P. 1
Curs CMF Examinare

Curs CMF Examinare

|Views: 147|Likes:
Published by Catalin Chirica
Curs CMF Examinare
Curs CMF Examinare

More info:

Published by: Catalin Chirica on Jun 11, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

11/15/2013

pdf

text

original

EXAMENUL CLINIC ORO-MAXILO-FACIAL Dantura Umana – Anatomie Dinti Dantura umana reprezintă partea cea mai

dură şi mai rezistentă dintre toate organele corpului. Ea joacă un rol vital în digestia alimentelor, ajutând la fragmentarea acestora în bucăţi mai mici, prin muşcare şi masticaţie (mestecare). Dantura este folosită la mestecarea şi triturarea alimentelor în bucăţi mai mici. Acţiunea de mestecare creşte suprafaţa prin care alimentele sunt expuse enzime-lor digestive, prin aceasta grăbind procesul de digestie. Dantura are un rol important şi în vorbire – dinţii, buzele şi limba permit articularea cuvintelor prin controlarea fluxului aerului ce trece prin cavitatea bucală, în plus, dantura asigură un suport structural pentru musculatura feţei şi, de asemenea, ajută la formarea zâmbetului. ANATOMIA DINŢILOR Fiecare dinte este compus din coroană şi rădăcină. Coroana este partea vizibilă a dintelui, care se ridică din gingie (care are rol de a susţine dintele pe loc cu fermitate). Coroana fiecărui premolarşi molar include şi nişte proeminenţe, sau cuspide, care facilitează mesteca-tul si triturarea alimentelor. Rădăcina este porţiunea dintelui cuprinsă în maxilare. STRUCTURA DINTILOR Dinţii sunt compuşi din patru tipuri distincte de ţesut: ■ Smalţ – stratul transparent, situat în exterior şi totodată substanţa cea mai dură din organism. Este compus dintr-o structură foarte densă, intens mineralizată cu săruri de calciu, acest strat ajutând la protecţia straturilor interne ale dinţilor de bacteriile periculoase şi de schimbările de temperatură provocate de alimentele şi băuturile reci sau calde. ■ Dentina – înveleşte şi protejează miezul intern al dintelui şi este asemănătoare în compoziţie cu osul. Este compusă din odonto-blaşti, celule ce secretă şi menţin dentina de-a lungul întregii perioade de vârstă adultă. ■ Pulpa – conţine vase de sânge care asigură aprovizionarea dintelui cu oxigen şi substanţe nutritive. De asemenea conţine nervi, responsabili de transmiterea durerii şi a senzaţiei de temperatură către creier. ■ Cementul – acoperă suprafaţa externă a rădăcinii. Este o formă de ţesut conjunctiv ce conţine calciu şi leagă dintele de ligamentul periodontal, care ancorează ferm dintele în alveola dentară, localizată în maxilarul superior sau inferior. Dinţii asigură susţinerea structurală pentru muşchii feţei, în plus, ei joacă un rol important în vorbire şi ajută la conturarea zâmbetului. Dezvoltarea dinţilor de lapte la copii Oamenii dezvoltă două rânduri de dinţi de-a lungul vieţii. Primul set de dantură, cunoscut ca dantura deciduală, sau dinţii de lapte, începe să se dezvolte în timpulvieţii fetale la aproximativ două luni după momentul concepţiei şi constă, în total,într-un numărde 20 de dinţi.

STADIILE DEZVOLTĂRII DINTILOR Dentina acestor dinţi se formează încă din timpul vieţii fetale. După naştere, smalţul dentar se dezvoltă în etape. Smalţul dinţilor din faţă se dezvoltă primul şi este, de obicei, complet în jurul vârstei de o lună, în timp ce smalţul molarilor din spate (al doilea rând) nu se dezvoltă complet decât după vârsta de un an şi jumătate. Odată ce smalţul dentar s-a dezvoltat complet, dinţii încep să erupă. Dinţii din faţă au erupţia în general între vârsta de şase şi 12 luni, în timp ce molarii erup între 13 şi 19 luni de viaţă, iar caninii la sau după 19 luni. Stadiul final de dezvoltare a dinţilor este formarea rădăcinii, un proces lent, care continuă până când copilul depăşeşte vârsta de trei ani.

1

Smalţul dentar începe să se dezvolte la scurt timp de la naştere. Dinţii de lapte erup în etape, întâi cei din faţă, iar molarii din rândul doi ultimii. Dezvoltarea danturii permanente După câţiva ani, dinţii de lapte sunt înlocuiţi de un set de dinţi permanenţi, dantura adultului. Adultul are 32 de dinţi, inclusiv al treilea rând de molari. în jurul vârstei de şase ani, rădăcinile dinţilor deciduali se erodează încet prin presiunea exercitată de erupţia dinţilor permanenţi şi prin acţiunea celulelor osoase specializate, din maxilare. Acest proces, numit resorbţie, permite erupţia danturii permanente, de dedesubtul dinţilor deciduali. Dacă un dinte permanent lipseşte – situaţie destul de frecventă – dintele de lapte corespunzător rămâne pe loc. SETUL COMPLET DE DINŢI Pe măsură ce dinţii de lapte sunt înlocuiţi, gura şi maxilarele îşi schimbă forma pe care au avut-o în copilărie şi încep să capete un aspect mai pronunţat, ca de adult. Dinţii adulţilor sunt, de obicei, mai închişi la culoare şi diferă ca mărime şi proporţii de dinţii de lapte. Dantura permanentă completă este prezentă, în general, în jurul perioadei adolescenţei, cu excepţia celui de-al treilea molar (măseaua de minte) care tinde să erupă în jurul vârstei de 18-25 de ani. în jurul vârstei de şase ani, copiii încep să îşi piardă dinţii de lapte. Aceştia încep să se clatine şi în cele din urmă sunt înlocuiţi de dinţii permanenţi. TIPURI DE DINTI Adulţii au, în general, 32 de dinţi -16 pe maxilarul superior şi 16 pe cel inferior (mandibulă) – care se potrivesc unii peste alţii pentru a realiza muşcătura şi mestecarea alimentelor. Despre oameni se spunecăsunt heterodonţi (au dinţii diferenţiaţi, de forme, dimensiuni şi cu funcţii specifice): ■ Incisivii – adulţii au opt incisivi, localizaţi în partea din faţă a gurii – patru pe maxilarul superior, iar ceilalţi patru pe maxilarul inferior (mandibulă). Incisivii au o margine ascuţită, folosită la tăierea alimentelor. ■ Caninii – de ambele părţi ale incisivilor se găsesc caninii, numiţi astfel din cauza asemănării lor cu coţii ascuţiţi ai câinilor. Există doi canini pe fiecare maxilar şi rolul lor principal este de a perfora şi sfâşia hrana. ■ Premolarii – cunoscuţi şi sub numele de bicuspizi, sunt măsele ce au două protuberante numite cus-pide, cu rolul de a tritura şi amesteca alimentele. Pe fiecare maxilar se găsesc patru premolari. ■ Molarii – situaţiîn spatele pre-molarilor, în locul unde se produce mestecarea cea mai puternică. Există doisprezece molari, denumiţi primul molar, al doilea molar şi al treilea molar. Molarul al treilea se mai numeşte şi măseaua de minte. MĂSEAUA DE MINTE Măselele de minte sunt vestigii din urmă cu mii de ani, când alimentaţia omului era alcătuită din alimente crude, ceea ce necesita o mestecare viguroasă şi o putere de triturare mare, care erau asigurate de al treilea set de molari, în prezent, măselele de minte nu mai sunt necesare pentru mestecare, în schimb ele pot împinge ceilalţi dinţi şi pot provoca probleme prin aglomerarea dinţilor, de aceea sunt frecvent extraşi de către medicii stomatologi. William Osler are meritul de a fi recunoscut printre primii, rolul cavităţii bucale ca “oglindă a restului corpului”. SEMEIOLOGIE ORO MAXILO-FACIALĂ 1. SENSIBILITATEA DENTARA

Sensibilitatea dentara se manifesta prin disconfort aparut la unul sau mai multi dinti in momentul expunerii acestora la mancaruri si bauturi calde, reci sau acre. Durerea poate fi intensa, brusca si resimtita adanc la nivelul pulpei dentare. Sensibilitatea dentara apare in momentul in care dentina este expusa ca urmare a retragerii gingiilor. Radacina dentara, portiune a dintelui care nu este protejata de smaltul dentar, contine canale de dimensiuni mici care fac legatura cu pulpa dentara. Alti factori care duc la sensibilitate dentara sunt: 1. Periajul brutal al dintilor si si folosirea unei periute de dinti cu peri duri, fapt care duce in timp la tocirea smaltului dintilor si implicit la expunerea dentinei.

2

2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. 9. 10. 11.

Degradarea dentara manifestata la nivelul liniei gingiei. Retragerea gingiilor ca urmare a bolilor parodontale. Afectiuni gingivale (gingivita). Inflamatia gingivala cauzeaza sensibilitate dentara ca urmare a slabirii ligamentelor care sustin dintii. Dinti crapati, fapt care permite patrunderea bacteriilor si a placii bacteriene la nivelul pulpei dentare cauzand inflamatii. Bruxism. Unele produse pentru albirea dintilor sau pasta de dinti pe baza de praf de copt si peroxid. Inaintarea in varsta. Folosirea apei de gura pentru perioade indelungate de timp. Unele produse de acest gen contin acid care distruge dentina si poate ajunge chiar la nivelul pulpei dentare. Mancarurile cu un continut mare de acid precum citrice, rosii, muraturi si ceai. Efectuarea unor inerventii stomatologice de rutina ca detartraj, aplicarea coroanei dentare, restaurarea dentara si curatatea profesionala a dintilor.

Pasii pentru reducerea sensibiitatii dentare sunt urmatorii: 1. 2. 3. Mentineti o igiena orala corespunzatoare, periind dintii de cel putin doua ori si pe si folosind zilnic ata dentara. Folositi o periuta de dinti cu peri moi si periati zona de langa gingie cu miscari blande. Folositi pasta de dinti pentru tratarea sensibilitatii dentare. Atentie, intrucat exista posibilitatea sa incercati mai multe tipuri de pasta de dinti pana cand veti descoperi produsul compatibil cu nevoile dumneavoastra. De asemenea, in cazul pacientilor care se confrunta cu aparitia sensibilitatii dentare datorita expunerii radacinii, este recomandat sa aplicati putina pasta de dinti la acest nivel nivel, seara inainte de culcare. Mai mult decat atat, in aceste situatii trebuie sa evitati pastele de dinti pentru reducerea tartrului dentar, si sa optati in schimb pentru produsele pe baza de fluor. Evitati mancarurile ce pot agrava gradul de sensibilitate al dintilor.Folositi produse pe baza de fluor. Daca va confruntati cu bruxism, folositi gutiere dentare. Mergeti in mod regulat la medicul stomatolog.

4. 5. 6.

Daca acesti pasi nu ofera rezultatele dorite, medicul stomatolog va efectua una dintre urmatoarele proceudri medicale:

• • •

bonding dentar pentru acoperirea radacinilor expuse; aplicarea gelurilor pe baza de fluor; aplicarea sigiliilor dentare.

În categoria acestor semnale de alarmă putem enumera: SÂNGERAREA GINGIVALĂ

Gingiile sunt tesut spongios de culoare roz si reprezinta structuri esentiale pentru mentinerea si protejarea dintilor. Gingiile adera la dinti pentru a preveni patrunderea sau raspandirea infectiilor la radacina dintelui sau la osul maxilarului. Datorita varstei sau bolilor, gingiile se slabesc si se retrag, fapt ce duce la caderea dintilor. Sangerarea gingiilor se datoreaza mai ales traumelor, infectiilor si inflamatiilor. Gingiile care prezinta o dunga rosiatica la baza dintilor sunt un semn de gingivita. Atentia trebuie indreptata mai ale spre sangerarile prelungite care, in afara de discomfort, pot indica boli precum leucemie, boli de sange, etc. Sangerarile gingivale apar mai des la adulti, decat la copii, de vreme ce la copii este produsa cel mai ales de traumatismele cauzate de periajul incorect. In cazul adultilor sau a persoanelor in varsta, sangerarile gingivale sunt semnul unei afectiuni. Incidenta cea mai mare se regaseste la femei, iar cel mai des intalnita este sangerarea marginala, deoarece sangele provine de la baza dintilor. Cauze Majoritatea persoanelor prezinta la un moment dat in viata sangerari sau un tip de boli gingivale. Acest fapt se datoreaza in mare parte stilului de viata modern, cu consum mare de alimente fast food si multe dulciuri. Zaharurile incurajeaza formarea

3

placii bacteriene. Acizii produsi de bacterii si toxinele erodeaza si inflameaza gingiile. Acestea se inrosesc si au tendinta de a sangera. Cauzele comune ale sangerarii gingivale includ: - Boli gingivale - Acestea sunt cea mai intalnita cauza pentru sangerarile gingivale. In faza initiala - gingivita - gingiile sunt inflamate si sensibile, apoi sangereaza la masticatie sau la periaj. Daca afectiunea nu este tratata, aceasta evolueaza spre paradontoza si pierderea dintilor. - Traumatisme datorate periajului incorect - Periajul cu pasta de dinti este un act in sine abraziv, iar periajul viguros mai degraba traumatizeaza dintii, decat este benefic. Totusi, daca gingiile sunt sanatoase, sunt mai putine sanse ca acestea sa sangereze. - Fumat sau mestecatul tutunului - Fumatorii prezinta mai multe acumulari de tartru pe dinti, fapt ce irita gingiile. - Cauze hormonale - Ocazional, sarcina si schimbarile hormonale pot cauza sangerarea gingivala. Aceasta inceteaza odata cu normalizarea nivelului hormonal. - Deficienta de vitamina K - Vitamina K este un factor important in coagularea sangelui, iar o carenta de vitamina K (sau vitamina C) duce la sangerarea gingiilor. - Leucemie - Aceasta boala reprezinta cancerul maduvei osoase si a celulelor albe, fiind caracterizata, printre altele, de sangerarea gingiilor. - Diverse boli - Afectiuni ale ficatului si rinichilor, boli arteriale sau capilare, diabet, boli de inima, boli ale sangelui, deficiente ale factorilor de coagulare, hemofilie, purpura trombopenica. Afectiuni autoimune - artrita reumatoida, lupus, tiroidita autoimuna, etc. - Traumatisme cauzate de alimente fierbinti sau substante chimice - Un exemplu al acestui caz sunt pacientii care aplica medicatia la baza dintelui dureros. Acest lucru duce invariabil la arsuri. - Proteza necorespunzatoare - Medicamente - Utilizarea continua a unor medicamente ce subtiaza sangele, precum aspirina si diverse analgezice, tratamente precum chemoterapia, radioterapia, anticonceptionalele si antidepresivele. Simptome Gingiile sunt alcatuite din tesut fibros ferm atasat de osul maxilarului. Gingiile sanatoase au aproximativ 1mm grosime si sunt bine vascularizate. Primul semn al unei boli gingivale este inrosirea si umflarea, precum si sangerarea la periaj. Netratate, bolile gingivale pot duce la pierderea dintilor si la abcese gingivale. Alte simptome includ: - sangerare la cea mai mica atingere; - gingii rosii, umflate, dureroase; - prezenta sangelui sau a gustului de sange in gura; - cateodata, datorita sangerarii, poate aparea si puroi; - respiratie urat mirositoare; - dinti sensibili; - dinti care se misca; - dificultate si discomfort la mestecare; Complicatii -sangerare permanenta, umflarea gingiilor, durere, boli parodontale, boli ale osului maxilarului sau pierderea dintilor. Diagnosticul sangerarii gingivale persistente consta in: - examinarea orala a dintilor si gingiilor; - radiografii ale maxilarului si danturii; - analize specifice de sange - colesterol, celule dendritice, rata sedimentarii eritrocitelor, concentratia de hemoglobine, calciu, uree, creatina, factor de coagulare, timpul de coagulare; Sângerari bucale pot apare și din alte cauze: -coagulopatii,trombocitopenie,trombocitoză,hemofilie -anticoagulante în exces -plagi bucale.văl ,limbă, muscate, prin cadere pe un corp ascutit -tumori de limbă, faringe, laringe,hemangioame -postamigdalectomie, adenoidectomie ,alte intervenții -epistaxis posterior -hemoptizie -hematemeză -postextracții, intervenții stomatologice NEVRALGIA DE TRIGEMEN Este sindromul dureros cel mai important. Durerea in ticul dureros al fetei sau nevralgia esentiala de trigemen se caracterizeaza prin crize dureroase, de intensitate mare, cu caracter fulgerator. Durata crizei este scurta, cu perioade de acalmie completa intre crize. Crizele dureroase sunt localizate la una din ramurile periferice ale trigemenului (mandibular, maxilar sau oftalmic) sau intereseaza toate ramurile concomitent.

4

precum diureticele. incat in cele din urma. afta sau de un dinte neslefuit. care de asemenea poate provoca durere. mai frecvent la ramura a III-a. crizele dureroase devin tot mai dese si perioada de acalmie mai scurta. in trecerea prin dura mater. Tratament "Tratamentul difera de la caz la caz. Etiologia nevralgiei esentiale de trigemen nu este cunoscuta. va trebui sa stabilim care este ramura interesata. durerea. deteriorarea nervului provocata de extractiile dentare. produsele care contin scortisoara sau menta picante. durata scurta a durerii de 30 — 90 secunde . indeosebi la nivelul lui porus trigemini. Ramura 1 oftalmica este interesata doar in 5% din cazuri: nevralgii oftalmice se intalnesc indeosebi in hererpesul Zoster. De asemenea. staza in venele care insotesc ramurile nervoase prin canalele inextensibile osoase. daca nervul deteriorat este cauza. -Pentru a verifica existenta xerostomiei severe. localizata de obicei la un ram periferic al trigemenului. -evitarea -evitarea alimentelor 5 . Interventiile facute asupra simpaticului. sunt fara efect." declara Acesta poate include: -indepartarea iritantilor orali (margini neslefuite ale unor lucrari. Uneori apare si transpiratia fetei de partea bolnava. Sfaturi pentru ameliorarea simptomelor Pe langa tratamentul medical. durata sau severitatea durerilor si va examina cavitatea bucala pentru a observa daca exista iritanti precum dinti sparti. alergii. vor fi examinate si glandele salivare pentru a se stabili daca secreta suficienta saliva. Fenomenele vegetative ca modificarile circulatorii. pot deveni subintrante. S-a presupus ca ar fi vorba de spasme vasculare la nivelul ganglionului lui Gasser. mai poate fi cauzata si de anumite medicamente. in functie de cauza aparitiei glosodiniei. GLOSODINIA : senzatia de arsura a limbii Aceasta afectiune poate fi asociata cu iritatii cronice la nivelul cavitatii bucale. -renuntarea la fumat.Fenomene motorii: contractari spastice ale muschilor fetei. Cu timpul. -microchirurgie pentru repararea nervului. diabet). Stabilirea diagnosticului -Stomatologul va pune intrebari despre locatia. Diagnosticul de nevralgie esentiala se va stabili numai dupa un examen clinic minutios. ne permite sa stabilim diagnosticul. numite „trigger zone”. dand impresia de dureri continue. boala poate prezenta remisiuni sau o ameliorare la o varsta inaintata. schimbari hormonale sau la nivelul sistemului imunitar. Durata acestei afectiuni depinde de obicei de cauza glosodiniei. Pe masura ce suferinta se invecheste. lacrimare. -calmante pentru durere. Crizele dureroase se insotesc de fenomene vegetative: roseata. Chiar numai atingerea acestor zone este in stare sa declanseze criza dureroasa. sau ca este vorba de o compresiune a trigemenului. coroane). -Glosodinia poate fi acuta (cu o durata de cateva zile sau saptamani) sau cronica (cu o durata mai mare). isi apasa locul dureros. -tratarea afectiunii care provoaca glosodinia (deficit de vitamine. O data stabilit diagnosticul de nevralgie trigeminala esentiala. se extinde la mai multe ramuri ale trigemenului. afla cateva sfaturi care te pot ajuta in ameliorarea simptomelor: -consum de multe lichide pentru a diminua senzatia de gura uscata. luand aspectul unei masti de ceara. deficit de vitamine. care insotesc crizele dureroase au determinat pe unii autori sa sustina originea simpatica a nevralgiei trigemenului. xerostomia (senzatia de gura uscata). hipersecretie salivara si secretie mucoseroasa din narina de partea bolnava. candidoza orala. provocate de o cauza care poate fi decelata clinic. in timpul crizei dureroase. Glosodinia poate fi provocata si de o gingie inflamata. Suferinta este de obicei unilaterala. care la inceput interesa un teritoriu limitat.Crizele dureroase sunt declansate de excitarea unor zone reflexogene. Caracterul durerii. Criza putand fi declansata de miscarile musculaturii mimicei. infectii provocate de anumite ciuperci (candidoza) sau zone inflamate. bolnavii evita aceste miscari. Rareori. bolnavul se stramba brusc de durere. midriaza. Crizele de lunga durata pe un fond dureros continuu sunt de obicei nevralgii simptomatice. fumat sau anumite afectiuni psihologice precum anxietatea sau depresia.

7.Prevalenta halenei nu este cunoscuta.50 % din motivele de prezentare la stomatolog. alergii si tulburari endocrinologice.-evitarea alimentelor acide si cafelei BRUXISM (SCRASNITUL DINTILOR) Majoritatea persoanelor scrasnesc dintii din cand in cand.Deoarece scrasnitul dintilor se manifesta in timpul somnului. -anumite boli si afectiuni precum deficiente nutritive. efectuarea canalelor endodontice. Aproximativ 15-33% dintre copii sufera de bruxism.7 consultatii la medicii stomatologi pe saptamana. de cele mai multe ori persoanele care prezinta acest tic nu pot constientiza acest lucru. oxiuri. Pentru a combate bruxismul la copii. Pozitionarea unei comprese calde la nivelul obrajilor in timpul noptii ceea ce ajuta la relaxarea muschilor. Acest tic. a implanturilor dentare.miorelaxare Reducere sau eliminare cafeină. 2. -Cea patologica poate fi acuta si cronica. in Uniunea Europeana si SUA reprezentind 6 . a coronitelor dentare. sedative. bruximul are loc in mod frecvent. Principalele simptome ale bruxismului sunt dureri constante de cap si dureri la nivelul maxilarului. dintii pot fi lezati. Formele cronice de bruxism pot duce la: fracturarea. Exista totodata cazuri 6 . Daca bruxismul este cauzat de stres. Daca insa. Evitarea alcoolului. TRATAREA BRUXISMULUI Pasii pentru tratarea bruxismului sunt urmatorii: 1. craparea sau pierderea dintilor. Halena (halitoza) poate fi ocazionala sau cronica. Cauzele bruxismului sunt: -stres. -factori psihologici precum anxietate si stres. -malocluzie dentara (alinierea anormala a dintilor). si este o cauza de prezentare la medic intrucit afecteaza relatiile de comunicare interumana. alcoolul sau fumatul. usturoiul. dar si guma de mestecat.metode eficiente pentru relaxare. -modificarea aspectului fetei. se respectă urmatorii pasi: -scaderea anxietății la copii. atat timp cat se petrece ocazional. 4. De cele mai multe ori persoanele care se confrunta cu aceasta problema scarnesc dintii in timpul noptii. -pierderea auzului. 3. caz in care se impune aplicarea puntilor dentare. si protezelor partiale. Desi cauzele exacte ale bruxismului la copiii nu au fost stabilite cu exactitate.pseudohalitoza si una reala. exista cativa factori de risc dupa cum urmeaza: -contactul anormal dintre dintii superiori si dintii inferiori.Halena (halitoza) a fost descrisa din antichitate cand era considerata un posibil motiv de divort al cuplurilor. nu este insotit de efecte secundare. Evitarea ticurilor precum roaderea creioanelor si a pixurilor. o intalnim in cazul consumarii unor alimente cum ar fi ceapa. 5. denumit in termeni medicali bruxism. 6. dar unele studii o estimeaza la 30 . -Halitoza fiziologica. in doua momente importante ale vietii lor: atunci cand erup dintii de lapte si atunci cand erup dintii permanenti. -efectuarea de exercitii de stretching si masaj pentru relaxarea muschilor. -anxietate. care la randul ei poate fi fiziologica si patologica. Introducerea unei gutiere dentare. Masuri pentru sistarea bruxismului atunci cand nu se doarme. -aparitia sau agravarea tulburarilor articulatiei temporo-mandibulare. in cazul nostru aceasta din urma are o importanta majora. -asigurarea ca in timpul zilei copilul consuma o cantitate suficienta de apa pentru a preveni deshidratarea organuismului HALENA (halitoza) este un termen medical care defineste mirosul neplacut al aerului expirat.

Pseudohalitoza se trateaza de catre medicul stomatolog.miros de indol si scatol. gingivite.. Aerul expirat poate avea si el un miros caracteristic in unele boli.compusi cu sulf prin respiratie (ex.plombe fisurate infectii orl : sinuzite posterioare odontogene.infectate . sunt cisteina si metionina. proteze neigienizate. -miros amoniacal . boala de reflux gastroesofagian.cancere de cavitate bucala ulcerate. cadaverina. celule epiteliale. In cadrul halitozei cronice putem vorbi. dimetil sulfitul) in insuficienta hepatica eliminarii de amoniu (halena amoniacala) in insuficienta renala Cauzele halitozei sunt: • • • • • • • • igiena defectuoasa a cavitatii bucale consumul unor alimente : ceapa. care poate sa apara ca urmare a activitatii bacteriilor anaerobe. Proteinele provin din alimente. paradontoze. Aceste microorganisme se regasesc in cavitatea bucala si faringe. ficat stricat sau ridichi in insuficienta hepatica. -miros aldehidic la alcoolici. despre una intra. adenoidita cronica. Ca urmare a dezechilibrului florei naturale a cavitatii bucale aceste bacterii se inmultesc si produc o cantitate crescuta de substante sulfurice (VSC = Volatile Sulfur Compounds): H2S. Aminoacizii cu continut ridicat de sulf.miros de acetona de fructe fermentate in starile de acidocetoza (diabet zaharat.ozena. avand un rol important in digestia proteinelor. In cazul nostru cele mai importante bacterii sunt fusobacteriile si actinomicetele. cancer digestive : diverticuli faringoesofagieni . .de pseudohalitoza si halitofobie. cand pacientul vorbeste de un miros neplacut al cavitatii bucale inexistent in realitate. aceasta ajutand la sustinerea diagnosticului: . . respiratia bucala . iar halitofobia de catre psiholog.cancere faringiene.si extraorala. mercaptan de metal. dar si din sange.cazeoase. stenoze esofagiene cu dilatatii suprajacente . -miros fetid patrunzator in supuratii pulmonare. uleiurile (deshidrateaza mucoasa cavitatii bucale) stomatologice : carii. refluxul gastroesofagian. Ele se descompun in aminoacizi. afectarii etanseitatii tractului digestiv. acestea producand substante sulfurice. cancere esofagiene . bronsiectazie.gastrice suprainfectate -ulcerate 7 . in faringe si in jurul tonsilelor. -miros de migdale amare in intoxicatia cu cianura de potasiu.miros fecaloid in ocluzia intestinala. flegmoane intra/periamigdaliene. abcese dentare. In majoritatea cazurilor de halitoza bucala bolnavul se plange si de un gust neplacut al cavitatii bucale. puroi. Mirosul neplacut al cavitatii bucale se regaseste in multe boli cronice. cancerul gastric) infectiilor cu germeni anaerobi (abcesele pulmonare) formarii de corpi cetonici (miros de mere acre) in cetoacidoza diabetica eliminarii de mercaptani . Mirosul neplacut al cavitatii bucale poate fi consecinta : • • • • • • • formarii unor compusi cu sulf prin degradarea resturilor alimentare din cavitatea bucala deshidratarii mucoasei bucale cu formarea de celule moarte (xerostomia) stazei gastrica. laringiene infectate pulmonare : abcese.miros de usturoi in intoxicatia cu fosfor.urinos in uremie. stari de inanitie). usturoi. amigdalite cornice cazeoase . -miros fad dulceag in difterie. In mod normal aceste bacterii se regasesc pe fata dorsala a limbii. . tumorilor digestive suprainfectate (stenoze. tuberculoz cavitara. carnea si produsele lactate (prin persistenta resturilor in cavitatea bucala sub actiunea florei microbiene locale se formeaza compusi cu sulf) fumatul (mirosul de nicotina si afectarea gingivala) alcoolul. dulciurile in exces.corpi straini nazali. cafeaua. putresceina.

produse lactate . Testarea organoleptica:-se simte mirosul neplacut al aerului expirat de la o distanta de 10cm 2.ape de gura cu clorhexidină. avand un rol important in digestia proteinelor. si intrucat aceste bacterii fac parte din flora naturala a cavitatii bucale. ceea ce inseamna ca scaderea productiei de saliva da nastere la o respiratie cu miros neplacut. deoarece se distrug si bacteriile utile. iar mirosul respiratiei seamana cu cel al pestelui putrezit. insuficienta renala-miros de amoniac deficite de vitamine prin producerea unor afectiuni care determina halitoza (deficitul de vitamina C determina gingivite. Cu unul din produsele familiei TetroBreath denumit “Periotherapy.• • • • • • • metabolice : cetoacidoza din diabeul zaharat dezechilibrat-miros cetoacidozic insuficienta hepatica. cum ar fi Oxyfress si TriOral. uneori. Acest lucru ar conduce la o dezechilibrare a florei naturale a cavitatii bucale. coloranti sau lauryl-sulfat de sodiu Se trateaza celelalte cauze extraorale de halitoza –amigdalita. Experientele acestea insa au evidentiat faptul ca folosirea acestor produse reduce mirosul neplacut al gurii pe o perioada scurta de timp. Testul BANA: identificarea bacteriilor (responsabile pentru aparitia bolilor parodontale) din saliva care produc o enzima ce poate degrada compusul chimic benzoil-DL-arginin-naftilamida (prescurtat BANA). gluconat de zinc. producatoare de substante sulfurice Prevenirea halitozei : hidratare corespunzătoare -igiena orală corecta : spalarea dintilor dupa mese. Cromatografia gazoasa: masurarea gazelor din aerul respirat pe gura 3.folosirea atei dentare pentru a curata spatiile dintre dinti. -control stomatologic periodic la 6 luni . schimbarea imprejurarilor care sunt propice reproducerii bacteriilor anaerobe.90 % cazuri se identifica probleme stomatologice dar. Chemiluminiscenta: masurarea cantitatii de compusi de sulf din saliva. acestea sunt : 1. nu se indica distrugerea lor continua.infometare parazitoze intestinale xerostomia -este un factor principal care cauzeaza sau agraveaza mirosul neplacut al cavitatii bucale dat fiind ca saliva reprezinta o "apa de gura naturala" ce ajuta la eliminarea bacteriilor acumulate in cavitatea orala. Tratamentul halitozei se adreseaza cauzei care a determinat-o (in 80 . se produce efectul de fluorescenta.folosirea unei linguri pentru a razui partea posterioara a limbii.Acest produs contine elemente antibacteriene care elibereaza oxigen.carne .bolile digestive si pulmonare In unele studii stiintifice referitoare la combaterea halitozei s-a incercat folosirea unor antibiotice precum si a unor ape de gura. ceea ce atrage dupa sine schimbarea culorii mediului de testare in albastru. Astfel halitoza de dimineata nu poate fi considerata patologica daca dispare dupa periajul dentar. Mirosul pe care il degaja materia de culoare alba adunata pe conturul lingurii este cel pe care il percep si cei din jur.intalnim frecvent intoleranta ascunsa la lactoza. sunt necesare investigatii suplimentare) si se trateaza Se recomanda un tratament adecvat al gingiei de catre un medic specialist stomatolog. Testarea cu ajutorul halimetrului: masurarea cantitatii de hidrogen sulfurat din respiratie 4. : -periajul dentar si al limbii efectuat de 2 ori pe zi . antihipertensive. -digestia leguminoaselor reprezinta unora o adevarata problema numita Trimethylaminuria. ceapa) -evitarea alimentelor bogate in proteine . In ceea ce priveste metodele de testare folosite in cabinetele stomatologice. obstructia nazala. Se poate discuta despre pseudohalitoza sau halitofibia (doar pacientul simte o respiratie urat mirositoare) in aceste situatii fiind necesara si o evaluare din punct de vedere psihologic. 8 . se produce hidrolizarea compusului mentionat. Dacă aceste reguli nu sunt respectate. extract de aloe vera si melaleuca alternifolia. Produse pentru igiena bucala cu continut ridicat de alcool si lauryl-sulfat de sodiu Diagnosticul halitozei : Pacientul se prezinta la medic pentru ca a simtit un miros neplacut ala respiratiei sau cei din anturaj i-au spus acest lucru. In momentul in care o proba de saliva ce contine aceste bacterii intra in contact cu banda de test. dar obligatoriu dupa micul dejun si ultima masa de seara. 5. Principiul de tratament ideal ar fi.1 an -igiena corespunzatoare pentru protezele dentare -evitarea unor alimente (usturoi.paste de dinți herbal . O metoda la care se poate apela consta in: . bacteriile ce cauzeaza respira ția urât mirositoare se acumuleaza in cavitatea orala. Fiziologic vorbind ea apare si pe timpul noptii cand secretia salivara scade.sinuzita. Atunci cand o proba de saliva intra in contact cu mercurul de pe banda de test. fara conservanti. deficitul de vitamina A duce la formarea de tartrum dentar) anumite medicamente usuca mucoasa bucala si produc halena (antihistaminice. antibiotice) cure de slabire.

este considerată a fi patologică. -Ulcer gastro-Ciroză hepatică. rezolvarea problemelor stomatologice contribuie la eliminarea mirosului neplacut al respiratiei iar igiena corectă a cavita ții bucale este cel mai important factor de preven ție al halenei.f legmon periamigdalian.stigmatizare social. -Pancreatită cronică. în general. Hidrofobie (frica de apa). Această condi ție este normală la sugari. pesticide. dar si la medicul de familie sau medicul de medicina interna. Sarcina (hiperemesis gravidorum). devastatoare pentru familie și pacien ți Sialoreea (salivație excesivă) este definit ca salivă dincolo de marja buzelor .umezeală periorală şi 9 . dar de obicei se opreşte la vârsta de 15-18 luni. bitter. B . -Sindromul varsaturilor periodice. Complicaţiile fizice și psiho-sociale ale sialoreei variază de la simptome uşoare şi inconveniente la probleme grave. care contribuie la neutralizarea acestor acizi -evitarea fumatului. -Malocluzia dentară.fiziologică –      Sarcina (hiperemesis gravidorum) lehuzie. bacteriile anaerobe produc o cantitate mai mare de substante sulfurice. Sialoreea după patru ani de vârstă. In astfel de cazuri. -Monunucleoza infectioasa. Are rol si in aparitia gustului metalic sau amar din cavitatea bucala. TULBURĂRI SALIVARE (hiper sau hiposalivaţie) 1.-evitarea alimentelor acre: cafea.excesivă se numeste sialoree sau ptialism și este o problemă frecventă: A. -Gastrita cronica.gingivită. -Apetit crescut la vederea unor -Stomatita sau ulcere ale cavitatii bucale gastroesofagian duodenal. cu unele substante – mercur. Cei mai multi. citrice (portocale.incluzând iritatie. Probleme ORL -Epiglotita -Alergii -Boala Wilson. -Refluxul -Hipertiroidie. -Tumori ale cailor aeriene sau digestive superioare Amigdalita Abces retrofarinngian sau amigdalian nazale . ci dimpotriva va rezulta un efect advers In concluzie. . iod.la adulți cu boala Parkinson sau cu sechele de AVC . -Homocistinuria. -Probleme posturale -Inabilitatea de a recunoște fluxul salivar. tulburări menstruale. Prezenta glucidelor totodata duce la formarea peliculei dentare. care pot avea un impact negativ semnificativ asupra calită ții vie ții. grapefruit) deoarece pH-ul acid contribuie la dizolvarea calciului din smalt si ajuta la reproducerea bacteriilor. reacţii de răspuns la condimente. halitoza este un motiv frecvent de prezentare la medicul stomatolog.umezealâ periorală. . emoţii. Complicaţiile fizice includ congestive .stomatite. lamaie. dar daca acestea contin glucide.fetiditate.Patologică neurologică la copiii cu retard psihic sau paralizie cerebrală. aceasta avand un rol determinant in aparitia gingivitei si a cariei dentare.fiinf produsă frecvent de controlul redus al musculaturii orale și faciale Boala Alzheimer  Hipersecretia de salivă-din inflamații. alimente gustoase (situatie fiziologica) Sialoreea produce complicații fizice și psihosociale . nu numai ca nu rezolva nimic. eruptive dentara.deshidratare. Apa de gura TetroBreath este una din acele putine produse existente pe piata. folosesc de bomboane mentolate si gume de mestecat pentru a estompa mirosul neplacut. -Raul de miscare. -Parazitoze intestinale -Intoxicatii -Turbare. sos de tomate. Hipersalivaţie (sialoree Salivatia abundenta. consumului de alcool (deshidrateaza) -evitarea bauturilor care au continut crescut in zaharuri care servesc ca mediu de cultura pentru bacterii . Manie.

scade capacitatea de a recunoaște salivația iar disfuncțiile anatomice și motorii pot afecta abilitatea de a manageria excesul de secre ții. anticonvulsante). Complicaţiile psiho-sociale include izolarea. cum ar fi erupția dentiţiei . 10 . anticonvulsante) Reflux gastroesofagian Expunere la toxine (mercur) Anatomice Macroglosie (limbă mare )-sdr Down. la adulţi. ceea ce contribuie la stigmatizare. boala Parkinson este etiologia cea mai comună și mai rar paralizia cerebrală bulbar. hipotiroidie Incompetență sfincterului cardia Malocluzie dentară Probleme ortodontice Defecte chirurgicale după chirurgia capului și gatului ( diformitatea “Andy Gump” ) În mod normal . Îngrijitorii şi cei dragi pot găsi mult mai dificil să demonstreze afectiune cu pacienţii . hipersecreții.carii dentare şi infecţii ale cavitată ții bucale. rabie) Medicatie ca efect advers (tranchilizante.la copii. reflux gastroesofagian. tranchilizante.persoanele sunt capabile să compenseze saliva ția prin degluti ție. carii dentare . TABEL 1 Etiologia Sialoreei Disfuncție neuromusculară /senzorială Retard psihic Paralizie cerebrală Boala Parkinson SIndrom pseudobulbar* Paralizie bulbară AVC HIpersecretie Inflamatii (erupție dentară. Etiologie Sialoreea de obicei este cauzată de disfuncţii neuromusculare. Hipersecretia este des cauzată de inflamaţie. retardul mintal şi paralizia cerebrala sunt frecvent implicate.macerare cu infecţii secundare. disfunc ție senzorială sau anatomică. Alte cauze includ efectele secundare ale medicamentelor (de exemplu.Cea mai obişnuită cauză este disfuncţia neuromusculară.pseudobulbară și accidentul vascular cerebral (tabelul 1). toxine (adică. bariere în calea educaţiei (cum ar fi incapacitatea de a imprumuta cărţi sau tastaturi de computer) şi cresterea dependenţei şi nivelului de îngrijire. deshidratare şi miros fault. infec ții orale. vapori de mercur) și virusul turbării.dar în disfun ția senzorială.

glicopirolatul .malocluzia și alte probleme de ortodon ție .ceea ce crește calitatea vie ții acestor bolnavi . neurolog. Evaluarea Sialoreei Măsuri obiective şi subiective au fost dezvoltate de cuantificat sialoreea. derutarea lor realizează un efect permanent și efficient .anatomo-patolog. Otolaringologii 11 .terapie posturală. incluzând excizia glandular. . sau adulţi cu funcţii neurologice instabile.obiecte umede) Frecvență Niciodată Ocazional Frecvent Constant 1 2 3 4 1 2 3 4 5 PUNCTE Management Tratamentul sialoreei. la copii sub vârsta de patru ani. sunt eficace în reducerea saliva ției dar utilizarea lor este limitată de efectele adverse -injectarea de toxină botulinică de tip A în glandele parotide și submaxilare . Stomatologii şi ortodonti știi apreciază şi trateaza bolile dentare şi orale şi maloclusion.foniatru. asistent social și după examinarea cazului și studio se face terapia variabilă: -conservator. deşi acest efort este rareori de succes.intervenție chirurgicală. terapiile nechirurgicale la cele mai invazive. este cel mai bine realizat de o echipa clinică compusă din orl-ist. hipotiroidismul).medic primar de îngrijire – generalist care de obicei se concentrează pe istoricul complet şi examinarea fizică a pacientului. stomatolog . pentru cancerele de cap și gât pot cauza sialoree.scopolamină . observarea este frecvent mai bună de asemenea. TABELUL 2 sistem de evaluare a frecvenţei şi gravita ții hipersaliva ției SIALOREE Severitate Uscat –nu salivează niciodată Usor –doar buze umede Moderată (buze și bărbie umede) Severă (hainele devin umede) Profuză (aine. Tratamentele pot fi oferite într-o manieră trepte.în mod repetat . Logopezii și kinetoterapeu ții profesionali lucreaza cu pacienţii pentru a îmbunătăţi lmecanica degluti ției și să le sprijine postură cu dispozitive cum ar fi scaunul cu rotile și susținătorul de gât. pot fi tratate cu un program de alimentaţie menit să îmbunătă țească controlul oromotor. miini .Defectele anatomice postintervenții de rezecție tumorală. Tratament de gestionare al sialoreei este cel mai bine realizat utilizând o echipa care cuprinde . impactul sialoreei asupra pacientului privind calitatea vieţii este factorul cel mai important în determinarea necesita ții terapiei.precum macroglosia(sdr Down. la puţin invazive.Anomaliile anatomice de obicei nu sunt singurele cauze de sialorree dar in mod comun exacerbează alte cauze. cu o atenţie deosebită la impactul salivei asupra calităţii vieţii şi a potenţialului de îmbunătăţire. pentru că efectul slabe ște în câteva luni . Pentru probleme minime. incompeten ța orală(sdr Moebius) . –o metodă subiectivă de evaluare pentru sialore a fost descrisă ca un sistem ce ratifică severitatea saliva ției pe o scară de 5 puncte și frecvența ei pe o scară de patru puncte (tabelul 2) Deși aceste scări sunt utile în evaluarea şi monitorizarea terapiei.observare.ligatura ductelor salivare. Anticolinergicele precum atropina.biofeedback -masuri agresive MEDICAȚIE . -teste folosind scanare cu radioisotope şi cupe de colectare la bărbia pacientului sunt utilizate în principal în scopuri de cercetare.

5 mg de 1-3 ori /zi. hiperactivitate. şi dispozitivele devin mai puţin eficace după utilizări repetitive pozitive şi recompensă negativă a fost descrisă ca un adjuvant în gestionarea sialoreei la pacienţii cu boli neurologice moderate. Copii: 0. iar pacienţii trebuie să fie dotați cu scaune cu rotile corespunzătoare și bretele. contribuind astfel la devierea salivei spre faringe. 100 U Sub ghidaj ultrasonografic se injectează 10 . Pot fi de ajutor particularizat plăci de formatul care se potrivește palatului și inchide buzele . de exemplu. Dezavantajul pentru aceste dispozitive este că pacienţii deveni obișnui ți la stimul. la copiii sub vârsta de patru ani. margele mobile plasate pe placa superioară. După o evaluare amănunțită. înghiţirea sau ștergerea suprafeței este asociată cu un bip electronic. Neurologii.uscăciune orală. Toxina botulinică A . Biofeedbackul şi tehnicile de automatism au tratat cu succes pacienţi cu disfuncţie neurologică uşoară şi salivație .5 mg Aplicarea patch-ului zilnic Prurit la locul de aplicare . Adenoamigdalectomia se efectuează. dacă este cazul. otolaringologii şi medici de îngrijire medicală primară pot evalua pacientu pentru sctintigrafăneuropatii craniană semnificative.din păcate. dacă este necesar. Îngrijitori laudă pacienţii pentru nu salivează sau le solicita să le şteargă feţele atunci când au uitat să înghită într-un studiu prospective acupunctura îmbunătăţe ște sialoreea bazat pe măsuri subiective la şapte dintre 10 pacienţii. un consens cu privire la opţiunile de tratament adecvat ar trebui elaborate de echipa de tratament.vedere în ceață.retenție de urină. medicamente. pacienţii au fost trataţi 30 de ori cu ace plasate în cinci locuri în limba. glaucom. Durere la locul de injectare . sunt de preferat metodele minime . Orice factori situaţionali ar trebui corec ți .40 unități in fiecare glandă 12 . pacient şi familia pacientului. de asemenea. Utilizarea acestor mărgele în combinaţie cu tratamentul degluti ției a avut succes la pacienţii cu sialoree moderată.identifică şi să corectează cauze de obstrucție aerodigestivă ca macroglosia şi vegeta țiile adenoide care contribuie la salivare. pot fi tratate cu un program de alimentaţie menite să îmbunătă țească controlul oromotor. Efecte adverse Constipație. Ele stimuleaza mişcarea limbii. uscăciune excesivă orală retenție de urină .04 mg pe kg /po de 2-3 ori/zi pâna la eficacitate și tolerabilitate Scopolamină (Transdermică ) Patch. după ce au fost încercate măsurile non-invazive. Pentru probleme minime . vedere în cea ță. Pacienţii sunt instruiţi a asocia un comportament cu un tic . Aceste dispozitive pot fi utilizate pentru câteva ore pe zi. chiar şi aceste medicamente relativ selectiv anticolinergice au efecte secundare care cresc proporţional cu eficacitatea lor. ameteală. O perioadă de şase săptămâni. TABLE 3 Medicatii pentru tratamentul sialoreei Agent Glicopirolat Administrare 1 -2 mg Dozaje Adulti: po-0. care au avut uşoare până la moderate probleme.iritabilitate. Un studiu a arătat că biofeedback-ul a avut succes la pacienţii mai în vârstă de opt ani. radiaţiile şi terapia chirurgicală trebuie considerate. Dacă sialoreea continuă să interfereze cu sănătatea şi calitatea vieţii. sau la adulţi cu funcţii neurologice instabile. iar malocluzia dentară şi cariile ar trebui să fie tratate. Mai multe studii au demonstrat eficacitatea glicopirolatului și Scopolaminei (Transdermic ) în tratamentul sialoreei . deşi acest efort este rareori de succes. Studiul suplimentare ale eficienței acupunctura în tratamentul sialoreei este justificat Medicamentele anticolinergice blocează inervația parasimpatică a glandelor salivare. 1. iritabilitate . Mai multe aparate de ortodonție pot fi utilizate pentru trata sialorea.

tulburări de motilitate gastro-intestinală și miastenia gravis. Procedura este relativ simplă si rapidă şi nu are nevoie de anestezie generală. prin urmare. Procedura definitivă chirurgicală . funcţia salivară se întoarce în termen de 6. la pacienţii care sunt în vârstă şi debilitați. RADIOTERAPIA produce xerostomie care se poate menține luni până la ani. Radioterapia glandelor salivare este o opţiune de tratament rezonabilă la pacienţii vârstnici. şi este puţin probabil că controlul refluxului are efecte importante asupra sialoreei. aceste medicamente adesea sunt slab tolerate de pacienţii vârstnici. Malignită ți induse de radioterapie de obicei nu apar până la 10 la 15 ani după tratament și. atunci când nervii se regenerează .această conjuctură nu a fost confirmată de cercetare. Dozele pot fi și ele titrate pentru a ajunge la efectul dorit. Preservarea salivei cu reducerea saliva ției a fost demonstrată după derutarea ductelor parotidiene și submaxilare la orofaringele posterior şi procedurile de derutare evită cicatricile externe și riscul de lezare a nervului facial. Opţiuni chirurgicale în tratamentul sialoreei includ chirurgia pe glandele salivare şi ductele lor şi intervenţii chirurgicale pentru a denerva glandele (tabelul 4).pacientul dezvoltă ranula Potentială aspirație Excizia glandei submandibulare Control foarte bun al sialoreei Procedeu comun Derutarea ductului parotidian Redirectionarea fluxului salivar Cicatrice externă Potentiale carii dentare Risc de sialocele Potential de aspirație Procedeu rar Ligature ductului Parotidian Procedură simplă. CONTROLUL REFLUXULUI GASTRO-ESOFAGIAN .rapid Nu necesită anestezie generală Util la vârstnici Tratamentul definitiv al sialoreei este chirurgia de excizare a principalele glande salivare sau a ligaturarea sau sau derutarea ductelor salivare majore.necesita multiple proceduri Risc de sialocele 13 . este de mare succes. TABEL 4 AVANTAJELE ȘI DEZAVANTAJELE TRATAMENTULUI CHIRURGICAL AL SIALOREEI Tratament chirurgical Avantaje Dezavantaje Derutarea ductului submandibular Fără cicatrici externe Derutarea ductului este un procedeu neobișnuit Incidență scazută de ranulă dacă se excizează și glanda sublinguală Potential de carii dentare anterioare Fără excizia glandei sublinguale . o incidenţă scăzută a parezei faciale. şi semnificativa Posibila refacere a funcțiilor salivare . care au mai multe comorbidități .18 luni . Din păcate.Anticolinergicele sunt contraindicate la pacienţii cu glaucom. în locul în care plexul timpanic şi nervul chorda tympani intra în principalele glande salivare. care nu sunt candidaţi pentru chirurgie şi nu pot tolera terapia medicală . De asemenea. care include ligaturarea bilaterală a ductelor parotide și excizia glandelor submaxilare .. rapidă Reduce fluxul salivar Neurectomie transtimpanică Tehnic procedeu ușor . uropatie obstructivă. Aceasta operatie are puţine efecte secundare. sunt mai puţin un motiv de îngrijorare. şi tratamentul poate fi repetat după cum este necesar. Această procedură implică de obicei o combinaţiede ligatură duct paritidian și derutare sau excizia glandei submaxilare sau redirijarea ductului. Intervenţiile chirurgicale pentru a denerva glandele salivare sunt efectuate prin intermediul urechii medii.Excizia glandei sublinguale este sugerată dacă ductele submaxilare sunt redistribuite pentru a preveni formarea de cistelor de retenție salivară. iar pacienţii de obicei nu se plâng de pierdere de gust. cu aproape totala eliminare a sialoreei.

compromiterea vorbirii.bacteriene sau fungice Complicaţii asociate cu xerostomia Xerostomia este adesea un factor pentru probleme de sănătate grave sau minore. cu răni ale limbii . Diagnosticul de xerostomie se poate baza pe : -istoricul pacientului. Fiziologic. -Alimentele uscate.Pacientii poate avea probleme cu păstrarea fixararii placii dentară. vorbit .hipertermie sau stări hipertoxice. in timpul noptii secretia salivara scade.sindromul Sjögreen.actiune de curăţare mecanica . taieturi sau fisuri la colţurile gurii. deglutitie şi purtat proteza. un efect secundar al radioterapiei capului și gâtului sau un efect secundar al medicamentelor. xerostomia nu par să fie legata de vârsta in sine cât mai mult de necesitatea persoanelor în vârstă de a lua medicamente care provoacă xerostomie secundara. . în special pe timp de noapte. Odata cu inaintarea in varsta. dar poate fi un simptom al diverselor afecţiuni medicale. Funcţiile salivei Saliva posedă multe funcţii importante: inclusiv activitate antimicrobiana. Xerostomia nu este o boală.gingiilor si palatului. Aceasta poate afecta nutriţie şi sănătatea dentara . chiar dupa 25 de ani secretia glandelor salivare se diminua treptat. astfel ducand la aparitia halitozei.formarea bolulului si deglutitia -remineralizarea dintilor . aceasta insa nu se considera patologic daca dispare dupa periajul dentar.pierdere in greutate -stomatite frecvente virale. . inflamaţia şi fisura buzelor (cheilita ). .o constantă durere în gât. Semne şi simptome de xerostomie. cum ar fi biscuiti. astfel se explica mirosul neplacut al cavitatii bucale dimineata dupa trezire. pot fi deosebit de dificil de mestecat şi înghiţit .pacientul se plânge de gură uscată. o senzatie de inflamatie sau ardere (mai ales pe limbă). -în cazul este examinata gura . iar depistarea cauzelor este de competenta medicului specialistXerostomia este o plângere comună găsita de multe ori la adultii maturi . Persoanele cu xerostomia se plâng adesea de probleme de mestecat. în special noaptea . -senzaţie de arsura ." în cazul în care rujul aderă la dinţii 14 . o limbă dureroasa (glossodynie) şi trebuie să bea mai multa apă. .menţinerea integrităţii mucosei orale -ajuta la vorbire si gust prin lubrifierea mucoaselor -enzimele din saliva incep pocesul de digestie Xerostomia modifică : -capacitatea gurii pentru a neutraliza ph-ul acid.protejarea gurii de infecţie Simptomele includ: . . . a cavitații bucale de resturi si bacterii -controlul pH-ului. Hiposalivaţie/lipsa salivei (xerostomie) în: . -lubrifierea cavitatii bucale si faringelui .de dificultatea de a mananca alimente uscate. Xerostomia se caracterizeaza printr-o senzatie persistenta de uscaciune a gurii.multumire a pacientului şi îngrijitorului .scade pH-ul oral şi creşte semnificativ dezvoltarea placii bacteriene şi cariilor dentare. bucofaringoscopie şi/sau sialometrie. -compromiterea înghiţirii alimentelor. -crapaturi ale buzelor.hemoragii severe Xerostomia Xerostomia este definită ca gură uscată care rezultă din reducera sau absenta fluxului de salivă. 2. -inflamaţie sau ulcere pe mucoasa bucala. Xerostomia ar trebui considerate dacă: . -Pacienţii cu xerostomie se plâng adesea de gust tulburări (dysgeusia). Unele probleme obi șnuite. o procedură simplă care măsoară debitul de salivă. candidoza orala este una dintre infecții orale cele mai comune văzute în asociere cu xerostomia. -îndepărtarea resturilor alimentare din cavitatea bucală. -la inflamarea septica a parotidelor sau submaxilarelor-sialadenite . Poate fi sau nu poate fi asociata cu functia scazuta a glandelor salivare . -extinderea. apasatorul de limbă se poate lipi de mucoasa bucala. . Xerostomia poate duce la : -sensibilitate sporită la carii dentare.enterocolita acută. precum şi psihologică.anemii severe. severitatea sialoreei poate fi suficientă pentru a necesita o astfel de terapie agresivă . candidoza halitoza .uscaciune. -este o cauza ascunsa originale de gingivita și pierderea dintilor . -curatarea dinţilor şi gingiilor .insuficienţă renală cronică. -răguşeală şi/sau uscaciune nazala . . care afectează aproximativ 20 la sută din batrini. asociate cu xerostomia includ: . cum ar fi cerealele și biscuitii. . cu toate acestea. deşi aceasta este cea mai invazivă opţiune de tratament. cu cocoloașe.masticatia.schimbări în suprafața a limbii -dificultate de a purta proteze. . ajutind . -dificultate de vorbire şi deglutitie . -la femei semnul rujului .

antihipertensive. . noaptea şi dimineaţa. . Ea implică injectarea de substanță radioopacă în glandele salivare si poate fi utilă în evaluarea func ției glandelor salivare . Biopsie principalelor glande salivare este o opţiune când o malignitate este suspectată. .uscăciune nazală şi a gurii. Pertechnatul de sodiu Tehneţiu-99 m intravenos este injectat pentru a stabili rata și densitatea de absorb ție și ora excre ție . poate fi un util indicator al xerostomiei -Mucoasa orală poate fi uscată şi lipicioasa sau poate apărea eritematoasa datorită unei infectiei cu Candida albicans. . -tulburări de miros și gust.disfagie sau dificultate înghiţire. -infecţii recurente ale ochilor şi gurii . Pacienţii care se plâng de xerostomie ar trebui să fie intervievați și medica ția lor ar trebui revizuită. Această combinație se numeşte sicca complexă. în general. glandelor submaxilare ducând la xerostomie prin infiltrate cu limfocite T în principal CD8 . care poate fi utilă în identificarea litiazei glandelor salivare și maselor tumorale . -diuretice şi sedative. -antidepresive. Simptome asociate cu Sdr Sjogren .antihistamine. marginea cervical a dintelui. mai mult de 400 frecvent utilizate medicamente pot provoca xerostomie precum: . prin depozitele de amiloid din glandele salivare duce la dezvoltarea xerostomiei. . luaţi în considerare trecerea pacientului la o altă medicaţie cu eficacitate comparabile. . nu sunt permanente. -apariția durerilor orale.miorelaxante Trebuie notat că. S-a estimat că mai multe 3 la sută din americani suferă de Sindromul lui Sjögren. . -fisuri pe limbă şi buze. Amiloidoza . sarcoidozei. includ : -vedere neclară. -anorexiante. deşi există multe medicamente care afectează cantitatea și/sau calitate de salivă.Biopsia glandelor salivare minore este adesea utilizată în diagnosticul de sindrom Sjögren . luaţi în considerare modificarea orarelor de medica ție pentru atingerea nivelurilor plasmatice maxime atunci când pacientul este treaz.marginile incizale Există puțină salivă sau deloc în planseul bucal. colectarea se face cu dispozitive plasate peste glanda parotidă sau submaxilară -ductele glandei sublinguale şi salivația este stimulată cu citric acid. candidoza pseudomembranoasa va fi prezenta.comparativ cu Sdr Sjogren l în care predomină celulele CD4 +. hipertrofiei glandelor salivare induse de virusul imunodeficienţei umane . -decongestionante. B. Cauze obisnuite de xerostomie A. aceste efecte. Este posibil să modificaţi medicația sau dozele pentru a furniza un debit crescut salivar. -anticolinergice. Extinderea la principalele glande salivare apare la aproximativ o treime din pacienţi. -oboseală. în plus faţă xerostomie şi exoftalmie. .analgezice. -lupus 15 . -constipaţie -uscăciune vaginală Sarcoidoza şi amiloidoza sunt alte boli inflamatorii cronice care provoacă xerostomie Sarcoidoza. Sdr Sjogren este caracterizat de infiltrarea limfocitară a glandelor salivare şi lacrimale. şi se vor evita formele de dozaj sublingual dacă este posibil. -antipsihotice. Boli și alte condiții Boala cea mai comună care cauzează xerostomia este sdr Sjögren (SS). ocazional. în principal la copii se produce o hipertrofie a glandelor parotide şi.planșeul gura şi limbii pot apărea uscate cu număr scăzut de papillae.Medicamente Poate din cauza cea mai răspândită de xerostomie este medicaţia. spumoasă. 90 la sută din aceşti pacienţi fiind femeile cu o vârstă medie de 50 de ani.Pot exista numeroase carii dentare la nivelul marginii incizale. produce inflamația granulomatoasă epithelioidă în glandele salivare rezultînd fluxul salivar redus. La unele persoane infectate cu HIV. mucoasa .antidiareice. . sialometria sau măsurarea debitului salivar. Nu există nici un tratament pentru boală.bronhodilatatorii . care duce la xerostomie şi exoftalmie . -Ocazional. dar cu mai puţină activitate anticolinergică .saliva este vâscoasă. Mai multe teste de birou şi tehnici pot fi utilizate pentru a stabili funcţia glande salivare. -Patch-uri de culoare roşie apar pe valul palatin sau pe palatul dur și pe suprafa ța dorsală a limbii. Dacă este posibil. trecerea de la antidepresive triciclice amoxapine la desipramine. Sialografia este o tehnică imagistică . amiloidozei și bolii grefă contra gazdă.gâtului cu dificultă ți de vorbire. -agenți anti-Parkinson. ca plăci albe pe suprafaţa mucoasei bucale care se detaseaza usor ..pot apare uscate cu descresterea numărului de papile . -Salivă poate apărea sau spuma. -antiemetice.scopul terapiei este de a gestiona simptomele. de exemplu. Simptomele xerostomiei sunt adesea mai rele între mese. Prin urmare. o boală cronică inflamatorie autoimună care se produce predominant la menopauză la femei. Administrarea să se facă cu multe lichide.limba . -Carii dentare pot fi găsite la limita cu gingia și la coleretul dintelui . Alte boli sistemice care poate provoca xerostomia includ artrita reumatoida.din față. -agenţi antianxietate.

hipertensiune arterială. -boala Parkinson. sarcoidozei.de la 4000 GY fiind ireversibila. O plângere de început comună după radioterapie este saliva groasă sau lipicioasă. ducând la xerostomie. atât stimulata cit şi nestimulata.functia glandelor salivare. în timp ce târziu xerostomia. dar aceste modificări sunt. amiloidozei și bolii grefă contra gazdă.200 cGy. -diabetul zaharat. doza totală și pacient. insuficien ța pancreatică. Scintigrafia se face cu pertechnatul de sodiu și tehneţiu-99 m intravenos este injectat pentru a stabili rata și densitatea de absorbție și ora excreție . Viteza de curgere salivară normală pentru salivă nestimulată la glanda parotidă este 0.Gura uscată poate fi consecin ța respirației orale. Mai multe teste de birou şi tehnici pot fi utilizate pentru a stabili funcţia glande salivare. Exista.Xerostomia acută de iradiere se datorează unei reacţii inflamatorie. -sclerodermia . Biopsia glandelor salivare minore este adesea utilizată în diagnosticul de sindrom Sjögren .vărsaturi. Terapia cancerului Xerostomia este o complicaţie grava şi permanenta a radioterapiei externe care rezultă din daune ale celulelor acinare și stromei glandelor salivare majore şi minore . -medicamentele administrate pentru alergii (antihistaminele si decongestionanti). fluxul de salivară este redus. Aceste modificări sunt.gastrita atrofică. temporare. care poate fi utilă în identificarea litiazei glandelor salivare și maselor tumorale . cu siguranta medicul stomatolog sau medicul specialist va face schimbarea respectiva. precum si a unor conditii medicale precum sindromul Sjogren. Evident. . Tratarea bolilor si afectiunilor care cauzeaza xerostomia.alcoolului. Deshidratarea rezultând din poliurie. fumatului. -incontinenta urinara.Radia țiile provoacă modificări în celulele secretorii seroase. C. Gradul de xerostomie permanentă depinde de volumul de glande salivare expuse la radiaţii şi doza de iradiere. Xerostomia nu este de obicei reversibila si efectele cronice pot persista luni sau ani. puţin poate fi făcut pentru a modifica cauza subiacentă. tratamentul isi concentreaza atentia asupra a 3 aspecte: 1. de obicei permanente. Ulcera țiile bucale pot deveni nidus pentru infecții cu germeni gram-positivi și diplococi invazive şi infecţii oportuniste cu organisme fungice cum ar fi Candida. pot cauza xerostomie . rezultând o reducere a cantității de saliva și vâscozitate crescut a acesteia. acestea sunt: -antidepresivele si medicamentele pentru reducerea anxietatii.la fel tramatismele cerebrale pot leza ultimii nervi cranieni . -nefritele . Sialometria sau măsurarea debitului salivar.In cazul in care xerostomia este cauzata de o problema medicala sau un tratament medicamentos care poate fi modificat. In general. -tulburările endocrine. Chimioterapia . rezultă din fibroza glandelor salivare de obicei. 1-2 mL/min valori mai mici decât 0. de asemenea. Acesta este cazul lezarii glandelor salivare in urma chimioterapiei sau a terapiei pe baza de radiatii. Atunci când doza de radiație totală depăşeşte 5.Boli psihogenice precum depresia.eritematos sistemic. anxietatea . eficiența tratamentului simptomatic poate fi importantă pentru respectarea 16 .5 mL/min/glandă.3 la 0. In ceea ce priveste bolile sau tratamentele medicamentoase care pot cauza xerostomie.de "repaus" întreaga salivă este 0. care poate apărea până la un an după radioterapie. Sialografia este o tehnică imagistică . -diaree.Anumite droguri chimioterapeutice. D. pot modifica compozi ția și debitele de salivă. .3ml este debitul normal pentru saliva nestimulată . Pentru cei ale căror xerostomie este legate de medicaţie utilizată. atunci când glandele salivare sunt direct în câmpul radia ției. modificările pot apărea într-un tipar clinic care seamănă cu cele văzute în sdr Sjögren .alterănd secretiile glandelor salivare și suplinirea senzitivă a limbii G. Ea implică injectarea de substanță radioopacă în glandele salivare si poate fi utilă în evaluarea func ției glandelor salivare .5 mL/min stimulată . -fibroza chistică . si situatii in care aceste conditii medicale nu pot fi tratate. deşi fluxul redus nu poate fi întotdeauna asociat cu plangeri de uscăciune. lipsa de hidratare poate duce la xerostomie E. cu toate acestea. boala Alzheimer sau infarc . hipertrofiei glandelor salivare induse de virusul imunodeficienţei umane . Când limfocitele proliferează şi infiltrează glandele salivare și alte țesuturi. stress-ul.frica pot duce la xerostomie F.2. Gradul este legată de cantitatea de ţesut glandular salivar și doza de radiație livrate. cu recuperare în funcţie de zona iradiata. -analgezicele. colectarea se face cu dispozitive plasate peste glanda parotidă sau submaxilară Ductele glandei sublinguale şi salivația este stimulată cu citric acid. TRATAMENTE PENTRU XEROSTOMIE Tratamentul pentru xerostomie (gura uscata) variaza in functie de cauza care a dus la aceasta conditie medicala. de obicei. scade cu 5-30% din normal în primele 2-3 săptămâni de terapie şi rămâne scăzuta (< 10% din normal) dupa finalizarea radia țiilor .4 .Boli ce produc hiposecreție precum ciroza biliară. -deficiențele nutriționale.Boala Alzheimer și AVC-ul reduc abilitatea de a se hidrata . nu există puţin sau deloc salivă in ductele salivare.1 mL/min sunt de obicei considerate xerostomie. -disfuncţiile tiroidiene şi -boli neurologice cum ar fi paralizia de nerv facial a frigore -Bell. insa.1. Biopsie principalelor glande salivare este o opţiune când o malignitate este suspectată. Pentru mulţi pacienţi. starea este ireversibila. Xerostomia se poate produce în timpul bolii . permanente. diaree. Pacienţii cu xerostomie la radioterapie sau chimioterapie au un risc special de infecţii cu flora orală normală. -transplantul de măduvă osoasă.

ci si acela de a curata cavitatea bucala de bacteriile daunatoare.care pot evita apari ția durerilor de uscare..inainte de culcare pentru a preveni trezirile frecvente -Amifostine. medicul dumneavoastra va poate recomanda folosirea unei ape de gura sau a unui gel pe baza de fluor. Astfel.să o lase pe loc 3 minute si să foloseasca ața dentară. de cracare. sau preferabil dupa fiecare masa si inainte de culcare. de asemenea. Dintii trebuie curatați de cel putin doua ori pe zi cu o periuta moale. -La unii pacienţi care se plâng de saliva viscoasa exces de secretii viscoase mucoase. De asemenea. ele trebuie considerate ca înlocuitori de terapie. picante. cum ar fi Orajel ® sau vaselină şi glicerină pe buze și sub proteza . Există mai multe produse care sunt disponibile pentru a furniza asisten ță în gestionarea xerostomia. de asemenea. care sunt uscate. mai degrabă decât tratament Produse disponibile în comerţ există într-o varietate de formulări inclusiv soluţii. medicul specialist sau medicul stomatolog va poate prescrie un produs sub forma de apa de gura sau spray pentru stimularea salivatiei. riscul de leziuni dentare. Prin urmare. astringente sau excesiv de fierbinte sau rece. Alimente cum ar fi morcovi sau ţelină. Tratamentul simptomatic de obicei include patru domenii: creşterea fluxului de salivă .regimului de medicaţie. Aceşti pacienţi. Înlocuitori de salivă: Saliva artificială sau înlocuitorii de salivă pot fi utiliza ți pentru a înlocui umiditatea şi lubrifia gura. -Efectuati un control stomatologic de rutina si o curatare profesionala a dintilor. de cel putin 2 ori pe an. și mucozita . Autoingrijire. Prevenirea degradarii dentare ca urmare a xerostomiei -Saliva nu are doar rolul de a participa la procesul de digestie alimentelor. conservanți precum metil . in momentul in care gradul de saliva scade.în timp ce gelul cu fluorid se aplică cu periuța și se lasă pe loc 2-3minute Nici un lichid sau aliment nu trebuie folosit dupa florid. ar trebui să evite alimente iritante . Acestor produse de înlocuire sunt disponibile comercial. dar acestea nu stimulează produc ția glandelor salivare.ulceratii. cum ar fi tratamentul antiseptic . poate fi utilizat pentru reducerea xerostomiei la o doză de 200 mg/m2 cu 15-30 minute înainte de fiecare fracționare de radiaţii III.saliva artificial. înlocuitori de salivă controlul cariilor dentare. În general. Pacienţii ar trebui să sfătuiţi să ia guri frecvente de apă pe parcursul zilei şi să se sugă pe cuburi de gheaţă . con ține un agent pentru a creşte vâscozitatea. in prezent pe piata sunt 17 .Astfel trebuie sa-si examineze zilnic gura in căutare de pete albe sau roșii. cum ar fi bomboane şi guma de mestecat fără zahăr. Produsele ce conțin sodium lauril sulfat trebuie evitate pentru că pot contribui la apariția de afte și agravarea durerii canceroase.Pacientii trebuie incurajati să mearga regulat la dentist pentru detartraj. se evita fierbinte sau rece .Stimularea salivatiei. Dacă este posibil. condimente şi extracte de fructe pot face alimentele mult mai acceptabile pentru pacien ții care plang de lipsa de gust a alimentelor .solu ții cu mucoplizaharide Paste de dinți : Produsele Biotene® și Oralbalance® sunt paste de din ți antixerostomie ce con țin trei enzime salivare lactoperoxidaza . Aceste gama de produse sunt inlocuitori de salivă și stimulatoare concepute pentru a minimiza problemele dentare. Pacientii suferind de xerostomie trebuie incurajati mai activ să foloseasca produsele care sunt cele mai utile pentru ei si să minimizeze. In cadrul acestei vizite stomatologice. cum ar fi ioni de calciu și fosfat și fluorură. Pentru a preveni aceste lucruri este necesar sa respectati urmatorii pasi: -Periati dintii de cel putin 2 ori pe zi. Din cauza susceptibilitații lor faţă de carii dentare. un radical liber antioxidant .Unii înlocuitori disponibili de salivă includ: • Soluții cu carboximetil sau hidroxietilceluloză :sub formă de spray .tartru si trebuie să ceara sfatul clinicianului oncolog.Apele de gura cu clohexidină pot fi utile in prevenire cancerelor reducând lactobacilii din gură .Pentru a controla cariile dentare se folosesc lubrifianți. cum ar fi carboximetilceluloză sau hidroxietilcelulose. Adăugarea de amelioratori de aromă precum ierburi.guaifenesin (Organidin NR ®) ca lichid sau tabletă poate ajuta ca agent de mucolitic (200-400 mg.alimente moi . -Folositi zilnic ata dentara. și sunt formulate pentru a mima saliva naturală. daca acest lucru este posibil In cazul in care factorii care au dus la aparitia xerostomiei nu poate fi tratata. saliva artificiala. Proteza ar trebui să nu fi purtată în timpul somnului şi trebuie să fie cura țată prin înmuiere peste noapte. la procesul de masticatie si de inghitire a bolului alimentar.Pacientii sunt sfatuiti să –si perieze dinții cu pasta cu fluor ușor abrazivă.un umidificator de aer poate ajuta celor ce respiră pe gura . papaya contine enzime care fluidifica secretiile -badijonarea mucoasei cu vit A sau E .Sunt necesare gargare cu sodium floride sau cu apa bicarbonatată ce trebuie ținute în gură cel puțin un minut . Stimulatoare de salivă: -Pilocarpina agent anticolinergic la doza de 5 mg /zi a fost folosita pentru tratarea xerostomiei de iradiere induse cu efecte secundare minime. specific formulate să activeze sistemul oral bacterian . 3-4 ori pe zi. aportul tutunului și alcoolului ar trebui eliminate . glucoză oxidaza și lizozimul .antiinfectios.lichid.Mucinex. geluri şi pastile. pacientul este expus unui risc mai mare de aparitie a degradarii dentare si a afectiunilor gingivale.sau propilparaben şi condiment şi legate de agen ți. necondimentate. precum şi măsuri specifice.tratament al cariilor și inflamatiilor gingivale. . -Folositi pasta de dinti care contine fluor. pot fi utilizate pentru a stimula fluxul de salivă atunci când mai rămân glande salivare func ționale. pot ajuta pacienţii cu glande salivare reziduale. -mucosolvon. care de obicei au cel mai rele simptome noaptea. -renuntare la alcool si fumat -schimbarea dietei . spray-uri. Aparatele acrilice ar trebui să fie udate într-o soluție de hipoclorit de sodiu şi cele metalice ar trebui să înmuiate în clorhexidină. pacienţii cu xerostomie ar trebui să evite alimente sau băuturi acide sau zaharoase. Stimulatoarele de salivă sau sialagogele.

tratamentul adecvat poate juta pacientul să=și mențină sănătatea orală TULBURARI DE MASTICATIE Etapa orala a digestiei cuprinde: -prehensiunea.bicarbonat de sodiu. Interferonul uman alfa (IFN-a) este în prezent supus studiilor clinice pentru determinarea siguranței și eficacită ții sub formă de pastile în doză scăzută în tratamentul unei disfunc ții glandulare salivare şi xerostomiei la pacienţii cu sindrom Sjögren. prin anihilarea inervatiei. Consecintele tulburarilor de prehensiune sunt denutritia. precum din ții. In tratamentul xerostomiei se utilizeaza cu succes produsele familiei Biotene. masticatia deglutitia alimentelor. munca acestora este indreptata spre descoperirea unor metode eficiente de restaurare a glandelor salivare sau spre realizarea unui implant de glande salivare artificiale. Un alt domeniu de cercetare include producția de peptide antimicrobiene iniţial original derivate din histatine . Tulburările de masticație În derularea masticației se implică structuri specializate. continind si anestezic local. frecvente ingestii de mici cantitati de apa . -leziuni ale articulației temporomandibulare. Dezvoltarea înlocuitorilor de salivă. - 18 . • tratament simptomatic: salivă artificială (pe bază de carboximetilceluloză) • stimularea secreţiei salivare prin: . .). alergicã sau infectioasã (febrã aftoasã etc.in trombocitopenie< 50 000 sau neutropenie .indepartarea falselor membrane In ceea ce priveste cercetarile realizate de specialisti. gel de hidratare si pasta de dinti.Educa ția corectă. precum nervii trigemen (V) si facial (VII). -inflamații ale gingiei. . CONCLUZII Xerostomia este o problemă comună care dacă nu este recunoscută și tratată. În aceste conditii tulburãrile de prehensiune pot fi cauzate de: . lidocaina . limba. Tulburările de mastica ție sunt induse de toate cauzele care se concretizează prin: -generarea de durere. trigemen). -adenopatii.< 1000 -burete oral -gargara cu H2O2 diluata 1:4 pentru leziunile ulcerative. glosite. limbii și glandelor salivare (gingivite. pânã la abolire a ingestiei de alimente si slãbirea individului. sialoadenite).Generarea de durere. afectează semnificativ calitatea vie ții pacientului. clorhidrat de pilocarpina 5-10 mg x 3-4 ori/zi b. la nivelul structurilor morfofunc ționale. generatoare de durere si cu origine carentialã (vitaminele B1. bazat pe agenţi de ingroșare în speranţa de a furniza mai multă reten ție pe suprafa ța mucoaselor iradiate este un alt domeniu de curente de cercetare. special create pentru persoanele care se confrunta cu xerostomie. limba. acte care se desfasoara cu participarea secretiei salivare.Scoaterea din functiune a structurilor morfofunctionale. prin anihilarea inerva ției: -paralizii (n. Tulburãrile de prehensiune sunt induse de toate cauzele care se concretizeazã prin: . Într-un studiu. E si seleniu). gumă de mestecat fara zahar pot ajuta la stimularea salivatiei . scaderea rezistentei generale si declansarea bolilor intercurente. -trismus (spasm al musculaturii masticatorii. dintii. mentionate mai sus si implicate în derularea prehensiunii. la nivelul structurilor morfofunctionale. IFN-a pastile la dozele 150 IU de două ori/zi pentru 12 săptămâni a dus la o creștere semnificativă a cantită ții de salivă (p = 0. derivaţi de acetilcolină . Vaccinare cu celule T autoreactive sau cu peptidele receptorului celulelor T este o altă arie de interes ca și posibilitatea de a insera proteine transportoare de apă sau aquasporine în membrana celulară a celulelor ductale. facial). precum buzele. precum: -afecțiuni dentare.administrarea de agonişti parasimpatomimetici: a. . men ționate mai sus și implicate în actul mastica ției.04) comparativ cu placebo. Înlocuitori pe baza de polizaharide oleaginoase sau gumă xanthan polizaharidică s-au dovedit a fi eficiente la pacienţii cu sdr Sjögren . în rabie).benzocaina.Inflamatii ale unor componente ale cavitãtii bucale (cheilite. proteine natural antifungice ce apar în glandele salivare seroase Irigarea glandei parotide cu prednisolon a fost studiată ca un posibil tratament în sdr Sjogreen Sisteme de eliberare lentă de pilocarpină sunt în studiu. Implicatiile directe a acestor tulburãri se concretizeazã prin limitarea. -periute moi. prevenția. -scoaterea din funcțiune a structurilor morfofunc ționale implicate în derularea mastica ției. dar și nervi cranieni.disponibile apa de gura. glosite). mentionate mai sus si implicate în actul prehensiunii. precum nervul trigemen (V).consum de citrice. Tulburãrile de prehensiune În derularea prehensiunii se implicã (în functie de specie) structuri specializate. .Paralizii (n.clatirea repetata a gurii • profilaxia/tratamentul infecţiilor fungice: administrare locală de colutorii sau administrare sistemică de antifungice -igiena bucala riguroasa cu paste de dinti cu fluor pentru a preveni cariile si ape de gura cu clorhexidina pentru suprainfectie . dar si nervi cranieni.hidratare3 litri/zi.

-chimiomucită. . Afectiunile care provoaca disfagia pot afecta etapa orala. Pe baza -antecendentelor medicale ale pacientului.tumori de cavitate bucală. in special la varstnici. -radiomucită. deoarece numerosi pacienti cu aceasta problema nu se prezinta la medic.scadere inexplicabila in greutate . ale maxilarului sau mandibulei.miopatie –atrofie musculara progresiva. Reducerea triturarii alimentelor in cavitatea orala influenteaza negativ secretiile digestive (prelungeste faza chimica a secretiei gastrice. DISFAGIA Disfagia se refera la dificultatea in deglutitie (inghitire) si este o problema frecventa.buze . faringiana si esofagiana. faringiana sau esofagiana a deglutitiei. -limitarea până la abolire a mastica ției și deglutirea de alimente masticate insuficient sau nemasticate. -Malnutritia este un factor de risc pentru pneumonie. ale muschilor masticatori.rezectii de limbă . In mod normal. datorita riscurilor de pneumonie de aspiratie. Uneori. in stomatite etc. disfagia este un factor de risc pentru deshidratare. ale glandelor salivare.sialoree (salivatie abundenta) . Disfagia prezinta un risc serios pentru sanatatea pacientilor. deglutitia implica o serie de contractii voluntare si involuntare si cuprinde trei etape: bucala. dar acuza indeosebi tuse.planseu bucal.pneumonie recurenta . .Implicațiile directe ale acestor tulburări se concretizează prin: -limitarea până la abolire a ingestiei de hrană (slăbire).modificarea timbrului vocii (timbru nazal) . -Intrucat tulburarile de deglutie duc la diminuarea aporturilor lichidiene. -Pe masura ce capacitatea de deglutie este afectata.oprirea bolului alimentar . Prin urmare. prin care bolul alimentar este transportat din cavitatea bucala prin faringe si esofag pana in stomac. confirmat apoi de explorarile paraclinice: examenul radiologic baritat -si/sau endoscopia gastroesofagiana. Desi cele doua afectiuni sunt frecvent asociate. examenului fizic se poate stabili diagnosticul. ale alveolelor dentare. desi numarul acestora poate fi mult mai mare. malnutritia este implicata in aparitia osteoporozei. Aproximativ 7 -10% din persoanele cu varste peste 50 ani acuza dificultati la deglutitie. malnutritie. Cauze Printre cauzele disfagiei se numara: . fapt care poate induce tulburări funcționale la nivelul segmentelor digestive ulterioare Tulburarea masticatiei apare in urma afectiunilor dentare.pneumonie recurenta Complicatii Efectele disfagiei asupra starii nutritionale a pacientilor sunt profunde. aporturile de alimente sunt diminuate. -xerostomie .varsta . trebuie sa se faca distinctia intre odinofagie (deglutitie dureroasa) si disfagie.boala Parkinson sau alta afectiune degenerativa .paralizie nerv V-ram mandibular.. mandibulă. scadere in greutate si obstructie aeriana pe care le prezinta. sdr Guillan -Barre . . cu hipersecretie si hiperclorhidriE). In plus. deoarece reduce rezistenta pacientilor la infectii.regurgitatii nazale -modificarea obiceiurilor alimentare . VII . osteopeniei sau anemiei prin deficienta de fier.tuse sau senzatie de sufocare . Deglutia este procesul de inghitire. depistarea precoce si tratamentul disfagiei sunt esentiale pentru evitarea malnutritiei. simptomele pot fi subtile sau chiar absente. senzatie de presiune retrosternala sau stagnarea bolului alimentar.leziuni tumorale osoase mandibulare sau maxilare – alterarea articulației temporomandibulare Manifestari clinice Pacientii cu disfagie pot prezenta o varietate de semne si simptome.dificultati in initierea deglutitiei . -Daca alimentele sau lichidele patrund in caile 19 . deshidratare.adoptand o dieta bazata pe alimente de consistenta scazuta.accident vascular cerebral .miastenia gravis .

Cauza cea mai frecventå este pericoronarita molarului de minte inferior cu viciu de eruptie sau traumatizarea capusonului gingival de către un dinte antagonist.parasimpaticolitice (atropina). alergice.generarea de durere. ♦ Disfagia bucală este indusă de toate cauzele care se concretizează prin: . impiedicandu-se astfel deschiderea arcadelor dentare.paralizii ale nervilor glosofaringian. . .scoaterea din funcțiune a structurilor morfofunc ționale implicate în derularea degluti ției faringiene. Trismusul este si o cauzå a deteriorării stării de sănătate dentoparodontalå (incapacitatea de a realiza o bunå igienå dentarå. Tratamente chirurgicale. 3. Mai frecvent sunt enumerate odontectomiile molarilor de minte inferiori si alveolotomiile molarilor de 6 si 12 ani mandibulari. la nivelul structurilor morfofunc ționale implicate în faza bucală a degluti ției (limbă). .3. la nivelul structurilor morfofunc ționale implicate în faza faringiană a degluti ției (faringe).inflamații ale faringelui (faringite microbiene. parazitare sau ini țiate de factori iritan ți). Infectiile orale. tumori). de a utiliza firul de måtase si de a efectua tratamente in zonele posterioare ale arcadelor dentare). abcese. Anestezia nervului alveolar inferior. . 2. precum: .2.respiratorii (aspiratie) in timpul deglutiei.paralizia nervului hipoglos (XII).deshidratări. prin trismus se limiteazå si diseminarea locoregionalå a infectiei. Mecanismul producerii trismusului in aceste cazuri ar fi contractia muscularå care va determina limitarea deschiderii arcadelor dentare. pot surveni infectii sau probleme respiratorii: pneumonie si infectii ale cailor respiratorii superioare. ca si frecventå: .jetaj alimentar (refularea bolului alimentar pe nas (cal) sau gură (celelalte specii). ♦ Disfagia faringiană este indusă de toate cauzele care se concretizează prin: . inițiate de pătrunderea bolului alimentar pe căile aerofore (în special în paralizia faringelui). acul trebuie plasat in spatiul pterigo-mandibular (intre linia oblică internå si rafeul pterigo-mandibular). TRISMUSUL 1. 2.inflamații ale limbii (glosite). Definitie Prin trismus se intelege imposibilitatea deschiderii arcadelor dentare.imposibilitatea concretizării bolului alimentar.infectii orale . de a cåsca. prin organizarea cåruia se va produce o zonå de fibroză intramuscularå. Leziunea cauzatoare de trismus este hematomul subperiostal care se formeazå sub lambourile mucoperiostale decolate. Trismusul determinat de aceastå cauzå se instaleazå din a 2-a panå in a 5-a zi dupå efectuarea anesteziei locoregionale si se datoreazå pozitiei incorecte a acului inainte de depozitarea solutiei anestezice. urmare a diminuării secre ției de salivă (indispensabilă formării bolului alimentar și lubrifierii tranzitului ulterior).anestezia nervului alveolar inferior . Muschii răspunzători de producerea trismusului cauzat prin tratamente chirurgicale sunt muschii maseter si pterigoidian intern (fibrozå in maså muscularå) care prin procesul de fibrozå nu se mai pot alungi si relaxa in timpul contractiei muschilor pterigoidian extern si suprahioidieni. Tratamentul infectiei si extractia dintelui cauzal sunt urmate de remisia trismusului.generarea de durere. X. O deschidere a arcadelor dentare sub 36 de mm poate fi consideratå limitatå si definitå ca trismus. Implicațiile directe ale disfagiei faringiene se concretizează prin: . . Înteparea si traversarea m. prin anihilarea inerva ției: . Remisia zonelor de fibrozå este progresivå in timp. fibre musculare adiacente. 2. Evolutia hematomului este spre fibrozå si fixarea tesuturilor moi (pierderea elesticitåtii lor) – mucoaså mobilå. vag și hipoglos (IX.obstrucții ale glandelor salivare (sialolite. Cauzele Trei sunt cauzele mai importante.limitarea până la abolire a ingestiei de hrană (slăbire). În acest caz. Persistenta trismusului in aceste cazuri poate fi de cateva luni de zile. Tratamentul constå in aplicarea de căldură localå (ultrascurte) si mecanoterapie (miscåri active de deschidere a arcadelor dentare).stoparea tranzitului bolului alimentar către esofag (slăbire). Tratament 20 .scoaterea din funcțiune a structurilor morfofunc ționale implicate în derularea degluti ției bucale.1. . XII). .tratamente chirurgicale orale. Trismusul permite realizarea functiei masticatorii dar nu si plăcerea de a musca din unele alimente (mår). precum: .pneumonii ab ingestis . . 2. pterigoidian intern pot fi urmate de o hemoragie minoră in masa muscularå cu formare de hematom. prin anihilarea inerva ției: . Ideal. etc. Implicațiile directe ale disfagiei bucale se concretizează prin limitarea până la abolire a ingestiei de hrană (slăbire). precum: . Deschiderea normală a arcadelor dentare este consideratå a fi intre 40 – 60 mm.

– să fie efectuate de cat mai multe ori pe zi (pt. Se recomandă: – ca exercitiile så fie de aproximativ 5 minute si så fie oprite cand devin dureroase. Confuziile intre gustul acru si cel amar sunt frecvente si uneori pot rezulta erori de natura semantica. gustul sarat al cartofilor prajiti. – se va atrage atentia pacientilor cå. acru si amar.pierderile gustati senzoriale sunt produse de afectiuni inflamatorii si degenerative ale cavitatii orale. gripa. Cea mai frecventa tulburare a gustului este senzatia de gust 21 .incapacitatea de a detecta calitativ gustul anumitor substante. in functie de caz.ageuzia totala . mediul salivar in care se gasesc receptorii poate fi important pentru dirsele cauze ale pierderilor gustative . igiena proasta a gurii. -procesul de imbatranire. AVC -fumatul. . ca de exemplu antitiroidienele si agentii antineoplazici. medicatia antiinflamatorie si miorelaxantă nu este o indicatie absolută. sarat. boala Alzheimer.Aplicatiile locale de cåldurå (cu rol vasodilatator local). in perioada efectuårii mecanoterapiei.boala Parkinson. hipogeuzie totala .Se folosesc in acest scop lame din lemn suprapuse (pene).Dacå limitarea arcadelor dentare persistå la o såptåmanå dupå tratamentul chirurgical sau este de aproximativ 18 mm (grosimea unui deget) este necesarå inceperea mecanoterapiei active pentru a preveni instalarea fibrozei intramusculare. Manifestari clinice Din punct de vedere psihic si fizic. Tulburarile simtului gustativ sunt produse de afectiuni care interfera cu accesul stimulilor gustativi la celulele receptoare din mugurele gustativ (pierderi ale transportului). in special cele care interfera cu turnor-ul celular. cariile. ALTERAREA GUSTULUI Tulburarile gustative sunt mult mai rare decat cele olfactive. Dupå instalarea fibrozei intramusculare. Durata mecanoterapiei este de aproximativ 2 săptămani. printre care sindromul Sjogren. deseori. aceste confuzii au baze fiziologice sau fiziopatologice. tumorile cerebrale. astfel multe tulburari gustului sunt asociate cu scaderea mirosului. adica. dar nu toate. traumatismelor craniene interventiilor chirurgicale in care sunt lezate aferentele gustative .capacitatea de a detecta calitativ doar unele senzatii gustati. polipii nazali -tulburari endocrine. amar sau acru. -neoplazii. -hipogeuzie partiala -sensibilitate scazuta fata de unii stimuli gustativi si scaderea abilitatii de a gusta anumite tipuri de alimente -disgeuzie .sensibilitate scazuta fata de toti stimulii gustativi. intinderea tesutului fibros intramuscular). un numar mare de medicamente. perceptia eronata a calitatii unui stimul gustativ existent sau perceptia unui stimul gustativ in absenta ingestiei substantelor cu gust.incapacitate de a detecta calitativ gusturile de dulce. -ageuzia partiala . tulburarile nervilor faciali si paralizia Bell . intrebandu-i daca pot simti gustul dulce al bauturilor carbonatate. Mugurii gustativi degenereaza cand le sunt sectionate aferentele gustative .boala Gum -intoxicatia cu metale grele si toxine -colonizarea bacteriana a porului gustativ. faringita . Astfel se poate realiza o deschidere a arcadelor dentare de panå la 42 mm. – lamele de lemn nu se vor introduce intre dintii frontali (risc crescut de luxatii si fracturi dentare). tulburarile gustative pot fi clasificate fie pe baza acuzelor pacientilor. dar raman nemodificati in cazul in care aferentele lor somatosenzitive sunt sectionate. sarat. lezeaza celulele receptoare (pierdere senzoriala) sau afecteaza nervii aferenti gustativi si caile gustati centrale (pierdere neuronala). Totusi.. -ageuzia specifica . Se recomandă cresterea progresivå a numårului de lame introduse intre arcadele dentare (intre 6 si 16). Controlul exercitiilor de deschidere a arcadelor dentare se face la interval de o săptămană. deschiderea arcadelor dentare este limitatå dimineata fatå de mårimea deschiderii lor obtinute cu o zi inainte. -radioterapia cavitatii bucale si a faringelui. infectiile sinusurilor. tratamentul trismusului devine greu de realizat. introduse strict in regiunea dintilor molari. deficit de vitamina B12 Pierderile gustative neuronale se produc in cadrul neoplaziilor.distorsionarea perceptiei unui stimul gustativ. Pierderile gustative de transport sunt determinate de xerostomia datorata mai multor cauze. -infectii virale. infectiile respiratorii superioare . fie pe baza determinarilor senzoriale obiective in . etc. Senzatia gustativa si mirosul sunt simptome care apar in strinsa legatura. Aceste tulburari pot varia de la obstructia sau distrugerea nasului pina la cea a creierului si a sistemului nervos. Exista posibilitatea diferentierii lipsei recunoasterii aromelor la pacientii cu pierderi olfactive care acuza si pierderi ale gustului si ale mirosului. Se cunosc patru categorii de gusturi: dulce.

nichel. Radioterapia determina scaderi ale cantitatii de saliva care schimba gustul sarat si amar al alimentelor. gatului si toracelui. etc. Medicamentele utilizate pentru chimioterapie.levamisol. ciocolata) si intensitate redusa a aromelor dulci.cisplatina. .fantoma . gatului sau radioterapia intensa pot provoca alterarea permanenta a gustului traumatismelor craniene interventiilor chirurgicale in care sunt lezate aferentele gustative . .vincristina. Mugurii gustativi degenereaza cand le sunt sectionate aferentele gustative . -Testarea electrica a gustului (electrogustometria) este utilizata in clinica pentru identificarea deficitelor gustati ale diferitelor cadrane ale limbii. Papilele gustative sunt foarte sensibile la radiatii. in final.dacarbazina. estimarea amplitudinii suprapragului poate fi utilizata pentru o mai buna intelegere a acuzelor pacientului. Exista posibilitatea diferentierii lipsei recunoasterii aromelor la pacientii cu pierderi olfactive care acuza si pierderi ale gustului si ale mirosului. -cauzata si de cancer: invazia tumorii la nivelul gurii altereaza gustul.. cafea. -Testarea electrica a gustului (electrogustometria) este utilizata in clinica pentru identificarea deficitelor gustati ale diferitelor cadrane ale limbii. acid citric. Primul pas consta din determinarea perceptiei pentru intreaga cavitate bucala a -pragului gustativ superior calitativ si al senzatiei de placere utilizand sucroza.doxorubicina. isi pot pierde apetitul ( anorexie ) si pot scade in greutate. in final.carboplatina. . ca si substantele chimice implicate in tratamentul lui pot provoca pacientului un deficit de nutrienti. dar cele mai frecvente includ: gust metalic. . antidepresivele. frecvent asociate cu modificarile de gust sunt: . inca din primele zile de tratament. de porc. Pentru cuantificarea simtului gustului. zinc care duc la alterarea de gust . Pentru cuantificarea simtului gustului. 36-71% dintre pacientii care au facut chimioterapie reclama modificari ale gustului . -Probleme de alimentatie se pot instala si atunci cand o persoana sufera de xerostomie (gura uscata) sau are o infectie bucala ( afte. cum ar fi: cupru.fluorouracil. de exemplu). -Gustul alterat poate avea un rol important in nutritia unui pacient care are cancer. . acid citric. cofeina si clorura de sodiu. Antibioticele. Modificarile care rezulta sunt variate. Cu toate acestea. Gustul metalic sau de medicamente poate fi cauzat si de un deficit de zinc sau de nivelurile crescute de calciu sau de lactate. limbii. dar si alte medicamente pot modifica gustul. cofeina si clorura de sodiu. antialgicele (analgezicele). . - 22 . Cauze Pierderile gustative . -Biopsia papilelor foliate sau fungiforme pentru studiul histopatologic al mugurilor gustativi se afla in stadiul experimental. . pragurile de sensibilitate se obtin prin aplicarea progresiva de dilutii pe cadranele limbii sau in intreaga cavitate bucala. chimioterapiei poate duce la modificari de gust. Alterarea gustului este data de : -tratamentul cancerului. Medicamentele din timpul chimioterapiei distrug multe dintre celulele gustative. vitamina A si mai ales. dar este promitatoare in ceea ce priste clasificarea tulburarilor gustati. estimarea amplitudinii suprapragului poate fi utilizata pentru o mai buna intelegere a acuzelor pacientului. -cancerul.metotrexat. dar raman nemodificati in cazul in care aferentele lor somatosenzitive sunt sectionate. Alterarea gustului este de obicei o stare temporara desi poate dura chiar si cateva luni pana cand gustul va reveni la normal.a pentru afectiuni ale capului.modificarile de gust pot sa apara ca o consecinta a afectiunilor bucale sau chiar cancer.intre 88 si 93% dintre pacientii cu tumori la cap si gat au modificari de gust. amplificarea gustului aromelor amare (carne de vita. pragurile de sensibilitate se obtin prin aplicarea progresiva de dilutii pe cadranele limbii sau in intreaga cavitate bucala. . ca simptom al xerostomiei sau cand exista o afectiune bucala. operatiile realizate la nivelul boltei palatine (cerul gurii). pot suferi de tulburari de gust. intrebandu-i daca pot simti gustul dulce al bauturilor carbonatate. adica perceptia unui gust rau in gura care nu dispare Pacientii care acuza pierderi gustative trebuie evaluati psihic si fizic pentru aprecierea functiei gustative si a functiei olfactive. niacina. gustul sarat al cartofilor prajiti. Pacientii care manifesta aceasta afectiune pot evita anumite alimente. Primul pas consta din determinarea perceptiei pentru intreaga cavitate bucala a -pragului gustativ superior calitativ si al senzatiei de placere utilizand sucroza.

indica faptul ca leziunea este situata proximal de punctul jonctiunii ramurii corzii timpanului cu nervul facial. ceapa. oregano. Terapii alternative si complementare -Daca vinovat de modificarea gustului este deficitul de zinc.Biopsia papilelor foliate sau fungiforme pentru studiul histopatologic al mugurilor gustativi se afla in stadiul experimental. -intinderi la nivelul maxilarului si muschilor. -tumori la nivelul cavitatii bucale si a maxilarului. Alimentele bogate in zinc sunt: stridii. TRATAMENT Terapia pierderilor gustative ramane limitata. fapt care creste riscul de aparitie a fracturii dentare. Clatirea gurii cu apa sarata. .folosirea de bomboane mentolate. -Unii pacienti cu tulburari salivare beneficiaza de tratamentul cu saliva artificiala. la fel ca si in cazul altor deficite neurologice. precum si pentru aparitia malocluziei dentare (modul in care se imbina dintii superiori si dintii inferiori). MALOCLUZIE Exista cateva motive pentru care dintii cresc si se aliniaza in mod necorespunzator. otet (cu exceptia cazurilor in care sunt prezente rani in cavitatea bucala).adaugarea suplimentara de zahar in produsele alimentare pentru a reduce gustul sarat. Recomandarile dietetice includ: . Pacientii cu aceasta afectiune vor fi consiliati cu privire la metodele pe care ar trebui sa le aplice pentru a depasi disconfortul provocat de alterarea gustului in timp ce consuma alimente. 23 . este de cele mai multe ori mostenita pe cale ereditara. fapt care creste riscul de aparitie a degradarii dentare.-anumite ticuri ale nou-nascutilor. Exista o varietate de masuri care pot fi luate pentru a face alimentele mai gustoase. Astfel. poate fi de ajutor. menta. CAUZE -Malocluzia dentara. usturoi. praf de chili. Dintii bolnavului trebuie periati si acesta trebuie sa foloseasca ata dentara inainte de a manca pentru a elimina gusturile vechi si pentru a reimprospata cavitatea bucala. tarhon. un diagnostic anatomic inaintea celui etiologic. mustar. motiv pentru care acestia pot creste suprapusi. . -Unii medici se pronunta in favoarea terapiei cu zinc si vitamine a pierderilor gustati. sau ghimbir inainte de a manca. guma de mestecat pentru inlaturarea gusturilor neplacute dupa ce mancati.introducerea de diverse arome la mancarurile gatite: busuioc. oua. in situatia in care starea generala a pacientului o permite. Odata ce se evidentiaza obiectiv o tulburare gustativa. De exemplu. -gingivita. uneori maxilarul este putin mai mic decat dimensiunea dintilor. exista diferente intre forma maxilarului superior si forma maxilarului inferior. rozmarin. cariilor si gingivitei. -Nu exista strategii terapeutice pentru tulburarile gustati neurosenzoriale. nu sunt disponibile metode psihice si fizice pentru diferentierea pierderilor gustati de transport de cele senzoriale sau neuronale. -scaderea increderii in sine. cu bicarbonat de sodiu. carne de porc. Tratamentul infectiilor bacteriene si fungice ale cavitatii orale este indicat si poate fi de ajutor. Diagnostic diferential La fel ca si in cazul olfactiei. Tratament Nu exista nici un fel de tratament sau terapie pentru modificarea gustului. carne de vita. se va adauga un supliment de acest gen la dieta zilnica. indiferent de tipul acestei probleme stomatologice. dar eficacitatea acesteia nu a fost demonstrata. Malocluzia dentara poate duce la urmatoarele efecte secundare: -afectarea procesului de masticatie. -ingreunarea procesului de curatare a dintilor. este important sa se sileasca. dar este promitatoare in ceea ce priste clasificarea tulburarilor gustati. nuci. precum sugerea degetului sau folosirea prelungita a suzetei si biberonului.consumul de alimente reci sau la temperatura camerei. amar sau acid. . In alte situatii. .consumul de fructe congelate sau proaspete (mai putin conservate). . -nepotrivirea coronitelor sau a plombei dentare aplicate. crabi. asociata cu paralizia faciala. -alinierea maxilarului dupa unele leziuni faciale severe.adaugarea de arome cu gust acru la alimente: citrice. in mastoida. -Întreruperea medicatiei care afecteaza turnor-ul celular este de obicei utila. iaurt si cereale integrale.presiunea constanta exercitata asupra dintilor si a gingiilor. Alte cauze ale malocluziei dentare sunt: -pierderea dintilor de lapte sau a dintilor permanenti. Istoricul afectiunii furnizeaza deseori indicii importante pentru diagnosticul etiologic. absenta sensibilitatii gustati in cele doua treimi anterioare ale limbii.

ETAJUL FACIAL AL CAPULUI este numita si portiune viscerala. De asemenea radiografia dentara poate arata medicului de specialitate daca exista dinti care urmeaza sa erupa. Testele efectuate de medicul ortodont sunt urmatoarele: 1. TRATAMENTUL MALOCLUZIEI DENTARE Odata ce diagnosticul a fost stabilit. -aplicarea unui aparat ortodontic fix. 2.Fata de neurocraniu – linie conventionala prin glabela. • • • Organele de simt Limitele fetei: . In cazul in care unul sau mai multe semne sunt prezente. apoi pe marginea anterioara a acestuia pana la baza procesului mastoidian. in cadrul controlului stomatologic de rutina. Efectuarea in mod regulat a fotografiilor la nivelul fetei. Astfel. Acest test imagistic ofera informatii utile despre structura osoasa si radacina dintilor.Fata de gat – marginea inferioara a mandibulei. -forma anormala a fetei. Profunde 24 . sprecializat pe corectarea problemelor dentare de acest gen. a. Efectuarea amprentei dentare. medicul ortodont va stabili o forma de tratament care sa se plieze pe nevoile pacientului . medicul specialist poate indica extractia unuia sau mai multor dinti. medicul stomatolog va poate recomanda un tratament ortodontic. acesta avand rolul de a stabiliza pozitia dintilor. Fata cuprinde urmatoarele regiuni: Superficiale Regiunile superficiale sunt : . La nivelul lui sunt localizate: Organele de simt ale vederii Portiunile incipiente ale aparatului digestiv si cel respirator ale gustului si mirosului. 3. sternocleidomastoidian. medicul specialist va cauta urmatoarele simptome: -alinierea anormala a dintilor. în continuare ne vom referi la examenul clinic propriu-zis ce trebuie să-l efectuăm în cazul unui bolnav cu o afecţiune în sfera B. -dificultati de exprimare. -câmd malocluzia dentara este cauzata de prezenta unui numar prea mare de dinti pentru dimensiunea maxilarului.unii oameni trebuie sa poarte un aparat ortodontic mobil. marginea supraorbitala a frontalului. . arcul zigomatic. Radiografii dentare . b. medicul stomatolog este singurul care poate stabili daca aceasta problema necesita administrarea unei forme de tratament. iar in cazul extrem de rare efectuarea unei interventii chirurgicale După trecerea în revistă a acestor aspecte vizând răsunetul bolilor generale la nivelul cavităţii bucale. examenul loco-regional.DIAGNOSTICAREA MALOCLUZIEI DENTARE Chiar daca imbinarea necorespunzatoare a dintilor poate fi depistata cu ochiul liber de catre orice persoana. trece pe sub porul acustic extern la marginea anterioara a m. sternocleidomastoidian. -dificultati sau disconfort la mușcarea sau mestecarea alimentelor.M. examenul general şi examene complementare (paraclinice). Regiunea nazala (nasul extern) limite : .F. continuata cu orizontala dusa pana la marginea antetioara a m. El cuprinde: anamneza.Mediane Nazală Labiala Mentoniera -Regiuni perechi : Palpebrală Geniană Maseterină.

curuncula lacrimala. O fata posterioara – mucoasa care privesta spre vestibulul bucal. care delimiteaza fanta palpebrala. Inferior avem varful nasului sau lobul si aripile nasului. Regiunea geniala (a obrajilor sau bucală) l imite: .Sacul alcrimal . cu un sant vertical numit filtru.fata anterioara . ce formeaza lateral comisurile sau unghiurile bucale. In unghiul medial avem: .cu piele fata posterioara – mulata pe bulbul ocular margine aderenta/margine libera cu cili (genE). 2.. a buzelor) limite : Superior – linie orizontala prin partea mobila a septului nazal.Superior – depresiunea subglabelara sau sutura fronto-nazala Inferior – linie orizontala prin partea mobila a septului nazal Lateral – santurile nazo-orbitare si nazo-geniene.in sus – marginea inferioara a orbitei .in jos – marginea inferioara a mandibulei. Unghiurile ochiului se mai numesc si comisuri.anterior – santul nazo-genial. O margine aderenta 3. Fiecare pleoapa are: . Regiunea palpebrala – se continua in profunzime cu regiunea orbitala. Limite – reprezentate de marginile aditusului orbitar. Glanda lacrimala este situata intr-o fosa la nivelul peretelui superior al orbitei. ele delimiteaza orificiul bucal.posterior – marginea anterioara a muschiului maseter . Maseter posterioara a ramului mandibulei Inferior – marginea mandibulei Posterior – marginea Superior – arcul zigomatic 25 . continuat de cel nazo-labial si apoi linie verticala la 1 cm prin comisurile bucale . Este alcatuita din pleoape. Buzele prezinta o fata anterioara – cutanata. Regiunea labiala (orala. O margine libera cu rosul buzelor. 1. Regiunea mentoniera l imite: In sus – santul mento-labial In jos – marginea inferioara a mandibulei Lateral – prelungirea liniilor vertebrale duse la 1 cm de comisuruile labiale. Regiunea maseteriana Anterior – marginea anterioara a m. Inferior – santul mento-labial. iar in grosimea pleoapelor sunt caile lacrimale. Piramida nazala prezinta radacina nasului in depresiunea subglabelara si baza cu cele 2 nari. Lateral – 2 linii verticale care trec la 1 cm de comisurile bucale.

de aceea tumorile parotidiene sunt insotite de paralizia nervului. experiente anterioare privind anestezia dentara (inclusiv a membrilor familiei). Stomatologul trebuie sa stie daca urmati o anumita medicatie si care este aceasta. factorii de risc ce pot contribui la deteriorarea sanatatii orale. Revenind la consultatia primara. Consultatie primara .Artera maxilara .Nervul facial – se imparte in ramuri terminale in profunzimea glandei parotide. Afectiunile dentare netratate duc la pierderea dintilor. 26 . spitalizari sau interventii chirurgicale anterioare. iar perioada maxima intre controale .Faringe.Cavitatea bucala . stabileste un diagnostic si un plan de tratament personalizat. anamneza.Artera carotida externa cu ramurile sale terminale .Nodulii limfaticu parotidieni superficiali și profunzi . Obţinerea unor date cât mai complete în vederea precizării diagnosticului şi evaluării posibilităţilor terapeutice presupune parcurgerea următoarelor etape: 1.Ramul mandibular. Vizitele regulate la medicul stomatolog identifica din stadiul incipient probleme dentare.Medial – faringele .trebuie sa fie de 6 luni. Prin glanda parotida trec: .loja glandei submandibulare.Superior – meatul acustic extern si articulatia temporomandibulara . insa medicul poate observa si trata din timp aceste probleme.Sinusurile paranazale .in cazul in care nu apare nicio problema . .Nervul auriculotemporal ( asigura inervatia secretorie a glandei prin ganglionul otic) . In acest caz se impune ajustarea sau schimbarea protezei dentare.Articulatia temporomandibulara Regiunea parotidiana limite: marginea posterioara a ramului mandibulei marginea anterioara a sternocleidomastoidian .Cavitatea nazală .apreciere status dentar si parodontal Consultatia primara este o procedura stomatologica foarte importanta.Inferior. Ca rapoarte: . Prima consultatie stomatologica trebuie sa aiba loc cel mai devreme pana la sase luni de la aparitia primului dinte si nu mai tarziu de varsta de 12 ani. prin care medicul evalueaza intreg aparatul masticator. Totodata trebuie sa tineti cont de faptul ca in timp structura osoasa a maxilarului se resoarbe.Artera temporala superficiala . lista de substante la care sunteti alergic. astfel incat proteza se largeste si inevitabil va rani anumite zone din cavitatea orala.Vena submandibulara .Inferior – orizontala prin ramul mandibulei. Regiunile profunde ale fetei: • Regiunea infratemporala • Regiunea orbitara • Regiunile viscerale sunt reprezentate de: . daca sunteti fumator sau obisnuiti sa consumati alcool. evitand astfel durerea si pierderi de timp si bani. Este gresit sa credem ca persoanele cu proteza dentara nu necesita consultul unui medic stomatolog. Odata cu inaintarea in varsta creste riscul aparitiei leziunilor bucale sau chiar a cancerului. capul si gatul pacientului. informatiile obtinute in timpul acesteia sunt foarte importante pentru stabilirea planului de tratament.Anterior – -Posterior – procesul mastoidian si -Superior – porul acustic extern In profunzime ajunge pana la procesul stiloid cu buchetul lui Riolan si faringe.

. prenume. colagenoze. . substanţe chimice sau boli. -Obiceiurile de igienă orală.factorii de risc. număr. chimioterapie. telefon. +la nefumători se precizează dacă au fumat vreodată. .naşterile. De multe ori. rezultatul terapeutic obţinut. Întrebările vor fi adresate într-o secvenţă logică. +se precizează durata (în ani) şi cantitatea (în numărul de ţigări fumate pe zi). obiceiurile de a mesteca tutun sau aşa-numitul “fumat invers” (cu capătul aprins în gură). starea prezentă (vindecat/activ). . . etc. examenul clinic şi investigaţiile ulterioare doar confirmându-l.şi endooral. 3.situaţia familială: starea civilă. . intervenţiile chirurgicale. recidive.). radioterapie.profesionali: privind profesia actuală şi anterioară (lucrători agricoli – cheilitaactinică. interpretarea datelor şi stabilirea diagnosticului.motivul prezentării. – patologice. În anumite circumstanţe produsele de igienă orală pot avea efecte adverse asupra ţesuturilor orale (reacţii lichenoide orale).antecedentele heredo-colaterale. ascultând răspunsurile şi orientând anamneza în consecinţă.afecţiuni în anumite zone geografice sau chiar distribuţia endemică.+frecvenţa consumului. etc. -afecţiuni generale care pot fi corelate cu afecţiunea actuală a pacientului saupot influenţa evoluţia ori tratamentul afecţiunii actuale. stradă. . tipograf – intoxicaţii cu plumb.aprecierea modului în care tratamentul stomatologic poate influenţa starea generală de sănătate. sex (vârsta şi sexul pacientului pot fi elemente importante în orientarea diagnosticului). +se menţionează fumatul de pipă sau trabuc.+ durata (în ani). tratamentul efectuat – intervenţii chirurgicale. . -originea geografică: pentru străini . Antecedente personale fiziologice: .alcool: + tipul de băuturi (neoplazii ale mucoasei orale). oraş. 4. etc. . antecedente oncologice (tumori.sarcinile (eventual şi sarcina prezentă la momentul consultului). . Medicul va stabili dacă există: -afecţiuni similare în familie.evenimente stressante (lichenul plan oral poate fi declanşat de şocuri). . examinări complementare. hiperplazii gingivale. Factori de risc : -fumat: +se întreabă dacă este fumător / nefumător. focare de infecţie (ORL). etc. apele de gură. Antecedente heredo-colaterale (familiale ): Multe boli se transmit ereditar. -tulburările pre. băutor ocazional trebuie aflat ce înseamnă asta în accepţiunea sa.şi postmenopauză. Date administrative: -datele de identificare şi administrative ale pacientului: nume. Se notează orice -expunere profesională la pulberi. eventualele accidente pe care pacientul le-a suferit până în prezent. -La toate afecţiunile semnalate se notează data diagnostării.monitorizarea statusului medical al pacientului şi evaluarea afecţiunilor sistemice care pot fi asociate. . xerostomie. momentul intervenţiei. -consum de droguri. dacă are sau nu copii. Unele neoplazii sunt mai frecvente în anumite familii. Anamneza permite: .profesia actuală şi anterioară: importantă pentru riscuri sau boli profesionale.hobby-urile por oferi de asemenea informaţii utile. pasta de dinţi folosită. atât factorii genetici cât şi expunerea frecventă la factorii de mediu pot explica aceste asocieri familiale.menarha. tratamentele efectuate. boli infecţioase. orientează examenul clinic şi investigaţiile paraclinice necesare.istoricul afecţiunii. 27 . .2. . diagnosticul corect este sugerat de un istoric bine conturat al bolii.antecedentele personale – fiziologice. cod poştal. În timpul anamnezei este important ca medicul să inspire încredere. . + cantitatea zilnică aproximativă.datele administrative. ole consemnează tratamentele medicamentoase efectuate în prezent şi în antecedente. -vârstă. -Se menţionează eventualele: alergii. etc.având în vedere predominenţa unor.).metode contraceptive utilizate (contraceptive – tipul acestora). ANAMNEZA Anamneza reprezintă primul pas în stabilirea diagnosticului. Medicamentele administrate pe cale sistemică pot induce diverse reacţii la nivelul cavităţii orale: reacţii lichenoide orale. -aprecierea eventualelor influenţe ale stării generale de sănătate asupra sănătăţii orale şi / sau a tratamentui stomatologic. cât timp a trecut.adresa exactă: judeţ. Anamneza trebuie să cuprindă: . examenul clinic exo. Antecedente personale patologice: -Se consemnează în ordine cronologică afecţiunile. metastaze. .

● debutul (instalate progresiv sau brusc). Dacă există suspiciuni cu privire la anumite afecţiuni sistemice pacientul va fi îndrumat pentru consult la medicul de familie sau specialist. leziuni cutanate asociate. Medicul trebuie să decidă care dintre aceste simptome a determinat pacientul să solicite consult de specialitate. -palpare. durere localizată sau iradiată). Tehnici de bază -inspecție.). ● tensiunea arterială.starea actuală apreciată de pacient. sexul şi tipul constituţional: hiposom. culorii locale. ● culoarea. Istoricul bolii prezente va fi scris în ordinea cronologică a evenimentelor. . -teste de laborator 28 . etc. au/nu tendinţa de a regresa. rezultate. ● sediul. etc. cianotice. ■ durere. rapid sau progresiv. . palide.tratamentul actual: medicaţa administrată. Istoricul afecţiunii : Fiecare dintre simptomele de debut trebuie discutat în detaliu cu pacientul. ● forma ( înţepătură. ● tratamentele urmate şi rezultatele terapeutice. tumefacţie. ● durata (continuă. etc. se precizează: ● localizarea (teritoriul anatomic.momentul şi condiţiile în care a apărut primul simptom. . acuzele se agravau/se ameliorau în funcţie de alţi factori şi ce făcea pacientul în momentul apariţiei simptomului. durere puternică. hiperpigmentate. leziuni la nivelul cavităţii bucale. tensiune. precizând: . a fost continuu sau intermitent. etc. difuze). . jenă dureroasă. cald. recidive după întreruperea medicaţiei. caracterul recidivant).). ● starea generală. . ● coloraţia tegumentelor şi mucoaselor (normal colorate. ● caracterul (spontan sau provocat). ● tendinţa evolutivă (s-au extins treptat. modificarea temperaturii. discontinuă). doza. . etc.durata. EXAMENUL LOCO-REGIONAL cuprinde examenul exobucal şi examenul endobucal. factori funcţionali. lancinantă. . adinamie). ● orientarea temporo-spaţială. tumefieri.sediul şi iradierea: care este sediul exact al simptomului (cu referire în special la durere .simptomele prezente .pacientul va fi întrebat ce înţelege exact prin cuvintele cu care descrie simptomul.severitatea: cea mai bună modalitate de evaluare a severităţii este în funcţie de perturbarea activităţii normale şi a somnului pacientului (un simptom sever face imposibilă activitatea zilnică). . . pulsatilă. ● extinderea (dimensiuni). se notează: ● tipul de leziune elementară. . ● fenomene generale asociate (febră. De obicei există o combinaţie a acuzelor caracteristice care sugerează diagnosticul cel mai probabil. hipersalivaţie.Motivul prezentării În multe cazuri pacienţii prezintă mai multe simptome. ● iradierea (zona de iradiere).factori de agravare sau ameliorare: pacientul va fi întrebat dacă există circumstanţe în care simptomele se agravează/ameliorează. intervalul de timp. -probare-percutie -ausculta ție. ■ formaţiuni. ● factori declanşatori sau agravanţi (rece.evoluţia în timp.). ● fenomene locale asociate – adenopatie. efecte secundare. progresiv). -examen functional -imagistică. normosom.caracterul .). intermitentă.pentru orice simptom trebuiesc stabilite: . ● raportul cu ţesuturile învecinate (bine delimitate. . hipersom. etc). ■ tulburări funcţionale. ● atitudinea: cooperant/nu.dacă este localizată sau difuză. se consemnează: ● debutul (brusc.simptome asociate : se încearcă depistarea unor simptome care pot fi asociate cu anumite afecţiuni. iradierea). ● pulsul. ● intensitatea (variabilă. ● severitatea (apreciată pe o scară de la 1 la 10). şi-au modificat aspectul de la debut/ nu. stare generală alterată. EXAMENUL CLINIC GENERAL ● dezvoltarea somatică în raport cu vârsta. ● tulburări asociate (lăcrimare.modalitatea şi caracteristicile de debut: simptomul a apărut brusc. ● momentul instalării leziunilor.

procese inflamatorii. mai ales dacă se neglijează igiena orală. . mască.Examenul fizic necesita.orbitelor.stenoză mitrală.exoftalmie bilaterală (faţă înspăimântată) privire vie. Se verifică simetria feţei în repaus şi în timpul mişcărilor mimicii.facies de mască . cu marginile net conturate. etc. medie sau scurtă. tremurătura pleoapelor (semnul Rosenbach). sau reducerii dimensiunii verticale de ocluzie (bruxism. La examinarea din profil pacientul va sta drept în fotoliu. retractile. etc.pareze faciale. ● şanţurile faciale: normal conturate. hipertrofice. .facies pletoric .Unghiul nazofrontal este definit ca unghiul format de liniile care sunt tangenţiale la glabelă şi la dorsul nasului cu intersectare la rădăcină. distanţa ideală de la stomion la gonion fiind dacă etajul inferior al fetei este egal cu cel mijlociu. ● roşul buzelor şi porţiunea dermică: înaltă. peritonita. fibra tifoidă.la 4+9 mm de planul corneal proiecţia nasului –o linie verticală este trecută prin cea mai de sus proiecţie a buzei de sus ceea ce divide nasul în două parti egale dacă vârful nasului este mai mult de 60% atunci este prea proeminent. comunicare prin voce . dezvoltarea generală.). existenţa unor ticuri. rash. ● aspectul tegumentelor: fine. urmat de ulceraţii. forma țiuni tumorale.ochelari de protec ție. Se consemnează profilul pacientului: drept.la bărbaţi dorsul nasului sta pe această linie sau uşor în spatele ei.volumul buzelor: poate fi mărit – buze groase la acromegali. Leziunea este nedureroasă. ● integritatea tegumentelor.mișcarile mandibulei . triunghiulară. • erupţii: cele mai frecvente sunt leziunile herpetice – buchet de vezicule instalat pe un placard eritematos. limfatici. deformari . lucrări protetice incorecte.cicatrici. prezenţa de erupţii. plăgi cicatrici vicioase. se prezintă sub formă de ulceraţii mici. tipul constituţional. cianotice în insuficienţa circulatorie. . aspre.Parkinson.excrescente. starea psihică -Se iau semnele vitale puls TA. rotunde sau ovalare. aderente de marginea liberă – pot însoţi boli grave: pneumonii. Examenul facial exooral frontal.facies cu aspect de fluture . dezvoltarea musculaturii şi a scheletului. faciesul adenoid. -caderea parului. . piramidei nazale.facies basedowian . unghiul nazolabial. etc.se va examina faţa şi regiunile cervicale antero-laterale prin inspecţie din față și profil şi palpare. La femei dorsul nasului este aproximativ situat la 2mm posterior de o linie trecută de la radix prin vârful nasului .înţepenit . Temperatură . . eventual exoftalmie sau anoftalmie. fier. -miros neplacut. cu privirea îndreptată înainte. discolorari. convex sau concav.. pătrată. precizând zona şi eventual cauza asimetriei . deficitelor nutriţionale (în special de complex vitaminic B.diverse modificări patologice: • buze uscate. Inspecţia feţei se face atât din faţă cât şi din profil. -implantarea pavilioanelor auriculare.unghiul nazofrontal şi cocoaşa nazală. -observarea de cicatrici. Se apreciează coloraţia tegumentelor. proporţionale.. 29 . aşa cum se vede din profil .lampă Clar. iar medicul situat lateral.67 ori din înălţimea mediofacială. macrognaţie (mandibulă în “galoş”). ● simetria feţei: păstrată/asimetrică.culoarea buzelor: palide în anemii. roşii.sursă de lumină-oglindă frontal. ovală.aspect de spaimă îngheţată. escoriaţii.indor al respiratiei în expir completat pentru un examen minuţios al tuturor aparatelor şi sistemelor. -culoarea pielii. ● eventuale modificări de coloraţie (congestie.asfixie. macrocheilie. inegalitatea pupilară.facies cu expresia unui râs dureros(sardonic) .hipertensivi.dar percepţia proiecţiei poate fi dată de mai mulţi factori precum lungimea buzei superioare. etc. crăpate. De exemplu. Dacă nu este bine proporţionat etajul mijlociu al fetei este bine să evaluam lungimea nasului la 0. • ulceraţii: macerarea şi fisurarea comisurilor orale (cheilitaangulară) se poate datora: infecţiei streptococice (Streptococcus plicatilis). uşor proeminente şi înconjurate de o zonă hiperemică.Incepe cu prezentarea . Proporţiile ideale ale feţei sunt câte o treime pe etaje la âte o cincime rădăcina nsului.pastrarea contactului ocular -Se apreciază statusul fizic general apparent. paloare sau modificări de pigmentaţie). -Simetria feței. Femeile trebuiesc rugate să se demachieze deoarece fardurile pot masca diversele modificări.stringerea viguroasă a miinii. iar ganglionul satelit (submaxilar sau suprahioidian) este mărit de volum şi nedureros. pete.). tumori. Proiecţia vârfului nasului poate fi definită prin distanţa la care vârful se proiectează anterior în planul facial. modificările de pigmentaţie ale mucoasei orale observate în insuficienţa adrenală. este oglindită de modificări similare ale tegumentului capului şi gâtului.lupus eritematos difuz. instalată ca efect secundar al terapiei cu antiinflamatoare. candidozice (Candida albicans). ● etajele feţei (egale.facies cu aspect de păpuşă(beauté mitrale) . Poziia radixului este dată în funcţie de pozitia sa verticală sau anteroposterioară din profil . şterse sau accentuate. pigmentare perioculară(semnul Jellinek) . deshiderea fatei palpebrale în plan orizontal şi a procesului malar MODIFICĂRI ALE FACIESULUI .Unghiul normal este de 125-135 de grade. .manusi. Examenul facial exooral se face din normă frontală şi laterală. baza este indurată (“carte de vizită ”). Lungimea nasului de la rădacină la varf trebuie să fie măsurată clinic sau fotografiată.diureză.eritem pe dosul nasului şi pomeţi . etc. • sifilisul în forma sa primară – şancrul sifilitic – se localizează uneori la nivelul buzelor.facies acromegalic . . uscate.).macroglosie. obezi. Se urmăresc la examenul buzelor : . va urmări raportul buzelor şi al mentonului în câmpul de profil. cu cruste brune-negricioase. etajul inferior mărit sau micşorat. starea de nutriţie. . Rădăcina trebuie să stea ntr-un plan orizontal între linia genelor şi faldurile supratarsale .frecvență respiratorie. tumefac ții. instrumente sterile.tonusul muscular. La inspecţie se urmăresc: ● forma feţei: rotundă. EXAMENUL EXOBUCAL . tulburări circulatorii de cavă superioară. clipire rară (semnul Stellwag). modificările reliefurilor normale ale feţei şi gâtului.tetanos .

– căutare nistagmus Pentru un medic stomatolog. sensibilitatea gustativă 2/3 anterioare ale limbii. 12.Nevul spinal – testarea ridicării umărului. fractură condiliană intraarticulară). ● punctele de emergenţă ale ramurilor trigeminale Palparea dă elemente importante în legătură cu procesele tumorale. ● excursia mentonului în cursul mişcărilor de deschidere şi închidere a gurii: în arc de cerc ( fiziologic). Muschii masticatori sunt extraorali:maseter. crepitaţii. EXAMENUL REGIUNII CERVICALE Regiunea cervicală anterioară Este o regiune mediană.val deviat spre partea integră. Are forma unui triunghi cu vîrful inferior.Se urmăresc: ● deschiderea gurii: în limite normale . etc. amplitudinea mişcărilor.teste de acuitate vizuală(atenție : preexistentele corecții optice cu ocelari sau lentile de contact sau tulburăti de vedere precum cataracta.Nervul abducens-– testarea mobilității oculare-diplopie. etc. depresibilitate. simetrice.examen oftalmologic –scăderea AV. -Regiunea infrahioidiană este formată din regiunea omotraheală. testul Schirmer al lacrima ției.Nervul facial-muschii mimicii.Nervul oculomotor comun – testarea mobilității oculare.Nervul glosofaringian-testarea gustului 1/3 posterioară limbă.de lateropulsie..Nervul olfactiv –testarea calitativă . se pot percepe auditiv şi palpatoriu zgomote articulare: cracmente. pereche şi regiunea trigonului submental. 30 . cât şi ca o leucoplazie cu subţierea marcată a epiteliului. etc. se constată amplitudinea mişcării condililor. mobilităţi. musculare (disfuncţie temporo-mandibulară.strabism extern 7. formaţiuni patologice).ectropion.flancată de regiunile trigonului carotic. degluti ție.Nevul acusticovestibular-testarea auzului și echilibrului. ● sensibilitatea punctelor sinusale. 6.testarea mobilității oculare –diplopie. ● excursia condililor se examinează cu indexele în conductele auditive externe şi policele pe regiunile preauriculare.emfizem cellular subcutanat mai ales palpebral în fracturile etmoidale. refluarea lichidelor pe nas . se poate manifesta atât ca o modificare atrofică cu eritem asociat.protruzie și retruzie. Limitarea mişcărilor de deschidere a gurii poate fi determinată de cauze intracapsulare (artrite. eventuale crepitaţii. Se apreciază: simetria. glaucomul. cracmente. traumatice. inflamatorii sau traumatice EXAMENUL NERVILOR CRANIENI 1. refleului cornean –hipoestezie/anestezie .Nervul trohlear . fractura colului condilian.Nervul optic.cacosmie. iar lateral de marginile anterioare ale muşchilor sternocleidomastoidieni.întoarcerea capului.5 cm maximum . bruxism). asimetrii sau leziuni Examinarea articulaţiei temporo-mandibulare Articulația permite mișcari de inchidere-deschidere de 4-5. infecţii/inflamaţii ale ţesuturilor învecinate).cecitate 3. etc.ale piramidei nazale.-disfagie.mobilitatea lor.reflex faringian. Articulaţia temporo-mandibulară este examinată prin palpare în conductul auditiv extern bilateral. precum si eventualelor cicatrici. ● integritatea contururilor osoase (se precizează eventualele denivelări. –surditate . între marginile anterioare ale muşchilor sternocleidomastoidieni.mobilitatea corzilor vocale. frecături ce declanşează existenţa deformaţiilor tumorale. pericapsulare (fibroze. gust metallic. Se consemnează dacă aceste modificări sunt însoţite de durere. Se mai pot sesiza cramente osoase. cracmente. solicitând pacientul să efectueze mişcări de deschidere şi închidere a gurii. Ambele modificări pot fi adesea observate simultan în arii adiacente vermilonului.temporal și intrabucali –mu șchii pterigoidieni .enoftalmie Simpla testare a axelor pupilare se face cu un instrument drept. corectare cu ochelari sau lentile de contact pot compromite testul acuită ții vizuale . afectări retiniene.poten țiale evocate olfactive . sensibilității feței. impară.Nervul hipoglos-testarea mișcarilor limbii – limba deviate cu vârful spre partea paralizată.• leziuni atrofice: leziunile actinice ale buzelor (cheilita actinică). luxaţie.hiperacuzie 8. limitată sau blocată.vertij 9. ale conturului mandibular .Nervul vag-deglutiție.strabism intern 5-Nervul trigemen-testarea masticației. sau sacadată ( disfuncţii ale ATM). salturi articulare. hiposmie/anosmie/parosmie.-ptoză palpebrală 4. infiltraţie) Examenul ochilor Fiecare pacient trebuie să beneficieze de o examinare care să includă poziția globilor oculari. -Testarea acuității vizuale Testare câmp vizual -Testare motilitate oculară -Poziția globului exoftalmie. -testarea reflexului luminos -reacția pupilară utilizând lumina -testarea digitală a presiunii intraoculare –ex oftalmologic după dilatarea pupilei pentru ex camerei anterioare și retinei –potențiale evocate vizuale .-paralizia fe ței . 11. În traumatisme se cercetează dacă există mobilitate anormală sau deformaţii osoase la nivelul marginilor orbitei. În procesele inflamatorii prin palpare se obţin date asupra consistenţei (fluctuenţă. reflexul stapedian. devierea mentonului spre stânga sau dreapta poate sugera afecţiuni care limitează mişcarea la nivelul unei articulaţii. Este delimitată superior de marginea inferioară a corpului mandibulei. In acest scop medicul va acorda atentie mersului si mobilitatii pacientului. în special a buzei inferioare. inflamatorii. crepita ții.Regiunea se împarte în raport cu osul hioid în -Regiunea suprahioidiană cuprinde regiunea trigonului submandibular.comisurii bucale.căderea sprincenei. concomitent prin următoarea tehnică: se introduce indexul în conductul auditiv extern şi se invită bolnavul să facă mişcări de închidere şi deschidere a gurii.cantitativă a mirosului –olfactometrie. dureri. Insasi aspectul facial al unei persoane poate trada aspecte despre afectiuni medicale. evaluarea pacientului incepe chiar inainte ca acesta sa deschida gura. 10. inferior de incizura jugulară a sternului. halucina ții olfactive 2. La palpare se urmăresc: ● elasticitatea părţilor moi ale feţei.

pereche. subclavicular şi dorsal al scapulei. ZONA DE TRANZIŢIE VASCULONERVOASĂ CERVICOTORACICĂ (BAZA GÂTULUI) Această regiune se găseşte pe suprafaţa anterioară a gâtului. . care conţine: artera şi venasubmentală (din artera facială. Regiunea trigonului carotic Este o regiune simetrică. dar din punct de vederefuncţional aparţine nervului intermediar. . Sub sinusurile subcapsulare se afla 31 . Laturile triunghiului sunt formate astfel: lateral – marginea internă a muşchilor scaleni.reprezentând o răspântie vasculonervoasă între regiunile cervicale şi torace.. acoperă loja submentală. .faţa internă vine în contact cu musculatura suprahioidiană. această regiune simetrică se situează pe părţile laterale ale regiunii omotraheale.faţa inferioară este acoperită de structurile cervicale superficiale . pe calea plexului facial. adenoizi si placile Peyer reprezinta centre imune inalt specializate care filtreaza antigenele din fluidul extracelular. cu vârful intern. pe suprafaţa anterioară a muşchiului scalen anterior. costocervical şi artera cervicală transversă. manifestata prin cresterea in dimensiuni a acestora.vena subclaviculară: continuă vena axilară.situată posterolateral de loja carotică. fiind delimitată de cele două fascicule de origine ale muşchiului sternocleidomastoidian şi de articulaţia sternoclaviculară. de care estedespărţită prin septul interglandular. Regiunea are forma unui triunghi cu baza spre claviculă. Limfa patrunde in ganglion prin sinusuri traversind vasele limfatice aferente si iese din acesta prin cele eferente. vena jugulară internă. Ganglionul limfatic este format din capsula fibroasa si sinusurile subcapsulare.nervul vag -. Depresiunea aflată deasupra claviculei se numeşte fosă supraclaviculară mare. cu fibre originare din nucleulsalivar superior. facială.. spre glanda parotidă. Nodulii limfatici. Glanda trimite o prelungire anterioară ataşată ductului glandei(Wharton) şi o prelungire posterioară.noduli limfatici cervicali profunzi inferiori şi trunchiurile jugulare. La acest nivel.lateral – marginea internă a muşchiului sternocleidomastoidian. Nodulii limfatici submandibulari se situează în jurul şi în interiorul glandei. faringele şi esofagul.Superior – osul hioid. Loja este străbătută de pachetul vasculonervos profund al gâtului. hiatul prescalenic (între muşchiul sternocleidomastoidian şimuşchiul scalen anterior) şi ajunge în regiune . inferior – domul pleural. în regiune se desprindnervii suprascapular. La suprafaţă are forma unui romb..inferomedial – pântecul superior al muşchiului omohioidian Această lojă conţine: pachetul vasculonervos cervical. noduli limfatici cervicali profunzi superiori(printre care nodulul jugulodigastric). Sinusurile sunt captusite cu macrofage care inlatura 99% din antigene. traversează triunghiulomoclavicular. celelalte laturi fiind reprezentate anterior demuşchiul sternocleidomastoidian.. Conţinutul lojei supraclaviculare este reprezentat de: . sau limfadenopatia mai corect.-Inferolateral – marginile anterioare ale muşchilor sternocleidomastoidieni. Ganglionul submandibular este ataşat morfologic nervului mandibular. învelit în teaca carotică – arterele carotidă comună.vena subclaviculară – anterior arterei. Superolateral – pântecele superioare ale muşchilor omohioidieni.subcutis cu muşchiul platisma. Conţinutul regiunii este reprezentat în sens anteroposterior de: . iar cea simpatică este formată din fibre ale ganglionuluicervical superior. nodulilimfatici şi arcul venos jugular. emite trunchiurile tirocervical. internă şi externă. asigurând comunicarea regiunilor cervicale cu membrul superior şi cu mediastinul. cu baza spre hioid şi celelalte laturi formate de pântecele anterioare ale muşchilor digastrici. subcutis cu platisma şi lama superficială a fasciei cervicale. patru şi cinci). la acest nivel avem ramuri din artera submentală (artera facială). Planul de acoperire este reprezentat dinspre superficial spre profund de:tegument. cu lama prevertebrală a fasciei cervicale. EVALUAREA DIAGNOSTICULUI UNEI LIMFADENOPATII Adenopatia. delimitată la suprafaţă de cele două pântece ale muşchiului digastric şi marginea inferioară a corpului mandibulei.Inferior – incizura jugulară a manubriului sternal. linguală. faringiană ascendentă şi occipitală) şi venoase(trunchiul tiro-linguo-facial).triunghiul scaleno vertebral este o regiune triunghiulară profundă.faţa superioară este situată în fosa omonimă a mandibulei. . laringele şi traheea.muşchii prevertebrali şi trunchiul simpatic cervical. Loja este o regiune de tranziţie.Regiunea trigonului submental Este o regiune mediană. accesor şi ansa cervicală Regiunea cervicală laterală Denumită şi trigon cervical posterior. Straturile de înveliş.superomedial – pântecul posterior al muşchiului digastric. venele se varsă în vena jugulară anterioară. fiind situate infrahioidian. medial – coloana cervicală.planul prevertebral. de formă triunghiulară. respectiv se varsă în vena facială). .nervul frenic (format din rădăcinile anterioare ale nervilor cervicalitrei. spre regiunea omotraheală. reprezentate de tegument. . Regiunea trigonului submandibular Este o regiune laterală. limfa este drenată de nodulii cervicali anteriori superficiali sau de cei profunzilaterali. amigdale. Regiunea omotraheală Se mai numeşte regiunea mediană a gâtului. Este un ganglion parasimpatic şi are două rădăcini: cea parasimpatică provine din nervul lingual. deasupra manubriului sternal se găseşte spaţiul suprasternal al lui Burns. regiunea are o formă triunghiulară. ale cărui laturi sunt delimitate astfel. spre profund: glanda tiroidă cu paratiroidele.Superficial. triunghiulară. posterior de muşchiul trapez. .recepţionează vena jugulară externă. care adăposteşte ţesut adipos. ramuri ale arterei carotide externe (arterele tiroidiană superioară. fiind interpusă între trigonul carotic şi mediastinul superior. se mai numeşte fosă supraclaviculară mică. alaturi de splina.plexul brahial cu porţiunea supraclaviculară. iar inervaţia senzitivă aparţine ramurilor plexului cervical Glanda submandibulară are formă prismatică triunghiulară: .artera subclaviculară – care vine de la baza gâtului şi se îndreaptă pre axilă. . noduli limfatici submentali şi ţesut adipos. urcă dinspre axilă. Delimitarea de suprafaţă este următoarea: . nervii hipoglos. În lojă se găseşte profund de glanda submandibulară. reprezinta afectarea nodulilor limfatici.

streptococul piogen (grup A).alte tumori-metastaze . Prezenta metastazelor ganglionare cervicale reduce supravietuirea în comparatie cu pacientii care nu prezintã metastaze. moi şi elastici în cazurile de localizare a şancrului primar la nivelul cavităţii bucale. tuberculosis. dureri de gât. • Treponema pallidum○ sifilis ( limfonoduli cervicali măriţi de volum. scrofulaceum○ tuberculoză (limfadenopatie fermă. coccidiomicoza. sifilisul secundar – limfadenopatie diseminată) •Parazitare: toxoplasmoza. avium-intracellulare.cortexul care contine foliculii primari. Scopul tratamentului în caz de metastaze ale ganglionilor cervicali este reprezentat de controlul regional al bolii. ETIOLOGIE Ganglionii limfatici superficiali devin palpabili în următoarele situaţii: Infecții dentare. • carcinoame. secundari si zona interfoliculara. Structura cea mai profunda din ganglion este medulara. Atrofia nodulilor limfatici incepe in adolescenta si continua pentru intreaga viataProvocarea comunå în stabilirea diagnosticului și diferențierii limfadenopatiilor benigne de cele maligne este ini țial rezolvatå printr-un istoric amånun țit și un examen clinic complet și minuțios. aspergiloza • Virale (recente) ○ stomatita herpetică. ale feţei şi / sau scalpului •Bacteriene: stafilococul auriu. Neoplasme • limfoame ( limfoame non-Hodgkiniene. Nodulii au o capacitate considerabila de dezvoltare si modificare. La nou-nascuti nodulii limfatici sunt abia perceptibili. loalizarea in corp.tiroidian • melanomul malign. cu mărirea semnificativă a ganglionilor cervicali. Foliculii din cortex sunt formati din celule B antigen dependente iar zona interfoliculara din celule T. M. persistentă). Aceste clasificãri definesc limitele diferitelor nivele ganglionare si terminologia standardizatã a evidãrilor cervicale.rabdomiosarcomul . Timp de aproape 40 de ani clasificarea ganglionilor cervicali unanim acceptatã a fost cea stabilitã de Rouviere în 1938. supuraţie centrală).nazofaringian.). • sarcoame-neuroblastomul.M. 32 .Invazia extracapsularã în cazul metastazelor cervicale reduce rata de supravietuire cu 60% (Johnson 1985). cryptococcus.digestive superioare este reprezentat de statutul ganglionilor limfatici. Limfadenopatia secundară infecţiei este în general mobilă şi dureroasă. Aceastã descriere pe baze pur anatomice s-a dovedit a fi greu de utilizat în practica clinicã.Desi micrometastazele si metastazele de mici dimensiuni pot fi controlate si prin radioterapie. Dintre clasificãri cea a Academiei Americane de ORL-Chirurgie a Capului si a Gâtului (AAO-HNS) si cea a American Joint Comitee in Cancer (AJCC) s-au impus ca referintã. ○ mononucleoza infecţioasă (limfadenopatie generalizată. evenimentele imunologice din antecedente. febră)infecțție cu virusul EBV ○ infecţia HIV (limfadenopatie generalizată. . dar acestia vor creste progresiv in copilarie. bruceloza. în aceste cazuri limfadenopatia este asimptomatică şi fixată la structurile subiacente. Boli autoimune • Artrita juvenilå idiopaticå • Lupusul eritematos systemic • Boala serului Boli de tezaurizare • Boala Gaucher • Boala Niemann-Pick Medicamente-Fenitoina și alte medicamente Vaccinåri Antivariolicå și altele Histiocitoze • Histiocitoza cu celule Langerhans • Sindroame hemofagocitice • Histiocitoza malignå • Histiocitoza sinuzalå cu limfadenopatie masivå • Sindroame imunodeficitare Boala granulomatoaså cronicå Deficiența de adeziune a leucocitelor Diverse • Sarcoidoza • Boala Kawasaki • Boala Kikuchi • Boala Castelman Cel mai important factor de prognostic în carcinomul cãilor aero. interesează un grup de ganglioni. • leucemii. amigdaliene. limfomul Hodgkinian). • Micobacterii: M. boala Lyme (Borrelia burgdorferi). Dimensiunea nodulilor limfatici depinde de virsta persoanei. formata din cordoane de plasmocite si celule B mici care faciliteaza secretia de imunoglobuline. Nodulul limfatic cu concentratia sa mare de limfocite si celule prezentatoare de antigen este un organ ideal pentru a primi antigenele care au patruns prin piele sau tractul gastrointestinal. chirurgia rezolvã problema din punct de vedere terapeutic dând în acelasi timp o vedere clarã asupra eventualei extinderi regionale a bolii si a gradului acestei extinderi. malaria •Fungice: histoplasmoza. tularemia boala ghearelor de pisică (Bartonella henselae – adenopatie moale. etc.in general.

cuprinde ganglionii limfatici din jurul treimii inferioare a venei jugulare interne. Limita posterioarã este aceea a marginii posterioare a muschiului sterno-cleido-mastoidian corespunzând planului de disectie chirurgicalã de-a lungul ramurilor plexului cervical superficial. Lantul cervical anterior (a) Lantul jugular anterior (b) Lantul paravisceral (c) Prelaringeal (d) Pretraheal (e) Paratraheal 1. Nivelul VI . Riscul metastazelor ganglionare depinde de localizarea. Acest nivel este divizat în douã subgrupe: Nivelul VA (triunghiul postero-superior ) cuprinde ganglionii situati deasupra planului care trece la nivelul marginii inferioare a cartilajului cricoid. întinzându-se de la baza craniului pânã la bifurcatia arterei carotide si pânã la osul hioid. marginea posterioarã a muschiului sterno-cleido-mastoidian în spatele planului ramurilor senzitive ale plexului cervical si marginea superioarã a claviculei. Nivelul II cuprinde ganglionii limfatici din jurul portiunii superioare a venei jugulare interne si portiunea superioarã a nervului spinal accesoriu. dedesubtul ramurii orizontale a mandibulei.Clasificarea AAO-HNS divizeazã teritoriile ganglionare cervicale în 6 nivele la care unii autori adaugã un al saptelea nivel grupul ganglionar mediastinal superior . Limita posterioarã este datã de marginea posterioarã a muschiului sterno-cleido-mastoidian. Lantul cervical lateral (a) Grupul jugular superficial extern (b) Grupul profund Lantul jugular intern (superior. Aceastã diferentiere introdusã ulterior aduce un plus de precizie descriind spatiile celulo-ganglionare prezentând un profil de invazie propriu în cadrul unora dintre nivelele ganglionare.inferior). Nivelul VB (triunghiul postero-inferior) cuprinde ganglionii situati sub planul care trece la nivelul marginii inferioare a cartilajului cricoid. Se întinde de la nivelul osului hioid la incizura suprasternalã între cele douã carotide.cuprinde ganglionii limfatici din mediastinul antero-superior si santul traheo-esofagian.este impar si cuprinde ganglionii asezati pe muschiul milohioidian. Nivelul IIB ( retrospinal) cuprinde ganglionii situati în spatele nervului accesoriu (XI) într-o zonã anatomicã de volum redus denumitã "recesul muscular" între baza craniului. Nivelul IV .grupul ganglionar mediastinal superior . Este cuprins în triunghiul posterior alcãtuit de marginea anterioarã a muschiului trapez. Nivelul III: grupul ganglionar jugular mijlociu. Limita în profunzime o reprezintã planul de disectie posterior al glandei submandibulare. Acest nivel este divizat în douã subgrupe: Nivelul IIA (grupul jugulocarotidian superior ) cuprinde ganglionii situati în fata nervului accesoriu (XI) care traverseaza aceastã regiune. Nivelul V . Limita anterioarã este constituitã de marginea medialã a arterei carotide primitive corespunzând de asemenea marginii laterale a musculaturii prelaringiene. Acest nivel este divizat în douã subgrupe: Nivelul IA (grupul submentonier) . mijlociu. Este constituit din ganglioni limfatici din jurul treimii medii a venei jugulare interne de la marginea inferioarã a nivelului II pânã la nivelul muschiului omohioidian si marginea inferioarã a cartilajului cricoid. Cuprinde ganglionii limfatici din spatiul prelaringian. LIMFATICELE CAPULUI SI GÂTULUI CLASIFICAREA LUI ROUVIERE 1. stadiul T al tumorii primare.cuprinde ganglionii limfatici situati în jurul portiunii inferioare a nervului spinal accesoriu si de-a lungul vaselor cervicale transversale.cuprinde ganglionii situati sub osul hioid si pântecele anterior al muschiului digastric. Limitele anterioare si posterioare sunt aceleasi ca si pentru nivelul II. pretrahleal (delfian). mãrimea.care nu tine propriu zis de regiunea cervicalã. Limita medialã care îl separã de nivelul VI este constituitã de marginea medialã a arterei carotide primitive. iar limita anterioarã este datã de limita lateralã a muschiului. Lantul spinal accesor Lantul cervical transvers 3. dar care este intim legat de aceasta prin dinamica invaziei metastatice regionale a cancerelor cãilor aero-digestive superioare. paratraheal (laringeal inferior) si santul traheo-esofagian. de la marginea inferioarã a nivelului III pânã la claviculã. Nivelul I . Nivelul VII . Anumite nivele sunt subdivizate în subnivele A si B.Ganglionii lantului orizontal superior 33 . în timp ce ganglionii limfatici din santul traheo-esofagian dreneazã laringele subglotic. muschiul sterno-cleido-mastoidian si ridicãtorul scapulei. Limitele anterioare si posterioare sunt aceleasi ca pentru nivelele II si III. Ganglionul delfian dreneazã laringele. care sunt situati într-un triunghi format de pântecele anterioare ale celor doi muschi digastrici si osul hioid.grupul ganglionar al compartimentului central cervical. Nivelul IB (grupul submandibular ): corespunde ganglionilor situati într-un triunghi format de cele douã pântece ale muschiului digastric si ramura orizontalã a mandibulei. hipofaringele si esofagul cervical. Limfaticele cervicale. Lantul orizontal superior (a) Submentonier (b) Submandibular (c) Parotidian (d) Retroauricular (e) Occipital (f) Facial 2. corespunzând de asemenea marginii laterale a musculaturii prelaringiene. Ganglionii limfatici din mediastinul antero-superior servesc ca bazin limfatic pentru structurile anatomice din compartimentul central cervical.

-----. nodurile occipitale si cele retroauriculare . nasofaringele. palatul moale. Limfonodulii nepalpabili (a) Ganglionii retrofaringieni . -------Grupul lateral este asezat la nivelul atlasului. cantul medial. (f) Lantul cervical anterior. laringele. pielea gâtului. plamâni.Ganglionii cervicali anteriori Sunt dispuși între cele doua artere carotide. sinusurile paranazale. de-a lungul sternocleidomastoidianului . buccinator. (g) Lantul paravisceral . ceva mai jos. ------Grupul superior (jugulodigastric) primeste limfa de la cavitatea bucala. Amplasarea ganglionului limfatic poate ajuta pentru a determina locul malignită ții primare. Lantul jugular intern. Aferentele vin de la scalp. mijlociu si inferior . testicule). Eferentele se îndreapta spre ganglionii submandibulari și jugulari superiori. Grupul medial din acest lant senumeste scalen. retroauricular si occipital . infraorbitar si malar (situat în apropiereacantului extern). (b) Lantul jugular extern . trimite eferente spre grupul superior al lantului jugular intern . jugulariinterni inferiori si la cei mediastinali. (b) Ganglionii sublinguali. Eferentele se îndreapta spre lantul jugular intern Ganglionii auriculari posteriori (mastoidieni) . pretraheal si paratraheal.Lantul cervical transvers (supraclaviculari). hipofaringe. Ganglionii cervicali laterali Se clasifica în: (a) Grup superficial situat de-a lungul venei jugulare externe si se dreneaza spre ganglionii : jugulari interni si cervicali transverși.regiunea obrazului. la nivelul fasciei pretraheale si asigura drenajul limfatic al glandei tiroide si al traheii. Extinderea doar pe o parte a gâtului din lanțul de ganglioni cervicali anteriori. pilierul anterior. ovar. Aferentele provin de la scalp. 34 .Ganglionii superiori ai acestui lant se unesc cu ganglionii jugulari superiori . Pentru ganglionii palpabili se vor specifica : (i) Localizarea. pretraheali si paratraheali. si se întind de la muschiul digastric pâna la confluentul venos jugulosubclavicular. 1.si extraglandulari (grupul preauricular si cel subauricular apartin ganglionilor extraglandulari). orofaringele. (b) Grup profund este format din trei lanturi. -------Ganglionii paratraheali (lantul nervului recurent) situa ți de-a lungul nervului recurent. Eferente spre ganglionii submandibulari si spre lantul jugular intern. în timp ce aplicarea presiunii se face constant. Examinarea ganglionilor gâtului Examinarea ganglionilor gâtului este foarte importanta în hemopatiile maligne si bolile de sistem. Sunt localizați În spatele pavilionului. mijlociu si inferior . tiroida. Se întinde de-a lungul vaselor cervicale transverse. peretele posterior al faringelui.Aferente de la portiunea laterala a buzei inferioare. orofaringe. Se descriu ganglionii intra. facial. În mod arbitrar sunt subâmpartiti în trei grupe: superior. glanda submandibulara si sublinguala. laringele subglotic. Se vor palpa grupul superior. Sunt situați în spatele faringelui si sunt împartiti într-un grup medial si unul lateral. ------Grupul mijlociu dreneaza hipofaringele. (b) Lantul paravisceral. de la mijlocul buzei inferioare. ------Ganglionii pretraheali sunt situate profund. în special în cazul în care extinderea este asimetrică (adică va fi mai evidentă în cazul în care o parte este mai mare. laringe si glanda parotida. lateral si posterior de vena jugulara interna. nasofaringe. gingie. Eferentele se dreneaza spre ganglionii subauriculari si lantul jugular intern . este posibil să reuşiţi să-i vedeți bombând sub piele. Pentru a palpa. Eferentele lor ajung la ganglionii paratraheali. dinti. traheea si esofagul cervical. Cuprinde palparea ganglionilor submentonier. Se examinează ambele părţi ale gâtului simultan. precum si de la planseul bucal. pe fata interna a sternocleidomastoidianului . în ei dreneaza partea anterioara a plan șeului bucal si fata ventrala a limbii. canalul auditiv extern.nas. Cel mai superior limfonodul din grupul lateral se numeste ganglionul lui Rouviere.ganglionii acestui lant sunt situati anterior.profund. si sinusurile piriforme. fiind în raport cu glanda submandibulara si cu artera faciala . planseul bucal si de la vârful limbii. jugular intern. Palparea se face stând în spatele bolnavului. (a) Lantul orizontal superior . în apropierea bazei craniului.însirați de-a lungul vaselor linguale. Examinarea se va face sistematic pentru a nu omite nici o grupă ganglionara. parotidian. 3.pavilionul auricular. (d) Lantul spinal accesor. Sunt situați în trigonul submandibular. buza superioara. de 2-8 limfonoduli. Aferente de la: regiunea barbiei. Cuprinde grupul prelaringian. Ganglionii retrofaringieni primesc aferente de la cavitatea nazala. spinal accesor si cervical transvers . (c) Lantul jugular intern . cu gâtul usor anteflectat pentru a relaxa musculatura gâtului.gingii. Se palpeaza superficial. în partea inferioara a triunghiului posterior. Aferentele provin dela scalp. Eferentele acestui lant se dreneaza spre lantul cervical transvers. buze si obraz. Eferentele se dreneaza spre lantul jugular intern. palatul dur si valul palatin. ar fi o metastază de carcinom cu celule scuamoase. Ganglionii submandibulari. stomac. fata posterioara a pavilionului si de la tegumentul regiunii mastoidiene. Ganglionii occipitali sunt situați la vârful triunghiului posterior al capului. dreneaza lobii tiroidieni. degetele pe zona în cauză. superficial si în profunzimea muschiului splenius al capului. (e) Lantul cervical transvers. Sunt în raport cu glanda parotida. Este format din ganglionii prelaringieni. blând. Eferentele se dreneaza spre lantul accesor Ganglionii faciali sunt localizați de-a lungul vaselor faciale si sunt grupate în functie de traiectul vascular în: submandibular. 2. utilizaţi toate degetele pentru că sunt cele mai sensibile părțile ale mâinilor. de la fata si de lamucoasa bucala. Aferentele provin de la pleoapa superioara si inferioara. colon. Ganglionii parotidieni. tiroida si esofagul cervical. Primeste aferente de la lantul accesor precum si de structurile infraclaviculare (ex: sân. 2.). -----Grupul inferior dreneaza laringele. nasofaringe. 3. Dacă ganglionii sunt destul de mari.Grupul medial este situat pe linia mediana dar. inferior osului hioid si cuprind doua lanturi: (a) Lantul jugular anterior localizat de-a lungul venei jugulare anterioare si dreneaza tegumentele regiunii anterioare a gâtului. vestibulul nazal partea anterioara a fosei nazale.Ganglionii submentonieri în nr. Este situat de-a lungul nervului spinal. portiunea anterioara a limbii.Lantul spinal accesor.în raport cu mastoida. cavitatea bucala. sunt localizati în triunghiul submentonier pe muschiul milohioidian. pielea regiunii nucale.submandibular. Lantul spinal dreneaza scalpul. de exemplu. ------Ganglionul prelaringean (Delphian) este situat pe membrana cricotiroidiana si dreneazaregiunea subglotica.

Buza inferioară prezintă o depresiune mediană.hemoleucogramă. anemie.si subiacente. etc. La locul de reflexie al mucoasei labiale în cea alveolară se formează şanţurile vestibulare. . Cavitatea bucală are un orificiu anterior. Astfel. examinări paraclinice recomandate: .nedurero și (iv) Consistenta. cu numeroaseglande.zgârieturi de animale. Faţa posterioară este mucoasă. Palparea extraorală a glandelor submandibulare poate evidenţia mărirea de volum sau sensibilitatea.acopri ți de tegumente calde . Comunică posterior cu cavitatea propriu-zisă prin spaţiile interdentare şi prin spaţiul situat posterior de ultimul molar. subnazal – filtrum. Conţine arcadele alveolo-dentaresuperioară şi inferioară şi limba. . în formă de fund de sac. toxoplasmoză.boli generale în antecedente. transpiraţii – sugestive pentru boala Hodgkin. cu rol în definireafizionomiei şi în mimică.fixarea de trunchiul carotidian sugerând inoperabilitare. mobilitatea sau aderenţa faţă de planurile superficiale şi profunde). Cei inflamatori sunt sensibili. prevăzut cu peri. buze şi obraji. etc. etc. etc. Mucoasa de culoare roşie palidă se continuă cu cea a obrajilor şi gingiilor. Tegumentul este gros. în etajul inferior al feţei.ro șii. Aceasta trebuie verificata atât în plan orizontal cât si în plan vertical . Vestibulul bucal este cuprins între versantul extern al arcadelor. cu buzele apropiate devine o fantă).toxoplasmoză sunt mici.Buzele şi unghiurile bucale delimitează orificiul bucal. – sugestive pentru o cauză nazo-faringiană. În stratul glandular găsim glande labiale.In tuberculoză și toxoplasmoză sunt localiza ți de predilec ție pe lan țurile spinale (ii) Numarul -difuzi. examinare: . care se continuă cu orofaringele. . . caracterele clinice (dimensiunea.frenul buzei superioare: plică mediană între mucoasa alveolară şi buzasuperioară. flancată de suprafeţe uşor concave. enzima convertoare a angiotensinei (sarcoidoză).limfadenopatia bilaterală sugerează o cauză sistemică. .).fosa canină: depresiune a şanţului vestibular superior. . .). scalpului.creasta zigomaticoalveolară: posterior pe vestibul. Este situată pe linia mediană. Peretele anterior al cavităţii bucale este format de buze. etc. DIAGNOSTIC ETIOLOGIC anamneză: .in mononucleoză. numărul.localizarea (limfadenopatie localizată/generalizată). Ganglionii metastaza ți sunt de consistenta dura.papila ductului parotidian: în dreptul coletului molarului doi superior. (vi) Sensibilitate. palparea bimanuală este mai eficientă.teste serologice (HIV.identificarea ganglionilor interesaţi şi a zonei de drenaj limfatic . semne şi simptome asociate (sensibilitatea la palpare. alveolară (aderă de periostul alveolar). .fosa retroalveolară: posterior de creasta zigomaticoalveolară.biopsie ganglionară. consistenţa.febră recurentă. care setermină la extremităţi prin comisuri. răguşeală. bilaterali implicarea sugerează o malignitate sistemică (de exemplu.epistaxis.plicile alveolobucale: cute la nivelul şanţurilor vestibulare.calcemie. oboseală. Buzele sunt două formaţiuni musculomembranoase. . . .radiografie toracică (identificarea ganglionilor mediastinali – boala Hodgkin. . etc.dureroase dar metastazele devin foarte dureroase în stadiu avansat (vii) Mobilitatea fata de structurile supra. iar cei inflamatori sunt moi chiar fluctuenți (v) Izolati sau în blocuri.frenul buzei inferioare: similar precedentului. glande sebacee şi sudoripare Stratul muscular este constituit în special din muşchiul orbicular al gurii. Cavitatea bucală Reprezintă primul segment al aparatului digestiv.Arcadele alveolodentare împart cavitatea bucală într-un vestibul şi ocavitate propriu-zisă. mai slab dezvoltat. gaura mentală: în şanţul gingivolabial inferior. EXAMENUL GLANDELOR SALIVARE (forma. acestea se continuă cu unghiul bucal. bucală(înveleşte muşchiul buccinator). cenuşie roşiatică. când buzele sunt apropiate Faţa anterioară diferă la buza superioară faţă de cea inferioară.5-2 cm dar cresc în caz de acutizare a infec ției-amigdaliene sau dentare.imobilitatea unei metastaze . .În structura buzelor intră tegument. în limfoame sunt fermi si elastici.. consistenţa. în dreptul primilor doi molari superiori. dimensiunile). . înşanţul vestibular 35 ..temperatura corpului. deasupra caninului şi incisivului lateral. La suprafaţă mucoasa prezintă: . .). . . amigdaliene. neoplasmele parotidiene. limfom) cele limitate la o anumită regiune chirurgicală sunt mult mai probabil asociate cu o problemă locală (iii) Dimensiunea-ganglionii focarde infec ție nu depașesc 1. acinoase. sarcoidoză.puncţie-aspirație cu ac fin .contact cu persoane cu boli infecţioase. strat muscular. infecţii la nivelul feţei. prin care comunică cu exteriorul şi un orificiu posterior. .Pereţii vestibulului sunt tapetaţi de o mucoasă care ia numele formaţiunii subjacente: labială (pe suprafaţa internă a buzelor). . Există o buză superioară şi una inferioară.la buza superioară prezintă un şanţ median. strat glandular şimucoasa. .identificarea posibilelor puncte de plecare ale limfadenopatiei (focare dentare. care se termină inferior printr-un tubercul.tratamente medicamentoase – fenitoină. mobili . în dreptul premolarilor. . căruia i se adaugă şi alţi muşchi pieloşi. sunt cel mai bine identificate prin palparea tegumentului preauricular.testul Mantoux (TBC). iar anterior comunică cu exteriorul prin orificiul bucal (delimitat de cele două buze. care devine o fantă transversală. în mod particular.gaura infraorbitală: în zona bucală a şanţului vestibular superior.frecvent asociate cu un cancer primar intra-oral. .).

tetanus. Există însă mari variaţii dependente de nivelul de pigmentaţie rasială. . Mucoasa jugală are un aspect opalin-albicios. De-a lungul planului de ocluzie pe suprafaţa mucoasei jugale se observă un pliu. bogat vascularizată. Peretele superior reprezentat de palat este format anterior de palatuldur (procesul palatin al maxilelor şi lama orizontală a palatinelor) şi posterior de palatul moale sau vălul palatin (aponevroză şi muşchi).gaura palatină mare: simetrică.Uneori mucoasa labială este abundent reprezentată formând un contur suplimentar paralel cu roşul de buză. începând cu vestibulul.prolaps labial.plica sublinguală: repliu mucos simetric dat de glanda sublinguală. iar pacientul nu trebuie să resimtă nici un fel de discomfort în cursul acestei proceduri. palparea sau cianoza buzelor. locul de deschidere a canalului glandei parotide. Cu mare atenţie trebuie evaluată culoarea mucoasei orale. Mucoasa labială se examinează cu buzele răsfrânte. este observată deasupra liniei albe jugale. cu mai multe detalii anatomice: .rafeu palatin: structură mucoperiostală mediană. se face în mod sistematic. de consistenţă nemodificată. Saliva trebuie să fie clară. a planşeului bucal. aproape de linia mediană (deschiderea glandelor palatine). jugală. în unghiul posterolateral al palatului osos. dar este suplă. în dreptul molarului doi superior. Examenul buzelor se continuă cu examenul obiectiv al cavităţii bucale care uneori este imposibil de efectuat în caz de trismus. manifestări patologice diverse Examenul deschiderii gurii poate pune în evidenţă situaţii diferite: -----------deschiderea normală. Cantitatea de pigment cutanat este în general proporţională cu nivelul de pigmentare al mucoasei orale. Wharton) şi aspectul salivei eliminată prin ele.papila incisivă: proeminenţă mucoasă mediană. la 1 cm posterior de incisivii centrali superiori. prezintă orificiile de deschidere ale ductelor acestor glande. linia albă jugală.frâul limbii: repliu fibromucos median. flegmon amigdalian. preponderentă la nivelul palmelor.torus palatin: proeminenţă osoasă mediană. macrocheilie. La palparea uşoară a glandei se observă eliminarea salivei din duct. Aceasta trebuie să fie netedă. gingivală. elastică. cu diametrul de 4-7 mm. de culoare roz-pală. starea frenurilor. Are aspectul unei bolte. între faţa inferioară a corpului limbii şi planşeu. Mucocelul este întâlnit cel mai frecvent în această locaţie. uşor plicaturat. limbii.limitate la mucoasa keratinizată . . produsă de cuspizii dinţilor. Examenul endooral se face cu pacientul aşezat în fotoliul dentar.caruncula sublinguală: tubercul la baza de inserţie a frâului lingual. moale. aceasta este suplă. superior de bolta palatină. în cursul acestora este posibilă lezarea ductelor glandelor salivare minore cu formarea consecutivă a unui mucocel. Glandele sebacee ectopice (granulele Fordyce) sunt prezente la majoritatea pacienţilor. pilierii vălului şirădăcina limbii. --------. îndemânarea se poate dobândi doar în timp. Examinarea cavităţii orale trebuie desfăşurată de o manieră sistematică. linguală. Buza inferioară este expusă traumelor ocluzale. Papila canalului Stenon.plici palatine transversale: reliefuri mucoase în partea anterioară a palatului. Leucoedemul este o modificare de aspect a mucoasei jugale şi face parte dintre variaţiile normalului. istmul faringian.istm orofaringian: delimitat de uvula palatină. dispuse izolat sau în aglomerări uneori foarte dense. despicături sau fistule labiale.foveola palatină: depresiune pe palatul moale. Examinarea mucoasei jugale este facilitată de deschiderea limitată a gurii şi utilizarea oglinzii (pentru îndepărtarea şi examinarea mucoasei). plica pterigomandibulară: porţiune terminală a şanţurilor vestibulare. Posterior mucoasa buzelor se continuă fără o limită de demarcaţie netă cu mucoasa obrajilor (jugală). Tradiţional aceasta este descrisă ca fiind de o culoare roz-somon. inferior de planşeul bucal şi posterior de istmul orofaringian (comunicare cu faringele).superior. . 36 . lucioasă şi lubrifiată de secreţiile glandelor salivare minore. Modificările de culoare ale ţesuturilor orale pot fi asociate afecţiunilor sistemice (boala Addi son – hiperpigmentaţie cutanată generalizată. patului unghial şi mucoasei gingivale). ca un văl translucid. La inspecţia vestibulului bucal se apreciează profunzimea şanţurilor vestibulare. planşeului bucal. . Cu excepţia leziunilor intraorale recurente produse de virusul uman herpetic de tip I . putându-se examina după ridicarea segmentului mobil al acesteia. mobilă.-limitarea deschiderii (trismus sau constricţie) sau ------------imposibilitatea deschiderii (ankiloză).Inspecţia orificiului bucal şi buzele poate remarca microstomie sau macrostomie. Frenurile buzei superioare şi inferioare sunt două pliuri de mucoasă cu structură fibrilară ce unesc buzele cu procesul alveolar. . Inspecţia cavităţii bucale propriu-zise. prin examinări repetate. a orificiilor şi papilelor canalelor salivare (Stenon. Glandele salivare mici (accesorii) proemină când buza inferioară se răsfrânge. . pe termen lung. Cavitatea bucală propriu-zisă este delimitată anterior de versantul intern al proceselor alveolodentare. Prezintă următoareledetalii: . pilierilor amigdalieni şi amigdalelor. pierderi de substanţă sau cicatrici. palatinală (palatul dur şi moale). Anxietatea datorată examinării poate determina o xerostomie tranzitorie. aceasta poate fi mai mult sau mai puţin proeminentă şi reprezintă o hiperkeratoză benignă secundară iritaţiei uşoare. fenomen ce apare în tetanie. vascularizaţie şi keratinizare. Glandele salivare minore şi granulele Fordyce pot determina o structură granulară a mucoasei jugale. Fiziologic. realizând aspectul de "buză dublă" . Se prezintă sub forma unei mici mase de ţesut moale. .Se începe cu examinarea părţilor moi inspectând mucoasa tuturor zonelor cavităţii bucale: labială. sub formă de mici papule alb-gălbui cu diametre de 1 -2 mm. Mucoasa jugală acoperă faţa internă a obrazului. utilizând instrumentele obişnuite de consultaţie şi în condiţii de iluminare adecvată.afecţiunile veziculo-erozive interesează cel mai adesea mucoasa jugală. fosa tonsilară şi regiunea retromolară.cercetarea bolţii şi vălului palatin. Planşeul bucal este acoperit în mare parte de limbă. Mucoasa jugală este lubrifiată de salivă. . aspectul general al mucoasei şi coloraţia sa. perforat de orificiul de deschidere al ductului glandei submandibulare . apoasă (seroasă). Prin ştergerea mucoasei pot fi evidenţiate punctele de exteriorizare ale secreţiilor glandelor salivare minore.

Se percep eventual formaţiuni patologice în grosimea părţilor moi. Totodata medicul trebuie sa se asigure ca pacientul este bine informat in privinta educatiei orale si va oferi detalii despre periaj. ulceratii si sangerare. sau uscaciunea gurii. toxice (mercur. bismut) • secundare : diabet zaharat. sindroame hemoragipare. plăci la nivelul feţei interne a obrajilor. frecvent fiind incriminată infecţia cu Candida albicans. Gingia ataşată (aderentă) este keratinizată. cu margini gălbui şi areolă eritematoasă. gingivită ulcerohemoragică în intoxicaţia cu mercur Examenul feţei interne a obrajilor • Mucoasa bucala si vestibulara. de culoare mai închisă comparativ cu gingia fixă. ulceraţii. stomatita cremoasă : apariţia de depozite albicioase cremoase secundare tratamentului prelungit cu antibiotice sau corticoizi. umeda si stralucitoare. micotice. De asemenea. raporturile lor cu ţesuturile din jur. leucoplazia buzei poate să se continue şi la nivelul feţei interne a obrajilor sau pe planşeulbucal constituind leziuni precanceroase stomatite de cauze hematologice : prezenţa de leziuni purpurice şi ulcerohemoragice în caz de leucemii acute. Gingiile sanatoase trebuie sa aiba culoarea roz si forma regulata. mucoasa alveolară este rareori pigmentată. sindrom Behcet. pentru a detecta prezenta bolilor perodontale se stabileste impreuna cu pacientul un plan de tratament. pigmentaţia rasială este bilaterală.Cea mai frecventă cauză a eritemului gingival este igiena dentară precară. scorbut. este însoţită de hipersalivaţie şi dureri la masticaţie stomatitele gangrenoase apar pe fondul unor boli grave (boli eruptive. Aspectul lipicios poate indica xerostomia. Si traume ale pulpei dentare pot provoca ingalbenirea dintilor sau discloratii Inflamaţia gingiilor poartă numele de gingivită care poate să apară în: • gingivita simplă : în carii dentare. Palatul dur are o culoare roz-pală (în general este keratinizată) şi un aspect neuniform. la afectarea ţesuturilor de susţinere ale dinţilor. utilizarea atei dentare si a apei de gura Accidente. traumatizat. se întâlneşte în proteze dentare stomatita aftoasă sau ulceroasă se caracterizează prin prezenţa unor vezicule care se sparg şi lasă ulceraţii superficiale. prezenţa de erupţii. leucemii acute. parodontoze • gingivita hipertrofică : în diabet zaharat. lizereu albastruroşietic în intoxicaţia cu bismut. gingia poate fi afectată în infecţiile HIV. dureroase. 37 . uneori poate să apară şi în sarcină • gingivita hemoragică : leucemii acute şi cronice. roz-palidă şi apare mai deschisă comparativ cu restul mucoasei bucale. gingia poate fi sediul debutului unor afecţiunilor muco-cutanate (lichen plan. atât benigne cât şi maligne. anomaliile in aceasta zona includ umflaturi generalizate sau localizate. Mucoasa mobilă este subţire. SIDA) datorită infecţiei cu fusospirili şi streptococi putând avea evoluţie mutilantă.traume In urma lovirii unui dinte. din acest motiv în acestă locaţie există o incidenţă crescută a tumorilor glandelor salivare minore. Cauzele stomatitelor: • primitive: infecţioase (bacteriene. În 1/3 anterioară mucoasa palatului dur este rugoasă datorită prezenţei rugilor palatine. Placa şi tartrul dentar pot duce la inflamaţia gingiei şi dacă nu sunt îndepărtate. Este important mai ales în prezenţa modificărilor congenitale – palatoschizis. Examenul vălului palatin şi al luetei La examinarea acestora pot să apară modificări în caz de edem alergic Quincke în care ambele sunt edemaţiate putând duce la asfixia bolnavului sau evidenţierea de vezicule în boli infecţioase virale. Glandele salivare minore sunt abundente la nivelul palatului dur. Gingia sănătoasă este netedă şi lucioasă în porţiunea ei liberă. acoperite de depozite cenuşii. Gingiile sunt mai uşor examinate cu gura întredeschisă. intensitatea pigmentării fiind proporţională cu cea cutanată. consistenţa. Papila incisivă este situată imediat înapoia incisivilor maxilari. leucemia acută. Palatul moale este nekeratinizat şi de culoare roz-somon. hiposalivaţie. Apare în infecţiile cu herpes virus. În situaţiile în care este prezentă. Examenul gingiilor Gingia este o parte a mucoasei bucale care acoperă procesele alveolare şi înconjoară coletele dentare. mobilitatea şi sensibilitatea leziunilor. mixedem. Spre baza procesului alveolar mucoasa devine mai laxă. stomatite ulceroase şi ulceromembranoase apar în infecţii cu fusospirili şi se manifestă prin mucoasă bucală sfacelată cu ulceraţii neregulate. Frecvent. Daca se remarca un singur dinte care prezinta o culoare anormala in urma unei accidentari sau chiar inflamarea canalului radicular. pemfigus vulgaris). proteze deficitare. scorbut Forme de stomatită: stomatita eritematoasă sau catarală apare cu o mucoasă roşie. roseata. apreciindu-se mărimea. trebuie sa fie neteda. nu mai este fixată de periost şi trece treptat spre fundul de sac vestibular (mucoasa mobilă). cronice. Placa şi tartrul pot fi de asemenea cauza unui număr de leziuni gingivale reactive (granulomul piogen). sau interiorul obrajilor. acesta poate fi accidentat. prezintă o uşoară lobulaţie vizibilă cu lupa (aspect de coajă de portocală). Mucoasa mobilă nu este keratinizată şi pare mai închisă la culoare comparativ cu gingia fixă. poate fi uşor evidenţiat prin presarea zonei posterioare a limbii cu o spatulă şi solicitând pacientul să rostească vocala “A”. Examenul cuprinde modificări de culoare. virale. purpură trombocitopenică Examenul bolții palatine Inspecţia vizuală directă a palatului dur este uşor de efectuat cu ajutorul unei oglinzi dentare. ceea ce determina o nuanta mai inchisa a acestuia. scorbut • gingivita ulceronecrotică : infecţiile cu fusospirili şi gingiile prezintă ulceraţii acoperite cu membrane galben-cenuşii • gingivitele din intoxicaţii cu metale grele : lizereu gri-negricios (lizereu Burton)în intoxicaţia cu Pb. pemfigoid cicatriceal. Modificările survenite în aspectul clinic al gingiei pot fi un indicator atât al afecţiunilor topice cât şi al celor sistemice. Inflamaţia întregii mucoase bucale se numeşte stomatită. Totodata se masoara adancimea santului alveolar. probabil ca nervul este serios afectat si necesita asistenta specializata.Gingia ataşată este frecvent pigmentată. tumefiată cu senzaţie de uscăciune. parazitare). microsferocitoză (boltă ogivală). fiind primul indicator al imunosupresiei. chiar şi la persoanele de culoare. Mai rar se întâlneşte posibilitatea comunicării buco-nazale secundară abcesului sau gomei sifilitice. bogat vascularizată. uneori cu depozite alb-gălbui.

mai frecvent se asociază cu deficite nutriţionale (deficit de complex vitaminic B. neoplazii limba cu escare: sunt produse de substanţe corozive. tulburări de masticaţie limba uscată sau prăjită apare în vegetaţii adenoide. În special la pacienţii mai în vârstă pot fi observate traiecte dilatate. tireotoxicoză devierea limbii spre partea bolnavă : paralizia de hipoglos. are o culoare roz-somon. limba rămânând acoperită de un strat alb gălbui. înconjurate de un şanţ circular. se află şi papile fungiforme. in vederea observarii ulceratiilor sau a umflaturilor. volumul. iar în cazul paraliziei unilaterale apare semnul cortinei (ridicarea vălului palatin de partea sănătoasă şi deplasarea luetei de aceeaşi parte la pronunţarea vocalei „a”). Frenul lingual uneşte faţa ventrală a limbii cu planşeul bucal. cu deschiderea anterioară. In caz de paralizie bilaterală datorită luetei şi vălului care sunt imobile. de o parte şi de alta a frenului lingual. Se examinează aspectul mucoasei linguale. Papilele foliate au forma unor mici lamele verticale. care se deschide în caruncula sublinguală. care delimitează cele două fosete glosoepiglitice. ulcer gastro-duodenal leucoplazia linguală : prezenţa de plăci alb-sidefii cu margini ridicate sau deprimate apare în lues. paralele între ele. ingestia de acizi sau baze Examenul planşeului bucal Se face punând pacientul să ridice limba pentru a atinge cu vîrful bolta palatină. Acest ţesut limfatic accesoriu este o componentă a inelului Waldeyer şi poate fi mărit în prezenţa infecţiei. Faţa dorsală a limbii este cel mai uşor de vizualizat solicitând pacientul să protrudeze limba. Elongarea papilelor filiforme din anumite afecţiuni poate determina o senzaţie de disconfort. netedă. denumite varice sublinguale. hemoragii cerebrale Modificări ale aspectului limbii limba saburală sau limba încărcată apare datorită perturbării mecanismului de îndepărtare a celulelor exfoliate. relativ transparentă. deglutiţia este imposibilă. stări septicemice limba geografică : prezenţa de numeroase şanţuri profunde poate să apară în achilia gastrică. stări febrile cu deshidratare. tabes. scleroză în plăci. Atrofia feţei dorsale a limbii poate fi dată de numeroase cauze. amigdalele linguale sunt similare amigdalelor palatine. sifilis congenital limba roşie zmeurie cu epiteliul descuamat dar cu prezenţa papilelor apare în ciroza hepatică.). lângă canalul de excreţie al glandei submandibulare. anemia pernicioasă. Modificările de volum: macroglosia : acromegalie. se află pe marginile laterale. cremos. Printre ele. proteze. cu rol în funcţiile de masticaţie. Orificiile glandelor salivare submandibulare sunt prezente sub forma a două papile situate median. mergând până la pierderea completă a gustului. înaintea şanţului terminal. marii fumători. apare în pneumonii. forma şi poziţia limbii. deglutiţie. paralizie generală progresivă. febra tifoidă limba de papagal : depuneri brun negricioase pe faţa dorsală. dacă este scurt sau gros poate cauza limitarea mişcărilor limbii şi tulburări de vorbire. Trisomia 21). Amigdalele linguale au dimensiuni de circa 3-5 mm diametru. constituie o stare precanceroasă limba palidă în anemii severe limba cu ulceraţii : pot apare secundar traumatismelor (carii dentare. tulburări gastrice. crize comiţiale). în 1/3 posterioară. au 1-2 mm diametru şi culoare roşu închis. limba fisurată poate fi considerată o variantă anatomică a morfologiei limbii. sinoase.Deviaţia palatului moale spre o parte sau alta poate indica afecţiuni neurologice sau tumorale Paralizia vălului palatin uni sau bilaterală apare în sindroame bulbopontine sau în paralizia pseudobulbară. Aceşti foliculi (noduli limfatici) pot fi observaţi uneori şi pe faţa dorsală a limbii. stenoză pilorică. Faţa dorsală a limbii prezintă în general un aspect uniform. sindrom diareic acut. tumori cerebrale. în partea lor posterioară. proeminente pe faţa ventrală a limbii. mucoasa este fină. Aceasta trebuie să prezinte un aspect mat. Papilele fungiforme sunt rotunjite. din loc în loc. mixedem. lipsită de papile. Epiteliul coboară în masa limfoidă producând cripte în fund de sac. Partea anterioară a glandei sublinguale are un canal de excreţie. La acest nivel nu este prezent un număr mare de papile • Limba . insuficienţa hepatică. atrezia limbii Modificări de mobilitate imposibilitatea de a scoate limba : febră tifoidă. suflătorii de sticlă.Papilele circumvalate sunt 8 . etc. denumite plici fimbriate. boli comsumtive. până la nivelul "V"-lui lingual şi au rol mecanic. tumori linguale microglosia : leziuni bulbare. fonaţie. gustativă. formează frenul lingual (pe linia mediană) şi două plici laterale. Spre epiglotă. peritonite acute. Bartholin. denumite şi valecule. Fisurarea feţei dorsale a limbii a fost descrisă într-un număr de afecţiuni (de ex. mucoasa formează trei plici glosoepiglotice – una mediană şi două laterale -. Examenul limbii Limba este un organ specializat. Pe faţa ventrală a limbii pot fi observate frecvent venele sublinguale situate sub mucoasă şi dispuse paralel cu marginile limbii.Mucoasa de pe faţa ventrală a limbii este foarte subţire. cu deschidere anterioară. Mucoasa rădăcinii limbii este ridicată de foliculi limfatici care. tragând de ea şi rotind-o lateral. Pacienţii pot semnala disconfort şi modificarea simţului gustativ. diabet zaharat decompensat. tifos. situate la joncţiunea celor două treimi anterioare cu treimea posterioară a limbii. amigdalite. formează amigdala linguală. se află în tot restul mucoasei. fără semnificaţie patologică. edem Quincke. foarte subţire. diseminate printre papilele filiforme. Acestea nu au semnificaţie patologică. diabet insipid. în totalitate. Mucoasa linguală înveleşte limba la suprafaţă şi se continuă cu mucoasele bucală şi faringiană. paralizie de nerv hipoglos tremurături ale limbii : intoxicaţii etanolice sau cu mercur. Pe linia mediană prezintă un şanţ (median) care posterior ajunge până la papilele circumvalate. sunt dispuse mai ales spre vârful limbii. sifilis.se palpeaza. Marginile laterale ale limbii pot fi examinate prinzând vârful limbii cu un tampon. Papilele filiforme sunt subţiri şi alungite. etc. paralizie de hipoglos. diabet zaharat decompensat. denumit şanţul terminal şi cu o depresiune la vârf denumită foramen caecum. anemie pernicioasă. Înapoia acestor papile se află un şanţ în "V". paralizie generală progresivă. Funcţional. gingivite. inflamaţiei sau a proceselor neoplazice. similar mucoasei jugale. sindrom Sjögren (stări de deshidratare accentuată) limba roşie depapilată cu senzaţie de arsură poartă numele de glosita Hunter şi apare în anemia pernicioasă limba albicioasă apare în stări febrile. rugos şi să fie uniform acoperită de numeroase papile mai mult sau mai puţin keratinizate. Apare în: insuficienţa hepatică. Planşeul cavităţii bucale.12 formaţiuni cilindrice. În cele 38 . amiloidoză. sunt dispuse în "V".

În general această salivă este mai vâscoasă decât cea secretată de glandele parotide. . notările făcându-se după sistemul celor două cifre. durerile provocate dând indicaţii asupra stării inflamatorii a parodonţiului. coloraţia şi aspectul gingiei (hiperplazică. înclinări. corespunde joncţiuniismalţ – ciment.2/3 anterioare ale planşeului se observă plica sublinguală. este acoperită cu smalţ. în număr de 20. aceasta este formată din ţesut limfoid. Palparea dinţilor se realizează cu mânerul sondei (percuţie dentară) orizontal sau în ax. flegmonul spaţiului submandibular de natură streptococică Examenul faringelui Mucoasa regiunii tonsilare acoperă fosa tonsilară delimitată anterior de pilierul anterior amigdalian şi posterior de pilierul amigdalian posterior. acoperită de ciment. Tipuri de angină acută: angina catarală (eritematoasă ) – hiperemia faringelui de natură bacteriană sau virală (frecvent streptococul). mici cu aspect cremos. peretelui posterior poartă denumirea de angină. depuneri la nivelul criptelor amigdaliene.miros amoniacal în uremie. Criptele amigdaliene sunt bogat vascularizate şi par mai eritematoase comparativ cu ţesuturile înconjurătoare. modul de implantare a dinţilor şi raporturile interdentare. -miros de usturoi în intoxicaţia cu fosfor şi de migdale amare în intoxicaţia cu cianuri. este următoarea: . Examinarea faringelui este posibilă comprimând 2/3 anterioare ale limbii. are aceleaşi aspecte anatomice cu cea superioară. primul. Prin inspecţie directă sau indirectă. -miros alcoolic în intoxicaţia cu alcool. structură şi poziţie ale dinţilor prezenţi. chiste salivare moi. In cazul in care medicul depisteaza o anomalie in aspectului tesuturilor moi. etc. malformaţiile dentare.Inspecţia va fi completată cu palparea bimanuală pentru limbă şi planşeu. -miros de acetonă în acidocetoza diabetică. Prezenţa unui frâu lingual scurt sau absent la copii determină tulburări de vorbire şi de mobilitate a limbii. Această manoperă poate fi dificilă la pacienţii care au un reflex exagerat de vomă.Datorită prezenţei inelului limfatic Waldayer şi amigdalelor palatine faringele constituie una din cele mai importante bariere împotriva infecţiilor. albăstrui. superioară şi inferioară. Examenul parodonţiului menţionează prezenţa sau absenţa tartrului dentar. cianotică.Sunt situaţi la nivelul celor două arcade alveolodentare. cu ajutorul oglinzii se cercetează anomaliile de număr. deciduali sau prima dentiţie. a căror formă şi mărime depinde denumărul şi aspectul rădăcinii dinţilor pe care îi conţin. articularea sunetelor şi în fizionomiei. După examenul arcadelor dentare. un dinte este compus din:coroană – porţiunea extraalveolară.permanenţi sau a două dentiţie. în cadrul ei se poate descrie abcesul sau flegmonul periamigdalian şi abcesul retrofaringian caracterizate prin disfagie intensă. Aceasta este ridicată de canalul Warthon şi de glanda sublinguală pe care o intersectează.rădăcina – porţiunea intraalveolară. Se apreciează forma arcadelor dentare. Tumorile nedepistate la timp se pot extinde spre nodulii limfatici din gat. Ele sunt compartimentate prin septuri interradiculare.colul – porţiunea dintre rădăcină şi coroană. dinspre medial spre lateral. în vederea depistării unor procese inflamatori sau tumorale. Între aceste formaţiuni se observă amigdala palatină. leziunile cronice (mai ales roşii-albe) de la acest nivel trebuiesc atent monitorizate şi la cea mai mică suspiciune se recomandă biopsie. luetei. Dispoziţia dinţilor permanenţi pentru fiecare hemiarcadă. deviaţii.doi premolari. boli endocrine. medial şi lateral (secţionează alimentele). În 1/3 posterioară planşeul lingual se îngustează formând şanţul paralingual.trei molari. în număr de 32. boli neurovegetative anomalii de poziţie şi aspect striat transversal în rahitism dinţi pătaţi de culoare brun gălbuie la fumători sau în caz de fluoroză 39 . Atât suprafaţa laterală ventrală a limbii cât şi planşeul cavităţii orale sunt frecvent sediul carcinomului cu celule scuamoase. aspect tipic în angina difterică Angina necrotică – leziuni ulceronecrotice şi ulcerohemoragice fără lizereu de demarcaţie în agranulocitoză şi leucemie acută Mirosul cavităţii bucale are importanţă în anumite boli constituind chiar un semn distinctiv: . Amigdalele palatine pot fi mărite de volum în prezenţa inflamaţiei sau a infecţiei. primul şi al doilea (triturează alimentele). Arcada superioară se găseşte la nivelul procesului alveolar al maxilei şi prezintă opt alveole dentare. se face apelul dinţilor.. al doilea şi al treilea sau „molarul de minte”(fărămiţează alimentele. -miros fetid în supuraţiile pulmonare. -miros fecaloid în ocluzia intestinală Odata cu depasirea varstei de 40 de ani creste riscul aparitiei cancerului oral. Prin palparea bimanuală a glandelor submandibulare se poate observa exprimarea salivei din ductele Wharton. Examenul dinţilor şi parodonţiului încheie examenul endooral Principalele roluri ale dinţilor sunt în masticaţie (fărămiţarea alimentelor). mononucleoza infecţioasă Angina pseudomembranoasă – prezintă hiperemie faringiană cu amigdalele acoperite de depuneri albicioase care se transformă în false membrane care la detaşare lasă leziuni sângerânde. apare în infecţii cu fusospirili. existenţa de pungi gingivale. Alte modificări: în sialadenitele submandibulare. Inflamaţia de la acest nivel inclusiv a pilierilor. Se examinează fiecare arcadă în parte.temporari. etc. formă. febră şi trismus Angina herpetiformă (herpangina ) – prezenţa unei angine eritematoase cu vezicule mici care lasă la rupere ulceraţii Angina ulceromembranoasă – prezenţa de ulceraţii amigdaliene cu depozite cenuşii murdare care se detaşează.). .. Angina pultacee – reprezintă evoluţia unei angine eritematoase cu apariţia de puncte gălbui. retractată. vălului. întotdeauna în aceeaşi ordine începând cu semiarcada superioară dreaptă. Din acest motiv. în sensul mişcării acelor de ceasornic..doi incisivi. mobile. Există mai multe tipuri de dinţi:. cu atat mai mult la persoanele fumatoare sau care consuma alcool in exces. . La examenul dinţilor pot să apară: paradontoze – frecvent întâlnite în bolile metabolice (diabet zaharat). va recomanda pacientului efectuarea unei biopsii si a unui consult la medicul specialist in chirurgie oro-maxilo-faciala.Din punct de vedere structural macroscopic. se studiază arcadele în raporturile lor reciproce. în aceste cazuri se recomandă utilizarea anestezicelor topice.un canin (sfâşie alimentele). Arcada inferioară este formată din procesul alveolar al mandibulei.

1. pot fi prezente arcade în trapez .) Se mai consemnează: A. edeme. adaptării gingivale. parţială sau hiperdonţia (dinţi supranumerari). fuziunea.prezenţa tartrului supra. modificări de poziţie unidentare (rotaţii. macrodonţia. egresiuni). . precizând eventualele modificări de spaţiu (meziovestibulo rotaţie. Zuckerkandl.leziunile odontale: procese carioase .analiza poziţiei de repaus a mandibulei. se recurge la testele de vitalitate (termice. -anomalii de formă: dilacerarea.şi/sau subgingival. gradul de interesare al pulpei dentare şi a ţesuturilor periapicale (1. C. verticale).3 – prezent. . -mobilitate dentară patologică ( gradul I – mobilitate în sens verstibulo-oral. de grup. Dacă există suspiciuni asupra vitalităţii dinţilor.masticatorie. . hipomatură. secreţii purulente.carii dentare şi granuloame radiculare dinţii . direcţia abraziunii (orizontală. 30˚. B. ocluziei. examenul funcţiilor: .tulburări de dezvoltare ale dinţilor: .1 – carie mezială medie. gradul III – abraziunea dentinei putând deschide camera pulpară). dinţii invaginaţi (dens in dente).se stabileşte diagnosticul de edentaţie. .tulburări de erupţie: erupţia prematură. etc. exemplu: 1. . . taurodonţia. .6 obturaţie ocluzală din amalgam de argint. iar cea inferioară de elipsă. sângerări. fără interesarea camerei pulpare. necorespunzătoare din punct de vedere al modelajului morfologic şi al închiderii marginale.examenul grupelor musculare: . -retracţii gingivale. dinţii impactaţi. 1.se notează topografia şi tipul leziunii carioase. dinţii evaginaţi. versiuni. verticală.migrări dentare (transversale. lipsa dezocluziei dinţilor cuspidaţi – interferenţe pasive).sau închis). etc.fonetică. displazia dentinară. b. cu dezocluzia dinţilor cuspidaţi de partea activă şi inactivă (lipsa dezocluziei dinţilor cuspidaţi de partea inactivă – inteferenţe pasive.anomalii de număr: anodonţia totală. prezenţa şi gradul abraziunii. Cariile afectând suprafeţele interproximale (la nivelul punctelor de contact interdentare) pot fi inaparente clinic.respiratorie.examinarea mişcării de propulsie: mişcarea de propulsie ghidată de feţele palatinale ale incisivilor superiori. arcada superioară are formă de parabolă. spaţiul edentat (păstrat.anomalii ale dimensiunilor: microdonţia. Se consemnează dinţii prezenţi (formula dentară). . În general. electrice). Examenul parodonţiului impune utilizarea sondei parodontale şi va urmări: -aspectul papilelor. execuţiei tehnice. . cu spaţiu micşorat). . .existenţa şi gradul de abraziune dentară (gradul I – abraziunea smalţului. morfologiei. adâncimea sulcusului gingival. . micşorat – prin migrare corporală şi/sau versiunea dinţilor limitanţi braşei . poziţia cap la cap susţinută de o pereche de antagonişti. în V. .dinţii frontali aliniaţi pe o linie -. posttraumatică. oblică. 40 . gradul III – se adaugă şi mobilitatea axială).poziţia de repaus. extrusii.mobilitatea dentară fiziologică / patologică. poziţia cap la cap susţinută de cel puţin două perechi de antagonişti parodontal sănătoşi. . gradul II – mobilitate vestibulo-orală şi mezio-distală. nivelul inserţiei epiteliale. etc.) . . hipocalcifiantă. .examinarea mişcării de lateralitate dreaptă şi stângă: ghidaj canin. b.de degluţie. raportul cu camera pulpară.în sifilisul congenital pot să apară incisivii superioari rari în aspect de „scăriţă de şa” care poartă numele de dinţii Hutkhinson (fac parte din triada Hutkhinson alături de cheratita interstiţială şi surditatea labirintică) Se examinează forma arcadelor dentare. dacă este restaurat protetic (tipul de lucrare protetică.starea de igienă a cavităţii bucale.). corecte / nu din punct de vedere al concepţiei. cu coincidenţa liniilor interincisive şi dezocluzia dinţilor cuspidaţi (devierea liniei interincisive în cursul mişcării de propulsie – interferenţe active -. gradul II – abraziunea smalţului şi a dentinei.2 – prezent. . cu pulpită acută seroasă totală).fizionomică.leziuni traumatice (1. sau antero-lateral. elicoidală) şi întinderea acesteia (localizată sau generalizată). examenul dinamic al ocluziei: .particularităţi generale ale dinţilor (existenţa tuberculilor Carabelli. se examinează fiecare suprafaţă dentară pentru a evidenţia: . interferenţe active) . fiind necesare radiografii pentru precizarea diagnosticului. anomalii de structură: a. pungi false sau adevărate (consemnând localizarea şi profunzimea acestora). D. integru. geminaţia. W – compresiuni ale maxilarelor.. tardivă. anomalii ale structurii smalţului: amelogeneza imperfectă hipoplastică.1 – fractura orizontală a 1/3 incizale. -eventualele congestii.obturaţii (topografia acestora. profunzimea. integru. gingiei marginale şi ataşate. displazii.tonusul musculaturii orofaciale.). anomalii ale structurii dentinei: dentinogeneza imperfectă. specificând topografia. elemente de agragare. etc. Examenul funcţional include : a. etc. . Prin inspecţie şi palpare cu sonda. materialul din care sunt realizate şi corectitudinea lor. concrescenţa.de autoîntreţinere.

Disconfortul şi/sau durerea se apreciază pe baza anamnezei şi se cuantifică printr-o scală analog subiectivă de la 0 la 5 astfel: . sugestive dar neconcludente pentru malignitate..HBV. Clasa II: celule anormale. Modificările observate la examinarea frotiurilor se pot încadra în cinci clase după Papanicolau-Traut: Clasa I: absenţa celulelor atipice. necesită prezenţa unei vezicule integre ceea ce rareori este posibil. necesare pentru stabilirea diagnosticului şi instituirea tratamentului.biopsia. Aceste teste sunt de mare acurateţe. . . extinderea leziunilor şi severitatea lor. Clasa V : celule atipice în număr mare. în general au valoare practică limitată datorită dificultăţilor de a obţine specimene pure. Studii de laborator : -teste hematologice (hemoleucograma. . astfel: Scor ulceraţie = suprafaţă arie ulcerată (cm²) x 3. ALAT. Dă relaţii aproximative despre caracterul benign sau malign al unei leziuni.Citologia exfoliativă este indicată în leziunile ulcerative sau ulcero-hiperkeratozice cronice ale mucoasei. γ GT) şi glicemie.0 = absent. Clasa IV : celule atipice izolate sau grupate. Există kituri rapide pentru diagnosticul infecţiei cu Candida albicans. . .hormoni -din saliva se pot testa markeri biologici -culturi bacteriene nu consituie examinări de rutină în cazul leziunilor orale. extrem de sugestive pentru malignitate. -teste biochimice . Înregistrarea aspectului clinic al ţesuturilor orale este important şi de mare utilitate în special în monitorizarea evoluţiei afecţiunilor cronice şi al răspunsului terapeutic.Înregistrarea datelor Înregistrarea informaţiilor obţinute se face în fişa de examinare a pacientului. calcularea scorului de gravitate lezională – permite cuantificarea gravităţii lezionale la un moment dat şi monitorizarea evoluţiei spontante sau sub tratament a leziunilor. au la bază glutinarea latexului şi au fost concepute iniţial pentru diagnosticarea candiozei vulvo-vaginale. Testul Tzanck evidenţiază acantoliza în afecţiunile virale (herpes labial) şi bolile muco-cutanate autoimune (pemfigus vulgaris). suprafaţa leziunilor exprimată în cm² se multiplică cu un factor de 3 pentru leziunile ulcerative (considerate a fi cea mai severă formă lezională).teste imunologice (determinarea nivelului seric al imunoglobulinelor şi fracţiunilor complementului). rapide (furnizează diagnosticul în două minute). Stabilirea precoce a diagnosticului corespunde în general cu instituirea precoce a tratamentului şi în consecinţă cu un prognostic mai bun pentru pacient. mai ales la pacienţii cu deficite immune şi leziuni orale la care se presupune o origine virală-HIV. divizată în pătrate cu latura de 1 mm. 2 pentru cele eritematoase şi respectiv 1 pentru leziunile reticulare. May-Grunvald-Giemsa. etalat pe lamă. În cazul leziunilor mucoasei orale. pentru a le stabili caracterul general. flexibilă. uşor de folosit şi accesibile la un preţ avantajos. Scor eritem = suprafaţă arie eritematoasă (cm²) x 2. . O importanţă deosebită o au examinările anatomo-patologice: .). etc. Calculul se bazează pe acordarea unui scor pentru intensitatea disconfortului şi/sau durerii.1 = uşor. cu anomalii importante prezentând un caracter net de malignitate. -din saliva se pot doza alcool. fosfatază alcalină. Camerele digitale sunt o alternativă viabilă a fotografiilor clinice tradiţionale.ale funcţiei hepatice (ASAT.3 = intens. hematocrit). Scorul ariei se calculează conform formulei:Scor arie = scor ulceraţie + scor eritem + scor zonă reticulară. iar datele obţinute se înregistrează în fişă. 2. fără semne de malignitate (mai ales celule inflamatorii). Citodoagnosticul sau citologia exfoliativă constă din examinarea produsului rezultat din raclarea superficială a leziunilor.influenza -culturile fungice pot fi utile în unele cazuri.2 = moderat. frotiul colorat este examinat la microscop. Prelevarea se face cu ajutorul unei spatule sau direct cu lama. fixat şi colorat după diferite tehnici (Papanicolau.coloraţia vitală şi . -analiza urinii. droguri. Această 41 . în general valoarea lor practică este mai redusă datorită ratei reduse de creştere a fungilor. benign sau malign. iar scorul total se calculează după formula: Scor total = Scor durere şi/sau disconfort + Scor arie Se calculează scorul total (scorul de gravitate lezională) la luarea în evidenţă a pacienţilor (preterapeutic) şi la controalele periodice efectuate.5 = paroxistic. .citologia exfoliativă. Pentru stabilirea unei corelaţii cu gravitatea lezională. Antigenii virali specifici pot fi identificaţi în specimenele bioptice pe baza tehnicilor imuno-histochimice.3 Examinări paraclinice Examinările complementare coroborate cu examinarea orală minuţioasă furnizează informaţii suplimentare.4 = foarte intens. . Suprafaţa leziunilor se măsoară cu o grilă transparentă.BK direct -culturile virale sunt utilizate mai frecvent. Clasa III : celule cu atipii minore. Scor zonă reticulară = suprafaţă arie reticulară (cm²) x 1. Acest test este utilizat ocazional. bilirubină.ex. mai ales în cabinetele care utilizează tehnologia digitală pentru stocarea datelor înregistrate. hemoglobina.

teste de imunofluorescenţă.biopsia excizională . .clătirea cavităţii bucale cu apă. Foloseşte o sursă de lumină puternică şi se execută într-o cameră obscură.. Coloraţia vitală intraepitelială se bazează pe proprietatea unor coloranţi de a se fixa selectiv pe anumite structuri tisulare sau celulare. Este indicată pentru precizarea diagnosticului unor formaţiuni tumorale ale părţilor moi sau ale maxilarelor.leziunile benigne se colorează în albastru palid. Transiluminarea sau diafanoscopia este folosită pentru descoperirea leziunilor dentare. Citodiagnosticul efectuat în aceste leziuni evidenţiază celule distrofice cu nucleu intens bazofil voluminos (celule Tzank) rezultate din acantoliza stratului spinos. . Permite observarea şanţurilor superficiale ale mucoasei bucale şi chiar a chorionului cu vascularizaţia sa.biopsie prin chiuretaj .teste imunohistochimice şi .leziunile maligne se colorează albastru mai închis. structură chimică. calculi. un rezultat bioptic negativ la un caz clinic considerat malign necesită repetarea biopsiei. Metoda este simplă şi rapidă. Craniometria constă în măsurarea distanţelor dintre diferite puncte antropometrice cranio-faciale. orientând prelevarea biopsiei spre aceste zone. mici tumori sau dinţi devitali. Dintre regulile generale privind biopsia subliniem necesitatea de a nu se face biopsie unei leziuni presupusă malignă. în afecţiunile virale ale mucoasei. histologic. transparenţa.biopsie prin aspiraţie (forajul bioptic) . Examenul secreţiei salivare . dacă nu dispunem de posibilitatea sau competenţa de a efectua tratamentul complet al cazului. permite delimitatea zonelor net suspecte din suprafaţa unor leziuni de mucoasă. În cazul stomatitei herpetice. examenul frotiului pune în evidenţă celule multinucleate caracteristice. Intensitatea coloraţiei este proporţională cu densitatea şi mărimea nucleilor pe unitatea de volum lezional : . iar culoarea nu dispare la ştergerea cu acid acetic 1%.ştergerea leziunii cu acid acetic 1%. . Alegerea sediului de prelevare a fragmentului biopsic se face pe baza coloraţiei vitale intraepiteliale sau a examenului clinic. etc.examen histopatologic. . Se observă pe fondul luminat. . Selectarea locului specific pentru recoltarea fragmentului bioptic şi tehnica de biopsie sunt dependente de diagnosticul prezumtiv şi localizarea leziunii: . -. evacuarea unui hematom. .este recomandată în cazul leziunilor limitate.imagistic Radiografia dentara reprezinta o parte integranta practicii stomatolgice si ii ajuta pe medici sa descopere problemele care nu sunt vizibile la o consultatie obisnuita: 42 . Examinarea mai poate fi utilă în diagnosticul dermatozelor buloase (pemfigus vulgar). fiind indicată în vederea corecţiei unor deformaţii congenitale sau dobândite. Pentru a scădea procentul de rezultate fals pozitive (posibile mai ales în cazul leziunilor inflamatorii ale mucoasei) se recomandă ca tehnica să fie precedată de înlăturarea tuturor factorilor iritativi locali şi instituirea unui tratament antiinflamator nespecific timp de 10 – 14 zile (de regulă perioadă suficientă pentru vindecarea unor leziuni inflamatorii sau traumatice benigne). ci se menţine chiar şi la 24 ore.aplicarea colorantului prin tamponarea leziunii. reprezintă cel mai sigur mijloc de diagnostic al leziunilor de mucoasă. Stomatoscopia . .prin care întreaga leziune este circumscrisă printr-o incizie în felie de portocală şi îndepărtată în limite de siguranţă oncologică . Permite examenul bacteriologic. Tehnica de lucru este simplă : . . deoarece prelevarea. acesta are proprietatea de a se fixa cu predilecţie pe ADN-ul celulelor canceroase. dificil accesibile. Valoarea sa constă în faptul că semnalează examinatorului prezenţa unor zone înalt displazice sau malignizate pe suprafaţa unor leziuni de mucoasă. vegetante sau cele profunde exteriorizate. cu aspect polimorf. . . întrucât biopsia poate accelera boala (evoluţia tumorii). În situaţiile în care coloraţia vitală este negativă.biopsie prin incizie .folosită pentru leziunile întinse şi voluminoase care pentru rezolvare necesită o intervenţie mai laborioasă. examenul clinic stabileşte zona cea mai reprezentativă pentru efectuarea biopsiei.teste enzimologice.examinare nu înlocuieşte biopsia ci doar o poate preceda în anumite situaţii. În medicina dentară pentru această tehnică se utilizează albastru de toluidină. ale sinusului maxilar sau ale obrazului. prelucrarea fragmentului şi examenul histopatologic presupun personal calificat şi o strânsă colaborare cu ale specialităţi medicale. astfel încât să cuprindă atât o zonă de ulceraţie cât şi ţesut indemn din vecinătate. Examenul histopatologic este obligatoriu în aceste situaţii. poate surprinde precoce modificări suspecte de malignitate. se recomandă în cazul leziunilor extise. În leziunile ulcerative extinse se recomandă prelevarea fragmentului de la marginea ulceraţiei. Puncţia exploratoare se face cu ace groase sau trocare adaptate la o seringă. În general se recomandă ca prelevarea de fragmente biopsice să fie efectuată în cadrul serviciilor specializate (secţii de chirurgie buco-maxilo-facială).folosită pentru leziunile ulcerate. Premedicaţia antibiotică este esenţială în cazul pacienţilor cu risc pentru endocardită infecţioasă precum şi la cei cu înlocuire protetică articulară. Fragmentul de mucoasă trebuie să fie suficient de mare pentru a obţine nişte secţiuni histologice complete care să cuprindă atât epiteliul cât şi corionul.Saliva parotidiană sau submandibulară se recoltează prin cateterism prin tuburi de polietilen şi se analizează cantitativ şi calitativ (pH.se practică pentru leziuni profunde. ale masivului osos cranio-maxilar Ex.clătirea cavităţii bucale cu apă. citologia exfoliativă în coroborare cu aspectul clinic al leziunilor. al produsului recoltat. De asemenea. care măreşte imaginea de 10-20 ori. Examenul bioptic va fi urmat de prepararea de secţiuni colorate specific pentru: .citirea rezultatului. poate orienta semnificativ diagnosticul. investigaţie a mucoasei bucale executată cu un aparat optic. în colecţii purulente. Biopsia este în unele cazuri singura metodă care poate preciza diagnosticul. în care se pune problema diagnosticului diferenţial cu un carcinom. citologie). Biopsia ţesuturilor moi ale cavităţii orale este unul din cele mai frecvent utilizate teste. opacifierile produse de un sinus bolnav. iar culoarea dispare după ştergerea cu acid acetic 1%.

in timp ce pacientul este complet nemiscat. chistice sau solide). rezultate pozitive în diagnosticul tumorilor glandelor. modificari in densitatea osului. boala Sjogren. este indicată pentru explorarea morfologică a parenchimului salivar.fisuri sau alte anomalii in obturatii .litiazei și adenopatiilor. fracturi de maxilar. Medicul poate observa din acest tip de imagine cele mai intalnite probleme stomatologice: caria. Este utilizata in special de catre medicii ortodonti. • Salivografie sau Sialografie .Radiografiile dentare intraorale sunt cele mai utilizate in stomatologie. deoarece ofera o imagine detaliata a dintelui si permit medicului sa observe carii.maxilara si mandibulara . Radiografia ajuta medicul sa identifice unele dintre cele mai comune probleme: caria.carii interdentare sau situate sub obturatii . permite diferenţierea ţesutului tumoral de modificările inflamatorii secundare acestuia. fie de degetul pacientului. . stabilirea relaţiei tumorii cu structurile neurale (învelişurile durale. Radiografiile dentare extraorale sunt efectuate cu filmul in afara cavitatii bucale si au dimensiuni mult mai mari. radiografiile dentare sunt utile pentru a observa daca spatiul cavitatii bucale este suficient pentru intreaga dentitie. cum ar fi maselele de minte sau articulatiile temporo-mandibulare. Salivografia permite diagnosticarea unor afectiuni specifice glandelor salivare .). • Radiografie cu film muscat sau Bitewing . cei care consuma frecvent bauturi indulcite. .In privinta copiilor. Radiografiile extraorale contin mai putine detalii si sunt utile pentru a monitoriza dezvoltarea si relatia dintilor cu maxilarul si oasele fetei. Acestea sunt concentrate pe maxilar si craniu. Filmul este amplasat in interiorul gurii. chisturi. persoanele care sufera de xerostomie si fumatorii.radiografiile evidentiaza alte anomalii. 43 . fie cea inferioara. Acest tip de radiografie evidentiaza intregul craniu si este folosita pentru a examina dintii in legatura cu maxilarul si profilul pacientului. radacina. O radiografie ocluzala cuprinde intreaga arcada. In timpul procedurii. sinusuri cavernoase. starea lucrarilor de restaurare. 2. Acest tip de radiografie capteaza imaginea unor locuri mai greu accesibile. abcese si obiecte straine. fiind tinut fie de un dispozitiv special. etc. • Proiectii cefalometrice sau Teleradiografii de fata si profil .scaderi in masa osoasa asociate cu bolile parodontale . dinti impactanti sau fisuri. .Scintigrafia salivară realizată cu Th 99. pentru a observa evolutia dintilor si eventualii dinti impactanti. Aceasta ofera o imagine a intregului dinte. etc . aparatelor ortodontice si protezelor. osul si stadiul de dezvoltare a dintelui. Radiografia panoramica ofera imaginea intregii danturi si a maxilarului pe un singur film. precizând sediul topografic al unei leziuni.pregatirea si fixarea implanturilor. de la coroana pana la radacina si osul in care aceasta este ancorata. mecanismul se roteste in jurul capului.probleme in camera pulpara sau canalul radicular . cum ar fi chisturi. • Radiografie panoramica sau Ortopantomografie . pierderi in densitatea osoasa si boli gingivale. cu ajutorul substantelor de contrast. Este utilizata pentru a vedea dintii care inca nu au erupt. aratand in acelasi timp dintele de sus si cel corespunzator de jos.. pacientii cu boli parodontale. • Radiografie retroalveolara periapicala . RMN oferă o imagine multiplanară fiind o metodă non-iradiantă şi neinvazivă. Acest tip de radiografie este mai mare decat primele doua si evidentiaza localizarea si dezvoltarea dintilor. imaginea panoramica nu este eficienta evaluarea densitatii osoase si a cariilor. Filmul in radiografiile intraorale se afla in interiorul gurii. prezenta tartrului. De asemenea. oferind o imagine de ansamblu a danturii. dar şi aprecierea invaziei măduvei osoase. . tartrul.sunt un mijloc eficient de monitorizare a starii de sanatate a cavitatii bucale pentru adultii ce prezinta un risc deosebit.cum sunt persoanele cu lucrari protetice extinse (inclusiv obturatii). Reprezinta evidentierea glandelor salivare intr-o radiografie. boli gingivale. Tipuri de radiografii dentare 1.Ecografia sau ultrasonodiagnosticul completează radiologia furnizând date pentru diferenţierea tumorilor solide de cele lichidiene. Radiografia evidentiaza coroanele dintilor. cancer sau alte schimbari asociate cu bolile metabolice si sistemice . fie cea superioara. nervi cranieni. Pentru efectuarea acestui tip de radiografie se introduce filmul in gura pacientului si acesta trebuie sa efectueze o muscatura cat mai naturala. Rezonanţa magnetică nucleară (RMN ) – obiectivul principal al examinării este evaluarea tumorii primare Metoda are cea mai mare acurateţe în evaluarea extinderii şi structurii (permite diferenţierea ariilor de necroză. abcesul dentar.blocaje. • Radiografie ocluzala . Desi pune foarte bine in evidenta fracturile mandibulare si alte afectiuni in aceasta zona.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->