PLEONASMUL

1. Clasificarea pleonasmelor

A. În funcţie de compartimentul limbii unde se produc, pleonasmele sunt: lexicale

şi gramaticale.
Preluăm observaţiile Mioarei Avram şi pe cele ale autoarelor DSL în legătură cu
această clasificare, şi mai ales cu subtipurile: semantic, etimologic şi al derivării, pe
care le-a identificat Adriana Stoichiţoiu (LLR, nr. 3, 4, 1995). Prima observaţie are
în vedere faptul că orice pleonasm lexical este şi semantic, ca atare va fi denumit
pleonasm pur sau exclusiv semantic (etica şi morala, schimb reciproc, greu şi
dificil, conducere managerială etc.). Subtipul pleonasmului derivării completat de
Mioara Avram cu cel al compunerii este de fapt pleonasmul formării cuvintelor
(îndoieşte în două, a revenit din nou, convieţuiesc laolaltă / împreună, coexistă
împreună; aniversarea a douăzeci de ani, tricicletă cu trei roţi, s-a sinucis singur
etc.)
Pleonasmul etimologic se datorează necunoaşterii exacte fie a unui cuvânt
preluat dintr-o altă limbă, fie a unui element component al acestuia. Acest subtip de
pleonasm poate fi evitat numai prin explicaţii etimologice. De exemplu, mujdei =
must de ai (<alium, lat. „usturoi”), a cronometra timpul (cronometra<cronos
„timp”), caligrafie frumoasă (caligrafie<kalos „frumos”), muncă laborioasă
(laborioasă<labor „muncă”), a avansa înainte (s’avancer „a înainta”), a aduce
aportul (apporter „a aduce”) etc.

Pleonasmele gramaticale includ:

- dublarea prin anticipare sau reluare a subiectului, complementului direct şi indirect
(Vine el tata; Tata şi el zicea că…; L-am salutat pe el; Pe el l-am întâlnit…; I-am zis
mamei că…, Mamei i-am zis că…)
- dublarea negaţiei (nu vine nimeni / nimic, niciodată nu minte, nicăieri nu e mai bine,
nicicând nu va şti…)
- dubla exprimare a unor grade de comparaţie (comparativul de superioritate,
superlativul relativ şi absolut). Pe de o parte, există adjective care au sens superlativ
sau comparativ, ca atare, orice mijloc de a exprima acest grad de comparaţie va fi
redundant: cea mai super, superbestial, supermişto, cel mai bestial (în contextul în care
bestial reprezintă un superlativ, în registru colocvial), cel mai străvechi, foarte
străvechi, extrem de rarisim, ultrararisim, mai superior, cel mai optim, foarte optim,
foarte teribil, extrem de admirabil etc. Pe de altă parte, adjectivele care aparţin
domeniului tehnico-ştiinţific şi unele adjective care exprimă însuşiri ce nu suportă
comparaţia constituie baza unor pleonasme atunci când apar la anumite grade de
comparaţie: foarte metalic, mai termogen, cel mai frigorific, mai mort, foarte viu,
foarte bărbătesc etc. Desigur că folosite cu sens figurat, aceleaşi adjective pot avea
grade de comparaţie: are o voce mai feminină decât…, un comportament extrem de
bărbătesc…
- dubla marcare a pluralului la unele neologisme: comicsuri, stiksuri, kakesuri, clipsuri,
dropsuri, chipsuri etc.
-construcţii pleonastice cu numerale: o pereche de doi bătrâni, un cuplu de doi italieni,
ambele două probleme, o bicicletă cu două roţi, un număr de cinci meri, suma de un
milion, un procent de zece la sută, vreo trei-patru sute, aproximativ vreo douăzeci, cam
vreo zece, peste două sute şi ceva, saci a câte o sută de kilograme, saci fiecare de câte o
sută etc.
Un pleonasm intolerabil, neînregistrat în dicţionarele de pleonasme, este
constituit din substantivul un număr, urmat de o determinare numerică. Necondamnarea
folosirii acestei combinaţii duce la considerarea ei ca firească. Suntem de părere că, nici
măcar în stilul juridico-administrativ, acest pleonasm nu trebuie admis, din moment ce
numeralul cardinal propriu-zis e suficient pentru exprimarea unui număr. Motorul de
căutare Google ne pune la dispoziţie 11.500 de apariţii ale secvenţei un număr de (în
câteva texte, un număr apare determinat de substantive, în combinaţii corecte ca: un
număr de telefon/ de înregistrare / de cereri / de puncte etc.) Reproducem trei dintre
exemplele care conţin acest pleonasm: Facultatea cuprinde un număr de 3 (trei)
specializări…(central.ucv.ro); În anul 2003, TVR Craiova a difuzat pe canalele naţionale
un număr de 108 ore de program...(tvr.ro); …cu ocazia fiecărei alegeri pentru Parlament
sau pentru organele locale, un număr de şapte judecători participă la constituirea
Biroului…(scj.ro)
Prin eliminarea secvenţei un număr de, mesajul e explicit, iar exprimarea lui
devine corectă: Pentru funcţia de membru în consiliul de administraţie candidează un
număr de 7 persoane… (cnvm.rdsnet.ro) cf. Pentru funcţia de membru în consiliul de
administraţie candidează 7 persoane…
În exemplele:…va fi dată în exploatare în minimum doi ani de zile (corect: în
minimum doi ani) şi …S.B, în vârstă de 15 ani, supravieţuitoarea accidentului… (corect:
de 15 ani) („Cuvântul Libertăţii”, 04.08.2004), pleonasmele, în ciuda „standardizării” lor,
trebuie evitate .
-construcţii pleonastice cu adverbe: n-am decât numai un ţel, am decât numai un ţel,
acum două zile în urmă, întoarce timpul înapoi, ridicaţi mâinile sus etc.
-construcţii pleonastice cu prepoziţii: drept pentru care am încheiat prezentul proces-
verbal, i-a primit ca drept răsplată etc.
-construcţii pleonastice cu conjuncţii: s-a oprit, dar însă nu s-a întors; nu aşteaptă, ci
dimpotrivă pleacă; ascultă, însă cu toate acestea nu înţelege; aşadar şi prin urmare
am ajuns; în concluzie deci, plecăm; în afară de X, mai vine şi Y; au plecat toţi, în
afară numai de X etc.
- construcţii pleonastice cu verbe: rămâi şi nu pleca, stă şi nu face nimic, doarme
şi se odihneşte etc.
- construcţii pleonastice complexe: suntem iarăşi împreună, deşi nu suntem prima
dată aşa, părăseşte-i şi lasă-i în pace etc.
- construcţii pleonastice specifice unui anumit stil. În enunţul …la maximul pedepselor
prevăzute se poate adăuga un spor până la trei ani…(„Naţional”, 03.08.2004),
pleonasmul adaugă un spor e tipic stilului juridic şi pare motivat de intenţia sublinierii
„creşterii pedepsei în anumite circumstanţe”. Aşa ar fi, dacă, în acelaşi context, nu s-ar
găsi verbul modalizator se poate (adăuga un spor…). Conţinutul unei legi nu permite
însă implicarea subiectivă, evidenţiată, în cazul nostru, de exprimarea „probabilităţii”, a
„posibilităţii” de sporire a pedepsei în condiţii exact descrise.

B. Din punct de vedere formal, pleonasmele sunt:

- interne (intrinseci), adică apar în structura unui cuvânt: copărtaş, ultrararisim,
coasociat, copartener, ouălele etc.
- externe (extrinseci), adică apar în combinarea a două sau mai multe cuvinte: revine
din nou, revine din nou iarăşi, chiar el însuşi, chiar el însuşi în persoană etc.
La rândul lor, pleonasmele externe pot fi clasificate din punct de vedere formal în:
- pleonasme ai căror termeni se află în imediată vecinătate: au colaborat împreună, se
limitează numai la…, avansează înainte etc.
- pleonasme ai căror termeni sunt distanţaţi: se limitează deseori la o încercare numai,
au colaborat mult timp împreună, avansează destul de uşor înainte etc.
Aceleaşi pleonasme externe se clasifică şi în funcţie de tipul de relaţie sintactică
dintre termeni în:
a) -pleonasme cu termeni coordonaţi prin joncţiune sau prin juxtapunere:
 - pleonasmul subiectului multiplu: aluziile şi insinuările n-au lipsit, cinstea şi
onoarea îl caracterizează etc.;
- pleonasmul atributului multiplu: încercare grea şi dificilă, aspect firesc şi
natural, loc de reculegere şi de meditaţie, fraze goale şi fără sens, el însuşi în
persoană etc.;
- pleonasmul numelui predicativ multiplu: e nul şi neavenit, e simplă şi
nesofisticată, interesul ei e direct şi nemijlocit etc.;
- pleonasmul complementului direct multiplu: necesită atenţie şi concentrare,
cere colaborare şi cooperare, vrea independenţă şi neatârnare etc.;
- pleonasmele altor părţi de propoziţie multiple: având în vedere şi luând în
considerare, te laşi sedus şi păcălit etc.
b)- pleonasme cu termeni subordonaţi prin joncţiune sau prin juxtapunere:
- pleonasmul atributului: şantier în lucru, virusul HIV, spectacol artistic, de la
un timp de vreme, o perioadă de timp, un număr de trei, tentativă de încercare,
tricicletă cu trei roţi, procent la sută, perspective de viitor, schimb reciproc,
întrajutorare reciprocă, democraţie populară, alegeri electorale, conducere
managerială, o pereche de pijamale, o pereche de ochelari, de pantaloni etc.,
- pleonasmul complementului necircumstanţial şi circumstanţial: a prilejuit
ocazia, aniversează zece ani, continuă menţinerea, convieţuiesc laolaltă, au
irosit atâţia ani fără rost, întoarce-te înapoi, crede în sinea lui, am ascultat în
primă audiţie, reducem la mai puţin, preferă mai bine, a fost fundamentat pe
baze greşite, menţine în continuare, survolează peste munţi, se opune
împotriva tuturor etc.

A. Din punct de vedere semantic, pleonasmele sunt:

- totale (perfecte sau absolute), când sensurile termenilor coincid sau se suprapun: etica
şi morala, firesc şi natural, greu şi dificil, vine din nou iarăşi etc.
- parţiale (aproximative sau relative) când se suprapun doar unele elemente ale
termenilor alcătuitori: poate fi utilizabil, revine iar, democraţie populară, scurtă
alocuţiune etc.
B. Prin raportarea la limba literară, pleonasmele sunt:
- tolerabile : dublarea negaţiei, dublarea prin clitice a subiectului, complementului
direct şi indirect, colocaţii, adică îmbinări aproape fixe, gramaticalizate prin uz: mediu
înconjurător / ambiant, marea majoritate, ani de zile, ieşi afară, coboară jos, urcă sus,
am văzut cu ochii mei, am auzit cu urechile mele, a îngheţat de frig, şi-a trăit viaţa etc.
- intolerabile, când termenii sinonimici sunt vecini (continuă să menţină, mijloace
mass-media, contact direct nemijlocit, procent la sută etc.), când termeni care conţin
elemente de sens identice sunt apropiaţi (adunare comemorativă în memoria, fapt ce a
făcut, adaugă aditivi, a prevăzut în vederea etc.) sau când acelaşi sens aparţine atât
unui element formativ, cât şi celuilalt termen al pleonasmului (s-a sinucis singur, a
revenit din nou, autobiografia mea, se bifurcă în două, coexistă împreună, democraţie
populară etc.)

C. Din punctul de vedere al acceptării lor în exprimare, pleonasmele sunt:

- greşeli de gândire şi de limbă, când sunt produse de ignoranţă, de incultură, de
neatenţie, de neglijenţă;
- figuri de stil, când sunt folosite de scriitori cu diverse intenţii artistice (cum ar fi
caracterizarea prin limbă a persoanelor semidocte; sublinierea celor transmise: foc şi
pară, vai şi amar, cu chiu cu vai, , plânge şi suspină, trăind şi nemurind, d-un capriţ,
d-un pamplezir etc.)

BIBLIOGRAFIE:

Avram, Mioara, Pleonasmul şi tautologia (I, II), LLR, 3, 4, 1996 (R)

Doca, Gheorghe, Limba română, volumul al III-lea, Bucureşti, Editura Universităţii,
1984?
Constantinescu-Dobridor, Gheorghe, Dicţionar de terminologie ştiinţifică, ediţia a II-a,
Bucureşti, Editura Teora, 1997
Dascălu, Doina, Dicţionar de pleonasme, Bucureşti, Editura Vox, 1997, p. 5-32
Dicţionar de ştiinţe ale limbii, ediţia a II-a, Bucureşti, Editura Nemira, 2001
Enciclopedia limbii române, Bucureşti, Editura Univers Enciclopedic, 2001
Hristea, Theodor, Pleonasme de origine franceză, România literară, 6, 1991, p. 8
Hristea, Theodor, Construcţii pleonastice tolerabile, LR, 1-2, 1994, p. 66-67
Oprescu, Mihai, Construcţii pleonastice cu adjectivul propriu, LR, XLIII, 1-2, 1994, p.
65-67
Vasiliu, Laura, Despre unele construcţii pleonastice, LR, 11-12, 1992, p. 607-609
Uritescu, Dorin, Pleonasmul – o greşeală deghizată, LLR, 1, 1994, p. 7-9