Sunteți pe pagina 1din 7

ROLURILE SI COMPETENTELE PROFESORULUI 1 Aptitudinea pedagogica 2 Cunoasterea aprofundata a continutului 3 Cunoasterea caracteristicilor elevului 4 Managementul clasei 4.

1 Managementul continuturilor 4.2 Managementul problemelor disciplinare 4.3 Managementul relatiilor interpersonale 1 Aptitudinea pedagogica Inteleasa ca un complex de insusiri psihopedagogice ce asigura educatorului inalta eficienta in procesul de formare a personalitatii elevului aptitudinea pedagogica se formeaza si se dezvolta in contextul invatarii si exersarii profesiunii de cadru didactic. Nivelul inalt de cunostinte, deprinderi, abilitati si devotament, al profesorului poate fi ilustrat prin cinci afirmatii fundamentale: Cadrele didactice se dedica elevilor si activitatii didactice; Cadrele didactice cunosc continutul predat si au cunostintele pedagogice necesare;

Cadrele didactice sunt responsabile pentru controlul si monitorizarea activitatii de invatare a elevilor; Cadrele didactice reflecteaza sistematic asupra activitatii lor si invata din experienta; Cadrele didactice sunt membre ale comunitatilor educationale;

Cerinte de ordin psihologic necesare exercitarii prefesiunii de cadru didactic (N.Mitrofan)

1.

Calitati senzoriale

a) b) 2. 3. 4. -

vaz: - acuitate vizuala (2); tulburari usoare de vedere (4); deficiente grave de vedere (3); auz: - sensibilitate absoluta si diferentiala fina (2); deficiente grave de auz surdomutitatea (3); Calitati ale aparatului locomotor si ale fizionomiei de ansamblu: infatisare agreabila (2); posibilitatea de deplasare (2); posibilitatea utilizarii normale a bratelor (2); deficiente usoare ale aparatului locomotor (4); deficiente grave ale aparatului locomotor (3); anumite ticuri (3); Calitati ale limbajului: comunicare verbala normala (voce cu volum, timbrata, capabila de intonatie) (2); voci defectuoase (nazale, guturale, efeminate, sacadate, peltice) (4); tulburari grave de vorbire (3); exprimare expresiva (2); exprimare clara (2); exprimare inteligibila (2); Atentie: concentrata (2); distributiva (2); mobilitate (2);

5. e) f) g) 6. a) -

tulburari usoare ale atentiei (4); spirit de observatie dezvoltat (2); Calitati intelectuale: reprezentarile dezvoltate (2); memoria: vizuala, auditiva, motorie (2); de imagini si verbala (2); memorie imediata (2); memorie de durata (2); promptitudine in recunoastere si reactualizare (2); tulburari de memorie (hipomenzia, amnezia) (3); gandirea: flexibilitate mentala (2); rationament abstract (2); capacitate de analiza si sinteza (2); priceperi de organizare (2); gandire creativa (2); capacitate de ordonare si sistematizare (2); tulburari ale gandirii (3); Aptitudini generale si speciale inteligenta: dezvoltata (2); medie (4); sub medie (3);

b) (1); c) 7. 8. -

capacitati psihopedagogice: capacitatea de a determina gradul de dificultate al materialului de invatare pentru elevi capacitatea de a face materialul de invatare accesibil (1); capacitatea de a intelege elevul, de a patrunde in lumea lui interna (1); creativitate in munca psihopedagogica (1); capacitati psihosociale (sau factori psihosociali): capacitatea de a adopta un rol diferit (1); capacitatea de a stabili usor si adecvat relatii cu elevii (1); capacitatea de a influenta usor si adecvat elevii, precum si indivizii izolati (1); capacitatea de a comunica usor si eficient cu grupul sau cu indivizii separat (1); capacitatea de a utiliza in mod adecvat autoritatea (1); capacitatea de a adopta usor diferite stiluri de conducere (1); Procese afective si de vointa: rezistenta la situatii stressante (2); echilibru emotional (2); emotivitate (2); rezistenta crescuta la oboseala (4); promptitudine si persistenta in atingerea scopurilor propuse (2); tulburari grave afective si de vointa (3); blandete, voiosie (2); Calitati ale personalitatii: interes profesional crescut (2); sociabilitate (2); prudenta si moderare in reactii (2);

constiinciozitate, seriozitate, simtul datoriei (2); independenta in rezolvarea problemelor )2); caracter afirmat, autoritate (2); perspicacitate, luciditate (2); calm, linistit (2); increzator in sine (2);

tulburari grave de comportament (alcoolism, imoralitate, impulsivitate excesiva, sadism) (3); 2 Cunoasterea aprofundata a continutului pentru a putea transmite cunostinte in conformitate cu standardele actuale, profesorii trebuie sa cunoasca materia in profunzime si sa manifeste mobilitate intelectuala pentru a-i putea ajuta pe elevi sa creeze harti cognitive, sa opereze conexiuni intre diverse idei si sa abordeze prejudecatile; cunoasterea continuturilor cuprinde ceea ce Brunner (1992), numea structura cunostintelor ansamblul de teorii, principii, concepte care constituie o anumita disciplina. Cunoasterea continutului se refera la procesul de predare, incluzand cele mai utile modalitati de reprezentare si transmitere a continuturilor, precum si modalitatile de a transmite cu maxima eficienta conceptele specifice unei lectii sau a unui subiect; Shulman a creat un model al gandirii pedagogice care include un ciclu de cateva activitati pe care profesorul trebuie sa le indeplineasca in vederea unei predari eficiente: comprehensiunea, transformarea, instruirea, evaluarea, reflectia si noul tip de comprehensiune. a) comprehensiunea: A invata pe altii inseamna in primul rand a intelege scopurile, structurile profunde ale materiei predate si ideile fundamentale pe care le promoveaza disciplina predata, precum si pe acelea cu efect in afara cadrului strict al disciplinei predate. Ne angajam in procesul pedagogic (de predare) pentru a indeplini urmatoarele scopuri educative: sa le transmitem un set de cunostinte minimale ale materiei respective (in cazul altor categorii de varsta); sa-i ajutam sa utilizeze si sa savureze experienta invatarii;

sa inlesnim dezvoltarea responsabilitatii individuale care le va permite sa manifeste grija fata de membrii comunitatii in care sunt integrati;

sa-i invatam sa aiba incredere in ceilalti si sa manifeste respect fata de ei, sa contribuie la bunul mers al comunitatii din care fac parte; sa le insuflam curiozitate intelectuala si dorinta de a afla noi informatii; sa-i ajutam sa aiba o intelegere cat mai larga a informatiei acumulate;

sa-i ajutam sa-si dezvolte un numar de deprinderi si un sistem de valori necesare pentru integrarea intr-o societate a libertatii si dreptatii. b) transformarea: capacitatea profesorului de a transforma cunoasterea continutului in forme care sunt influente din punct de vedere pedagogic, insa adaptabile la varietatea de abilitati si de educatia prealabila a elevilor. Glatthorn descria acest proces drept o adaptare a materialului reprezentat la trasaturile individuale ale elevilor. Profesorul trebuie sa ia in considerare aspecte relevante ale abilitatilor elevilor, ale sexului acestora, ale limbii materne, ale culturii generale, ale motivatiilor sau cunostintelor anterioare sau ale deprinderilor dobandite anterior care ar putea afecta in vreun fel reactiile acestora la diverse forme de prezentare si de reprezentare a cunostintelor. c) instructia: include toata varietatea de tipuri de predare. Include, de asemenea, multe dintre elementele esentiale ale actului pedagogic: managementul clasei/grupului, tipurile de prezentare, interactiunile, activitatile in grup, pastrarea disciplinei, umorul, dozarea intrebarilor, invatarea prin descoperire si prin suscitarea curiozitatii subiectilor; d) evaluarea: Profesorii trebuie sa conceapa testarea si evaluarea ca o extensie a instruirii, nu separat de procesul didactic. Procesul de evaluare include verificarea intelegerii, a eventualelor erori de intelegere a materiei fie printr-un proces de predare interactiv, fie prin testare la sfarsitul unui capitol sau al lectiei. Include, de asemenea, autoevaluarea performantelor individuale si adaptarea la diverse situatii concrete;

e) reflectia: revizuirea, reconstruirea, refacerea si analiza critica a abilitatilor didactice personale, urmate de sintetizarea acestor observatii in vederea instituirii unor schimbari care pot imbunatati prestatia profesorului respectiv. f) noua comprehesiune: Prin intermediul actelor didactice care sunt gandite si rezonabile, profesorul dobandeste un nou tip de comprehensiune a scopurilor procesului educational, a materiei predate, a elevilor si a mecanismelor pedagogice in general. 3 Cunoasterea caracteristicilor elevului cunoasterea personalitatii elevului consta in culegerea datelor despre elev din diverse medii, observarea si examinarea evolutiei aptitudinilor, capacitatilor si performantelor acestuia pe parcursul scolaritatii;

concluziile investigatiilor efectuate asupra unui elev in scopul determinarii caracteristicilor personalitatii elevului (sub aspect psihic, pedagogic, social, fizic, etc.) se concentreaza in diagnosticul psihopedagogic. Avand in vedere evolutia in timp a elevilor, acesta nu este definitiv, ci se impleteste cu prognosticul dezvoltarii ulterioare a elevilor. caracterizarea psihopedagogica a elevilor se bazeaza pe utilizarea de catre profesori a unor tehnici si metode de cunoastere a elevilor, ca: observatia, chestionarul, autocaracterizarea, studiul de caz, experimentul, analiza produselor activitatii elevilor, etc. pentru a fi eficienta si valida, cunoasterea psihopedagogica trebuie sa indeplineasca mai multe conditii: sa fie sistematica si permanenta; sa se utilizeze metode si tehnici variate de cunoastere a personalitatii elevului; sa se utilizeze cat mai multe surse de informare; imprejurarile in care se studiaza elevul sa fie cat mai variate; elevul sa nu stie ca este studiat.