Portofoliul Partilor De Vorbire - Gramatica

DEFINITIE: Este partea de vorbire flexibila care denumeste lucruri, fiinte, fenomene, notiuni sau idei. Substantivele pot fi clasificate in functie de: inteles: - proprii care denumesc anumite fiine, lucruri sau fenomene considerate izolat, pentru a le distinge de celelalte - comune care denumesc obiecte de acelai fel alcatuire: - simple - compuse: Alb-ca-zpada, floarea-soarelui, pierde-var

masculin: baiat/baiei feminin: elev/eleve neutru: tablou/tablouri SUBSTANTIVE MOBILE, categorie reprezentat de substantive care, din aceeai radacin, pot realiza forme i pentru masculin i pentru feminin (ex. bunic-bunic, na-na, vr-var,verioar). SUBSTANTIVE EPICENE care denumesc printr-o singur form, de masculin sau feminin, anumite specii din regnul animal: elefant, fluture, girafa, crocodil, viespe.

A. SINGULAR sau PLURAL. Substantivele realizeaza opoziia dintre cele dou numere cu ajutorul desinenelor : caine/caini, frate/frai, pom/pomi etc.

Pagina 1 din 21

DEFINITIE:Desinentele sunt sunetele care marcheaza genul, numarul si cazul substantivelor aflandu-se la sfarsitul acestora. Unele substantive masculine au aceeai form la ambele numere ntrucat desinena este zero i la singular i la plural: crai, pui, ochi. Substantivele feminine derivate cu sufixul -toare au singularul la fel ca pluralul : ngrijitoare, nvtoare, directoare. i anumite substantive neutre au pluralul la fel ca singularul: nume, pantece, codice. B. DEFECTIVE DE NUMR sunt acele substantive care nu pot avea form decat fie la singular fie la plural. Defective de plural (care au form numai la singular): -nume de materii: argint, tabl, zinc, sange, miere, vat. -sporturi: ah, fotbal, tenis, ski. -noiuni abstracte:fericire, foame, cinste, lene, sclavagism. -substantive proprii: Vasile, Dobrogea, Mangalia, Banat. b) Defective de singular (care au form numai pentru plural) -este o categorie reprezentatdoar de cateva substantive: zori, ochelari, icre, ale, la care se mai adaug anumite toponimice: Iai, Carpai, Vleni.

NOMINATIV Laacest caz substantivul poate avea funciile sintactice: SUBIECT: Maria citete o carte. APOZIIE: Ioana, fiica mea, s-a suprat. NUME PREDICATIV: Ileana a ajuns medic. B. GENITIV La acest caz substantivul poate avea funcia sintactic de : ATRIBUT: Cartea mamei e nou. COMPL. CIRCUMST. DE LOC: Maina se afl n faa casei.
Pagina 2 din 21

COMPL. CIRCUMST. DE TIMP: Clima s-a schimbat de-a lungul secolelor. COMPL. CIRCUMS. DE CAUZ: M-am suprat din pricina Ioanei. COMPL. INDIRECT: Ceaiurile sunt bune contra gripei. NUME PREDICATIV: Cadoul acesta este al Ioanei. C. DATIV La acest caz substantvul poate avea urmatoarele funcii: COMPLEMENT INDIRECT: I-am adus colegului o carte. COMPLEMENT INSTRUMENTAL: Ileana a reuit datorit ie COMPL. CIRCUMST. DE MOD: Am procedat conform programului. COMPL. CIRCUMST. DE LOC: Stelele-n cer. / Deasupra mrilor/ Ard deprtrilor / Pan ce pier. ATRIBUT SUBSTANTIVAL: Nepot de sor Mariei. D. ACUZATIV La acest caz substantivul poate avea urmtoarele funcii sintactice: ATRIBUT SUBSTANTIVAL: casa: de piatr, cu grdin etc. COMPLEMENT DIRECT: L-am ntalnit pe vrul meu. COMPLEMENT INDIRECT: Emil e prieten cu toat lumea. COMPL. CIRCUMST. DE LOC: Oameni vin de la munte. COMPL. CIRCUMST. DE TIMP: Am stat pan apropae de pranz. COMPL. CIRCUMST. DE MOD: A fost pedepsit dup fapta comis. COMPL.CIRCUMST. DE CAUZ: Dintr-o eroare a comis accidentul. COMPL. CIRCUMST. DE SCOP: Ioana a plecat dup cumprturi. COMPL. DE AGENT: Ioana fusese certat de tatl ei. 10. NUME PREDICATIV: Cadoul acesta este de la Ramona. Declinarea substantivelor poate fi: nearticulata articulata cu articol hotarat articulata cu articol nehotarat exemplu: declinarea substantivului prietenul (cu articol hotarat) sg. N prietenul pl. N prietenii
Pagina 3 din 21

Ac pe prietenul Ac pe prietenii G al prietenului G ai, ale prietenilor D prietenului D prietenilor V prietenule! V prietenilor!

Cele mai multe locuiuni substantivale provin din verbe sau locuiuni verbale, prin substantivizarea infinitivului lung, supinului sau a participiului: btaie de cap, arunctur de ochi, cal de btaie. Aducere aminte, dare de man, luare n primire. Locuiunile substantivale mai provin din elementul nominal al unui verb: cai verzi pe perei, foc de paie, soare cu dini.

DEFINIIE: Este partea de vorbire flexibil cu rol auxiliar care nsoete un substantiv, artand msura n care obiectul cunoscut este cunoscut vorbitorilor.

-prezinta obiectul denumit ca fiind clar individualizat. FORME: N. Ac. l, -le, -a / -i, -le G. D. -lui, i / lor

N. Ac. un, o / nite G. D. unui, unei / unor

Pagina 4 din 21

Articolul nehotrat este ntotdeauna prolitic. !!! Atenie la confuzia cu numeralul sau adjectivul pronominal nehotrat.

Este articolul care apare ca element auxiliar la pronumele posesive si la numeralele ordinale. De asemenea insoete un substantiv sau un pronume n cazul genitiv. Se adaug forma -alor de plural la cazurile genitiv i dativ.

Este articolul care leag un substantiv sau un nume propriu de persoan de determinantul su. Articolul demonstrativ este i un auxiliar al gardului superlativ relativ: cei mai buni. Formele articolului demonstrativ au uneori valoarea unui pronume demonstrativ redus, concentrat: L-am ntalnit pe cel ce m- ajutat.

DEFINIIE: Este partea de vorbire flexibil care exprim o nsuire a unei fiine sau a unui obiect, acordandu-se cu substantivul respectiv. CLASIFICARE: ADJECTIVE VARIABILE Variabile cu dou terminaii care i schimb forma dup gen i dup numr: bunbun, buni-bune. Variabile cu o terminie care i schimb forma numai dup numr: cuminte-cumini, verde-verzi, tare-tari ADJECTIVE INVARIABILE adjective provenite din adverbe: aa, astfel, asemenea, bine.

Pagina 5 din 21

nume de culori: bleu, roy, verde-praz, galben-pai. adjective neologice: perspicace, atroce, precoce, propice, vivace.

POZITIV: bun. COMPARATIV: 1.de superioritae: mai bun ; 2.de egalitate: tot aa de, la fel de bun ; 3. de inferioritate: mai puin bun. C. SUPERLATIV RELATIV 1. de superioritate : cel mai bun; 2. de inferioritate : cel mai puin bun. D. SUPERLATIV ABSOLUT realizat cu adverbele FOARTE i TARE. *exist adjective care nu pot avea grade de comparaie deoarece exprima nsuiri cu caracter absolut: inferior, anterior, suprem, optim, viu, mort, venic, perfect, principal, complet, ntreg, ptrat, rotund etc.

ATRIBUT ADJECTIVAL: Carte frumoas. NUME PREDICATIV: Cartea este frumoas. COMPLEMENT INDIRECT: Din ru a devenit bun. COMPL. CIRCUMST. DE TIMP: L-am cunoscut de mic. COMPL. CIRCUMST. DE CAUZ: De ru nu vrea s asculte.

LOCUIUNI VARIABILE: luat de suflet, bttor la ochi, al naibii. LOCUIUNI INVARIABILE: nu tiu cum, de isprav, fel de fel.

Pagina 6 din 21

DEFINITIE: Este partea de vorbire care exprima un numar, determinarea numerica a obiectelor sau ordinea acestora prin numarare.

NUMERALUL CARDINAL PROPRIU-ZIS simple: 1-10, 100, 1000 ... compuse: 11, 12... incepand cu douazeci, datorita aparitiei prepozitiei de, numeralul preia functia substantivului pe care il insoteste. Am gasit douazeci de lei. (atr. substantival) 2.NUMERALUL COLECTIV - amadoi, tustrei, catestrei, toti cinci,, o duzina, ambii, 3.NUMERALUL FRACTIONAR -doime, patrime, cincime,jumatate 4.NUMERALUL MULTIPLICATIV -indoit, impatrit, insutit, dublu 5.NUMERALUL ADVERBIAL -o data, de doua ori, bis. 6.NUMERALUL DISTRIBUTIV -cate unul, cate cinci, cate o suta, doi cate doi, trei cate trei.

primul (intaiul), al doilea, ... ultimul. Cifrele romane: X=10, V=5, L=50, C=100, D=500, M=1000

DEFINITIE: Este partea de vorbire flexibila care exprima actiuni sau stari.

Pagina 7 din 21

I.Clasificarea verbelor dupa capacitatea de a forma un predicat A. VERBE PREDICATIVE , care pot forma singure predicatul daca sunt la un mod personal. B. VERBE NEPREDICATIVE care nu pot forma singure predicatul si care se impart in doua categorii: a) verbe auxiliare care intra in alcatuirea formelor verbale compuse. In limba romana sunt folosite ca auxiliare verbele a fi, a avea si a vrea. b) verbe copulative (a fi, a deveni, a ajunge, a iesi, a ramane, a parea, a insemna etc) care intra in lcatuirea predicatului nominal impreuna cu un nume predicativ. II.Clasificarea verbelor dupa continutul semantic A. VERBE PERSONALE, sunt acele verbe care se definesc prin relatia pe care o realizeaza cu un subiect cu care se acorda in persoana si numar : Copiii alearga. Ei merg. B. VERBE IMPERSONALE, care nu au subiect. - verbe impersonale absolute: ninge, ploua, tuna, fulgera, se innoreaza, se innopteaza, se insenineaza. - verbe onomatopeice: a guita, a latra, a mieuna, a scartai - verbe personale devenite impersonale: a merita, a ajunge, a face, a strica, a urma, a merge, a urma, a continua, a incepe. - verbe unipersonale prin forma si impersonale prin continut: trebuie, se cade, se cuvine, se intampla, importa, decurge, rezulta. III. Clasificarea verbelor dupa posibilitatea de a primi sau nu un complement direct A. VERBE TRANZITIVE - care admit complement direct. Verbele tranzitive pot deveni intranzitive atunci cand au valoare copulativa sau cand se transforma in impersonale reflexive : Ioana a facut un desen (tranzitiv) Ileana s-a facut profesoara. (cop. intranz.) Deci un verb va fi considerat tranzitiv doar daca in enuntul in care apare, accepta un complement direct. B. VERBE INTRANZITIVE care nu admit un compl. direct. Din aceasta categorie fac parte:
Pagina 8 din 21

verbe intranz. absolute: a veni, a fugi, a sta, a aluneca, a cadea. verbe copulative; verbe impersonale; verbe la diateza reflexiva/ IV. Clasificarea verbelor din punct de vedere morfologic are drept criterii sufixul de infinitiv Astfel toate verbele se clasifica in patru conjugari: conjugarea I : cuprinde verbe care formeaza infintivul cu sufixul a: a canta, a lucra, a da, a ruga. conjugarea a II-a: cuprinde verbe care formeaza infinitvul cu sufixul ea: a vedea, a vrea, a avea. conjugarea a III-a: cuprinde verbe care formeaza infinitivul cu sufixul e: a merge, a crede, a rupe. conjugarea a IV-a: cuprinde verbe care formeaza infinitivul cu sufixul i: a citi, a veni, a cobori, a dobori.

Modurile se clasifica in PERSONALE si NEPERSONALE (dupa capacitatea de a exprima persoana), iar sintactic in PREDICATIVE si NEPREDICATIVE (dupa capacitatea de a forma un predicat). Rezulta ca modurile personale sunt in acelasi timp si predicative, iar cele nepersonale sunt nepredicative. I. MODURILE PERSONALE SI PREDICATIVE Modul indicativ 1. prezent: citesc; imperfect: citeam; perfect compus: am citit; perfect simplu: citii; m m ca perfect: citisem; viitor: voi citi;
Pagina 9 din 21

viitor anterior: voi fi citit. B. Modul conjunctiv 1. conjunctiv prezent: sa citesc; 2. cinjunctiv perfect: sa fi citit. C. Modul conditional - optativ 1. conditional prezent: este format din infinitiv precedat de formele atone ale auxiliarului a avea: as, ai, ar, am ati, ar. 2. conditionalul perfect: este alcatuit din participiul verbului de conjugat precedat de conditionalul prezent al auxiliarului a fi: as fi citit. D. Modul imperativ - nu are timpuri. Este singurul mod personal la care formele pozitive se disting de cele negative (sati! / nu sta!). Imperativul se mai deosebeste de celelalte moduri prin faptul ca are numai persoana aII-a singular si plural. II. MODURILE NEPERSONALE SI NEPREDICATIVE A. Modul infinitiv este precedat de prepozitia a care a devenit o marca a infinitivului. (a avea, a pleca, a termina). Infinitivul are si forma lunga , realizata cu sufixul -re . Aceasta forma s-a substantivizat si a devenit variabila, putand fi trecuta si la plural: a pleca/ plecare plecarile. B. Modul gerunziu se formeaza cu ajutorul sufixelor -ind sau and. Formele negative ale gerunziului se realizeaza cu prefixul ne- dupa care poate urma adverbul mai : neauzind, nemaiauzind. C. Modul participiu se formeaza cu ajutorul sufixelor -t sau -s (lovit, plecat, spus, cules). Formele negative se realizeaza, ca si la gerunziu, cu ajutorul prefixului ne- urmat uneori de adverbul mai : nevazut/ nemaivazut. D. Modul supin este omonim cu participiul de care se deosebeste prin prezenta unei prepozitii (de, dupa, la, pentru): S-a plictisit de citit.

DEFINITIE: Diateza stabileste raportul dintre actiunea exprimata de verb si subiect. Din acest punct de vedere vrbele pot aparea la trei diateze: activa, reflexiva si pasiva.

Pagina 10 din 21

DIATEZA ACTIVA arata ca actiunea este savarsita de subiectul gramatical: El citeste (sufera, suporta, ajunge etc) DIATEZA REFLEXIVA arata ca actiunea e savarsita si suportata de subiect. Un verb la diateza reflexiva se recunoaste prin prezenta pronumelui reflexiv. Criteriul nu este valabil cand pronumele reflexiv are functia de atribut pronominal. Diateza reflexiva se poate construi si cu un pronume reflexiv in acuzativ. DIATEZA PASIVA arata ca subiectul suporta actiunea facuta de un complement de agent. Diateza pasiva se construieste cu verbul A FI la modul si timpul exprimat, urmat de participiul verbului de conjugat, acordat in gen, numar si caz cu sub.

DEFINITIE: Sunt grupuri de cuvinte care prezinta o unitate de sens cu valoarea unui verb. Acesta are rolul gramatical de a exprima diateza, modul, timpul, persoana si numarul. Cuvintele cu care se combina verbul intr-o locutiune au rol lexical: a tine minte, a avea de gand, a-si bate joc, a baga de seama, a da bir cu fugitii, a se da jos etc.

DEFINITIE: Este partea de vorbire flexibila care tine locul unui substantiv.

Este pronumele care desemneaza diferite persoane. FORME: A. NOMINATIV I. eu noi II. tu voi

Pagina 11 din 21

III. el/ea ei/ele (la care se adauga formele dansul, dansa) Functii sintactice SUBIECT: Ei au intarziat. APOZITIE: Maria, adica ea, s-a suparat. NUME PREDICATIV: Maria este ea. Eu sunt eu. B. GENITIV Functii sintactice ATRIBUT PRONOMINAL: Am citit cartea lui. C.C. DE LOC: Am trecut prin fata ei. C.C. DE TIMP: Pe vremea lor era altfel. C.C. DE CAUZA: Din cauza lui am gresit. COMPL.INDIRECT: Asupra lor s-a abatut o nenorocire. Prepozitiile care cer functiile de mai sus sunt aceleasi prepozitii care preced un substantiv in cazul genitiv. C. DATIV Accentuat Neaccentuat Accentuat Neaccentuat I. mie imi, mi noua ne, ni II. tie iti, ti voua va, vi, vIII.lui/ei ii, i lor le, li Functii sintactice COMPL.INDIRECT: Mie mi s-a spus ca a plecat. C.C.INSTRUMENTAL: Multumita lui am reusit. DATIV POSESIV: Tot mai citesc maiastra-ti carte. DATIVUL ETIC: Vor sa mi te-omoare. (valoare stilistica) D. ACUZATIV Accentuat Neaccentuat Accentuat Neaccentuat I. mine ma,m- noi ne II. tine te voi va,vIII.el/ea il,l/o ei/ele le Functii sintactice 1. ATRIBUT PRON. PREPOZ.: Am cartea de la tine.
Pagina 12 din 21

2. COMPLEMENT DIRECT: Pe mine ma asteapta? 3. COMPLEMENT INDIRECT: Mie ce-mi dai? 4. C.C. DE LOC: Merg spre ei. 5. COMPLEMENT DE AGENT: Am fost urmarit de ea. 6. NUME PREDICATIV: Cartea este de la el. Si la acuzativ exista forme cu valoare sintactica neutra: A incurcat-o. E. VOCATIV II. tu! voi!

Exprima identitatea subiectului cu complementul direct sau indirect. Se caracterizeaza formal prin identitatea de persoana cu verbul insotit. FORME: A. DATIV I. imi, mi ne II. iti, ti va, vi III. isi, si isi, si -siesi Pronumele reflexiv are rolul de esential de a forma diateza reflexiva a verbului, fara posibilitatea de a avea si functie sintactica. B. ACUZATIV I. ma ne II. te va III. se, s se, s sine

Pagina 13 din 21

!!! Formele dansul, dansa / dansii, dansele nu sunt pronume de politete ci forme ale pronumelui personal. Dumneavoastra Dumneata (Mata, Matale) N.Ac. Dumneavoastra N.Ac. Dumneata G.D. Dumneavoastra G.D. Dumitale/Dumnealui(ei) (lor) In afara de aceste forme de baza exista si forme compuse (locutiuni pronominale) folosite in imprejurari speciale: Excelenta (Voastra) Excelentei (Voastre) Inaltimea Voastra Inaltimii Voastre Sanctitatea Voastra Sanctitatii Voastre Eminenta Voastra Eminentei Voastre Domnia Voastra Domniei Voastre Maria Ta/ Voastra La acestea pot fi adaugate formele peiorative, intalnite mai ales in basme: Intunecimea Voastra/

In limba romana actuala nu mai este folosit decat sporadic ca pronume, ci doar ca adjectiv pronominal de intarire.

Masculin Feminin Sg. I. nsumi nsmi II. nsui nsi III. nsui nsi Pl. I. nine nsene II. niv nsev III. nii nsei (nsele)

Pagina 14 din 21

ATENIE la formele de G.D. pentru genul feminin, singular. N.Ac. eu nsmi G.D. mie nsemi tu ni ie nsei ea nsi ei nsei

FORME A. UN SINGUR POSESOR I. al meu a mea ai mei ale mele II. al tau a ta ai tai ale tale III. al sau a sa ai sai ale sale (al lui) (a lui) (ai lui) (ale lui) (al ei) (a ei ) (ai ei) (ale ei) B. MAI MULI POSESORI I. al nostru a noastr ai notri ale noastre II. al vostru a voastr ai votri ale voastre III. (al lor) (a lor) (ai lor) (ale lor) Formele subliniate intre paranteye nu sunt pronume posesive ci pronume personale in genitiv. Funcii sintactice A. NOMINATIV 1. SUBIECT: Al meu s-a stricat. 2. APOZIIE: Aceste lucruri, adica ale mele, imi apartin. 3. NUME PREDICATIV: Cartea este a mea. B.GENITIV 1. ATRIBUT: Aceasta este cartea alor mei. 2. NUME PREDICATIV: Cartea este a alor mei.

Pagina 15 din 21

C.DATIV 1. COMPLEMENT INDIRECT: Le-am spus alor mei. 2. C.C. INSTRUMENTAL: Mulumit alor mei am reuit. D. ACUZATIV 1. ATRIBUT PRONOMINAL: Parerea ta despre ai mei m-a dezamgit. 2. COMPLEMENT DIRECT: L-am rugat pe al tu. 3. COMPLEMENT INDIRECT: Plec cu ai mei. 4. C.C. DE LOC: Stau lang ai mei. 5. COMPLEMENT DE AGENT: Am fost pedepsit de ai mei. 6. NUME PREDICATIV: Cadoul este de la ai mei. Cand se acorda in gen, numar si caz cu substantivul pe care il determina, devine adjectiv pronominal posesiv cu unica functie de atribut adjectival.

FORME: A. DE APROPIERE N.Ac. acesta, aceasta - acestia, acestea sta, asta tia, stea G.D. acestuia, acestea acestora stuia, steia stora B. DE DEPRTARE N.Ac. acela, aceea aceia, acelea la, aia ia, lea G.D. aceluia, aceleia acelora luia, leia lora C. DE IDENTITATE N.Ac. acelai, aceeai aceiai, aceleai G.D. aceluiai, aceleiai acelorai D. DE DIFERENTIERE
Pagina 16 din 21

N.Ac. cellalt, cealalt ceilali, celelalte llalt, ailalt ilali G.D. celuilalt, celeilalte celorlali, celorlalte luilalt, lorlali (cestlalt, ceastlalt, cetialali, cestealalte) Funciile sintactice sunt aceleai ca i la celelalte pronume.

A. CINE N.Ac. cine; G.D. cui (nu poate fi adj. pronominal)

B. CE N.Ac. ce; G.D. --- (poate fi adj. Pronominal; Ce carte citeste?) C. CARE N.Ac. care; G.D cruia, creia crora D.CAT N.Ac. cat, cat cai , cate G.D. ---------- cator E. DE, atunci cand are valoare de pronume relativ Oamenii de s-au adunat s-au mprtiat. Funcii sintactice SUBIECT: Cine a venit? Ce se aude? NUME PREDICATIV: Cine eti tu? Ce eti tu? COMPLEMENT DIRECT: Ce citeti? COMPLEMENT INDIRECT: Despre cine vorbesti? ATRIBUT PRONOMINAL: A cui carte o preferi? C.C. DE LOC: n faa cui stai tu? C.C. DE CAUZ: Din cauza cui te-ai lovit?

Pagina 17 din 21

COMPLEM,ENT DE AGENT: De cine ai fost urmrit?

Este pronumele care nlocuiete un substantiv dand indicaii foarte vagi despre obiectul denumit de acesta. Exemple: Cineva, ceva , careva, catva, oricine, oricum, oriunde, fiecare, oriicine, altcineva, altceva, altcareva, vreunul, vreuna, vreun, vreo, altul, puin,cutare etc Unele din pronumele nehotrate se folosesc numai ca adjective pronominale: fiece, vreun, alde, anume, anumit. Altele sunt folosite numai ca pronume: cineva, careva, altceva, oricine, fiecine. Funciile sintactice sunt aceleasi ca si la celelalte pronume.

N.Ac. nici unul, nici una, - nici unii, nici unele G. D. nici unuia, nici uneia nici unora 2. N.Ac. nimeni nu pot i adjective pronominale negative G. D. nimnui 3. N. Ac. nimic nu poate fi i adjectiv pronominal negativ G.D. --------Funciile sintactice sunt aceleai ca i la celelalte pronume.

Pagina 18 din 21

cate i mai cate, cate toate, cate alea toate; cine tie cine, cine tie ce, nu tiu cine, nu tiu ce; nimica toat, te miri ce i mai nimica, nici cat negru sub unghie nici ipenie de om, nici picior de om.

DEFINITIE: Este partea de vorbire neflexibil care ajuta la exprimarea raporturilor dintre partile de prpozitie. Prepozitiile au rolul unor cuvinte auxiliare sau instrumente gramaticale, fara posibilitatea de a avea o functie sintactica. CLASIFICARE 1.Prepoziii propriu-zise : a) Prepoziii simple: sunt cele formate dintr-un singur element (a, cu, de n, la fr) ; b) Prepoziii compuse: sunt cele formate din dou sau mai multe prepoziii simple: de la, pana la, pe la, de pe la, de pe, de ctre, fr de, de lang. 2. Locuiuni prepoziionale = conin de obicei, un substantiv sau un adverb precedate sau urmate de o prepoziie propriu-zis. a) Locuiuni de origine substantival : n faa, n urma, n spatele, din pricina, din cauya etc. b) Locuiuni de origine adverbial: n jurul, n stanga, de jur m prejurul, de-a lungul, din fundul, n susul, nainte de, relativ la, din sus de etc.

DEFINITIE: Conjunctiile sunt neflexibile si invariabile, indiferent de context. Ca si prepoyitiile au rolul de unealt gramatical.

Pagina 19 din 21

Clasificare: I.Conjunctii coordonatoare a) Conjuncii copulative i, precum i, nici, iar, i cu; b) Conjuncii disjunctive: ori, sau, fie. c) Conjuncii adversative: dar, ns, iar, ci; d) Conjuncii conclusive : deci, aadra, prin urmare, de aceea, n concluzie, n consecin. Conjunciile coordonatoare realizeaza jonciunea ntre dou sau mai multe pri de prpozitie de acelasi fel sau, la nivelul frazei, intre doua sau mai multe prpozitii de acelasi fel. II. Conjuncii subordonatoare exprima relaii de subordonare a unor propoziii fa de un termen regent. (pan s, dup cum, cci, fiindc, n caz c, pentru ca s, dei, mcar, cu toate c, ncat) Conjunciile mai pot fi i: simple: ca, ci, doar, iar, i, deoarece, dei etc. Compuse: ca s, fr s, cum c, precum c, chit c etc.

DEFINIIE: Este partea de vorbire neflexibila care exprima o stare afectiva, un act de vointa sau reproduce sunete sau zgomote. Interjectia este specifica limbii vorbite. Dupa forma interjectiile pot fi: a) simple: ah, vai, poc, amin, bravo, halal, parol, bogdaproste, salve, bre. b) compuse: ei a, haida-de, hei-rup, hodoronc-tronc, tura-vura, treanca-fleanca, tictac, ei na etc. Functiile sintactice ale interjectiilor: SUBIECT: Din strada se auzea poc! poc! PREDICAT: Iat coala! NUME PREDICATIV : E vai de noi! COMPLEMENT DIRECT: Am auzit buf n u. C:C: DE MOD: Fcea zum-zum.
Pagina 20 din 21

ATRIBUT: A ieit o mancare u! Interjectia poate avea valoarea unei intregi propozitii: Mar! , Ura!

BIBLIOGRAFIE: Gramatica limbii romane de Silvestru Botoaca, Marcel Crihana, Mircea Mardare

Pagina 21 din 21