csta e modul de calcul al soldurilor intermediare de gestiune atat continentala cat si anglo saxona S se calculeze soldurile internediare in manier

continental i n manier anglosaxon pornind de la informaiile de mai jos:

Indicator u.m. Venituri din vnzarea mrfurilor 2000 Producia vndut 40000 Producia stocat 1500 Subvenii de exploatare 10000 Cheltuieli cu materii prime 10000 Costul mrfurilor vndute 1200 Cheltuieli salariale 15000 Cheltuieli cu amortizarea 1000 Cheltuieli cu provizioane 200 Cheltuieli cu chirii 200 Cheltuieli cu asigurri sociale 2000 Impozite i taxe 300 Venituri din dobnzi 200 Venituri din diferene favorabile de curs valutar 200 Cheltuieli cu dobnzi 800 Cheltuieli cu provizioane financiare 100 Impozit pe profit 1300 Raspuns:

A: In maniera continentala:

Nr. Specificatie Simbol um 1 + Vanzari de marfuri Vmf 2.000 2 + Productia exercitiului Qex 41.500 3 - Cheltuieli privind marfurile Chmf 1.200 4 - Cheltuieli cu materiale si servicii Chms 10.200 5 = Valoarea adaugata Va 32.100 6 - Impozite si taxe Imp 300 7 + Subventii pentru exploatare Sbv 10.000 8 - Cheltuieli cu personalul - totale Chp 17.000 9 = Excedent brut de exploatare EBE 24.800 10 + Venituri din provizioane Vpv 0 11 + Alte venituir din exploatare Ave 0 12 - Alte cheltuieli din exploatare Ace 0 13 - Cheltuieli privind amortizarea si provizioanele Cha 1.200 14 = Profit din exploatare Pe 23.600 15 + Venituri financiare Vf 400 16 - Cheltuieli financiare Chf 900 17 = Profit curent Pc 23.100 18 Rezultatul exceptional Rexc 0 19 = Profit brut Pb 23.100 20 - Impozit pe profit Ipr 1.300 21 = Profit net Pn 21.800

B: In maniera anglo saxona

Indicator Simbol um Cifra de afaceri CA 42.000 EBITDA = rezultatul inainte de plata dobanzilor, impozitului pe profit si amortizarii EBITDA 24.900 EBIT = rezultatul inainte de plata dobanzilor, impozitului pe profit EBIT 23.900 EBT = rezultat inainte de plata impozitului pe profit = rezultat brut EBT 23.100 Rezultat net Pn 21.800

In viziunea anglo-saxona, calculul soldurilor intermediare de gestiune se poate efectua conform Anexei 7 Tabelul 9.

Valoarea adaugata exprima cresterea de valoare rezultata din utilizarea factorilor de productie, indeosebi a factorilor munca si capital, peste valoarea materialelor, subansamblelor, energiei, serviciilor cumparate de intreprindere de la terti[36].

EBITDA[37] exprima acumularea bruta din activitatea de exploatare, stiind ca amortizarea si provizioanele sunt doar cheltuieli calculate, nu si platite. Pentru calculele financiare de rentabilitate se determina profitul inainte de dobanzi si impozit (EBIT[38]). In mod curent, EBIT se considera a fi egal cu profitul din exploatare, intrucat celelalte elemente din afara profitului din exploatare sunt nesemnificative. Profitul inainte de dobanzi si impozit are, dupa deducerea impozitului pe profit (EBIT Impozit = Profit net + Dobanzi), o semnificatie deosebita, exprimand potentialul de remunerare a actionarilor cu dividende si a creditorilor cu dobanzi. Profitul inainte de impozit (EBT[39]) este determinat atat de rezultatul exploatarii, cat si de cel al activitatii financiare si exceptionale.

3.2.Capacitatea de autofinantare

Capacitatea de autofinantare (prezentata in Anexa 8.) este indicatorul sintetic care determina, pe baza elementelor din contul de profit si pierdere, potentialul financiar al intreprinderii, posibilitatea acesteia

de a-si finanta dezvoltarea si activitatea de exploatare viitoare din surse proprii, interne, degajate din operatiunile curente.

Capacitatea de autofinantare se poate determina prin doua metode: deductiva si aditiva (vezi Anexa 9.). Prin metoda deductiva capacitatea de autofinantare este calculata ca diferenta intre veniturile incasabile (corespunzatoare unor incasari efective sau viitoare) si cheltuieli platibile (corespunzatoare unor plati efective sau viitoare)[40].

Din analiza datelor aferente Anexei 9. observam ca, in comparatie cu excedentul brut de exploatare, capacitatea de autofinantare prezinta inconvenientul de a fi mai sensibila, fiind influentata de amortizari, provizioane si impozitul pe profit. In compensare insa, ea prezinta avantajul de a cuprinde in calcul toate elementele care genereaza cash-flow-ul intreprinderii. Prin limitele si avantajele lor, aceste doua notiuni (EBE si CAF) devin complementare si nicidecum exclusive.

Capacitatea de autofinantare calculata prin metoda aditionala pune in evidenta elementele contabile, negeneratoare de fluxuri monetare (vezi Anexa 9). Astfel, se porneste de la rezultatul net al exercitiului, la care se adauga cheltuielile calculate (amortizari si provizioane de exploatare, financiare, exceptionale) neplatibile la o anumita scadenta si se scad veniturile calculate (reluari asupra amortismentelor si provizioanelor).

Capacitatea de autofinantare exprima deci un surplus financiar degajat de activitatea rentabila a intreprinderii. Acest surplus financiar degajat in cursul exercitiului de ansamblul operatiilor de gestiune (CAF) nu va avea decat un caracter potential daca nu este sustinut de mijloace financiare efective. Astfel, surplusul monetar degajat prin cresterea trezoreriei nete, adica cash-flow-ul (vezi Anexa 5 Tabel 7), dovedeste ca cea mai mare parte a capacitatii de autofinantare este sustinuta de o trezorerie efectiv disponibila.

Dupa distribuirea dividendelor, capacitatea de autofinantare reprezinta autofinantarea globala (totala), indicator ce pune in evidenta aptitudinea reala a intreprinderii de a se autofinanta. Autofinantarea reflecta bogatia retinuta de intreprinderea insasi si constituie o sursa interna destinata acoperirii nevoilor de finantare ale exercitiului viitor.

Autofinantarea globala are doua componente: autofinantarea de mentinere si autofinantarea neta.

Autofinantarea de mentinere include sursele din care urmeaza sa se realizeze, in viitor, cheltuieli pentru mentinerea potentialului productiv, deci a nivelului atins de patrimoniu, respectiv pentru reinnoirea mijloacelor de productie si acoperirea riscurilor de exploatare. Autofinantarea de mentinere este formata din amortizarile normale (ce corespund pierderii reale din valoarea imobilizarilor) si provizioanele.

Autofinatarea neta este partea din autofinantarea bruta din care se formeaza sursele proprii ale intreprinderii, peste necesarul cerut de refacerea capitalurilor investite, avand ca efect o imbogatire, o crestere a patrimoniului. Acest indicator se constituie, in principal, din profitul net repartizat pentru fondurile proprii, adica din profitul care ramane dupa participarea angajatilor la profit, precum si remunerarea asociatilor sau actionarilor[41].

Astfel, autofinantarea degajata de o intreprindere joaca un puternic rol de semnalizator al performantelor intreprinderii. Ea indica potentialilor investitori ai intreprinderii ca este capabila sa utilizeze eficient capitalurile incredintate si sa le asigure o remunerare atragatoare. Pentru creditori insa, marimea autofinantarii certifica nivelul capacitatii de rambursare, precum si nivelul riscului de neplata.