Abordarea pluridisciplinara si interdisciplinara a administratiei publice Administratia publica a facut obiectul de studiu al mai multor discipline cum ar fi:

dreptul, stiintele economice, sociologia etc. Problema raporturilor dintre diferitele stiinte administrative se pune: - pe de o parte intre cei care cred in existenta unui mijloc de coordonare orizontala intre diferitele stiinte, prin aceasta, stiinta administrativa nefiind decat o disciplina de intersectie; -pe de alta parte cei care adopta ideea de coordonare verticala, potrivit careia stiinta administrativa este o disciplina de suprapunere. Nu este vorba decat de o juxtapunere a stiintelor administrative, adica o pluridisciplinaritate si nu de o integrare, adica de interdisciplinaritate. In momentul aparitiei Tratatului in 1966, stiinta administrativa era in primul stadiu de dezvoltare, fiind in situatia de "coexistenta egalitara" (Bastide) cu celelalte studii. Al doilea stadiu de dezvoltare il constituie "coexistenta stratificata" a disciplinelor, adica disciplinele se subordoneaza unei discipline considerata fundamentala.

ADMINISTRATIA IN REGIMUL TOTALITAR SI AUTORITAR In cadru regimului totalitar, apar urmatoarele caract. Princ.: administratia este complet independenta de Executiv. Ea ramane subordonata legii, insa legea rezulta din vointa unui colegiu guvernamental sau al unui dictator, nu din aceea a reprezentantilor alesi ai natiunii; - administratia isi pierde caracterul de impartialitate,ea trebuind sa serveasca interesele guvernului, ale dictatorului sau ale partidului care-l sustine; - formalitatile de procedura sunt simplificate sau neglijate,dreptul la greva este suspendat, au loc epurari pe criterii politice; - totalitarismul antreneaza in mod automat centralizarea, colectivitatile fiind administrate de catre agenti numiti sau desemnati prin alte procedee decat sufragiu universal direct. - Controlul exterior este minor. Slabeste controlul presei si al opiniei publice, in timp ce controlul intern se intensifica, administratia fiind supusa unei puteri ierarhice si discretionare foarte puternice. Partidul care-l sustin pe dictato, sau guvernul se amesteca in viata administrativa,existand uneori confuzia intre functiile pe care le au persoanele in partid si cele din administratie. -

ADMINISTRATIA IN CAZUL PARTIDULUI UNIC Existenta unui partid unic are drept consecinta faptul ca programul acestui partid sau obiectivele urmarite de catre grupul care il conduce sunt aceleasi cu cele ale statului. Ca urmare, administratia trebuie sa aplica linia politica urmata de guvern,deci de partidul unic respectiv. Influenta politicului, in acest caz, asupra administratiei se poate face in doua moduri: din interior- pentru a intra in administratie sau pentru a ocupa posturi de raspundere nu este suficient sa ai cunostinte dau aptitudini practice certe, ci trebuie sa dovedesti apartenenta la partidul unic. - din exterior se exercita prin dreptul de supraveghere care apartine unei instante nationale, regionale si locale ale partidului si care se manifesta asupra serviciilor administrative situate la nivelurile respective. Partidul unic are un cuvant de spus in ce priveste avansarea,mutarea, inlocuirea sau sanctionarea disciplinara. Politizarea interna si externa trebuie sa asigure subordonarea totala a administratiei fata de partid si schimbul permanent de idei si oameni in ambele sensuri. ADMINSTRATIA IN REGIMUL DEMOCRATIC In regimul democratic apar urmatoarele caracteristici specifice: administratia se afla sub autoritatea directa a guvernului dar se organizeaz asi functioneaza conform liniilor generale impuse de alesii poporului. - Exista o concordanta intre vointa majoritatii electorilor si conduita administratiei ce se poate asigura prin: o modelul de desemnare a sefului statului in regimul prezidential, o desemnarea si responsabilitatea ministrilor in regimul parlamentar o autoritatea legilor care sunt emanatia parlamentului si existenta creditelor inscrise in bugetul votat de parlament. - democratia antreneaza in mod necesar descentralizarea care tinde sa incredinteze gestiunea colectivitatilor locale unor organe alese pe plan local - parlamentul independent de actiunea pe care o exercita in domeniile legislativ si bugetar exercita anumite influente asupra administratiei: o in regimul parlamentar, parlamentul formuleaza critici la adresa administratiei, instituie anchete, adreseaza interpelari minstrilor. Uneori de la tribuna parlamentului se pot denunta abuzuri si se pot initia propuneri. o In regimul prezidential controlul parlamentului este mai putin energetic decat in regimul parlamentar propriu-zis, dat fiind faptul ca ministri nu sunt responsabili decat in fata presedintelui sau a regelui.Totusi si in aceste cazuri,parlamentul isi mentine suprematia, prin faptul ca voteaza legile si bugetul de care administratia este dependenta. -in regimuldemocratic, administratia este supusa nu numai controlului parlamentului, ci si supravegherii presei care este libera sa critice minstri si functionarii. - ansamblul libertatilor publice permite cetatenilor sa-si expuna doleantele si sa fie protejati contra abuzurilor. - administratia este supusa si unor controale interne care decurg din ierarhie si tutela.

Aparitia si transformarea administratiei publice Organizarea administratei publice ca fenomen social a aparut o data cu statul. Administratia, ca si statul este un produs istoric, deci aceasta tema trebuie sa fie studiata referindu-ne la epoca moderna. Organizatiile sin diversele epoci istorice nu erau administratii publice, pentru ca administraria, asa cum o intelegem astazi, actioneaza ca un element al statului care nu se poate identifica cu orice fel de organizatie publica. Fiecarui tip de stat ii este proprie o anumita structura administrativa, care a fost influentata de aspectele de natura militara, gegrafica si politica. Statul a aparut in perioada Renasterii, in epoca moderna, cand a disparut feudalismul politic si a inceput o noua dezvoltare a burgheziei. Dupa Renastere a existat o administratie care sa se bazeze pe ierarhie, fiind subordonata principatelor medievale, Se ajunge intr-un teren stabil o data cu aparitia statului constitutional. Administratia devine o entitate proprie, nu mai este o prelungire a bratului regelui si a agentilor sai, devine o structura impersonala, ca si statul. Ea va fi supusa unor norme juridice elaborate de catre Parlament si nu se mai supune unei singure persoane careia ii raporteaza activitatea sa, ci statului. Administratia publica a suferit cele mai profunde transformari care sunt legate de probleme strict politice, cum ar fi extinderea votului universal si aparitia partidelor politice. In final in administratia publica au inceput sa aiba acces persoane care provin din clase sociale diferite.

Aparitia stiintei administrative reactia la studiile nord-americane Stiinta administrativa a aparut in Europa ca o reactie la studiile nord-americane care erau bazate pe eficienta. Cercetatorii europeni erau preocupati de importanta dreptului administrativ si de valoarea perspectivei politice, pe cand cercetatorii americani aveau in vedere micile detalii de rutina. Situatia se schimba datorita accesului mai larg la gandirea generala, care a pornit de la primele traduceri ale operei lui Waldo, si a curentului studiului privind comportamentul care a ajuns la psihologia sociala. Aceste doua aspecte au fost drept stimulent pentru cercetarile sociologice conduse de Max Weber. Un impact deosebit l-au avut si studiile economice si sociale aplicate in administratia americana, insa pe langa acestea, situatia a fost influentata de apelul care s-a facut la traditia studiilor acestor teme de catre stiinta politica in sec XIX, in special studiile privind birocratia.

Autonomia financiara Autonomia financiara a colectivitatilor locale are o dubla dimensiune: Dimensiune juridica consta in recunoasterea unei libere puteri de decizie a autoritatilor locale, putere care nu trebuie sa fie impiedicata de un control foarte strict din partea statului. Dimensiune materiala consta oin posibilitatea colectivitatilor locale de a-si asigura acoperirea cheltuielilor prin resurse proprii, fara sa fie obligate sa apeleze la transferuri din partea statului, pentru a-si echilibra bugetele.

O serie intreaga de alte conditii de natura diversa conditioneaza situatia independentei materiale a unei colectivitati locale. Gradul de autonomie financiara a unei colectivitati locale este in stransa legatura cu ponderea veniturilor proprii in totalul veniturilor bugetelor locale. Autonomia financiara a colectivitatilor locale implica crearea unor sisteme ale finantelor publice locale eficace, echitabile si corelate cu necesitatile si politicile statelor nationale. Consiliul Europei se confrunta cu 2 mari probleme: -controlul si reducerea cheltuielilor publice -acordarea unei cat mai mari autonomii financiare colectivitatilor locale.

AUTONOMIA LOCALA: Intr-o viziune simplista , autonomia locala reprezinta un regim adm ; ea nu cuprinde numai ideea unei auto-adm , ca in regimul de descentralizare adm , ci si ideea de auto-guvernare , cu atributii de legiferare. In literatura americana de specialitate , aest regim poarta numele de descentralizare poitica si se intalneste in statele federale. -guvernarea : consta in a fixa marile directii pe care le va urma o tara in politica economica , culturala , sociala .Guvernarea nu cuprinde insa numai categoria de atributii executive , ci si posibilitatea , dreptul de putere publica , de a edicta normele generale , marile directii ale vietii si activitatii statului . - administrarea:consta in dreptul de a decide mijloacele prin care se pot realiza scopurile generale urmarite de guvern si de a pune in practica aceste mijloace pana la obtinerea rezultatului. Asadar autoguvernarea locala sau descentralizarea politica , reprezinta dreptul diviziunilor teritoriale ale statului de a-si edicta normele generale si obiectivele de conducere , statutele autonome care sa indice felul in care se va desfasura activitatea proprie a localitatilor. Autonomia locala reprezinta nu numai un sistem de org adm ci si politica.Aprofundand aceasta chestiune se poate face o distinctie intre doua forme de autonomie , in functie de sursa drepturilor de putere publica: Astfel putem distinge : - autonomia imperfecta sau relativa care se manifesta atunci cand dreptul de decizie al autoritatilor locale emana printr-o concesiune din partea statului , in favoarea colectivitatilor locale , ceea ce echivaleaza cu descentralizarea adm.Autonomia perfecta apare atunci cand dreptul de a edicta norme generale de catre autoritatea locala emana de la insasi colectivitatea locala.Ea este sinonima cu guvernarea directa.

AVANTAJE SI LIMITE ALE DESCENTRALIZARII : Principalul avantaj este acela ca descentralizarea constituie un mod de fragmentare si dispersare a puterii politice.Descentralizarea reprezinta cel mai bun mijloc , daca nu unicul , pentru a realiza un asemenea echilibru. Un al doilea avantaj al descentralizarii este acela ca ea serveste crearii unui spatiu civic suplimentar.Generand mai multe centre de putere , in mod inevitabil se creeaza mai mult spatiu in care organizatiile societatii civile pot sa dezvolte si sa gaseasca mijloace de subzidenta.Asemenea centre ale puterii , in special atunci cand beneficiaza de o anumita autonomie , pot contribuii la consolidarea resp guvernului fata de societate Al treilea avantaj al guvernarii descentralizate este faptul ca ea creeaza oportunitati pentru aparitia gruparilor politice de opozitie si mai ales , resurse pentru partidele politice de opozitie.Descentralizarea asigura partidelo politice de opozitie ocazia de a se mobiliza , de a-si concentra eforturile si de a-si castiga puteri care decurg din exercitiul responsabilitatilor locale . Al patrulea avantaj al desc. Este acela ca ea creeaza numeroase oportunitati de dezvoltare a competentelor si practicilor democratice. Al 5 lea avantaj al desc este ca ofera mai multe oportunitati cetatenilor in cautarea unui anumit serviciu Al 6 lea avantaj al descentralizarii este adaptarea sa la diversitatea asteptarilor populare.Descentralizarea permite combaterea unei anumite uniformitati cu posibilitatea de a face adaptafri la nivel local si de a fi intr-o masura mai mare in raport cu nevoile si interesele populatiei. Al 7 lea avantaj al descentralizarii este ca ea creeaza un sentiment mai puernic de eficacitate politica in randul cetatenilor .Descentralizarea ofera mai multe posibilitati initiativei economice locale.Un grad ridicat de autonomie locala , competenta extinsa , inclusiv in domeniul fiscal si legislativ,sunt conditiile reusitei dezvoltarii economice locale. LIMITELE descentralizarii au in vedere : 1. un domeniu vizat este acela al fiscalitatii.Pericolele sunt mari atunci cand actorii locali nu au responsabilitatea de a corecta propriile venituri,ci depind de veniturile ce lesunt cedate de un nivel superior .Acest tip de situatie contribuie la iresponsabilitatea fiscala. 2. un alt pericol potential al descentralizarii este acela ca instantele locale pot fi acaparate de elitele locale foarte bine plasate si organizate. 3. o alta problema este aceea ca instantele locale ,chiar cand sunt conduse de indivizi bine intentionati si care iau pozitie , risca sa aiba o perspectiva ingusta in comparatie cu cea a guvernului in ceea ce priveste politicile publice 4. o alta dificultate reala , care devine din ce in ce mai evidenta in multe tari , pe masura ce acestea isi ajusteaza politicile de descentralizare , este aceea ca o asemenea strategie poate servi , ca fatada , pentru a permite guvernului central sa evite responsabilitatea in ceea ce priveste serviciile esentiale.

Caracteristicile administratiei publice actuale In fiecare etapa a dezvoltarii, administratiei i-au fost proprii anumite trasaturi: 1. Administratia este subordonata dreptului, legii care ii stabileste obiectivele, Guvernului care-i stabileste factorii superiori de conducere si ii furnizeaza mijloacele necesare. 2. Administratia este ierarhizata si ordonata. Inspirata din ierarhia militara, ierarhizarea administrativa este necesara pentru a asigura coeziunea si disciplina administratiei. Controlul in administratie poate fi: administrativ, efectuat fie din interiorul administratiei, fie din exteriorul acesteia, jurisdictional, caz in care este asociat ideii puterii suverane de control. 3. Administratia este civila, laica si egalitara 4. Administratia este formalizata(actioneaza conform unor proceduri dinainte stabilite), scrisa(arela baza documente, fapte decizii consemnate in scris), birocratica. 5. Administratia are un caracter continuu si necesita din ce in ce mai multe cunostinte specifice 6. Administratia este structurata vertical (este divizata in servicii si grupe de servicii) si orizontal (regasim administratia centrala, judeteana si locala intre ele neexistand relatii de subordonare). 7. Administratia publica este in continua expansiune CARACTERISTICILE REGIMULUI PARLAMENTAR in regimurile parlamentare guvernul isi castiga pozitia prin membrii partidelor lor aflati in parlament si ca urmare trebuie sa actioneze impreuna cu acestia ca o echipa. In cadrul sistemelor parlamentare,recrutarea se face in general,din randul membrilor partidului. In ceea ce priveste ajustarea si controlul Executivului,in sistemele parlamentare,membrii executivului trebuie sa dea socoteala in fata parlamentului cu privire la politica adusa de guvern. Aspectele simbolice si politice ale Executivului sunt divizate intre primul ministru si guvern, pe de o parte care sunt responsabili pentru leadership-ul politic si administrativ si cateva alte birouri care sunt responsabile pentru leadership-ul simbolic al statului.

CARACTERISTICILE REGIMULUI PREZIDENTIAL In sistemele prezidentiale,presedintele isi poate asuma in mod mai clar,rolul de a initia politici publice, intrucat are mandat din partea alegatorilor. Cabinetul prezidential nu este alcatuit din persoane cu o figura politica proeminenta, ci mai curand persoane nepolitice,de incredere ale presedintelui ca urmare, atentia este concentrata mai mult asupra acestuia din urma. Cu toate acestea responsabilitatea pentru succesul unei politici publice este mult mai dificil sa fie atribuita cuiva in cadrul sistemelor prezidentiale, intrucat in SUA presedintele este cel care initiaza politicile,dar Congresul este cel care le aproba. In sistemele prezidentiale, politicile comprehensive ce prevad schimbari radicale sunt mai dificil de realizat datorita fragmentarii puterii. In regimul prezidential recrutarea se face in general in randul executivului din afar lumii publice, in general in randul profesionistilor. In sistemul prezidential exista probleme speciale in ceea ce priveste ajustarea si controlul Executivului, in sensul ca daca in sistemele parlamentare,membrii Executivului opereaza intr-o relativa izolare, neexistand un forum in fata caruia acestia sa raporteze in mod regulat.

CARACTERISTICILE REGIMULUI SEMIPREZIDENTIAL Regimul semi-prezidential incearca sa elimine dezavantajele regimului prezidential dar si parlamentar,imaginand o cale de mijloc, in care presedintele ales de catre intregul popor, devine arbitru intre puterile statului, iar puterea executiva partine defapt guvernului in fruntea caruia se afla primul ministru, acesta fiind responsabil in fata parlamentului.

CATEGORII DE GRUPURI DE INTERESE SI TACTICI LA CARE ACESTEA APELEAZA PENTRU A-SI APARA INTERESELE: Grupurile de interese pot fi de mai multe categorii : grupurile anomice sunt acele grupuri care nu au o structura organizationala formala si evident , liderii lor se intalnesc doar temporar sa-si coordoneze eforturile. - Grupuri nonasociative acest tip contrazice chiar definitia grupurilor de interese , ca si grup organizat de cetateni , in sensul ca ele nu sunt organizate de o maniera formala. - Grupuri institutionale sunt acele grupuri care se constituie pentru alte scopuri decat activitatea politica si ar exista chiar daca nu au de a face cu politica de loc.Ele devin active politic doar cu scopul de a-si apara propriile interese in cadrul deciziilor de politica ale statului. - Grupuri asociationale sunt grupuri care privesc activitatea politica ca pe principalul lor scop , dar care pot avea la fel de bine si alte scopuri Aceasta este categoria tipica de grup de interes.O distinctie majora in cadrul acestei categorii este cea dintre grupurile de interes economic si grupurile de interes noneconomic.Grupurile economice se formeaza in jurul unui interes economic impartasit , in timp ce cele noneconomice in jurul unei idei. Grupurile de interese apeleaza la diverse tactici pentru a-si apara interesele lor: controlul informatiei si al expertizei: uneori , membrii unui grup de interese controleaza informatia specializata care este importanta pentru guvern , informatie care-i poate fi ceruta daca grupul insusi este controlat de catre guvern.Aceasta ii confera grupului o mare putere,putere care poate fi dominanta in cazul in care informatia furnizata de catre grup este singura la dispozitia guvernului. Activitatea electorala : aceasta tactica este de dorit pentru grupurile cu un numar mare de membrii , care sunt implicati in mod moderat.Asemenea grupuri pot strange bani printre membrii lor pentru anumiti candidati , pot furniza personal in campaniile electorale si voturile propriilor membrii Utilizarea puterii economice :un grup de interes economic important poate influenta guvernul amenintandu-l cu intreruperea contributiei sale economice. Campanii de informare publica: un grup nu foarte mare , care care au un acces la media ,poate schimba o politica dar in mod indirect . Violenta si distrugerea : un grup de interes poate de asemenea dramatiza cazul sau printr-o activitate violenta si distructiva .

Centralizarea Centralizarea administrativa reprezinta acel regim administrativ al unui stat in care autoritatile administratiei locale si cele ale administratiei specializate sunt numite de administratia centrala si sunt dependente direct de acestea. Caracteristici: 1. Interesele si nevoile cetatenilor, pana in cele mai mici amanunte, sunt considerate de catre puterea centrala ca fiind identice, in acelasi timp si in orice punct al teritoriului statului. 2. Nu tine cont de preferintele diferite ale colectivitatilor locale. 3. Administratiile centralizate au pretentia ca satisfac toate interesele si nevoile prin dispozitii legale si regulamente uniforme pe intreg teritoriul. 4. Organele administrative locale sunt numite de puterea centrala. 5. Puterea de decizie apartine puterii centrale. 6. Resursele necesare pentru aplicarea deciziilor cad in sarcina puterii centrale.

Conceptii privind metoda stiintei administrative Pentru a demonstra ca stiinta administrativa este o stiinta independenta s-a apelat la corespondenta dintre obiectul si metoda sa. Problemele de metoda pe care le pune stiinta administrativa nu au retinut in mod deosebit atentia specialistilor europeni, acestia aducand cu ei propriile metode de studiere a administratiei. In ceea ce priveste metodele utilizate se pot lua in considerare 2 conceptii: -stiinta administrativa ca fiind o ramura a stiintei umaniste nu poate avea metode specifice, astfel rezulta ca cel care intreprinde studiul stiintei administrative trebuie sa foloseasca metodele de cercetare ale altor stiinte sociale. -stiinta administrativa trebuie sa aiba metodologia sa proprie de cercetare si sa foloseasca tehnici originale de investigatie.

CLASIFICAREA SERVICIILOR PUBLICE : Serviciile publice pot fi clasificate astfel: *aria de manifestare a onteresului ce urmeaza a fi satisfacut : - Servicii publice de interes national - Servicii publice de interes teritorial/judetean - Servicii publice de interes local * obiectul serviciilor publice organizate ,acestea desemnand sfera de activitate iin care se manifesta serviciul public , in functie de natura prestatiei: - servicii pb adm -servicii publice industrial- comerciale * regulile juridice aplicabile - servicii publice care functioneaza in regim adm -servicii publice care frunctioneaza in regim mixt , de dreot privat si drept administrativ *agetii prestatori: -organe sau autoritati ale adm pb -institutii publice -regii autonome -companii nationale -servicii publice concesionate initiativei particulare. Literatura de specialitate di tara noastra dostinge urmatoarele categorii de servicii publice : -serviciul de legiferare -serviciul public judiciar Serviciile publice realizate de catre administratie. Din punct de vedere al doctrinei juridice franceze cea mai importanta deosebire este cea dintre:serviciile publice administrative care sunt supuse regurilor de drept public ,atat in ceea ce priveste organizarea lor cat si rereritor la raporturile acestora cu utilizatorii. -serviciile pub industriale si comerciale ce sunt supuse dreptului public in planul organizarii lor, dar si regulilor de drept privat in ceea ce priveste raporturile cu utilizatorii.

La nivel judetean serviciile publice pot fi clasificate astfel: *servicii publice cu caracter administrativ : -serviciile de protectie civila -serviciile de autorizare a constructiilor -serviciile de protectie a copiilor etc.. *servicii publice de educatie , sociale , culturale, de tineret si sport *serviciile publice comunitare de utilitati publice care asigura : -alimentarea cu apa - transportul public local -administrarea domeniului public -alimentarea cu gaze naturale etc

Clasificarea functiilor stiintei administrative Chevallier arata ca administratia reprezinta un organ ce ia in responsabilitate exercitarea functiilor acordate acestuia: functia simbolistica, functia de dominare, functia de reglare. Regula-tip care regrupeaza functiile fundamentale ale administratiei publice este urmatoarea: administratia prevede, pregateste, executa si informeaza. Administratia prevede Previziunea este functie comuna pentru administratie si pentru politica, insa administratia este superioara politicii din acest punct de vedere pentru ca dispune de timp. A guverna = a prevedea. Atat mandatele electorale cat si posibilitatea realegerii succesive sunt limitate pe cand institutiile administrative sunt stabile in timp. Neutralitatea politica explica in parte acest fenomen. Permanenta administratiei si tendinta de a privilegia competentele asigura previziunii administrative autoritatea experientei si a tehnicitatii.Administratia joaca un rol esential in ansamblul procesului de planificare economica. Administratia pregateste Puterea decizionala, rezervata guvernului, se traduce printr-o putere regementara. Aceasta putere consta in puterea de a completa legislatia si de a facilita aplicarea ei. Fie ca este vorba de proiecte de legi, de ordonante sau de hotarari de guvern, in toate cazurile textele care formalizeaza deciziile luate

depinde de pregatirea asumata de catre functionari care-si utilizeaza competenta, experienta si oportunitatea de previziune administrativa. Administratia executa Deciziile pe care administratia le pregateste sunt luate in mod formal de catre institutiile si autoritatile politice competente, inainte de a fi executate ca obligatorii de catre administratie. Executia propriu-zisa trece prin decizii pur administrative care pot modifica sau atenua intinderea lor. Perspectiva traditionala asupra executiei este urmatoarea: -procesul decizional si cel de executie sunt foarte clar delimitate. -procesul de decizie se afla inaintea executiei -deciziile care se produc in procesul de implementare au o naturalele tehnica, iar executantii actioneaza neutru, obiectiv si rational -executantul primeste o sarcina de la decident pe baza unor criterii tehnice, impersonale, de competenta si fidelitate -politica publica este comunicata si incredintata executantului -executantul pune in aplicare instructiunile, in conformitate cu obiectivele date de factorul de decizie. Aceasta forta a administratiei permite sa se vorbeasca de ea ca despre o putere autonoma pe care puterea politia trebuie sa conteze. Administratia informeaza Puterea politica ar fi paralizata in lipsa unei administratii, ca urmare, afirmam ca gestiunea afacerilor publice face corp comun cu detinerea de informatii deosebit de utile in cercetarea administrativa. Administratia detine un important volum de informatii pe care nu are tendinta de la furniza in mod spontan. Acest fenomen a fost studiat de catre Herbert Simon care a demonstrat obstacolele intalnite in circulatia informatiei. Pentru a contracara aceasta tendinta, au fost elaborate legi care sa garanteze liberul acces al cetatenilor la informatiile de interes public. Cresterea transparentei contribuie la imbunatatirea constanta a relatiei dintre administratie si public. Astfel previziunea, pregatirea, executia si informarea caracterizeaza functia administrativa si ii confera acesteia diversitate si specificitate atunci cand ea se aplica gestiunii treburilor politice.

Conceptii privind notiunea de stat Acceptiunile termenului de stat sunt foarte diverse, in functie de autori si de perioada istorica la care ne referim. In sens traditional, statul reprezinta o chintesentta a puterii politice, o adevarata personificare a

acesteia. Stiglitz defineste statul sa fiind o organizatie ce are drept caracteristica esentiala puterea de constrangere. Pana la caderea regimurilor comuniste totalitare, doctrina marxist-leninista elaborase o serie de definitii precu "statul-element de suprastructura", statul-organ de dominatie al unei clase sociale. Statul trebuie sa cuprinda referiri la demnitatea si libertatea umana, nefiind o suprastructura, neaflandu-se deasupra societantii, acesta fiind societatea insasi. In sens restrans, statul este ansamblul autoritatilor publice care asigura guvernarea, iar in sens larg, statul este o organizare politica a societatii. Weber arata ca statul isi menifesta calitatile in viata economia si sociala astfel: pe de o parte, el furnizeaza colectivitatii nenumarate prestatii i domenii variate, iar pe de alta parte, el intervine in mod continuu asupra functionarii economiei de piata. In conceptia juridica a specialistilor in drept public, termenul de stat desemneaza o colectivitate umana situata pe un teritoriu si supusa unei autoritati suverane. Prin definitia de mai sus reiese faptul ca statul poate fi definit prin prisma a 2 caracteristici: organizationala si functionala. Din perspectiva organizationala, statul reprezinta un set de institutii de reglementare si guvernare care au menirea de a produce reguli , de a controla. Din perspectiva functionala exista 2 moduri de abordare: abordare ex-ante defineste statul ca pe un set de institutii care au grija sa realizeze anumite scopuri si obiective, si abordarea ex-post care defineste statul prin consecintele pe care le poate avea dezvoltarea unor functii sau institutii. DECONCENTRAREA: Regimul care are la baza principiul deconcentrarii reprezinta un regim tranzitoriu catre descentralizarea adm .Deconcentrarea nu este decat o amenajare teritoriala a adm statului , sau o amenajare practica a centralizarii.Prin ea insasi , ea nu are valoare democratica.Deconcentrarea se manifesta prin principii si regului aflate in stransa dependenta fata de stat.Acesta este cel care isi numeste agentii deconcentrati pentru al reprezenta , pentru a vorbi si actiona in numele sau , in circumscriptiile adm , cel care organizeaza pur si simplu o localizare a puterii sale fara a aduce insa atingere unitatii statului.El se manifesta atunci cand se acorda unei autoritati locale sau specializate , ai carei titulari sunt numiti de catre puterea centrala , dreptul de a lua anumite decizii. Administratia centrala si adm deconcentrata formeaza ansamblul Adm Statului , iar agentii numiti de catre puterea centrala pentru a fi agentii sai locali raman supusi controlului ierarhic si autoritatii sale.a deconcentra inseamna a repartiza mai bine actiunile indeplinite de catre adm statului intre nivelul national de concepere a acestor actiuni si nivelul teritorial de executie a acelorasi actiuni. Aceasta nu reprezinta o reforma definitiva sau ireversibila intrucat o competenta care a fost deconcentrata , la un momentdat , poate tot atat de bine , la un alt moment , sa fie reluata si asumata de nivelul central al statului.Prin deconcentrare , statul nu-si imparte puterea sa ci se apropie de cetateni , instaland la fata locului servicii specializate doatate cu o anumita autonomie.

Definirea administratiei publice Termenul de administratie are mai multe acceptiuni: -dpdv etimologic, el provine din katina si inseamna a da o mana de ajutor, a conduce, a dirija. -in limbaj curent, prin administratie se poate intelege sistemult de sutoritati publice care infaptuiesc puterea executiva, conducerea unui agent economic sau a unei institutii social-culturale. Administratia publica este acea parte a activitatii statului, modurile prin care sunt realizate scopurile si obiceiurile guvernarii. "Dictionary of American Government and Politics" retine pentru sintagma "ublic administration" urmatoarele explicatii: functia executiva in Guvern, executarea politicilor publice, organizarea si conducerea poporului si a altor resurse pentru atingerea obiectivelor guvernarii. Administratia publica, ca stiinta, difera de stiinta politica prin accentul pus asupra structurii si comportamentului birocrativ si prin metodologia sa. In conceptia americana, administratia publica acopera cele 3 ramuri ale guvernarii: executiva, legislativa, si judecatoreasca si relatiile dintre acestea. DEFINITII ALE SERVICIILOR PUBLICE: Doctrina romaneasca, in special cea din perioada interbelica , cat si dezvoltarea ulterioara a dretului administrativ , abordeaza notiunea de serviciu public prin prisma acelorasi criterii , relevante fiind urmatoarele definitii. Paul Negulescu considera serviciul public drept un organism creat de catre stat , judet sau comuna , cu ompetenta si putere determinate ,cu mijloacele funciare procurate din patrimoniul general al administratiei creatoare , pus la dispozitia publicului pentru a saisface in mod regulat si continuu , o nevoie cu caracter general ,careia initiativa privata nu ar putea sa-i dea decat o satisfactie incompleta. Centrul European al Intreprinderilor cu participare publica considera serviciile pubice ca fiind activitati care , pentru motive de interes general , sunt considerate de catre state ca neputand fi reglementate si satisfacute dar prin legea pietei sau care nu sunt susceptibile de a fi atribuite initiativei private. In doctrina lui , Ioan Alexandru afirma ca : -serviciile publice intelese in sens larg sunt ansamblari de persoane si lucruri create in vederea satisfacerii unei nevoi publice de catre o colectivitate publica, supuse autoritatii si controlului acesteia, - serviciul public poate fi definit ca fiind acea organizatie de stat sau a colectivitatii locale , infiintata de autoritatile competente cu scopul de a asigura satisfacerea unor cerinte ale membrilor societatii in regim de drept administrativ sau civil in procesul de executare a legii In conceptia lui I.Alexandru organismelecare presteaza servicii publice care pot fi grupate in 3 categorii :

- autoritati ale adm pb - institutii publice - regii automate de interes public Aceasta grupare se intemeiaza pe urmatoarele deosebiri -activitatea autoritatilor adm pb se caracterizeaza prin adoptarea si emiterea de acte adm , activitatea institutiilor pb este mai mult o activitate intelectuala , iar cea a regiilor automate este preponderent economica -mijloacele financiare necesare desfasurarii autoritatilor pb si in mai mica masura a institutiilor pb se asigura de la bugetul statlui, in regiile autonome isi asigura mijloacele banesti , in mare masura adin veniturile obtinute din activitatea proprie. -autoritatile adm pb si , in mai mica masura institutiile pub furnizeaza servicii in mod gratutit in timp ce regiile autonome presteaza servicii contra cost.

Definitii ale stiintei administrative 1. J. Chevallier afirma ca stiinta administrativa este construita in jurul "unei problematici referitoare la exercitarea functiilor publice" indispensabile existentei grupurilor sociale. Aceste functii sunt exercitate constient si voluntar de o "mana invizibila" reprezentata de credintele religioase., implicand un proces de diferentiere sociala si astfel se inscriu intr-o functie globala de intarire a coeziunii sociale de natura politica. 2. M. Oroveanu este de parere ca , avand in vedere semnificatia bivalenta a administratiei (de structura si de activitate), in vederea infaptuirii functiilor administratiei, stiinta administrativa are de studiat ambele aspecte ale notiunii. Astfel, stiinta administratiei cerceteaza structura si activitatea organelor administrative in scopul imbunatatirii lor, urmarind indeplinirea optima a sarcinilor acestora, pentru satisfacerea intereselor generale in concordanta cu respectarea drepturilor si intereselor personale ale oamenilor. De aici reiese natura sa interdisciplinara. 3. Ioan Alexandru afirma ca stiinta administrativa este o stiinta social-politica, care studiaza activitatea administrativa a statului si a colectivitatilor locale, relatiile si corelatiile cu celelalte elemente ale sistemului social si eficientizarea.

Descentralizarea Descentralizarea administrativa este acel regim in care administratia intereselor locale este data in grija organelor alese pe plan local de catre colectivitatile locale. Descentralizarea presupune: -delegarea responsabilitatilor si resurselor unor autoritati infranationale relativ independente si autonome care raspund in fata cetatenilor regiunii sau comunitatii si nu in fata puterii centrale. -diminuarea competentelor care apartin autoritatilor centrale. Astfel, doua consecinte ar fi: -absenta starii de dependenta fata de autoritatile centrale -diversitatea situatiilor locale. Caracteristicile descentralizarii sunt: 1) Corespunzator fiecarei categorii de interese, trebuie sa existe un organism distinc in ierarhia administrativa. 2) Fiecare organism din ierarhia administrativa trebuie sa aiba personalitate juridica, capacitatea de a fi subiectiv activ si pasiv de drepturi si obligatii recunoscute prin legile de organizare. 3) Statul trebuie sa acorde unitatilor sale teritoriale anumite drepturi de putere publica. 4) Colectivitatile teritoriale trebuie sa aiba dreptul de a avea un patrimoniu. 5) Colectivitatilor locale trebuie sa li se acorde dreptul de a-si alege administratorii, organele insarcinate cu gestiunea intereselor locale. 6) Existenta unei competente pur teritoriale si organice,a unei sfere de interese distincte, a unor functiuni administrative determinate prin legile de organizare. 7) Colectivitatilor teritoriale trebuie sa li se asigure venituri suficiente care sa le confere independenta, libertatea necesara, posibilitatea de a-si alege mijloacele financiare. Principalele avantaje ale descentralizarii: Descentralizarea constituie un mod de fragmentare si dispersare a puterii politice. Ea serveste crearii unui spatiu civic suplimentar. Ea creeaza oportunitati pentru aparitia gruparilor politice de opozitie. Creeaza oportunitati de dezvoltare a competentelor si practicilor democratice etc.

Dubla dinamica a stiintei administrative Istoria stiintei administrative a avut o dubla dinamica: 1. Una de natura socio-politica determinata de transformarile societatii si ale statului 2. De natura stiintifica data de transformarile campului de cunoastere. Cele doua dinamici se interconditioneaza reciproc deoarece: -abordarea fenomenului administrativ a variat in functie de evolutia rolului social al statului, accentul fiind pus pe eficacitatea administrativa ce duce la dezvoltarea statului (providenta). -analiza fenomenului administrativ a fost marcata de evolutia cunoasterii in cadrul societatii. Etapele procedurii traditionale de elaborare a bugetului si deficientele acestuia Etapele necesare a fi urmate a procedurii traditionale: 1. Intr-o prima faza este pregatit proiectul de buget pentru toate serviciile administratiei 2. Intr-o a doua faza, bugetele tuturor serviciilor administratiei sunt agregate, economistii trebuie sa elimine proiectele mai putin utile, retinandu-le doar pe acelea care merita a fi lansate. 3. In a treia faza, bugetul trebuie sa fie examinat si votat de catre Parlament, care ii da putere de lege si autorizeaza Guvernul sa preleveze veniturile si sa efectueze cheltuielile, conform cu ceea ce a fost prevazut. 4. In a patra si a cincea faza, bugetul este executat de catre Guvern, iar executarea sa este controlata pe baza conturilor de catre Parlament si Curtea de Conturi. Procedurile bugetare traditionale prezinta anumite deficiente, cum ar fi: -bugetul este stabilit pe o baza anuala, ceea ce nu permite evaluarea consecintelor financiare pe termen lung a tuturor deciziilor bugetare. -bugetul repartizeaza cheltuielile necesare pentru asigurarea prestatiilor si nu pentru valoarea acestor prestatii. -cum nu exista un sistem de contabilitate analitica care sa puna in evidenta costul unitar al prestatiilor publice, nu se poate realizza un control al eficientei activitatii publice. -procedura elaborarii bugetului nu favorizeaza cautarea celui mai eficient mijloc de a ajunge la un anumit rezultat. In concluzie, reiese ca actualele proceduri traditionale nu sunt in intregime satisfacatoare deoarece ele nu ajuta colectivitatile sa urmareasca eficacitatea cu care sunt realizate obiectivele.

Explicati gradele de implicare a societatii civile conform OECD

La nivelul Organizatiei pentru Cooperare Economica si Dezvoltare (OECD) s-au elaborat numeroase studii privind caile de implicare a cetatenilor in procesul de elaborare a politicilor publice, facandu-se distinctia intre diferitele grade de implicare a societatii civile: informarea consultarea participare activa. Informarea reprezinta o relatie cu sens unic in care guvernul produce si furnizeaza informatii pentru uzul cetatenilor. Ea are in vedere atat accesul pasiv la informatie pe baza cererii cetatenilor, cat si masuri active ale guvernului de a disemina informatia catre cetateni. Consultarea reprezinta o relatie in dublu sens, in care cetatenii furnizeaza un feedback catre guvern. Ea se bazeaza pe definirea prioritara de catre guvern a problemei asupra careia li se va cere opinia cetatenilor. Participarea activa este o relatie bazata pe un parteneriat cu guvernul, in care, cetatenii sunt angajati activ in procesul de elaborare a politicilor publice/ Studiul indica faptul ca, in deceniul trecut toate tarile OECD au crescut foarte mult cantitatea si calitatea informatiei oferita cetatenilor, consultarea se afla si ea in crestere, desi exista diferente mari de lao tara la alta. INSTRUMENTE DE LUCRU PENTRU PARTICIPAREA CETATENILOR LA LUAREA DECIZIILOR LA NIVEL LOCAL Analiza factorilor interesati este folosita pentru a determina cine este interesat,implicat, afectat sau are influenta asupra unui proiect. Sondajele de opinie sunt utilizate pentru a afla opiniile si atitudinile cetatenilor.Un sondaj bine condus va masura,de asemenea, nivelul de cunostinte al cetatenilor pentru a aprecia si pe ce se bazeaza opiniile si atitudinile rezultate. Focus grupurile sunt utilizate pentru cercetarea calitativa pentru a determina ce cred oamenii despre un anumit subiect. Intalniri si audieri publice Cele doua instrumente sunt asemanatoare,dar difera in scop si grad de formalitate. O intalnire publica este o intalnire oarecum informala intre responsabilii administratiei publice locale precum un anume proiect si reprezentanti ai comunitatii. O audiere publica este similara cu o intalnire,dar mult mai formala. Ea este,de obicei, organizata ca ultima ocazie pentru ca publicul sa-si prezinte pozitiile inainte de adoptarea deciziei finale asupra proiectului sau inainte desemnarea contractului de creditare. Toate intrumentele prezentate trebuie sa fie adecvate scopului si momentului propus pentru solicitarea opiniei cetatenilor.Ele pot fi folosite nu numai la solicitarea unui imprumut dar si in elaborarea politicii financiare sau a proiectului de buget,ca si in planificarea proiectelor de investitii sau stabiilirea criteriilor de performanta ale serviciilor publice.

Metode de gestiune delegata unilaterala (regia autonoma) Este rezultatul unui act juridic unilateral, prin care , unei persoane publice sau private i se incredinteaza gestionarea unui serviciu public, de cele mai multe ori de natura administrativa. Regia autonoma Serviciul public este incredintat unui organism public, adica unei persoane juridice de drept public, creata prin lege sau de catre organul deliberativ al colectivitatii locale. Caracteristici: -serviciul public este incredintat unilateral unui organism public care are personalitate juridica si autonomie financiara. -aceasta regie autonoma nu poate gestiona decat servicuiul public pe care colectivitatea i le incredinteaza -aceasta gestiune se realizeaza sub controlul colectivitatii -conducerea serviciului este asigurata de catre organe proprii, respectiv, consiliul de administratie si directorul. -regia autonoma dispune de un buget propriu -regia autonoma este rezervata serviciilor publice industriale si comerciale. Avantajele regiei autonome sunt: Autonomia gestiunii administrative si financiare a serviciului public fata de colectivitatea care l-a creat. Supletea gestiunii Eficienta in gestiune

Dezavantajele regiei autonome: Autonomia fata de colectivitatea locala este relativa. Organizarea regiei autonome este realizata cu dificultate datorita normelor de drept public. Prezenta in consiliul de administratie a unor reprezentanti ai grupurilor de interese nu permite sa se adopte decizii care sa reflecte interesul general. Metode de gestiune directa (regia simpla si regia depersonalizata) Se poate vorbi de gestiune directa atunci cand o autoritate locala ia in responsabilitatea sa organizarea si functionarea unui serviciun public. Regia simpla

Un serviciu public gestionat, in regie simpla sau directa, este cel in care autoritatea locala, care a decis crearea serviciului sau careia legea i-a incredintat aceasta responsabilitate, isi asuma direct functionarea serviciului astfel incat acesta se confunda total cu aceasta autoritate. Serviciul public organizat in regie simpla nu are nici personalitate juridica distincta de cea a colectivitatii si nici autonomie financiara. Caracteristici: -deciziile privind functionarea si organizarea serviciului sunt adoptate de catre organul deliberativ si organul executive al colectivitatii; -mijloacele financiare ale serviciului sunt furnizate de catre bugetul general al colectivitatii; -personalul serviciului este recrutat dintre functionarii colectivitatii -bunurile serviciului apartin domeniului public si privat al colectivitatii Aceste caracteristici pun in evidenta controlul total al colectivitatii asupra serviciului respectiv. Domeniul de utilizare al regiei simple, ca mod de gestiune al serviciilor publice locale, este foarte larg, acest sistem de gestiune fiind rezervat serviciilor publice administrative locale. Cand este vorba de servicii industriale si comerciale locale, acest tip de regie se adapteaza relativ greu unei gestiuni de tip comercial si industrial, lipsindu-i supletea juridica si contabila. Serviciile publice de stat de realizeaza tot prin regie simpla. Regia depersonalizata Acest mod de gestiune apare in cazul serviciilor publice comunale care nu dispun de personalitate morala sau juridica, dar care au autonomie financiara si organe de gestiune proprii care vin in sprijinul autoritatilor reprezentative ale colectivitatii. Caracteristici: -serviciile in regie depersonalizata se confunda intotdeauna cu autoritatea administrativa in subordinea careia se afla, autoritatea care a creat serviciul detinand controlul asupra gestiunii sale -regia depersonalizata este prevazuta cu autonomie financiara, dispune de un buget distinct de bugetul general al colectivitatii, avand organizare relativ complexa, fiind administrata de catre un consiliu de exploatare si un director. In cadrul regiei depersonalizate, atributiile de gestionare a serviciilor publice sunt repartizate intre patru autoritati: organele deliberative si executive ale colectivitatii, consiliul de exploatare, directorul regiei.

Mijloace prin care administratia influenteaza puterea politica Mediul politic are o mare influenta asupra administratiei,deoarece ea reprezinta cel mai important dintr instrumentele de care dispune puterea politica pentru sorvirea societatii si mentinerea ordinii publice. Puterea politica,la randul sau, dispune de o serie de avantaje pentru a-si aceasta influenta: pentru indeplinirea misiunii sale, administratia se sprijina pe puterea politica a carei legitimitate fata de cetateni constituie sursa autoritatii sale; in orice situatie conflictuala, ultimul cuvant apartine politicienilor care dispun de legitimitate care isi are sursa in vointa poporului;

numirea unor politicieni de cariera in fruntea administratiei reprezinta un mijloc prin care puterea politica poate sa-si exercite controlul. Totusi aceasta posibilitate este limitata prin lege,in scopul asigurarii stabilitatii si neutralitatii; o alta metoda, prin care se poate contracara puterea birocratica, consta in apelarea la expertiza externa, reprezentata, in general, de staff-ul politicienilor care are menirea de a oferi cunostintele si informatiile de care acestia nu dispun; un alt mijloc de control eficient este bugetul, care este aprobat de catre puterea politica; Puterea politica are,de asemenea, posibilitatea de a interveni in structura interna a institutiilor publice, atuci cand uneste si revoca pe conducatorii acestora, cnad le aproba statul de functii, organigrama si numarul de personal, putand sa le modifice modul de organizare si functionare, sale reduca dimensiunile si activitatea sau chiar sa le desfiinteze; De asemenea, puterea politica poate institui anchete in cadrul institutiilor publice,poate formula intrebari si interpelari la adresa amdinistratiei; Campaniile electorale sunt alte ocazii care pot fi folosite de catre politicieni pentru a emite amenintari la adresa administratiei, pentru a o determina sa-si modfice comportamentul in sensul dorit. Politicienii au,insa, la indemanda si constituirea de aliante cu grupurile de interes.

Mijloace prin care puterea politica influenteaza administratia Mediul politic are o mare influenta asupra administratiei si dispune de o serie de avantaje pentru a-si exercita aceasta influenta: o o o o Pentru indeplinirea misiunii sale, administratia se sprijina pe puterea politica, a carei legitimitate fata de cetateni constituie sursa autoritatii sale. In orice situatie conflictuala, utlimul cuvant apartine politicienilor care dispun de legitimitate care isi are sursa in vointa poporului. Numirea unor politicieni de cariera in fruntea administratiei reprezinta un mijloc prin care pterea politica poate sa-si execite controlul. O alta metoda, prin care se poate contracara puterea birocratica, consta in apelarea la expertiza externa, reprezentata de staff-ul politicieniloe, care are menirea de a oferi cunostintele si informatiile de care acestia nu dispun. Un alt mijloc de control efficient este bugetul, care este aprobat de catre puterea politica. Puterea politica are de asemenea, posibilitatea de a interveni in structura interna a institutiilor publice. Puterea politica poate institui anchete in cadrul institutiilor publice. Politicienii au, insa, la indemana si constituirea de aliante cu grupurile de interes.

o o o o

Modalitati de gestiune prin delegare contractuala (concesiune, arendare, regia interesata si geranta) Tipuri de delegare a serviciului public: a) Concesionarea: autoritatea administrativa locala insarcineaza o intreprindere exterioara sa gestioneze serviciul public, pe o perioada de timp bine delimitata, pe riscul si raspunderea acesteia, intreprinderea concesionara fiind remunerata din tarifele platite de catre utilizatorii serviciilor.

Caracteristici: -Imputarea riscurilor asupra concesionarului: concesionarul de angajeaza sa asigure buna functionare a serviciului public pe cheltuielile sale, asumandu-si inclusiv pericolele si riscurile ce rezulta din realizarea serviciului respectiv. -Realizarea investitiilor initiale de catre concesionar: intrucat concesionarul isi asuma realizarea investitiilor initiale, concesionarea prezinta interes pentru administratie pentru ca n-o costa nimic. -Remunerarea concesionarului se face de catre utilizatori. -Mentinerea unui control public de catre administratia care a facut concesionarea. -Durata contractului: contractele se incheie , in general, pe termen lung pentru ai permite concesionarului sa-si recupereze investitiile. b) Arendarea : modalitate care nu este permisa decat in cazul terenurilor. Caracteristici: -imputarea riscurilor asupra intreprinderii exterioare cel care arendeaza gestioneaza serviciul pe riscul sau si suporta eventualele pericole. -realizarea investitiilor initiale de catre autoritatea locala cel care arendeaza nu finanteaza investitiile initiale,iar remunerarea intreprinderii exterioare se face de catre utilizatori. -mentinerea unui control public de catre administratia care a facut arendarea, durata contractului fiind mai scurta decat in cazul concesionarii. c) Regia interesata si geranta autoritatea locala deliberativa insarcineaza o intreprindere exterioara sa asigure gestionarea serviciului, dar conservandu-si responsabilitatea financiara. Caracteristici: -autoritatea locala isi pastreaza responsabilitatea generala a serviciului, suporta cheltuielile financiare si determina conditiile de functionare, dar nu asigura gestiunea zilnica a acestuia. -nu exista o relatie financiara directa intre intreprinderea exterioara si utilizatori. .Modalitati de implicare a cetatenilor in luarea deciziei la nivel local: IMPLICAREA CETATENILOR IN DEZVOLTAREA ECONOMICA Implicarea cetatenilor in procesul de planificare si de realizare a strategiei necesita mai mult decat o simpla participare a doar uneia dintre parti a reprezentantilor intregii comunitati. Este necesar, astfel, sa se tina cont de varietatea de grupuri de interese in procesul de dezvoltare economica, dar si demotivul pentru care acestia sunt interesati. Aceste grupuri pot include,de exemplu,comercianti, intreprinzatori,bancheri etc.

PARTICIPAREA CETATENILOR LA ELABORAREA BUGETULUI Din moment ce bugetul este instrumentul prin care se comunica si se planifica actiunile administratiei locale, conducatorii acesteia trebuie sa faca un efort deliberat pentru a afla ce cred cetatenii despre programele si politicile curente,precum si despre serviciile prestate in acest context. PARTICIPAREA CETATENILOR IN PROCESUL DECIZIONAL AL CONTRACTARII IMPRUMUTURILOR Participarea publica in adoptarea deciziilor privind solicitarea de ccredite, de catre o administratie locala, este importanta pentru ca cei care acorda creditul sunt interesati de a obtine garantii ca acesta va fi returnat. Cei care vor plati in ultima instanta sunt cetatenii orasului fie direct, fie prin renuntarea la alte servicii. Un oras functioneaza cel mai bine daca cetatenii si administratia colaboreaza siimpartasesc obiective comune. Toti acesti factori cresc sansele de reusita ale proiectului,deci si sansele de acordare a creditului si, in ultima instanta sansele de returnare.

Modelele teoretice de luare a deciziei publice Modelul triunghiului de fier Model care incearca sa explice modul in care se adopta deciziile publice in SUA. Conform acestei teorii, deciziile politice sunt adoptate de catre un triumvirat format din liberii politici, functionarii de rang inalt si liderii grupurilor de presiune, care incearca sa-si atinga fiecare propriul interes. Politicienii obtin, in acest fel, suport politic din partea grupurilor de presiune si expertiza si informatii din partea birocratilor. Acestora din urma li se asigura din parte liderilor politici, resurse suficiente pentru o functionare optima. Modelul retelelor de influenta Autorul American Hugh Heclo considera ca teoria triunghiului de fier nu este gresita dar este incomplete. Potrivit opiniei lui Heclo sunt multi mai multi decat cei trei actori mentionati de teoria triunghiului de fier, care influenteaza procesul de adoptare a deciziilor politice. Acesti factori formeeaza ceea ce Heclo a denumit issue networks adica retele care incearca sa influenteze rezolvarea unei probleme. Aceste retele se formeaza o data cu aparitia respectivei problem, iar membrii acestora nu se cunosc intre ei, neajungand in cantact si necomunicand intre ei. Singurul lucru care ii uneste este problema in cauza.

Membrii acestor retele pot fi politicieni, functionari de cariera, lideri sau simpli component ai grupurilor de presiune, ziaristi, specialist in domeniu sau cetateni. Fiecare dintre acesti actori influenteaza decizia in functie de propriile posibilitati. Aceste retele dispar o data ce problema in cauza a fost rezolvata sau si-a pierdut intr-un fel actualitatea. Modelele lui Peters privind relatia politica-administratie: Un autor care s-a ocupat de formularea unor modele teoetice privind relatiile politico adm este Guy.B.Peters.Clasificarea sa include 5 modalitati in care se pot stabili sau derula aceste relatii : Modelul formal legal: Conform acestui model , care mai este intitulat si Yes ,Minister , adica Da domnule Ministru, relatiile dintre functionarii de cariera si politicienii alesi sunt conforme cu cele prevazute de legislatia statului. Prin urmare , cei care au rolul principal in adoptarea deciziilor sunt pol , functionarii fiind redusi la rolul de simli executanti. Acest model se apropie cel mai mult de modelul clasic Weberian , iar dpdv practic este cel mai apropiat de cel britanic. Modelul comunitar: In acest caz , politicienii si funct. De cariera colaboreaza in procesul de formulare a deciziilor .Ei au interese comune sau opinii similare in legatura cu guvernarea. In general acest model apare in situatii cand oamenii politici si birocratii au un trecut comun. Un alt aspect care favorizeaza instaurarea unui astfel de model este complexitatea crescanda a guvernarii in societatile moderne .Din acest motiv politicienii sunt obligati sa apeleze la colaborarea birocratilor si de multe ori , sa le accepte punctele de vedere .Acest model , ca si teoria triunghiului de fier este in mare masura conform cu teoriile elitiste , care afirma ca orice forma de organizare umana conduce la formarea unei oligarhii care reuseste sa acapareze conducerea comunitatii. Modelul comunitar functional In marea masura, acest model este asemanator cu precedentul. Deosebirea consta in faptul, ca in acest caz, colaborarea intre functionari si politicieni se realizeaza sectorial, pe domenii sau departamente. Caracteristic pentru acest caz este faptul ca intre sectoare pot aparea competitii sau chiar conflicte cu privire la alocarea resurselor. Modelul comunitar-functional poate fi asimilat teoriei pluraliste, care sustine ca fiecare societate este condusa de catre elite corespunzatoare fiecarui domeniu important in viata sociala. Modelul adversial

Dupa cum arata si numele, acest model este dominat de competitie si conflicte intre politicienii alesi si functionarii de cariera. Astfel de situatii apar, cu precadere la schimbari radicale de guvern, schimbari care implica, la randul lor, modificari substantiale de politica. In acest mod interesele birocratiei pot fi afectate.In orice caz, putem afirma ca acest model este unul tranzitional deoarece orice conflit trebuie, in cele din urma, sa aiba un castigator. Modelul statului administrativ In aceasta situatie rolul predominant in procesul de formulare a deciziilor politice il are birocratia. Un astfel de model apare, in special, in sistemele politice caracterizate de o mare instabilitate.In aceasta situatie administratiei publice ii revine rolul de a asigura continuitatea guvernului asumandu-si prin urmare rolul decizional.

Modelul american In sec XIX, administratia era dominata de conceptiile lui Maddison si Jackson. Maddison era adeptul unei totale descentralizari a administratiei, aproband implicarea minima a statului in procesul administrativ. Teoria Jacksoniana despre democratie afirma ca vointa poporuui trebuie dusa la indeplinire pana la ultimele consecinte, fiind indeplinita de politicieni care au nevoie de oameni loiali. Astfel, dupa fiecare proces electoral, politicienii aveau dreptul sa schimbe toti functionarii pentru a-si indeplini mandatul acordat de popor. Acest aspect avea drept consecinte factul ca functionarii erau selectati pe criterii politice, existand un grad ridicat de coruptie a functionarilor americani. Razboiul de secesiune a insemnat inceputul schimbarii societatii americane si a dus la dezvoltarea aparatului administrativ. De asemeni,industrializarea a determinat dezvoltarea oraselor americane, ducand la cresterea populatiei urbane.In urma celor doua evenimente istorice, administratia americana nu mai corespundea noilor realitati sociale din SUA, de unde a rezultat necesitatea crearii unei administratii profesioniste, neutra d.p.d.v. politic si impartiala fata de cetatean. Punctul de cotitura l-a constituit lucrarea "Studiul administratiei publice" elaborata de presedintele american Woodrow Wilson, reforma la nivel federal aparand o data cu Pendleton Act in 1887, fiind de asemeni instituit meritsistemul in administratia federala americana. Modelul englez Administratia a fost dominata de comuni, acesta fiind un mod de administrare ad-hoc in care majoritatea problemelor comunitatii erau rezolvate de institutii si instante traditionale. Au fost luate masuri pentru centralizarea si profesionalizarea administratiei, astfel Henric al-VIII-lea a introdus un sistem de control a administratiei locale. In 1780, Parlamentul a instituit o comisie care sa verifice modul in care functioneaza administratia si felul in care sunt cheltuiti banii publici de aceasta. Administratia engleza era bazata pe traditionalism si

amatorism, propunerea de reforma neintarziind sa apara in 1854 cand doi parlamentari englezi au elaborat un raport prin care analizau situatia publica engleza. Parlamentul englez a luat o serie de decizii privind profesionalizarea administratiei centrale, si anume au introdus sistemul centralizat pus sub controlul Guvernului. Sistemul suplineste carentele din administratia locala si asigura implementarea politicilor guvernamentale in teritoriu, astfel instituindu-se meritsistemul in Marea Britanie. Modelul european de clasificare a veniturilor locale Conform acestui model exista 5 surse principale de venituri ale bugetelor locale: Impozite si taxe locale: impozitul pe proprietatea privata, impozitul pe venitul personal, impozitul asupra societatilor comerciale. Taxe si tarife pentru serviciile furnizate de catre administratia publica locala: servicii administrative, participarea la diverse manifestari cultural-sportive organizate de catre administratia publica locala. Transferuri financiare de la alte niveluri de autoritate: impozite partajate, alocatiile, subventiile. Imprumuturi: interne si externe, pe termen lung/mediu/scurt, din credite bancare sau din obligatiuni municipale. Alte surse de venituri: veniturile obtinute din exploatarea bunurilor care formeaza patrimoniul colectivitatilor locale, veniturile provenite din operatiuni financiare.

Modelul francez privind evolutia administratiei publice In Franta, o administratie centrala efectiva a fost introdusa treptat in prima jumatate a sec. XVII de catre cardinalii Richelieu si Bazali. Acestia au numit reprezentanti permanenti, devenind adevarati administratori. Astfel supervizau impunerea si colectarea taxelor, se ocupau de organizarea politiei locale si de pastrarea ordinii si conduceau sistemul judiciar. In opozitie cu tendintele centraliste ale monarhiei franceze au fost nobilii care si-au impus interesele, indepartandu-l pe Bazali de la Curte, revcand in functie intendentii numiti de Bazali. Ludovic al-XIV-lea, sustinut fiind de ministrul Colbaire au intuit faptul ca acesti birocrati pot sa acumuleze o putere care sa-i faca greu controlabili, astfel au incercat sa le limiteze atributiile cerand rapoarte detaliate privind activitatea lor. Initiativa acestora a esuat, ducand la dezvoltarea unei retele de functionari subordonati, de unde au rezultat birourile administrative teritoriale. La nivel central, Ludovic al-XIV-lea si Colbaire au creeat un numar de ministere care au fost conectate la reteaua administrativa teritoriala. Constituirea acestor ministere au facut din administratia franceza o realitate functionala.

Birocratia franceza era departe de modelul weberian, procesul de centralizare a statului nu a putut elimina total vechile centr de putere feudale, nevoia continua de bani facand ca monarhia franceza sa apeleze la vanzarea unor functii si privilegii. Sistemul care a functionat in timpul lui Ludovic al-XIV-lea a scapat de sub control in timpul domniilor lui Ludovic al-XV-lea si Ludovic al-XVI-lea, monarhia franceza indreptandu-se inevitabil spre colaps. Revolutia franceza a adus o schimbare radicala a conceptiei despre birocratie, oficialii devenind slujbasii natiunii,guvernele revolutionare franceze incercand sa descentralizeze administratia franceza prin instituirea guvernamintelor locale, fapt care s-a dovedit a fi un esec. Napoleon a reorganizat din temelii sistemul administrativ francez, departamentele creeate de revolutionari fiind puse sub administrarea unor prefecti numiti de imparat, aflate sub strict control centralizat. Aceasta s-a dovedit a fi o abordare eficienta. Modelul prusac Modelul prusac privind evolutia administratiei a avut inceputurile in secolele XVII XVIII,cand marele elector a unit provinciile prusace intr-un stat centralizat. In 1722, Frederic Wilhels I a creat un organism administrativ central: directoratul general, avand in componenta sa comisii provindiale pe diferite domenii administrative. Sistemul lui Frederic Wilhelm I a fost eficient astfel incat intreaga tara nu era decat o uriasa cazarma. Frederic Wilhelm al-II-lea a treansformat Prusia intr-o mare putere europeana, aducand reforme menite sa imbunatateasca activitatea birocratiei prusace, introducand un sistem de recrutare a functionarilor similar cu meritsistemul, si dezvoltand o retea nationala de institutii de pregatire a functionarilor. In 1770 s-a infiintat comisia superioara de examinare, deoarece pentru ocuparea unor functii superioare era nevoie de o diploma speciala insotita de o perioada de pregatire teoretica si parctica. Crearea birocratiei specializate a avut ca efect diminuarea puterii monarhului ceea ce a dus la crearea Codului Legal General in 1794, fapt ce a insemnat un pas inainte in aceasta directe deoarece monarhul era obligat sa respecte statul, puterea sa era substantial redusa, iar functionarii regali s-au transformat in functionarii statului fiindu-le garantate functiile. Birocratia prusaca a obtinul un statut privilegiat, reformele fiind completate dupa infrangerea in fata armatelor lui Napoleon, administratia prusaca fiind considerata responsabila de insuccesul militar. Astfel Guvernul central a fost desfiintat si inlocuit de departamente si ministere, fiecare ministru avand o arie distincta de responsabilitate Institutiile centrale sunt desfiintate si rationalizate.

Pilonii administratiei publice Studiul adm. pub. se baza pe 4 piloni: 1. Dreptul administrativ a ramas intotdeauna autonom, constituind o poarta de intrare imperativa a stiintei administrative. Integrata total in tiparul dreptului, administratia se caracterizeaza printr-un grad inalt de juridicizare. Cunoasterea dreptului administrativ ofera stiintei administratiei posibilitatea unei mai bune intelegeri a institutiilor, o metoda pentru studierea competentelor. 2. Al doilea pilon pleaca de la sociologul german Max Weber ale carui principale studii aveau in vedere legitimitatea si rolul birocratiei. Aceasta ramura va conduce: -la analiza comparata a administratiilor -la stiinta comportamentului indivizilor ce constituie aceste organizatii 3. Al treilea pilon pleaca de la Taylorsi s-a diversificat cel mai mult. Taylor a fost promotorul organizarii stiintifice a munciiurmarea specializarea si suprimarea gesturilor inutile prin intermediul studiilor "timpilor si miscarilor". Acest curent a fost urmat de un studiu mai gestionar si economic al administratiei care a dus la managementul public. 4. Ultimul pilon a fost inaugurat de Thomas Woodrow Wilson, care a fost presedinte al SUA. El sugera introducerea unor metode de administrare stiintifica in cadrul administratiei publice. Scopul sau era acela de a limita abuzurile patronatului , care erau percepute ca o frana in calea calitatii si eficientei.

Precursorii stiintei administrative Primele studii privind administratia publica isi au originea in Franta si in tarile germanice in sec. XVIII si ele dezvolta tendintele care apar la sfarsitul acestui secol. Charles-Jean Bonin a fost primul in Franta care a pretins "tratarea administratiei ca stiinta", in lucrarea sa " Principiile administratiei publice"(1812). Aceasta abordare este cea care a fost adoptata in prima jumatate a sec XIX de cei care erau preocupati de chestiunile administrative. Ideea ca stiinta administratiei este o stiinta a principiilor rationale ale administratiei a fost preluata si in tara noastra de prof. Constantin Dissescu. Aceasta abordare se schimba in sec XIX datorita juridicizarii vietii politice, activitatea administrativa fiind examinata prin prisma dreptului administrativ. In Germania, Lorenz von Stein, in lucrarea sa in 10 volume, construieste o adevarata stiinta sociala in jurul administratiei publice. Acesta este de parere ca teoria administratiei isi propune explicarea tuturor fortelor, tendintelor si legitatilor care guverneaza realitatile vietii statului sub toate aspectele.

In Franta, sub conducerea consilierului de stat Henry Chardon si a inginerului Henry Fayol, s-a dezvoltat o noua "doctrina administrativa" ce punea accent pe problemele de organizare interna si de gestiune a serviciilor. Dupa al-II-lea Razboi Mondial,in SUA, apar teoriile asupra birocratiei, elaborate de Marx si Engels, Weber si apoi Merton, care demonstreaza cum fenomenul birocratic conduce la o problematica organizationala. Teoria organizatiilor tinde sa fie alcatuita din 2 ramuri: una practica (managementul), iar alta cognitiva (sociologia organizatiilor).

Principiile autonomiei financiare enuntate in art. 9 al Cartei Europene 1. Colectivitatile locale au dreptul, in cadrul politicii economice nationale, la resurse proprii suficiente de care ele pot dispune, in mod liber, in exercitarea competentelor lor. 2. Resursele financiare ale colectivitatilor locale trebuie sa fie proportionale cu competentele prevazute de Constitutie sau de lege. 3. Cel putin o parte din resursele financiare ale colectivitatilor locale trebuie sa provina din taxelle si impozitele locale pentru care acestea au puterea de a fixa rata de impozitare, in limitele legii. 4. Resursele financiare de care dispun colectivitatile locale trebuie sa fie de natura suficient de diversificata si evolutiva pentru a le permite sa urmareasca, pe cat posibilm evolutia reala a cheltuielilor bugetare aflate in competenta lor. 5. Sprijinirea colectivitatilor locale mai sarace din punct de vedere financiar necesita punerea in functiune a unor mecanisme de redistribuire financiare sau a unor masuri echivalente, destinate a corecta echitabil efectele repartitiei ilegale a resurselor potentiaale de finantare, cat si a sarcinilor ce le revin. Asemenea mecanisme sau masuri nu trebuie sa reduca libertatea de a opta a colectivitatilor locale in domeniul lor de responsabilitate. 6. Colectivitatile locale trebuie sa fie consultate asupra modalitatilor de atribuire a resurselor ce le revin prin redistribuire. 7. Pe cat posibil, subventiile acordate colectivitatilor locale nu trebuie sa fie destinate finantarii unor proiecte punctuale. 8. In scopul finantarii cheltuielilor de investitii, colectivitatile locale trebuie sa aiba acces, in conformitate cu legea, la piata nationala de capitaluri. Principiile bugetare

Bugetele publice trebuie sa satisfaca criteriile contabile traditionale de: claritate, publicitate, sinceritate, realitate. Principii bugetare: 1. Principiul legalitatii: nici o cheltuiala nu poate fi efectuata si nici un impozit nu poate fi prelevat fara o baza legata. 2. Principiul anterioritatii impune ca bugetul sa fie votat inaintea exercitiului bugetar la care sa refera. 3. Principiul unitatii cere ca toate cheltuielile si toate veniturile sa fie inscrise intr-un document unic, care sa marcheze unitatea statului si sa confere ordine si claritate documentelor bugetare. In Romania, Legea finantelor publice prevede ca resursele financiare si cheltuielile publice sa se constituie si sa se gestioneze printr-un sistem unitar de bugete: -bugetul de stat -bugetul asigurarilor sociale de stat -bugetele locale -bugetele foncrilor speciale -bugetele trezoreriei statului -bugetele institutiilor publice cu caracter autonom 4. Principiul universalitatii pentru fiecare actiune a statului, toate veniturie si toate cheltuielile sa fie inscrise in buget in suma lor totala si sa nu apara numai ca sold. 5. Principiul neafectarii un venit incasat la buget trebuie sa fie administrat global, fiind destinat acoperirii cheltuielilor privite in ansamblul lor. 6. Principiul specializarii veniturile si cheltuielile bugetare sa fie grupate, ordonate in buget dupa anumite criterii pentru a se putea constata provenineta veniturilor, felulin care urmeaza sa fie cheltuite aceste resurse, precum si institutiile prin care se realizeaza. 7. Principiul echilibrului - bugetul reprezinta un document, un tablou in care se inscriu veniturile si cheltuielile statuluui in vederea compararii si echilibrarii lor in fiecare an. 8. Principiul realitatii actioneaza in perioada de fundamentare a proiectului de buget prin evaluarea realista a veniturilor si dimensionarea justa si in conformitate cu prevederile legale a cheltuielilor bugetare 9. Principiul anualitatii are in vedere doua aspecte: anul bugetar documentul bugetar trebuie sa fie intocmit in fiecare an si pe o perioada de un an, el fiind dezbatut si aprobat anual de catre Parlament, si exercitiul bugetar perioada de timp in care executivul trebuie sa asigure incasarea veniturilor si sa efectueze cheltuielile. 10. Principiul publicitatii proiectul de buget trebuie adus la cunostinta publica, votarea bugetelor trebuie sa aiba loc in sedinte publice deschise, iar dupa votare acestea snt publicate in MO.

PRINCIPIILE DE ACTIUNE ALE SERVICIILOR PUBLICE :

Aceste principii permit oricarui cetatean sau utilizator sa asigure buna functionare a serviciilor publice si sa-si puna in valoare drepturile , in acest sens sunt activate : Principiul transparentei: -toti utilizatorii depun de dreptul de informare asupra actiunii serviciilor publice si acestea au obligatia de a informa utilizatorii intr-o maniera sistematica.Transparenta trebuie conceputa ca o conditie a dialogului si concertarii , dar si ca un instrument de control a actiunii serviciilor de catre utilizatori. - administratisa trebuie sa incerce sa urmze o procedura de consultare prealabila oricarei decizii fundamentale , cu scopul de a permite cetateanului sa-si puna in valoare argumentele. Orice utilizator poate obtine accesul la documentele adm in limitele legislatiei inj viguare -orice cetatean poate contesta deciziile care il privesc ,poate formula o reclamatie si cere o ractificare . Principiul simplificarii:Existenta unor proceduri si taxe de lege clare si usor de inteles constituie garantia statului de drept.efortul de simplificare si transparenta adm reprezinta un levier esential al relatiei serv pub cu utilizatorii. Principiul accesibilitatii:Serviciile publice trebuie sa fie accesibile in ceea ce priveste implantarea lor geografica , in special in zonele rurale si in cartierele cu probleme. Principiul cuantificarii : fiecare serviciu public ar trebui in mod progresiv sa incerce sa-si difuzeze in mod clar obiectivele sale si sa-si creeeze indiatori care sa masoare calitatea si satisfacerea nevoilor utilizatorilor. P.participarii: cei care lucreaza in cadrul serv pub , precum si utilizatorii trebuie sa gaseasca cai pentru a coopera mai activ pentru imbunatatirea acestuia. P.adaptarii: principiul adaptarii mai este si numit princip. Mutabilitatii si implica o flexibilitate constanta a serviciului public. p.fiabilitatii : - utilizatorul are dreptul la aparare juridica si la fiabilitate in relatiile sale cu administratia si cu servicile publie .Aceasta inseamna ca statul trebuie sa stabileasca calr mod si conditiile de functionare a serv pub, precum si regulile dupa care sunt efectuate prestatiile. PRINCIPIILE FUNDAMENTALE SUNT PRINCIPIUL EGALITATII , Al neutraliatii si al continuitatii, *Principiul egalitatii Acesta instituie obligativitatea de a nu se face nici o diferenta intre utilizatori , in ceea ce priveste accesul la servicile publice , cat si in ceea ce priveste serviciul oferit de sine .Principiul de egalitate a accesului si tratamentului nu interzice diferentierea modului de furnizare a serviciului public cu scopul de a lupta contra inegalitatilor economice si sociale.

*principiul Continuitatii:Satisfacerea interesului general nu poate fi decat continua , permanenta.Continuitatea serviciului public este o transpunere la nivel administrativ a principiului continuitatii statului.Principiul continuitatii este pus ca o prima conditie celor care infiinteaza serviciul public.Acest principiu are consecinte directe asupra agentilor serviciului public. Principiul neutralitatii: Multi teoreticieni trateaza acest principiu c o dezvoltare a principiului egalitatii .Neutralitatea garanteaza liberul acces al tuturor , fara discriminare , la serviciile publice. Procedura moderna rationalizarea alegerii variantei bugetului supuse spre executie (RAVB) Reprezinta o strategie , o maniera de abordare sistematica a problemei de optimizare a alegerii variantei de buget ce va fi supusa executiei. Ea cauta sa integreze "rationalitatea economica" in procesul politic de cautare a unui consens, apeland la toate tehnicile disponibile de analiza, de calcul, de previziune, de organizare si de gestiune. Aceasta problema comporta patru etape principale, care sunt: studiul, decizia, executia si controlul. A. Studiul - aceasta faza constituie principala inovatie a RAVB si trebuie sa contina urmatoarele faze: 1. Formularea problemei descrierea critica a realitatii care poate si influentata de politica in vigoare sau de cea vizata. 2. Analiza obiectivelor definirea misiunii, a scopurilor de atins prin actiunea vizata. 3. Analiza mijloacelor identificarea tuturor mijloacelor susceptibile sa influenteze cel putin obiectivele urmarite si studiul restrictiilor care determina disponibilitatea si utilizarea lor. 4. Analiza relatiilor dintre obiective si mijloace consta in punerea in evidenta a capacitatii diferitelor mijloace de a satisface anumite obiective, a consecintelor ce rezulta din utilizarea individuala sau conjugata a fiecarui mijloc. 5. Conceperea programelor alternative analistul alege in colaborare cu decidentul acele obiective ce trebuie satisfacute, gradul lor de satisfacere si defineste unul sau mai multe programe de actiune ce permit atingerea lor. 6. Evaluarea programelor alternative selectionarea acelor programe care satisfac in masura cea mai mare obiectivele urmarite. B. Decizia pe baza informatiilor obtinute si a documentelor elaborate in faza studiului, decidentul este in masura sa aleaga programele de actiune, bazandu-se pe o analiza metodica a situatiei si a politicilor avute in vedere. Decizia este un act politic pentru ca decidentul ia in considerare, in egala masura, propria sa apreciere a situatiei.

C.Executia presupune utilizarea tehnicilor de gestiune se are drept scop utilizarea eficace a mijloacelor si motivarea agentilor responsabili cu realizarea concreta pe teren a obiectivelor. D. Controlul scopul acestei etape nu consta doar in garantarea regularitatii executiei, ci si in asigurarea unui veritabil control de gestiune prin reexaminarea obiectivelor programelor. Regimurile bazate pe o administratie neutra si mijloace pentru asigurarea neutralitatii functiei publice Sustinatorii acestei conceptii apolitice a administratiei invoca o serie de argumente,precum: intr-o administratie compusa din fucntionari subordonati unui partidpoate aparea tendinta de nerespectare a libertatilor publice; - o administratie politizata constituie, prin ea insasi,o incalcare a principiului democratic al admisibilitatii cetatenilor in functii publice, dupa alte criterii decat cel al valorii profesionale; - se considera ca numai o administratie compusa sin functionari recrutati pe criteriul valoric poate rezista la diferitele influente ale unor grupuri de presiune. - Administratorii numiti in functie pe criterii politice nu sunt, intotdeauna, mai competenti dpdv profesional decat cei recrutati pe baze obiective. - Continuitatea actiunii administrative risca sa sufere datorita schimbarilor de personal, care se produc atunci cand un nou partid vine la putere. Asigurarea neutralitatiifunctiei publice se poate realiza prin mai multe mijloace: 1. Un prim mijloc este elaborarea unui statut al functiei publice destinat protejarii functionarului impotriva arbitrariului puterii politice si care sa interzica desfasurarea de activitati incompatibile cu obligatia lor de neutralitate Acest statut trebuiesa includa prevederi precum: recrutarea functionarilor sa fie operata pe baze competitive, de catre jurii independente; acordarea de garantii de impartialitate in materie de avansare si disciplina; interzicerea interventiilor facute de anumiti oameni politici in favoare functionarilor si a carierei acestor; - interdictia de a ocupa mai mule madndat sau de a lua partie la desfasurarea vietii politice a unui partid. 2. Un alt mijloc de garantare a neutralitatii administratiei consta in existenta unor comisii consultative compuse din reprezntantii tuturor partilor politice interesate, care sa fie in masura sa ia si decizii. 3. Pentru a se pune la adapost de presiunile guvernamentale sau ale partizanilor unor servicii, institutiile administrative se pot ridica la rangul de institutii autonome ale caror organe conducatoare vor fi independente de guvern si dotate cu puteri largi de decizie; aceste institutii vor trebui sa pozede resursefinanciara proprii, corespunzatoare necesitatilor. 4. Neutralitatea administratiei poate fi mai bine aparata daca toate deciziile guvernamentale vor putea sa faca obiectul uni recurs in fata unui judecator independent fata de putere. Regimurile in care se admite politizarea administratiei

In sistemele in care conducerea este asigurata de mai multe partide,politizarea administratie atunci cand este deschisa,se face intr-un mod mult mai complex; partidele majoritatii guvernamentale isi repartizeaza ministerele: fiecare formatiune politica, intr-o oarecare masura, isi vede recunoscut dreptul, de catre partenerii sai, de a detine functii publice, repartitie care se face intr-un mod proportional cu voturile castigate sicu negocierile care au loc in urma alegerilor intre partidele castigatoare. Aplicarea acestui sistem in SUA, intre anii 1865 1869, a avut o serie de efecte negative: un declin considerabil al eticii, eficientei si performantei administrative; o crestere a imixtiunii politicului in treburile administratiei,deseori birourile federale devenind adevarate cartiere de campanie electorala ale partidului aflat la putere; - un grad inalt de competitie politica. - O depreciere a statutului functionarilorfederali. Aceste disfunctionalitati au determinat e responsabilii politici nord americani sa inlocuiasca acest sistem cu un sistem bazat pe merit,ce presupunea introducerea unei evaluari competitive in recrutarea funtionarilor publici. Relatia administratiei cu organizatiile profesionale si sindicatele 1. Organizatiile profesionale Intre acestea un rol important il au Corporatiile publice, dintre care cele mai remarcabile sunt Colegiile profesionale si Camerele. Este vorba despre entitati care pot fi considerate administratii publice in cazul regimurilor totalitare. Solutiile pentru aceasta problema pot consta in: -a mentine situatia lor de entitati administrative, considerandu-le entitati publice, dar neincadrate in organizarea statala. -calificarea lor drept entitati particulare. Colegiile profesionale recunoscute si Camerele grupeaza profesionisti, comercianti , industriasi si proprietari. Ele nu numai ca au puteri publice fata de proprii lor membri, dar deruleaza si o ampla colaborare cu administratia publica. Ele sunt, insa, supuse contrlului acesteia. Accesul la administratie este amplu asigurat, iar capacitatea de presiune a acestor grupuri este considerabila atunci cand este vorba de reglementarea profesiei sau, pur si simplu, de conditiile de exercitare a aactivitatii. 2. Sindicatele Sindicatele intruchipeaza interesele economice ale muncii si capitalului. Acest lucru are loc atunci cand trebuie rezolvate probleme economice generale importante, cum sunt cele legate de locul de munca, nivelul salariului si revizuirea acestuia.

Relatia administratiei cu sindicatele este deosebit de complexa: In regimurile totaliitare sau autoritare, sindicatele sunt numai o piesa in plus a aparatului de stat, statutul lor fiind formal si asemanator cu cel al corporatiilor publice. In regimurile democratice, administratia initiaza un dialog cu sindicatele privind conditiile concrete din toate entitatile care intr-un anumit mod au character public. Aceste dialoguri sunt de mare complexitate datorita unor factori diversi:

-in primul rand, exista o serie de particularitati administrative, economice si contabile care nu sunt intelese sau acceptate de catre lucratori. -in al doilea rand, se pune problema ca nu intotdeauna acesti lucratori reprezinta un front unic. -in al treilea rand, atunci cand aceste convorbiri au repercursiuni economice, dialogul se efectueaza nu numai intre functionari sau birocrati si sndicate, ci trebuie sa se Ia in considerare si serviciile competente ale Ministerului de Finante. Relatia administratiei cu patronatele In ceea ce priveste patronatele (asociatiile in intreprinzatori), acestea prezinta mai putin interes, intrucat asociatiile sunt un vehicul formal necesar. Intr-o economie de piata in care se pretinde urmarirea scopurilor statului social de drept, administratia nu poate evita colaborarea cu intreprinzatorii private Cresterea sau mentinerea gradului de ocupare a fortei de munca, realizarea de investitii private, care vor concur cu cele publice, sunt factori de maxima importanta care fac indispensabila aceasta colaborare. De acestea depinde existent unei situatii economice sanatoase. Crearea unor organizatii administrative avand competenta referitoare la intreprinderile mici si mijlocii dovedeste o reactie timida contra acestei tendingtfe, care este profund inradacinata.Caracteristicile economiilor modern dezvoltate fac ca intreprinderile agrare sa aiba o importanta relative redusa. Marile intreprindreri, ca mari grupuri organizate se afla intr-o relatie dubla si ambivalent cu administratiile publice: -ele sunt supuse formal acesteia; -ele profita de o anumita protective oficiala si mentin o stransa colaborare. Existenta intreprinderilor sau realizarea activitatii acestora depend sau pot sa depinda de administratie in masura in care este nevoie ca administratia sa emita un act de putere. Se cere sa se obtina o autorizatie administrative sau inscrierea intr-un registru administrative, ceea ce implica un grad variabil de control in perioada ulterioara Aspecte ale relatiei dintre administratie si patronate:

-in mod frecvent, se formeaza comisii consultative, cu character formal sau informal, prin intermediul carora autoritatile sau functionarii consulta un grup de intreprinderi inainte de a adopra o decizie importanta. -in problemele cruciale privind administrarea economiei exista organizme in care intreprinderile se bucura de o larga participare. -intr-o economie de piata contemporana este frecventa existent unor intreprinderi publice sub forma de intreprinderi mixte, in care capitalul public si ce privat coexista si in ale caror organe de conducere se afla, laolalta, administratorii si reprezentanti ai actionarilor private.

Tipuri de clasificari bugetare a veniturilor si cheltuielilor Clasificatia bugetara oglindeste structura bugetului si prezinta, in mod sistematic, unitar si codificat, veniturile si cheltuielile bugetului public national, reflectand formele in care se mobilizeaza veniturile si destinatia cheltuielilor intr-o perioada data. Clasificatia organica sau administrativa prezinta cheltuielile si veniturile dupa criteriul organizarii in ministere, agentii guvernamentale, institutii publice autonome, unitati administrativ-teritoriale. In Romania, din categoria institutiilor care participa la constituirea resurselor financiare publice si la intrebuintarea lor fac parte:Parlamentul, Administratia prezidentiala, Guvernul, Ministerele si celelalte organe ale administratiei centrale, Autoritatile administratiei publice locale, Autoritatea judecatoreasca etc. Clasificatia functionala repartizeaza cheltuielile dupa domeniile de atributii ale statului si ale autoritatilor locale. In cadrul sau se regasesc urmatoarele rubrici de cheltuieli: -autoritati, administratia gennerala -aparare nationala si ordine publica -cheltuieli social-culturale -protectia mediului -actiuni economice Clasificatia economica ofera explicatii asupra naturii economice a cheltuielilor statului. Cheltuielile se pot imparti in: 1. Cheltuieli alle serviciilor publice sau administrative: cheltuieli curente (de personal, materie si servicii), cheltuieli de capital.

2. Cheltuieli de transfer la: terti, intreprinderi publice, alte colectivitati. Veniturile bugetare sunt grupate in: a) Venituri fiscale provin din impozite si taxe directe b) Venituri nefiscale c) Venituri din capital provin din valorficarea unor bunuri ale statului aflate in administrarea institutiilor publice. Controlul asupra activitatii organului controlat Acest tip de supraveghere priveste actele in regim de putere publica ale autoritatilor autonome si anume: --actele administrative -contractele administrative(se exclude actele in regim de drept privat). Controlul asupra activitatii organului controlat imbraca mai multe forme: a) Forma cea mai dura este aceea in care organul controlat dispune de dreptul de aprobare (actul organului autonom nu intra in vigoare decat dupa ce este comunicat organului de control si aprobat de catre acesta) si de dreptul de susbstitutie. Practic aceasta forma extreme de dura duce la instituirea tutelei administrative, organul de supraveghere putand oricand sa faca sa prevaleze vointa sa. b) A doua forma atenuata consta in dreptul organelor de control de a aproba actele organelor tutelate neinsotit, insa, si de dreptul de substituire. c) A treia forma, mai liberal, este cea in care organul de control dispune doar de dreptul de a anula un act al organului controlat. Prin urmare, actul organului controlat intra in vigoare fara a avea nevoie de vreo aprobare din partea organului de supraveghere. d) O a patra forma este cea mai liberal, in care organul de supraveghere nu dispune decat de dreptul de a sesiza judecatoril impotriva unui act pe care il apreciaza drept ilegal, cerandu-I acestuia sa il anuleze. Logica institutionala care determina organizarea acestor controale : Atunci cand gradul de descentralizare este redus si nu se acorda colectivitatilor locale decat competente limitate este necesar ca statul sa-si intareasca supravegherea asupra gestiunii acestora pentru a evita orice derapaj care ii poate stirbi autoritatea. Acest control poarta numele de control de tutela si include atat contrlul de oportunitate cat si pe cel de legalitate. Atunci cand gradul de descentralizare este puternic si cand se acorda colectivitatilor locale mijloace suficiente pentru a le asigura o reala autonomie, este indispensabil ca statul sa renunte la acest tip de supraveghere, limitand-o la un control de legalitate.

Controlul asupra existentei organelor tutelare Acest tip de control cunoaste mai multe forme: A. O forma mai dura in care organul de control are dreptul sa dispuna demiterea sau dizolvarea organului controlat. B. O forma liberal organul de control nu dispune decat de o actiune disciplinara, adica de dreptul de a sesiza o jurisdictie in vederea demiterii sau a dizolvarii organului controlat. C. O a treia forma consta in instituirea suspendarii organului impotriva caruia se exercita actiunea disciplinara. Ea cunoaste doua variante: - prima consta in dreptul organului de control de a dispune suspendarea organului tutelat impotriva caruia exercita actiunea disciplinara. - a doua consta in dreptul organului de control de a cere instantei judecatoresti suspendarea organului tutelat pana la obtinerea unei solutii definitive in cauza respectiva.