Sunteți pe pagina 1din 5

Sindromul de deconditionare la batrani

naintarea in vrsta este asociata cu declinul sistemelor functionale si consecinte nefavorabile asupra capacitatii de efort.Exercitiul fizic are scopul general de a mentine sau de a imbunatati starea fizica, psihica si functia articulara. Intreruperea efortului ocupational, odat cu schimbarea statutului social prin pensionare, impune compensarea acestuia prin activitati fizice recreationale, pentru a impiedica efectele nefavorabile ale inactivitatii fizice asupra starii de sanatate (Bocu si Tache, 2005). Particularitatile miscrii la vrstnici Dupa varsta de 30 de ani, capacitatea aerob de efort incepe sa scada cu 10-15% pe decada la sedentari si cu 5-7% pe decada la sportivi antrenati. Jumatate din valorile gasite la sedentari se datoreaza modificarilor ireversibile cauzate de imbtrnire, restul find date de incapacitatea fizica (Dragan si Pop, 2002). Nivelul exercitiilor fizice descreste odata cu vrsta, datorita unor cauze multiple; la vrstnici, afectiunile cronice si bolile intercurente sunt cele care limiteaza cel mai frecvent activitatea fizica. Mai putin de jumatate dintre vrstnici efectueaza un exercitiu fizic minim si doar un sfert efectueaza un exercitiu regulat de circa o jumatate de ora de 5 ori/saptmna. Femeile sunt, in general, mai putin active decat barbatii. Situatia economica si nivelul educational reprezinta factori care determina intr-o mai mare masura gradul de inactivitate fizica dect vrsta si sexul feminin. Factorii principali limitativi ai micrii sunt cei determinati de modificarile aparatului locomotor odata cu inaintarea in vrsta: modificari osoase, articulare (la nivelul cartilajelor, ligamentelor si tendoanelor) si musculare. Sedentarismul duce la aparitia sindromului de deconditionare al batrnilor. a) Modificari osoase

Nivelul osteogenezei si remodelarii osoase scade cu vrsta, ceea ce duce la o considerabila subtiere a grosimii peretelui osos, n special a epifizelor si oaselor scurte si late. Scade densitatea minerala osoasa si rezistenta la presiune; scade numarul osteoblastelor, celulele tinere sintetizatoare de os; creste formarea adipocitelor in maduva osoasa. Modificarile enumerate duc la osteopenie; aceasta pierdere de masa osoasa la vrstnici determina cel mai frecvent disparitia curburilor fiziologice ale coloanei vertebrale, tasari vertebrale, curburi patologice, reducerea staturala, disparitia boltei plantare si, in special, fracturi de sold. Fracturile sunt asociate cu o rata de mortalitate de 12-20%. Prin metoda histiomorfometriei osoase s-a demonstrat ca osteopenia senila si osteoporoza comuna nu sunt univoce. In Imbatrnire predomina diminuarea formarii osului de catre osteoblaste. Pierderea osoasa debuteaza inca de la maturitate si este liniara la barbati, care pierd 20-25% din cantitatea de os intre 20-80 de ani, pe cand la femei devine rapida incepnd cu menopauza, pna la 70 de ani pierzndu-se 35-40%. Aceasta explica frecventa mai mare a osteoporozei la femei si rolul insuficientei gonadice in geneza ei. Fenomenul de atrofie osoasa al osului spongios, manifestat la inceput prin pierderea de os cortical, este compensat pna spre 50 de ani, printr-o aparitie osoas subperiostala si largirea canalelor medulare (Susan, 2003; Bocu si Tache, 2005). b) Modificari articulare Imbatrnirea cartilajului poate fi considerat un rezultat al uzurii prin agresiuni asupra articulatiei suferinde in cursul vietii si, de asemenea, o consecinta a alterarii componentelor la nivel molecular, ceea ce duce la pierderea calitatilor cartilajului. Modificarile la nivelul articulatiilor altereaza toate structurile (lichidul si membrana sinoviala, cartilajul articular, discurile intervertebrale, tendoanele si ligamentele). La nivelul cartilajului hialin articular, metabolismul condrocitelor se modifica odata cu vrsta: activitatea transglutaminazica crescuta coreleaza cu un risc crescut de calcifiere (condrocalcinoza). Paralel, are loc o diminuare in densitatea celulara a stratului superficial, o diminuare a colagenului, o modificare a compozitiei glucozaminoglicanului si o diminuare a formarii agregatelor de proteoglicani, alternd elasticitatea cartilajului. Continutul in apa al

cartilajului scade. Grosimea cartilajului articular descreste la nivelul genunchiului cu circa 0,25 mm/an. In zonele cu cartilaj distrus exista o fibrilare asemanatoare celei din artroze, care creste odata cu naintarea in vrsta. Membrana sinovial si elementele pe care le produce, mai ales enzimele, lichidul sinovial si osul subcondral intervin in mod cert in modificarile osteoarticulare. Osul subcondral devine mai fragil si antreneaza leziuni ale cartilajului. Aparatul ligamento-muscular, care joac un rol de amortizor, se atrofiaza cu vrsta; scade capacitatea regenerativa a tesutului conjunctiv si elasticitatea si creste densitatea fibroasa si rigiditatea. Astfel, scade forta ligamentelor si tendoanelor, creste riscul de ruptura si se accentueaza limitarea miscarilor (Bocu si Tache, 2005). Procesul de alterare osteo-articulara la vrstnici este favorizat de: tulburrile circulatorii, tulburarile digestive malabsorbtie, imobilizarea prelungita, modificarile endocrine (manopauza, andropauza), tratamentele prelungite cu preparate cortizonice sau barbiturice. Modificarile articulare determin o deconditionare locomotorie, cu diminuarea capacitatii functionale si scaderea flexibilitatii si mobi1itatii (limitarea miscarilor cu redoare, rigiditate, intepeneala) si cresterea riscului la caderi. c) Modificari musculare Odata cu inaintarea in vrsta, scade progresiv masa musculara scheletica (de la 30% din greutatea corporala la tineri, la 15% Ia 75 de ani) datorita scaderii numarului si marimii fibrelor musculare, proces denumit sarcopenie. Sarcopenia este nsotita de slabiciune musculara si diminuare a miscarilor active, pasive sau mixte. Factorii care determina acest proces sunt reprezentati de reducerea nivelului activitatii fizice si schimbarile de la nivelul sistemului nervos central si periferic care pot duce la pierderea de unitti motorii active, reducerea ratei de sinteza a proteinelor musculare scheletale. La multe persoane vrstnice, pierderea de masa musculara poate fi accelerata datorita unui necesar de proteine crescut, asociat cu un aport scazut. Fibrele musculare de tip II, cu contractie rapid, cu rol in miscrile bruste si puternice, descresc pe o scar mai mare dect fibrele de tip I cu contractie lenta, implicate in mentinerea posturii si

efectuarea exercitiilor ritmice, de anduranta. Astfel, pierderea de fibre musculare odata cu vrsta se traduce printr-o pierdere a fortei de contractie izometrica maxima, care scade eu 20% in decada a 6-a si cu 50% in decada a 8-a. Intre 65 si 85 de ani scade cu l-2% forta musculara scheletala si cu 3-4% puterea musculara scheletala (rata lucrului mecanic). Diminuarea lungimii, fortei musculare, puterii musculare si raportului forta/unitate de masura, dependent de numarul unitatilor motorii active determina scaderea contracti1itatii si amplitudinii miscarilor (Boca si Tache, 2005). Anduranta musculara si rezistenta la efort sunt scazute; oboseala muscular apare precoce si este insotita de acidoza metabolica lactacida si crampe musculare. Efectuarea metabolismului aerob al muschilor rosii posturali este urmat de modificari de postura si cresterea riscului la caderi (Roubendorft 2000). La aceste schimbari contribuie si deficienta hormonilor anabolici (hormonul de crestere, factorul de crestere de tip insulinic, testosteronul, dehidroepiandrosteronul) si scaderea intnsitatii lucrului muscular. Hipotrofia musculara poate fi generalizata (in caz de imobilizare prelungita) sau selectiva (datorita lipsei de exercitiu fizic sau pierderii controlului trofic exercitat de sistemul nervos in leziuni ale motoneuronilor periferici sau datorita unor miozite sau miopatii). Persoanele varstnice a cror mobilitate este restrictionata din cauza unor afectiuni acute, in special cele cu imobilizare la pat, sunt supuse unei deconditionari si unei pierderi accelarate de forma si masa musculara. Rata pierderii poate ajunge la 1,5% /zi; deconditionarea este mai mare la nivelul muschilor antigravitaionali (Beers i Berkow, 2000). Beneficiile si riscurile exercitiului fizic n ciuda reducerii fortei musculare legate de vrsta, abilitatea functionala musculara este similara la adultii mai tineri si mai vrstnici. De obicei, persoanele vrstnice sanatoase pot sa urce scari, sa mearga de-a lungul unei linii drepte si sa indeplineasca activitatile tipice zilnice cu usurinta. BIBLIOGRAFIE Bocu si Tache, 2005 ; Beers si Berkow, 2000; Dragan si Pop, 2002; Roubendorft 2000; Susan, 2003 ;