   produs   sau   un   serviciu   se   diferenţiază   de   cele   ale   competitorilor.   folosind   poate   un   dozaj   diferit.  pe  cinci  sau  pe  zece.   poziţionarea   este  similară  cu  strategia  de  diferenţiere  din  marketing.   Evenimentele   unice.  În  plus.  Modul  în  care  organizaţia  vrea  să   fie   văzută   de   cele   mai   multe   dintre   publicurile   sale   principale   şi   care   este   reflectată   în   declaraţia   descriptivă   şi   în   cea   de   identificare   se   numeşte   poziţionare.  departamentul  de  relaţii  publice  are  nevoie  de  un   plan  de  comunicare  în  cazul  crizelor.   Publicurile   unei   organizaţii   spun   ceva   despre   ce   este   şi   ce   face   organizaţia.     Planificarea  strategică  este  folosită  pentru  că  planificarea  tradiţională  depinde  de  un  mediu   destul   de   previzibil.   strategii   care   anticipează   cele   mai   mari   schimbări   care   se   pot   întâmpla   şi   formele   pe   care   le   pot   lua.   Unele   planuri   de   relaţii   publice   de   comunicare   sunt   legate   direct   de   planurile   organizaţiei.  Cea  mai  probabilă   ipoteză   într-­‐o   periodă   de   turbulenţe   este   apariţia   unui   eveniment   unic   care   schimbă   configuraţia.   O   declaraţie   de   poziţionare  comunică  modul  în  care  o  organizaţie  vrea  să  fie  văzută  de  toate  publicurile  sale.  Acest  lucru  nu  va  mai  funcţiona.   dar   mai   rar.   Apoi   se   pot   determină   care   sunt   publicurile   primare   în   cele   mai   multe   dintre  circumstanţe  –  acelea  cu  care  te  aştepţi  să  menţii  legătura  direct.   în   acelaşi   mod   în   care   prietenii   şi   asociaţii   unei   persoane  spun  ceva  despre  ce  este  şi  ce  face  organizaţia.   nu   pot   fi   planificare.   Publicurile  şi  poziţionarea   Un   alt   aspect   al   planificării   pentru   o   organizaţie   implică   identificarea   şi   descrierea   tuturor   publicurilor   sale.   Astfel.  Consultantul  de  management  Peter  Drucker  scria:   De  regulă.   dar   o  configurare  destul  de  asemenătoare.   Acest   lucru   cere   realizarea   unor   strategii   pentru   viitor.   dar   pot   fi   prevăzute.   prin   definiţie.   dar.   strategii   care   dau   posibilitatea  unei  organizaţii  să  obţină  avantaje  de  pe  urma  noilor  realităţi  şi  să  transforme   turbulenţele  în  şanse.     135     .  Consilierii   de  relaţii  publice  ajută  la  crearea  unei  declaraţii  de  principii  pentru  organizaţie.  ca  parte  a   stabilirii  obiectivelor  şi  scopurilor  organizaţiei  pe  un  an.   nu   mai   există   medii  previzibile.  totuşi  departamentul   de   relaţii   publice   trebuie   să   aibă   un   plan   de   comunicare   generic   care   se   încadrează   în   activităţile  anuale  ale  organizaţiei.  aproape  în  fiecare   zi.   Se   lucrează   şi   cu   publicurile   secundare.   Chiar  dacă  o  organizaţie  nu  are  planuri  stabilite  pe  anumite  perioade.  sau  cel  puţin  de  nişte  reguli  generale  pentru  tratatrea   crizelor.  planificarea   începe   cu   tendinţele   din   trecut   şi   cu   proiecţia   lor   în   viitor.     Găsirea   modului   de   exprimare   a   unei   poziţii   şi   de   promovare   a   ideii   pe   care   poziţia   o   reprezintă   pentru   fiecare   public   se   află   în   centrul   planificării   făcute   de   departamentul   de   relaţii  publice  al  organizaţiei.

  planificarea   programului   de   comunicare   pentru   fiecare   public:   strategii   pentru   mesaj   şi   pentru  canalele  de  comunicare   implementarea  programului  (responsabilităţi.  dar  trece  apoi  la  obiective  (O).           136     .   Adaptare.   înţelegerea   şi   reţinerea).   continuă   cu   fixarea   obiectivelor.   Adaptation.   Evaluation   (Cercetare.   a   datelor   de   context   şi   examinarea   factorilor   şi   forţelor  interne  şi  externe)   fixarea  obiectivelor  programului   identificarea  publicurilor   fixarea  obiectivelor  programului  pentru  fiecare  public   planificarea  programelor  de  acţiune  pentru  fiecare  public.   El   subliniază   importanţa   Adaptării   –   adaptarea  pare  a  fi  mai  potrivită  cu  ceea  ce  se  întâmplă  în  realitate  în  acest  stadiu  deoarece.  Ultimul  pas.   Un   alt   acronim   este   este   al   lui   Jerry   Hendrix:   R-­‐O-­‐ P-­‐E.  Ca  şi  Marston.   Strategie.   Kendal   propune   formula   RAISE:   Research.   Implementation.   Evaluare)   care   implică   planificarea   la   fiecare   nivel.       Strategii  de  rezolvare  a  problemelor  în  cadrul  campaniei  de  relaţii  publice   Una   din   cele   mai   vechi   formule   pentru   rezolvarea   problemelor   este   formula     R-­‐A-­‐C-­‐E   a   lui   John   Marston   un   acronim   pentru     Cercetare   (Research)   Acţiune(Action).  calendare  şi  bugete)   evaluarea   feed-­‐back-­‐ul.  şi  obiective  comportamantale  (creare.   Strategy.  este  evaluarea.    Cei  zece  paşi  sunt:   definirea  sau  identificarea  problemei   analiza   situaţiei     (cercetarea   informaţiei   .   planificarea   şi   deciziile   strategice   şi   sfârşesc   cu   evaluarea.  Dozier  este   mai  complexă.  consolidare  şi  schimbare).  P-­‐ul  reprezintă   elaborarea  de  programe.   Realizarea   unei   campanii   înseamnă   a   urma   anumiţi   paşi   stabiliţi   în   planul   campaniei:   campaniile   încep   cu   cercetarea.   Obiectivele   de   impact   au   trei   dimensiuni:   obiectivele   informaţionale   (expunerea   la   mesaj.     Procedura  de  rezolvare  a  problemelor  oferită  de  Glen  M  .  Hendrix  începe  cu  Cercetarea    (R).   este   adaptarea   la   nevoile   publicului   pe   care   şi-­‐l   fixează   organizaţia  pentru  o  campanie.   Implementare.   Obiectivele   de   producţie   sunt   activităţile   de   comunicare   care   ar   trebuie   generate   de   activitatea   de   relaţii   publice   într-­‐o   perioadă   dată.  pe  care   le   împarte   în   obiective   de   producţie   şi   obiective   de   impact.  din  nou.Broom  şi  de  Davis  M.   Comunicare   (Communication)   şi   Evaluare   (Evaluation).   prima   sarcină   după   cercetare.   obiective   atitudinale   (creare.   consolidare   şi   schimbare).

 schimbarea  sau  cosmetizarea  imaginii  unei  organizaţii  şcolare.   “realizarea   unei  schimbări  de  atitudine”.   desigur.  chiar  şi  pe  profesionişti.  acesta  trebuie  definit  clar.  acest  lucru  nu  ar  fi  suficient.  Evident.  Nu  au  nici  un   sens   afirmaţiile   de   tipul   “creşterea   nivelului   de   familiarizare   al   publicului”   ori.   obiectivele   trebuie   să   fie   măsurabile   şi   realizabile.   Problemele   diferă.   chiar   şi   angajaţii.   vă   pot   spune   unde  consideră  ei  că  sunt  probleme.  în  funcţie  de  domeniul  de  activitate  al  organizaţiei  şi  de  ceea  ce  doreşte  aceasta  să   realizeze.   dacă   organizaţia   este   mică   şi   nu   are   în   componenţă   departamente   specializate.  Apoi  răspunsul  la  întrebarea”  pe  cine  trebuie  să  influenţăm?”  ne   duce  la  o  altă  întrebare:  “cum  putem  face  aşa  ceva?”.  în  fond.  Obiectivele  trebuie  să  cuprindă   răspunsuri  şi  întrebări  cum  ar  fi  “care  public”.  de  departamente  în  cazul  în  care   organizatia   şcolară   este   suficient   de   mare.  ele  trebuie  abordate  corespunzător.  deschis   analizei   este   cel   care   are   o   atitudine   favorabilă   schimbărilor   pe   care   analiza   le-­‐ar   putea   considera  utile  sau  necesare.Iar  odată  ajunşi  aici  planul  începe  să   devină  viabil.   La   modul   ideal.  stabilirea  obiectivelor   Identificarea  diferitelor  categorii  de  public   Stabilirea  strategiilor   Stabilirea  tacticilor   Fixarea  calendarului  de  lucru   Stabilirea  bugetului   Stabilirea  procedurilor  de  evaluare     Definirea  problemelor  şi  stabilirea  obiectivelor   În  general.  de  regulă.   Planul  unei  campanii  de  relaţii  publice  trebuie  să  ia  în  considerare  următoarele  etape:   Definirea  problemelor   Analiza  situaţiei.   Crearea.  şi  “atitudinea  faţă  de  ce?”.  oricât  de  mult  s-­‐ar  strădui.   Creşterea  reputaţiei.  pe  calea   fixării   unor   obiective.  ceea  ce  presupune   definirea  publicului  ţintă.  acţiunile  de  relaţii  publice  pot  viza  trei  mari  tipuri  de  probleme:   Preîntâmpinarea  şi  rezolvarea  unor  crize.   Cineva  care  îşi  propune  obiective  nerealizabile  eşuează  din  start.   “Analiză”  este  de  obicei  un  cuvânt  care  intimidează.     Toate  aceste  probleme  şi  altele  sunt  semnalate.     Pentru  ca  un  obiectiv  să  fie  măsurat  cu  eficacitate.  Analiza  nu  implică  un  efort  prea  mare:  trebuie  doar  să  vă  uitaţi   137     .   dacă   îi   încurajaţi.   Planul  ca  instrument  de  lucru  în  cadrul  campaniilor  de  relaţii  publice     Primul   pas   în   realizarea   planului   de   relaţii   publice   presupune   definirea   şi   analizarea   problemelor   pentru   a   stabili   priorităţile   şi   apoi   obiectivele   activităţii.

  pentru   a   putea  stabili  obiective  realiste.   să   precizeze   condiţiile   care   ar   putea   face   măsurabil   comportamentul   (atitudinea).   (ex.   cât   şi   cele   specifice.     Pentru  a  realiza  o  “analiză”.   fiind   astfel   probate   criteriile   de   evaluare   a   performanţelor   prin   care   subiectul   atestă   comportamentul/atitudinea/opinia   dorite.Costurile   138     .   în   loc   să   aşteptaţi   ca   schimbările   să   sosească   pe   neaşteptate.   Orientat   spre   analiză   este   acela   care   încercă   să   rezolve  problemele  în  loc  să  se  plângă  de  cum  stau  lucrurile  în  prezent.   aruncând  o  privire  în  jur.  permiţând  conducerii  să  aibă  o  imagine  precisă  asupra  a  ceea  ce  se  face  în  mod   curent  şi  oferă  o  bază  de  date  pentru  deciziile  imediat  următoare.   În   urma   acestei   evaluări   se   poate   afla   cum.   se   poate   face   un   audit   al   comunicării   (atitudinile   şi   practicile   de   comunicare   ale   organizaţiei)   cu   scopul   de   a   înţelege   mai   bine   modul   în   care   ea   comunică   cu   publicurile   sale.  întîi  trebuie  să  definiţi  de  unde  plecaţi:   aruncând   o   privire   în   urmă.   în   jurul   dumneavoastră.  veţi  putea  stabili  circumstanţele  în  care  să  acţionaţi.   determinându-­‐se   atât   obiectivele   generale.   structurile  şi  procesele  relevante  pentru  problema  în  cauză.   Obiectivele   se   vor   fixa   în   scris.   aruncând   o   privire   în   interior.   analiza  factorilor  externi  se  referă  îndeosebi  la  segmentele  de  public  implicate  sau  afectate   de  acea  problemă.     Stabilirea  obiectivelor   Formularea   unui   obiectiv   trebuie   să   satisfacă   mai   multe   cerinţe:   să   indice   o   acţiune   observabilă   prin   care   să   poată   fi   exteriorizat   un   comportament   (atitudine).   De   asemenea.  istoricul  implicării  firmei  în  acea   problemă.   În   formularea   lor   se   va   realiza   permanent   corelarea   cu   resursele   materiale   şi   de   timp   disponibile.  va  fi  necesar   să   înţelegeţi   relaţiile   instituţiei   dumneavoastră   cu   diferite   segmente   de   public.   Analiza   înseamnă   de   fapt   atenţie   la   modul   în   care   puteţi   îmbunătăţi   lucrurile.   veţi   cunoaşte   istoricul   instituţiei   şi   al   structurii   căreia   îi   aparţineţi.   De   asemenea.   –   “membrii   instituţiei   să   fie   în   măsură   să   descrie  programul/obiectivele  imediate  ale  firmei.  cu  o  exactitate   de  80%”).   să   descrie   comportamentul   (atitudinea)   dorită   a   se   forma   prin   activitatea   de   relaţii   publice.  ale  împrejurărilor  favorabile   (opportunities)  şi  ameninţărilor  (threats)  cu  care  ea  se  confruntă.   vă   creaţi   posibilitatea   să   cunoaşteţi   caracterul.   ce   şi   cui   se   transmit   mesajele   organizaţiei.   Analiza  detaliată  a  factorilor  interni  şi  externi  permite  efectuarea  unor  evaluări  de  tip  SWOT.   personalitatea   şi  stilul  de  funcţionare  al  firmei  dumneavoastră.   Analiza   se   aplică   în   orice   sector   al   activităţii   umane.   a  punctelor  tari  (strenght)  şi  slabe  (weekness)  ale  organizaţiei.  fără  mijloace  ajutătoare.     Analiza  situaţiei  se  poate  materializa  într-­‐un  dosar  de  lucru  care  cuprinde  două  secţiuni:   analiza  factorilor  interni    -­‐  se  trec  în  revistă  acţiunile  persoanelor  importante  din  organizaţie.   obiectivele   trebuie   raportate   la   problema   în   cauză.

 ceva  relevant  pentru  obiectivele  campaniei:  opinii  şi  atitudini  asemănătoare  cu   sau   diferite   de   cele   ale   firmei.   Stabilirea   acestor   segmente   de   public   considerate   ca   importante   duce   la   concluzia   că   lor   trebuie   să   li   se   acorde   o   atenţie   specială.   de   circumstanţele   concrete   şi   de   calităţile  profesionale.     Iată  exemple  de  strategii:   Inactivitatea   strategică:   în   anumite   condiţii   (confruntarea   cu   o   persoana   sau   cu   o   alta   organizaţie   care   are   o   proastă   reputaţie)   cea   mai   bună   strategie   este   să   o   ignori   şi   să   nu   întreprinzi  nimic   Activităţi   de   diseminare   a   informaţiei:   aceste   strategii   au   ca   finalitate   distribuirea   de   mesaje   care  prezintă  organizaţia  din  punctul  ei  de  vedere.     Stabilirea  strategiilor:   Alegerea   unei   strategii   este   determinată   de   resursele   organizaţiei.  în  aceste  cazuri  diseminarea  informaţiei   poate  lua  mai  multe  forme:   Programul  de  informare  publică:  informaţia  prezintă  punctul  de  vedere  al  organizaţiei  care   sponsorizează  programul.  declaraţii  etc.   investite   într-­‐o   campanie   de   popularizare   a   unui   produs   sau   serviciu   nu   trebuie   să   depăşească  valoarea  încasărilor  obţinute  prin  comercializarea  produsului  respectiv.  următorul  pas  constă  în  definirea  categoriilor  de  public   cărora   le   sunt   destinate   mesajele.   ceea   ce   înseamnă  mai  multe  mesaje.   Strategia   globală   şi   elementele   constitutive   trebuie   să   răspundă   cel   mai   bine   obiectivului   fixat  pentru  campania  respectivă.  mai  mulţi  bani.   informaţii   semnificative  despre  organizaţie   139     .  mai  mult  timp.   Pentru   a   fixa   categoriile   de   public   trebuie   să   segmentăm   publicurile   în   unităţi   mai   mici.   Conferinţe   de   presă:   acestea   oferă   tuturor   instituţiilor   mass-­‐media.   de   gradul   de   accesibilitate   al   publicului.   Pentru   aceasta   este   necesar   să   ne   întrebăm   pe   cine   trebuie   să   informeze   sau   să   influenţeze   campania   planificată.   Strategia  trebuie  să  fie  în  concordanţă  cu  resursele  de  timp.   Fiecare   element   al   strategiei   să   poată   fi   corelat   cu   segmentele   diferite   ale   categoriilor   de   public  determinate.   Cercetările   făcute   în   etapa   de   analizare   a   situaţiei   permit   identificarea   unor   grupuri   de   oameni   care   au   în   comun   ceva   caracteristic.  susţinerea  oficialităţilor.   simultan.   de   scopurile   campaniei.   Identificarea  publicurilor  şi  stabilirea  strategiilor   După  ce  au  fost  stabilite  obiectivele.     Strategia  aleasă  trebuie  să  întrunească  următoarele  calităţi:     Să  atingă  publicurile  alese  ca  ţintă  ale  respectivei  campanii.  umane  şi  financiare  ale  firmei.   Strategia  trebuie  să  fie  compatibilă  cu  stilul  de  conducere  şi  valorile  managerilor  firmei.

  Activităţi  promoţionale:  acestea  au  ca  scop  impunerea  imaginii  organizaţiei  prin:   acţiuni  de  marketing.   constituirea   coaliţiilor:   realizarea   de   alianţe   cu   grupuri   şi   organizaţii   care   au   aceleaşi   obiective  şi  împărtăţesc  aceleaşi  valori   conferinţe.  demonstraţii  şi  testări  de  produse.  numiri  de  noi  lideri.   turnee   ale   purtătorului   de   cuvânt:   acestea   aduc   în   prim-­‐plan  nume  de  rezonanţă  socială  care  pot  promova  organizaţia  şi  pot  distribui  informaţii   despre  aceasta   Biroul  de  presă   Corectarea  informaţiilor  eronate  sau  răuvoitoare   Expunerea  de  suporturi  informative  cu  ocazia  unor  reuniuni  publice   Organizarea  de  evenimente:  aceste  strategii  vizează  transmiterea  de  informaţii  prin:   Evenimente   neplanificate.   mai   exact   reacţia   la   un   eveniment   relativ   neaşteptat:   descoperiri.  lansări  de  noi  produse.   etc   dramatizări:   acestea   vor   să   arate   cum   funcţionează   un   produs   sau   un   serviciu   prin   prezentarea  dramatizată  a  acestuia   strângere  de  fonduri:  eforturi  destinate  să  colecteze  bani  pentru  diverse  categorii  de  public   ori  diverse  organizaţii  sau  pentru  a  completa  bugetul  unei  campanii   descoperiri   ştiinţifice:   oferirea   de   informaţii   privind   o   temă   controversată   sau   lansarea   rezultatelor  unor  cercetări   acţiuni  civice     Activităţi   organizaţionale:   acestea   urmăresc   promovarea   organizaţiei   în   mediul   ei   specific   prin:   poziţionarea   unei   organizaţii:   definirea   celor   care   o   sprijină   şi   crearea   unui   grup   pentru   eforturi  de  cooperare.  seminarii:  acestea  permit  diseminarea  informaţiilor.  inaugurări   Evenimente   puse   în   scenă   pentru   mediatizare.   momente  de  pensionare.  care  încearcă  să  focalizeze  atenţia  asupra  eforturilor  de  satisfacere  a   consumatorilor:  târguri.  convenţii.  expoziţii.   adică   activităţi   organizate   pentru   a   atrage   atenţia   presei   şi   a   genera   vizibilitate   publică:   (lansări   de   acţiuni.   acte   de   caritate.   comemorări.   Lobby-­‐ul:   acesta   oferă   legiuitorilor   informaţii   fiabile   despre   organizaţie   şi   transmite   organizaţiei  feed-­‐back-­‐ul  forului  legislativ   Apariţii   publice   ale   unor   personalităţi.  fuziuni  etc   Ceremonii:   ocazii   festive   care   marchează   anumite   evenimente:   aniversări.   gesturi   simbolice)   Concursuri.  competiţii  (inclusiv  momentele  festive  ale  decernării  unor  premii  de  excelenţă).   acte  de  eroism.  schimbul  de  idei   şi  creşterea  prestigiului  organizaţiei     140   .

 ora  la  care  va  avea  loc  acţiunea  respectivă  şi  de  a   arăta  timpul  necesar  pentru  pregătirea  şi  desfăşurarea  acesteia.   Intervalul   de   timp   ocupat   de   o   campanie   depinde   de   obiectivele   şi   de   natura   acesteia.   precum  şi  datelor  la  care  va  avea  loc  fiecare  acţiune.   ca   autoritate   dezinteresată.   în   felul   acesta   vor   putea   fi   evaluate   cheltuielile   pentru   fiecare   acţiune   în   parte.   ceea   ce   implică   stabilirea   unor   obiective   care   nu   se   pot   atinge   decât   în   unul.   în   raport   cu   totalul   acţiunilor   planificate   şi   timpul   alocat   pentru   fiecare   din   acestea.   tacticile   şi   calendarul   campaniei.  trebuie  să  fie  rapide  şi  energice.   doi   sau   trei  ani.   La   acestea   se   adaugă   un   procent   suplimentar   pentru   cheltuieli   neprevăzute  şi  un  altul  pentru  a  se  face  faţă  ratei  inflaţiei  (în  special  pentru  campaniile  de   lungă  durată).       Succesul  în  executarea  unei  campanii  bine  planificate  depinde  de  şase  factori  esenţiali:   Delegarea   responsabilităţilor:   răspunderea   pentru   executarea   fiecărei   activităţi   trebuie   să   fie  atribuită  în  mod  precis  unui  membru  al  echipei.Întinderea   acestora   se   justifică   prin   faptul   că   schimbarea   atitudinilor   este   dificilă.   Calendarul  are  rolul  de  a  indica  data.     Stabilirea  bugetului   Încă   din   etapa   fixării   obiectivelor   campaniei   este   de   dorit   să   se   contureze   şi   un   buget   preliminar.  starea  echipamentelor.  ziua.   pentrua   rezolva   conflictele   dintre   grupuri.   trebuie   să   se   ţină   seama   de   toate  activităţile  care  concură  la  realizarea  evenimentului  sau  mesajului  în  cauză.Unele   campanii   precum   cele   care   îşi   propun   să   informeze   publicul   despre   lansarea   unui   nou   produs.   Calculul   efectiv   al   bugetului   se   poate   face   după   ce   au   fost   stabilite   strategiile.  calitatea  produselor  de  comunicare     141   .  iar  această  delegare  trebuie  să  figureze   în  planul  scris   Fixarea  termenelor  limită  de  îndeplinire  a  fiecărei  acţiuni.   lobby-­‐ul   indirect:   acesta   se   realizează   prin   mobilizarea   alegătorilor   în   jurul   unei   anumite   probleme  pentru  a  exercita  presiuni  asupra  legislativului   negocieri:   intervenţia.  modul  de   îndeplinire  al  sarcinilor.  În  stabilirea  intervalului  de   timp   necesar   pregătirii   unui   element   strategic   al   campaniei.  altele  (precum  cele  care  au  ca  obiectiv  să  schimbe  o   percepţie   negativă   sau   să   convingă   publicul   să   accepte   valori   noi)   se   vor   derula   pe   perioade   lungi   de   timp.     Fixarea  calendarului  şi  stabilirea  bugetului   Un   element   important   este   fixarea   momentelor   de   începere   şi   încheiere   a   campaniei.   Controlul  calităţii:  coordonatorul  campaniei  trebuie  să  verifice  fiecare  document.

 pentru  a  detecta  eventualele  nereuşite  şi  a  le  corecta  sau  întâmpina.   Concepeţi     mesaje  adecvate  strategiilor  alese  şi  categoriilor  de  public  vizate.   Selectaţi   din   lista   de   strategii   propusă   pe   cele   oportune  şi  identificaţi  acţiunile  subsumate.       Exerciţii:   Formulaţi   cinci   obiective   de   relaţii   publice.   Comunicarea   în   interiorul   echipei:   coordonatorul   trebuie   să   asigure   circulaţia   informaţiei   prin  întâlniri  de  lucru  şi  schimburi  de  idei  între  membrii  echipei   Comunicarea  cu  beneficiarul  campaniei  (conducerea  organizaţiei)   Evaluarea  permanentă:  pe  măsură  ce  acţiunile  preconizate  sunt  realizate.  ele  trebuie  supuse   evaluării.     Realizaţi   un   plan   de   relaţii   publice   pentru   organizaţia   şcolară   la   care   lucraţi.           142   .

  Scrieţi    propunerile  voastre  pentru  soluţii  în  spaţiul  acordat.   Aveti  15  minute  pentru  a  realiza  această  activitate.   Activitate  individuală   Identificaţi  o  situaţie  de  comunicare  dificilă  în  care  v-­‐aţi  aflat.     Etape   ale   procesului   de   Bariere     comunicare   Construirea  mesajului       Adaptarea  mesajului         Pregătirea  receptorului       Transmiterea  mesajului       Interpretarea  mesajului         Mesaj   incomplet/incorect   Soluţii  de  îndepărtare     Mesajul   nu   este   adaptat     caracteristicilor  audienţei   Receptorul   nu   este     pregătit  să  îl  accepte   Mijlocul   de   transmitere     nu  este  bine  ales   Mesajul   nu   a   fost   înţeles     aşa  cum  s-­‐a  intenţionat   Confirmarea   faptului   că   Eşecul  în  a  cere  şi  a  primi     mesajul  a  fost  înţeles   feed-­‐back       143     .     Căutaţi   soluţii   pentru   îndepărtarea   barierelor   de   comunicare   identificate   şi   scrieţi     propunerile  voastre  în  spaţiul  acordat.  Identificaţi  în  această  situaţie   etapele   procesului   de   comunicare   prezentate   mai   jos.   Anexa  1       Exerciţiul  Aptitudini  de  comunicare  în  general   Scopul   acestei   activităţi   este   ca   dumneavoastră   să   descoperiţi   diferitele   stadii   ale   unui   proces  de  comunicare  astfel  încît  să  fiţi  capabili  sa  recunoaşteţi  barierele  în  comunicare  ce   pot  interveni  şi  să  gasiţi  soluţii  pentru  a  le  depăşi.   Identificaţi   barierele   de   comunicare   ce  v-­‐au  facut  sa  resimţiţi  acea  situaţie  ca  dificilă.

  Activitate  pe  perechi   Identificaţi   o   tema   de   discutie   de   interes   comun   (probleme   manageriale   sau   dificultăţi   intervenite  în  cadrul  claselor  de  elevi)     144     .     Anexa  3     Exercitiul    Ascultarea  activă   Scopul   acestei   activităţi   este   ca   dumneavoastră   să   descoperiţi   şi   să   practicaţi   tehnicile   ascultării  active  astfel  încât  să  vă  puteţi  îmbunătăţi  abilităţile  de  ascultare  atunci  când  lucraţi   cu  oamenii.  fidelitate.  are  ca  sarcini  să  rezume  şi  să  exprime   punctele  de  vedere  asumate  de  A  şi  B.     Activitate  pe  perechi   Alegeţi  un  subiect  general  de  discuţie  plecând  de  la  temele:  prietenie.  a   gândirii  exprimate  de  una  sau  mai  multe  persoane  astfel  încât  să  se  stimuleze  continuarea   dialogului  şi  interacţiunea.   Aveti  15  de  minute  pentru  a  realiza  această  activitate.   Activitatea  grupului  (3  persoane)   Conveniţi   asupra   unui     subiect   de   discuţie   -­‐   ceva   simplu.   descrieţi   interlocutorului  versiunea  voastră  cu  privire  la  ceea  ce  gîndeşte  şi  simte  el.  participantul  C.   La   final.   cum   ar   fi   un   film   sau   un   eveniment   recent  la  care  aţi  participat  amandoi.  cu    rolul  de  observator.     In  trei  minute.  în  multiple  feluri.     Participantul  A  şi  participantul  B  îşi  exprimă  punctul  de  vedere  într-­‐o  discuţie  de  5  minute.  pornind  de  la  un  alt  subiect  de  discuţie  de  acelaşi  tip.   Apoi   lăsaţi   conversaţia   să   se   desfăşoare   timp   de   cinci   minute.     Repetaţi  exerciţiul.     Anexa  2     Exerciţiul  Empatia   Scopul  acestei  activităţi  este  ca  dumneavoastră  să  descoperiţi  importanţa  ascultării  pentru  a   realiza  o  relaţie  de  empatie.     Discutati  rezultatele  în  cadrul  grupului.  divorţ.     Anexa  4     Exerciţiul  Acordarea  feedback-­‐ului   Scopul  acestei  activităţi  este  ca  dumneavoastră  să  exersaţi  reformularea.  Inversaţi  rolurile.

 Cel  care  va  reformula  îl  va  întreba  pe  emiţător  daca  e  de  acord   cu   modul   de   re-­‐exprimare   a   mesajului   său.  se   va   face   o   nouă   reformulare   a   mesajului   său.  În  caz  contrar.  emiţătorul  iniţial  va  re-­‐exprima  el  însuşi  ceea  ce  dorise  să  spună  .   145     .   vor   putea   fi   emise   şi   alte   mesaje.   deranjând   celelalte   grupuri   Registrul   “tu”   (sau   Registrul   “se”   (sau   Registrul  “eu”  (sau   “voi”)   “el”)   “noi”)    -­‐   sunteţi   prea   zgomotoşi!   Aţi   putea   să   vă   domoliţi  puţin   ar   trebui   să   vă   daţi   seama   ce   gălăgie   faceţi   ce   vă   însufleţeşte   aşa  de  tare?   aţi   putea   să   mă   ascultaţi?   -­‐   Nu   e   corect   să   îi   deranjezi  pe  alţii   -­‐  Un  pic  de  linişte   -­‐  Ar  fi  mai  bine  să  ne   înţelegem   -­‐  Ce  se  petrece?   -­‐  Nu  se  mai  înţelege   nimic  !   -­‐   Nu   sunt   deloc   încântat   de   gălăgia   voastră   -­‐   Aş   vrea   să   nu   fiu   deranjat   de   zgomotul  vostru   -­‐   Mi-­‐ar   plăcea   să   fie   mai   puţină   agitaţie   -­‐   Mă   întreb   ce   se   petrece   -­‐   Aştept   momentul   în   care   fiecare   grup   să   poată   lucra  în  linişte.   Foaia  de  situaţie  cu  mesaje  (1)   Situaţii   Un   mic   grup   face   mult   zgomot.  cu  exprimare  neutră   sau  implicare  personală.   În   cazul   în   care  nu  va  fi  nici  acum  de  acord.   Activitate  individuală   Studiati   Foile   1   care   conţin   mesaje   de   răspuns   la   situaţii   schematizate.       Aveti  30  minute  pentru  a  realiza  această  activitate.  celălalt   va  reformula  mesajele  emise.  pana  la  obţinerea  confirmării  (aveti   zece  minute  pentru  a  realiza  aceasta  activitate).   Redactaţi  mesaje  corespunzătoare  celor  trei  registre  şi  notaţi-­‐le  pe  Foaia  de  situaţii  2.  se  va  repeta  procesul.   exprimaţi-­‐vă   sentimentele  pe  care  vi  le  induc  răspunsurile  şi  comentaţi  efectele  produse.   De  cate  ori  veţi  avea  posibilitatea  şi  chiar  de  fiecare  dată  când  o  persoană  va  vorbi.   după   care   va   fi   din   nou   consultat.   Anexa  5     Exercitiul  Emiterea  de  mesaje  de  tip  EU  (a)   Scopul   acestei   activităţi   este   ca   dumneavoastră   să   recunoaşteţi   tipurile   de   mesaje   astfel   încât  să  puteţi  alege  între  mai  multe  forme  de  interpelare  a  celuilalt.   Daca   e   de   acord.

  -­‐   Găsesc   că   e   necuviincios   să   te   exprimi  astfel.   spune-­‐ne   ce   nu  e  în  ordine   -­‐   Nu   e   normal   să   se   vorbească  grosolan   -­‐   Oricând   se   pot   modifica   acele   cuvinte  nepotrivite   -­‐   E   mai   bine   să   taci   decât  să  fii  vulgar   -­‐  E  chiar  imposibilă  o   exprimare   mai   delicată  !   -­‐   E   în   regulă.   -­‐  Aş  vrea  să  aud  un   altfel  de  limbaj   -­‐   Te   sfătuiesc   sa-­‐ţi   controlezi   cuvintele  !   -­‐   Ar   trebui   să   mă   supăr   sau   să   mă   indignez  ?   -­‐  N-­‐am  auzit  nimic!   Niste   colegi   de   echipa   au   înaintat   un   raport   cu   adevărat  superficial   -­‐   Raportul   vostru   este  insuficient   -­‐   Va   trebui   să-­‐l   refaceţi   şi   să-­‐l   terminaţi   -­‐   Trebuie   să   colaboraţi   mai   mult   pentru   a   face   o   lucrare  corectă   -­‐   De   ce   nu   aţi   avut   timp  ?   -­‐   Promisiunile   voastre   sunt   vorbe     în  vant  !   -­‐   Un   raport   pres   -­‐  Regret  că  trebuie   superficial   nu   e   să   citesc   un   text   deloc  satisfăcător   neterminat   -­‐   Trebuie   reluate   -­‐   Aştept   o   alta   toate  acestea   redactare  !   -­‐   Corect   e   să   facem   -­‐   Îmi   place   să   cred   bine  ceea  ce  facem   că   veţi   reuşi   să   vă   -­‐  Ce  s-­‐a  întâmplat  ?              organizaţi                                                          mai                                                                                       -­‐  Va  fi  mai  bine  data   bine   viitoare  !   -­‐   Ce-­‐ar   trebui   să   cred   despre   o   astfel  de  lucrare  ?   -­‐   Nu   am   nimic   de   spus   -­‐   Deplâng   dezinvoltura  unora   -­‐   Vă   cer   puţină   linişte  !   -­‐   Sunt   dezolat   de   turnura   pe   care   o   iau  discuţiile  aici   -­‐   As   vrea   să   schimbaţi  tonul   -­‐   Am   putea   să   Un   coleg   ajunge   cu   -­‐   Nu   va   stânjeneşte   -­‐  Nu  e  bine  să  te  faci   întarziere   şi   faptul   că   deranjaţi   astfel  remarcat   deranjează    şedinţa   atâta  lume  ?   -­‐   Sa   trecem   peste   asta   Unii   dintre   elevi   îşi   contestă   cu   vehemenţă   profesorii   -­‐  Sunteţi  nedrepţi   -­‐   Aţi   face   mai   bine   să   ne  ascultaţi   -­‐   Nu   veţi   caştiga   nimic   daca   veţi   continua  aşa   -­‐   Nu   se   recomandă   criticarea   deciziilor   unor   persoane   cu   responsabilitate   -­‐   Ar   fi   bine   să   schimbaţi  tonul   -­‐   Sunteţi   convinşi   de   -­‐   Cu   invective   nu   vorbim  mai  calm   146     .   maine   va  fi  mai  bine.   Cineva   (tânar   sau   adult)   se   exprimă   într-­‐un   mod   grosolan   -­‐   Nu   ti-­‐e   ruşine   să   vorbeşti  astfel?   -­‐   Ai   putea   să   te   exprimi  mai  atent   -­‐   Ai   putea   să-­‐ţi   ceri   scuze…   -­‐   De   ce   ţii   să   vorbeşti   grosolan?   -­‐   Bine.

  vom   discuta   dupa  aceea   -­‐   Aveţi   interes   să   experimentaţi   tehnici  noi   -­‐  Ce  vă  sperie  ?   -­‐   Cred   că   unii   dintre   dumneavoastră   ar   dori    să  înceapă   -­‐   Nu   am   înţeles   reticenţele   voatre   excesive   -­‐  Vă  cer  să  începeţi   -­‐   Văd   foarte   bine   că  ezitaţi!   -­‐  Acest  lucru  nu  vă   poate  împiedica  să   încercaţi.   nu   putem  decât  câştiga   -­‐   Ce   va   face   cel   mai   mult  să  ezitaţi  ?   -­‐   Nu   se   moare   din   asta  !   -­‐   Ne   e   permis   să   nu  reacţionăm  !   -­‐   Frumoasă   recompensă!   Echipa   de   proiect   respinge   soluţia   înaintată   de   către   expertul  proiectului     -­‐   Vă   opuneţi   fără   să   ştiţi   despre   ce   e   vorba   -­‐   Încercaţi   aceasta   tehnică.   pe   nedrept   Un   superior   ierarhic   a           147       .   Foaia  de  situaţie  cu  mesaje  (2)   Situaţii   Registrul  “tu”  (sau   Registrul  “se”  (sau   Registrul  “eu”  (sau   “voi”)   “el”)   “noi”)       Un  subordonat  a  uitat     să   vă   informeze   în   legătură   cu   o   comunicare   importantă   Un   coleg   vă     interpelează   insistent   şi.   credeţi-­‐ mă  !   -­‐   Ce   impresie   vă   creez   propunându-­‐vă   această  tehnică?   Va  admir….   justeţea   atitudinii   dumneavoastră     -­‐   Ne   puteţi   spune     poate   şi     altceva   decat   să   ne   faceţi   reproşuri   vom   reuşi   să   progresăm  deloc   -­‐   Care   sunt   adevăratele   motive   ale  acestui  conflict?   -­‐   Toate   aceste   certuri   insipide   nu   folosesc  la  nimic   -­‐  E  mai  uşor  să  critici   decât  să  acţionezi   -­‐   Trebuie   să   încercăm   -­‐   Îndepărtând   prejudecăţile.   consideraţi   dumneavoastră.

  un   obicei   la   care   nu   se   renunţă   niciodată)?   Care   sunt   caracteristicile   unui   personaj   model   din   cadrul   şcolii?   Ce   calităţi   trebuie   să   aibă   pentru  a  deveniun  erou?Cine  a  supravieţuit  şi  cine  este  admirat  de  ceilalţi?   Care  ar  fi  caracteristicile  unui  “ratat”  din  şcoala  dumneavoastră?  Ce  tipuri  de  oameni  nu  au   nici  o  şansă  să  reziste  în  organizaţie?   Care   este   de   facto   reţeaua   de   comunicare?   Cea   formală   sau   cea   informală?   Care   este   politica  de  comunicare  practicată  de  organizaţie?   Cum  ar  putea  fi  descrisă  şcoala?  De  către  persoanele  din  interior?Dar  de  cele  din  exterior?   Care  ar  fi  diferenţele  între  cele  două  descrieri?  De  ce?   148     .  inclusiv  limbajul.   Care  este  numele  şcolii?  Numele  poate  reflecta  misiunea.  Răspunzând  la  următoarele   întrebări   despre   şcoala   dumneavoatră   veţi   înţelege   mai   bine   cum   puteţi   defini   identitatea   acesteia.  filosofia  şi  valorile  sale.  să-­‐i  defineşti  identitatea.   cultura   unei   organizaţii   şcolare   reprezintă  modul  de  viaţă  din  cadrul  şcolii.  fondatorul  sau  orice  altceva  doriţi   ca  el  să  comunice  publicului.  riturile   şi   ritualurile.   a   defini   cultura   unei   organizaţii  înseamnă.  în  bună  măsură.   Aţi  creat  un  logo?  Ce  semnificaţie  are  el?  Reflectă  ceva  aparte  legat  de  şcoală?   Cum  este  definită  misiunea  şcolii?   Şcoala  are  o  declaraţie  de  principii  sau  un  slogan  care  să  comunice  o  valoare  importantă?   Are   organizaţia   vreun   ritual   (un   eveniment.   o   persoană     vă  bruschează             Anexa  6     Exerciţiul  Identitatea  organizaţiei  şcolare     Cultura   reprezintă   modul   de   viaţă   al   unui   grup   de   oameni.   relaţiile   interpersonal.   o   ceremonie.   uitat   de   o   cerere   de   concediu   (pentru   un   eveniment   familial.   practicile   comunicaţionale.   pentru   o   înmormîntare)  pe  care   i-­‐o  înaintaseţi   Un   subordonat   vă     adresează   o   întrebare   care  vă  surprinde   Pe   stradă.

  Este   nevoie   ca   angajaţii   să   cunoască   un   jargon   special.  La  fel  şi  hârţogăraia  noastră   Altele   Ce   alte   lucruri   credeţi   că   este   important   să   fie   identificate   sau   exprimate   în   legătură   cu   şcoala  dumneavoastră?     149   .   regulile   sau   politica   şcolii?   Aveţi   programe  de  perfecţionare?   În  ce  categorie  aţi  introduce  organizaţia?   Trebuie  să  fi  tare  pentru  a  supravieţui  aici   Muncim  din  greu  dar  ne  şi  distrăm  la  greu   Nu  ştim  dacă  maine  vom  fi  aici   Vom  fi  aici  întotdeauna.

 1997     150   .  2001   Cristina  Coman.  Tehnicile  programarii  neuro-­‐lingvistice.  Comunicarea.  Sharon  Yoder.  Public  Relations  -­‐  The  Profession  and  the  Practice.  Curtea  Veche.  Expert.  Bucuresti.  Ed.  Iaşi.  1995   Sue  Knight.  1996   Otis  Baskin.  Polirom.  A.  James  B.  Image.     Charles   Ketteman.  1997   Les  Giblin.  2001   Daniel  Goleman.   Thomas   B.  Concept  Publishing.  Arta  dezvoltarii  relatiilor  interumane.M.  2005   John  W.  Limbajul  trupului.   Arthur   Andersen   –   Cele   mai   bune   practici.  2003   Rodica  Candea.   Bibliografie       Nicki  Stanton.  Relaţii  cu    media.  Dan  Lattimore.  Howard  E.  Economica.  Polirom.  Ed.  2004   Allan  Pease.com/page8.  Ştefan  Niculescu  Maier.ro.  Bucureşti  1998   Valentin  Stancu.Cutlip.  1997   Ştefan  Prutianu.  Manual  de  comunicare  şi  negociere  în  afaceri.  Bucuresti.  Polimark.  Societatea  Stiinta  si  tehnica.   Nim.  Inteligenta  Emotionala.  Curtea  Veche.  Ed.  Peter  Gross.  Bucuresti.  2000   Steven  J.  Marcela  Stoica.  comunicare.  Relaţii  Publice.  Craig  Aronoff.  1996   Dan  Popescu.  Stein.  Comunicarea  in  afaceri.  2003   www.  Arta  de  a  comunica.  2001   Katie  Milo.  Comunicarea  manageriala.  Public  Relations  Campaign  Strategies.   Brown  &  Benchmark.   Kelly.  Stull.  1998   Stefan  Prutianu.  Bucureşti.  Allfa.  Nuovo  manuale  di  relazioni  pubbliche.html     S.   Planning   and   Managing   Public   Relations   Campaigns.  Haerper  Collins.  Iasi.  Codecs.mindtools.  Book.  Baird.H.  Bucureşti  1998   Anne   Gregory.  Adrian  Stoica.Center.   The   Institut   of   Public   Relations   Robert  Kendall.  Polirom.  Curtea  Veche.  2000   Judith  Ridgway.  Buc.  Bucuresti.  Ed.  Comunicare  si  negociere  in  afaceri.  Milano.  Ed.  Bucuresti.  1997   Robert   Hiebeler.  Francoangeli.  Bucuresti.  Forţa  inteligenţei  emoţionale.  Bucuresti.  Relaţiile  publice  -­‐  Principii  şi  strategii.  Introducere  în  Relaţii  Publice.

  dezvoltării   personale.  Homo  symbolicus   2.1.2.         MODUL  DE  ARTĂ  DRAMATICĂ       Autori   Nicolae  Mandea   Mihaela  Bălan  Beţiu       Cuprins     Introducere   1.  Consideraţii  generale     1.  Tehnicile  teatrului  sunt  tehnicile  comunicării   3.Modalitatea  de  evaluare     Concluzii       151   .  Consideraţii  generale     3.1.1.  potenţării  creativităţii       2.   Despre   capacitatea   profesorului   de   a   crea   un   mediu   propice   învăţării.  Dezvoltarea  abilităţilor  de  comunicare  prin  jocuri  teatrale3   3.  Exersarea  controlului  emoţional  prin  focusare  asupra  punctului  de  concentrare       4.  Teoria  artei  actorului  în  sprijinul  educaţiei  generale   1.2.

  real   sau   ficţional:   Unde:   Clasa   –   câmp   de   luptă   sau   teren   de   sport?   Deseori.   profesorul   trebuie   să-­‐şi   exerseze   capacitatea   de   a   se   raporta   proaspăt.   Două  aspecte  fac  ca  un  sistem  educaţional  să  fie  funcţional:  capacitatea  profesorilor  de  a-­‐i   învăţa  pe  elevi  să  înveţe  şi  abilitatea  lor  de  a  le  forma  caracterele.   în   fiecare  zi  la  fiecare  clasă  de  elevi  în  parte.   un   spaţiu   menit   confruntărilor   pentru   putere   (vom   detalia   mai   jos). Émile.   tonalitate   vocală.   mai   mult   decât   atât. 67-68   152   . Educa ie i sociologie.   Procesul   de   învăţare   trebuie   să-­‐şi   menţină   perpetuu   calitatea   dinamică.         Teoria  artei  actorului  în  sprijinul  educaţiei  generale     Consideraţii  generale       Vom   porni   răspunzând   la   întrebările   oricărui   scenariu.”     Émile  Durkheim5       Introducere         Învăţarea   este   un   proces   cumulativ.  Această  abilitate  (înnăscută  sau                                                                                                                   5 Durkheim. Buc.  Capacitatea  de  a  se  raporta  proaspăt  la  un  grup  de   elevi  incumbă  o  abilitate  esenţială  –  aceea  de  diagnostician.   mimică.     „Educaţia  este. 1980.   gestică.   din   cauza   unor   experienţe   negative. p.   fie   el   epic   sau   dramatic.  Pentru  că  un  profesor  care  consideră  că  a  transmite  cunoştinţe  şi   a   evalua   memorizarea   lor   este   esenţa   fişei   postului   său.   tehnici   ce   pun   accent   pe   aspectele   mai   profunde   şi   mai   greu   controlabile   ale   comunicării:   comunicarea   non-­‐verbală   –   cea   prin   contact   vizual..     Modulul   de   artă   dramatică   îşi   propune   să   aducă   în   sprijinul   comunicării   profesor-­‐elev   tehnicile   specific   teatrale. Ed.   Cu   toate   acestea.   minimalizează   procesul   învăţării.  rezultate  în  genere  din  lipsa  de  comunicare.   imagine.  Grupul  pe  care-­‐l  formează  o  clasă  evoluează  după   o   paradigmă   unică   şi   experienţa   profesorilor   stă   mărturie   cum   clase   „problemă”   au   oferit   „surprize”   extraordinare   şi   total   neaşteptate   în   timp.   prin   ele   însele   tehnici   ale   comunicării.   aşa   cum   clase   care   „promit”   s-­‐au   „plafonat”  în  mod  aparent  inexplicabil.   şi.   Numai   dacă   plecăm   de   la   această   realitate   putem   potenţa   calitatea   comunicării  profesor-­‐elev.  înainte  de  toate.  profesorul  ajunge  să  considere  clasa   un   câmp   de   luptă. Didactic i Pedagogic .  mijlocul  prin  care  societatea     îşi  reînnoieşte  neîncetat  condiţiile  propriei  sale  existenţe.

 goana  după  apreciere  nu  face  decât   să   ne   determine   să   mutăm   accentul   de   pe   dezvoltarea   personală.  în  altă  etapă.   cu   atât   sunt   mai   dornici   să   conducă.  în  cele  din  urmă.               Cine:  Profesorul  şi  elevii  –  comunicarea  facilitează  învăţarea   Confruntarea   pentru   putere   este   reală   –   elevii.  la  un  moment  dat.   elevii   vor   căpăta   încredere   în   procesul   pe   care   profesorul   îl   conduce.   dacă   nu   pot   în   celălalt.  obiectivă  la  grupul  de  elevi.   a   şefilor.  co-­‐participanţi  la   o  acţiune.       Propunem.  desfăşurată  cu  sportivitate.  X  sau  Y  sunt   câştigători.   pe   impresionare.   Societatea   contemporană   se   axează   foarte   mult   pe   competiţie.   Sindromul  autoritarismului  exacerbat  –  întâlnit  la  unii  profesori  (ca  şi  la  unii  părinţi)  riscă  să   traumatizeze   elevul.  nu  poate  decât  să  caute  cu  disperare   aprobarea.  performanţa  lor  este  un  rezultat  al  activităţii  grupului.   a   colegilor.  De  fapt.   o   activitate   care   presupune.   a   partenerului  de  viaţă  şi.       Dacă  profesorul  va  reuşi  să  determine  instalarea  acestui  tip  de  mentalitate  în  rândul  elevilor   săi.   de   asemenea.   ultimul   capitol).  parteneri  egali  ai  experienţei  comune.   Ei   pun   accentul   greşit   şi   blochează   comunicarea.  la  preocupările  sale  preponderente.   dacă   va   reuşi   să   transforme   clasa   într-­‐un   grup   de   lucru.   cu   cât   sunt   mai   puţin   dotaţi   pentru   asimilare/învăţare.  de  pe  fond  pe  formă.   iar  individul.   Odată   ce   elevul   este   ajutat   să   înţeleagă   că   nu   învaţă   pentru   profesor.  responsabilitate  asupra  procesului  de  învăţare.   chiar  dacă  au  rosturi  diferite  (şi  tocmai  acest  lucru.  de  pe  conţinut  pe  carcasă.  le  conferă   un  statut  diferit).   Aici   sunt   necesare   toate   abilităţile   profesorului   de   a   sparge   zidul   creat  şi  de  a  cuceri.  aşadar.  mai  târziu.   nu)  trebuie  zilnic  exersată  prin  raportarea  corectă.  Terenul  de  sport  presupune  o  activitate  de  joc.  a  copiilor.  În  orice  caz.  el  capătă  încredere  în  forţele  proprii.   provocări   continue   (dar   mai   puţin   periculoase  şi  definitive).  în  încercarea  sa  de  a  supravieţui  social.   pentru   părinţi   sau   „pentru   notă”.  reduta.  iar  campionii  s-­‐ar  putea  să   fie.  chiar  dacă.  există  şi  elevi  foarte  buni  care   au  probleme  cu  autoritatea.   dar   evaluarea   nu   este   decât   analiza   unei   etape   din   evoluţia   elevului.   Este   o   încercare   disperată   de   a-­‐şi   arăta   superioritatea   măcar   într-­‐un   plan.  ambii  sunt  elemente  sine  qua  non  ale  acestui  proces.  alţii.   cu   fair-­‐play.  profesorilor  să  considere  mai  degrabă  clasa  un  teren  de  sport  decât  un   câmp  de  luptă.  Ambele  extreme  în  comportamentul  elevilor  sunt  provocate  de   nevoia   noastră   de   aprobare.  o  activitate  în  care  toţi  participanţii  sunt  jucători.   în   rolul   lor   în   acest   proces   şi   în   propria   abilitate   de   a   învăţa.  De  aici  şi  izolarea  individului.   la   fel   cum   lipsa   autorităţii   (ca   sistem   referenţial)   îl   dezorientează   153     .  profesorul  şi  elevii  sunt  parteneri  în  procesul  de  învăţare.   aprecierea.   Aprecierea   părinţilor.   în   ritm   propriu.  la  abilităţile   şi  inabilităţile  sale.   a   profesorilor.  la  necesităţile  sale.   Desigur   că   procesul   de   învăţământ   trebuie   să   conţină   componenta   de   evaluare   (v.  pe  lângă  vârstă  şi  experienţă.  Pe  de  altă  parte.

  care   se   convertesc   mai   târziu   în   atitudini   şi   comportamente.   treptat   profesorul   trebuie   să   elimine   teama   exacerbată  a  elevului  de  dezaprobare.   profesorul   capătă   aura   mult-­‐dorită   a   „liderului   carismatic”.   conţinutul   lecţiei   trebuie   bine   structurat.   asftel   încât   ideile   principale   să   fie   percepute  şi  chiar  învăţate  din  clasă  de  către  elevi.       Pentru  a  găsi  echilibrul  în  privinţa  manifestării  autorităţii.   În   orice   caz.  În   continuare.  este  pentru  că  societatea  are  nevoie   de  acest  mijloc  pentru  a-­‐şi  transmite  şi  îmbunăţăti  cultura.   cu   cât   expunerea   are  mai  degrabă  structura  unei  poveşti  (a  unui  scenariu  dramatic).   necesităţile.  cu  atât  conţinuturile  sunt   mai   lesne   preluate.  profesorul  are  sarcina  de  a  câştiga   încrederea   elevilor   săi.   din   păcate.  la  calităţile  sale   artistice  (în  cazul  învăţământului  de  specialitate).  alături  de  părinţi  şi  deseori  mult  mai  mult  decât  aceştia.  ca  şi  nevoia  exacerbată  de  aprobare.  materia  de  studiu   În  privinţa  conţinutului.  Cu  cât  profesorul  este  mai  puţin  arid  în   expunerea   sa   (lucru   care   cere   şi   mai   mult   talent   în   cazul   ştiinţelor   exacte).   Aşadar   profesorii   (unii   fără   să   fie.   dar  şi  cei  care  nu  au  pot  să  aloce  ceva  din  timpul  orelor  pentru  a-­‐şi  cunoaşte  elevii.   în   care   profesorul.   dincolo   de   materiile   de   studiu.   conştienţi   de   acest   lucru)   şi   şcoala   ca   instituţie   se   ocupă   de   transmiterea   acestui   curriculum   ascuns   şi   împreună   154     .  pentru  a   le   cunoaşte   preocupările.   pentru   a   fi   mereu   la   curent   cu   activităţile   extra-­‐ curriculare   în   care   sunt   cuprinşi.  are  totuşi  un  rol  extrem  de  important.  nu  toţi  profesorii  au  ore  de  dirigenţie.  În  plus.  profesorul  trebuie  să-­‐şi  dezvolte  abilitatea  de   a-­‐şi  structura  lecţia  asemenea  unui  discurs.   Şi   există   un   singur   mod   de   a   o   face:   prin   competenţele   sale   pedagogice  şi  prin  dezvoltarea  abilităţilor  sale  în  domeniul  vast  al  comunicării.  Introducerea  trebuie  să  prezinte  tema  principală   a  lecţiei  şi  să  realizeze  totodată  acea  „captatio  benevolentiae”  atât  de  râvnită  de  antici.  a  materiei  de  studiu.       Dar.  profesorul  trebuie  să  aibă  abilitatea  de  a-­‐şi  adapta  discursul  la  nivelul  de   vârstă  al  elevilor  săi.   Dacă   şcoala   învaţă   copiii   să   vadă  societatea  în  mod  mai  degrabă  pozitiv  decât  critic.   Ambele   extreme   sunt   de   evitat   pentru   că-­‐l   îndepărtează   pe   elev   de   la   ideea   de   educaţie   (dacă   nu   chiar   de   la   şcoală)   ca   proces   personal   de   învăţare.   deşi   nu  este  decât  un  ghid.   pune   bazele   acestor   atitudini   şi   ale   manifestărilor   lor   sociale.   ca   rezultat.   profesorul   trebuie   să-­‐şi   folosească   toate   abilităţile   verbale  şi  non-­‐verbale  pentru  că  el.   complet.   iar.   În   această   privinţă.  în  privinţa   unui  anume  subiect.  la  experienţa  pe  care  aceştia  o  au  într-­‐un  anumit  domeniu.  la  calităţile  sale  umane.  şi  în  exteriorul  ei.  Comunicare   în  şcoală  şi.   şcoala   are   şi   un   curriulum   ascuns   menit   să   transmită   valorile   şi   tradiţiile   societăţii   respective.  Desigur.  pe  cât  prosibil.  De  aceea  rolul  profesorului  este   esenţial   într-­‐o   societate   şi   guvernanţii   care-­‐l   ignoră   aduc   un   mare   deserviciu   viitorului   respectivei   societăţi.  la  calităţile  intelectuale  ale  grupului  cu  care  lucrează.         Ce:  Conţinuturile  curriculare.

  însuşi   faptul   că   şcoala   are   propriile   reguli.   pentru  poliţişti. eroare 7 tiin a.   fetele   nu   mai   fac   numai   acele   „profesii     155   .         Exemple  de  modalităţi  de  acţiune  ale  curriculum-­‐lui  ascuns:   întâi.   dar   învaţă   şi   faptul   că   grupul   nu   poate   reuşi   decât   cu   condiţia   ca   fiecare  individ  să  muncească  el  însuşi.   normele   şi   regulile.   adică   aderarea   la   credinţele.  chiar  dacă  eşti   de  acord  cu  ele  sau  nu  (dar  şi  dacă  nu  eşti  de  acord.  descoperă  abilităţile  specifice  fiecărui  sex.  preoţi  etc.   trebuie   să   intre   în   competiţie   pentru   locurile   de   muncă  şi  pentru  salarii  (vom  vorbi  mai  jos  de  efectele  negative  ale  exacerbării  competiţiei). artistic i r ul. legal-ilegal.  numai  cunoscându-­‐le.     prin   responsabilităţile   date   elevilor   mai   mari   şi   respectul   faţă   de   profesori   à   se   învaţă   respectul  faţă  de  vârstnici   prin  respectul  faţă  de  colegi  à  se  învaţă  respectul  faţă  de  semeni   prin   notare   şi   premiere   à   se   învaţă   faptul   că   munca. i non-artistic.   transmite   în   mod   organic   individului   respectul  pentru  regulă  à  se  învaţă  conformarea  la  regulile  şi  legile  societăţii. Gheorghe.  estetice.  părerile  sunt  împărţite.  aşa  cum  părintele  este  autoritatea  de   acasă  (ambii  trebuie  să  o  manifeste  fără  a  abuza  de  ea)  à  se  invaţă  că  întreaga  societate  este   construită   în   mod   ierarhic   şi   se   inoculează   respectul   pentru   şefii   de   la   locul   de   muncă.   ei   pot   determina   deschiderea   către   experimentare   şi   socializare.                                                                                                                     6 “Tipologii ale valorilor corespunz toare celor i laic i/sau sacru i fals. ca miez.   Profesorii   au   şansa  de  a  inocula  interesul  şi  respectul  pentru  cunoaştere.  religioase  etc. 2011 În  privinţa  genului. valori-polare.. binele i profan.  pentru  cercetare.   Tot   în   cadrul   competiţiilor   sportive.   pentru   inovaţie.   indiferent   de   profesie.  firmă.   valorile   şi   cunoştinţele   unei   societăţi. Unatc Press.   companie   mai   târziu). arta.   de   uniformă   şcolară   sau   de   ţinută   extraşcolară   à   elevii   învaţă   să   se   conformeze   stereotipurilor  de  gen7.  De  aceea  e  necesar  ca  notarea   şi  premierea  să  se  facă  întotdeauna  în  mod  corect!   prin  participarea  la  competiţiile  sportive  à  elevii  învaţă  să  lucreze  în  grup  (instituţie.  Este  un  fapt  obiectiv   -­‐  societatea  actuală  pregăteşte  tot   mai   puţin   fetele   şi   băieţii   pentru   statuturi   diferenţiate. adev r i/sau exactitate.” Ceau u. 9 discipline i 3 domenii. juridicul. astfel: religios i subiectul.   „inculcă   loialismul”   (după   Parsons).   mai   mult   decât   prin   simpla   diferenţă   de   echipament   sportiv. morala.   limba.   culturalizează   sau.  Lucru  cu  atât  mai  valabil  în  sporturile  individuale  unde   şi  evaluarea  se  face  individual  şi  unde  se  învaţă  ce  înseamnă  să  te  poţi  baza  numai  pe  tine   însuţi   à   lucrătorii. politicul – care au în centrul lor. Buc.   pentru   creativitate.  pentru  muncă. editor Mihaela Be iu.   studiul   sunt   recompensate.   Respectiv.  pot  facilita  cunoaşterea  valorilor6  morale. dictatur i democra ie.  poţi  încerca  să  le   schimbi)   în  şcoală  profesorul  reprezintă  autoritatea  acceptată.   că   diferenţierea  statusurilor  sociale  sunt  naturale  şi  justificate.   altfel   spus. obiectul apte forme ale culturii – religia. filosofia.

 profesorul  trebuie  să-­‐şi  cunoască  elevii  şi.   avansată   tehnologic.  indiferent  dacă   sunt   plicticoase.   să   îi   instruiască   şi   să-­‐i   distribuie   în   poziţii   sociale   care   se   potrivesc   calităţilor   acestora.   elevii   şi   mai   ales   studenţii  au  un  cuvânt  de  spus  în  organizarea  universităţilor.  alţii  spre  aspectele  umanistice  şi  artistice.  la  profilul  lor  psihologic  şi  caracterial.   uneori   plicticoasă.  care  erau  o  extensie  a  rolului  lor  domestic.  Astfel.   mai  târziu.  tot  astfel.  iar  băieţii  nu  mai  sunt  unicii  întreţinători  ai  familiei.   trebuie   să   se   adapteze   la   capacitatea   lor   de   asimilare.  pentru  studiul  continuu     De  ce   (obiectivul):  dezvoltarea  personală  a  elevului.   iar   pe   de   altă   parte.  practica  ne-­‐o  spune  şi   înţelepciunea  tradiţională  ne  confirmă.  plătitorului.   alţii   spre   latura   teoretică   şi   simbolică.   promovarea   în   învăţământul   liceal   şi   universitar   prin   examene   à   inoculează  respectul  pentru  munca  asuduă.   necesită   răbdare.   pentru   valorile   morale.   unii   vădesc   de   mici   aplecare   spre   aspectele  tehnico-­‐ştiinţifice.  timpul  său  va  aparţine  angajatorului.  De  asemenea.   deci   a   propriului   drum   în   viaţă.  Aşa  cum  şcoala  şi  familia  organizează  timpul  elevului.   prin  organizarea  studiului  pe  ore  şi  prin  cerinţa  punctualităţii  à  se  învaţă  folosirea  eficientă  a   timpului  la  locul  de  muncă.       156   .   juridice.   totuşi.   că   angajaţii   trebuie   să   accepte   munca   repetitivă.  de  exemplu.   a   viitoarei   profesii.   repetitivitate   à   se   învaţă.  deşi  o  funcţie   importantă   a   educaţiei   este   să   selecteze   pe   aceia   care   au   capacitatea   să   înveţe.  În  acest   sens   unii   sunt   mai   buni   decât   alţii.   perseverenţă.  în  orice  domeniu  presupune  răbdare  şi  acrivie   pe   de   o   parte.   Pentru   ca   acest  obiectiv  să  fie  posibil  a  fi  urmărit.   se   învaţă  faptul  că  performanţa.   pe   măsură   ce   progresează   în   vârstă   şi   competenţă.  în   cadrul  activităţilor  extra-­‐şcolare  –  sportive  sau  artistice  –  au  responsabilităţi  totale  à  acest   fapt   îi   antrenează   pentru   ocuparea   posturilor   de   conducere   şi   pentru   cunoaşterea   locului   propriu  în  ierarhiile  de  putere  şi  control     nu   în   ultimul   rând.   societatea   modernă.   religioase.  că  oamenii  au  capacităţi  diferite  de  învăţare.  Este  evident  faptul.   reclamă   o   educaţie   mai   bună   decât   decât   o                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                           feminine”.   descoperirea   pasiunilor   sale.   pe   de   o   parte.  în  ciuda   timpului   uneori   scurt   de   întâlnire   cu   ei.  Unii   filosofi  şi  sociologi  pun  declinul  familiei  contemporane  pe  seama  acestui  fapt.   inoculează   respectul   pentru   marile  personalităţi  ale  omenirii  şi  conferă  abilităţi  practice   materiile   umaniste   à   inoculează   respectul   pentru   valorile   estetice   (artistice   şi   extra-­‐ artistice).   unii   au   aplecare   spre   latura   concretă   a   asimilării   de   cunoştinţe.   inoculează   respectul   pentru   marile   personalităţi  ale  omenirii   prin  faptul  că  obligaţiile  şcolare  sunt  aşezate  în  prim-­‐planul  vieţii  copilului.  potenţarea  calităţilor  şi  abilităţilor  sale.   elevilor   le   lipseşte   controlul   asupra   curriculum-­‐ului   şi   a   organizării   şcolii   à   aşa   cum  angajaţilor  le  lipseşte  controlul  asupra  deciziilor  angajatorilor   pe   de   altă   parte.     materiile   exacte   à   inoculează   respectul   valorilor   ştiinţifice.

 În  realitate  această  abilitate  înseamnă  pe  de  o   parte   talent   înnăscut.   nu-­‐l   mai   izolează   pe   profesorul   timid.   societatea   modernă   nu-­‐şi   mai   poate   permite   să   excludă   pe   nimeni     în   urma   selecţiei.   atât   noi.  este  pentru  că  acesta  transmite  conţinuturile  în  mod  identic  de  la  o  clasă  la  alta.   de   a   fi   în   fiecare   zi   un   profesor   mai  bun..  asimilarea  cunoştinţelor  în  favoarea  memorizării.   dozajul   ideal   nu   există.   procesul   de   studiu  în  favoarea  rezultatului..   Calitatea   de   partener   îl   face   pe   profesor   jucător   şi   1.  mâine.   mereu   dinamice.   ne   petrecem   o   mare   parte   din   viaţă   .  exersarea   inteligenţei  emoţionale  şi  dezvoltarea  creativităţii.  de-­‐a  lungul  procesului  de  studiu.       Dimensiunea  partenerială  a  relaţiei  profesor-­‐elev  şi  încurajarea  experimentării  personale   157     .  Uşor  de  zis  .       Când:  ieri.  azi.   nu-­‐l   mai   exclude  grupului  şi  nu-­‐l  mai  pune  pe  o  poziţie  de  superioritate  hiperbolizată  pe  profesorul   tiran.   această   abilitate   nu   este   decât   o   sumă   a   mai   multor   elemente..   Procentajul   nu   poate   fi   stabilit.  Şcoala  trebuie  să  fie  un  mediu  plăcut  pentru  că.   societate   preindustrială.   Profesorul   trebuie   să   se   considere   partener   cu   elevii   săi  într-­‐un  proces  cognitiv  comun.   Cu   alte   cuvinte.   2.  potenţării  creativităţii       Încurajând   experimentarea   proprie.   manifestarea   în   cadrul   grupului   de   lucru.   fără   a   observa   profilul   unic   al   grupului.   obiectivul   profesorului   trebuie   să   fie   centrat   pe   identificarea   profilului   şi   necesităţilor   individuale   ale   elevului.  Faptul  că  profesorul  predă.   pe   de   altă   parte   experienţă.   Şi   totuşi.         Despre   capacitatea   profesorului   de   a   crea   un   mediu   propice   învăţării.   iar   profesorul   nu   trebuie   decât   să   lucreze   la   fiecare   element   în   parte   în   încercarea   continuă   de   a   face   faţă   provocărilor   constante.  iar  elevul  învaţă  este  numai   partea   văzută   a   educaţiei.   înţeles   corect   şi   manageriat   cu   abilitate.   Dacă   predarea   devine   uneori   plictisitoare   pentru   profesor.   la   şcoală.   Cerinţa   alfabetizării   este   o   condiţie   sine   qua   non   a   învăţământului  actual.   Parteneriatul   acesta..   cât   şi   elevii   noştri.   poate  aduce  mari  beneficii  de  ambele  părţi.       De   aceea.   ci   trebuie   să   realizeze   o   educaţie   de   succes   în   care   fiecare   individ   să   dobândească   acea   poziţie   care   îi   permite   să-­‐şi   fructifice   abilităţile   înnăscute   şi   pe   cele   dobândite.   dezvoltării  personale.  pentru  că  nici  cele  mai  simple  profesiuni  nu  pot  fi  îndeplinite  în  ziua   de  azi  fără  capacităţi  (cel  puţin  medii)  de  ordin  ştiinţific  şi  tehnologic.     Cum:  cu  „abilitate  pedagogică”.

  la   fel   cum   performanţa   dotărilor   nu   poate   înlocui   calitatea   profesorului).   Mihaela   Beţiu.   produce.  p.   deseori.   Authoritarianism.  ci  trebuie  să  fie  o   persoană   instruită.   a   felului   cum   trânteşte   catalogul   pe   catedră   sau   a   posibilităţii   de   a   pedepsi  prin  notare.   care   degajă   autoritate   datorită   competenţei   sale.   nu   a   tonului   ridicat   al   vocii.  49   2008.  ci  folosirea  abuzivă  a  acestei  autorităţi.   nu   poate   înlocui   profesorul.   cercetarea   individuală.  în   dauna   experienţei   normale   de   învăţare.   propriile   puncte   de   vedere   şi   tipare      Viola  Spolin.   performantă.   engl   =   a   impune   altora   propria   experienţă.  nu  vor  fi  uitate  nici  în  viaţa  de  adult).  ci  profesorul  face  un  efort  continuu  de  adaptare  la  grupul  de  studiu  şi  la  fiecare   individ   în   parte.   unde   e   cazul.   în   pedagogia   modernă.”8  Viola  Spolin     Principiul   enunţat   de   marea   profesoară   americană   de   teatru   (care   a   lucrat   şi   ca     asistent   social   cu   copii   normali   şi   subnormali   în   cadrul   unor   programe   de   recuperare).  431)   10   158   .   Diferenţa   faţă   de   pedagogia   clasică   este   aceea   că   materia   nu   se   mai   transmite   rigid   şi   impersonal.   Ori..  p.   trad.   etc.  mediul  înconjurător  îl  poate  învăţa     tot  ceea  ce  are  de  învăţat.   Improvizaţie   pentru   teatru.   oricât   de   importantă.  49 9 comportamentale.   Profesorul   nu   mai   poate   fi   deţinătorul   adevărului   absolut   sau.  Asta  nu  înseamnă  că  profesorul  nu  mai  este  un  factor   esenţial  în  acest  proces.   omul  închis  în  propriul  sistem  de  referinţă.   Unatc   Press.  negarea  capacităţii  de  experimentare  a  altei  persoane.   cadrul   pentru   această                                                                                                                   8  Viola   Spolin.  mediul  propice  poate  fi  creat  numai  de  profesor  (căci   existenţa   unei   clădiri   şi   a   unei   clase   de   studiu.   Autoarea   marşează   chiar   spre   afirmaţia   extremă:   „Învăţăm   din   experienţă   şi   prin   experimentare   şi   nimeni   nu   poate   învăţa   pe   nimeni   nimic.   Bucureşti.  Atenţie.   ediţia   1999.  Din  contră.   pentru   învăţare   este   esenţial   un   mediu   propice  şi  disponibilitatea  de  a  învăţa.   Practic.   tiranul   care   provoacă   experienţe   înspăimântătoate   (atât   de   traumatizante  că  abia  pot  fi  depăşite  şi.   un   proces   pe   care   ne   place   să-­‐l   considerăm   de   „împreună   experimentare”.  refractar  posibilelor  modificări..   lecturile   personale.   experienţa   de   laborator.   asupra   unui   principiu  credem  că  putem  cădea  cu  toţii  de  acord:  nimic  nu  poate  înlocui  experienţa  directă   a   elevului   –   contactul   direct   cu   obiectul   de   studiu.  nu  autoritatea  profesorului.   În   felul   acesta.  cit.    “Dacă  mediul  înconjurător  o  permite.   iar   disponibilitatea   de   a   învăţa   poate   fi   potenţată   pozitiv   sau   negativ   tot   numai   de   profesor.   spune   Viola   Spolin.  oricine  poate  învăţa  ceea  ce  vrea  să  înveţe     şi  dacă  individul  o  permite.  op.   o   schimbare   importantă   de   accent   de   pe   profesorul   care   predă   pe   individul   care   învaţă.  în  orice  caz.”10   În   orice   caz.    (Viola  Spolin.  op.       Profesorul   pe   care-­‐l   propune   Viola   Spolin   ia   parte   el   însuşi   la   procesul   cognitiv   în   care   e   cuprins   elevul.  p.  cit.   Viola   Spolin   încearcă   să   eradicheze   autoritarismul   pedagogic9.

 Lucraţi  cu  elevul  aşa   cum  este  el.   elevul   trebuie   trezit   la   nivel   senzorial.                   Manifestarea  în  cadrul  grupului  de  lucru   Despre  avantajele  învăţării  colective.   bio-­‐psiho-­‐socială.  vom  sublinia  câteva  idei.   ci   ca   fiinţă   totală.  Lucrând  cu  un  grup.  Totuşi. 12   159   .  mai  lesne  şi  scopurile  pentru  care  trebuie  să   înveţe.   afectivitate   şi   intuiţie.  dacă  progresează.  dacă  se  poate.   respectând   totodată   capacitatea   imediată   de   participare   a   fiecăruia.   El   este   cel   care   stabileşte   regulile   jocului.   apoi   interesat   la   nivel   intelectual.  iar  nu  aşa  cum  ar  trebui  să  fie  după  părerea  voastră.”12       Profesorul  poate  crea.  capătă  curaj  în  a  se  manifesta.   provocat   la   nivel   intuitiv.   îl   poate   crea   numai   profesorul.  un  model.  trebuie  respectat.   mediul   propice   de   care   vorbim.  un  cadru  în  care  fiecare  individ  să  se   simtă  confortabil.   totuşi.   regulile   relaţiei   (şi   evoluţiei   relaţiei)   rolurilor. p.  desigur.   ambianţa   de   lucru11.   Profesorul   nu   trebuie   să   folosească  grupul  pentru  a  induce  o  conformitate.  individul  capătă  încredere  în  sine.  o  inspiraţie.  ci  ca  un  imbold  pentru  acţiunea  fiecărui   individ  în  parte.   Deşi   elevul   înzestrat   va   părea   întotdeauna   că   are   mai   mult   de   dat.  îl  poate  aduce  în  clasă  nu  numai  ca  prezenţă   fizică.   al   grupului   de   studiu   este   foarte   importantă   pentru   că   Viola Spolin.  El  trebuie  să  urmărească  participarea  liberă  a  fiecărui  elev  la  fiecare  moment:   “Sarcina   profesorului   sau   a   coordonatorului   este   de   a   activa   pe   fiecare   elev   din   grup..  El  este  cel  care  poate  capacita  elevul.   Fiinţă   dotată   cu   intelect.   cooperării   în   dauna   concurenţei   exagerate   şi   complexante   între   elevi   sau   a   terorii   exercitate   de   profesor.   graniţele   între   care   se   poate   extinde   fiecare   rol   (propriul   rol   şi   cel   al   elevului). cit.   apoi   concentrat.   el   trebuie   să   fie   mai   întâi   atent.   Profesorul   zilelor   noastre   trebuie  să  fie  mai  degrabă  un  ghid  pentru  elevi  şi.  în  cadrul  unui  grup  organizat  nici  nu  mai  este  nevoie  să   vorbim.   cât   şi   deosebirile   sunt   acceptate.   Elevul   nu   poate   face   întotdeauna   ceea   ce   crede   profesorul   că   trebuie  să  facă.  să-­‐şi  manifeste  capacităţile.       Cea   mai   importantă   descoperire   a   Violei   Spolin   este   introducerea   în   noua   practică   pedagogică   a   principiului   colaborării.  totodată.  dar.   deoarece   atât   asemănările.  obiectivul  profesorului  este  capacitarea  individuală  şi  a  grupului  pentru  activitatea   de  învăţare.  oricât   de   mică   i-­‐ar   fi   contribuţia. op.  aptitudinile  lui  se  vor  dezvolta.       De  fapt.   dacă   un   elev   participă   până   la   limita   puterilor  sale  şi  îşi  foloseşte  aptitudinile  la  întreaga  lor  capacitate.   experimentare   directă.   eliberat   pentru   a-­‐şi   putea   utiliza   creativitatea.  În  cadrul  grupului.  să-­‐şi  prezinte                                                                                                                   11    Ambianţa   sau   atmosfera   din   cadrul   clasei. 57 elevii  o  asimiliează  odată  cu  conţinuturile.  cu  ajutorul  elevilor  săi.  elevul  se  integrează  mai  uşor  în   activitatea  de  învăţare  regăsindu-­‐şi.  să  aibă  încredere  să  se  exprime.

  postură.   înlătură   oboseala   şi   tensiunile   rivalităţii.   drumul   către   rezultat   este  mai  important  decât  rezultatul  însuşi.  fie  se  retrage  apatic  şi  plictisit.   deşi   au   fost  mediocri  în  şcoală.  dublată  de  o  inteligenţă  cu   funcţionalitate  atipică  era  privită  drept  retard.  aşa  cum  spuneam  şi  mai  sus.   va   duce   la   rezultate   mult   mai   temeinice.   rigidizări.   iar   studiul   poate   deveni   un   proces   de   pătrundere   mai   adâncă   în   mediul   înconjurător.   încrâncenări.  28     Procesul  de  studiu  în  favoarea  rezultatului   Este  foarte  important.   ideile.  gesturi.  Ori  tocmai  acesta  este  principiul  de  bază   160     .   potenţează   puterea   de   muncă.   Calitatea   rezultatului  nu  va  fi  diferită  de  calitatea  procesului.   o   întrecere   firească   este   o   parte   organică   a   oricărei   activităţi   colective   şi   alternează   tensiunea   cu   relaxarea   în   aşa   fel   încât   elevul   îşi   păstrează   echilibrul.   experimentarea.   context)   considerăm   că   are   un   rol   foarte   important   în   diminuarea   potenţialului   conflictual  al  interacţiunii  profesor-­‐elev.   Elevul   va   fi   asumat   conţinuturile   într-­‐un   mod   mult   mai   profund.   etc.   căci   dorinţa   de   a   fi   mai   bun   decât   ceilalţi   cheltuie   întreaga   energie   a   individului   care   se   izolează   pentru   că   se   simte   ameninţat.   Profesorul   trebuie  să  aibă  şi  abilitatea  de  a-­‐şi  structura  materia  în  aşa  fel  încât  să  păstreze  viu  interesul   elevului.           Centrarea  pe  importanţa  feedbackului  în  toate  aspectele  sale  (ca  mesaj  non-­‐verbal.  –  Studiul  de  diagnoză.   un   proces  cognitiv  şi  socializant  deopotrivă.  cazurile  în  care  imaginaţia  exagerată.  în  general.   cât   şi   a   elevului.   judecat.  ca  elevul  să  înţeleagă  (în  mod  organic.   O   atmosferă   încărcată   de   rivalitate   creează   tensiuni   artificiale.  Chiar  dacă  nota  sau  premiul  certifică  în  general   reuşita  într-­‐o  etapă  a  procesului.   atât   a   profesorului.       Pe   de   altă   parte.   cercetarea.  creativitatea  lor  excesivă.   printre  oamenii  de  ştiinţă.   dacă   procesul   a   fost   organic.   Printre   artişti   sunt   destul   frecvente   cazurile   în   care.       Concentrarea   asupra   procesului   de   învăţare.   comparat.  colegii  sunt  necesari  şi  bineveniţi  (asemenea  partenerilor  într-­‐un  joc).   nu   numai   raţional)   că   procesul   de   studiu.  Acest  lucru  se  întâmplă.   Acesta   este   terenul   fertil   pentru   două   tipuri   de   deviaţii   comportamentale:  elevul  fie  devine  agresiv  (chiar  violent).  p.   prin   opoziţie   cu   concurenţa   prost   înţeleasă.   Armonia   colectivă.  procesul  de  învăţare  în  fapt  nu  se  termină  niciodată  (de  aici   conceptul   atât   de   validat   în   ultima   vreme   al   învăţării   continue).  Partenerii.  pentru  că  profesorii  respectivi  au   aplicat   aceleaşi   criterii   de   evaluare   pentru   copilul   excepţional   ca   şi   pentru   colegii   săi   care   se   înscriau   în   limitele   normalului.   Ba   chiar   sunt   foarte   frecvente   cazurile   în   care   anumiţi   adulţi   sunt   foarte   performanţi   în   domeniile   lor.  interes  ce  poate  chiar  spori  pe  măsură  ce  fiecare  problemă  este  rezolvată  şi  apar   altele  noi.   dublat   de   cercetare   proprie   şi   înţelegere.   în   copilărie.  dublată  de  sensibilitate  era  privită  drept  inadaptare  sau.

 experimentarea  directă.   deci   valid.  două  elemente   ale  procesului  de  învăţare  sunt  mai  importante  decât  memorizarea:  intuiţia  şi  imaginaţia.   cercetarea   proprie   –   suportul   imaginativ.   dinamic.  ci  a  pătrunde  înlăuntrul  a   ceea  ce  e  de  învăţat)       Procesul   de   învăţare   trebuie   să   fie   şi   să   rămână   în   orice   moment   un   proces   viu.   Credem   însă   că   le-­‐ar   fi   mai   util   să   cuprindă  mai  puţine  cunoştinţe.  Cu   ajutorul   lor   învăţarea   devine   un   proces   personal.   este   foarte   importantă   şi   memorizarea. p.  vom  ajunge  să  folosim  totul  (şi  oamenii)  în  acest  scop.  dar  să  aibă  capacitatea  de  a  opera  cu  ele.   schimbător.   Profesorii   ar   putea   obiecta   că.  dacă  s-­‐ar  fi  căutat  numai  succesul?”13)     Asimilarea  cunoştinţelor  în  favoarea  memorizării   Profesorul   trebuie   să   cunoască   pericolul   memorizării   (=   a   învăţa   fără   să   gândeşti)   şi   să   sprijine  ideea  şi  necesitatea  unei  învăţări  în  care  memorizarea  să  fie  dublată  de  înţelegere   (lat.  Nu  e  întâmplător  faptul  că  personalităţi  din  toate  domeniile   indică  tot  mai  des  şcoala  ca  soluţie  la  problemele  sociale  şi  economice  actuale.   deci   static.   dinamic.  dacă  ele  ar  rezulta  din   plăcerea  de  a  învăţa?  Cât  de  multe  valori  umane  ar  fi  fost  pierdute  şi  cât  de  sărăcite  ar  fi  fost   formele  noastre  de  artă.   al  unei  educaţii  temeinice.  Intel-­‐legere  =  a  citi  pe  dinăuntru.   Etapele   organice   ale   procesului   de   învăţare   (cele   prin   care   trebuie   să   treacă   profesorul   însuşi   când   învaţă)   sunt:   contactul   cu   informaţia.  Notarea  este  menită  a  evalua  un  moment  într-­‐un  proces  de  învăţare  de  lungă   durată. 59   161   .  putem  ajunge  să   înşelăm.   real.   să   trădăm   sau   să   renunţăm   la   viaţa   socială   în   întregime   pentru  a  realiza  succesul.   să   ne   târâm.  Cu  cât  mai  solide  ar  fi  cunoştinţele  noastre.   rece.     Exersarea  inteligenţei  emoţionale  şi  dezvoltarea  creativităţii     Dezvoltarea  economică.   în   cazul   elevilor   cu   capacităţi   intelectuale   foarte   scăzute.  În  orice  caz. cit.  nu  a  învăţa  „pe  dinafară”.   să   minţim.  în  loc  să  ne  antrenăm   pentru  a-­‐l  câştiga.                                                                                                                                   13 Idem op.  creativi   şi  cu  standard  cultural  ridicat.  (“Dacă  ne  antrenăm  numai  pentru  succes.  suportul  lecturilor  proprii.  politică  şi  culturală  a  oricărei  ţări  cere  oameni  competenţi.   nu   impropriu.

 Bazat  pe  experimente.    Într-­‐adevăr.   Expresivitatea   trupului   vine   să   întregească   expresivitatea   vorbirii   şi.   cu   simboluri   mitologice   sau   cu   rituri   religioase.   sentimente   şi   atitudini   decât   concepte   şi   idei   şi   depăşeşte   barierele   de   limbă.  Limbajul.   pentru   că   nu   minte  niciodată.  avocaţii.   mai   precis   un   animal   symbolicum.   sunete.   Iată.  jurnaliştii.   mai   cu   seamă   pentru   profesiile   “de   scenă”   unde   se   încadrează   nu   numai   actorii.   atingere   şi   emanaţii   chimice.   ne   defineşte   fiinţarea.   Omul   nu   mai   poate   înfrunta   realitatea   în   mod   nemijlocit.   Expresiile   faciale   (mimica)   şi   gestuale   joacă   şi   ele   rolul   de   simboluri   sociale.  Limba  (vorbită  şi  scrisă)  este  cea   mai   importantă   componentă   a   simbolismului   social.    Filosoful   german   Ernst   Cassirer   arăta   că   „omul   nu   mai  trăieşte  într-­‐un  univers  exclusiv  fizic.  simbolulurile  i-­‐au   transformat   pe   strămoşii   noştri   antropoizi   în   oameni   şi   i-­‐au   făcut   fiinţe   sociale.  arta.  Albert  Mehrabian  a  stabilit   că  impactul  total  al  unui  mesaj  este  în  proporţie  de  7%  verbal.  semnificaţii  şi  interpretări.   Prin   intermediul   lor   exprimăm   idei   şi   sentimente.   dar   într-­‐o   mare   măsură   sensurile   acestor   semnale   sunt   programate   genetic.  mitul.  politicienii.   spre   deosebire   de   simbolurile   verbale.   dansatorii.   aşadar..   Omul   nu   este   numai   animal   raţional.   Raymond   L..   este   deopotrivă   emoţional   şi   raţional..   cântăreţii.   un   utilizator   de   simboluri.   ci   şi   profesorii.   Alte   organisme   pot   comunica   informaţii   prin   gesturi.   încât   nu   poate   vedea   sau   cunoaşte  nimic  decât  prin  mijlocirea  acestui  mediu  artificial".   fiind   foarte   frecvente   cazurile   în   care   exprimăm   la   nivel   non-­‐verbal   şi   ceea   ce   am   vrea   să   ascundem.   sunt   componente   ale   acestui   univers.   transcultural   şi   universal.   Dar.  38%  vocal  şi  55%  facial.   din   teamă.  preoţii  etc.   din   ruşine   etc.  ci  într-­‐un  univers  simbolic.   Birdwhistell   sugerează   că   nu   mai   mult   de   30   până   la   35%   din   semnificaţiile   unei   conversaţii   sau   ale   unei   interacţiuni   sunt   transmise   prin   intermediul   cuvintelor.  Un  alt   specialist.   Homo  symbolicus     Consideraţii  generale     Cultura   constă   în   simboluri   şi   se   transmite   prin   comunicarea   simbolurilor.   să   disimulăm   din   discreţie.   simbolurile   non-­‐verbale   sunt   mult   mai   abundent   folosite   în   interacţiunile   sociale..       Homo   symbolicus   a   recurs   la   crearea   simbolurilor   pentru   a   exprima   realităţi   spirituale   a   căror  natură  nu  putea  fi  descrisă  prin  limbajul  logico-­‐verbal.  prevalează  verbalizării.   Non-­‐verbalul   exprimă   mai   curând   emoţii.       162     .   Toate   actele   noastre   sociale   implică   o   activitate   simbolică   şi   ne   influenţăm   continuu   şi   reciproc   prin   simbol.   Atât   de   mult   s-­‐a   învelit   pe   sine   cu   forme   lingvistice.   o   temă   foarte   importantă   pentru   orice   tip   de   profesionist.   Limbajul   non-­‐verbal.   condiţie   socială   şi   poziţie   ierarhică.   mentalitate.   el   nu   o   mai   poate   privi   faţă   în   faţă.

 aproape  nu  există  domeniu  în  care  să  nu  se  poată  activa.   dar   şi   interioritate.   ce   defecte   am   etc.     Mijloc   şi   obiectiv   totodată:   dezvoltarea   încrederii   în   sine   (a   profesorului   şi   a   elevului   în   profesor  şi  în  procesul  de  învăţământ).       Primul   adevăr   ce   trebuie   acceptat   de   profesor   este   acela   că   frumuseţea   vine   din   interior.   în   raport   cu   aşteptările   celorlalţi.   o   poate   învinge.  prin   muncă  şi  experienţă.   Auto-­‐conştientizarea   este   un   exerciţiu   necesar  pe  care  trebuie  să-­‐l  facem  cât  mai  des  cu  putinţă.  Arta  poetică)              The  5  W:  Who?.   Încă   din   Antichitate.   talent   oratoric.  What?.   Prin   urmare.   intuiţie.  prin  exerciţiu..  prin  cultură?  Concluzia  este  implacabilă:   Arta   corectează   Natura.   gest.   este   că   există   profesori   care   ştiu   că   nu   sunt   frumoşi.   mimică.   sănătate.   chiar   dacă   n-­‐o   s-­‐o   poată   niciodată   înlocui14.   Paradigma   comunicării   (unamim   cunoscută   sub   numele   de   Regula   celor   5   întrebări:   Cine?   Ce?   Unde?   Când?   De   ce?15)   presupune   o   conştientizare   cât   mai   corectă   a   sinelui   –   Cine   sunt?   în   context   social.   Ca   să   comunicăm   trebuie   să   ştim   cine   suntem.   Aici   intră   în   discuţie   cele   două   elemente   ale   binomului   Artă-­‐Natură.  (Horaţiu.   controlul   limbajului  şi  controlul  ţinutei  (postură  şi  îmbrăcăminte).     15   163   .   ce   calităţi.   deşi   discriminaţi   iniţial   de   elevi   (chiar   inconştient).   creativitate.   fiecare   dintre   noi   căpătăm   încredere   în   forţele   proprii.  şi  chiar  performa.   imagine   personală.   Armonia   interioară.   cu   alte   cuvinte.   controlul   emoţiilor   negative.  toate  împreună  creează  un  control   al   imaginii   personale   totale.   competenţă   etc.   carieră.   elevul   trebuie   să   primească   de   la   profesor   ceea   ce-­‐i                                                                                                                   14          Eu  nu  văd  nici  studiul  fără  talent  poetic  viguros                Nici  talentul  neşlefuit  la  ce  foloseşte                  Astfel  fiecare  lucru  cere  puterea  celuilalt.   „datelor”   fiinţei   sau   elementului   dobândit  prin  muncă.   în   raport   cu   propriile   aşteptări   legate   de   statut.   având   încredere   în   sine.       Controlând   toate   aspectele   imaginii   personale.  When?  şi  Why?  Dacă  una  din  aceste  coordonate  lipseşte.   dar   care.   şi-­‐au   câştigat   acea   aură   cuceritoare   a   profesoului   carismatic   care   străluceşte   datorită   unor   atuuri   mult   mai   puternice:   inteligenţă.   controlul   frustrărilor   personale.       Auto-­‐conştientizarea   este   prima   etapă   necesară   comunicării.   familie.   Când   spunem   „imagine”   a   nu   se   înţelege   numai   corporalitate   (ţinută.  Where?.  prin  şlefuire.   Ce   vrem   să   spunem.   Practic.   costum)   şi   voce.   filosofii   s-­‐au   întrebat   cărui   element   să-­‐i   dea   întâietate   –   elementului   natural.   relaţia   cu   Dumnezeu   etc.   comunicarea  este  imprecisă.   dacă   sunt   domenii   unde   nu   se   poate   activa   fără   măcar   o   minimă   componentă   naturală.   darurilor   înnăscute.

  demne   de   încredere.  Grupul  de  lucru   îi  poate  oferi  ocazia  fiind  sau  foarte  ascultător  şi  deschis  comunicării  –  şi  aici  se  instalează  un   tip   de   abuz   emoţional   (care   poate   merge   până   la   şantaj   sentimental)   –   sau   fiind   foarte   recalcitrant  dând  astfel  ocazia  ieşirilor  violente  din  partea  profesorului.   dacă   nu   este   dublată   de   frumuseţe   interioară.  capabile  a  controla  procesul  evolutiv  al  propriilor  elevi  cel  puţin   în  perioada  în  care  lucrează  cu  ei.   când   este.   capabile   a   selecta   ceea   ce   e   important   şi   valoros   pentru  educaţia  elevilor  săi.  către  unul  mai  larg.   tot   astfel.   dacă   nu   copleşit..  au   fost  aleşi  întotdeauna  frumoşi).       Una  din  ipostazele  existenţiale  ale  omului  este  cea  de  Homo  iconicus.   trăsături   malefice   când   este   dublată   de  meschinărie.   transmite   acesta.   atunci   când   profesorul   este   în   dezechilibru.   Însă.  Să  nu  fim  ipocriţi!  Fiecare  dintre  noi  am  fost.   trece   neobservată.   ceea   ce   vrea   să-­‐i   transmită   –   imaginea   unei   persoane   echilibrate.   ba   chiar   mai   lesne.   de   încurajare   a   studiului   într-­‐un   domeniu  descoperit  de  elev  a-­‐l  interesa.   Fiinţa  umană  iubeşte   imaginea   (de   aici   succesul   teatrului   de-­‐a   lungul   atâtor   milenii   şi   al   artei   cinematografice   164     .  Am  spus  „lucrează  cu  ei”  şi  nu  „le  predă”.   emoţional   şi   chiar   financiar   al   profesorului   este   important   deoarece..  în  ambele  situaţii!     Aşa   cum   ne   putem   maximiza   prin   exerciţiu   calităţile   intelectuale   şi   ni   le   putem   menţine   prin   antrenament.   capătă.  ispititorul  lui  Faust.  de-­‐a   lungul  carierei  noastre  pedagogice.       Echilibrul   psihic.   capabile   a   transmite   cunoştinţe   vitale.  de  încurajare   a   experimentării   proprii.  răutate.  interpreţii  lui  Mefisto.   pe   de   altă   parte.  având  intenţia   de  a  elasticiza  şablonul  binecunoscut  de  predare-­‐preluare.  justificate  de  obicei   cu  scuza:  „Altfel  nu  pot  fi  controlaţi!”  .  fals  (neîntâmplător.   măcar   afectat   de   problemele   multiple   ale   vieţii   personale   şi   nu   reuşeşte   să   separe   activitatea   sa   în   clasă   de   aceste  realităţi  determinante.  fie  că  am  vrut  sau  nu.   armonioase   la   exterior   şi   în   interior.   este   a   ne   ocupa   de   aspectele   exterioare   ale   fiinţei  noastre.  are  tendinţa  de  a-­‐şi  face  psihoterapia  în  clasă.   deschise   noutăţii   şi   creativităţii.           Conştientizarea   şi   controlul   imaginii   personale   –   probleme   legate   de   look.   atitudine  şi  mesaj     Să  abordăm  pe  rând  aspectele  imaginii  personale:     Frumuseţea   fizică   este   un   dat   din   naştere.   de   potenţare   a   creativităţii.

  ca  spectator.       Andrea  Perrucci.  după  cum  spune  şi  Cicero:  „Comedia  este  de  mare  folos  Oratoriei..  p.  autor.   căci   poate   ajunge   prin   studiu   să   dobândească   aplauze.  1982     17 18       19 deznădăjduiască   câtuşi   de   puţin.   dacă   nu   este   ocrotită   cu   meşteşug.  trebuie  şlefuită.  cine  însă  de  frumuseţe  e  lipsit.  actor  şi  regizor  al  teatrului  de  improvizaţie  Commedia  dell`Arte  scria   în   anul   1699   un   tratat16   ce   sistematizează   principiile   artei   actorului   modern   şi   sugerează   exerciţii   pentru   fiecare   cusur   al   actorului.   Vom   cita   câteva   idei   şi   câteva   pasaje   din   acest   manual  care  farmecă  prin  limbaj  şi  mai  ales  prin  impresionanta  sa  actualitate.  80    Idem  op.  ci  tuturor  celor  care  vor  să-­‐şi  desăvârşească  mijloacele  de   comunicare.  dacă  o  avem.   moderne)  şi  crede  mai  mult  ceea  ce  vede  decât  ceea  ce  aude.   care   te   convinge   fără   vorbe”   şi   care.  Sau.   mai   convingător.  regula  în  privinţa  frumuseţii  ar  fi  aceea  că.  cum  ar  zice  Perrucci.  editura  Meridiane.  Şi  aici  ne  vine   în  sprijin  altă  ipostază  a  fiinţei  umane  –  Homo  fictus.   „scrisoare   de   recomandare”.  la  fel  cum  talentul  trebuie  dublat  de  studiu.  p.  Omul.   „înşelăciune   tăinuită..  n-­‐au  fost  niciodată  văzuţi  ieşind  din   hăţişurile  natale.   „privilegiu   al   naturii”.   dimpotrivă.   la   „acest   dar   ales   al   cerului”.  traducerea  Olga    Idem  op.  81    „E  un  mare  noroc  şi  o  mare  binefacere  să  le  ai  îmbinate  laolaltă.   neîngrijit”17:   „Cunosc   o   mulţime   de   comici   care.   părând   neputincioşi   la   început.  Prin  urmare  omul  frumos  este   mai   lesne   plăcut.  p.   ca   să   nu   lase   o   piatră   preţioasă  atât  de  scumpă  neşlefuită  şi  o  comoară  aşa  de  mare  îngropată.   „va   rămâne   ca   un   copac   sălbatic.  Bucureşti.  de  profesionalism.  78.   au   ajuns   actori   minunaţi   care.   şi   cine   are   frumuseţe   să   se   îngrijească   şi   să   o   subţie   cu   arta.   închinându-­‐se   cu   totul   studiului   şi   îngrijirii   metehnelor   lor.  să  zici  că  e  mai  frumoasă  decât  natura.  e  clădit  astfel   încât  ficţiunile  îi  fac  o  impresie  mai  puternică  decât  adevărul..19       Dar  dacă  n-­‐o  avem?  Atunci  trebuie  s-­‐o  dobândim!     Trebuie  să  ne  şlefuim  toate  mijloacele  prin  care  ne  putem  cuceri  interlocutorii.   deşi   rar   există   frumuseţi   capabile   să   însumeze   unanimitatea  absolută  din  partea  semenilor..   căci   ştiinţa   i   le   va   aduce   pentru   pricepere.  Mai  mult.  spune  Erasmus.   ne   spune   Perrucci.   încrezându-­‐se  în  acel  mic  dar  pe  care  li-­‐l  dăruise  Natura.”18       Aşadar.  cit.  Andrea.   apoi.                                                                                                                     16 Perrucci.  82   165   .  cit.  să  nu   Mărculescu.   „dulce   tiranie   a   întâmplării”.  cit.”  Idem  op.  el   se  adresează  nu  numai  actorilor.   cu   o   largă   şi   bogată   răsplată   au   fost   chemaţi   de   cei   mai   mari   Principi   din   Italia   şi   cu   preţioase   daruri   dăruiţi.   am   cunoscut  persoane  plămădite  cu  frumuseţe  şi  cu  toate  astea  pentru  că  s-­‐au  dat  trândăviei.”  Dar..  căci  născoceşte  zi  de  zi  atâtea  lucruri  noi  şi  frumoase  încât  te  determină.  dublată  de   competenţă.  79.   fără   eleganţă   şi   fără   frumuseţe.   Despre  arta  reprezentaţiei  dinainte  gândite  şi  despre  improvizaţie.  Arta   înlocuieşte  Natura.  să  ne   întoarcem   la   frumuseţe.

  pe   de   altă   parte.   judecătorilor).  trenând  (sau  nu)   asemenea  rochiilor.   Doamnele   au   posibilităţi   de   colorare  a  compoziţiei  atât  prin  cămăşi.   accesoriile.)     Prin   alegerea   costumului.  transmiţând.  un  bărbat  are  posibilitatea  de  a  colora  compoziţia   totală  cu  ajutorul  cămăşilor  şi  cravatelor.  prin  bluze.   (Dăm   aici   exemplul   Rectorului   Universităţii   Politehnice.   transmite   mesajul   integrării   în   administraţie.   mai   uşor   adaptabil..  un  mesaj  de  forţă  şi  intransigenţă.   avocaţilor.  până  peste  şolduri.  orei  şi  anotimpului.   machiaj   şi   costumaţie   potrivit   ideii   despre   sine.   al   preoţilor.  în  ciuda  aparenţelor.   Vom   spune   totuşi   că   este   desigur   importantă   păstrarea   măsurii   şi   că   “uniforma   şcolară”   a   profesorilor   este   reprezentată   de   costumul   de   haine.  închişi  la  culoare.   mai   relaxat.  prin  pantofi  şi  genţi.   “Uniformă   civilă   internaţională”.   Toţi   profesorii   ar   trebui   să   fie   preocupaţi   de   acest   aspect.  singura  condiţie   fiind   ca   acest   stil   să   se   potrivească   vârstei   şi   alurii   personale.   este   ca   o   cortină   după   care   actorul   scoate   capul.  se  întâmplă  des  ca  o  disonanţă  vestimentară  să  provoace   antipatie   încă   de   la   prima   vedere.  tabu-­‐uri  până  nu  demult.   Felul   în   care   alegem   şi   combinăm   culorile   spune   foarte   166     .   când  se  poartă  inclusiv  cămăşi  roz  şi  cravate  mov.  Nu  le  vom  lua  în   discuţie.   compunem  o  imagine  vizuală  a  cărei  rezonanţă  ne  afectează  emoţional  atât  pe  noi  înşine.   Culoarea.   geanta   etc.     Arta   …   arta   înfăţişării   umane!   A   look-­‐ului.   în   culori   armonioase   sau   contrastante.   dobândirea   respectului   şi   impunerea  autorităţii.   are   avantajul   de   a   ascunde   sub   formele   cilindrice   conformaţiile   imperfecte.   prin   felul   în   care   ne   asortăm   cămaşa   la   culoarea   pantalonului/fustei.   centrul   întregii   compoziţii.  de  obicei.   cum   îl   numeşte   Adina   Nanu.  ambele  sexe  alegeau.   fost   ministru   al   Educaţiei.   are   o   rigiditate   care   reprezintă   calitatea   oficială   a   profesiei   (vezi   şi   costumul   militar.  având  şi   avantajul   unui   look   mai   tineresc.  pot  conferi  aceeaşi  linie  elegantă  a  costumului  de  haine.   de  asemenea.   costumul   este   obligatoriu   pentru   funcţiile   publice.   cât   şi   pe   cei   din   jur.  dar.   Domnii   îi   pot   asorta   la   sacou.   culturii  şi  educaţiei  artistice.   dar   care   este   un   element   important   în   captarea   atenţiei.  costume  în  culori   neutre   sau   întunecate.  din  nou.  Mai  mult.     În  privinţa  costumului  potrivit  activităţii  de  predare  există  multe  tabu-­‐uri.  Mai  ales  în  perioada  comunistă.   Cu   timpul.   regulile   au   devenit   mult   mai   maleabile   şi   majoritatea   profesorilor  au  început  să  aleagă  acele  culori  care  îi  reprezintă.  potrivite.  completând  (sau  nu)  cu  o  curea.  Am  putea  spune  că  are  posibilităţi  infinite  astăzi.  de  vârstă  şi   alură.   Drepţi.     Jeanşii.   eşarfa.   indicat   şi   de   triunghiul  net  al  cămăşii.  în  funcţie  de  gust  şi.   în  cazul  lor.   respectiv   de   taior.   ale   cărei   costume   siclam   sunt   deja   o   marcă   personală.  prin  accesorii.   s-­‐au   impus   la   sfârşitul   secolului   trecut   ca   un   alt   tip   de   uniformă.   deseori   neglijat!.   doamna   Ecaterina   Andronescu.  care  îi  avantajează.  însuşi  costumul  poate  fi  foarte  colorat.  Astfel.   acea   compoziţie   proprie   în   care   trăsăturile   oferite   de   natură   sunt   prelucrate   prin   coafură.  în  timp  ce  doamnele  pot  completa  cu  cămăşi  sau  cu  bluze  elegante.

  Această   “muzică”   te   întâmpină   la   prima   întâlnire   cu   o   personalitate  şi  tot  ea  nu  te  lasă  să  o  uiţi..   Casa   ei   este   mov.  Ed.   mai   degrabă   decât   de   modă.   la   pagina   13.   Are   telefonul   mov.  Ele  hotărăsc  alegerea  unei   game  majore  (în  culori  tari.   rujate   cu   un   roşu   prea   aprins   sau   cu   un   maro   prea   închis   pot   strica   armonia   ansamblului.”  Adina  Nanu.”   Despre  problema  etichetării  profesorilor  prin  porecle  vom  mai  discuta  şi  la  capitolul  IV.   că   utilizarea   culorilor   trebuie   făcută   cu   gust.                                                                                                                     20 “Fiecare  persoană  îşi  poate  stabili  un  “acord  fundamental”  propriu.   motiv   pentru   care   şi-­‐a   dobândit   o   poreclă   destul   de   antipatică:   „Aveam   o   profesoară.   Numai   că   doamna   respectivă   are   o   problemă:   iubeşte   culoarea   mov.   care   ulterior   a   devenit   inspectoare   generală.  dar  şi  pentru  că  sensurile  sunt  mai   lesne  percepute  când  există  contact  vizual  continuu.20     Spuneam   că   figura   trebuie   să   fie   centrul   compoziţiei   vestimentare   în   cazul   profesorilor.   Aşa   că   s-­‐a   ales   cu   porecla   Prună.  2001.   optimismul.   cu   atât   mai   mult   cu   cât   există   rame   de   diverse   forme.   deoarece   buzele.   justificând   proeminenţele   sau   umplând   efectiv   golurile.  În  orice  caz.  bine  definite.   Tonalitatea   muzicală  a  compoziţiilor  e  dată  de  temperamentul  şi  structura  sufletească  proprie.  grosimi  şi  culori  ce  pot  completa  în  mod  fericit  figura.   dar   nu   trebuie   deloc   ignorată   latura   estetică.   în   proporţie   de   99%   tuns   scurt   la   bărbaţi.   energia.  ca  şi  ritmul  (de   la   alert   la   lent)   în   care   se   succed   accentele   vizuale.  Buc.     Vectori  de  imagine  controlată  sunt  şi   ochelarii.   dar   care   exagera   purtând-­‐o   în   mod   exclusiv.  La  doamne  libertatea  este  mult  mai  mare  şi  regula  care  se  impune  este  aceea  de   a   alege   coafura   potrivită   geometriei   figurii   şi   dimensiunilor   trupului   în   general.   Iar   ea   când   se   îmbracă.   ramele   de   la   ochelari   sunt   mov.  Compania.   Figura   poate   deveni   mai   interesantă   şi   mai   plăcută   şi   prin   alegerea   culorii   sau   prin   ondularea   sau   întinderea  părului.  p.   Ca   şi   în   cazul   coafurii.   Şi   pentru  că  profesorul  transmite  conţinuturile  prin  limbaj.  68       În   Studiul   de   diagnoză.   Barba   şi   mustaţa   oferă   bărbaţilor   posibilitatea   de   a   regulariza   volumele   figurii.   tinereţea   sunt   sugerate   de   curbele   ascendente.  Arta  pe  om.  Trebuie  să  avem  totuşi  deosebită  grijă   de  întreaga  imagine  căci  este  semnificantă.  în  care  intră  obligatoriu  culorile   pielii.   Această   remodelare   trebuie   să   ţină   cont   de   geometria   feţei   şi   de   mesajul   pe   care   domnul   alege   să-­‐l   transmită.   de   exemplu.   Culoarea   este   primul   semnal   al   unei   prezenţe   inconfundabile.  o  şedinţă  de  hair  styling  nu  strică  nimănui.   este   citată   declaraţia   unui   elev   de   liceu   referitor   la   o   doamnă   profesoară   pasionată   de   culoarea   mov.   multe   despre   personalitatea   noastră.   foarte   respectabilă.       Părul   este.  Desigur  că  aspectul  lor  funcţional  este  fundamental.     Machiajul   dă   posibilitatea   oricărei   femei   să-­‐şi   realizeze   chipul   dorit.   se   îmbracă   din   cap   până   în   picioare   în   mov.   tocmai   pentru   a   transmite   un   mesaj   disciplinar.   părului   şi   ochilor.   Absolut   totul   este   mov   la   ea.  binefacere  a  civilizaţiei   moderne.   Ne-­‐a   spus   într-­‐o   excursie.       167   .  tonice)  sau  minore  (cu  nuanţe  delicate  şi  semitonuri).  simbol  al  muncii  intelectuale.  obiect  de  uz  curent.   În   acest   “acord”   se   pot   imagina   nenumărate   variaţiuni   pe   aceeaşi   temă.   doamnele   trebuie   să   ştie   că   deschiderea.

 a  gimnasticii  în  special  (ca  metodă  de  încălzire   a   articulaţiilor   şi   muşchilor   cu   care   se   începe   practicarea   oricărui   sport.  citată  în  Studiul  de  diagnoză  la  pagina  13:  „Eu  trebuie  să  am  grijă   cum  mă  îmbrac.   cât  şi  a  randamentului  pe  care-­‐l  dă  în  munca  intelectuală.     Dincolo  de  latura  fizică  a  ţinutei.   ce   făcea   şi   cum   arăta   profa!”   Şi   atunci  cum  le-­‐aş  mai  putea  spune  eu  să  nu  vină  îmbrăcaţi  ca  nişte  vagabonzi!?”     Tot   de   decenţă   ţine   şi   un   aspect   fundamental   pe   care   nu   l-­‐am   menţionat   considerându-­‐l   de   la   sine   înţeles:  problema  igienei  profesorului.   fiind   vorba   în   general   de   ţinuta   sa   morală   sau   prefesională.  există  latura  interioară.   Oricum   ar   fi.  trebuie  să  ţină  cont   de   arta   costumului.   dar   şi   demnitatea.  a  tuturor   şi.   ca   şi   a   accesoriilor   trebuie   să   ţină   cont   de   mai   multe  reguli.   prin   normalitate.   completată   de   stretching)  şi  se  întreţine  prin  antrenamente  regulate  pe  care  un  profesor.  dar  trebuie  şi  bine  purtate.   mod   eficace   de   comunicare   socială.  Nici  în  afara  şcolii  nu  pot  să  umblu  deşucheată  sau  să  mă  pup  cu  soţul  meu  pe  stradă  pentru   că   poate   trece   un   copil   pe   lângă   mine   şi   să   povestească   apoi   la   şcoală   “Mamă.  grasă  şi   cu   nişte  haine  strânse  pe  corp  de  i  se  vedeau   şuncile  şi   s-­‐a  aşezat  cu  fundul  pe  banca  mea.  iar   eu  i-­‐am  scris  cu  pixul  pe  colăcei.  ca  orice  alt  tip  de  profesionist  care  se  ia  în  serios.   Se   spune   uneori   despre   o   persoană   că   este   o   persoană   “de   înaltă   ţinută”.  citată  în  Studiul  de  diagnoză  la  pagina  13:  „A  venit  la  noi  una  de   engleză.  nu-­‐şi  face  timp  să  le  practice.  lucru  care  este  atât  în  defavoarea  sănătăţii  sale.       Elemente  de  non-­‐verbalitate  –  gestualitatea  şi  mimica  –  în  relaţie  cu  controlul  emoţional                                                                                                                     21    Iată  declaraţia  unui  elev  de  gimnaziu.   maniera.  înclinat  mai  ales   către  studiu.  încredere.   care   ne   asigură   nu   doar   ortostaţiunea.  dacă  nu  un  parfum  de  calitate.  deschidere  şi  armonie  interioară   pe  care  un  profesor  vrea  să-­‐l  transmită.   printr-­‐o   distanţă   înţeleaptă   faţă   de   evenimente.   culorilor   şi   formelor   lor.  trebuie   să  ţină  cont  de  mesajul  de  seriozitate.  prin  pauzele  de  gimnastică  sau  masaj  oferite  angajaţilor.  evident.  Ea  a  încercat  să  fie  bună  cu  noi.     168   .   eleganţa.   Alegerea   hainelor.  nu   e  suficient  să  fie  bine  alese.   eleganţa   aceasta   a   spiritului   presupune   rafinament   interior.   dar   şi   de   impresionare   artistică.  Elementul  olfactiv  este  extrem  de  important  în  viaţa  noastră.)  Tot  la   ţinută  se  referă  şi  graţia/  sportivitatea/confortul  cu  care  ne  purtăm  hainele  care.  profesorul.   Pe  scurt.   capacitatea   de   a   se   face   remarcat   prin   discreţie.  o  virtute  superioară  aparenţelor  –   atitudinea.   se   obţine  în  general  prin  practicarea  sporturilor.  dar  de  o  singură  normă:  “Trebuie  să  ştii  ce  să  arăţi  şi  ce  să  ascunzi”21.   prin  detaşarea  faţă  de  unele  tulburări  de  moment.  decenţă22.  măcar  o  igienă  desăvârşită  sunt  o  datorie  din  partea  oricărei  persoane  culte   şi  civilizate.     Ţinuta  sau  postura  corporală     O   poziţie   corectă.   dreaptă.  (În  această  privinţă  şi  instituţiile   şcolare  ar  trebui  să-­‐şi  sprijine  angajaţii  aşa  cum  o  fac  companii  importante  care  şi-­‐au  crescut   cifra  de  afaceri.” 22    Declaraţia  unei  profesoare  de  liceu.  dar  noi  nu  puteam  să  nu  ne  batem  joc  de  ea.  paradoxal.

  împiedică   concentrarea.  îi   bruiază   atenţia   de   la   mesaj.   care   de   altfel   e   o   doamnă   foarte   respectabilă   şi   foarte   drăguţă.   cu   felul   în   care-­‐şi   conduce  lecţia/discursul/atelierul.  cu  conţinuturile  pe  care  le  are  de  comunicat.   de   fapt.  Excesele.  poate  nu  reuşeşte  să-­‐şi  transmită  pasiunea  pentru   subiectul  tratat.   “adevărate”.  suntem  oameni  şi  acolo  unde  este  viaţă  este  şi  acţine.   Există   într-­‐adevăr   unele                                                                                                                   23  Exerciţiul  trebuie  făcut  chiar  în  condiţiile  în  care  apar  problemele  –  în  faţa  clasei  de  elevi.   neîncrederea   în   sine.  mai  ales  la  debutul  carierei  sale.  în  plus  sau  în  minus.        Iată   declaraţia   unei   eleve   de   gimnaziu.  Încordarea  fizică  trebuie   înlăturată   conştient   deoarece   paralizează   şi   distrosionează   frumuseţea   corpului.   fie   din   incapacitatea   de   a-­‐ţi   controla   emoţiile   atunci   când   vorbeşti   în   faţa   unui   grup   mai   mare.   ci   presupune   şi   o   sensibilitate   a   trupului   la   modulaţiile.     În  orice  caz.  sunt  forme  de  minciună.  cu  acest  paradox:  nu  întotdeauna   reuşeşte.   mesajul   lecţiei   sau   să   explice  foarte  clar  temele  pentru  acasă.   subtilităţile  şi  schimbările  vieţii  interioare.   nu  întâmplător  şi  să  evite  excesele.  Şi  când  gesticulează  îşi  întinde  foarte  mult  mâinile.   are   obiceiul   de   a   gesticula   foarte   mult.  Aşa  că  i-­‐am  spus  Caracatiţa.   Ambele   variante   pierd   atenţia.       Tensiunea   este   cel   mai   mare   duşman   al   firescului.   al   unei   manifestări   “organice”.   Dar.  Expresia  sa   fizică  trebuie  să  fie  rezultatul  organic  a  ceea  ce  comunică/explică/povesteşte.  prin  datul  exagerat  din  mâini24.  natural.   deseori   disproporţionat   de   mare.   chiar   ironia   interlocutorului   care   tinde   să   gândească:  “Ce  vrea  de  fapt  să  zică?”  tocmai  pentru  că  trupul.  profesorul  va  dobândi  reglajul  care  îi  este  necesar.   prin   inconfortul   fizic   pe   care-­‐l   nasc  întrebări  de  genul:  “Ce  să  fac  cu  mâinile?”.   de   pentru   că   ascund.  Ambele  procese  sunt  acte  voliţionale  necesare  şi   vizează  obţinearea  unui  comportament  firesc.     Profesorul  se  confruntă.  ca  să  folosim  termenii  foarte  concreţi  specifici  limbajului  actoricesc.   Aceste   emoţii   se   manifestă  de  obicei  prin  tremur.  ea  poate   veni   fie   din   neîncredere   în   sine.   controlul   expresivităţii   nu   se   referă   numai   la   controlul   exceselor   emoţionale.  “Cum  să  stau?”  etc.     Lucrul  cel  mai  important  este  ca  profesorul  să  transmită  exact  ceea  ce-­‐şi  propune.   atenţie!.   stârnesc   neîncrederea.   mai   convingătoare.   citată   în   Studiul   de   diagnoză   la   pagina   14:   “Profesoara   de   24 economie.  prea  agitat  sau  prea  rigid.   fără   a   viza   neapărat   perfecţiunea.  este  cel  mai  mare  duşman  al  inspiraţiei  şi  creativităţii.  controlat.  prin  vorbitul  prea  tare  sau   prea   încet.   Odată   identificată   problema.   respectiv   că   gesturile   şi   mimica   unui   profesor   trebuie   să   fie   în   acord   cu   acţiunea   sa   interioară.  deci  nu  trebuie  decât  să   ne   controlăm   instrumentarul.  nici  de  efort  şi  că  îi   este   necesar   un   instrumentar   mai   bine   antrenat   decât   cel   de   care   dispune   –   o   vorbire.   o   mimică   şi   o   gestualitate   mai   clare.   prin   exerciţiu   conştient   şi   experimentare23.   de   bravadă.   în   ciuda   efortului.   să   transmită   ceea   ce-­‐şi   propune.  El  descoperă  curând  că  nu  este  vorba  nici  de  pasiune.   poate   nu   reuşeşte   să   transmită   întreg   conţinutul   lecţiei.   În   această   privinţă   am   putea   spune   că   regula   este   lipsa   regulii.   fie   din   prea   mare   încredere.”     169   .   mai   expresive.   indiferenţa.   prin   incapacitatea   de   a   susţine   contactul   vizual.   ea   trebuie   tratată   cu   răbdare   şi   relaxare   şi.

  un   psiholog.   170   .  p.   E   forţa   brută.   utilizarea  catalogului  ca  gest  se  pare  că  are  o  puternică  încărcătură  simbolică.  E  mai  degrabă  un   gest   de   forţă.  ca  şi  în  cazul  elementelor  de  para-­‐limbaj.  de   faptul  că  gesturile  aprobatoare  ale  capului  încurajează  şi  că  tot  din  poziţia  capului  se  poate   vedea   foarte   uşor   dacă   ascultă   (capul   uşor   înclinat)   sau   nu.  de  asemenea.  să  schimbe  sensul  comunicării  sau  să  fie   generatoare   de   conflict.   Armonizarea   energiilor   unui   grup   poate   merge   până   într-­‐acolo   încât   să   apară   în   mod   inconştient   o   sincronizare   a                                                                                                                   25  „O  autoritate  de  genul   arunc  catalogul  pe  catedră  poate  să  dobândească  oricine.   un   actor.   Încrucişarea   braţelor   înseamnă   închidere   şi   profesorul   trebuie   să   elimine  această  barieră  şi  să  lase  energiile  să  circule  liber.     Profesorul.   iar   contactul   vizual   iniţiat   şi   menţinut.   “Profesorul   autoritar   care   trânteşte   catalogul   şi   îţi   spune   Fetiţo!   …   îl   tratezi  mai  degrabă  cu  indiferenţă.   dar   şi   de   elev.  dacă  scapă  catalogul  din  mână.   un   avocat   sau   un   judecător.   mai   ales   în   comunicarea   cu   persoane   mai   puţin   experimentate   din   acest  punct  de  vedere.  categorie  în  care  intră  şi  elevii.  De  exemplu.   un   sociolog.  vor  fi  orientate  către   interlocutor.   au   menirea.  -­‐  Studiul  de  diagnoză.  pentru  că-­‐şi  doreşte  să  realizeze  un  contact  real  cu  partenerul  elev.  Va  ţine  cont.  un  profesor   fiind  etichetat  ca  moale  sau  lipsit  de  importanţă.   Experienţa   acestora   în   domeniul   minciunii/ficţiunii   sau   al   fraudei   este   prea   vastă   pentru   a   nu   înţelege   ceea   ce   stă   dedesubtul  faptelor  sau  vorbelor  oricui.   fie   că   este   pus   la   dispoziţia   elevilor.   iar   teama.  15   26    Situaţia  este  sensibil  mai  dificilă  când  vine  vorba  de  interlocutori  antrenaţi  în  acest  sens.  Trupul  său.   Există   nişte   reguli   simple   legate   de   non-­‐verbalitate   care   funcţionează   în   majoritatea   cazurilor26.  emoţiile  specifice  produc   gesturi   specifice:   admiraţia   şi   rugămintea   sunt   trădate   prin   apropierea   palmelor.         Studiul   de   diagnoză     a   observat   că   gesturile   utilizate   de   cadrul   didactic.   anxietatea   şi   disperarea  prin  gesturi  de  acoperire  a  feţei  etc.”  (elev  liceu).   palmele   şi   braţele   vor   fi   deschise   în   aceeaşi   direcţie.  Fie   că   este   utilizat   agresiv   prin   trântirea   pe   catedră.   un   director   de   bancă   sau   de   multinaţională   în   legătură   cu   adevăratele   tale   intenţii   într-­‐o   privinţă.   agresivitatea   prin   strângerea   pumnului   şi   scrâşnetul   dinţilor.  De  regulă.”   (elevă   liceu).       Prin   urmare.   este   greu   să   păcăleşti   un   psihoterapeut.   Între   gesturile   menţionate   de   către   intervievaţi.   trebuie   să   facem   efortul   de   a   ne   conştientiza   limbajul   non-­‐verbal   şi   de   a-­‐l   controla.  reprezintă  gestul  cu  cea  mai  mare  frecvenţă.   felul   în   care   este   utilizat   catalogul25.   cazuri   de   excepţie   –   unii   vorbitori   în   public   sunt   capabili   a   ajunge   la   mari   rafinamente   de   control   şi   manipulare   a   ascultătorilor   (dar   ce   monştri   unii   dintre   ei!   Nu   mai   departe   Hitler   sau  Stalin).  ca  marcator  de  status.  bustul  şi  faţa.  va  utiliza  în   mod  conştient   tehnica  gesturilor  deschise.

 Deşi  comunicarea  prin  internet  nu  face  sublectul  modulului  nostru.   paradoxal.”  Studiul  de  diagnoză.  dacă  alege  s-­‐o  facă.   stăpânirea   procesului   de   comunicare.  fără  să   coste   nimic.  s-­‐o  facă  în  mod  controlat  şi  la  momentul  potrivit.  şi  apare  pe  facebook  că  este  ziua  noastră  de  naştere.   Indiferent   că.   tristeţea   (la   limită.   Acest  tip  de  personaj  este  cel  mai   apreciat   de   către   majoritatea   elevilor.   Din   punctul   de   vedere   al   comunicării.  23     Elemente  de  non-­‐verbalitate  –  contactul  vizual  –  în  relaţie  cu  controlul  emoţional     Capacitatea   iniţierii   şi   susţinerii   contactului   vizual   denotă   în   mod   vizibil   stăpânirea   cunoştinţelor   şi.   fie   non-­‐verbale   (gesturi.   câştigă   încrederea.   transmite   un   mesaj   de   putere   şi   de   seriozitate.   profesorul   îşi   spune   „Vreau   să   fiu   vesel!   Pentru   câteva   ore.  nonparteneriale).   trece   în   teroare)   şi   bucuria   (la   limită.     În  privinţa  controlului  limbajului  non-­‐verbal.   câştigă   simpatia.  interpretate  ca  autoritare.   poate   convinge   mai   uşor   decât  un  discurs  întreg.  Totuşi.   în   mod   subtil.  Psihicul  uman  are  resurse  inepuizabile!       La  fel  şi  în  cazul   zâmbetului   despre  care   se  spune  că  are  darul  de  a  cumpăra  totul.  în  cazul  profesorilor.   gesturilor.   Este   demonstrat   faptul   că   gândurile  pozitive  sunt  terapeutice.  de  exemplu.  zâmbetul  trebuie  folosit  cu  moderaţie   pentru  că  unii  elevi  îl  vor  considera  semn  de  slăbiciune.  atunci  când  este.   acest   tip   de   emiţător   aparent   performant   întăreşte   obedienţa   elevilor   şi   aprecierea   faţă   de   personalităţile  autoritariene.  dacă  înainte  de  a  intra  la  clasă  într-­‐un   moment   foarte   trist   în   viaţa   personală.  că.   acest   gând   funcţionează   şi   chiar   va   deveni   vesel.   Suntem   predispuşi   la   manifestări   diferite   ale   emoţiei   pe   care   le   putem   controla   mai   bine   dacă  le  cunoaştem.   Profesorul   trebuie   să-­‐şi   domine   pornirea   de   a   ţipa   sau   de   a   plânge.  vom  da  un   exemplu   elocvent   pentru   comunicarea   prin   mesaje   pozitive.  Principalele  patru  tipuri  de  emoţie  recunoscute  de  analiza  tranzacţională   sunt:   colera   (la   limită.   zâmbet).  scrise:  “Directoarea  din  liceul  A  are  cont  pe  Facebook  şi  chiar   dacă  e  o  femeie  foarte  autoritară  şi  foarte  respectabilă.   şi.   chiar   dacă   în   unele   situaţii  aceste  reacţii  îi  vin  în  mod  organic.  în  funcţie   de   situaţie.  fie.   teama   (la   limită.  ziua   noastră  de  naştere.  ca  în  acest  caz.  de  exemplu.   trece   în   violenţă).  Debuşeurile  emoţionale  trebuie  atent  controlate.  cu  mesaje  pozitive.   vreau   să   uit   de   orice   problemă!”.   trece   în   disperare).  de  faptul  că  profesorul  nu  trebuie  să  se  arate  vulnerabil   în  faţa  elevilor  săi  şi.   trece   în   extaz).  dânsa  ne  trimite   mesaj  cu   La  multi  ani!   sau  acum  cum  a  venit  căldura  şi  primăvara  iarăşi  a  trimis  mesaj  cu   O   primăvară   frumoasă!”   (creare   de   strategie   a   liderului   puternic   care   punctează   mesajele   negative.   la   un   171     .   Detensionează   interlocutorul.   tonalităţii   în   care   se   vorbeşte   –   este   tehnica   oglinzii   (folosită   de   negociatori   sau   de  seducători)  şi  pe  care  o  vom  exersa  şi  noi.  p.   destinde.  folosit  cu  discernământ.  regula  cea  mai  importantă  ni  se  pare  însă  cea   legată  de  autocontrolul  emoţional.

 iar  alţii.  iar  profesorii  terorişti  au.  „controlează”.  23   172   .   Alţii   sunt   impostori   –   în   sensul   că   nu   conţin   şi   nu   transmit   atât   de   mult   cât   conving.  contracţia  pupilelor.  În  scurtul  răgaz  de  timp  până  află  acele  informaţii  care-­‐i  lipseau.   conducerea   se   mută   continuu   de   la   o   persoană   la   alta.).   mediocri.  „dacă  merge.   contactul  vizual  din  partea  elevului  transmite  acest  tip  de  mesaj  ostil.   un   control   interior.  profesorul  ar  trebui  să                                                                                                                   27 Mai  ales  profesorii  debutanţi  suferă  de  neîncredere  şi  de  aceea  au  o  tendinţă  spre  un  perfecţionism   exagerat.  negative.  n-­‐o  să  mai  încerci  s-­‐o  mai  zici!  O  să-­‐ţi  fie  frică  să   nu  te  pună  din  nou  la  zid.   el   ar   trebui   să   dea   senzaţia  că  o  face.  să  nu  convingă.  care  conving  profesorul  mai  uşor.  privitul  peste   persoana  care  vorbeşte  transmit  mesaje  ostile.   Dacă.   Când   spunem   „susţine   contactul”   nu   ne   referim   la   continuitatea   privirii   neapărat.  complexe  inutile  şi  pierde  un  timp  pe  care  ar  putea  să-­‐l  utilizeze  mai  bine  evaluându-­‐se  corect.   nu   dau   doi   bani   pe   ce   îmi   zici   tu!   Poate   fi   o   idee   îngrozitor   de   proastă   ceea   ce   debitezi   tu   acolo.  nu  mai  e  nevoie  să  mă  străduiesc!”).   a   doua  oară  când  s-­‐ar  putea  să  ai  o  idee  bună.  ci  găsesc  diverse  metode  de  a-­‐l  „înmuia”  pe  profesor  (schimbând  către  o  temă   pe   care   o   ştiu   mai   bine.   Astfel.  Mai  ales  dacă  eşti  o  persoană  mai  emotivă.  ca  arme  principale.  Se  întâmplă  ca  profesori  foarte  buni.   În   toate   relaţiile   interpersonale.  a  implicării  sale  în  studiu  şi  a  rezultatelor  studiului   (pentru  că.   elevii   cu   o   inteligenţă   emoţională   mai   bine   dezvoltată   nu   se   descurajează.  neinteresaţi  să  evolueze  se  supra-­‐apreciază.  prin   urmare.   Da.   iar   interlocutorul   să   schimbe   situaţia   preluând   conducerea.  Celuilalt  nu-­‐i  rămâne  decât  să  răspundă  sau  nu.  Unii  dintre  cei  mai  talentaţi  părăsesc  băncile  facultăţii  fără  să  ştie  exact  ce  potenţial  uriaş  au.  în  funcţie  de  ceea  ce  vrea  să  transmită  sau  de  capacitatea   sa   de   a   asculta.  lucru  care  este  în   defavoarea  calităţilor  reale  ale  elevului.   Este   aceeaşi   problemă  ca  în  cazul  elevilor  carismatici.   dar   în   momentul   în   care   îţi   arată   acest   lucru   pe   faţă.   profesorul   nu   stăpâneşte   toate   conţinuturile   perfect.  scânteierea  privirii.   făcând   o   glumă.  înterlocutorul  se  poate  aştepta  ca   răspunsul  să   fie   negativ.   moment   dat.  elevul  se   simte  în  confort  pentru  că  cineva  „ştie”.   un   compliment   etc.   Regula   în   privinţa   contactului   vizual   este   aceea   că   domină   relaţia   (la   nivel   raţional   şi   emoţional)  cel  care  susţine  contactul.   a   neîncrederii   sau   a   unui   perfecţionism   exagerat27.       Mascarea  unghiului  intern  al  ochiului.   spune   o   elevă   de   liceu   –   şi   îţi   transmite   ceva.  prin   contact  continuu  sau  intermitent.  o  privire  tăioasă  şi  o  voce   sonoră.  Profesorul  talentat care  se  subapreciază  îşi  creează.     28    Studiul  de  diagnoză.   se   întâmplă   des   ca   cineva   să   iniţieze   şi   să   susţină   contactul.  p.   mental   şi   emoţional.”28  Când  se  întâmplă   ceva   de   genul   acesta.   Numai   în   relaţiile   dictatoriale   situaţia   rămâne   aproape   continuu  unilaterală.  să  nu  poată  nici  măcar  transmite  ceea   ce   ştiu   din   pricina   timidităţii.   pe   de   altă   parte.   cât   la   o   susţinere   energetică.   care-­‐şi  stăpânesc  foarte  bine  materia.   „Te   uiţi   în   ochii   cuiva.   foarte   interesant!   Da.

  Psihoterapeuţii   au   demosntrat   că   fiecare   Da   pronunţat   ca   răspuns   influenţează   în   mod   subconştient   psihismul   şi   ajută   la   crearea   unei   dispoziţii  pozitive.   empatia  poate  ajuta  şi  completa  comunicarea  verbală.  ne  va  ajuta  să  înţelegem  mult  mai  bine  problemele  care   apar  şi  ne  va  determina  o  atitudine  mai  tolerantă.  2000.     În  fine.  p.   oamenii   se   comportă   ca   şi   magneţii.  luaţi  de  rever/loviţi  peste  ceafă.   iau   naştere   forţe   de   respingere   sau   atracţie.  atins  braţul.  căci  mai  uşor  uităm   o  privire  maliţioasă  sau  ironică.  care  induce  şi  relaxare  fizică  (deschiderea  gesturilor.       Elemente  de  non-­‐verbalitate  –  distanţa  interpersonală  şi  contactul  fizic     “Sub   aspectul   distanţelor   interpersonale.  el  poate  fi  folosit  în  mod  voluntar.   el   trebuie   să   transmită   un   Da   şi   să   provoace   un   Da.  Fenomen  mai  mult  sau  mai   puţin  conştient.   intimitate.   Dacă   sunt   plasaţi   prea   aproape.  interacţionează  prea  slab  sau  deloc.  dar  niciodată  nu  uităm  intenţia  cu  care  ne-­‐a  fost  strânsă   mâna.  Ed.  foarte  rar  şi  neapărat  în  limitele  decenţei.  prinşi  umerii  sau.  în  cadrul  potrivit.  Pur  şi  simplu.  Iaşi.).  pot  sugera   atitudini   nedeclarate   verbal.  ne  trage  de  păr!”(escaladarea  conflictului  prin  gesturi   agresive)                                                                                                                     29 Ştefan  Prutianu.  iată  exemple  şi  mai  discutabile  –  nu  uităm  intenţia  cu   care  am  fost  prinşi  de  mijloc/atinşi  pe  genunchi.   găsească  toate  strategiile  ca  să  schimbe  situaţia  şi  să  nu  se  ajungă  la  afirmaţii  definitive  de   genul:  „Nu  ne  interesează  materia  asta!”     Mesajul   pe   care   trebuie   să-­‐l   transmită   profesorul   trebuie   să   fie   pozitiv.  Polirom.  Utilizate  cu  discernământ. 15   173   .   Tehnica   funcţionează   şi   invers:   practic   ora   nu   trebuie   începută   pe   urmele   unei   situaţii   tensionate.     Lipsa  de  discernământ  în  această  privinţă  poate  avea  efecte  negative.   iar   dacă   sunt   prea   departe.   dominare   sau   supunere.   pot   transmite   elevului   mesaje   de   atenţionare   sau   de   încurajare/afecţiune.   să   vină   la   momentul  potrivit.  să  le  inverseze  dispoziţia  psihică  (se  întâmplă  uneori  ca  un   curs   obişnuit   să   devină   oră   de   dirigenţie   tocmai   pentru   că   problemele   grupului   trebuie   rezolvate  atunci  când  apar  şi  nu  apar  programat).  vol  II.   reluarea   contactului   vizual   etc.   Totul   e   ca   aceste   atingeri   să   fie   justificate   de   situaţie.  O  poziţionare  de  genul  „Dar  dacă  aş  fi  eu   în  locul  elevului  în  acestă  situaţie?”.”29   Atingerile   fizice   sunt   mesaje   cu   semnificaţii   importante   asupra   intenţiilor   şi   atitudinilor   mai   mult   sau   mai   puţin   conştiente   de   apropiere.  Manual  de  comunicare  şi  negociere  în  afaceri.   cooperare.  îndreptarea  spatelui.           Iată  câteva  din  exemplele  pe  care  le  oferă  în  acest  sens  Studiul  de  diagnoză:   “Noi   avem   pe   profesoara   de   franceză   care   atunci   când   noi   greşim   ceva   sau   nu   are   toţi   piticii   acasă  ne  trage  de  păr.   ci   profesorul   trebuie   să   încerce   să   schimbe   starea  sufletească  a  elevilor  săi.

  Poliţia.  Tatăl  elevului  a  scos  o  fişă  medico-­‐legală.   fapt   pentru   care   în   teoria   teatrală   poartă  numele  de  cercuri  ale  atenţiei:   zona   intimă   (0-­‐45   cm).  a  aruncat  cu  o  sticlă  în  capul   unui  elev  doar  pentru  că  a  folosit  un  limbaj  neadecvat.   L-­‐au   dat   afară.  moment.   percepute   ca   nişte   învelişuri   concentrice.   “Şi   eu   aveam   un   profesor   care   atunci   când   făceam   ceva   îmi   trăgea   o   palmă   pe   spate.  s-­‐au  stabilit  4  arii  de   proximitate.  treaz  şi  sigur  pe  el.   Concluzia   Poliţiei   privind   motivul   pentru   care   s-­‐au   bătut:   lipsa   de   comunicare.   “Am  un  prieten  care  e  la  liceul  P.  Pentru  profesorul   acela  comunicarea  e  cea  mai  importantă.  În  ce  priveşte   distanţa   utilizată   în   cadrul   unui   grup   de   studiu.   Şi   odată   ne-­‐a   întrebat   de   ce   nu   s-­‐a   înmulţit   nu   ştiu   ce   civilizaţie.   temperamentul   şi   caracterul   persoanelor.   destinată   celor   apropiaţi   emoţional   şi   apărată   cu   straşnicie   de   ceilalţi.   Şi   eu   i-­‐am   spus   că   au   descoperit   contraceptivele.   Evident.”  (escaladarea   conflictului  datorită  decodificării  neadecvate  a  mesajului  receptat).   raporturile   de   putere.   Plus   că   a   mai   plecat   şi   cu   tezele   noastre.   Depinde!  Şi   ne   înţelegeam   destul   de   bine   cu   el.   aceasta   depinde   foarte   mult   de   vârsta   elevilor.  locaţie.  Colegul  e  destul  de  energic  şi  făcea  gălăgie  într-­‐o  zi   la  şcoală.   iar   colegului   i-­‐au   scăzut   nota   la   purtare.   Şi   ne   mai   permiteam   câte   o   glumă.  El  mi-­‐a  luat  lucrurile.   Vine   Salvarea.   “La  o  altă  clasă.   elevii   simţind   că   au   un   ascendent   în   comparaţie   cu   profesorii   din   punct   de   vedere  al   altor   autorităţi).   Nu   există   reguli   fixe   în   privinţa   distanţelor   interpersonale.  dar  există  protocolul.  Şi  profesorul  vine  la  el.  Şi  au  un  profesor  care  vine  beat  la  ore.   profesorul   a   fost   de   vină.  mi  le-­‐a  aruncat  pe  hol  şi  m-­‐a  dat  afară.   pentru   că   este   implicat   un   număr   mare   de   variabile   (natura   relaţiei.”   (escaladarea   conflictului  prin  elemente  ce  ţin  de  dependenţa  de  cale.  cu  toate  acestea.   Elevul   dă   cu   pumnul   în   gură   profesorului.   Asta   nu   mai   zic!   “(idem   comentariu   anterior)     Invadarea  spaţiului  personal   este  un  gest  non-­‐verbal  la  fel  de  puternic  ca  şi  contactul  fizic.  Şi  ea  s-­‐a  enervat  şi  pur  şi  simplu  a   aruncat  cu  sticla  în  el.  dispoziţie  psihică  şi  stare  sufletească).  “De  ce  vorbeşti?”  Colegul  meu  foarte   interesat  de  şcoală  îi  spune  “Lasă-­‐mă  în  pace!”  Se  trezeşte  profesorul  într-­‐un  acces  de  furie   să-­‐i   dea   un   pumn   în   cap.  Au  dat-­‐o  afară  şi  cam  aşa  s-­‐a   încheiat.  care  oferă  totuşi  o  orientare  minimală.  în  privinţa  lor  şi  contactul   fizic  fiind  mult  mai  frecvent  şi  mai  necesar.  fiind  neapărat  necesar  să  fim  mai  aproape  de  cei  mici.       174   .  Conflictul  prezentat  are  în  sine  rol   deficitar   în   comunicare   deoarece   la   rându-­‐i   poate   constitui   un   element   de   stereotipizare.   codul   bunelor   maniere   şi   bunul-­‐simţ.     Fiecare  dintre  noi  percepe  spaţiul  în  mod  personal.  profesoara  de  latină  despre  care  v-­‐am  spus.

5  m).   faţă   de   un   elev.  Regulile  sunt.  neexersat  şi  nepus  ȋn  valoare    este  exact  ca  ȋn   cazul  frumuseţii.  distanţa  necesară  în  raporturi  oficiale.  manipulând  acest  aspect  în  modul  cel  mai  pozitiv.  atelier.  isteţime.  reacţii  de  apărare  –  fie  prin   respingere.   dar   numai   după   ce   ne-­‐am   asigurat   că   elevul   înţelege  că  acesta  este  un  exerciţiu.   Dacă   unii   profesori   unversitari   predau  în  amfitearu  (zona  publică).   Şi   poate  că  nu  audibilitatea  este  criteriul  cel  mai  important  (doar  clasele  universitarilor  sunt   foarte  mari).   să   vină   în   faţa   catedrei.   prieten.  ci  capacitatea  de  control  asupra  audienţei.     Profesorii   trebuie   să   jongleze   inspirat   între   cele   4   zone.  fără  ca  acest  lucru  să  vină  în  urma  chemării  sau  a  unui  acord   este  percepută  ca  agresiune  şi  va  naşte.  distanţa   este   stabilită   de   volumul   vocal   al   profesorului.  să  se  apropie   de   studenţi   sau.   în   cazul   exceselor.     Se  pune  întrebarea:  ce  poţi  face  ca  să-­‐ţi  formezi  măcar  întru  câtva  farmecul  sau  ca  să  lupţi   împotriva   acelor   însuşiri   care   te   fac   antipatic  ?   «Se   poate.  de  pe  o  poziţie  dominantă.  fie  prin  agresiune.  uneori.  necesare:  aşa  cum  elevul  nu  are   de  ce  să  ajungă  să  stea  la  catedră.  prin  urmare.  utilizează  zona  personală  şi  pe  cea  socială  (primii.  carisma   Dat  natural  ce  trebuie  folosit  cu  artă.  Cel  mai  adesea  însă.   în   funcţie   de   loc   (clasa   de   şcoală.     Problemele   de   relaţionare   apar.   zona   personală   (46   cm-­‐1.  iar  profesorii  de  gimnaziu  şi  de  liceu  relaţionează  în  zona  personală.   un   profesor   îşi   dezvoltă   capacitatea   de   a   stabili   intuitiv   şi   foarte   prompt   distanţa   ideală   faţă   de   grup.  lângă  elev30.  sala  de  sport.  stradă  etc.   175   .   coleg   sau   cunoştinţă  mai  veche.  interacţionând   des  în  zona  intimă).5  m).   Educatorii   şi   învăţătorii.   Invadarea   zonei   personale  sau  a  celei  intime.  aproape  instantaneu.   şi   în   acest   caz.22  m-­‐3.  aşa  cum  spuneam.  nu  se  observă.   socială  şi  cea  publică  cu  elevii  lor.         Elemente  de  non-­‐verbalitate  înnăscute  -­‐    Farmecul.  trebuie  să  reţină  că  sunt  despărţiţi  de  sală  prin  catedră   (deseori  masivă  şi  lungă.  clasa  de  grădiniţă.   zona  publică  (peste  3.   accesibilă   unui   interlocutor   apropiat.                                                                                                                   30 Poate   doar   în   cazul   unei   simulări   de   schimbare   de   rol.   dar   numai   într-­‐o   anumită   masură.  curtea  şcolii.  destinată  raporturilor  sociale  cu  interlocutori  ocazionali.  asemenea  unei  baricade)  şi  că  va  fi  necesar.     zona  socială  (1.   pe   de   altă   parte.   cel   puţin.   de   capacitatea   sa   de   a   se   face   auzit.  holul  şcolii.       Pe   măsură   ce   capătă   experienţă.  nici  profesorul  nu  are  de  ce  să  stea  în  bancă.)  şi  de   moment.  rezervată  celor  care  se   adresează  unui  grup.22   m).

 încercând  un  pattern  de   egalitate  absolută.     Studiul   de   diagnoză   a   identificat   patru   tipuri   majore   de   profesor   în   funcţie   de   modelul   de   raportare  ce  reiese  din  matricea  prezentată:   Profesorul  slab  sau  moale  care  laudă  tot  timpul  atât  înainte.   cât   în   sensul   corectării   cusururilor   care   resping.   mai   direct.   în   comunicare   nu   intervin   paraziţi.  Eficienţa  este  dată  de   reuşita   transmiterii   ideilor.  face  diferenţieri  între   elevi   fără   însă   a   accentua   criteriul   de   comparaţie.  vocea.”   (pg.   care  nu  face  diferenţe  între  elevi.   oamenii   preferă   stilul   direct   şi   formulările   concrete.  Oferă  predominant   mesaje   negative.   neatenţie   (atenţia   se   mută   de   pe   mesaj.   fluent.   utilizează   mecanismele  liderului  puternic  de  tip  carismatic.   poate   induce   teamă   („Ce   o   vrea   de   la   mine?”).   Şi   nu   atât   în   sensul   formării   farmecului.   Profesorul   nemulţumit   care   deşi   începe   cu   dreptul   relaţia   de   comunicare   cu   clasa   printr-­‐o   imagine  pozitivă.   În   mod   instinctiv.   pe   felul   în   care   e   formulat).   anterioare   sau   cu   momentul   iniţial   al   relaţiei   de   comunicare.  în  palierul  negativ  al  percepţiei  elevilor.   Este   cel   care.  Acest  tip  de  profesor  este  perceput  ca   fiind   mai   degrabă   pozitiv   cu   atât   mai   mult   cu   cât   în   cazul   în   care   materia   pe   care   o   predă   este  una  importantă  pentru  un  examen.   ideile   sunt   preluate   mai   rapid.   El   se   situează.  El  este  cel  mai  prost  plasat  din  taxonomia  la  care  facem  referinţă.   Asta   pentru   că   negaţia   este   o   abstracţie.   pe   de   altă   parte.  tonalitatea   Discursul   cel   mai   reuşit.   dar   are   în   final   manifestări   apreciate   pozitiv   de   către   elevi.   iar   creierul   nostru   trebuie   să   facă   efortul   de   a   descoperi  care  este  opusul  ei  –  trebuie  să  aflu  care-­‐i  afirmaţia  ca  să  ştiu  ce  nu  am  voie  să  fac.   de   folosirea   cu   precizie   a   termenilor   (chiar   şi   jargonul   nu   este   deranjant   atâta   timp   cât   este   bine   înţeles   de   toţi   cei   implicaţi   în   176     .   de   concreteţea   expunerii.  se  dovedeşte  a  fi  permanent  dezamăgit  şi  oferă  comparaţii  fie  cu  clasele   paralele.       Elemente  de  verbalitate  –  discursul.   Stilul   ambiguu   şi   complicat   induce   neîncredere   („Oare   chiar   zice   ceea   ce   gândeşte?”).  încurajează  parcurgerea  unor  etape  suplimentare.   plăcut.   în   genere.   afirmative.  cât  şi  după  îndeplinirea  sarcinii.   sincer.   al   parteneriatului   (fără   să   presupună   neapărat   interacţiune   verbală).   Profesorul  autoritar  care  este  nemulţumit  de  la  început  până  la  sfârşit.   este   simplu.   laudă   performanţele   obţinute  de  aceştia.   accentuează   simetria   comunicaţională.   Stilul   direct.  care  nu  se  impune  în  nici  un  fel.   iar   timpul   este   folosit  mult  mai  eficient.   mai   convingător   este   articulat   din   formulări   pozitive.     Expunerea  unei  lecţii/curs/atelier  trebuie  să  fie  eficientă  şi  atractivă.   de   asemenea.   Ce  mai  bine  plasat  tip  de  cadru  didactic  este  cel  care  debutează  printr-­‐o  relaţie  mai  degrabă   negativă.   are   avantajul   exemplelor   concrete.   reaminteşte   elevilor   cu   fiecare   ocazie  faptul  că  ei  sunt  cei  care  trebuie  să  se  schimbe.573)  Cu    alte  cuvinte:  arta  corectează  natura.

  comunicare   şi   nu   coboară   în   vulgaritate).  stăteai  în  bancă  şi  nu-­‐ţi  permiteau  să  ridici  nici  vocea.   susţinerea   din   diafragmă.   am   discutat.   Şi   ţipa:   “Fetiţo.   de   subtextul   discursului   său   şi   să-­‐ şi   cunoască   parametrii   vocali   nativi   pentru   a-­‐şi   stăpâni   treptat   toate   componentele   discursului.  Atenţionarea  pe  care  o  facem  aici  se  leagă  de  evitarea  excesului  în   minus.  de  evitarea  unei  discreţii  care  tinde  să  minimalizeze  impactul  discursului.  Sunetele  sunt  mai  clare  dacă  postura   este   dreaptă.   „Când  erai  în  clasa  a  V-­‐a.   “urlă”.   Fie   că   e   vorba   de   povestea   bătăliei   de   la   Waterloo   sau  a  unui  roman.  acum  la   liceu  e  altfel!  Dacă  un  profesor  ţipă  la  tine.   mai   frecvent   datorită   necesităţii   de   a   explicita.   purtătoare   a   aceloraşi   idei.   “zbiară”   …   Motivul  este.  pentru  că   despre   excesul   în   plus.  lipsa  de  control  asupra  clasei  sau  emotivitatea  nestăpânită.   utilizarea   rezonatorilor.  cred  că  te  enervezi  şi  începi  să  spui  şi  tu  (loveşte   masa):  “Ce  faceţi?”  Mi  s-­‐a  întâmplat  asta  când  un  profesor  a  ţipat  şi  m-­‐am  enervat  foarte   tare.   De   asemenea.  discursul  profesorului  trebuie  să   urmeze   aceeaşi   regulă   a   celor   5   W:   Who?.   te   ascult!”  (elev  gimnaziu).   calitatea   coardelor   vocale.   maxilarele   descleştate.     Profesorul   trebuie   să   fie   conştient   de   limbajul   paraverbal.   dar.   177   .   nu   mai   face   aia!”.  fie  că  e  vorba  de  invenţia  electricităţii.  Hitler.   When?   and   Why?   Gestualitatea   care  însoţeşte  discursul  spuneam  că  trebuie  să  fie  rezultatul  organic  al  aceleiaşi  comenzi   mentale.   stai   cuminte!”.   buzele   flexibile   şi   respiraţia   bună.  în  genere.   numărului   de   auditori   şi   zgomotului   de   fond.   “Fetiţo.).   Where?.  Ei.   pentru   a   evita   mesajele   contradictorii   (spunem   “în   nori”  şi  arătăm  în  jos).   „Doamna  de  franceză  nu  vorbea  cu  noi.   Volumul   depinde   de   mai   mulţi   factori   (capacitatea   toracică.  Dânsa  ţipa!  Nu  era  deranjant  pentru  că  nu  o  băga   nimeni   în   seamă.  în  acelaşi  sens  trebuie  să-­‐i  răspunzi.a.   ”Fetiţo.   ar   fi   bine   ca   profesorul   să   nu   folosească   în   mod   obsesiv   un   gest31   sau   un   tic   verbal.     Alte  elemente  importante  de  paralimbaj:   Înălţimea  vocii     Reglarea  respiraţiei   Dicţia                                                                                                                     31  Sunt   celebre   gesturile   euforizante   sau   isterizante   specifice   discursurilor   unor   personaje   carismatice   precum:  Robespierre.   Volumul   trebuie   să   fie   adaptat   încăperii.  Juan  Perón  ş.  Pentru  că  nu  te   respectă!   Şi   dacă   nu   te   respectă   nu   ai   ce   învăţa   de   la   el!   Dacă   nu   te   cobori   la   nivelul   lui.   etc.  avem  nevoie  de  o  respiraţie  corectă.  Churchill.   s-­‐ar   putea   să   te   calce   în   picioare   şi   să   te   privească   ca   pe   cel   mai   prost   din   clasă!”   (elev   liceu).   Se   spune   despre   mulţi   profesori   că   ţipă   tot   timpul.   muşchii   gâtului   întinşi   şi   relaxaţi.   Volumul   vocii   este   în   general   primul   criteriu   după   care   este   judecată   vocea   unui   profesor.   pentru   o   bună   susţinere  vocală.   What?.   în   genere.  Cred  că  dacă  profesorul  te  jigneşte.

.   memoriei.   Avantajul  jocurilor  teatrale  –  vezi  despre  joc  .  aşezăm  drept  motto   dictonul  horaţian:  Est  modus  in  rebus.   Frank   (sincer/direct/deschis).       Dezvoltarea   prin   jocuri   teatrale   a   atenţei.   Factual   (la   obiect.  de  aberante  în   raport  cu  scopul  unui  profesor  aflat  în  faţa  unei  clase  de  elevi.  curs  Viola.  deasupra  tuturor  regulilor  ce  privesc  imaginea  personală.   Cuvintele   care   ne-­‐au   produs   şocuri   emoţionale.         În  concluzie.  De  aceea  formulările  definitive  (de  genul:  „Tu  n-­‐o  să  iei  niciodată  zece!”  sau   „Nu  eşti  în  stare  de  nimic!”)  sau  jignirile  connstituie  mesaje  la  fel  de  grave.  pozitive  sau  negative.  sau  asumarea   unui  rol).       Exerciţii:                                                                                                                   32 33  (lat.   Fair   (corect/transparent).  învăţării  organice  teoretizarea  excesivă.)  “E  o  măsură  în  lucruri.   înţelegerii   rezultate  din  experimantare  practică.  cursanţii  învaţă  în  mod  organic33     De   exemplu.   coordonării.   Accentul     Pauzele     Intonaţia     Ritmul  vorbirii     Subtextul       Ceea   ce   simţi   este   mai   important   decât   ceea   ce   ştii..   etc.”  Horaţiu.   prin   simularea   unor   situaţii.  de  exemplu.  ne  rămân  adânc  impregnate  în  memorie  şi  ne  pot  ajuta   sau  traumatiza.     178   .   exerciţiul   Auto-­‐cunoaştere/Conştientizare/   Concept   este   expresia   concretă   a   uneia   din   regulile   esenţiale   ale   Teoriei   Comunicării   –   Regula   celor   4   F:   Friendly   (prietenos/plăcut).  limitele  sunt  în  cele  din  urmă  stabilite.  concret).   concentrării/focusării.  Satire  Practica   teatrală   opune   de   obicei   descoperirii   prin   joc.32   Tehnicile  teatrului  sunt  tehnicile  comunicării     Dezvoltarea  abilităţilor  de  comunicare  prin  jocuri  teatrale     Tehnicile   teatrului   sunt   tehnicile   comunicării   –   prin   intermediul   tehnicilor   teatrale.     Conştientizarea   şi   reactivarea   simţurilor   –   cu   scopul   de   a   primi   prompt   informaţiile   de   la   mediul  înconjurător  şi  de  la  subiecţii  vii  din  el.   al   jocurilor  dramatice  (cele  care  presupun  asumarea  unui  concept.  sunt  certi  denique  Fines.

  etc.   culoarea   ochilor.   2  parteneri  –  pipăitul  mâinilor  şi  apoi  recunoaşterea  lor   2   parteneri   –   memorarea   elementelor   imaginii   partenerului   (haine.  Electrotataie  (în  lumea  lui.   capacitatea  de  a  descoperi  scopul  sau  mesajul  unei  lecţii.   culoarea   lor.   felul   în   care   stau   pe   trup.  capacitatea  de  a  le  structura  în  idei  principale  şi  idei  secundare.  ptr  memoria  vizuală         Exersarea  controlului  emoţional  prin  focusare  asupra  punctului  de  concentrare     Descrierea  PDC.  deşi  profesor  de  ştiinţe  exacte.   pe   Scorţi   (Scorţescu)  sau  pe  Drix.  Bucheţel  (profa   de  o  gingăşie  deosebită.  etc.  prin  cerc.   lipsiţi   de   umanitate   –   de   ex   asta   cu   Electotataie  –  pentru  că  el.  dacă  profesorul  îşi  structurează  informaţia  concentrându-­‐se  asupra  unui  mesaj   (scopul  comunicării.   35    S-­‐ar  putea  ca  profesorul  cu  pricina  să  cultive  această  asemănare!   179   .   evident.   Se   schimbă   un   element  –  apare  sau  dispare  ceva  şi  tr  ca  primul  să  ghicească.  eleva  care   spune   despre   Caracatiţă   este.                 Modalitatea  de  evaluare     Pericolul  etichetării  elevului  –  vezi  profeţia  realizării  sinelui  +  Studiu  de  diagnoză     Copiii  sunt  cruzi  chiar  şi  între  ei  -­‐  Kosmodisk   Poreclele  puse  profesorilor  sunt  uneori  semn  de  box  office  înalt  în  faţa  elevilor.   accesorii.   păr.  dar  câte   genii  nu  sunt  aşa!  +  că  din  formulare  se  vede  că  eleva  nu  e  prea  deşteaptă!  De  altfel  poate   pot   să   spun   undeva   despre   elevi:   unii   mediocri.  gri  şi  mov).   tenului.   un   copil   normal.  tema  principală).     Utilitatea  PDC  ca  instrument  de  lucru  pentru  profesori:  conţinuturile  predării  sunt  mai  uşor   asimilabile.  pe  Einstein35.  este  un  artist  al  doemniului  său  şi   povesteşte  într-­‐un  fel  mai  interesant  decât  o  face  un  film  bun.  Se  adaugă  reguli  noi  –  Zip   Zap  Boing  etc.  deci  asupra  ideilor  principale  ale  expunerii.   observaţia   din   punctul   nostru   de   vedere   ar  fi  aceea  că  ar  fi  fost  necesare  variaţiuni  pe  aceeaşi  temă  a  movului  sau  combinaţii  care  să  pună  în  valoare   această  minunată  culoare  scăpând  de  monocromia  exagerată  (galben  şi  mov.   material.   capabil.     Fotografia  –  ex  barometru  ptr  capacitatea  de  atenţie  a  grupluui.   care   nu-­‐şi   dispreţuieşte                                                                                                                   34 În   privinţa   respectabilei   şi   competentei   doamne   profesoare.).  PDC  dezvoltă  şi  capacitatea  de  a   esenţializa  un  conţinut.  nu  poţi  s-­‐o   uiţi  pe  profa  mov  –  Pruna34.  dar  care  pierde  din  prestanţă).  Utilitatea  PDC  ptr  elevi:       Utilitatea   lui   în   sistemul   larg   de   învăţământ:   potenţează   capacitatea   de   a   descoperi   ideile   unui  conţinut  de  învăţare.  pe  de  altă  parte.     Ex  de  preluare  în  grup  –  bătăi  din  palme  peste  cerc.

      Concluzii   Usus  te  plura  docebit36     Obiectivul   modulului   de   Artă   Dramatică:   exersarea.   cooperare.   Acolo   unde   în   declaraţiile   elevilor   sau   profesorilor   este   evident   dispreţul   faţă   de   celălalt.   colaborare   Evaluarea   obiectivă.   afectiv.  implicit.   Cuvinte   cheie:   a   rezolvat   problema/nu   a   rezolvat   problema.   a   comunicării   totale   (la   toate   nivelurile:   raţional.   nu   ca   să   instituim   un   auto-­‐control   care   ne-­‐ar   face   cyborgi.  atunci  când  e  cazul.  de  întreg  grupul  de  lucru.   corporal)   cu   scopul   de   a   completa   comunicarea   verbală   (singurul   tip   de   comunicare   pentru   care   a   fost   pregătit   profesorul).   a   comunicării   creative.   profesorul   pentru   faptul   că   dă   prea   mult   din   mâini.)  Practica  te  va  învăţa  mai  multe.   de   vanitate.   am   înţeles/nu  am  înţeles.)   Semne   de   simpatie.   De  altfel.   Sigur   că   nu   treb   să   exagerăm.   pentru   lipsa   identităţii.   o   recunosc   chiar   elevii.   în   vederea   dobândirii   competenţei.   Concluzie:  Scopul  evaluării:  analiza  obiectivă  a  muncii/studiului  elevului   Obiectivele  evaluării:  crearea  capacităţii  de  a  primi  evaluarea.                                                                                                                       36    (lat.   Evaluarea  corectă.  semn  de  închidere  în  propriul  sistem  de   referinţă.     Termeni   opuşi:   competiţie.  creează   elevului  propriul  său  set  de  valori  şi  elimină  autoritarismul  şi  teama  de  a  se  supune  judecăţii   altora.   dar   nu   sunt   pentru   a   trece   neobservat.  probleme  reale  de  comunicare.     180   .   concurenţă/conlucrare.   tocmai   aceştia   au   probleme   grave   de   raportare  la  lume.  făcută.  detaliată.     Evaluarea  pozitivă  –  oglindă  nedistorsionată  a  muncii  elevului  şi  modalitate  de  încurajare  a   progresului   Evitarea   pre-­‐judecăţii   (ştiu/ştiam/presupuneam)   şi   a   evaluării   subiective   (îmi   place/nu-­‐mi   place)   Evitarea  tipului  de  evaluare:  este  bine  sau  rău  şi  înlocuirea  sa  cu  criterii  de  corect/incorect   din  punctul  de  vedere  al  rezolvării  problemei.   Exemplele   date   în   studiul   de   diagnoză   mi   se   par   mai   degrabă   pozitive   şi   le-­‐am   folosit   doar   ca   să   ne   conştientizăm   unele   probleme.  şi  printre  actori  –  au  porecle  cei  mai  simpatici.   participare.  a  capacităţii  de  a  se  auto-­‐evalua  şi  de  a  evalua.   a   comunicării   non-­‐verbale.   Utilizarea   tehnicilor   teatrale   pentru   potenţarea  calităţilor  dorite.                                                                                crearea   unui  set  de  valori  valabil  şi.   întrecere.

  El   trebuie   sa   aibă   şi   curajul   de   a   destructuraliza   uneori.   el   poate   obţine   o   mai   mare   implicare  a  elevilor.   căci   este   purtător   de   rol   şi   de   rost.  histrion  el  însuşi.   Despre  arta  reprezentaţiei  dinainte  gândite  şi  despre  improvizaţie.    editura  Meridiane.   de   a   se   aventura   (footnote   Noica.   iar   abaterea   de   la   regulă   aduce   deseori   beneficii   mai   mari   decât   respectarea   mot-­‐a-­‐mot   a   regulii.   Profesorii   trebuie   să-­‐şi   descopere   propria   măsură   şi   în   această   privinţă.  El  trebuie  să  aibă  curajul  de  a  improviza.  Şi  totuşi.  p.  o  serie  de   reguli  sine  qua  non  ale  actului  pedagogic.  59   181   .  deci  capacitatatea  de  continuă  up-­‐datare  şi  up-­‐gradare.   tocmai   pentru   că   în   genere   îşi   consumă   energia   pentru   construcţie.   Din  întreaga  expunere  realizată  în  acest  manual  se  pot  selecta.  1982.  o  mai  crescută  responsabilitate.  „Să  ieşi  uneori  din  regulă  este  cea  mai   bună  regulă  care  se  găseşte”37  spunea  Andrea  Perrucci.                                                                                                                       37    Andrea  Perrucci.  la  o  privire  atentă.  Practic.   de   a   tenta   orizonturi   noi.  norma  se  defineşte  perpetuu  în  funcţie   de   abatere.   Făcând   acest   lucru.   de   a   deschide  căi.  profesorul.  traducerea  Olga   Mărculescu.   Ceauşu)   în   necunoscut.   trebuie   să   aibă   capacitatea   de   a   renunţa   perpetuu   la   reguli   care   funcţionau   foarte   bine   ieri   şi   de   a   descoperi   acele   reguli   ale   procesului   de   comunicare  şi  de  învăţare  care  funcţionează  astăzi.

 Bucureşti.  Universităţii  din  Bucureşti.  Institutul  European.  Institutul  European.  Ed.  Inc.  2000   Benoist.  Mircea.  Buc.  costum.  Allan.  Dandysmul.  2001   Nanu.  Polirom.  1998   Bourdieu.  Ed.  Meridiane.  Ed.  Omul  şi  valorile  –  Fenomenologia  aroganţei.  O  istorie.  Bucureşti.  Buc.  Dover  Publications.  Semne.  Johan.  Lucian.  Buc.  Peter.  Ed.  Algos.  1988   Agabrian.  editura  Viitorul  românesc.  Buc..  Paideia..  Vasile.  Polirom.  Steven..  Modelul  cultural  european.  2001   Noica.  Interpretări  şi   texte.  Humanitas.  Comunicarea.  2007   Nanu.  Buc.  1995   Blaga.  Politică.  Ovidiu.  Drumul  spre  centru.  Iaşi.  editura  Humanitas.  Compania.  Bucureşti..  Cartea  gesturilor  europene.  1996   Blaga..  Frumuseţea  ca  senzaţie  fizică.  Univers..  Pedagogie..  Polirom.  Buc.  Gheorghe.  Ed.  Victima  modei..  Ed.   Augusto.  Homo  ludens.  Buc.  editura  Polirom.  Academiei..  174-­‐ 203  (despre  fizionomie  şi  mâini)  sau  Ed.  Pierre.  Buc.  Ed.  Jürgen.  1976   Boal.  Adriana.  Bucureşti.  Bucureşti.  2000   Huizinga.  Meridiane.  Sociologie  generală.  Buc.  Universul  ca  spectacol.  Jorge  Luis.  Buc.  p.  Ed.  Humanitas.  2006   Dima.  Ed.  Constantin.  Adina.  editura  Polirom.  Iaşi.  Regulile  artei.  Frumosul  dincolo  de  artă.  Iaşi.  Editura  Vizual.  Artă  şi  valoare.   2004   Cerghit.  2006   Collett.  Ed.  1965.  p..  Adina.  Cultura  postmodernă.  Izard  Michel.  editura  Humanitas.  1983   Babeţi..  Univers.  Neva.  Buc.  Ed.  1993     182   .  2006   Ceauşu.  Ed.  2003   Albu.  Limbajul  trupului.  Ed.  Fenomenologia  spiritului.  2005   Bonte.  Gabriel.  Luc.   Bibliografie     Achiţei.  Handbook  of  Recreational  Games.  IRI.  p.  2000   Eliade.  Vezi?  Comunicarea  prin  imagine.  2005   Assunto.  O  psihologie  a  educaţiei.  Ed..  Bucureşti...  Meridiane.  Constantin.  1999   Borges.  1973     Buta.  simboluri  şi  mituri.   Fundaţia   Concept.  1998Morar.  Trei.  Pierre.  2002   Nanu.  321-­‐323  (succesul   individual  şi  constituirea  elitei)   Hegel.  2003   Boyd.   Jocuri   pentru   actori   şi   non-­‐actori   –   teatrul   oprimaţilor   în   practică.  stil.  1991   Habermas.  Rosario.  Ed.  Mircea.  Aspecte  antropologice.  New  York.  Adina.  Gheorghe.  Facla.  268-­‐283  (stil  şi  modă)   Cucoş.  Ioan.  Ed.  Polirom.  Buc.  Timişoara.  Metode  de  învăţământ.   Cunoaştere  şi  comunicare.  Mihai.  1993   Pease.  1983.  Dicţionar  de  etnologie  şi  antropologie.  Ed.  Ed.  Arta  pe  om.  1999.  Noi  Media  Print.  Georg  Wilhelm  Friedrich.  Ed.  Estetica.  Artă.  Buc.  Iaşi.  2006   Connor.  Lucian.  Ed.

 Strategiile  comportamentului  european.  editura  Polirom.  Creativitate  şi  inteligenţă  emoţională.  Polirom.   Perrucci.  editura  Meridiane.  Unatc  Press.  Mihaela.  Bucureşti.  Ştefan.  Buc.   Istoria   frumuseţii.   333-­‐335   (dandysmul)     183   .  Manual  de  comunicare  şi  negociere  ȋn  afaceri.  Paideia.   Rao.   Despre   arta   reprezentaţiei   dinainte   gândite   şi   despre   improvizaţie.  2000   Racinet.  2003   xxxx.  1982     Prutianu.  Improvizaţie  pentru  Teatru..  trad.  Histoire  du  Costume.  Iaşi.  2008   Sponville.   traducerea  Olga  Mărculescu.  Buc.  Dorina.  1998   Stanislavski.   2005.  1962   Roco.  Ştiinţifică.  Hariton..  52   Sălăvăstru.  Booking  International.  T.  Iaşi.  Ed.  Buc.  1955   Tǎnǎsescu.  Sociologia  succesului.   Andrea.  Enciclopedie  de  filosofie  şi  ştiinţe  umane.   ed.  All  Educational.  Polirom.   îngrijită   de   Umberto   Eco.  1995   Ralea.  ESPLA.  Buc.  Antoaneta.   Buc.  Ed.  Ed.  Albert.  Mihaela  Beţiu.  2001.   p.  2004   xxxx.  Univers.   Ed.  Psihologia  educaţiei.  2003   xxxx  Oxford  Dicţionar  de  Sociologie.  2004   Spolin.  Konstantin  Sergheevici.  Bucureşti.  Paris.  Munca  actorului  cu  sine  însuşi..  Bucureşti.  Viola.  André  Compte.  Bucureşti.  p..  Mic  tratat  al  marilor  virtuţi...  Ed.  Mihai.  Ed.  editura  Universul  Encicplopedic.

 arii  curriculare)   TIC   între   necesitate   şi   nevoia   de   certificare.  CISCO.    primar  şi  pentru  preşcolari(CDŞ)   Programe  TIC  pentru  liceu   ECDL.  economică.       MODUL    TIC       Autori   Andrei  Găitănaru   Paula  Copăcel   Cornelia  Maxim         Cuprins     Consideraţii   introductive:   Rolul   TIC   în   modelarea   personalităţii   elevului.   în   dezvoltarea   profesională  şi  personală  a  cadrelor  didactice  şi  în  promovarea  imaginii  şcolii   Competenţe  digitale    Competenţele   generale   şi   specifice   prevăzute   de   programele   şcolare   şi   de   programele   furnizorilor  de  servicii  educaţionale  şi  certificare  specifice   TIC  pentru  ciclul  gimnazial.  ORACLE  -­‐  Database  Design   Adaptarea   cerinţelor   europene   la   potenţialul   şcolii   şi   la   cererea   comunităţii   din   care   face   parte  şcoala   Democraţia  Informaţiei   Concepte  cheie    Retele  de  caculatoare    Internetul  şi  WWW    Aplicaţii  Internet    Informaţia  –  resursă  de  cunoaştere.  de  pregătire  profesională  şi  de  divertisment)   184     .  de  valorizare  individuală  şi  de  grup   Avantajele  şi  riscurile  conectării/interconectării   Comunicarea  tinerilor  vs/&  formalismul  adulţilor   Modificarea  sensului  de  „distanţă”  în  spaţiul  virtual   Utilizarea  TIC  în  şcoală   Valorificarea  potenţialului  TIC  la  nivel  preşcolar  şi  primar   Valorificarea  potenţialului  TIC  în  gimnaziu(tipuri  de  lecţii.   în   liceu(nevoia   de   afirmare   individuală   şi   de   grup.

 a  unui  proiect  didactic.   palpabile. Collegium Polirom.   ştiinţifice   ale   fenomenului   nou   apărut.com/watch?v=zDZFcDGpL4U&feature=player_embedded   185   .  prezentări.15–17 RSA Animate .   cercetătorii   contribuie   la   dezvoltarea   ştiinţei   normale. p. „Arta de a comunica”.  în  era  digitală   Şabloane   Şabloanele  uzuale  pentru  documente.   adică   o   perioadă  de  creştere  cumulativă  a  ştiinţei. 2005.   deoarece   aceasta   nu   poate   oferi   răspunsuri   şi   explicaţii   mulţumitoare.youtube.   Posibilităţi  de  valorificare  a  experienţei  e-­‐comunităţilor   Bariere  de  comunicare  între  generaţii.   Atunci   comunitatea   academică   şi   procesul   de   cercetare   intră   în   criză.  Dar  se  întâmplă  să  apară  fenomene  noi. http://www.   În   acest   moment   intervine   schimbarea   de   paradigmă.   norme   şi   metode   de   cercetare   folosite   de   către   o   comunitate   ştiinţifică   în   procesul   de   cercetare.  umor   Prescurtările  şi  abrevierile  în  spaţiul  virtual   Resurse  pentru  profesori   Realizarea  unei  fişe.   folosind   aceste   paradigme.  emoţie.   adică   are   loc   o   revoluţie   ştiinţifică(exemplu   de   prezentare   a   unei   paradigme39).   Paradigma   reprezintă   „procesul   transformator   la   care   apelează  cercetătorul  în  efortul  de  a  construi  obiectul  ştiinţific  al  cercetării  sale…                                                                                                                       38 39 Alex Mucchieli.  care  nu   mai   pot   fi   cercetate   cu   metodele   paradigmei   curente.Changing Education Paradigms.   o   paradigmă   reprezintă   un   set   de   reguli.  a  unei  prezentări   Posibilităţi  oferite  de  e–comunităţi  pentru  realizarea  unor  produse  interactive   Site  şi  blog(free)         Consideraţii   introductive:   Rolul   TIC   în   modelarea   personalităţii   elevului.   Thomas   Kuhn38   afirmă   că.   în   dezvoltarea   profesională   şi   personală   a   cadrelor   didactice   şi   în   promovarea   imaginii  şcolii       Conform   teorieiii.  baze  de  date  etc   Formalismul  şi  cenzura  în  comunicarea  dintre  generaţii   Emoticon   Trecerea  de  la  rigoarea  scris-­‐cititului  specific  Galaxiei  Gutenberg  la  oralitatea  stilului  specific   actualei  perioade   Emoticon  –  informaţie.

  care   ne   obligă   să   schimbăm   registrul.  copiii  speculează  foarte  bine  adulţii..ca/english/issues/stereotyping/men_and_masculinity/masculinity_stereotypes.  elevii  ar  folosi  un  emoticon40  de  genul:                 În   acest   fel.cfm   186   .   am   avea   un   feed-­‐back   dur.   Apelăm   la   ştiinţa   şi   arta   biblică   de   a   comunica.   decodificare   de   către   un   mediator   .media-awareness.   prin   pilde.   care   cer   decriptare.   nerealistă   –   bărbatul   aleargă   să   cumpere   ceva   pentru   a   cuceri   inima   domnişoarei–   şi   publicitatea  care  provoacă  o  dorinţă.   speculând   reacţiile   tipic   masculine.   încadrate   de   specialişti   în   stiluri:   Glumeţul.   stimulând   vizual   şi   auditiv.  o  nevoie  profundă.41   Femeile   reacţionează.   Cele   4   mari   sisteme   de   referinţă   pentru   analiza   comunicării   sunt:   paradigma   structural-­‐ expresivă.  o  motivaţie  pentru  a  crea  energia   necesară   investiţiei   într-­‐un   produs   sau   serviciu).   paradigma   relaţional-­‐sistemică   şi   paradigma   fenomeno-­‐praxeologică.   dorinţa   se   transformă   în   impuls   sau   reacţie   emoţională   de   tip   şablon   –fluieratul   admirativ.  Aici.   la   rândul   lor.  o  extensie  a  telenovelelor.yahoo.   În   aceste   cazuri.   combinată   cu   o   versiune   idilică.   publicitatea   va   crea   dorinţa   de   a   cumpăra.   la   provocarea   publicităţii.       De  altfel.  prin  apeluri  adecvate.   Eroul   şi   Bufonul.   Gentelmanul/Gentlemanul   carismatic.   Afaceristul   de   top.                                                                                                                                       40 41 http://messenger.   scenarii   cu   rol   moralizator.  instinctiv.   Mucalitul.   Alex   Mucchielli   propunea   doua  tipuri  de  reclame  pentru  a  ilustra  comunicarea  ca  expresie  a  unei  organizări  interne  a   psihicului   (bărbatul   fluierând   după   o   domnişoară   frumoasă.  pornind  de  la  nevoile  celor  mari(în   imaginea  de  mai  jos.   paradigma   formal-­‐tranzacţională..com/features/emoticons/ http://www.   profesionist.

  Doar   nu   ar   da   cei   mari.   concursuri.  cu  această  imagine.   mijloacele   de   comunicare   în   masă   reprezintă   oportunităţi   de   informare   despre   lumea   înconjurătoare   şi   de   reacţie   la   cotidian.youtube.     Cunoaşterea  de  sine  şi  a  organizaţiilor  din  care  facem  parte  reprezintă  prima  treaptă  a  unei   comunicări  eficiente  şi  premisa  construcţiei  unei  imagini  pentru  instituţia  la  care  lucrăm  şi  în   care  am  dori  să  ne  recunoaştem  şi  propria  imagine.   cea   mai   importantă   resursă.   site.   aşteptărilor.  iar  paradigma  pusă  în  discuţie  de  Alex  Mucchielli  este   un  posibil  punct  de  plecare.  apoi   comentaţi  cu  elevii42!  Pentru  mine  a  fost  realmente  un  şoc  să  constat  că  majoritatea  copiilor   făceau   apel   la   aceste   reclame. http://www.   iar   informaţia   a   devenit.com/romania/business/studiu_de_caz/Liceul_Grigore_Moisil_Bucuresti.com/watch?v=Q9ZGqeA8Eqk http://www.  care  să  aducă  un  plus   de   imagine   unităţii   dumneavoastră   de   învăţământ   şi   să   estompeze   informaţiile   negative.youtube.microsoft.   mesaje   de   felicitare   sau   susţinere   adresate   sponsorilor.  afişe  electronice  ale  evenimentelor  şcolii43  etc).   atitudinilor   noastre.com/watch?v=qmWP7xmIjZU.  dar   măcar  să  îmi  cumperi  …”(şi  urmează  negocierea.youtube.   mai   atractivă.youtube.com/watch?v=kVis9SrGZKw&NR=1.   ştiri   despre   instituţie.   Pentru   astfel   de   provocări   trebuie   să   fim   informaţi   şi   adaptaţi  nevoilor  lor  de  comunicare.   Pentru   adaptarea   noastră   şi   a   instituţiilor   noastre   la   cerinţele   locale   şi   regionale.  ca  o  recunoaştere  a   proiectelor.   în   Societatea   Cunoaşterii.   cele  mai  multe  nefondate.  ca  individualităţi. http://www.   ceva   nesănătos!”.   participarea   la   competiţii.   înseamnă   că   sunt   sănătoase.youtube.   Urmăriţi  cu  atenţie  următoarele  reclame  pentru  produse  destinate.youtube.  Dacă  reacţia  părinţilor  este  de  evitare  sau  opoziţie.  sucul  acesta  nu  e  bun. http://www.   ca   la   o   instanţă   ce   nu   putea   fi   pusă   la   îndoială:   „Dacă   sunt   date   la   televizor.com/watch?v=6ShGxfUoSko www.44     Pentru   fiecare   din   noi.  Mai  trist  este  că  elevii  mei  se  folosesc  de  aceste  produse  într-­‐un   troc  emoţional:  „Bine.   este   ca   un   diamant:   cu   cât   sunt   mai   multe   faţete   expuse   luminii.aspx   187   .   născut   din   dorinţa  de  redobândire  a  valorilor  democraţiei.com/watch?v=mHiJX68yb_Q 43 44 Asocierea numelui şcolii de numele unor personalităţi(Gabriela Asocierea numelui instituţiei cu o firmă de succes(Microsoft).  a  contribuit  la  revoluţionarea  modului  de  a   comunica.  iar  produsul  cerut  este.  urmează  întrebarea:  „Vrei   să  spui  că  adulţii  mint?”.   la   televizor.   Iar   dumneavoastră   puteţi   crea   o   faţetă   (blog.   cu   atât   ea   este   mai   strălucitoare.  dacă  avem  o  imagine   pozitivă  despre  noi  înşine.  Interesant  este  că.  sunt  acceptaţi  sau  au  putere  de  atracţie   asupra  noastră.   articole   laudative   în   reviste   de   mare   tiraj.  întotdeauna.   Internetul.  iar  instituţia  se  identifică.   Imaginea   şcolii.   însă.  parţial.   regulile                                                                                                                   42 http://www.com/watch?v=zZiXuQ4vAmI&feature=related http://www. Szabó).  mai   scump   decât   cel   la   care   a   renunţat).  chipurile  celor  mici.  ceilalţi.  festivaluri.   mai   ales   când   lucrăm   de   ceva   vreme   în   acea   unitate   de   învăţământ.  iar  eu  nu  pot  să  fiu  ca  X  sau  Y  din  clasă.

  putem   trăi   mioritic.php/articles/c3112/.  lipsite.   dar   nevalorificat  suficient  nici  până  azi.   Evident.  Urmăriţi   un   grup   de   copii   într-­‐o   fermă:   fiecare   încearcă   să   relaţioneze.  socială  şi  economică  a  tinerilor  în   spaţiul   UE.   astfel   încât   fiecare   vietate   suportă   minim   3   x   n   mângâieri!   Relaţiile  acestea  vii  sunt  înlocuite  cu  alte  conexiuni.   referitor   la   Programul   AeL   Educaţional   implementat.   puteţi   găsi   la     http://advancedelearning.  pentru  că  înţelege  ce  pierde  înlocuind  conexiunile   cu  miile  de  vietăţi.   celui   de-­‐al   Treilea   Val   nu   mai   sunt   valabile.   toate   vietăţile.   188   .       Competenţe  digitale       Noul   pachet   legislativ   trebuia   să   fie   în   concordanţă   cu   statutul   nostru   de   ţară   afiliată   unei   comunităţi  dornice  să  standardizeze  produsele  sistemului  de  învăţământ.  de  profunzimea   cunoaşterii.  avem  probleme  de  interpretare   cu  privire  la  ce  vor  include  programele  şcolare  pentru  realizarea  punctului   d  din  suita  de  8   competenţe  cheie.  pentru  o  mai  bună   coordonare  pe  piaţa  muncii  şi  pentru  integrarea  culturală.   adică  C  din  TIC  se  referă  la  comunicare  şi  nu  la  comunicaţii.  Plecăm  de  la  premisa  că  vom  avea  denumirea  clasică  referitoare  la  TIC45.  uneori.  acel  vector  care  transformă  informaţia  în  aur  curat.     Dat   fiind   faptul   că   în   aceeaşi   lege   apare   o   altă   denumire   pentru   TIC.  adolescenţii  şi  tinerii  doresc   acţiune.   Este   interesant   că   tânăra   generaţie   nu  exclude  cele  două  tipuri  de  existenţă.   de   ceva   vreme.                                                                                                                       45 iii Articolul 68 — (3) Disciplina Tehnologia informaţiei şi comunicării constituie o disciplină opţională pentru elevii din clasele I—IV şi este disciplină obligatorie în învăţământul gimnazial şi liceal.   competenţe   şi   situaţii   generează   o   problematică   fascinantă.   aplicare   şi   …   umor.   Un   exemplu   privind   ultimul   articol   citat.  care  au  sens  în  existenţa  celor  rămaşi  în  Primul  şi  Al  Doilea  Val.  la  alterarea  personalităţii.   iar   noul   set   de   reguli.  efemere.   să   mângâie.  însă  copiii.   cu   afecţiune   şi   curiozitate.  în  timp.  care  pot  duce.com/index.     Sarcina  cadrului  didactic  este  de  a  fi  interfaţă  între  valorile  tradiţionale  şi  cele  moderne  şi  de   a  umple  universul  digital  cu  …  sens.  ca  un  rezultat  firesc  al  redefinirii  idealului  educaţional .   experimentare.   Noua   lege   lămureşte   controversata   temă   a   introducerii   TIC   în   învăţământul   primar  şi  gimnazial.   în   unităţile   noastre   de   învăţământ.  la  alienare.   verificare.   decât   cea   standard.   dacă   alegem   acest   statut   şi  este  posibil  să  fim  mai  sănătoşi  şi  mai  echilibraţi.

 colegii  şi  agenţii  din  110  ţări.    Diploma  IELTS  este  recunoscută  în  sistemele  de  educaţie  din  Australia.  TOEFL49.  CAE48.   folosind   mijloacele   moderne?   Cum   ştim   dacă   suntem   competenţi   sau   nu?   Ce   forme   de   recunoaştere   există?   Ce   legătură   există   între   aceste  ştiri  şi  nevoia  de  standardizare  a  pregătirii  forţei  de  muncă?   Să  analizăm  câteva  exemple  de  certificare  a  pregătirii:   a)  Certificate  CIPR46  pentru  studenţii  masteranzi  în  comunicare…   b)  Pregătire  examene  internaţionale  (IELTS47. pe baza acestui scor şi a celorlalte documente pe care le depui la dosar eşti admis la un colegiu.   El   se   adresează   studenţilor   şi   medicilor   ce   doresc   să   studieze   sau   să   lucreze   în   ţările   în  care   limba   de  comunicare  este  engleza.collegeboard.   Pentru   un   angajator   acest   certificat   este   garanţia   unei   bune   comunicări   profesionale   în   domeniul   financiar-­‐contabil.  Africa  de  Sud  şi  Marea  Britanie.   e)   Fie  ca  termini  facultatea  si  ai  nevoie  de  un  atestat  pentru  examenul  de  licenţa.   dar   si   altor   practicieni  in  relatii  publice  o  serie  de  cursuri  de  perfectionare  si  de  certificare  profesionala.  pentru  o  comunicare  eficientă.   47    IELTS  (International  English  Language  Testing  System)   Testul  certifică  abilităţile  lingvistice  pe  nivelul  General  şi  Academic  ale  persoanelor  care  doresc  să  lucreze  sau  să  studieze     în  ţările  unde  limba  de  comunicare  este  engleza.  de  universităţi  şi  colegii  din  Statele  Unite.com. Scorul obţinut la SAT este acceptat de universităţi vreme de 5 ani.   în   limba   maternă   sau   română.  Canada.   a   căror   limbă   maternă   este   alta   decat   limba   engleză.   51    UBELT  (University  of  Bath  English  Language  Testing).   ce   testează   capacitatea   de   comunicare  în  situaţii  de  zi  cu  zi.   Ce  legătură  există  între  competenţele  digitale  şi  celelalte  8  competenţe  cheie?   Cum  putem   comunica.   Examen   la   nivel   "upper   -­‐   intermediate".   50    ICFE   (The   International   Certificate   in   Financial   English).  UBELT51)   c)   TOEIC   (The   Test   of   English   for   International   Communication)   -­‐   reprezintă   standardul   de   evaluare  a  competenţelor  lingvistice  pentru  limba  engleză  în  mediul  de  afaceri…   d)  Examenul  SAT52  se  susţine  la  Şcoala  Americană  din  Bucureşti.   Noua  Zeelanda.  fie  ca  vrei   să   te   înscrii   la   o   facultate   din   străinătate   sau   ca   ai   nevoie   de   o   dovadă   a   cunoştinţelor   de   limbi   străine   pentru   angajare.  scris  şi  vorbit.   Acesta                                                                                                                   46    CIPR  (Chartered  Institute  of  Public  Relations)  este  cea  mai  mare  organizatie  a  profesionistilor  in  relatii  publice  din  Marea   Britanie   si   din   Europa.     Scorurile  TOEFL  sunt  acceptate  de  peste  6000  de  universităţi.   Fondata   in   1948   si   numarand   in   prezent   9   500   de   membri.  cu   specializare   în   domeniul   medical.     48    CAE   (Certificate   in   Advanced   English)   -­‐   nivel   C1.  Testul  verifică  competenţele  lingvistice  în  mediu  profesional.  ICFE50.     49    Testul  TOEFL  (Test  of  English  as  a  Foreign  Language)    este   folosit   pentru   a   evalua   competenţa   lingvistică   a   candidaţilor. În urma testului vei obţine un scor.   52 SAT este prescurtarea de la Scholastic Aptitude Test şi este susţinut de elevii care doresc să fie admişi la un colegiu în Statele Unite.  Testul  are  trei  specializări  :  medicină  generală.   organizatia   le   ofera   acestora.   Examenul   verifică   competenţele   lingvistite   în   domeniu   specializat   financiar-­‐contabil.   189   .  Înscrierea  la  examen  se  face   online  pe  site-­‐ul  www.   ai   nevoie   de   un   certificat   de   competenţă   lingvistică.  stomatologie  şi  farmacie.

  Măsura   este   la   fel   de   „economică”   precum   orele   de   informatică   „pe   hârtie”.   care   certifică.     Pentru  a  avea  acces  la  aceste  informaţii  ai  trei  alternative:  Internetul.   expoziţii).         Competenţele   generale   şi   specifice   prevăzute   de   programele   şcolare   şi   de   programele  furnizorilor  de  servicii  educaţionale  şi  certificare  specifice     Pentru   că   în   ţară   noastră   nu   a   existat   preocuparea   oficială   pentru   TIC   sau   informatică.birouldeconsiliere.   cadrele   didactice   au   pactizat   cu   furnizorii   de   servicii   de   evaluare   şi   cu   profesorii  colegiilor  naţionale  sau  cu  unele  cluburi  ale  copiilor  pentru  a  crea  oportunitatea   pregătirii(cursuri   speciale.     Renunţăm   la   domeniul   lingvistic   şi   ne   orientăm   spre   cel   matematic.   înveţi   şi   te   autoevaluezi   pe   baza   unor   teste   model.   După   ce   ai   accesat   informaţia.   eşti   obligat   să   plăteşti  permanent  pentru  pregătirea  personală.   informaticieni…   costă   cât   trei   din   celelalte”.  inclusiv                                                                                                                   53 http://www.   iar   durata   de   acceptare.   urmează   pregătirea.   Acest   gen   de   certificări.  la  gimnaziu.   puse   la   dispoziţie   de   furnizor.  iar  marile  firme  investesc  în  pregătirea  personalului.  Ca  atare.  indiferent  de   domeniul   ales.ro/detaliu.   Este   de   domeniul   amuzamentului   reacţia  unui  inspector.   Dacă   furnizorul   este   în   altă   localitate/ţară/continent.  un  drum  la  furnizorul   de   servicii   educaţionale   sau   …   întrebi   un   prieten.  nivelul  tău  de  cunoştinţe  de  limbi  străine  sau  de  limba  română53.  pentru   că   „ne   costă   prea   mult:   atâtea   calculatoare.  atunci  ai  o  singură  alternativă:  Internetul.   Cauţi   un   suport   de   curs   clasic   sau   unul   electronic.   care   trebuie   să   ruleze   pe   orice   platformă.  pentru  a  face  suportabile  costurile   formării  pentru  angajat.  ci  de  cât   de   sigur   şi   rapid   este   acel   program.   este   un   document   emis   de   instituţii   special   acreditate.   Certificările   în   acest   domeniu   sunt   şi   mai   numeroase   şi   mai   specializate.aspx?eID=380&t=Articole   190   .   la   nivel   preliceal.   sunt   mai   relevante   decât   studiile   în   sine.   festivaluri.   olimpiade.   nu   doar   pe   un   tip  de  computer.  care  dorea  să  suspende  olimpiada  de  informatică.   pe   baza   unui   test   standardizat.   de   valabilitate.  deci  şi  şansele  reintegrării  pe   piaţa  muncii  se  reduc.   în   ultima   vreme.   ştiinţific   sau   tehnologic.   Nici   un   angajator  nu  este  interesat  de  frumuseţea  programului  scris  pe  o  foaie  de  concurs.   bariera  lingvistică  este  dublată  de  lipsa  competenţelor  digitale.   a   acestora   variază   între   2   şi   5   ani.  Pentru  cei  mai  vârstnici.  pentru  a  evita  uzura  morală.   ore   în   CDŞ-­‐opţional)   şi   valorificarea   potenţialului   elevilor(concursuri.  mediul  extern  a  impus  certificarea  competenţelor-­‐cheie.   Altfel   spus.

 cu  atât   protestele   scad.html.  noul  design  fiind.   În   privinţa   noilor   versiuni   de   Office.   cereţi   informaticianului   CD   1   (Kit   de   instalare)   şi   CD2   (Tutoriale   interactive).  până  la  acomodare.   digitale.   acestea   asigurând   uniformitatea   cerinţelor.  se  va   observa   că   acestea   corespund   cu   cele   ale   ECDL.  variante  2003  ale   Microsoft   Office.   Pentru   a   veni   în   sprijinul   cadrelor   didactice.   iar   utilizarea   spaţiului   a   devenit   automatism.   Dacă   îţi   schimbă   cineva   aranjamentul   camerei.  în  loc  să  aloci  acel  timp  pentru  ce  ai  de  făcut.   Caietul   Equalskills   conceput   pentru   cei   mici.ro/evaluare-informatica/discipline-evaluate-35.  învăţarea  Word.   pentru   TC(trunchi   comun).   atunci   şi   pentru   găsirea   unei   perechi   de   ciorapi   piezi   timp.   pentru   că   preşcolarul   nu   a   ajuns   să   interiorizeze-­‐automatizeze   operaţiile.   pentru   a   standardiza   evaluarea   viitorilor   angajaţiiv.  dar  acesta  este  uşor  modificat.  aşa  că  se  pierde  timp  cu  descoperirea  comenzilor  sau   a  ustensilelor.evaluare-edu.   conform   Legii   1   din   2011.   vor   apărea   programe   şcolare.ro/legislatie/D_competente_digitale_model.   ultimul   incluzând   şi   lecţii  pentru  utilizarea  computerului.ro/evaluare-informatica/tic-tehnologia-informatiei-si-comunicarii-190.       TIC  pentru  ciclul  gimnazial.   furnizor   de   servicii   educaţionale   şi   de   certificare   agreat   de   MECTS. http://www.   care   a   pus   la   dispoziţie   programe   pentru   concursuri.   teste   de   evaluare)viii.   continuitate   şi   constanţă   în   pregătirea   şi   evaluarea   elevilor.                                                                                                                   54 55 http://www.   pentru   TIC.   oferim   un   document   aprobat   de   ISMB-­‐S6.  v.   Cam   acelaşi   lucru   se   întâmplă   cu   utilizatorul   care   ştie   unde   să   caute   în   meniu.  Cu  cât  sunt  mai  mici.   a   fost   sursă   de   informare  pentru  multe  cadre  didactice  care  au  dorit  să  pregătească  elevii  mici  şi  preşcolarii   în   acest   domeniu.   ţinând   cont   de   particularităţile  lor  de  vârstăvi.       Reamintim   că.evaluare- edu.   în   cazul   în   care   aveţi   reţea   AeL.  Excel  şi  Power  Point.   ca   sursă   de   inspiraţie.   pentru   un   opţional   de   TICvii.   elevii   au   unele   reacţii  negative.   ci   de   obiective.   O   altă   sursă   de   documentare   a   fost   Fundaţia   de   Evaluare   în   Educaţie55.  mare  consumator  de  timp  de  lucru.  primar  şi  pentru  preşcolari(CDŞ)     Dacă  se  urmăresc  cerinţele  documentelor  oficiale  pentru  certificarea  în  domeniul  TIC.   vă   recomandăm   lecţiile   de   informatică   AeL.   care   pot   fi   adaptate   pentru   învăţământ   primar.   Ca   suport   de   lucru.   La   gimnaziu.   Lămuririle   metodologice   şi   un   exemplu  puteţi  găsi  la  finalul  acestui  material54.   la   nivel   primar   nu   există   formulări   de   finalitate   exprimate   în   termeni   de   competenţă.   iar   dumneavoastră   cunoaşteţi   foarte   bine   fiecare   colţişor.html   191   .pdf http://www.   fiecare   ustensilă.   Gândiţi-­‐vă   că   acel   Desktop   este   exact   ca   un   birou   de   lucru.   Pentru   gimnaziu.gheorghesincai.

    Disciplina   Tehnici   de   prelucrare   audio-­‐vizuală   trebuie   să   asigure   dobândirea   unor   cunoştinţe  de  utilizare  a  calculatorului  la  nivel  de  cultură  generală.   posibilităţile   de   studiu.  câteva  aplicaţii  simple.  Dezvoltarea  deprinderilor  moderne  de  utilizator   2.  în  Word.     În   cadrul   disciplinei   Procesarea   computerizată   a   imaginii.  deci  la  nivel  profesional.     Programe  TIC  pentru  liceu     Pentru   documentare.   profil   etc.  Access.   Am   selectat   câteva  discipline.  tabele.   la   clasa   a   XI-­‐a   se   studiază   elemente  de  grafică  2D.  pentru  a  observa  diferenţele.                                                                                                                     56    COMPETENŢE  GENERALE       1.   cât   şi   spre   exteriorul  lui.   cel   mai   simplu   este   să   verificăm   documentele   oficiale   postate   pe   http://curriculum2009.  Elaborarea  unor  produse  utilizabile  care  să  dezvolte  spiritul  inventiv  şi  creativitatea   192   .  afirmăm  că  azi  informaţia  grafică  sau  auditivă  este  foarte  preţioasă.   filieră.   disciplină.     Disciplina   Sisteme   de   gestiune   a   bazelor   de   datex.   atât   în   cadrul   domeniului   respectiv.   Sunt   aceleaşi   competenţe   generale56.  au  avantajul  vârstei  în  adaptarea   la  nou.     În   privinţa   sistemelor   de   operare   utilizate.  În  partea  finală  a  cursului.  Chiar  şi  atestatele  se  dau  tot  în  funcţie  de  evoluţia  produselor   Microsoftxi.  vor  fi  realizate.   clasa   a   XI-­‐a   oferă   posibilitatea   utilizării   datelor  numerice.  se  prefigurează   studiul   modular   al   unor   elemente   de   grafică   3D.  Din  nou  cei  mici.  în  funcţie  de  specializare.  Cunoaşterea  modului  de  utilizare  a  unor  medii  informatice  de  lucru       3.  ea  trebuie   stocată.  elevii  învăţând  să  opereze   asupra  datelor  din  liste.   Pornind   de   la  faptul  că  nu  există  domeniu  de  activitate  unde  să  nu  se  folosească/prelucreze  şi  să  nu  se   transmită   informaţii   cu   caracter   grafic.edu.  de   dumneavoastră.  cunoştinţe  necesare  unor   activităţi   cu   caracter   aplicativ   utile   în   mediul   în   care   îşi   vor   desfăşura   activitatea.  a  şirurilor  de  caractere  şi  a  operaţiilor  specifice.  etc.   dar   competenţele   specifice   şi   conţinuturile   sunt   structurate   pe   ani   de   studiu.   în   majoritatea   şcolilor   româneşti  se  reduc  la  2  –  3.   prelucrarea   informaţiei   audio-­‐vizuale   sau   proiectare  Webix.ro/Ciclul_liceal/Tehnologii_v3.  Excel.   dar   şi   caracteristici  artistice.  urmând  ca  la  clasa  a  XII-­‐a.   aproximativ   aceleaşi   orientări   metodice.zip.   prelucrată   şi   transmisă   în   condiţii   care   asigură   corectitudine   şi   exactitate.   aşa  cum  se  întâmplă  cu  tinerii  sau  adulţii.

 

ECDL,  CISCO,  ORACLE  -­‐  Database  Design  
  Permisul   european   de   conducere   a   computerului   (ECDL   –   European   Computer   Driving   Licence)   este   un   program   de   certificare   a   competenţelor   digitale,   recunoscut   la   nivel   internaţional  în  peste  148  de  ţări.  MECTS  a  încheiat  un  acord  cu  promotorii  acestui  program   de   pregătire   iar   cadrele   didactice   care   au   primit   acest   certificat   pot   beneficia   de   credite   profesionale   transferabile:   pentru   deţinerea   certificatului   ECDL   Complet   –   25   credite   profesionale   transferabile;   pentru   deţinerea   certificatului   ECDL   Start   –   20   credite   profesionale   transferabile57.   Orice   instituţie   de   învăţământ   acreditată   poate   primi   licenţă   pentru   examinarea   candidaţilor,   în   măsura   în   care   îndeplinesc   condiţiile   de   dotare   prevăzute.       Cisco   Systems   a   dezvoltat,   în   1997,   un   program   de   instruire   numit   Cisco   Networking   Academy   Program.   A   realizat,   astfel,   un   sistem   educaţional   ierarhic,   format   din   Academii,   susţinute  prin  programe  de  studii,  programe  de  evaluare,  materiale  didactice,  echipamente   de  laborator  şi  personal  calificat.  De-­‐a  lungul  anilor  acest  program  a  devenit  din  ce  în  ce  mai   puternic,  fiind  acum  prezent  în  peste  165  ţări;  este  urmat  de  peste  1.6  milioane  cursanţi  în   cele   peste   10.000   academii   din   lume.   În   acest   moment,   se   consideră   că   sistemul   de   Academii  Cisco  este  printre  primele  în  lume  ca  amploare,  calitate  a  procesului  de  învăţare   precum   şi   a   posibilităţilor   create   cursanţilor.   Networking   Academy   oferă     cunoştinţe   complete,   necesare,   astfel   încât   cursanţii   să-­‐şi   dezvolte   competenţele   fundamentale   în   domeniul  IT&C  necesare  pentru  proiectarea,  construirea  şi  administrarea  reţelelor.     În   aceeaşi   manieră   a   nevoii   de   adaptare   a   comunicării   elev-­‐profesor   la   rigorile   secolului   nostru,  se  încadrează  şi   Academia  Oracle.  Firma  Oracle,  produsele  şi  serviciile  sale,  printre   care  Oracle  Database  -­‐considerată  de  unii  drept  baza  de  date  numărul  1  pe  plan  mondial-­‐   oferă   inovaţii   care   permit   organizaţiilor   să   se   adapteze   mai   repede.   Bazele   de   date   Oracle   rezolvă   exact   problemele   care   încetinesc   departamentele   IT.   Organizaţiile   pot   simplifica   infrastructura,   facilitând   unificarea   informaţiilor,   îmbunătăţind   performanţele,   ridicând   calitatea   serviciului.   Oracle   România   şi   MECTS   au   semnat   un   protocol,   care   creează   cadrul   unei   colaborări   între   cele   două   instituţii,   în   vederea   implementării   şi   dezvoltării   unor   programe   educaţionale   destinate   elevilor   şi   profesorilor   de   liceu   din   România.   În   baza                                                                                                                  
57

Conform Ordinului Ministerului Educaţiei Nr. 5794/29.10.2009 referitor la aprobarea metodologiilor de

recunoaştere şi echivalare a rezultatelor obţinute la examene cu recunoaştere europeana pentru certificarea competentelor digitale, se recunosc şi se echivalează cu proba de evaluare a competenţelor digitale - proba D) din cadrul examenului de bacalaureat, rezultatele obţinute la examenele ECDL, finalizate cu certificatul ECDL Start sau cu certificatul ECDL Complet.

 

193  

 

acestui   protocol,   compania   Oracle   România   îşi   afirmă   angajamentul   de   a   susţine   mediul   educaţional   şi   reformele   iniţiate   în   ultimii   ani   pentru   adoptarea   noilor   tehnologii   şi   a   metodelor  moderne  de  învăţare.  Programul  “Academia  Oracle”  pentru  licee  a  fost  lansat  în   România  în  anul  şcolar  2003-­‐2004.    Acordul  încheiat  între  Oracle  România  şi  MECTS  are  ca   obiectiv   completarea   programei   şcolare   pentru   clasa   a   XII-­‐a   cu   modulul   de   tehnologii   de   baze   de   date   “Database   Design   and   Programming   with   SQL”,   din   cadrul   programului   “Academia   Oracle   pentru   licee”.   Succesul   lecţiilor   desfăşurate   depinde   în   cea   mai   mare   măsură   de   metodele   selectate   de   profesor   in   vederea   predării   noilor   cunoştinţe   elevilor,   iar   Oracle   poate   face   diferenţa...   Pentru   a   afla   despre   oportunităţile   oferite   de   acest   tip   de   traning,   vă   recomand   articolul   doamnei   profesoare   Doina   Dincă58,   titular   la   un   colegiu   naţional  bucureştean.          

Adaptarea  cerinţelor  europene  la  potenţialul  şcolii  şi  la  cererea  comunităţii  din   care  face  parte  şcoala  
  Şcoala  românească  beneficiază  de  investiţii,  inegal  repartizate  şi  în  valuri,  care  nu-­‐i  asigură,   nici   pe   departe,   o   viteză   de   adaptare   corespunzătoare   cu   cererea   social-­‐economică.   Din   punct   de   vedere   cultural,   familia   şi   fiecare   persoană   se   cuplează   la   o   vatră   spirituală,   în   funcţie   de   constrângerile   şi   aportul   educaţional   al   comunităţii.   Biserica   rămâne   un   liant   naţional  mai  puternic  decât  orice  alt  element,  în  condiţiile  în  care,  al  doilea  pilon  –  armata  –   şi   al   treilea   –   elita   cultural-­‐educaţională   -­‐     sunt   bombardate   permanent   cu   cerinţe   contradictorii   din   partea   birocraţiei   guvernamentale   dominante,   indiferent   de   etapă.   Iar   bisericile   noastre   sunt   mai   adaptate   la   nou   decât   putem   crede   (www.patriarhia.ro,   www.bru.ro,  www.catholica.ro,  www.vatican.va).  De  la  sfaturi  despre  cotidian,  până  la  cele   mai   importante   date   din   calendarul   creştin,   găsim   informaţii   preţioase   şi   raportate   la   actualitate.  În  plus,  există  oportunităţi  de  cunoaştere  virtuală  a  bisericilor  şi  mănăstirilor,  la   care   se   adaugă   ofertele   avantajoase   de   vizitare   a   acestor   situri.   Ce   lipseşte   şcolilor   să   se   manifeste   ca   o   comunitate   coerent   articulată,   nu   fragmentată   pe   entităţi?   Lipseşte   …   comunitatea.   Nu   avem   nevoie   de   un   singur   portal,   de   o   singură   abordare,   ca   pe   timpul   comuniştilor,  ci  de  dorinţa  de  afiliere  şi  implicare.  Biserica  noastră  se  bazează  pe  ierarhie  şi   ascultare,   valori   care   nu   sunt   specifice   societăţii   civile.   Elevii   noştri   doresc   să   experimenteze   cât   mai   multe   oportunităţi,   la   adăpostul   unui   pseudonim   şi   al   unui   avatar,   care   exprimă   o   nevoie  (probabil  una  prezentată  la  începutul  cursului).  Didactic.ro  este  o  resursă  importantă,   care   nu   cere   înrolare,   cu   nume.prenume.org   şi   nici   nu   obligă   la   asumare   de   răspundere   pentru  ce  se  postează.  Practic,  este  o  sursă  de  materiale  didactice  din  care  pot  să  preiau  sau                                                                                                                  
58

http://tvsimpozioane.wikispaces.com/file/view/S1_18_DincaDM_TV2010.pdf

 

194  

 

pot   să   mă   inspir,   aşa   cum   fac   elevii   noştri   cu   e-­‐referate.ro   sau   alt   site   de   acest   tip.   Ce   lipseşte?   Spiritualitatea   locului.   Ca   să   înţeleg,   am   avut   nevoie   de   Mănăstirea   Oaşa,   un   loc   în   care   tinerii   călugări   filmează,   fotografiază,   postează,   dar   mai   ales   …   transmit   o   tradiţie   culturală   general   valabilă.   Mulţi   studenţi   şi   liceeni   de   pretutindeni   vin   acolo   pentru   un   alt   mod  de  interpretare  a  lumii,  unul  cu  direcţie  şi  sens.  Dacă  tinerii  noştri  se  duc  acolo,  nu  o  fac   formal,   ca   multe   alte   persoane   care   dau   şi   cer,   ci   pentru   că   vor   să   afle   o   altă   faţă   a   adevărului   despre   lume.   La   curs,   o   să   vedeţi   ce   legătură   există   între   Teoria   Unificării   Câmpurilor  şi  Biserica  Dintr-­‐un  Lemn  sau  lăzile  de  zestre  din  Vâlcea.     În   spaţiul   aceloraşi   strădanii,   trebuie   remarcat   efortul   profesorilor   şi   al   învăţătorilor   din   satele  româneşti,  care  au  creat  machete  sau  modele  mecanice  din  lemn  sau  alte  materiale,   pentru   ca   elevii   să   înveţe   să   folosească   tastatura,   apoi   i-­‐au   luat   şi   s-­‐au   dus,   pe   unde   s-­‐a   putut,  să  îi  înveţe  să  folosească  un  computer,  pentru  că  a  aşa  au  înţeles:    menirea  şcolii  este   să  dea  şanse  egale  fiecărui  copil  la  educaţie.     Avem   două   ipostaze:   una   comuncaţională   şi   alta   tehnică.   Este   cazul   să   lăsăm   bocitul   în   seama   profesionistelor   şi   să   înţelegem   că   ne   facem   un   serviciu   dacă   reuşim   să   folosim   telefonul   mobil   şi   computerul   să   comunicăm   cu   cei   din   jur.   Dacă   Radu   Beligan,   la   vârsta   dumnealui,  reuşeşte  să  facă  asta,  noi  nu  avem  nicio  scuză!     Ce   legătură   are   cu   spaţiul   european?   Documentele   oficiale   fac   referiri   la   dorinţa   de   a   conserva   şi   a   dezvolta   ce   avem   mai   valoros:   tradiţia   şi   creativitatea.   Iar   acestea   cer   promovare  şi  un  cadru  propice  de  manifestare,  inclusiv  în  spaţiul  virtual.        

Democraţia  Informaţiei  
Concepte  cheie  
 Reţele  de  calculatoare     Un   grup   de   calculatoare   şi   alte   dispozitive   conectate   împreună   se   constituie   într-­‐o   reţea,   iar   conceptul   de   conectare   a   unor   calculatoare   care   partajează   resurse   se   numeşte   lucru   în   reţea.  Metodele  de  conectare  sunt  în  continuă  dezvoltare  şi  deja  foarte  diverse,  începând  cu   tot  felul  de  cabluri  metalice  şi  de  fibră  optică,  chiar  submarine  şi  terminând  cu  legături  prin   unde  radio  cum  ar  fi  WLAN,  Wi-­‐Fi,  WiMAX  sau  Bluetooth,  prin  raze  infraroşii  ca  de  ex.  IrDA   sau   prin   intermediul   sateliţilor.   La   reţelele   moderne   de   telefonie,   radio,   televiziune,   informaţiile  de  transmis  sunt  mai  întâi  digitalizate  (transformate  în  date)  şi  apoi  transmise   195  

 

 

tot   prin   reţele   de   calculatoare   şi/sau   Internet,   deoarece   acestea   oferă   mari   avantaje   faţă   de   reţelele  analoage  tradiţionale  respective.     Deşi   nu   există   o   taxonomie   general   acceptată   în   care   pot   fi   încadrate   toate   reţelele   de   telecomunicaţii,  sunt  extrem  de  importante  două  criterii  :  tehnologia  de  transmisie  (precum   şi  mediul  de  transmisie)  şi  scara  la  care  operează  reţeaua59.  În  principal  există  două  tipuri  de   tehnologii   de   transmisie:   reţele   cu   difuzare   (au   un   singur   canal   de   comunicaţii   care   este   partajat   de   toate   echipamentele   din   reţea.   Fiecare   echipament   poate   trimite   mesaje   scurte,   pachete,  care  sunt  primite  de  celelalte  echipamente  din  reţea  şi  sunt  ghidate  de  un  câmp  de   adresă,   care   este   verificat,   la   recepţie,   de   către   destinatar),   reţele   punct-­‐la-­‐punct   (dispun   de   numeroase   conexiuni   între   perechi   de   echipamente   individuale;   în   cele   mai   multe   cazuri   sunt  posibile  trasee  multiple,  de  diferite  lungimi  şi,  de  aceea,  algoritmii  de  dirijare  joacă  un   rol  important).       Într-­‐o  reţea  există  mai  multe  tipuri  de  resurse  care  pot  fi  partajate  şi  anume:     a)   Resursele   fizice   reprezintă   posibilitatea   utilizării   in   comun,   de   mai   mulţi   utilizatori,   a   unităţilor   de   discuri,   imprimante,   scannere   etc.   Acest   lucru   înseamnă   că   se   poate   instala   oricare   dintre   unităţile   enumerate   mai   sus,   după   care   urmează   operaţiunile   de   partajare   (sharing).  In  urma  declarării  partajate  a  unui  echipament  (hard  disc,  CD-­‐ROM,  imprimanta,   etc.),  toate  calculatoarele  din  reţea  au  acces  la  acest  echipament.     b)   Resursele   logice   (programe)   ale   unui   calculator   se   referă,   de   fapt,   la   un   ansambl   de   programe   sistem   sau   de   aplicaţii.   Se   recomanda   ca   programele,   pe   care   le   folosesc   toţi   utilizatorii   din   reţea,   sa   fie   puse   pe   un   disc   partajabil.   In   acest   fel   nu   mai   este   nevoie   ca   fiecare   utilizator   sa   păstreze   o   copie   a   respectivelor   programe,   ce   se   utilizează   in   comun.   Avantajele  acestei  soluţii  sunt  costul  mai  mic  al  instalării  programelor  precum  şi  posibilităţi   rapide  de  actualizare  a  programelor.  Principalul  dezavantajul  constă  în  configurarea  dificilă  a   sistemului.     c)   Resursele   informaţionale   (baze   de   date,   fişiere).   Resursele   informaţionale   sunt   reprezentate  de  fişiere  de  date  sau  baze  de  date.       Pe  http://www.aplicatii-­‐automatizari.com/modele-­‐retea.html  există  o  prezentare,  mai  uşor   de   înţeles,   a   modelelor   de   reţea,   clasificate   în:   model   centralizat/descentralizat;     peer-­‐to-­‐ peer/client   server   (deşi,   în   funcţie   de   relaţiile   funcţionale   care   apar   între   elementele   unei   reţele,   există   Active   Networking   Architecture,  Client-­‐Server   Architecture  şi  Peer-­‐to-­‐peer   (workgroup)  Architecture).                                                                                                                    
59

http://facultate.regielive.ro/cursuri/calculatoare/protocoale-de-comunicatie-33193.html

 

196  

or sometimes Small Area Network.   care   mai   sunt   numite   şi   grupuri   de   lucru   (Workgroup’s   ).Desk Area Network.   Deoarece   retelele   peer-­‐to-­‐peer   sunt   in   general   mici. SAN .wikipedia.   Reţelele   peer-­‐to-­‐peer  sau  „reţele  între  egali“(în  acest  tip  de  reţea  toate  calculatoarele  sunt   tratate   la   fel).Wireless Local Area Network .png     61 LAN .wikipedia.   ceva   mai   nou. Server Area Network.       Internetul  şi  WWW     Termenii   Internet62  şi   internet63  provin  din  împreunarea  artificială  şi  parţială  a  două  cuvinte   englezeşti:  interconnected  =  interconectat  şi  network  =  reţea.   WAN   şi.       Reţelele   de   calculatoare   se   împart   după   extinderea   lor   în   următoarele   tipuri:   LAN.Wide Area Network .  fiind  destinată  aplicaţiilor  în  timp  real60.  Ethernet.   dacă   fiecare   calculator   are   placă   de   reţea   cuplată.   MAN.   atunci   nu   este   nevoie  nici  de  cabluri.  De  obicei.org 63      Termenul   „internet”   (scris   cu   minusculă)   desemnează   reţele   speciale   ce   interconectează   2   sau   197   mai   multe   reţele   autonome   aflate   la   mare   depărtare   unele   faţă   de   altele.   Ea   determină   şi   traseul   concret   pe   care   circulă   informaţia   în   reţea   "de   la   A   la   B".   topologia   Ring   (inel)   -­‐   permite  ca  toate  staţiile  conectate  să  aibă  drepturi  şi  funcţiuni  egale.  topologia   Star  (stea)  -­‐   oferă  o  viteză  mare  de  comunicaţie.org/wiki/Fişier:Network_topology.  cum  ar  fi  fibră  optică.Virtual Private Network 62 ro.   Reţelele   relativ   mici.   de   exemplu   cu   cel   mult   câteva   sute   de   calculatoare  în  aceeaşi  clădire  legate  între  ele  direct.Local Area Network . Controller Area Network. System Area Network.  o  reţea  peer-­‐to-­‐peer  este  formată  din  cel   mult   10   calculatoare. DAN . VPN .   crearea   unei   reţele   de   acest   gen   este   simplă. WLAN .   Un   exemplu   de   două   reţele   mari.   PAN. PAN Personal Area Network. MAN - Metropolitan Area Network.     .  Wireless  LAN  (din   engleză  şi  înseamnă  "fără  fir").     Topologia  (structura)  unei  reţele  rezultă  din  modul  de  conectare  a  elementelor  reţelei  între   ele.   Daca   este   creată   o  reţea  „wireless”.Campus Area Network.  Aveţi  nevoie  doar  de  adaptoare  wireless  şi  un  router  wireless.   prin   cablu.       Reţelele   de   calculatoare   pot   fi   clasificate   şi   după   tehnlogia   care   este   folosită   pentru   a   conecta  dispozitive  individuale  din  reţea.Storage Area Network.  „Internet”  (scris  cu  majusculă)                                                                                                                   60    http://ro.   la   un   distribuitor   (hub)   sau   router.   Principalele   tipuri   de   topologii   pentru   reţelele   LAN   sunt:   topologia   Bus   (înseamnă   magistrală)   -­‐   are   o   fiabilitate   sporită   şi   o   viteză   mare   de   transmisie.  se  numesc  Local  Area  Network  (LAN)61.  HomePNA  sau  Power  line. or sometimes Cluster Area Network .   acest   termen   desemnând  un  număr  mic  de  persoane. CAN . WAN .

  când   Department   of   Defense   sau   DoD   din   SUA   (Defence   Advanced   Research   Projects   Agency   -­‐   DARPA)   a   creat   prima   reţea   de   computere   interconectate  sub  numele  ARPAnet.   pot   fi   regăsite   cu  ajutorul  unui  URL.  care  a  contribuit  la  fenomenul  de  globalizare.  FTP.  el  oferă  utilizatorilor  săi  o  multitudine  de  informaţii  şi   servicii  precum  e-­‐mail.   Documentele.   O   altă   schimbare   radicală   s-­‐a   produs   când.   care   era   bazat   pe   o   interfaţă  grafică  (Windows).   National   Center   for   Supercomputing   Applications   (NCSA)   din   SUA   a   pus   la   dispoziţie   browserul   "Mosaic".  abreviat  WWW  sau  şi  www.  Reţelele  de  tip  internet  nu  trebuie  confundate  cu  super-­‐reţeaua  „Internet”.  care  descarcă  paginile  web  de  pe  un  server  web  şi  le  afişează  pe  un   terminal   „client”   la   utilizator.  Hipertextul  este  prelucrat  cu  un  ajutorul  unui  program  de  navigare  în   web  numit  „browser”.   WWW   este   numai   unul   din   numeroasele   servicii   şi   aplicaţii   informatice  disponibile  în  Internet.       Termenul  World  Wide  Web.  care  însă  este  uriaş.  În  1969  S.  transferul  de  fişiere  de  date  şi  informaţii  FTP.  Crocker  a  iniţiat  o  serie  de   „note   de   cercetare”   denumite   RFC   (Request   for   Comments).   când   Tim   Berners   Lee   de   la   Centrul   European   pentru   Fizica   Nucleară   din   Geneva   (CERN)   a   pus   bazele   dezvoltării   primului   prototip   al   World   Wide   Web   (WWW   sau   web).  care  în  engleză   înseamnă   „reţea   mondială”   respectiv   „reţea”.     Dezvoltarea   rapidă   a   Internetuluixiii   s-­‐a   datorat   faptului   că   accesul   la   documentaţia   protocoalelor  obligatorii  a  fost  şi  este  liber  şi  gratuit.   Azi   pe   glob   există   un   singur  Internet.  unele  dintre   ele  fiind  numai  contra  cost.  chat.   poşta  electronică  e-­‐mail.   în   1993.   imagini   şi   sunete   (aşa-­‐numitele   pagini   web).   interconectate   conform   protocoalelor   (regulilor)   de   comunicare   „Transmission   Control   Protocol”   şi   „Internet   Protocol”.   servicii   telefonie   şi   telefonie   cu   imagine   prin   Internet   de   tip   VoIP.   este   un   sistem   de   documente   şi   informaţii   de   tip   hipertext   legate   ele   între   ele   care   pot   fi   accesate   prin   reţeaua   mondială   de   Internet.  www.   Marea   schimbare   a   început   în   1989.   desemnează   o   reţea   mondială   unitară   de   calculatoare   şi   alte   aparate   cu   adrese   computerizate.  aplicaţii  video  şi   video   on   demand.   Precursorul   Internetului   datează   din   1965.   numerotate   cronologic   şi   devenite   cu   timpul   accesibile   gratuit   on-­‐line   (în   Internet).     198   .   numite   împreună   „stiva   TCP/IP”.  a   rezultat   din   extinderea   permanentă   a   acestei   reţele   iniţiale   Arpanet.       Super-­‐reţeaua  Internetxii  din  zilele  noastre.  Alte  servicii  sunt  de  exemplu:  afişarea  de  informaţii  mai   mult   sau   mai   puţin   statice   cu   formă   de   text.   posturi                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                           interconectate   printr-­‐un   internet   pentru   care   folosinţa   acestui   nume   este   justificată:   reţelele   SIPRNet   şi   FidoNet.   care   rezidează   în   diferite   locaţii   pe   diverse   calculatoare-­‐server.  Găzduire  web  (web  hosting)  şi  multe  altele.  numit  scurt  şi  web.

  lucru   pe   un   calculator   de   la   distanţă   prin   Internet.   Hotbot.  e-­‐commerce.   găsirea   unei   anumite   informaţii  nu  este  foarte  simplă.html   199   .com/internet-si-tehnologie/internet/ce-stie-internetul-despre-tine-1096412 Internet Applications 1 .     Cu   toate   ca   pe   Web   se   află   o   cantitate   foarte   mare   de   informaţii.  apoi  posta                                                                                                                   64 65 http://www.ziare.     -­‐  multi  -­‐  mecanism  (multi  engine)  -­‐  sunt  accesate  baze  de  date  prin  intermediul  mai  multor   mecanisme  de  căutare  în  paralel.   mai   sunt:   Bing.  grupuri  de  discuţii  pe  diverse  teme.   AoL.  astfel  că  putem  avea  la  dispoziţie   unul  din  următoarele  sisteme  de  căutare:     -­‐  arborescenta  -­‐  în  acest  caz  se  utilizează  subiectul  căutării  (domeniul).techtarget.   -­‐  mecanism  de  căutare  -­‐  în  acest  caz  este  accesată  o  bază  de  date  prin  utilizarea  unui  cuvânt   cheie  (keyword  search).   Webcrawler.   Recomandăm  şi  articolul  Ce  ştie  Internetul  despre  tine?64       Aplicaţii  Internet     Aplicaţiile   Internetului65   sunt   numeroase:   în   primul   rând   afişarea   de   informaţii   mai   mult   sau   mai  puţin  statice  cu  forma  de  text.  care  utilizează  ambele  metode  descrise  mai  sus.  Mecanismele  de  căutare  sunt  foarte  diverse.   Programele   care   realizează   căutarea   pe   Web   se   numesc   maşini/motoare   de   căutare   (search   engines.   limbajul   de   descriere  a  hipertextului  HTML.00.   AltaVista.  imagini  si  sunete  (aşa-­‐numitele  pagini  web).  sondaje  de  opinie.   Infoseek.   Lycos.  Opera.   Mozilla  Firefox  (provenit  din  Netscape  Navigator).   Yahoo   şi   Baidu.  sisteme  de  jocuri  etc.com/definitionsCategory/0.   worms.   Excite.   şi   anume:   protocolul   de   intercomunicaţie   HTTPxiv.   Exemple:   MS   Internet   Explorer.  Apple  Safari  ş.  Unele   dintre   soluţii   au   devenit   atât   de   populare.   toate   genurile   de   grafică   şi   muzică.  Pentru  a  facilita  găsirea  paginilor  care  pot  fi  utile.   de  radio  şi  televiziune  prin  Internet.  o  serie  de   cercetători  au  scris  programe  pentru  a  realiza  indexarea  Web  -­‐  ului  în  diferite  moduri.     -­‐  combinaţie  între  arborescent  şi  mecanism  de  căutare  -­‐  este  o  metoda  combinată  (directory   /  search  engine).   spiders.   încât   s-­‐au   transformat   în   soluţii   comerciale.289915.  răspândirea  ştirilor  prin   metode   RSS.99 of 812 terms àhttp://whatis.a.  serverul  de  web.  browserul.     Tim   Berners-­‐Lee   şi   echipa   sa   au   realizat   primele   versiuni   pentru   patru   componente   cheie   necesare   serviciului   web.   crawlers.sid9_tax1672.       Pentru   folosirea   tuturor   aplicaţiilor   din   web   este   nevoie   în   general   doar   de   un   singur   program   multifuncţional   numit   browser   (cuvânt   englez).   knowbots).   iar   în   afara   celor   foarte   cunoscute   ca   Google.   Ask.

 e-­‐commerce.  GUI)  foarte  atrăgătoare  din   punct   de   vedere     grafic.  bulletin  boards  sau   forumuri  de  discuţii. Apple Safari.   @ymail.   Pentru  Webul  social  există  următoarele  tipuri  de  aplicaţii:   Blog-­‐uri  –  jurnale  Web   Wiki-­‐uri  –  aplicaţii  Web  colaborative   Social  networks  –  comunităţi  de  interese.  Forumurile   on-­‐line  există  într-­‐o  varietate  de  forme:  newsgroup.   deschiderea   unei   sesiuni   de   lucru   de   la   distanta.   prescurtat   WWW.com67.  grupuri  de  discuţii.com.   O   adresă   de   e-­‐mail   are   forma   [utilizator]@[domeniu]. Avant Browser.   domeniile   @yahoo. Comodo Dragon.                                                                                                                   66 Microsoft Internet Explorer.     200   .  Zapak  Mail.m.   grupuri   de   discuţii   pe   teme   prestabilite.com.   deoarece   este   o   aplicaţie   multimedia   integrativă.com.   @msn.   de   obicei   prin   Internet. SrWare Iron. Opera.   Microsoft   (Hotmail).   mediu   pentru   răspândirea   ştirilor.  televiziune  prin  Internet. Maxthon Browser. Chromium.   jocuri   interactive   prin   reţea   ş.com.   Tot   „e-­‐mailuri”   („corespondenţe”.  @googlemail.  Uneori  pentru  e-­‐mail  se  mai  întrebuinţează  şi  denumirea   simplă   mail.  Inbox.  Yahoo!  Mail.d.about.   domeniile   @hotmail.com.   Cuvântul   provine   din   engleză   de   la   electronic  mail  -­‐  poştă  electronică.   telefonie  cu  imagine  prin  Internet. K-Meleon. Orca Browser.  domeniile  @gmail.  transferul  de  fişiere  de  date  si  informaţii.  cu  o  interfaţa  de  utilizator  (Graphic  User  Interface.htm  face  referire  la  topul  acestor  servicii:   Gmail.com.   Pentru   folosirea   tuturor   acestor   aplicaţii   din   Web   este   nevoie   în   general   doar   de   un   program   multi-­‐funcţional   numit   browser66.     Forumurile   on-­‐line   reprezintă   locurile   virtuale   de   întâlnire   pentru   schimburi   de   idei   ale   indivizilor  cu  interese  comune. Mozilla Firefox.[TLD].  Zoho.  Gawab.com. Google Chrome.     E-­‐mailul   sau   poşta   electronică   desemnează   sisteme   pentru   transmiterea   sau   primirea   de   mesaje.       Cei   mai   cunoscuţi   furnizori   de   servicii   e-­‐mail   sunt:   Yahoo!   (Yahoo!   Mail).  video  si  video  on  demand.   World   Wide   Web. ChromePlus 67    email.  iar  [TLD]  este  extensia  de  localizare   geografică  a  domeniului  (din  engleză  de  la  Top  Level  Domain).com.com/od/freeemailreviews/tp/free_email.  GMX  Mail.  sondări  de  opinie.  Windows  Live   Hotmail.   este   la   loc   de   vârf.  BigString.   unde   [domeniul]   este  adresa  sitului  web  care  acordă  serviciul  de  e-­‐mail.  dar  care  se  află  la  distanţe  mari  unii  de  ceilalţi.  (Opera)  @operamail.   „mesaje”)   se   numesc   şi   mesajele   individuale   trimise   prin   aceste   sisteme. Netscape Navigator.a.   electronica  e-­‐mail.  Lavabit.  chat.  FastMail  Free  Guest  Account.   mediu   pentru   toate   genurile   de   grafică   şi   muzică.  AIM  Mail.com.   Printre   ele.   deseori   numit   numai   Web.   practica   şi   simplu   de   folosit.   Google  (Gmail). SeaMonkey.

 video. hipertext.     În   dezvoltarea   web.   format   scalabil).   pentru                                                                                                                   68 Caracteristici ale unui Web social: Adnotări (tag-uri) definite de utilizatori tagging.  un  program  sau   un  grup  de  programe.   dar   acceptabile  în  raport  cu  plusurile  acumulate.   În   teorie.  audio.   Iniţial   dezvoltată   de   Macromedia.   Cometa   este   un   neologism   folosit   pentru   a   descrie   un   model   de   aplicaţie   web. folksonomies – Flickr.icio.   în   care   un   browser   solicită   o   pagină   întreagă   sau   bucăţi   de   date   pentru   a   actualiza   o   pagină   de   web.   fără   ca   browser-­‐ul  sa  solicite  în  mod  explicit.   animaţii   de   lungă   durată   uşor   de   realizat. del.   ce   foloseşte   limbajul   de   programare   Groovy   (care   la   rândul   său   se   bazează   pe   platforma   Java).   care   utilizează   mai   multe   tehnici   de   realizare   a   acestei   interacţiuni.  adrese  Web  …68     Adobe  Flash  sau  mai  pe  scurt  Flash  este  o  aplicaţie  utilizată  pentru  dezvoltarea  obiectelor-­‐ applet  de  tip  Flash  disponibile  în  cadrul  unor  pagini  WEB.   veţi   putea   creşte   dinamismul   unei   pagini   şi   facilitaţi   interacţiunea   cu   utilizatorul.  notiţe.   de   exemplu   multe   platforme   oferă   biblioteci   pentru   accesul   la   baze   de   date.   Adobe   Flash   are   şi   dezavantajexv.  nu  necesită  cunoştinţe  de  HTML.   transferabil   ca   flux   de   date. Participare. utilizatorii adaugă valoare resurselor.   oferindu-­‐se   funcţionalitate/experienţă  nouă.us. Schimbarea relaţiilor de încredere/colaborare reţele sociale.   editoare   puternice   şi   lucrul   facil.   în   care   este   permis   ca   un   server   web   să   trimită   date   unui   browser.   Partajarea  conţinutului  –  imagini.  Prin  intermediul  obiectelor  flash. nu doar publicare a datelor blogging.   aplicaţiile   Cometa  utilizează  de  obicei  Ajax  pentru  a  detecta  noi  informaţii  pe  server.   abordarea   Cometa   diferă   de   modelul   original   al   aplicaţiilor   web. identificare globală – OpenID.   O  platformă  pentru  dezvoltarea  de  aplicaţii  web  este  un  grup  de  biblioteci.  Prin   folosirea   unei   platforme   se   încearcă   eliminarea   unor   activităţi   recurente   şi   comune.   uşurinţa   îmbinării   elementelor   grafice   cu   scriptul.   aplicaţia   Flash   a   fost   preluată   de   către   Adobe©   odată   cu   achiziţionarea   companiei   sus   amintite.   În   practică.   Mash-­‐ups   –   combinarea   conţinutului   din   mai   multe   surse.   Podcast-­‐uri  –  streaming  Web  la  cerere. Inteligenţă colectivă & încredere radicală management colectiv al conţinutului – Wikipedia.     Grails  este  o  platformă  liberă  şi  cu  sursa  deschisă  pentru  dezvoltarea  aplicaţiilor  de  Internet. Interacţiune bogată cu utilizatorul interactivitate Web similară celei convenţionale.  Comet  este  un  termen-­‐umbrelă(o  denumire  generală).  XHTML:  în  cazul  în  care  vă  hotărâţi  să  realizaţi   un   întreg   site   în   Flash.   se   pot   adăuga   interfeţei   elemente   multimedia.  care  ajută  programatorii  în  dezvoltarea  rapidă  a  acestor  aplicaţii. noi aspecte de interes   201   .   independenţa   de   platformă   (browser/sistem   de   operare).   Avantajele   utilizării   Flash   sunt:   elemente   grafice   vectoriale(dimensiuni   mici.

apache.  să  alegeţi  un  design  adecvat(Page  Type.   Exista  implementări  pentru  majoritatea  programelor  cu  care  se  creează  aplicaţii  web:  Java.html-edit.  Python.   puteţi   să   vă   editaţi   singuri   paginile.  să  le  mutaţi.  JavaScript.agilitycms.   În   general.  Theme).  Perl.  pentru  managementul  sesiunilor  şi  ajută  la  refolosirea  codului.  să  le  ştergeţi  sau  să   folosiţi  facilităţile  ScapBook70.   implementarea  design-­‐ului.org/.   Scopul   este   de   a   reduce   sau   elimina   intervenţia   programatorilor   la   editarea  şi  administrarea  siturilor  lor.   în   special   a   siturilor   web.  Ruby.                                                                                                                   69   Exemple: http://www.concrete5. http://lenya.aspx. http://www.  manager  de  semne  de  carte  etc.   precum   FontPage   sau   Dreamweaver   prin   faptul  că  un  CMS  permite  utilizatorilor  fără  cunoştinţe  tehnice  să  facă  schimbări  în  site  cu   training  puţin  sau  deloc.   cum   ar   fi   imagini   şi   resurse   multimedia.   Un  sistem  de  administrare  a  conţinutului  sau  CMS  (în  engleză  Content  Management  System)   este  un  sistem  software  creat  pentru  automatizarea  cât  mai  deplină  a  gestiunii  conţinutului.NET.  Coldfusion.  Un  CMS69  este  uşor  de  folosit  şi  permite  utilizatorilor  autorizaţi  să   administreze   un  site   web.  listă  cu  probleme  de  rezolvat.  CMS-­‐ul  facilitează  organizarea. http://www.       Un   CMS   web   diferă   de   alte   creatoare   de   situri.     202   .   Un   "CMS   web"   este   un   CMS   cu   facilităţi   adiţionale  pentru  uşurarea  publicării  de  conţinut  pe  diversele  situri.com/home.   după   ce   vă   faceţi   cont.org/. Modx 70    ScrapBook  este  o   bază   de   date   nestructurată   care   poate   stoca   orice   date   în   formă   de   text.org/.org/.  controlul  şi  publicarea   de   documente   sau   alt   tip   de   conţinut.   Php.  C#  şi  VB.   Acesta   poate  fi  utilizat  ca  agendă.   Un   CMS   facilitează   adesea   crearea   in   comun   de   documente. http://bricolagecms.

  dar   şi   de   rezultatul   acestui   proces   (volum.   energiei   şi   informaţiei.   Descrierea.  academicianul  Mihai  Drăgănescu  face  o  descriere  originală  a  structurii  unui  Univers   complet   (raţional   şi   iraţional).  de  valorizare  individuală  şi  de  grup     Termenul  "informaţie"  este  legat  şi  de  un  proces  informaţional  (succesiunea  acţiunilor  prin   care   se   informează).”   Există   o   creştere   exponenţială.   susţinea   ideea   că   informaţia   este   „o   expresie   a   organizării   energiei   şi   materiei   în   evoluţia   Universului.   în   lucrarea   amintită.  care  va  deveni  principalul  suport  fizic  pentru  procesareea  informaţiei.   considera   că   următorii   vectori   tehnologici  sunt  de  avut  în  vedere  pentru  societatea  cunoaşterii:     Internet   dezvoltat.  a  fiecărui  domiciliu  şi  a  fiecărui  cetăţean.  dar   şi   pentru   multe   alte   funcţii.   nu   numai   ale   societăţii   cunoaşterii   dar   şi     ale   societăţii   conştiinţei.   trecerea   de   la   protocolul   de   comunicaţie   IP4   la   protocolul   IP6.     Tehnologia  cărţii  electronice.  care  sunt  de  fapt  sisteme  expert  cu  inteligenţă  artificială.  (1990  -­‐  Information  And  The  Internal  Structure  Of  The  Universe).   De   asemenea   informaţia   a   început   să   fie   considerată   ca   factor   ontologic  primordial.   nu   se   bazează   pe   rezultate   obiective   ale   astrofizicii.     Agenţi  inteligenţi.     Nanoelectronica.  folosiţi  pentru   ‘mineritul’   datelor   (data   mining)   şi   chiar   pentru   descoperiri   formale   de   natura   cunoaşterii   (knowledge   discovery).   varietatea   de   informaţii   obţinute)   precum   şi   de   unele   fenomene   specifice   (fenomenul   informaţional.     203     .  dar  şi  prin  CD-­‐uri.   dar   se   remarcă   prin   faptul   că   este   coerentă   cu   ştiinţa   modernă   şi   permite   explicarea   a   numeroase   contradicţii   cu   care   se   confruntă  filosofia  ştiinţei  (1996  -­‐  L'Universalité  ontologique  de  l'information  ).  împreună  cu  materia  şi  energia.   explozia   informaţională   etc.  ce  stă  la  originea  universului.   utilizarea   de   benzi   de   transmisie   până   la   cele   mai   largi   posibile.   biologul   şi   fizicianul   Tom   Stonier.   în   spirală  a  informaţiei:  „complexitatea  utilizează  complexitatea  anterioară  pentru  a  se  înălţa   din   nou   până   la   cel   mai   înalt   nivel   de   complexitate.  care  este  altceva  decât  cartea  pe  Internet.   Mediu  înconjurător  inteligent  pentru  activitatea  şi  viaţa  omului.        Informaţia  –  resursă  de  cunoaştere.).  economică.  deşi  difuzarea  ei  se   bazează  în  special  pe  Internet.   În   1990.   prin   extensiune   geografică.   agenţii   inteligenţi   vor   fi   utilizaţi   pentru   mulţi   dintre   vectorii   funcţionali  ai  societăţii  cunoaşterii.   Oamenii   sunt   expresia   evoluţiei   naturale   a   organizării   materiei.     Academicianul   Mihai   Drăgănescu.   În  1996.   nefiind   decât   un   ansamblu   de   ipoteze   coerente.   cuprinderea  fiecărei  instituţii  în  reţea.   construind   astfel   informaţia   până   la   infinit”.

 În  acelaşi  timp.   Preocuparea  socială  privind  administrarea  resurselor  informaţionale  s-­‐a  extins  în  domeniul   tradiţional   al   bibliotecilor   şi   al   arhivelor   şi   a   cuprins   şi   informaţia   organizatorică.   Unitatea   de   măsură   elementară   a   cantităţii   de   informaţie  este   1  bit.  atât  sintactic  cât  şi  semantic.  transportabilitatea  cu  o  viteză  foarte  mare.   Shannon   a   evidenţiat   latura   obiectivă.   transformându-­‐le   în   ceea   ce   a   căpătat   numele   de   managementul  resurselor  informaţionale.     Odată   cu   dezvoltarea   industriei   Internetului.  informaţia  este   un   termen   matematic.   rata   de   reproducere   a   informaţiei   este   mai   mare   decât   rata   de   consum   şi   informaţia   nu   suferă   schimbări   în   cadrul   tranzacţiilor   (poate   fi   numai   partajată.  informaţia  este  practic  nelimitată.   energia   sau   altă   mărime   fizică.   Această   caracteristică   provine  din  faptul  că  informaţia.  ca  resursă  economică  difuzează  natural  (se  poate  propaga   singură).   stau   la   baza   remodelării   unor   industrii   sociale   (cum   ar   fi   cercetarea.com.  Calitatea   ei  de  a  se  substitui  altor  resurse  economice.   byte).  aici  putându-­‐se  găsi  practic  orice  tip  de   videoclipuri.  având  limite   aparente   impuse   doar   de   timp   şi   de   capabilitatea   cognitivă   umană.   De   exemplu.  poate  cuprinde.   ce   desemnează   o   mărime   ce   poate   fi   măsurată   şi   tratată   matematic   la   fel   ca   masa.     Spre  deosebire  de  alte  resurse  economice.   abstract.   Termenul   este   legat   de   ideea   intuitivă   de   previzibilitate   şi   de   alegere.   comerţul)   şi   chiar   a   politicii.   Mai   mult   decât   atât.   se   află   un   număr   imens   de   informaţii   de   natură   diferită.   scurte   prezentări   ale   unor   produse   sau   servicii.   cărţi   (audiobooks).   Claude   Shannon.   muzică   şi   multe   altele.  informaţia  este  compresibilă.     În   Internet.   a   dat   un   sens   nou   termenului   "informaţie":   Dacă   un   mesaj   e   are   probabilitatea  de  apariţie   pe.  La  el.  nume  care  provine   de  la  cuvântul  engl.  aspectul  cantitativ  al  informaţiei.  Un  calculator  personal.  considerată  complet  independentă  de  emiţător   şi  receptor.   activitatea   editorială.  în  memoria  sa  rapidă  de   lucru.   audio-­‐learning   cu   ajutorul   audiobooks.   ştiri   on-­‐line.   educaţia.   biţi.   instituţională   şi   guvernamentală.  ca  o  reflectare  naturală  a  structurii  şi  ordonării  lumii  reale.   au   apărut   şi   activităţi   conexe   care   oferă   o   alternativă   sau   chiar   posibilitatea   de   a   avea   acces   la   informaţie:   e-­‐learning.   folosită   în   comun).  se  calculează  cu   formula  I  =  logα(1/pe)  =  -­‐logα(pe)  Dacă  pentru  baza  logaritmului  „α”  se  alege  cifra  „2”.  Această  adresă  este  în  acelaşi  timp  şi  un  site  web  de  exprimare  liberă.  atunci   informaţia   se   măsoară   în   cifre   binare   sau   mai   scurt.   în   lucrarea   sa   publicată   în   1948   „A   Mathematical   Theory   of   Communications”.  cantităţi  de  informaţie  de  ordinul  multor  gigabaiţi  (miliarde  de  baiţi).  informaţia  asociată  mesajului  e.   ca   aplicaţie   a   Internetului   a   apărut   întreaga   204     .   jocuri   etc.  notată  cu  I.   publicitate.  şi   abilitatea   ei   de   a   da   un   avantaj   celui   ce   o   deţine.youtube.   videoclipuri.   o   adresă   web   (adresă   Internet)  foarte  cunoscută  este  www.  O  grupare  de  8  biţi  formează   un  octet  (sau  1  bait.   precum   ar   fi   filme.

 furnizori  de  servicii    Internet)  este  formată  prin   interconectarea   routerelor73   din   diverse   oraşe   pe   care   le   deserveşte   compania.  sincronizarea  dintre  emiţător  şi   receptor.  SSL.   protocolul   formalizează   interacţiunea   prin   standardizarea  folosirii  unui  canal  de  comunicaţie.   ca   de   exemplu   pe   aşa-­‐numitele   "protocoale  de  comunicaţie"71.  prin  care  ofertanţii  de  mărfuri  şi  servicii   dispun   de   o   piaţă   de   desfacere   enormă. 72    Toate   regulile.  HTTP.  detectarea  şi  corectarea  erorilor  de  transmisie.  după  aceea.  Internetul  a  devenit  şi  un  important  mediu   de  afaceri.   Transmission   Control   Protocol   (TCP)   şi   User   Datagram   Protocol   (UDP).  utilizând  tehnicile  GSM  sau  UMTS.   însă.  WAP  şi  SIP.   care   asigură   inter-­‐ operabilitatea  între  orice  două  calculatoare  sau  aparate  inteligente  care  le  implementează.  care.   luate   împreună. Treaba oricărui router a fost dintotdeauna   205   .  nu  ar  fi  avut  niciodată  posibilitatea  de  a   se  adresa  unor  clienţi  la  scară  planetară.  FTP.   Acesta   a   oferit   acces   la   o   piaţă   globală   multor   întreprinderi  mici  şi  mijlocii.   branşă  numită  e-­‐commerce  -­‐  comerţul  electronic.   73 Ruter/router .  formatarea  şi  codificarea  datelor.       Avantajele  şi  riscurile  conectări/interconectării     Dintre  metodele  de  cuplare  fizică  a  unui  calculator  sau  aparat  inteligent  (smart)  la  Internet.  Telnet.  SLIP.  SSH.     Reţeaua  regională  a  ISP-­‐ului  (Internet  Service  Provider.  POP3.  poate  conţine  înţelegeri  asupra   metodelor  folosite  pentru:  iniţierea  şi  terminarea  schimburilor  de  date.   Aceste   trei   reprezintă.  de  la  un   telefon  mobil  (smartphone)  sau  de  la  un  calculator  portabil  (de    ex.   formarea   unui   anumit   număr  de  telefon  -­‐linie  de  telefon  dedicată  /  închiriată  unui  singur  utilizator  sau  unei  singure   firme-­‐.   Protocoalele   fundamentale   ale   Internetului.  SMTP.  fără  aportul  său.   sunt   Internet   Protocol   (IP).  care  mai  include  şi  protocoale  de  control  şi  aplicative.  Internetul  este  susţinut  şi  întreţinut  de  o  mulţime  de  firme  comerciale.  IMAP.  Protocolul.  utilizând  tehnicile  WLAN  sau  Wi-­‐Fi.  cum  ar  fi:  DNS.  El   se   bazează   pe   specificaţii   tehnice   foarte   detaliate.   poartă   denumirea   de   protocol.  Astfel.  LDAP.   doar   o   parte   din   nivelul   de   bază   al   sistemului   de   protocoale  Internet.   formatele   si   procedurile   care   au   fost   stabilite   intre   emiţător   şi   receptor.     În  ziua  de  astăzi.  legătură  prin  radio.  care  descriu  toate  regulile  şi  protocoalele72  de  transmitere  a   datelor   în   această   reţea.   PPP.   Dacă                                                                                                                   71 Un protocol de comunicaţie este un set de reguli si formate (semantice si sintactice) prin care se reglementează schimbul de informaţii între doua entităţi aflate în acelaşi sistem sau în sisteme diferite.   Într-­‐un   fel.  ICMP.  legătură  prin  radio.  HTTPS.  notebook  sau  netbook)   la  antena  celulară  terestră.   amintim:   un   modem   şi   o   linie   de   telefon   şi   legătură   telefonică   fixă.un dispozitiv hardware sau software care conectează două sau mai multe reţele de calculatoare bazate pe "comutarea de pachete" (packet switching).

au metode de detecţie a încercărilor de a intercepta convorbirile între telefoane IP.   grupurilor.   Campaniile   de   informare  din  România  sunt  cu  efect  limitat.     206   . ci implementează protocoale avansate. care le permit monitorizarea calităţii convorbirilor de telefonie IP.  cu  bandă  largă  de   transfer.   acces   prin   reţele   de   telefonie   mobilă   celulară.   pachetul   este   destinat   unui   calculator-­‐gazdă   deservit   direct   de   către   reţeaua   ISP.   Astfel.  companii  cum  ar  fi  AT&T  sau  SPRINT.   În   partea   superioară   a   acestei   ierarhii. au posibilitatea să identifice aparatele conectate pentru a le oferi acces numai la resursele de reţea la care au drept de acces 74    acces  prin  reţeaua  de  telefon  fixă.  De  multe  ori.  Aceştia   răspund  de  backbone-­‐uri  mari  cu  mii  de  rutere  conectate  prin  fibră  optică.   pachetul   va  fi  livrat  direct  lui.   La   acestea  se  mai  adaugă  şi  pericolul  manipulării  minorilor  de  către  persoane  care  se  ocupă  de   traficul   de   carne   vie   sau   de   persoane   care   profită   de   naivitatea   celor   mici.   şira   spinării.   Pentru   a   permite   pachetelor  să  treacă  dintr-­‐un  backbone  în  altul.  Dar  interzicerea  nu  este  o  opţiune  de  durată.   Instrumentele  de  colaborare  facilitează  munca  în  echipă  între  indivizi  ce  nu  se  află  în  aceeaşi                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                           căutarea celei mai scurte căi între 2 puncte.   acces   prin   reţeaua   de   cablu  de  TV.  măcar  în  gimnaziu.   pornografie.   China.     În   domeniul   securităţii   individuale.  acces  printr-­‐un   controler   de   comunicaţii   dedicat.   obligatoriu.  părinţii  sunt  mai  neinformaţi  decât  copiii.   cenzurează   sau   restricţionează   populaţiei   lor   accesul   la   Internet   în   diverse   domenii:   politică.  pentru  că  TIC  nu  se  predă.  acces  printr-­‐o  cartelă  de  tip  NIC  şi  un  router.   Accesul   simplu   şi   ieftin   la   Internet   are   şi   o   consecinţă   negativă:   nimeni   nu   poate   garanta   corectitudinea   utilizatorilor.   iar   în   informatică   înseamnă   structura   de   bază   pentru   interconectarea   reţelelor.   de   exemplu   Coreea   de   Nord.   în   general.  Altfel  el  este  predat  mai  departe  operatorului  (firmei)  care  furnizează   companiei   ISP   servicii   de   comunicare   prin   backbone-­‐ul   reţelei.   Dacă   un   pachet   trimis   în   backbone   este   destinat   unui   ISP   sau   unei   companii   deservite   de   aceeaşi   coloană.   care   se   află   în   competiţie   între   ele   pentru   câştigarea   de   clienţi.  acestea  sunt  conectate  în  NAP-­‐uri  (Network   Access  Point).   Anumite   state   de   pe   glob   interzic.   care   încep   cu   spionarea   (invizibilă)   a   activităţii   unui   utilizator   şi   se   termină   cu   furtul   din   contul   bancar   al   persoanelor   care   nu   se   pricep   cum   să   se   apere.   el   este   transmis   celui   mai   apropiat   router. sunt capabile să funcţioneze ca punct central în reţele wireless.   există   deja   o   gamă   largă   de   programe   dăunătoare.   create   de   rău-­‐voitori.   cooperează   în   realizarea   de   conectări   private   şi   întreţinerea   Internetului74.   În   engleză   backbone   înseamnă.   se   găsesc   operatorii   principali  de  la  nivelul  backbone-­‐ului  reţelei. în timp ce un swich asigurară nu doar o anume calitate a conexiunii.   un   rol   important   revine   comunităţilor.   religie.       Unul   dintre   paradoxurile   Internet-­‐ului   este   acela   că   ISP-­‐urile. în funcţie de tipul de protocol.

 

locaţie   geografică   la   un   moment   dat.   Acestea   permit   participanţilor   să   împărtăşească   idei,   concepte  şi  opinii,  dar  şi  sentimente,  atitudini  şi  stări  de  spirit.  Instrumentele  de  colaborare   sunt   esenţiale   pentru   mediul   eLearning   pentru   că   reprezintă   mediul   de   comunicare   şi   colaborare   între   toţi   actorii   implicaţi   în   procesul   educaţional   –   prin   intermediul   instrumentelor   online   care   permit   comunicarea   sincronă   şi   asincronă   chat,   forum,   email,   liste   de   discuţii   etc.)   între   profesori,   studenţi,   administratori,   secretariate,   experţi   externi,   evaluatori  etc75     Mihai   Drăgănescu   în   lucrarea   Societatea   informaţională   şi   a   cunoaşterii.   Vectorii   societăţii   cunoaşterii76   consideră   că   „Având   în   vedere   rolul   pe   care   Internetul   îl   are   în   prezent   în   societate,  vulnerabilitatea  Internetului  devine  direct  o  vulnerabilitate    nouă  şi  importantă  a   societăţii  umane.  Trebuie  luate  măsuri  tehnice  de  protecţie  şi  la  o  anumită  supraveghere  a   Internetului,   atât   la   nivel   de   stat,   cât   şi   internaţional.   De   asemenea,   organizaţia   internaţională   de   poliţie   INTERPOL   trece   la   o   serie   de   acţiuni   împotriva   crimei   cibernetice   (cybercrime),   considerând   că   virusurile   informatice   constituie   o   ameninţare   reală.   Reuniunea   G8   a   ţărilor   industrializate   de   la   Tokyo   a   luat   în   discuţie   un   plan   de   acţiune   împotriva   crimelor   din   domeniul   tehnologiei   înalte.   Probleme   de   securitate   pentru   toţi   participanţii   la   Internet   se   rezolvă   în   mod   normal   prin   semnătura   digitală   şi   certificate   digitale  de  autenticitate.”   Recomandăm  şi  articolul  http://www.interconnect.ro/resurse/ghidul-­‐utilizatoruluixvi.  

      Comunicarea  tinerilor  vs/&  formalismul  adulţilor  
    Mai  ţineţi  minte  perioada  copilăriei,  când  eraţi  admonestaţi  că  răspundeţi  neîntrebat,  că  „nu   aţi  ridicat  două  degete”  ca  melcul?  Frustrare!  Eraţi  concentraţi  pe  conţinut,  pe  ce  aveaţi  de   spus  şi  nu  pe  setul  de  reguli  impus.  Apoi,  dezamăgirea  era  şi  mai  mare  când  un  alt  copil,  care   nu  avea  un  răspuns  mai  bun,  era  lăudat,  pentru  că  a  respectat  regulile.  Generaţia  mea  a  fost   educată  să-­‐şi  aştepte  rândul.     Conţinuturile   comunicării   sunt   ambalate   în   forme,   unele   rigide,   care   ţin   mai   multe   de   etichetă   şi,   de   multe   ori,   sunt   o   pacoste   pentru   cei   care   au   ceva   urgent   de   comunicat.                                                                                                                  
75

4 Segrave, S., Holt, D., “Contempory Learning Environments: Designing e-learning for education in

the professions”, în Distance Education, Vol. 24(1), pp. 7-24, 2003
76

http://

www.scribd.com/doc

/10323205/

Mihai-Draganescu-Societatea-Informationala-si-a-

Cunoasterii-Vectorii-Societatii-Cunoasterii

 

207  

 

Atitudinea   tinerilor   seamănă   cu   reacţia   faimosului   realizator   Mircea   Badea,   care   avea   cămaşă  şi  costum,  pentru  „a  da  bine  pe  sticlă”,  deloc  asortate  cu  pantalonii  scurţi,  lejeri(care   nu  se  vedeau,  dar  care  îl  făceau  să  se  simtă  în  largul  lui).  Discuţiile  celor  tineri,  pe  mess,  sunt   „lejere”  din  punct  de  vedere  gramatical,  dar  nu  lipsite  de  consistenţă,  în  mare  parte.  Nu  mai   contează   nici   că   unele   cuvinte   sunt   stâlcite,   nici   că   se   discută   în   româno-­‐americana   dâmboviţeană,   stare   care   ar   duce   în   pragul   infarctului   orice   cadru   didactic,   dacă   evenimentul  s-­‐ar  petrece  într-­‐o  sală  de  clasă.  Ce  contează?  Reacţia  aşteptată  în  timp  minim.   Formulele   de   iniţiere   a   dialogului   sunt   scurte,   mesajele   sunt   păgubite   de   multe   vocale,   emoţiile  sunt  redate  prin  imagini    sau  prin  animaţii,  iar  mania  semnului  exclamării  -­‐trântit  în   şiruri   lungi-­‐   este   înlocuită   cu   „   :))))   ”,   semn   de   mare   amuzament,   deşi   exist   ă   varianta   economică  „  =))  ”.   Ca   şi   acum   o   jumătate   de   secol,   există   supliciul   formei,   mai   ales   în   mediul   academic,   economic   sau   religios.   Documentele   trebuie   să   fie   formulate   precis,   să   includă   un   antet   cât   mai   sugestiv,   formule   de   salut/încheiere   adecvate,   conţinut   construit   în   jurul   unor   formulări   şi   termeni   adaptaţi   destinatarului   şi   organizaţiei,   totul   bine   cântărit,   fără   risipă   de   cuvinte,  datat,  semnat  şi  parafat.   Microsoft  a  venit  în  sprijinul  acestui  tip  de  formalism  şi  a  creat    Autotext.  Cine  doreşte  mai   mult,  foloseşte  setul  de  şabloane  dezvoltat  de  Microsoft  sau  de  organizaţie.     Fluxul   documentelor   suportă   şi   alte   canoane,   care   încetinesc   comunicarea   şi   te   aduc   la   disperare  când  observi  că,  pentru  o  singură  aprobare,  ai  pierdut  mult  timp  şi  se  prăpădeşte   multă   hârtie.   Chiar   şi   când   acestea   iau   aspect   de   formular   electronic,   completarea   este   anevoioasă,  iar  unele  persoane  au  nevoie  de  dicţionar  să  înţeleagă  cum  trebuie  completat   un  anumit  câmp.     Tinerii   au   interesele   lor   de   cunoaştere   şi   de   socializare.   Când   acestea   o   cer,   pot   fi   chiar   protocolari,   însă,   în   majoritatea   cazurilor,   ei   se   află   în   criză   timp,   trebuie   să   se   orienteze   rapid  în  noianul  de  tutoriale  şi  referate,  să  absoarbă  cât  mai  multă  informaţie  transformabilă   în   cunoaştere/competenţe,   iar   formalismul   ar   consuma   timp   util.   În   general,   desktopul   unui   programator   este   plin   de   ferestre   cu   tutoriale,   în   timp   ce   acesta   lucrează   la   un   proiect   208  

 

 

individual   sau   comun,   trage   cu   ochiul   la   ce   se   discută   pe   mess   şi   ascultă   muzică.   Ca   să   accesezi  o  astfel  de  persoană,  ori  eşti  inclus  în  grupul  lui  de  discuţii,  ori  trimiţi  mesaje  (pe   care  le  ignoră)  sau  faci  o  cerere  scrisă  pe  care  o  lipeşti  pe  frigider.   Ţin  minte  discuţia  dintre  doi  foşti  elevi,  dornici  să  muncească  vara,  la  o  firmă.    Erau  sideraţi   că   trebuie   să   scrie   un   CV   în   format   european,   când   ei   nu   terminaseră,   încă   liceul,   iar   experienţa  lor  de  muncă  era  nulă:  „Eu  am  cerut  de  muncă,  nu  un  formular  în  care  să  scriu  că   m-­‐am  născut,  am  învăţat  şi  am  ascultat  muzică…”.  Pentru  asta,  nu  au  mai  împărţit  pliante!  

    Modificarea  sensului  de  „distanţă”  în  spaţiul  virtual    
Chat-­‐ul,   alături   de   mesageria   instantanee   (instant   messaging)   reprezintă   instrumente   de   colaborare   ce   presupun   comunicarea   sincronă.   Sistemele   de   mesagerie   instantanee   (chat   însemnând  „sporovăială,  taifas,  discuţie”)  sunt  sisteme  care  asigură  schimbul  instantaneu  de   mesaje   de   tip   text   cu   una   sau   chiar   mai   multe   persoane   sau   calculatoare   deodată,   interconectate  de  obicei  prin  intermediul  Internetului.  Contrar  curierului  electronic  e-­‐mail,   acest   mijloc   de   comunicare   afişează   mesajele   aproape   instantaneu,   permiţând   astfel   un   dialog  interactiv  (în  scris).  Acestea  sunt  caracterizate  prin  schimburi  instantanee  de  mesaje   scrise   sau   imagini.   Conversaţia   în   sistem   chat   implică   participanţi   ce   utilizează   software   client   specializat   (clienţi   chat)   pentru   a   schimba   mesaje   text,   icon-­‐uri   şi/sau   fişiere   audio-­‐ video.   Textul   scris   de   fiecare   participant   este   identificat   prin   numele   (sau   pseudonimul)   acestuia  amplasat,  de  regulă,  la  începutul  frazei,  cu  caractere  distincte.  La  ora  actuală  chatul   este   realizat   ori   direct   pe   browser,   ori   cu   ajutorul   unui   program   sau   protocol   special   cum   ar   fi  de  exemplu  AOL  Instant  Messenger  (AIM),  Google  Talk,  ICQ  (OSCAR),  Internet  Relay  Chat   (IRC),  Jabber  (XMPP),  Windows  Live  Messenger,  Yahoo  Messenger.     Marile   firme   au   observat   la   timp   că   tipul   acesta   de   comunicare,   bazat   de   text,   nu   este   suficient,   aşa   că   au   semnat   contracte   de   preluare   sau   colaborare,   cu   firme   care   asigură   videocalling.   Astfel,   în   iulie   2011,   Reuters   ne   informa   că   Facebook   va   integra   serviciul   de   videoconferinta   oferit   de   Skype77   în   pachetul   de   servicii   pe   care   îl   oferă   reţeaua   de   socializare.   Aceasta   mutare   are   ca   scop   mărirea   rolului   pe   care   Facebook   îl   joaca   în                                                                                                                  
77

Skype este un cuvânt artificial care desemnează un software gratuit, care permite utilizatorilor să

efectueze convorbiri telefonice cu video prin Internet, utilizând tehnici de tip Voice over IP (VoIP). Apelurile spre alţi utilizatori Skype sunt gratuite, indiferent de oraşele şi ţările de unde se vorbeşte. Calitatea acustica&video a convorbirii este, de obicei, foarte bună. Funcţionalităţi adiţionale gratuite: telefonie video, mesagerie instantă de tip chat, transfer de fişiere, conferinţe telefonice şi conferinţe video.

http://www.skype.com/intl/en-us/features/allfeatures/video-call/

 

209  

 

comunicare   dintre   oameni.   În   august   2011,   WebNews   îşi   informa   cititorii   despre   o   înţelegere  anunţată  de  Mark  Zuckerberg  (fondatorul  Facebook):  „Aceasta  este  un  nou  pas  în   colaborarea  dintre  Facebook  si   Microsoft,  compania  Skype  fiind  achiziţionată  de  Microsoft,   pentru   8,5   miliarde   de   dolari.”.   Zuckerberg   susţinea   că   Facebook   are   aproximativ   750   de   milioane   de   utilizatori   şi   că   introducerea   noului   serviciu   ar   însemna   o   creştere   semnificativa   a   numărului   utilizatorilor   de   Skype,   care   înregistrează   aproximativ   145   de   milioane   de   utilizatori.  

   

Utilizarea  TIC  în  şcoală     Valorificarea  potenţialului  TIC  la  nivel  preşcolar  şi  primar  
  Sunt   întrebată   adesea   ce   pot   face   cei   mici,   ştiindu-­‐se   că   încă   nu   au   deprins   citit-­‐scrisul.   În   primul  rând,  pe  cei  mici  nu  trebuie  să  îi  stresăm  cu  denumirile  standard,  ci  mai  degrabă  să   asociem   iconiţele   cu   o   imagine   cunoscută   şi   cu   ce   ştie   să   facă(exemplu:   Dăm   click   pe   A   jucăuş,  adică  Insert  Word  Art  şi  selectăm  …).             Cubul  3  D   3  D  Style  

A  jucăuş   A  năzdrăvan   Căţelul  pentru  imagini   Insert  Word  Art   Word  Art  Shape   Text  Wrapping   Puteţi  să  îi  învăţaţi  să  folosească  literele  ca  elemente  decorative.  

 

 

    Alegerea   fonturilorxvii   amuzante   este   un   prilej   pentru   învăţarea   alfabetului,   în   unele   cazuri   fontul  fiind  o  veritabilă  colecţie  pentru  realizat  felicitări78.  Pentru  Drop  Cap,  se  poate  folosi  şi   o   literă   decorativă   specifică   Evului   Mediu,   fonturile   fiind   disponibile   la                                                                                                                  
78

http://www.themeworld.com/fonts/top50-daily.html

 

210  

 Desenare82.       Cel  mai  uşor  vor  învăţa  să  folosească  Microsoft  Office  Picture  Manager.isamultimedia.   Însumarea   automată   a   punctelor   sau   validarea   fiecărui   răspuns   este   nu   doar   un   exerciţiu  de  autoevaluare.   Tot   pentru   învăţământ   primar   şi   preşcolar.   maximul.com/google-d-s/intl/ro/spreadsheets/ http://www.com/google-d-s/intl/ro/forms/   211   .google.com/google-d-s/intl/ro/presentations/ http://www.  După  ce  vor  învăţa  să  folosească  formulele  pentru  aflarea  sumei.  k.   a   colajelor   sau   a   filmelor/animaţiilor.   a   unui   puzzle.  pe  care  le  puteţi  utiliza  la  orice   disciplină  sau  activitate.com/#  ).  dar  şi  unul  de  învăţare  a  funcţiilor  din  Excel.  fără  stres.pdf   .   Felicitările   cu   rame   hazlii   sau   adaptate  pentru  evenimentele  standard  sunt  primite  adesea  pe  adresa  şcolii…  Google  mai   oferă   şi   posibilitatea   folosirii   on-­‐line   a   resurselor   Google   Docs:   Documente79.ro/freeware.   elevii   de   gimnaziu   utilizează   frecvent   Picasa   în   realizarea   afişelor.  a   unui   album.  care  le  permite  să   redenumească.   pot   utiliza   fără   dificultăţi   Picasa.   La   adresele   http://www.   Oricum.  Mai  rău   este   pentru   dumneavoastră:   când   veţi   încerca   să   le   mai   daţi   astfel   de   teste.   de   mare   ajutor   le   va   fi   Nice   Translator   (   http://nicetranslator.isamultimedia.  mediei.  este  util  să  îi  învăţaţi  să  îşi  facă  teste  folosind  IF.   de   feed-­‐back   rapid   prin   formulare   adresate   grupurilor   din   care   facem   parte.  La  început   este  bine  să  le  prezentaţi  un  test  deja  conceput.isamultimedia.   http://www.   având   la   dispoziţie   tutoriale   video   corespunzătoare.  contorizare.google.   în   loc   să   se   concentreze  pe  cerinţă.  apoi   să  aplice  aceste  modificări  pentru  un  set  de  imagini.google.google.pdf    puteţi  găsi  fişe.  apoi  să  compare  rezultatul  scris  de  ei.     Prezentări81.  minimul.     Şi  Excel  vă  oferă  oportunităţi  pentru  deprinderea  numeraţiei.   Foi   de   calcul80.ro/primavara.com/google-­‐d-­‐s/intl/ro/documents/   80 81 82 83 http://www.   pot   folosi   Wix.html  găsiţi  desene  pentru  cei  mici.   În   cazul   în   care   sunt   probleme   cu   limba   engleză.  3.  2.com/google-d-s/intl/ro/drawings/ http://www.   http://www.                                                                                                                     79    http://www.  pe  foaia  de  calculxix.  vor  căuta  coloana  cu  formule.  să  redimensioneze  sau  să  modifice  culoarea  şi  contrastul  unei  imagini.google.  la  http://www.zipxviii.  cu  pas  de  1.  crescător   sau  descrescător.ro/animale.  Google  Docs  adaugă  noi  opţiuni  şi  are  avantajul   că  pachetul  este  free  (gratuit).  După  ce  folosesc  cu  uşurinţă  MOPM.com/downloads/fpk7deco.  Dacă  luăm  în  calcul  şi  posibilităţile  de  realizare  a  unui  site.  care   facilitează   învăţarea   alfabetului.  Formulare  HTML83.   Dacă   sunt   elevi   care   doresc   să   realizeze   un   site   rapid.  cu  cel   aşteptat.ealoha.com   sau   Webly.   observăm   că   Google   devine   un   important   furnizor   de   servicii   de   instruire   şi   autointruire.

  spaţialitatea   imaginii   şi   a   sunetului.   culoarea.  având  ca  sursă  fişierele  în  formate  specifice  fiecărei  aplicaţii  (la  curs  se  vor  face   aplicaţii).  iar  proiectarea   acestui  tip  de  evaluator  are  avantajul  exersării  utilizării  limbajului  HTML  (când  asamblează   sarcinile.   pentru  că  îl  consideră  „devorator  de  spaţiu”.   nu   se   vor   lamuri   pe   deplin.   8   sau   2xx.zamzar.   La   gimnaziu.   cele   mai   interesante   ore   sunt   cele   în   care   realizează   prezentări  Power  Point  „vocale”  cu  Record  Narattion  sau  folosesc  Movie  Maker  pentru  filme   sau  animaţii  în  care  muzica  este  atent  selectată  şi  mixată  (Mixcraft  3  ocupă  loc  de  cinste).com  fiind  „înroşit”   pentru   schimbări   de   format   sau   pentru   download   cu   schimbare   de   format.  se  recomandă  folosirea  de  cuburi  şi  suprafeţe  împărţite  în   puteri   ale   lui   10.  pe  arii  curriculare  sau  interdisciplinare.ca/   212   .         Valorificarea  potenţialului  TIC  în  gimnaziu  (tipuri  de  lecţii.   Bucuria   de   a   testa   alte  persoane  îi  obligă  să  se  documenteze  înainte  de  formularea  cerinţelor.  dar  nu  avem  licenţă)  şi  revistele   realizate  în  Publisher.   pe   care   puteţi   să   îl   discutaţi   cu   ei.   deja   ştiu   algoritmul   de   trecere   din   bază   10   în   bază  doi  sau  8.   colegii   lor   din   clasa   a   VI-­‐a   au   mixat  nu  mai  puţin  de  40  de  sounduri  în  diferite  formate.   joc   de   aşezare   ordonată   a   cuvintelor   unui   enunţ.   pentru   tastatura   numerică.     Pentru  preşcolari  şi  şcolarii  mici.   Îi   atrag   spoturile   publicitare  realizate  în  Movie  Maker  (ar  folosi  şi  alte  softuri.   etc.   Profesorii   pot   fixa   scopul.   elevii   doresc   să   descopere   secretul   scrierii   şi   a   trecerii   din   cod   binar.   aşa   că   se   recomandă   utilizarea   combinaţia   ALT   şi   codul   ASCII84.  tester  cu  întrebări  cu  simplă  sau   multiplă   alegere.  www.   din   câte   am   observat.  cuvinte  încrucişate.   apare   şi   codul   sursă.   vor   înţelege   şi   asocierea   codurilor   cu   notaţiile  fiecărei  taste.     Se  recomandă  proiectele  complexe.   apoi   în   binar.   sunetul.   Pentru   linia   sonoră   a   serbării   pentru   învăţământul   primar.   octal.   obiectivele   şi   cerinţele                                                                                                                   84 85 http://asciitable.   16.uvic.  care  să  valorifice   posibilitatea   de   a   asocia   imaginea.   informaţia   vorbită   sau   scrisă.  dar  sunt  reticenţi  la  posibilităţile  de  realizare  a  unui  site  în  Publisher.com/ http://hotpot.   elevii   pot   folosi   resursele   Hot   Potatoes85   pentru   a   crea   un   evaluator   in   format  html.  arii  curriculare)     Pentru   gimnaziu.   în   hexazecimal.  Vor  putea  crea  teste  lacunare.   În   acest   fel.   Începând   cu   clasa   a   III-­‐a.   Dacă   folosesc   doar   Character   Map   din   System   Tools.   dacă   sunteţi   de   specialitate).       La   clasa   a   VIII-­‐a.

 În  clasa  a  VIII-­‐a.   ceea   ce   explică   randamentul   crescut   al   echipelor   competitoare. „Avuţia în mişcare”.  Liceenii  sunt  avertizaţi   asupra   pericolului   de   a   fi   intoxicaţi   informaţional   şi   sunt   pregătiţi   să   primească   mesajul   televizat  sau  radiofonic  aşa  cum  se  întâmplă  cu  orice  produs  din  magazin.   de   a   accesa   baza   tehnico-­‐informaţională   a   şcolilor   europene.  de  pregătire  profesională  şi  de  divertisment)     La   Concursul   Interjudeţean   „Grigore   Moisil”   Lugoj   sau   la   Concursul   Naţional   de   Soft   de   la   Gălăciuc.   sunt   interesaţi   de   personalităţi.  25  –  „zbătându-­‐se  pe  banda  întâi.  devenind  creuzete  de  formare  de  opinie. p.  acceptată    de   grup.   şcoala   românească   este   mult   mai   receptivă  la  modificările  structurale  decât  cea  americană.  produsele  realizate  de  elevi  atrag.   învăţarea.  referitor  la  instituţiile  americane  şi  gradul  lor  de  adaptare:  „O  sută  de  mile   pe  oră  –  cu  această  viteză  goneşte.  ci  şi   prin   profesionalismul   realizării   unor   softuri   utile   pentru   toate   disciplinele   sau   ariile   curriculare.   compania.  nu  doar  prin  calitatea  pregătirii  informatice.   Elevii   au   posibilitatea   să   concureze   marile   firme   de   soft.   cu   pană   la   cauciuc   şi   aburi   ieşind   din   radiator”.   În   general.  paralel  cu  proiectul. 2006.   din   diferite   domenii   şi   de   invenţii   şi   inventică.   îmbină   munca.   Consider   că.   proiectului   finit.   De   lăudat   este   şi   efortul   trusturilor   de   media   de   a   pregăti   elevii   pentru   a   prelua   informaţia  şi  a  o  prelucra  şi  livra  în  funcţie  de  specificul  grupului  ţintă.  împreună  cu  alţi  colegi  (până  în  clasa   a  VII-­‐a.”.  care  să  poată  fi  verificat  de  coordonatorul  adult.   cu   varianta   sa   -­‐   divertismentul.  Elocvent  mi  se  pare  exemplul  dat   de  Alvin  Toffler86.  pierd  mai  mult  timp  discutând.   creaţia   şi   jocul.  instituţia  cu  cea  mai   mare   rată   a   schimbării.     Sunt   benefice   şi   iniţiativele   liceelor.   iar  revista  şcolară  şi  albumele  festive  devin  o  modalitate  de  exprimare  a  eului.     60   –   familia   americană.   produsele   acestea   nu   ajung.  10    -­‐  „o  maşină   care   se   târăşte. Heidi Toffler.   la   nivelul   actual   de   finanţare.   în   suita   de   concursuri   de   profil.  pe  autostrada  noastră  imaginară.   la   care   se   adaugă   o   bibliografie   minimală.  birocraţiile  guvernamentale”.  la  stimularea  creativităţii  a  mii  de  elevi.   90   de   mile   pe   oră   –   societatea   civilă.   Din   nefericire.   în   şcolile   noastre.   în   liceu   (nevoia   de   afirmare   individuală  şi  de  grup.  decât  rezolvând  sarcinile   individuale  sau  de  grup).   să   realizeze   un   desfăşurător  de  activităţi.  Cel  mai  greu  este   să  găsească  locul  de  întâlnire  pentru  a  lucra  la  proiect. 38   213   .  în  care  spaţiul  virtual  şi  cel   clasic  să  fie  valorificate. Editura Antet.   care   urmăresc   cu   atenţie  evoluţia  elevilor  şi  contribuie.   iar   elevii.  sunt  atraşi  de  imaginea  lor  individuală  şi  de  grup.  prin    alt  tip  de  festivităţi.           TIC   între   necesitate   şi   nevoia   de   certificare.  pe  ‘net.   Aceste   veritabile   tabere   de   specialitate.  la  rândul  lor.   adică   sistemul   şcolar                                                                                                                   86 Alvin Toffler.  Momentul  poate  fi  speculat.

 sunt  în  Comisia  Naţională  de  Informatică)    a  dat   tonul   în   conlucrarea   cu   tinerii   masteranzi   şi   doctoranzi   din   toate   colţurile   lumii.   american.   La   curs.   de   care   nu   suntem  conştienţi.  în  domeniul  TIC  sau  IT.   Trebuie   să   remarcăm   că   locul   nostru   de   muncă   a   suferit   o   extindere.  care  recrutează  personal  chiar  din  primii  an  de  studenţie  şi   care   le   oferă   oportunităţi   de   formare.  Oare  cu  ce  seamănă?       Posibilităţi  de  valorificare  a  experienţei  e-­‐comunităţilor     Pe   măsură   ce   se   dezvoltă   cel   mai   recent   sistem   al   avuţiei.  iar  oficialii  NASA  se  plângeau  că  „oamenii  de  ştiinţă  cu  vârstă  de   peste  60  de  ani  sunt  de  trei  ori  mai  mulţi  decât  cei  sub  30  de  ani”.  se  orientează  să   îşi  continue  pregătirea  în  „Vest”.  facem  transferuri  în  alte  conturi  folosind  dispozitive   automate   şi/sau   Internetul.   şi   cele   informale.   despre   care   cadrele  didactice  ştiu  că  sunt  o  reflectare  a  pieţei  muncii.   Pentru   a   cumpăra   o   maşină.   ne   îndreptăm   spre   un   viitor   în   care   mai   mulţi   oameni   muncesc.  Profesorii   au   resurse   suficiente   de   informare.   Ei   sunt   consideraţi   de   liceele   din   Timişoara   şi   Cluj.   cadrul   didactic   din   liceu   trebuie   să   armonizeze   două   tipuri   de   cerinţe   –   cele   ale   curriculei   oficiale.   „potrivit   Comitetului   Naţional   pentru   Ştiinţă.  nu  vrei.   cel   bazat   pe   cunoaştere.  de  ani  buni.   fără   să   murim   de   214     .  poate   plăti   prin   dispozitive   speciale   de   scanarea   cardului.   dar   mai   puţini   au   locuri   de   muncă.  peste  tot.  adică  exact  ce  altă  data  făceau  angajaţii  firmei.  Vrei.  pentru  că  universităţile  lor  sunt  „împinse”  către  economia   de  tip  nou.     Mulţi  dintre  câştigătorii  concursurilor  interne  şi  internaţionale  de  IT  şi  TIC.  o   problemă  generatoare  de  tensiuni.   caută   singur   serviciul   sau   produsul   necesar.  Tocmai  elita  noastră  profesorală   de  specialitate(profesorii  care.   vom   vedea   cum   putem   valorifica   această   experienţă.       Alvin   Toffler   constata   cu   amărăciune   că.  Dacă  clientul  este  în  supermagazin.   O   altă   tendinţă   a   tinerilor   noştri   este   de   a   munci   în   „Vest”   şi   a   investi   în   ţară.       Practic.  Banca  ne-­‐a  transformat  din  clienţi   în    angajaţi:  ne  plătim  singuri  facturile.   liceanul   de   18   ani   va   întreba   prietenii  şi  va  consulta  grupurile  de  automobilişti  care  se  constituie  în  comunităţi  existente   în  spaţiul  virtual.  te  afiliezi  sau  măcar  consulţi  aceste  e-­‐comunităţi.  atunci  îşi  verifică  singur  marfa.   studenţii   străini   obţin   50%   dintre   doctoratele   în   matematică.   adevăraţi   colaboratori  în  formarea  tinerilor  liceeni.  de  către  marile  firme.   pentru   a   asigura  conectarea  şcolii  româneşti  la  nou  şi  pentru  promovarea  tinerilor  noştri.   informatică   şi   inginerie   acordate  în  Statele  Unite”.  Prăpastia  dintre  ce  se  pregăteşte  şi  ce  se  cere  pe  piaţa  muncii  este.   care   stau   la   baza   examinărilor   finale.   multe   care   orientează   către   viziunea   Intel   Teach   de   predare.

  Excel.  prezentări.   eventual   2010).  în  era  digitală   Şabloane   Şabloanele  uzuale  pentru  documente.   ce   permit   scrierea   de   cod   fără   a   lua   în   considerare   tipul   de   dată   ce   va   fi   utilizat   până   la   urmă.  chiar  clişee.  repetare   mecanică.   evaluare   şi   de   pregătire   a   lecţiilor   sau   pentru  unităţile  de  învăţare.   dispozitiv.   2007.   etc   sau   un   instrument   cu   care   se   controlează   sau   se   măsoară   dimensiunile   sau   unghiurile  unei  piese  în  curs  de  fabricaţie.     Şabloanele  puse  la  dispoziţie  de  produsele  Office  Microsoft  sunt  modele.  baze  de  date  etc       În  programarea  calculatoarelor.  Mai  este  asociat  cu  o  formulă  stereotipă.  lipsită  de  interes  şi  de  originalitate  a  unui  model  oarecare.   Bariere  de  comunicare  între  generaţii.  Biblioteca  Standard  de  Şabloane  (STL)  a  limbajului  C++  aduce  multe  funcţii  utile  într-­‐ un  cadru  de  şabloane  conectate.   vom   folosi   câteva   şabloane   din   Word.   La   curs.  şabloanele  sunt  o  caracteristică  a  limbajului  de  programare   C++.   inimă   când   vedem   zecile   de   şabloane   de   predare.   care   ne   îndrumă   pas   cu   pas   pentru   finalizarea   documentului.   În   vorbirea   curentă.  un  clişeu  verbal.   Power   Point   şi   Publisher   (2003.  utile   pentru   faptul   că   reduc   din   timpul   de   concepere   şi   rapide.   şablonul   este   considerat   un   model   în   mărime   naturală   al   unei   piese.   Access.   pentru   că   au   şi   un   „vrăjitor”   asistent.         215   .

  Nu   ai   nevoie   de   faimosul   tren   american.  în  funcţie  de  câte  doctorate  avem.   atitudine   caracterizată   prin   respectarea   strictă   a   formei   în   dauna   fondului   problemelor   sau   atitudine   conformistă.  E  bine  că  nu  picăm  în  păcatul  germanilor  de  a  adăuga  şi  titlurile  academice.   pe   când   „doamna   dirigintă”   sau   „doamnaaaa”   simplu.         Formalismul  şi  cenzura  în  comunicarea  dintre  generaţii     Să   nu   confundăm   utilizarea   şabloanelor   cu   formalismul.  să   avem  pretenţia  să  ni  se  spună  „doamna  doctor  doctor”.   formalismul   îi   îndepărtează.   apare   şi   cenzura   în   abordarea   subiectului.  care  ţin  de  statutul  social.   de   a   dialoga   folosind   structuri  formale.  ca  să  transporţi  un  laptop!       Când   discutăm   cu   cei   mici.   lung  de  6  km.  Când  accentul  cade  pe  „doamna  profesoară”  -­‐   „domnule   profesor”   sau   alt   titlu   ţinând   de   profesie.   avem   aceeaşi   tendinţă   ca   şi   germanii.   exagerat   de   protocolară.   În   timp   ce   şablonizarea   ne   permite   să   îi   apropiem   pe   cei   mici   de   cerinţele   birocratice.   sunt   formule   folosite   pentru   accesarea   unei   persoane   căreia   vrei   să   te   confesezi   sau   căreia   ai   ceva   urgent   de   comunicat.     216   .

2006 Jonas Ridderstrale.   analizând   conţinutul).  ca  să  nu  mai  pierdeţi  timpul.   apoi   ne   minunăm   de   ce   au   făcut.   aşa  că.  Firmele.   Pe   ‘net.   de   formalism   şi   de   nevoia   de   a   fi     în   rând   cu   ceilalţi:   „Cuvântul   competiţie  vine  din  latină  şi  înseamnă  a  căuta  împreună. „Funky Business”.   a   împânzit   gările   cu   afişe   care   interziceau   şi   aveau   un   aer   moralizator. p.  este  dorinţa  de  a  semna.  De  altfel.  avea  adresa  mea  de  e-­‐mail  de  atâta   vreme…).  ca  şi  noi.  Toate  au  reuşit  să  creeze  monopoluri. Npc(Nu aveţi pentru ce!) Peter Collett.   cu   mâna.   când   au   ceva   de   transmis   mai   …   jenant.  apoi.   Dacă   doriţi   să   vi   se   adreseze.   iar   forma   trebuie   să   fie   cât   mai   scurtă   (aşa   că   se   vor   folosi   abrevieri/prescurtări87.  mai  ales  că  tinerii.   circula   o   ştire   sportivă   cu   un   grup   de   tineri   microbişti   greci.  au  ucis   spiritul  liberei  iniţiative.  atunci  siguri  vor  fi  multe  bombăneli.  Musolini.     Şi.  semnul  cu  degetele  răsfirate   era  o  expresia  unei  înjurături  grosolane.291   217   .       Un  alt  motiv  de  nemulţumire.  este  bine  că  elevii  să  înveţe  de  la  noi  să  utilizeze  aceste  unităţi  formal-­‐sociale.  la   rândul  lor.  când  trimit  un  mesaj   cu  tema  ataşată  („Deja  m-­‐am  semnat  în  fişier!  Şi.  dacă  ar  şti  că  britanicii  îl  folosesc  pentru  a  jigni.  Autorul.   Dacă   la   aceste   cerinţe   se   mai   adaugă   şi   respectarea   strictă   a   timpului   de   trimitere   a  temei.  nu  a  scorului  dorit.  noi  facem  decodarea   în   română. Editura 3.  remarca  şi   diferenţa   de   semnificaţii   de   mimică   şi   gestică.  ca  să  aibă  succes.   în   timpul   războiului. Psihologie practică. Kjell Nordstrom.   preferă   termenul   în   engleză.   Oare   câţi   dintre   noi   ar   mai   folosi   semnul   victoriei.  iar  noi   să  învăţăm  specificul  formalsimului  virtual. Editura Publica.  nu  interziceţi  înjurăturile.   acum   câţiva   ani.   faimoasele   emoticon   şi   combinaţii   de   română   şi   engleză   –   elevii.  nişte  şabloane.   pe   e-­‐mail.  pentru  tineri.  Apropo  de  mass-­‐media:  pe  ‘net. pentru mulţumire. „Cartea gesturilor europene”. deşi este emoticon pentru îmbrăţişare.  iar  gestica  specifică  întâlnirii  ţine  şi  de  formalism.  la  greci.   nu   ezitaţi   să   le   puneţi  la  dispoziţie  şablonul:  va  fi  confortabil  pentru  amândoi.  Gesturile  fiecărei  zone  sunt.  ca  şi  cum  ar  împacheta  conţinutul  de  două  ori.  televiziunea  a  aflat  că.  Succesul  vine  din  a  fi  diferit.  După  un  timp.   se   presupune   că   viteza   de   conversaţie   primează.  exasperat  de  trivialitatea   exprimării   conaţionalilor.  să  nu  miroasă.  din  a  fi  pregătit  să  te  schimbi  din  nou.  dar  şi  de  şablon. 2007.  Şi   apoi.  nu  punctualitatea  este  un  atu  pentru  spaţiul  românesc  şi   nu  suntem  singurii  europeni  care  au  astfel  de  probleme  (Peter  Collett88).   însemna   că   adversarii   vor   primi  5  goluri.89”                                                                                                                     87 88 89 >: D <.  finalizează  lucrările   pe  ultima  sută  de  metri.   Crainicul   britanic   explica   publicului   că   semnul   făcut   de   aceştia.   cu   o   anumită   formulă   de   început   şi   una   de   încheiere.   Tot   ce   a   obţinut   a   fost   un   potop   de   înjurături   vis-­‐a-­‐vis   de   cele   afişate.  Să  nu  uităm  că  nu  tinerii  au  inventat  acest  tip  de  limbaj!     Apropo   de   şabloane.

      Practic.  Ar  fi  ca  întoarcerea  la  scrierea   egipteană.  doar  că  avertizarea  standard  este  lipsită  de  subtilitate  şi  este  pur  informativă.  emoţie.   Inventarea   tiparului   este   considerată   un   salt   uriaş   pentru   omenire:   a   permis  utilizarea  aceloraşi  module-­‐litere  pentru  copierea  unor  enunţuri  diferite(posibilitatea   de  reorganizare.  noi  facem  faţă?  Viteza  noastră  de   lucru   mai   este   adaptată   cerinţelor   actuale?   Dacă   elevul   foloseşte   instrumentarul   comunicaţional  în  scop  distructiv.  căutând  informaţii  pe  ‘net.   De   aceea.     Emoticon   Trecerea  de  la  rigoarea  scris-­‐cititului  specific  Galaxiei  Gutenberg  la  oralitatea  stilului   specific  actualei  perioade     Cu   ce   vă   ajută   pe   dumneavoastră   pregătirea.  ce  alternativă  de  utilizare  îi  dau?     Emoticon  –  informaţie.  am  constata  că  nu  putem  cuprinde  toate  activităţile  amintite.   acum   se   observă   că   legislaţia   în   domeniu   devine   chiar   sufocantă)   şi.   a   simbolurilor.  Al   treilea   eveniment   major   a   fost   Internetul.   Dacă  noi  am  aloca  timpul  necesar  pentru  fiecare  activitate.   tiparul   este   primul   pas   în   democratizarea   informaţiei.   Al   doilea   pas   important   a   fost   introducerea   semnelor.   Un   fost   olimpic   a   plecat   siderat   din   mijlocul   unor   elevi   de   clasa   I.   Acesta   a   scăpat   informaţia   de   sub   controlul   autorităţilor   (deşi.   În   multe   cazuri.  timpul  se   derulează  altfel.  răspunzând  prescurtat  la  mesajele  colegilor  şi  finalizând   un   afiş.   elevii   din   ciclul   primar   reţin   majoritatea   reclamelor.  În  situaţia  lui.   a   dat-­‐o   tuturor.   atestarea   şi   certificarea   în   îmbunătăţirea   comunicării   cu   elevii?   Cred   că   trebuie   să   ne   amintim   care   este   diferenţa   între   scrisul   de   mână   şi   cel   de   tipar.   randamentul   fiecărei   activităţi   este   mic.   însă   se   plictisesc   dacă   filmul   realizat   de   o   fundaţie   sau   asociaţie   este   mai   mare   de   10   minute:   „E   mult!  Am  înţeles  ideea.  corespunzător  vitezei  noastre  de   lucru.  care  va  fi  noul  angajat.   Practic.  Doreau  răspunsuri   condensate.  Elevii  de  liceu  îşi  fac  temele  ascultând   muzică.   mai   accesibil).  Diferenţe  de  viteză  se   observă   şi   între   elevii   de   liceu   şi   cei   din   învăţământul   primar.  Altceva!”.   printr-­‐un   gest   prometeic.   rapide.  Ce  diferenţă  există  între  noi.  cei  care  ne-­‐am  trăit  tinereţea  în  era  televizorului  alb-­‐ negru.   care   par   hrăniţi   cu   energie   atomică.  flexibilitate)  şi  a  unui  număr  mai  mare  de  exemplare  din  acelaşi  model  (mai   multe   exemplare   înseamnă   mai   ieftin.   după   ce   aceştia   i-­‐ au  pus  zeci  de  întrebări  şi  se  foiau  nemulţumiţi  că  „  nenea  abia  se  mişcă”.  în  locul  faimoaselor  avertizări  lipite  pe  garduri.  iar  eu  par  ca  mă  mişc  cu  încetinitorul.  umor   218     .  şi  cei  născuţi  în  noul  secol?  Multitasking  şi  superviteză!  Pentru  elevii  mei.   certificarea   nu   este   obligatorie.   dar   ne   putem   face   o   idee   despre   cerinţele   societăţii   pentru  elevul  nostru.   o   prezentare   sau   un   site.   Beneficiile   au   venit   la   pachet   cu   altă   cutie   a   Pandorei.

  În   cazul                                                                                                                   90 http://ro.org/wiki/Wikipedia:Emotigrame   219   .   ca   de   ex.   Una   dintre   cele   mai   comune   referinţe   pentru   avatare   este   aplicaţia   Yahoo!   Messenger   (YMSG).  Imaginea  poate  fi  predefinită  pe   situl   respectiv   sau/şi   încărcată   de   către   utilizator.     Atât   utilizarea   unui   emoticon.   Foarte  des  utilizate  în  text  sunt  şi  emotigramele.   Această   combinaţie   de   taste.   adică   ruptă   de   realitate.  tonul.  Cine  era  Vergu  ăsta”(evident.  fericită.  ţin  de  rapiditatea  scrierii  şi  de  faptul  că  “emoţia.   fericită.  Alex:  „  :-­‐).   Emotigramele   au   devenit   un   simbol   al   culturii   Internetului.   protejate   de   legea   drepturilor  de  autor.  anume  de  a  personaliza  utilizatorul.  există  caractere  Unicode  special  făcute  pentru   a  reprezenta  unele  emotigrame:  ☹    Faţă  albă.   Serviciile   de   chat   şi   e-­‐mail   deţin   de   obicei   emotigrame   proprii. http://ro.   Eu:   „Când   dau   de   astfel   de   proiecte.     Emoticonxxi   este   un   cuvânt   artificial.   intenţia”  se  simt  din  context).  ☺    Faţă  albă.   constând   în   imagini   de   tip   GIF   animate   sau   create   cu   ajutorul   caracterelor   obişnuite   de   tipar   care   pot   fi   scrise   cu   o   tastatură  sau  maşină  de  scris.   Pictograma  a  fost  popularizată  la  începuturile  anilor  1970  de  fraţii  Murray  şi  Bernard  Spain.  care  unite  mental  dau  naştere  unor  simboluri  grafice   extrem   de   răspândite.  fără   ?.     Avatarul   este   diferit   de   emoticon.  Diferenţa  de  vârstă  poate  fi  o  piedică  în  înţelegerea  mesajului.  Un  alt  loc  unde  este  întâlnită  noţiunea  de  avatar  este  în  forumuri.wikipedia.   combinaţia   „   :-­‐)   ”.   mă   simt  ca  la  Bariera  Vergului.   Avatarul   meu   a   fost   „citit”   de   elevii   mei   drept   „d-­‐şoara   pierdută   în   stele”.  seamănă  oarecum  cu  un  chip  zâmbitor.  născocită  de  Murray  Spain.  omisiunile  de   litere  sau  de  semne  de  punctuaţie.org/wiki/Emoticon.   Ce   consideraţi   dumneavoastră   foarte   amuzant.   combinaţia   cuvintelor   "emoţie"   şi   "icoană"   -­‐   deci   un   chip  care  exprimă  diverse  stări  emotive90.   rotită   mental  cu  90  °  spre  dreapta.   care  s-­‐au  unit  într-­‐o  campanie  pentru  a  vinde  obiecte  noi.   cât   şi   folosirea   avatarului   se   constituie   în   surse   de   umor.  ☻    Faţă  neagră.   animată   sau   statică.   de   dimensiuni   mici   (de   regulă   între   50x50   şi   150x150   pixeli).  Este   vorba  despre  combinaţii  de  caractere.   pentru   ei   este   o   mare   nebuloasă.”.  Scopul   este  acelaşi.  Ei  au  produs  nasturi.   folosită   pentru   personalizarea  profilului  unui  utilizator  al  unei  aplicaţii  web.  pentru  a  exprima  rapid  stări  de  spirit.   tricouri   şi   multe   alte   obiecte   pe   care   erau   imprimate   emotigrama   şi   fraza   "Vă   dorim  o  zi  fericită!".wikipedia.   În   web   este   vorba   de   o   imagine   digitală.   Şi   m-­‐am   străduit   atât   de   mult!   Într-­‐o   zi.   YMSG   redimensionează   imaginea   la   o   mărime   standard.   YMSG   nu   acceptă   avatare  animate.  De  asemenea.  dar  şi  ceşti   de   cafea.   discutam   cu   foştii   mei   elevi   despre   problemele   lingvistice   în   colaborările   europene.  tristă.   YMSG   permite   personalizarea   profilului  prin  adăugarea  unei  imagini  puse  la  dispoziţie  de  către  site  sau  încărcată  pe  site  de   către   utilizator.

 cele  mai  utilizate  acronime  sunt:  AFK  =   Away   from   keyboard.  iar  eu  construiam  în  legea  mea.   CMF  =  ce  mai  faci.  SUP  =  What’s  up.   Discuţiile   având   loc   în   timp   real.  MS  =  Mersi!.  TTYL  =  Talk  to  you  later.   nush  în  loc  de   nu   ştiu.   pe   care   un   chatter   (un   participant   la   chat)   le   învaţă  repede.”.   Un   alt   exemplu   este   prescurtarea   engleză   cu.  W8  =  Wait.   după   formă..   textele   trebuie   scrise   repede.  amuzament  şi  dependenţă…       Prescurtările  şi  abrevierile  în  spaţiul  virtual     Mesageria   instantanee   a   generat   multe   expresii   proprii.   după   cuminţenie.  obscen.   TY  =  Thank  you.   „la   revedere”.   BTW   =   By   the   way..   mai  vb  în  loc  de   mai   vorbim.  se  războia  cu  mine.  OMG   =  Oh  my  God.  NC  =  no  chance.  dacă  doriţi   ca   ei   să   accepte   propunerile   dumneavoastră   de   învăţare   şi   divertisment!   În   plus.   K   =   OK.  faţă  de  dumneavoastră.   după   orice   altceva   decât   după   eficienţă.   IMO   =   In   my   opinion.  U2  =  You  too.   jocurilor.   Cred   că   vă   dezvoltaţi   unităţile   după   culori.   puteţi   să   observaţi  bariera  fină  dintre  curiozitate.   LOL   =   Laughing  out  loud  (mai  vazusem  si  Lot  of  Laughs).  THX.  ca  şi  cum   unităţile   mele   ar   fi   fost   marele   premiu.   GJ   =   Good   job.  Cel  care  câştiga.   ceea   ce   a   adus   la   o   trăsătură   caracteristică   a   chaturilor:   utilizarea   masivă   a   prescurtărilor   ingenioase.   GG   =   Good   Game   (la   playeri).  nu  mai  era  amuzant!  Nu  uitaţi  să  acceptaţi  şi  jocurile  lor.  Cred  că  dacă  jucaţi  de  100  de  ori.   deşi   ştiţi   bine   ce   aveţi   de   făcut.  PLS  =  Please.   Nu   acelaşi   comportament   protector   îl   aveau     la   shootere.  În  cazul  jocurilor  de  strategie.  WTF  =  What  the  fuck.   de   fiecare   dată   faceţi   altceva.   modul   în   care   sunteţi   trataţi   reflectă  atitudinea  pe  care  o  au.   sex.   pentru   că   mă   descurcam   mult   mai   bine.  ROFLOUL  =  Rolling  on  floor  laughing  out  loud  (cam  exagerat).   BRB   =   Be   right   back.  Şi.91     Pentru  Dana  Negru  şi  în  Maria  Grosseck.  LMAO  =  Laughing   My  Ass  Off.   Alte   prescurtări   pentru   cuvintele   româneşti  sunt:  NB  =  Noapte  bună!.   care   citită   literă   cu   literă   în   engleză   se   pronunţă   la   fel   ca   sintagma   see   you.  ROFL  –  Rolling  On  The  Floor   Laughing.   FYI   =   For   your   information.   ASAP   =   As   soon   as   possible.  în   Chat-­‐ul  şi  blog-­‐ul  –  limbaje  ale  noii  generaţii  şi   influenţa  lor  asupra  comunicării  concluzionează:  „Îngrijorător  este  faptul  că  acest  limbaj  este   însuşit  de  către  utilizatorii  de  chatroom-­‐uri  şi  este  folosit  şi  în  alte  situaţii.  MSG  =  Message.  când  pierdeau.  NP  =  No  problem.  în  general.   DL   =   Download.  de  exemplu   cf  în  loc  de   ce  faci.  PLM  =  .sharpened.  În  limba  engleză.   ASL   =   Age.   CU   =   See   you.   Eu:   “De   ce   nu   mă   atacaţi   de   la   început?”   Ei:     “Pierdem  distracţia!  Dumneavoastră  uitaţi  scopul  jocului.  NP  =  nici  o  problemă.  CP  =   Cu  plăcere!.   când   avatarul   presupune   şi   asumarea   unui   rol.   location.  Copiii  pot  fi  cei  mai  buni   dascăli  când  e  vorba  de  jocuri  în  reţea.net/acronyms/   220   .   IC   =   I   see.  în  alte  contexte  în                                                                                                                   91 http://www.  observam  că  se  atacă   unii  pe  alţii.  TX.  10x  =  Thanks.

com Bing™ Translator: microsoftTranslator.  în  general.   Esenţial   este   de   a   diferenţia   limbajele   caracteristice   diferitelor   tipuri   de   comunicare.  O  comunitate  mediată  pe  calculator  utilizează  programe                                                                                                                   92 AutoCollage*: microsoft.  ştiindu-­‐se  că  unităţile  de  învăţământ  au   mereu  probleme  de  dotare  cu  hard  şi  soft  nou). Songsmith® free trial*: microsoft.com/multipoint/mouse-mischief. Windows Live® SkyDrive®: SkyDrive.  variante  free.  trebuie  să  avem  în  vedere  mai  multe  cerinţe  legate  de  obiective.   care   este   cu   totul   nepotrivit.   Putem   folosi   resursele  AeL.org. WorldWide Telescope: worldwidetelescope.     La   curs.   influenţa   acestor   noi   limbaje   asupra   limbii   depinde   de   gradul   de   implicare   al   celor   în   măsură   să   explice   utilizatorilor   importanţa   adaptării   modului   de   exprimare   la   situaţia   în   care   se   află.     Resurse  pentru  profesori     Realizarea  unei  fişe.   nivel   de   vârstă. Photo Story for Windows® XP: microsoft.com/PhotoStory.   Tot   mai   mulţi   profesori   au   surprize   atunci   când   corectează   lucrări   sau   teze.  Hot  Potatoes.com Interactive Classroom: www.  a  unui  proiect  didactic.   iar   pentru   documentare   vă   propun   un   document   de   informare   –   Free   Tools92   Get   Startedxxii   şi   unul   pentru  discuţii  critic-­‐constructivexxiii.   vom   realiza   mai   multe   materiale   pentru   fiecare   ciclu   de   învăţământ.  a  unei  prezentări     Pentru  realizarea  unei  fişe.microsoft.Live.       Posibilităţi  oferite  de  e–comunităţi  pentru  realizarea  unor  produse  interactive     O  comunitate  virtuală  sau  comunitate  on-­‐line  este  formată  dintr-­‐un  grup  de  persoane  care   comunică   sau   interacţionează   mai   mult   prin   intermediul   Internetului   decât   faţă   în   faţă. Mathematics Add-in: microsoft.com   221   . Windows Live® Movie Maker:.  pentru  mediul  şcolar. Photosynth®: photosynth.   chiar   inadmisibil   de   multe   ori.com/songsmith. Mouse Mischief™: microsoft.   de   a   le   înţelege   şi   de   a   le   utiliza   pe   fiecare   în   contextul   potrivit.   deoarece   unii   tineri   folosesc   aceleaşi   prescurtări  şi  aceeaşi  scriere  cu  „tz”(ţ)  sau  „sh”(ş)  indiferent  de  tipul  de  text  şi  de  receptorul   acestuia. Bing™ Search and Bing™ Maps: bing. windowslive.com/AutoCollage.   Prin   urmare.   specificul   clasei-­‐grupei   şi   momentul   lecţiei   sau   al   activităţii.   Comunităţile  on-­‐line  au  devenit  şi  o  formă  de  comunicare  suplimentară  pentru  persoanele   care  se  cunosc  în  viaţa  de  zi  cu  zi.com/desktop/moviemaker.net.com/officeaddins.com/officeaddins.  Microsoft  sau  alte  produse  soft  free  sau  cu  licenţă(firmele  mari   au.

icio.   comunitatea   oamenilor   de   afaceri   din   România.0   şi   de   aceea   au   mai   fost   numite   şi   Comunităţi   2.   -­‐  conexiuni  emoţionale  –  apar  in  urma  interacţiunilor  frecvente  de  înalta  calitate  care  au  loc   în  interiorul  comunităţii.   -­‐   nevoia   de   integrare   şi   împlinire   –   este   asociată   cu   apartenenţa   la   grup   şi   presupune   competente  in  gestionarea  grupului.     Comunităţile   virtuale   pot   sintetiza   tehnologiile   Web   2.   speciale   pentru   a   controla   activităţile   participanţilor.   Comunităţile   virtuale   depind   de   interacţiunile   sociale   şi   schimburile   dintre   utilizatorii   online.  Facebook  şi  Del.  a  apărut  termenul  Ego-­‐ boo.  împărţirea  valorilor  şi  acordarea  de  ajutor  celor  care  se   lovesc  de  anumite  probleme.  au  o  „graniţa”  care  le  permite  membrilor  săi  să  se  identifice  mult  mai  uşor  (ex.   iniţial   pentru   a   descrie   simplu   fraza   "ego   boost"   -­‐   sentimentul   care   este   dat   de   a-­‐ţi   vedea   numele   imprimat   pe   hârtie.   Web   2.  În  noul  tip  de  …  cultură.     Nivelul   de   interacţiune   şi   participare   al   membrilor   variază   în   funcţie   de   comunitate.   Un   mod   de   a   ajunge   să-­‐ ţi   vezi   numele   imprimat   pe   hârtie   este   să   contribui   cu   ceva   semnificativ.   Termenul   provine   din   fandom-­‐ul   ştiinţifico-­‐fantastic   american.  crizelor  şi  istoriei  comune.   comunitatea  specialiştilor  HR  sau  IT  etc.  indiferent  de  tema  sau  temele  pe  care   le  abordează.  să  se  simtă  în  siguranţă  şi  să  ii  motiveze  să  aloce   bune  perioade  de  timp  nevoilor  şi  problemelor  respectivei  comunităţi.   O   comunitate   on-­‐line   cum   ar   fi   una   responsabilă   cu   producerea   în   colaborare   de   software   open   source   este   adesea   numită   o   comunitate  de  dezvoltare.   -­‐  sentimentul  de  influenţă  –  este  generat  de  normele  stabilite  de  grup.   de   la   adăugarea   de   comentarii   la   un   mesaj   dintr-­‐un   blog   sau   forum   până   la   a   concura   unul   împotriva   altuia   într-­‐un   joc   video   on-­‐line   de   tip   MMORPG.).   Egoboo   este   un   jargon   american   care   defineşte   plăcerea   resimţită   de   către   o   persoană   când   este   răsplătită   de   public   pentru   munca   voluntară   depusă.  a  evenimentelor.   La   fel   ca   şi   grupurile   sociale   tradiţionale  comunităţile  virtuale  se  divid  adesea  în  clici  sau  chiar  se  separă  cu  scopul  de  a   forma  o  nouă  comunitate.   Aceasta   pune   accentul   pe   elementul   de   reciprocitate   din   contractul   social   nescris   dintre   membrii   comunităţii.   A   fost   mai   apoi     222   .  Ele  presupun  investiţie   în  timp  şi  resurse.   Comunităţile  virtuale  se  caracterizează  printr-­‐o  serie  de  dimensiuni  specifice:   -­‐  sentimentul  de  apartenenţa  –  comunităţile  virtuale.us.0   este   în   esenţă   caracterizat   de   comunităţi   virtuale  cum  sunt  Flickr.   comunitatea   managerilor   de   proiect.  onoare  şi  legături  spirituale  între  membri.     Voluntariatul  este  apreciat  şi  pe  Internet.0   deşi   legături   puternice   on-­‐line   au   fost   create   încă   din   zilele   de   început   ale   USENET-­‐ului.

 Prin  urmare.   Când   întâmpină   rezistenţă.   de   cele   mai   multe   ori   troll-­‐ul   nu   se   va   adresa  unei  singure  persoane.   asociat   cu   munca   voluntară   depusă   în   interesul   unei   anume   comunităţi.     Codurile   nescrise   nu   sunt   specifice   doar   spaţiului   clasic.  „white   hats”).  Se  poate  vorbi  atât  de  crackeri  care  sparg   programe  shareware  sau  altfel  de  software  sau  media  protejate.  Se  spune  despre  hackeri  că  sunt  pasionaţi  ai  informaticii  care   se  ocupă  în  special  cu  "spargerea"  codurilor  unor  sisteme  informatice.  Adesea.     Dacă  există  instigatori.  un   troll   este   un   provocator   fără   cauză.     Cum  pe  vremuri  existau  agitatorii.  conflictul  devine  amuzant  pentru  troll.   Cuvântul   cracker   provine   de   la   ocupaţia   favorită  a  crackerilor  şi  anume  de  a  sparge  parole.  Uneori.   cineva   care   lansează   o   discuţie   cu   scopul   de   a   recrea   un   conflict  de  idei.   mesajele   şi   le   va   modela   cât   mai   tendenţios.   În   ultimii   ani   termenul  a  început  a  fi  considerat  o  monedă  sentimentală.  cum  ar  fi   regulile   sau   eticheta.  fie  haxor.   pentru   a   demonstra   existenţa   unor   probleme   de   securitate   şi                                                                                                                   93 sinonime: spărgător de programe şi/sau spărgător de calculatoare   223   .  Se  poate  afirma  că  orice  cracker  este  fie  hacker.   în   scop   de   câştig   comercial).  trebuie  să  fie  şi  personaje  negative.  categoriile   semantice   de   cracker   şi   de   hacker   se   intersectează.   Hacker   înseamnă.   pe   urmă   comunicând   proprietarilor/producătorilor   sistemelor   existenţa   acestor   deficienţe   şi   modul   în   care   se   pot   proteja   de   astfel   de   atacuri   (ei   sunt   numiţi  crackeri  etici  sau  hackeri  etici).   Netiquette   -­‐   Neticheta   este   un   cuvânt  artificial  compus  din  cuvintele  „net”  (în  engleză:  reţea  de  calculatoare)  şi  „etichetă”.  dar  aproape  niciodată  pentru   participanţii  inocenţi.   ori   virusează   calculatorul   altora   (de   exemplu.  cunoscute  pentru  pasiunea  pe   care  o  pot  generea  şi  pentru  imposibilitatea  de  a  le  argumenta  definitiv.  hacker  etic  este  cineva  care  poate  intra  într-­‐un  sistem  informatic  pe  alte   căi   decât   cele   oficiale.  spaţiul  virtual  s-­‐a  ales  cu  ceva  similar.  Ei  pot  fi  numiţi  şi  pălării  albe  (în  limba  engleză.  troll-­‐ul  se   foloseşte  de  subiecte  specifice  comunităţii  în  care  doreşte  să  stârnească  zâzania.  dar  şi  eroi  de  tip   Făt-­‐Frumos   virtual.   dar   nu   coincid.  De  aceea.   de   cele   mai   multe   ori.   respectiv     cracker93   şi   hacker.  expert  în  calculatoare.  Există  o  variantă  de   crackeri-­‐hackeri   care   sparg   sisteme   informatice   doar   pentru   a   demonstra   existenţa   unor   vulnerabiltăţi   în   sistem.  ca  în  poveşti.  Pe  scurt.   prezentând  această  "dezvăluire"  publicului  larg  cu  scopul  de  a  defăima.  ci  audienţei.   pentru   a-­‐l   folosi   drept   fabrică   de   spam   sau   a   găzdui   pornografie.   de   obicei   ilegală.  Troll-­‐ul  se  foloseşte  de  subiecte  clasice.   El   se   referă   la   regulile   de   conduită   propuse   sau   recomandate   internauţilor.   ca   una   din   formele  valorii  culturale  a  Internetului.  cât  şi  de  crackeri  care  sparg   calculatoare   şi   obţin   accesul   la   informaţii   confidenţiale   (de   exemplu   numărul   cărţii   dumneavoastră   de   credit).   la   origine.  De  aceea  el   va   răstălmăci.  în  speranţa  de  instigare  a  celorlalţi.

 Ca  atare.  în   eActivităţile  în  societatea  informaţională.  prin  intermediul  căruia.   care   se   foloseşte   de   uneltele   de   spargere   a   sistemelor   informatice   create   de   alţii.       Site  şi  blog(free)     Blogurile   (profesionale.html   224   .   membrii   identificându-­‐se   cu   scopurile   comunităţii   din   care   fac   parte.   personale   sau   de   oricare   alt   tip)   reprezintă   una   dintre   tendinţele  din  lumea  on-­‐line  şi  pot  fi  considerate  componente  ale  comunităţii  virtuale.  Un   weblog   este   „un   site   actualizat   cu   intrări   (însemnări.   putem   împărţi   blog-­‐urile   în   câteva   categorii:   blog   personal  şi  blog  corporativ  (corporatist).myjob.  Este  similar  unui  jurnal.   Comunităţile   de   interese  apar  în  momentul  în  care  devin  esenţiale  în  funcţionarea  efectivă  a  afacerilor  sau  în                                                                                                                   94 http://www.   un   chat   pentru   comunicarea   sincronă.   ghidate   după   o   serie   de   norme   şi   reguli.blogger.   bazate   pe   discuţii   în   jurul   unui   subiect.   eventual   a   le   remedia/elimina.   Ca   instrument   de   învăţare.   Blogurile   reprezintă   pagini   de   web   interactive   în   care   autorul  acestuia  postează  mai  mult  sau  mai  puţin  regulat.   un   weblog   reprezintă  instrumente  Web  suficiente  pentru  dezvoltarea  unei  comunităţi  virtuale  simple.  cât  şi  de  hackeri.   Transformarea   unei   comunităţi   simple   într-­‐o   comunitate   de   valori   are   loc   atunci   când   simpla   utilizare   este   înlocuită   de   participare   activă.   Câteva   exemple.   note)   ce   sunt   automat   indexate   şi   datate.  acestea  se  pot  grupa  în  comunităţi   specifice.  considerau   că   „Un   portal.   multe   firme   folosesc   aceasta   unealta   pentru   a   se   apropia   de   client.  bloguri  tematice  împreuna  cu  site-­‐uri  unde  puteţi   înscrie   articolele   plasate   pe   blog.  haxorii  sunt  priviţi  de  sus  atât  de  crackerii   cu  experienţă.   Haxorul   este   un   cracker   amator.   chiar   din   România.   De   aceea.  astfel  se  explică  numărul  mare  şi  în  continuă  creştere  de  blog-­‐rui   disponibile  pe  Internet.   fiind   lipsit   de   o   contribuţie  personală  la  dezvoltarea  lor.  Există  numeroase  posibilităţi  de  publica  blog-­‐ uri  în  mod  facil  şi  gratuit.  care  pot  avea  link-­‐uri  către  alte   site-­‐uri   ori   bloguri   şi.ro/articole/ghid-cariera/226/27978/profita-de-avantajele-comunitatii-virtuale.   sunt   (în   ordine   alfabetică):   Alien   Hackers.   Datorita   evoluţiei   Internetului   şi   a   orientării   spre   PR.     Bogdan  Ghilic-­‐Micu.   permit   vizitatorilor   blogului   să   interacţioneze   cu   autorul   ori   ceilalţi   vizitatori   prin   intermediul   comentariilor   care   pot   fi   sau   nu   moderate   de   către  deţinătorul  blogului.   un   forum   de   discuţii.  Marian  Stoica.  În  funcţie  de  tema  abordată.  iar  intrările  sunt   comentarii  cu  legături  spre  alte  webloguri/resurse  online”  94.   tehnice.com.   nu   în   ultimul   rând.   urmează   selectarea   unui   şablon   (template)   şi   configurarea  blogului.   HackersBlog   şi   Sysboard.   după   înregistrare   şi   alegerea   unui   nume.  De  obicei  weblogul  are  o  anumită  tematică.  Un  exemplu  ar  fi  site-­‐ul  www.   weblog-­‐ul   poate   fi   ideal   pentru   folosirea   în   modele   de   învăţare   constructiviste.   prin   încurajarea   strategiilor  de  învăţare  autonome  şi  profunde.

 determinându-­‐l  să  studieze  problematica  unui  subiect  din  mai  multe   perspective.   a   tinerilor   şi   a   adulţilor   au   ca   finalitate   iii principală   formarea   competenţelor.  Cu  atât  mai  mult.ro.ro/content/38/Laculeanu 6p.wikipedia.ro.   cele   mai   accesate   resurse   sunt:     http://www.       Pentru   cadrele   didactice.olimpiade.  de  asemenea  încurajează  reflecţia95.   deprinderi/abilităţi   şi   aptitudini.  personalizarea  este  dusă  la  un  nivel  superior  şi  oferă  utilizatorilor  posibilitatea  de   a   stabili   maniera   de   vizualizare   a   informaţiilor   astfel   încât   să   fie   satisfăcute   nevoile   personale.academiaonline.                                                                                                                             ii      http://ro.   c)  ocuparea  unui  loc  de  muncă  şi  participarea  la  funcţionarea  şi  dezvoltarea  unei  economii  durabile.   prin   care   instituţiile   oferă   acces   centralizat   la   informaţii   şi   facilitează   crearea   unei   comunităţi   este   portalul.ro.  conform  intereselor  şi  aspiraţiilor  fiecăruia  şi   dorinţei  de  a  învăţa  pe  tot  parcursul  vieţii.webprof.   model   de   securitate   unificat   –   utilizatorii   portalului   au   un   singur   cont   prin   intermediul  căruia  vor  avea  acces  la  portal.                                                                                                                   95 ttp://revistaie.     Avantajele   acestei   integrări   sunt:   agregarea   conţinutului   –   capacitatea   de   a   îmbina   mai   multe   fragmente   de   conţinut   într-­‐o   singură   interfaţă   consistentă.ro.       http://www.   —   Educaţia   şi   formarea   profesională   a   copiilor.   moduri   de   vizualizare   personalizate  –  fiecare  utilizator  va  avea  acces  la  anumite  informaţii  prezentate  într-­‐o  formă   specifică   profilului   de   utilizator   din   care   face   parte.   Art.   dialogul   deschis   cu   ceilalţi   îi   permite   cursantului   să   fie   în   legătură   cu  colegi  şi  instructori.didactic.   ca   formă  de  integrare  într-­‐o  singură  aplicaţie  a  mai  multor  aplicaţii  Web  -­‐  sunt  indicate  pentru   comunicare   şi   colaborare.   necesare  pentru:     a)  împlinirea  şi  dezvoltarea  personală.  faptul  că  fiecare  element  postat  este  afişat  şi  arhivat  în  mod   cronologic.   4.   satisfacerea   nevoilor   individuale   şi   reprezintă   comuniunea   dintre   membrii   complet   dependenţi   de   existenţa   comunităţii.   conţinut   personalizat   –   prin   această   facilitate.       b)  integrarea  socială  şi  participarea  cetăţenească  activă  în  societate.   http://www.pdf   225   .ase.org/wiki/Thomas_Kuhn    Conform   Legii   1   din   2011.ro.”   O   modalitate   deja   consacrată.   http://infoarena.  face  o  înregistrare  cronologică  a  construcţiei  personale  de  cunoaştere  şi  dialogul   ceilalţi  disponibili  pentru  o  cercetare  mai  amănunţită.ro.   înţelese   ca   ansamblu   multifuncţional   şi   transferabil   de   cunoştinţe.  prin  realizarea  propriilor  obiective  în  viaţă.   http://epsilon.     http://www.

  c)  competenţe  de  bază  de  matematică.  exemple  de  probe  de  evaluare.   b)  competenţe  de  comunicare  în  limbi  străine.       e)  educarea  în  spiritul  demnităţii.     226   .   h)  competenţa  de  a  învăţa  să  înveţi.  —  (1)  Curriculumul  naţional  pentru  învăţământul  primar  şi  gimnazial  se  axează  pe  8  domenii  de  competenţe-­‐cheie  care   determină  profilul  de  formare  a  elevului:                     a)  competenţe  de  comunicare  în  limba  română  şi  în  limba  maternă.  ghiduri  metodologice.   Reţeaua   Internet".   de   15   minute.   70   —   (2)   Se   înfiinţează   Biblioteca   Şcolară   Virtuală   şi   Platforma   Şcolară   de   e-­‐learning.   (2)   Învăţământul   preuniversitar   este   organizat   pe   niveluri.   de   regulă.   faţă   de   valorile   moral-­‐civice   şi   a   respectului   pentru   natură   şi   mediul   înconjurător  natural.   filiere   şi   profiluri   şi   asigură  condiţiile  necesare  pentru  dobândirea  competenţelor-­‐cheie  şi  pentru  profesionalizarea  progresivă.  în  cazul  minorităţilor  naţionale.   f)  competenţe  antreprenoriale.   care   include   programe   şcolare.   g)  competenţe  de  sensibilizare  şi  de  expresie  culturală.   f)   cultivarea   sensibilităţii   faţă   de   problematica   umană.   pe   cultura   naţională   şi   universală   şi   pe   stimularea   dialogului  intercultural.   Art.     Art.   iv v  Proba   D   se   desfăşoară   în   laboratoarele   de   informatică   din   unităţile   de   învăţământ   liceal   şi   a)   rezolvarea   unor   sarcini   de   lucru   referitoare   la   domeniul:   „Mijloace   moderne   de   presupune  două  etape.  ştiinţe  şi  tehnologie.   forme   de   învăţământ   şi.   dar   nu   poate   depăşi  30  minute.  ce  cumulează  maximum  90  de  minute  ca  timp  de  lucru:     comunicare.   d)  competenţe  digitale  de  utilizare  a  tehnologiei  informaţiei  ca  instrument  de  învăţare  şi  cunoaştere.   exemple  de  lecţii  pentru  toate  temele  din  programele  şcolare.   Durata   acestei   etape   este.  social  şi  cultural.  toleranţei  şi  respectării  drepturilor  şi  libertăţilor  fundamentale  ale  omului.   e)  competenţe  sociale  şi  civice.  68.     În   Art   22.   după   caz.                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                             d)   formarea   unei   concepţii   de   viaţă.   bazate   pe   valorile   umaniste   şi   ştiinţifice.

 „Baze  de  date"  şi    „Mijloace  moderne  de  comunicare.  Recycle  Bin.   Tastatura   (rolul   şi   funcţionalitatea   tastelor   numerice.  căreia  i  se  alocă  restul  timpului  rămas  până  la  cele  90  de  minute  cât  are   proba.   cumulat.   liste   deschise.  tastei  Caps  Lock. 4. 2.9.     Interfaţa  sistemului  de  operare       Aplicaţia  Calculator  (vizualizare  standard)       Clasa  a  III-­‐a   Aplicatia  Notepad   Tastatura     Aplicatii       Interfaţa   sistemului   de   operare   Windows   (desktop).   liste   ascunse.   „Utilizarea   computerului  şi  organizarea  fişierelor/sisteme  de  operare".   1.  butoane  de  validare                    Şcoala  nr  .   ce   vizează   competenţe   din   următoarele   domenii:   „Concepte   de   bază   privind   sistemele   de   calcul". 3.   Găsirea  obiectelor  în  Windows:     Internet  Explorer                         vii butoane  radio. 4.  „Prezentări".  sector  6   Paula  Copacel                                                               NR_467/29.   Prezentarea   în   detaliu   a                   4.     Candidaţii   au   de   rezolvat   un   număr   de   aproximativ   16-­‐17   de   itemi. 7.   tastelor               1. 5.  str.   vi           Tehnologia  Informaţiei  si  Comunicaţiilor  –  Primar  Programa  Etapa  a  II-­‐a  TIC. alfanumerice.                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                             b)   rezolvarea   unor   sarcini   de   lucru   din   celelalte   domenii   de   competenţă   prevăzute   în   programa  de  bacalaureat. 3.   2.Vladeasa  nr.    Tudor  Sorin   Clasa  a  II-­‐a   Componenţele  unui  calculator     Aplicaţia  Paint           Tipuri  de  calculatoare:  clasificare  şi  părţi  componente     Pornirea/oprirea  corectă/repornirea  calculatorului   Mouse-­‐ul. 5. 2.04/2011                     227   .59  "Dimitrie  Sturza".   „Procesoare  de   calcul  tabelar".   3.  cu  aplicaţii  în  Notepad  cu  opţiunea  Word  Wrap  activată  din  meniul   Format)   6.   butoane   de   comandă.  Network  Neighborhood       1.  Reţeaua  Internet   (HTML)”.  Internet  Explorer.   „Procesoare  de  texte". Clasa  a  IV-­‐a   Aplicatia  WordPad   Tastatura     Aplicaţii     Controale   Windows:   casetele   text. 6. elementelor  ferestrelor:  My  Computer.

 a  articolelor   tehnice.   dobândite  în  primii  doi  ani  de  studiu  (este  conceput  pentru  4  ani).  precum  şi  de  interesele   clasei  privind  domeniul  economic.5.  QBasic  4.   pachetul   educaţional   AeL   pentru   clasele   V-­‐XII   (inclusiv   pe   laptop).  deja  familiarizaţi  cu  noţiunile   biblioteca  şcolii.   HP   Scanjet.   •   Resurse   soft   –   WINDOWS   XP.   posibilitatea  unei  serioase  documentări  pentru  realizarea  monografiilor.   Opţionalul  are  un   caracter  predominant  practic-­‐aplicativ   şi  ţine  seama  de  obiectivele  cadru   specifice  învăţământului  primar  şi  chiar  gimnazial.   Britanica.ro.   248   MO   RAM).                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                         DENUMIREA  OPŢIONALULUI  PRIETENUL  MEU.9.   Elevii   şcolii   îşi   desfăşoară   activitatea   extra-­‐şcolară   pe   trei   coordonate:   matematică-­‐TIC.80   GHz.   imprimantă   HP   Laserjet.   oficializate   prin   noul   pachet   legislativ   referitor   la   educaţie.   unitatea   noastră   de   învăţământ   acordă   formării   competenţelor   digitale   un   loc   prioritar.   un   laptop.  volumele  de  specialitate  achiziţionate  de   Resurse  de  timp  –  1  oră/grupă/săptămână   Resurse  umane  –  29  de  elevi  adică  3  grupe  (10.   conectare   la   Internet.   Dat   fiind   faptul   că.   opţionalul   acesta   va  trebui  să  asigure.  COMPUTERUL  –  COMPUTERUL  ÎN  COTIDIAN       Clasa  a  III-­‐a  C   Argument     În   conformitate   cu   actualele   tendinţe.   • • •       Alte  resurse  –  laboratorul  de  informatică.  a  afişelor  cu  temă  dată.       228   .10).         Se  desfăşoară  pe   un  an.   Office   2003.   unitatea   noastră   a   obţinut   aprobarea   MECTS   şi   ISMB   pentru   derularea   a   două   proiecte   care   includ   concursuri   cu   participare   europeană.   CAPS   –   soft   pus   la   dispozitie   de   Junior   Achievement.  pachetul  curricular  pentru  educaţie  media  –  www.  ecologic  şi  media.   arte   şi   ecologie.  pe  diferite  arii  curriculare.   Encarta.   TEMA:  TEHNOLOGIE    ŞI  COMUNICARE  ÎN  SOCIETATEA  CUNOAŞTERII   CURRICULUM  LA  DECIZIA  ŞCOLII  -­‐  CURRICULUM  ELABORAT  ÎN  ŞCOALĂ   OPŢIONAL  LA  NIVELUL  MAI  MULTOR  ARII  CURRICULARE   de  revistă.  pentru  elevi:     • • •         cadrul   necesar   pentru   formarea-­‐dezvoltarea   capacităţilor   de   comunicare   şi   a   celor   oportunităţi  de  socializare  în  context  virtual.edu.  Pentium  4  CPU  2.   în   ultimii   5   ani.    fiind  conceput  ca  aprofundare  şi  dezvoltare  pentru  competenţele   Resurse   Proiectarea  acestui  curriculum  are  următoarele  repere:   •   Resurse  hard  –  o  reţea  AeL  de  10  +  1  computere  (HP  Compaq.

  III.   prelucrare.   V.II.   mass-­‐media.-­‐  jocuri  didactice   de  construcţie  de  reţele.-­‐   exerciţii-­‐joc   de   transmitere-­‐receptare   de   mesaje.   să   recunoască   suporturile   şi   mijloacele   tehnice   de   preluare.  2.  prezentate   în  diverse  forme       OBIECTIVUL  DE  REFERINŢĂEXEMPLE  DE  ACTIVITĂŢI  DE   INVĂŢAREII.wmf  .  Dezvoltarea  capacităţii  de  receptare-­‐transmitere  a  mesajelor.   dobândite   la   celelalte   discipline.   mimică  etc.   utilizând   cunoştinţele  însuşite  la  celelalte  discipline  şi  în  anul  anterior  (la   acelaşi  opţional).   computer.   să   înţeleagă   conceptul   de   informaţie.   număr.   să   sorteze   şi   să     229   .   3.   desene.       -­‐  conversaţii    în  grup.-­‐   fotomontaj  cu  tematică  informatică  folosind  imagini  de  la  saloanele  de  prezentare  soft-­‐hard  şi  din   revistele  de  specialitate.   utilizând   cunoştinţele   despre   formă.-­‐   jocuri   didactice   de   transpunere  a  mesajului  în  formă  grafică-­‐pictograme.   -­‐  compararea  datelor  cu  informaţiile  obţinute.   IV.   tehnologie.   să   reprezinte   un   mesaj   sub   diferite   forme   grafice.   mărime.   stocare   şi   transmitere   a   informaţiei.  Cunoaşterea  şi  utilizarea  conceptelor  specifice  tehnologiei  informaţiei   OBIECTIVUL  DE  REFERINŢĂEXEMPLE  DE  ACTIVITĂŢI  DE   INVĂŢAREI.I.   corespunzătoare.         -­‐  exerciţii  de  codificare  -­‐  decodificare  a  mesajelor.       -­‐  studiul  "desenelor"  *.I.  pe  teme  date.   II.                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                           de  bază  (sunt  la  al  doilea  an  de  TIC)       Obiectivul  central  –   formarea   şi  dezvoltarea   competenţelor  elementare  de  comunicare  şi  de   Obiective  cadru   I.II.   2.   multi-­‐media.  prezentate  în  diverse   Dezvoltarea  capacităţii  de  explorare/investigare  şi  rezolvare  de  probleme  cu  ajutorul   Dezvoltarea   interesului   şi   a   motivaţiei   pentru   studiul   lumii   înconjurătoare.   1.   pornind   de   la   o   temă.  să  înţeleagă  şi  să  folosească  noţiunile  de   tehnică.   reţele   informaţionale.   -­‐   asocierea   mesajului   muzical   cu   cel   pictural.   utilizând   cunoştinţele   însuşite   la   Cunoaşterea  şi  utilizarea  conceptelor  specifice  tehnologiei  informaţiei   Dezvoltarea  capacităţii  de  receptare-­‐transmitere  a  mesajelor.  utilizând  computerul   forme   computerului     inepuizabilă  de  informaţie   moderne)   celelalte   discipline.   -­‐   exerciţii   de   asociere   a   unor   reprezentări   cu   inf.   ca   sursă   Dezvoltarea   atitudinii   de   empatie   culturală   şi   intelectuală   (corelat   cu   OC4   de   la   Limbi   investigare/explorare  a  mediului  înconjurător.   utilizând   sunete.   1.   culoare.             OBIECTIVE  DE  REFERINŢĂ   I.

 folosind  posibilităţile  multi-­‐media  +  accesul  la  Internet-­‐să   folosească   enciclopediile   cumpărate   cu   licenţă.-­‐jocuri-­‐ didactice   de   completare   sau   corectare   de   informaţii.   computerului   inepuizabilă  de  informaţie     230   .   sub   diverse   forme.III.  să  adune  informaţii  despre  teme  date  la  celelalte  discipline.  LINE(.III.  4.)-­‐(.IV       -­‐să  compare  mărfurile  în  funcţie  de  raportul  pret/calitate.  READ  DATA.-­‐să   folosească  instrucţiunile:  CLS.  raportat  la  o  sarcină  dată.   2.).   după   criterii   date.   Dezvoltarea   capacităţii   de   explorare/investigare   şi   rezolvare   de   probleme   cu   ajutorul   OBIECTIVUL  DE  REFERINŢĂEXEMPLE  DE  ACTIVITĂŢI  DE   INVĂŢAREIII.   să   efectueze   operaţii   de   încărcare.III.   1.   în   QBasic..         III.-­‐exerciţii   de  analiză.   pornind   de   la   un   plan   de   întrebări.   copierea   fişierului.  să  completeze   mesaje  sau  să  le  elimine  pe  cele  redundanţe.  să  motiveze  alegerile  de  plan  structural  şi  funcţional.  PSET(.   ştergere.III.   realizat   în   Excel   Dezvoltarea   interesului   şi     motivaţiei   pentru   studiul   lumii   înconjurătoare.   de   prezentare   sau   de   exprimare   din   mesajele   indicate.-­‐să   verifice  planurile  de  compensaţie.   folosind   mai   multe   surse-­‐fişiere.  pe  baza  cunoştinţelor  de  la  alte  discipline.   pe   baza   studiului   celor   existente.  pentru  a  rezolva  diverse  probleme.   pe   baza   cunoştinţelor   dobândite   la   cercul   JARO-­‐să   realizeze   desene  la  scară.III  5.-­‐scrierea   de   texte   scurte.   o   listă   de   produse   de   larg   consum.  salvarea   fişierului   în   directorul   creat   anterior.  cu  informaţiile  existente  pe  site-­‐urile  şcolii.   să  identifice  greşelile  de   logică.III.  IV  2.  .   ştergerea   lui   şi   recuperarea   acestuia   prin   două  metode.       .   salvare.).  PRINT.   site-­‐uri   verificate   de   cadrul   didactic.   7.   în   vederea   stabilirii   posibilităţii   de   a   economisi.   copiere.   prin   folosirea   unui   buget.    să  folosească  legenda.     -­‐verificarea  ipotezelor  de  lucru  prin  consultarea  site-­‐urilor  de  specializate.-­‐compararea   conţinutului   diverselor   mesaje   indicate.  3.   comparativ.   -­‐să   verifice   oportunităţile   consumului   pe   verticală.-­‐să   verifice   comparativ  parametrii  calitativi  prin  jocuri  sau  descinderi  în  magazine.   ca   sursă   OBIECTIVUL  DE  REFERINŢĂEXEMPLE  DE  ACTIVITĂŢI  DE   INVĂŢAREIV  1.  folosind  softurile   din   dotare.   de   verificare  a  unor  informaţii.  COLOR.  asociere.  6.   FOR-­‐NEXTIII.   folosind   modurile   grafice   SCREEN   12   şi   SCREEN   13.     -­‐joc:întocmirea  de  mini-­‐rapoarte  pentru  potenţiali  manageri.   3.  să  realizeze  programe  de   desenare   a   punctului   şi   a   liniei.   recuperare  a  fişierelor  editate  de  ei  sau  indicate  de  cadrul  didactic.  8.                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                           clasifice.   mesajele   recepţionate.III   9   să   analizeze.-­‐ să  compare  informaţiile  de  pe  site-­‐urile  specializate.   să   caute   informaţii   în   fişierele   indicate   sau   în   directoarele   indicate.   în   conformitatea   cu   programele  de  nivel.  să   realizeze   organigrama   unei   structuri   MLM   imaginate   de   ei.II.   să   realizeze   planul   unui   oraş   imaginar.-­‐editarea  în  Windows.-­‐exerciţii   de   redactare   de   texte.  să  verifice  datele  statistice  privind  impactul  economic  al  acestor   firme.  comparare  şi  sinteză  a  datelor.-­‐jocuri  didactice  de   culegere  de  informaţii  prin  dublă  filieră..  să  manifeste  interes  pentru  informaţiile  pe  care  le  înglobează  lumea  vie.  să  realizeze  documentări.   fără   să   coboare   standardul   de   calitate   a   produselor.   să   stabilească   relaţii   între   mesajele   prezentate   pentru   a   rezolva   diverse   situaţii   problematice.[B  sau  BF].  SCREEN  .

  1.    -­‐capacitatea  de  a  corela  informaţii  pentru  a  rezolva  o  cerinţă.  folosind  regulile  de  transmitere  a  mesajelor.   care   să   fie   o   pledoarie   pentru   prezervarea   lumii   vii.  paragrafare.   V.-­‐utilizarea  posibilităţilor  diverse  de  comunicare  prin  Internet.  computer.   multi-­‐media.   structură  arborescentă.      -­‐capacitatea   de   a   utiliza   perifericele   şi   suporturile   de   memorie   externă   in   vehicularea   informaţiei.   folosind   colecţia   de   părţi   deţinute   de   -­‐  arta  dialogului.  număr.   spiritul   practic-­‐aplicativ.   articol.  Dezvoltarea  atitudinii  de  empatie  culturală  şi  intelectuală   OBIECTIVUL  DE  REFERINŢĂEXEMPLE  DE  ACTIVITĂŢI  DE   INVĂŢAREV.   fiecare  membru  al  grupului.  in  special  in  domeniul  grafic.  în  care  fiecare  să  dezvolte  tema  din  alt   unghi  de  vedere.  indentare.       cunoştinţe  despre  formă.V.    -­‐capacitatea  de  a  depista  erori  logice  în  mesajele  indicate.(telefon.    -­‐capacitatea  de  a  selecta  informaţii  utile.  grafică.   cu   inserare   de   imagini.   atitudini   corecte   faţă   de   receptorii   de   informaţie     prin  diferite  canale  de  comunicare  şi  către  diverşi  receptori.                    -­‐capacitatea  de  a  transpune  grafic  mesaje.   geografice-­‐audiţii  de  cântece  şi  mini-­‐scenete  din  colecţia  "Splash".   fişier.   ţările  europene  cu  care  colaborăm.   să   manifeste   interes   pentru   studiul   unor   aspecte   de   viaţă   legate   de   alte   zone   -­‐utilizarea   enciclopediilor   "Britanica"   şi   "Encarta".  informatică.IV   3   să   manifeste     interes   pentru   părerile   celorlalţi   colegi     privind   un   subiect   dat     (abordarea   unui   subiect   din   mai   multe   perspective.   computer).  folosind  alte  surse  sau  corelând  mesaje  cunoscute.                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                             -­‐realizarea   unui   document   de   maxim   două   pagini.    -­‐simţul   estetic.   canal   informaţional.    -­‐capacitatea   de   a   identifica   şi   a   caracteriza   mijloacele   th.   director.   mass-­‐media.  culoare.  editură.  cu  valori  numerice.   2     să   comunice   empatic   cu   elevii   din   -­‐realizarea   produselor   de   documentare   în   comun   cu   ceilalţi   parteneri   de   Noţiuni-­‐mesaj.   proiect.  cunoştinţe.   televizor.  de  tip  pictograme.    -­‐capacitatea  de  a  adopta  strategii  situaţionale.    -­‐capacitatea  de  a  a  obţine  informaţii  prin  interogări.                   -­‐joc   didactic:   recompunerea   unui   set   de   imagini.-­‐realizarea  unei  reviste  de  grupă.    -­‐capacitatea  de  a  completa  informaţii.    -­‐capacitatea  de  realiza  programe  aplicative  în  QBasic.CONŢINUTURILE  ÎNVĂŢĂRII   sursă.   capacităţi:    -­‐capacitatea  de  asociere  a  unor  reprezentări  grafice.     231   .   reţea.  editare.    -­‐capacitatea  de  a  reprezenta  informaţia  sub  diferite  forme.  mărime.   pentru   a   surprinde   întregul-­‐tehnica  Picasso).   copiator.  tehnică  de  calcul.  conform  cerinţei.   receptor.  informaţie.  pictogramă.  ca  purtătoare  de  informaţie.  comunicare.    -­‐capacitatea  de  a  reprezenta  informaţia  prin  desene  schematice.

ro   ***.org.       DESFĂŞURARE-­‐  clasă  de  29  de  elevi.plante-­‐medicinale.     prezentarea  unei  excursii  (Power  Point  şi  Windows  Movie  Maker).wikipedia.org.   album  virtual  (Publisher).  dorinţa  de  dialoga  în  altă  limbă.       www.  ABC-­‐ul  computerelor.ecoweb.jaromania.anpm.  ECDL  START.  2007     232   .   www.   www.reciclaredeseuri.  dar  şi  întrebări  cu  răspuns  deschis.org.   portofoliul     ro.  2006   Bernard  Eder.  Editura  Andreco  Educaţional.  împărţită  în  3  grupe   MODALITĂŢI  DE  EVALUARE:   •   proiecte  interdisciplinare     o o o o • •                                       BIBLIOGRAFIE:       Materialele  informative  puse  la  dispoziţie  de  JARO   www.               revistă  şcolară  -­‐  Copăceii@59.   campanie  publicitară  („Combaterea  sărăciei  prin  teatru”  -­‐sem  I/  „Reciclează   pentru  a  economisi!”  -­‐sem  II).                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                           faţă  de  programele  create  de  alţii.masca.  ECDL.  interesul  pentru  propria   cultură  şi  pentru  cea  universală.   teste  cu  alegere  multiplă.  Editura  ALL.org/despre/detalii_categorie_program_/educatie-­‐economica-­‐1.ro.   www.

1.   JPEG.  în  puncte.   Formate  audio-­‐video   Tipurile  WAV.   etc.  Caracteristici                     Formatul  vectorial.   TIF.3.  WMA.  MID.  Descriere  şi  caracteristici  principale   tehnicilor  de  prelucrare  graficăRedimensionarea  imaginilor   Caracteristici     233   .                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                             Manualele  şi  materialele  informative  propuse  de  MECTS  -­‐  site  www. Utilizarea formatelor grafice Imaginile  bitmap.   Descriere   şi   caracteristici   principale1.   Tipurile   BMP.edu.  secţiunea  pentru   educaţie  media  şi  TIC(liceu)   viii     ix Competen e specificeCon inuturi1.   GIF.ro.   Deprinderea   Decuparea  (crop)  unei  imagini   Modificarea  rezoluţiei   Controlul  pe  culoare.  Caracteristici.  dominante  de  culoare   Modificarea  contrastului  şi  luminozităţii   Filtre   pentru   efecte   speciale1.   Utilizarea   formatelor   audio   şi   audiovideoFormate   audio.2.  MP3  etc.

  editare2.   laptop-­‐uri.3.  Literele  "XP"  provin  de  la  cuvântul   englez  experience  (experienţă).   La   aceaşi   dată   a   fost   lansat   şi   Windows   Server   2008   R2   (pentru   servere).   inclusiv   cele   utilizate   în   domeniul   afacerilor.1.  funcţii  şi  repere  în  tabel   Sortări2.   Identificare   operaţiilor   curente   de   Identificarea  instrumentelor  specifice   Identificarea  operaţiilor  posibile  utilizând  Word   Identificarea  operaţiilor  posibile  folosind  Excel2.   Identificarea   operaţiilor   elementare   efectuate   asupra   datelorOperaţii   Operaţii  aritmetice   Operaţii  logice.  Utilizarea  operaţiilor  pentru  liste/tabele.  Identificarea  operaţiilor  specifice   datelor  structurateCăutări.  Identificarea  tipurilor  de  valori   utilizate  în  codificarea  informaţiilorDate  numerice   Şiruri  de  caractere   Dată  şi  oră   Codificări  pentru  alte  tipuri  de  informaţii   Validarea   datelor1.  Win7  sau  chiar  şi  numai  cu  W7..                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                             x Tipurile  MPEG.  laptopuri  şi  centre  media.  netbook-­‐uri  şi  PC-­‐uri  de  tip  Media  Center  Edition  (MCE).3.  tehnici  de  căutare   Sortări.  comparări.   adăugare.  la  mai  puţin  de  trei  ani  de  la  lansarea  sistemului  anterior  Windows   Vista.  categorii  de  funcţii   calculatoare  personale  sau  de  business.   Metode  de  sortare   Actualizări.  definire  de  variabile  (define).     Windows   7   este   un   sistem   de   operare   produs   de   compania   Microsoft   pentru   utilizarea   pe   calculatoarele   personale   de   tip   PC.   Windows   7   se   prescurtează  deseori  cu  Win  7.   ştergere.      Funcţii  statistice  şi  financiare      Meniul  Date  (Data)      Formular  de  date      Sortare  şi  filtrare      Windows   XP   este   o   linie   de   sisteme   de   operare   dezvoltate   de   Microsoft   pentru   utilizarea   pe                                             xi de  intrare-­‐ieşire   prelucrareDenumirea  operaţiilor   folosind  WordRânduri  de  titlu  (header)   adrese.   pe   desktop-­‐uri.  Windows  7  a  intrat   in  faza  „liber  pentru  producție”  (Release  To  Manufacturing.  AVI  etc.4  Utilizarea  operaţiilor  pentru  liste/baze  de  date  folosind  Excel    Formule  de  calcul.         Competenţe  specificeConţinuturi1.  Tablet  PC-­‐uri.   Formule  de  calcul.  decizii1.  RTM)  la  22  iulie  2009.  În  comparaţie  cu  predecesorul  său     234   .  Data  pe  punere  pe   piaţă  a  fost  22  octombrie  2009.2.2.

 care  astăzi  este  condus   de   Tim   Berners-­‐Lee.   Deşi   această   metodă   întâmpină   rezistenţă   din   partea   specialiştilor.  In  sfârsit.    Hypertext  Transfer  Protocol  Secure  (HTTPS).    (HTML)  -­‐  HyperText  Markup  Language.   Ca   şi   la   poşta   clasică.   Cercetătorul   Lawrence   Roberts  susţine  o  soluţie  de  interconectare  prin  comutare  de  pachete  (packet  switching)  în  modelul   numit  "client-­‐server".   consideră   ca   dată   de   nastere   a   Internetului   anul   1974.   odată   cu   constituirea   retelei   Telenet   de  către  firma  Bolt.   denumite   pachete.   folosit  pentru  a  identifica  şi  localiza  paginile  web.  Beranek&Newman.   astfel  încât  el  să  poată  fi  corect  dirijat  pe  reţea.     Următoarele  Standarde  au  apărut  mai  târziu:    Cascading  Style  Sheets  (CSS).  aceasta  este  mărunţită  în  porţiuni  mici.  printre  care  si  Paul  Kunz  de  la  Stanford.   University  of  California  Los  Angeles.     xiii    În   1959   John   McCarthy.   când   este   folosit   prima   oară   acest   nume   si   când   Bob   Kahn.   al   cărui   nume   va   fi   asociat   cu   inteligenţa   artificială.  altii.   dezvoltă   standardele   -­‐   HTML   şi   CSS.   stiva   de   protocoale   OSI   prin   care   serverul   web   şi   browserul  clientului  (utilizatorului)  comunică  între  ele.   Vint   Cerf   si   altii   definesc   si   implementează   protocolul   TCP/IP   -­‐   considerat   limbajul   de   comunicatie  al  Internetului.  Alti   autori.   sistem   universal   de   identificare   a   resurselor   din   web.   cu   scopul   de   a   fi   pe   deplin   compatibil   cu   driverele.  prin  care   fiecărei  aplicaţii  i  se  alocă  un  anumit  timp  pentru  folosirea  resursei  solicitate.   în   1969   începe   să   funcţioneze   reţeaua  "ARPANET"     xiv    La  baza  funcţionării  webului  stau  mai  multe  standarde.  La  destinaţie  întreaga  informaţie  este  reasamblată.   alte   standarde   provin   din   Internet   Engineering  Task  Force.  University  of  California  Santa  Barbara  si  University  of  Utah.  ECMA  sau  makers  ca  Sun  Microsystems.   xv    Dezavantajele  Adobe  Flash:     235   .  aplicaţiile  şi  echipamentul  cu  care  acesta  a  fost  deja  compatibil.  Apărând  apoi  primele   calculatoare   în   marile   universităţi   se   pune   problema   interconectării   acestora.  pentru  a  transmite  informaţia.    (URI)   -­‐   Uniform   Resource   Identifier.  şi  anume:    (HTTP)   -­‐   HyperText   Transfer   Protocol.  Astfel.   găseşte   soluţia   de   a   conecta   mai   multe   terminale   la   un   singur   calculator   central:   time-­‐sharing   (partajarea   timpului).  data  de  nastere  a  Internetului  este  oarecum  discutabilă:  Unii  autori  consideră  anul   1969   si   momentul   când   ARPANET   a   conectat   calculatoarele   de   la   Stanford   Research   Institute.   xii    De  fapt.                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                           Vista.  standard  de  definire  şi  prezentare  a  paginilor  web.   profesor   la   Universitatea   Stanford.    JavaScript.  sunt   de   părere   că   Internetul   apare   doar   în   1982.   momentul   despărtirii   părtii   academice   de   cercetările   militare.   Aceasta   este   o   modalitate   de   lucru   în   care   mai   multe   aplicaţii  (programe  de  calculator)  solicită  acces  concurenţial  la  o  resursă  (fizică  sau  logică).   Windows   7   se   doreşte   a   fi   o   actualizare   a   lui.     World  Wide  Web  Consortium  (cunoscut  şi  sub  denumirea  de  W3C).   printre   care   si   Tim   Berners-­‐Lee.   fiecare   pachet   conţine   informaţii   referitore   la   destinatar.

  nesigur   prin   definiţie.  majoritatea  dintre  acestea  (textul  static)  nu  poate  fi  indexat  de  motoarele  de  căutare     urile  -­‐  sperietoare).   În   mod   aproape   sigur   în         maxim  o  zi  vei  fi  inundat  de  mail-­‐uri  nesolicitate  (spam)  şi  îţi  va  fi  foarte  greu  (dacă  nu  imposibil)  să   recuperezi  mesajele  utile  din  noianul  de  spam.  Dar  din   nou:   nu   este   suficientă   apariţia   cuvântului   “criptare”   pentru   ca   o   aplicaţie   să   fie   sigură.  Aceasta  înseamnă  un  firewall.   Un   exemplu   este  HTTPS  (Hyper  Text  Transfer  Protocol  Secure).   totuşi   există   cazuri   în   care   obiectele   Flash   ajung   pe   maşini   ce   nu   au   instalată   aplicaţia   necesară   interpretării   obiectelor   Flash   (Pentru   a   rula   aplicaţiile   Flash   pe   aceste   calculatoare   trebuie   exportat  obiectul  Flash  ca  un  executabil).        Extras  din  articol   Ce  să  nu  fac  în  Internet?   Vom  expune  aici  un  set  de  reguli  recomandat  de  noi  pentru  a  evita  eventuale  neplăceri:   Evită   să   subscrii   adresa   (adresele)   ta   de   mail   pe   site-­‐uri   dubioase.   Nu   este   cazul   să   disperi   însă.   instalarea   este   destul   de   rapidă   –   dimensiunea   Playerului   Flash   este   destul   de   mică   şi   descărcarea   acestuia   în   contextul   reţelelor   actuale   este   rapidă).   Cunoscându-­‐ţi   adresa.  Să  nu  te   îndoieşti   că   Internetul   este   un   mediu   ce   poate   fi   ascultat.  de  card  de  credit)  folosind  protocoale  gen  HTTP.  nu  te  aventura  pe  Internet  fără  protecţia   necesară.   • • • xvi       Mare   amator   de   resurse:   deoarece   trebuie   să   „reconstruiască”   de   fiecare   dată   Motoarele  de  căutare  nu  pot  indexa  textul:  Flashul  lucrează  cu  mai  multe  tipuri  de   Uşurinţa   utilizării   îl   face   sa   fie   folosit   în   cele   mai   absurde   moduri   (de   exemplu.  Vrei  să  ştii  mai     236   .   texte.                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                           •   Depinde  de  player:  deşi  acesta  vine  instalat  pe  o  suită  de  browsere  (şi  în  cazul  în  care   nu   este   preinstalat.   Şi  să  nu  te  îndoieşti:  atacatori  există  la  tot  pasul  în  Internet.   În  concordanţă  cu  cele  spuse  la  punctul  anterior.   Noi   îţi   recomandăm   să   foloseşti   site-­‐uri   cunoscute   (în   general   prezente   pe   primele   locuri   în   căutările   efectuate  cu  Google  sau  Yahoo).   atacatorii   vor   studia   îndelung   punctele   slabe   ale   sistemului  tău  şi  eventual  îl  vor  sparge.  update-­‐uri  la  windows  şi  un  antivirus  la  zi.   flash-­‐ elementele  grafice.     Nu   comunica   adresa   IP   care   ţi-­‐a   fost   alocată   persoanelor   necunoscute   (am   spune   noi   nici   măcar   celor   cunoscute).     multe?     Nu  comunica  date  esenţiale  (ex:  nr.  care  este  versiunea  criptată  a  HTTP-­‐ului.   Există   protocoale   dedicate   tranzacţiilor   on-­‐line   şi   comunicaţiilor   delicate.  provocând  neplăceri  sau  chiar  daune  în  majoritatea  cazurilor.

                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                          xvii   xviii xix       237   .

microsoft.com/education/en-­‐us/teachers/how-­‐to/Pages/postcards-­‐in-­‐ http://office.aspx   http://www.aspx   Resurse)             238   .                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                             xx Folderul  Resurse    –Trecerea  din  bază  10  în  bază  2.com/education/en-­‐us/faculty/guides/Pages/one-­‐note.microsoft.aspx   https://www.aspx   http://google4learning.aspx?q=Geography   history.com/education/en-­‐us/teachers/plans/Pages/index.  aplicaţie  pentru  înv  primar        http://www.aspx?q=Math-­‐ https://www.comule.microsoftelearning.microsoft.com/   https://www.aspx   TC030000401.com/en-­‐us/templates/CT010145044.microsoft.microsoft.com/en-­‐us/templates/ultimate-­‐excel-­‐periodic-­‐table-­‐ http://office.com/webstore?hl=en-­‐US&category=app%2F8-­‐education      Proiect   pentru   dezbatere   şi   completare   –   proiectul   va   fi     discutat   la   curs   (directorul      Folderul  Resurse  –  Exemplificări  Emoticons   xxi xxii                     xxiii   Product&t=Mathematics   us/teachers/plans/Pages/index.com/education/en-­‐ http://www.microsoft.google.microsoft.com/education/en-­‐us/teachers/guides/Pages/bing.com/   https://chrome.