Sunteți pe pagina 1din 6

http://www.rasfoiesc.com/business/economie/comert/MIJLOACE-DE-PROMOVARE-ASERVIC98.

php

3. Relatii publice
Relatiile publice implica din partea intreprinderii cultivarea unor contacte directe, realizate consecvent si sistematic, cu diferite categorii de public, cu persoane influente din conducerea unor intreprinderi din tara sau strainatate, cu mass media, cu reprezentanti ai puterii publice, lideri de opinie, etc., in scopul obtinerii sprijinului acestora in efortul de pastrare si dezvoltare a intereselor sale[67]. Principalele segmente de public extern pentru o intreprindere sunt[68]: a) - consumatorii, cea mai importanta categorie de public din punct de vedere al firmei; b) - agentii economici, ce actioneaza in cadrul pietei (furnizori sau intermediari), institutiile financiare si cele ale puterii publice, asociatiile profesionale, etc. Trei categorii de tehnici[69]: a) - tehnici de primire vizeaza asigurarea conditiilor de organizare si desfasurare a unor manifestari (interne sau internationale) - congrese, conferinte, seminarii, colocvii, simpozioane, concursuri, s.a. b) - tehnici utilizate in relatiile cu mass-media grupeaza atat modalitatile de stabilire si intretinere a contactelor cu mijloacele de comunicatie de masa, cat si pe cele de elaborare si difuzare a diferitelor forme de comunicare prin intermediul acestora. c) - tehnici legate de evocarea unor evenimente speciale care rolul de a cultiva si promova pe multiple planuri contactele umane. Relatiile publice reprezinta acel element al mixului promotional[70], care se bazeaza in principal pe comunicarea nonverbala si nonpersonala, care urmareste evaluarea atitudini publicului, identificarea acelor aspecte care pot sa trezeasca preocuparea consumatorilor si elaborarea unor programe intelegerea si atitudinea favorabila a publicului fasa de firma si produsele sau serviciile ei. In acest context, relatiile publice apar sub forma contactelor directe realizate, in mod constant si sistematic, de catre firmele cu diferitele categorii de public, cu persoane influente din conducerea altor institutii din tara sau strainatate, cu lideri de opinie, in scopul obtinerii sprijinul lor pentru comercializarea produselor sale. Relatiile publice sunt importante si in scopul de a limita potentiale atacuri din partea concurentilor sau de orice alta natura[71]. Relatiile publice se pot manifesta si cu prilejul desfasurarii unor congrese, simpozioane, reuniuni internationale in cadrul carora, pe langa evocarea si transmiterea unor

informatii cu privire la intreprindere si produsele sale, se urmaresc si contactele intre specialisti din sectoarele de productie si comercializare, reprezentanti presei etc. Cele 7 principii asumate de practicianul german de relatii publice, care reprezinta un adevarat ghid al profesiei de specialist in relatii publice din Germania sunt[72]: a) - prin munca mea servesc interesul public. Sunt constient ca nu pot sa induc in eroare publicul sau sa-i influentez in mod negativ comportamentul. Trebuie sa fiu sincer si cinstit. b) - prin munca mea servesc interesele celui care m-a angajat. Sunt dedicat muncii mele cu responsabilitate si urmaresc interesului lui ca si cum ar fi interesul meu. c) - prin ceea ce fac sunt legat de o organizatie careia ii sunt loial. Cunosc si imi insusesc politica si cultura organizationala pe care o reprezint, atat timp cat acestea sunt in concordanta cu demnitatea umana, cu respectarea drepturilor fundamentale ale omului si cu legislatia in vigoare. d) - daca organizatia pentru care lucrez incalca demnitatea umana si drepturile fundamentale in comunicare, voi face tot ce imi sta in putinta pentru a indrepta greselile si a corecta comportamentul comunicational. e) - in mod constient si intentionat voi fi sincer, transparent si clar cu jurnalistii si cu alte medii de comunicare cu publicul. Nu le voi oferi nici un fel de recompensa materiala sau financiara[73]. f) - voi respecta libertatea si independenta interlocutorilor mei. In acest sens nu voi apela la nici un o forma de constrangere sau corectie asupra lor. g) - cred ca relatiile publice reprezinta o modalitate de a genera incredere publica, de a armoniza diferitele interese si de a corecta anumite comportamente. Astfel, nu voi face nimic pentru a dauna credibilitatii si reputatiei profesiei mele[74]. Activitatea de relatii publice reprezinta o forma de promovare credibila, informatiile furnizate considerate mai veridice decat cele oferite in reclame[75]. In general, trebuie sa distingem, pe de o parte, intre Relatiile publice stiintifica si activitate de relatii publice ca aplicatie practica[76]. Daca prima componenta are un caracter teoretic, a doua un caracter aplicativ, fiind fundamentala prin prima[77]. Internetul a produs schimbari in comunicarea dintre oameni, in modul de a face afaceri si chiar si in cercetarea de marketing. Interviurile on-line isi castiga un loc tot mai apreciat in inventarul de instrumente cu care se opereaza in cercetarea consumatorului. Mediul de afaceri a imbratisat cu caldura cercetarile on-line, ceea ce obliga cercetatorii sa se miste in aceeasi directie[78].

Relatiile publice implica din partea firmei cultivarea unor contacte directe, realizate si consecvente si sistematic cu diferite categorii de public[79]. Relatiile publice externe ale organizatiei moderne vizeaza nu numai furnizorii si consumatori finali, ci intreaga comunitate in care activeaza organizatia, respectiv comunitatea de afaceri si cea sociala. Astazi se pune chiar problema responsabilitatii sociale a organizatiei moderne, care se implica tot mai mult in problemele comunitatii, in diverse forme, care depasesc scopul imediat al obtinerii de profit[80].

http://www.rasfoiesc.com/business/marketing/comunicare/COMUNICAREA-IN-ORGANIZATII51.php

COMUNICAREA IN ORGANIZATII 1. Categorii si forme de comunicare in organizatii: A.1. Comunicarea operationala: interna, externa. A.2.Comunicarea interpersonala B. Comunicarea formala: ascendenta, descendenta, orizontala/oblica C. Comunicarea orala, comunicarea in scris, comunicarea nonverbala 2. Bariere in comunicare A. Comunicarea operationala interna include intreg ansamblul de mesaje ce-i leaga pe angajatii organizatiei in actiunile de infaptuire a planului ei operational, respectiv totalitatea procedurilor concepute pentru realizarea obiectului specific de activitate. Comunicarea operationala interna cuprinde: ordine si instructiuni date de supraveghetori lucratorilor; dialogul oral intre lucratori pe probleme de munca; situatii intocmite de personalul operativ in diferite domenii - productie, vanzari, finante, stocuri, intretinere etc, prin care se raporteaza indeplinirea sarcinilor de munca.

Comunicarea operationala externa face legatura organizatiei cu oameni si grupuri din afara ei, dar legat de misiunea si obiectul activitatii sale, respectiv cu furnizori, clienti, prestatori de diverse servicii, cu publicul.

- Procedurile de comunicare in tranzactiile directe de vanzare sau cumparare, diferitele materiale scrise de prezentare a produselor si serviciilor, raspunsurile la solicitarile telefonice, publicitatea si reclama prin toate mediile, utilizate potrivit specificului activitatii, sunt exemple ale comunicarii operationale externe. In aceasta categorie se includ si actiunile pe care organizatia le intreprinde pentru a imbunatati relatiile sale publice, imaginea unui comportament plin de solicitudine fata de clienti, responsabilitatea civica a managementului. Comunicarea interpersonala este schimbul de informatii si simtaminte pe care oamenii le angajeaza oriunde si oricand sunt impreuna, fara ca acestea sa aiba neaparat scopuri sau obiective precum cele ale organizatiei. Tendinta de comunicare, determinata de natura sociala a fiintei umane, se manifesta chiar si atunci cand oamenii sunt complet straini unul altuia, dar se afla temporar impreuna (in tren, avion, la o coada). De asemenea, nevoia de comunicare ii face pe oameni sa comunice si in situatii in care au putin sau nimic de spus. Cheltuim adesea mult timp comunicand cu prieteni sau cunoscuti. Cu toate ca aceasta categorie de comunicare nu face parte din planurile operationale ale organizatiei, ea are influenta asupra atitudinilor lucratorilor si, prin urmare, un semnificativ efect asupra succesului acestor planuri. B. Comunicarea formala: ascendenta, descendenta, orizontala/oblica

In comunicarea descendenta, informatiile circula pe canale ierarhice, de la nivelele superioare ale managementului spre cele inferioare, de la sefi la subordonati, sub forma ordinelor, dispozitiilor, directivelor, instructiunilor. Aceste informatii sunt esentiale pentru planificarea si organizarea activitatii si pentru antrenarea la actiune a personalului organizatiei. In comunicarea ascendenta, sensul circulatiei mesajelor este de la subordonati la sefi. Informatia reprezinta fie reactia (feedback-ul) la mesajele primite, fie rapoarte ale actiunilor realizate. Acest tip de comunicare este esential pentru controlul activitatii. Comunicarea orizontala/oblica are loc intre persoane situate la acelati nivel ierarhic sau la nivele diferite, dar pe linii ierarhice distincte. Are rolul de a inlesni schimbul operativ de informatii indispensabile unui management eficient.

C. Comunicarea orala, comunicarea in scris, comunicarea nonverbala

Comunicarea orala este principala forma de comunicare, ca pondere, intr-o organizatie. Circa 3/4 din schimbul total de informatii al managerilor se realizeaza oral. Desigur, multe din ele sunt informale, de la individ la individ. La acestea se adauga variate tipuri formale de comunicare orala. Oamenii de afaceri au de facut, din cand in cand, prezentari formale cuvantari, rapoarte orale, conferinte. Participa si conduc Sedinte ale diferitelor comitete, conferinte si discutii de grup. Uneori ii intervieveaza pe candidati la angajare, pe cei care parasesc organizatia sau pe lucratorii aflati in evaluare. Chiar si o scrisoare sau un raport incep adesea prin dictare orala. Formele obisnuit utilizate in comunicarea orala interpersonala includ: individ - individ (fata in fata), telefonul, sedinta si prezentarea (expunerea). Comunicarea individ - individ, directa, fata in fata, pentru un manager, este potrivita in cazurile: delegarea sarcinilor, instruire (pregatire), disciplinare, informare, dare de instructiuni, raspunsuri la intrebari, controlul progreselor in realizarea obiectivelor, dezvoltarea si mentinerea relatiilor umane. Telefonul, ca medie de comunicare, este folosit in proportii foarte diferite de la un tip de munca la altul, facand posibil un rapid schimb de informatii prin economisirea timpului necesar deplasarii. Comunicarea prin telefon (primirea unui apel, a unui mesaj, apelarea cuiva), in interiorul organizatiei si in afara ei, necesita respectarea unor reguli si proceduri, importante atat pentru eficacitatea comunicarii, cat si pentru imaginea perceputa de interlocutor. De exemplu, la primirea unui apel, ridicarea receptorului la nu mai mult de trei semnale Si exprimarea formulei: "Aici este compartimentul (organizatia, daca apelul vine din afara), cu ce va putem fi de folos?", este o procedura folosita de cei instruiti, formati sa comunice intr-o maniera profesionala. Sedintele sunt forme de comunicare directa in cadrul organizatiilor, de o mare varietate. Tipice pentru manageri sunt Sedintele scurte, informale, cu doi sau mai multi salariati. Coordonarea activitatii lor, delegarea de sarcini unui grup, solutionarea conflictelor dintre ei, schimbul de informatii, coordonarea resurselor, dezvoltarea intelegerii reciproce si a relatiilor umane sunt obiectivele obisnuite ale acestei forme de comunicare. Prezentarile pe care managerii trebuie sa le faca din cand in cand sunt, de regula, formale, spre deosebire de formele mai sus analizate care, obisnuit, sunt informale. Sansele de a avea o expunere, cuvantare, care sa mareasca audienta si interesul publicului sau grupului caruia vorbitorul se adreseaza, vor spori cu siguranta, oferirea feedback-ului. Salariatii vor sa stie daca lucreaza bine sau nu, daca munca sau performantele lor sunt apreciate. De aceea, ei asteapta sa primeasca reactia managerului, reactie ce joaca un rol esential in motivatie. Aici ne vom opri doar la cateva recomandari de care un manager se poate folosi, in stradania de a spori calitatea comunicarii. Fiind unul din elementele cheie ale performantelor inalte, feedback-ul trebuie sa fie:

- imediat, cat mai apropiat de momentul realizarii performantei. Impactul asupra comportamentului se reduce pe masura trecerii timpului. Recompensa oferita la sfarsit de an, pentru o realizare a salariatului la inceputul anului, va avea un efect cu mult mai firav decat daca ar fi fost acordata imediat.