1.

2 Cadastrul de-a lungul timpului la diverse societati umane si in

Romania

1.2.1 Inceputurile activitatii de cadastru

Cele mai vechi cunostinte asupra activitatii organizate de masurare a terenurilor
sunt cele transmise prin scrierile egiptene. Din acestea, rezulta ca la cancelariile faraonilor
se tineau registre in care erau inscrise terenurile ce se repartizau periodic spre cultivare in
lunca fluviului Nil. Dupa modul de organizare la egipteni a acestei activitati, rezulta pentru
prima data cele doua scopuri principale ale cadastrului, care se pastreaza si astazi si
anume, garantarea dreptului de proprietate si aplicarea stricta dar echitabila a fiscalitatii
funciare.
Un sistem de masurare organizata a terenurilor agricole a existat si in Asia Mica,
sub regele Darius al Persiei (521 - 485 i.C.).
Denumirea meseriei pe care o practicau cei care masurau terenurile apare pentru
prima data la romani, si anume agrimensura, iar cei care o practicau se numeau
agrimensori.
De la formele simple de evidenta cadastrala care au existat in antichitate s-a ajuns
treptat la formele perfectionate din epoca feudala, cunoscute mai ales in vestul Europei. In
evolutia lui de-a lungul timpului, cadastrul s-a dovedit a fi o institutie progresista, deoarece
a contribuit, alaturi de institutiile juridice, la inlaturarea nedreptatilor si prejudecatilor care
au existat pe treptele omenirii in ceea ce priveste dovedirea si protejarea dreptului real de
proprietate si introducerea echitatii la plata impozitelor cuvenite societatii.
Asupra originei si etimologiei cuvantului cadastru exista mai multe ipoteze. Astfel,
dupa unii autori acest cuvant ar deriva din cuvantul grec katastihon care inseamna
registru de impunere, iar dupa alti autori ar deriva din cuvantul latinesc capitastrum cu
sensul de impozit pe cap de cetatean. Ulterior, cuvantul capitastrum a trecut in forma
italiana il cotastro ceea ce inseamna registru de plati. Germanii i-au zis Kataster,
francezii cadastre, iar romanii l-au preluat sub forma de cadastru la inceputul secolului
XIX, forma sub care este folosit si in prezent.
Pana la mijlocul secolului XIII, institutia cadastrului rezolva atat problemele legate
de masurarea si stabilirea calitatii terenurilor agricole, cat si cele juridice legate de
diferitele forme de publicitate imobiliara. Cu timpul, cadastrul s-a separat in partile sale
tehnica si economica, pe de o parte, si juridica, pe de alta parte, conturandu-se chiar
institutii separate fiecare evoluand pe laturile specifice, dar cooperand in permanenta in
sensul ca datele din cadastru servesc pentru sistemul de publicitate imobiliara, iar cele de
la publicitatea imobiliara, cum sunt cartile funciare tinute la zi cu schimbarile ce se produc
prin desmembrari, alipiri si schimbari ale categoriilor de folosinta, etc., servesc pentru
tinerea la zi a cadastrului general.



1.2.2 Cadastrul in Romania

Activitatea de cadastru in Romania a parcurs etapele:

- etapa inceputurilor introducerii cadastrului general (1794 in Transilvania, Banat si
Bucovina, 1831 in Muntenia si 1832 in Moldova);

Este necesar a se mentiona initiativele si eforturile deosebite ale lui Gheorghe
Asachi si Gheorghe Lazar care au condus la infiintarea in anii 1813 la Iasi si respectiv in
1818 la Bucuresti a primelor scoli de inginerie care au pregatit cadrele tehnice topografice
si cadastrale autohtone si care au contribuit in mod hotarator la introducerea unor sisteme
de organizare si metode de lucru asemanatoare cu cele vazute de ei in tari din vestul
Europei.

- etapa 1919 1933, care a debutat cu infiintarea Directiei Cadastrului si
intensificarea lucrarilor de cadastru in Moldova si Muntenia dupa primul razboi
mondial si a reformelor agrare si incheiata in 1933 cand a aparut prima lege care
a reglementat executarea unitara a cadastrului general si cartilor funciare (Legea
nr. 23/1933);

Adoptarea in anul 1930 a sistemului de proiectie cartografica stereografica in locul
proiectiei cartografice Bonne. La adoptarea noului sistem de proiectie cartografica un aport
important l-a avut savantul si profesorul francez B. Roussilhe, care a fost consultat si
invitat in mod special in Romania in acest scop. In anii care au urmat s-a putut face
dovada ca proiectia cartografica stereografica este cea mai indicata pentru tara noastra si
ca inlocuirea (dupa anul 1950) cu sistemul de proiectie Gauss-Kruger nu a fost, din multe
puncte de vedere, o masura benefica.

- etapa1933 1955, care a debutat cu inceperea unui cadastru modern, dar a caror
lucrari au fost intrerupte pe timpul celui de-al doilea razboi mondial si ulterior fiind
influentate negativ din cauza conceptiilor refractare ale regimului fata de aceasta
activitate;

Pentru realizarea unor lucrari cu caracter de proba si generalizare, cadastrul si
introducerea cartilor funciare au inceput in fostul judet Ilfov si in comunele subordonate
municipiului Bucuresti.
In intervalul 1944-1955 se inregistreaza o stagnare in activitatea de cadastru
cauzata in parte si de lucrarile de masuratori si parcelari facute pentru improprietarirea
temporara a taranilor, dar mai ales datorita lipsei de sprijin din partea regimului comunist
care se baza pe ideile negarii drepturilor de proprietate privata asupra pamantului si, ca
atare, nu era interesat in finantarea institutiei cadastrului si cartilor funciare care erau
instrumente ce ajutau tocmai la confirmarea si protejarea drepturilor reale de proprietate
imobiliara ale persoanelor fizice.

- etapa 1955 1989, in care au fost folosite diverse forme de evidenta a terenurilor
(evidenta funciara, cadastru funciar) orientate cu prioritate spre patrimoniul
agriculturii colectivizate si de stat;

Astfel, in anul 1955 se legifereaza (prin Decretul nr. 280/1955 si Hotararea de
guvern nr. 1240/1955) organizarea si executarea evidentei funciare cu scopul principal
de a servi la comasarea terenurilor agricole in actiunea de colectivizare a agriculturii.


Planurile topografice pentru aceasta evidenta au fost executate intr-o perioada relativ
scurta (de cca. 6 ani), prin metode fotogrammetrice si in mai mica masura prin metode
topografice clasice. Aceste planuri topografice au fost executate la scara 1:10 000 pe o
suprafata de cca. 13 milioane hectare.
S-a constatat astfel ca, evidenta simpla funciara nu era suficienta in curmarea
abuzurilor si divergentelor dintre unitatile agricole si cele ale altor sectoare (silvic,
urbanistic, minier, cai de comunicatii, gospodarirea apelor, etc.) in procesul de
supraveghere al folosirii intregului fond funciar al tarii. De aceea, in anul 1968 (prin Legea
nr. 12/1968 privind apararea, conservarea si folosirea terenurilor agicole), se prevede
printre altele introducerea cadastrului funciar pe intreg teritoriul tarii.
Un moment de referinta important nu numai pentru activitatea de cadastru funciar,
dar si pentru activitatile de geodezie, fotogrammetrie si cartografie l-a constituit
reglementarile date de Decretul nr. 305/1972 privind activitatea geodezica, topo-
fotogrammetrica si cartografica, precum si, folosirea datelor si documentelor rezultate din
aceasta activitate. Prin acest act normativ au fost reglementate printre altele, pentru prima
data, obligatii mai ferme pentru unitatile care executau astfel de lucrari, s-a instituit o
coordonare unitara in scopul evitarii suprapunerilor si valorificarii corespunzatoare a
patrimoniului geodezic si cartografic existent, dar cea mai importanta masura a fost
reglementarea finantarii intocmirii planului topografic de baza al tarii la scarile 1:5 000 si
1:2 000. Evident ca planul topografic de baza al tarii a fost conceput ca un sprijin direct
pentru activitatea de cadastru funciar prevazandu-se ca prin derivarea continutului
cadastral din foile planului topografic de baza sa se asigure suportul principal pentru
lucrarile de cadastru funciar.

- etapa 1990 1995, in care intregul personal al unitatilor de cadastru funciar a fost
mobilizat la lucrarile de aplicare a Legii fondului funciar nr. 18/1991 si in care, din
lipsa legii pentru noul cadastru general si publicitatii imobiliare, lucrarile de
cadastru in sistemul vechi au fost diminuate sau intrerupte in majoritatea judetelor;

In ceea ce priveste aportul cadastrului funciar in desfasurarea lucrarilor de aplicare
a Legii nr. 18/1991, desi acesta are un continut inferior cadastrului general, s-a dovedit
totusi util in asigurarea lucrarilor de masuratori si de parcelare, dar in primul rand in
scurtarea timpului de punere in posesie si de emitere a titlurilor de proprietate. De aceea,
cum era si firesc, ordinea de incheiere a aplicarii Legii nr. 18/1991, in care s-au clasat
teritoriile comunale, a coincis in general cu existenta si gradul de actualizare a cadastrului
funciar pentru intravilane si suprafetele din extravilan care au format patrimoniile fostelor
cooperative agricole de productie si ale asociatiilor agricole.

- etapa noului cadastru general si publicitatii imobiliare, care, dupa anul 1995 a
creat cadrul pentru organizarea si executarea unui cadastru general modern, la
nivelul cerintelor societatilor democratice avansate.

Etapa debuteaza cu aparitia noii legi a cadastrului general si publicitatii imobiliare si
reprezinta evenimetul cel mai important pentru activitatea de cadastru, dar si pentru
activitatile de geodezie si cartografie din Romania, deoarece:

- se creeaza posibilitatea punerii in practica a celor mai noi conceptii de realizare a
unui cadastru general modern, la care sa se racordeze cartile funciare, ceea ce
ne-ar situa printre tarile in care sunt create toate conditiile socio-juridice pentru
cunoasterea obiectiva, dar si pentru recunoasterea dreptului real de proprietate
imobiliara si stabilirea echitabila a obligatiilor fiscale ale proprietarilor de imobile;


- cadrul organizatoric si de subordonare al unitatilor de cadastru general vor asigura
in sfarsit o coordonare si executie a lucrarilor de catre personal tehnic de
specialitate, creandu-se posibilitatea evitarii imixtiunilor de care aceasta activitate
a fost afectata negativ in ultimii 45 de ani;
- printr-o desfasurare coordonata si corelata unitar , atat a activitatii de cadastru
general, cat si a activitatilor de geodezie si cartografie sunt create conditii ca
fiecare dintre acestea sa foloseasca in mod eficient rezultatele celorlalte activitati;
- pentru generatiile care vor participa la realizarea noului cadastru general, vor fi
necesare eforturi de recuperare a timpului pierdut cu diferitele forme de evidenta a
terenurilor si de gasire a celor mai eficiente cai pentru valorificarea patrimoniului
geodezic, topografic si cartografic, dar si de initiere in noile tehnologii, mijloace
tehnice si materiale specifice.


1.2.3 Cadastre de specialitate

Cerintele de administrare a patrimoniilor au impus ca unele sectoare economice sa-
si organizeze sisteme proprii de evidenta ale terenurilor, cu aplicarea intr-o mai mica sau
mai mare masura a metodologiilor cadastrului general. Aceste sisteme (dintre care unele
au fost denumite impropriu de cadastru) au fost organizate pentru tinerea evidentelor
terenurilor proprietate de stat (in agricultura, silvicultura, minerit, industrie, constructii si
sistematizarea oraselor, etc.).
In perioada interbelica au functionat urmatoarele sisteme de cadastru de
specialitate:

- cadastrul minier (care este si cea mai veche organizare a cadastrului de spe-
cialitate);
- cadastrul petrolier;
- cadastrul cailor ferate;
- cadastrul apelor;
- cadastrul Casei autonome a padurilor statului.

Dupa cel de-al doilea razboi mondial, sistemele de cadastru de specialitate au fost
treptat diluate ca putere de decizie, apoi si ca organizare si incadrare, ajungandu-se in
preajma anilor 1970 la niste sisteme simplificate de evidenta a terenurilor din patrimonii
fara legatura cu tehnologia lucrarilor cadastrale. Exceptand partea de masuratori si calcule
pentru crearea retelelor geodezice de sprijin, care in tara noastra s-au realizat in mod
unitar si cu precizii care, in general, au satisfacut exigentele masuratorilor topografice si
fotogrammetrice pentru cadastrele de specialitate (exceptie facand cadastrul minier) si
referindu-ne la etapele de culegere si prelucrare a datelor de masuratori pentru calculul
nemijlocit al suprafetelor, trebuie aratat ca au fost diferente importante de conceptii care
au diminuat caracterul unitar al lucrarilor ca si posibilitatile de valorificare a lor in afara
sectoarelor care le-au elaborat.
Astfel, conform legii si normelor elaborate de O.N.C.G.C., cadastrele de
specialitate, sunt: subsisteme de evidenta si inventariere sistematica din punct de vedere
tehnic si economic a bunurilor imobile, specifice unor domenii de activitate, cu scopul
administrarii lor rationale. In acest sens, distingem:

- cadastrul agricol evidenta si inventarierea sistematica a terenurilor agricole pe
categorii si subcategorii de folosinta, specificand natura solului, panta,
pretabilitatea la anumite culturi, clasa de calitate, venitul net, etc. ;
- cadastrul forestier evidenta si inventarierea sistematica a fondului forestier
national si a amenajamentelor silvice, specificand suprafata, esenta lemnoasa,
varsta, consistenta masei lemnoase, etc., precum si informatii referitoare la sol,
relief si clima;
- cadastrul cailor ferate evidenta si inventarierea terenurilor , constructiilor,
instalatiilor si starii retelei feroviare;
- cadastrul drumurilor evidenta si inventarierea terenurilor, constructiilor, instala-
tiilor si starii retelei de drumuri;
- cadastrul porturilor evidenta si inventarierea sistematica a terenurilor, construc-
tiilor, instalatiilor, cailor de transport, retelelor subterane si supraterane,
platformelor tehnologice, etc., care deservesc unitatile portuare;
- cadastrul aeroporturilor - evidenta si inventarierea sistematica a terenurilor, cons-
tructiilor, instalatiilor, cailor de transport, retelelor subterane si supraterane,
platformelor tehnologice, etc., care deservesc aeroporturile;


- cadastrul apelor evidenta si inventarierea apelor, a terenurilor acoperite de ape si
stuf, precum si a instalatiilor care le deservesc, organizate pe bazine hidrografice,
specificand suprafata, calitatea, folosinta, instalatiile de transport si exploatare, de
protectie si ameliorare a calitatii, precum si conditiile de relief si clima;
- cadastrul fondului imobiliar - evidenta si inventarierea corpurilor de proprietate din
localitati, specificand pentru constructii folosinta, materialele de constructie,
structura, regimul de inaltime, fundatia, suprafata, dotarile, starea;
- cadastrul retelelor edilitare (apa, canalizare, termoficare, gaz, electrice, telefonice)
- evidenta si inventarierea retelelor edilitare si a instalatiilor care le deservesc,
specificand amplasamentele, traseele, dimensiunile, materialele de constructii,
parametrii tehnici, starea.

Cadastrul agricol

Pentru a putea sa devina eficiente, societatile comerciale de stat si private din
agricultura, precum si asociatiile proprietarilor agricoli sunt obligate sa intreprinda in
permanenta masuri de modernizare si specializare a productiei, dar si de folosire rationala
a suprafetelor de teren destinate culturilor agricole, a spatiilor de productie si depozitare,
constructiilor hidroameliorative si de protectie a solului, etc.. Aceste cerinte impun
cunoasterea amanuntita din punct de vedere cantitativ si calitativ a pamantului care
formeaza capitalul fix de cea mai mare valoare, precum si a lucrarilor de investitii, de
productie, de protectie, etc. ceea ce se realizeaza prin cadastrul agricol.
Executarea cadastrului agricol, alaturi de Cadastrul General, se justifica numai
atunci cand complexitatea dispunerii in teritoriu si valorile obiectivelor de investitii si
productie raspandite in perimetrele unitatilor agricole impun o detaliere a continutului de
date din documentatiile Cadastrului General (a planurilor si registrelor C.G.), ca de
exemplu in societatile de productie si cercetare viticole, in cele pomicole, in perimetrele cu
lucrari hidroameliorative pentru orezarii si culturi de legume, sere, etc..
Spre deosebire de Cadastrul General care, se organizeaza pe teritorii
administrative, cadastrul agricol se organizeaza numai pe unitati agricole. Din punct de
vedere oficial, documentele cadastrului agricol produc date valabile numai pentru
beneficiarul si executantul acestora, iar nu pentru autoritatile administrativ-teritoriale locale
si centrale care folosesc numai datele Cadastrului General.
Pentru intocmirea proiectelor de organizare a teritoriului pe unitati agricole existenta
prealabila a cadastrului agricol se impune de la sine, dupa cum, actualizarea cadastrului
agricol se impune ca necesitate dupa terminarea aplicarii pe teren a proiectelor de
organizarea teritoriului.
Scarile de intocmire ale planurilor topografice destinate cadastrului agricol sunt de
regula mai mari decat ale celor utilizate (pentru aceeasi zona) la Cadastrul General.
Se foloseste de regula scara 1:2000, iar in cazuri speciale, scara 1:1000. Continutul
planurilor topografice pentru cadastrul agricol se completeaza de regula, cu relieful
terenului prin curbe de nivel.
Obligativitatea racordarii cu C.G. se refera in principal la corespondenta
perimetrului unitatii agricole, a contururilor tarlalelor si a parcelelor, a drumurilor clasate si
de exploatare agricola, precum si a categoriilor de folosinta ale terenurilor. In cadrul
acestor elemente, cadastrul agricol are libertatea de a detalia patrimoniul funciar pe
subcategorii de folosinta si in cadrul acestora pe categorii de culturi, soiuri, lucrari de
investitii si de productie specifice, lucrari de cartare agrochimica, etc.






Cadastrul imobiliar-edilitar

Scopul cadastrului imobiliar-edilitar consta in constituirea bazelor de date urbane
necesare si pentru gestiunea localitatilor. Culegerea unor date si informatii privind
actualizarea tehnica, economica si juridica preluate din C.G. si completarea lor in ceea ce
priveste:

- delimitarea conform legii a teritoriului administrativ ce urmeaza a fi cadastrat si
marcarea limitei intravilanului localitatilor;
- actualizarea sau intocmirea planului topographic sau cadastral care va constitui
suportul de baza al lucrarilor de cadastru;
- identificarea proprietarilor de terenuri si ai corpurilor de cladiri;
- completarea datelor continute in "Fisa bunului imobil" cu:
- caracteristicile functionale ale cladirilor;
- existenta dotarilor edilitare la nivel de parcela si la nivel de corp de cladire;
- inscrieri de date declarative.

Culegerea unor date si informatii de detaliu privind caracteristicile constructive ale
cladirilor si, la cerere, elemente suplimentare privind caracteristicile geotehnice ale
terenului, in scopul evaluarii pe criterii tehnice a terenurilor si cladirilor, precum si
furnizarea unor informatii necesare stabilirii pretului minim de concesionare al terenurilor in
conformitate cu prevederile legale.
De regula, continutul principal topografic al planurilor cadastrale ale cadastrului
imobiliar se obtine prin derivare din planurile C.G., sau din planurile generale (de baza) ale
oraselor care sunt de obicei la scara 1:500 sau 1:1000 si numai in lipsa acestora se
executa planuri topografice noi.
Inventarierea tehnica imoboliara a cladirilor consta din analizarea cantitativa si
calitativa a fiecarei constructii si precizarea caracteristicilor de baza in fisa tehnica a
constructiei si pe planul cadastral. In acest scop sunt stabilite simbolurile si indicii de
cartare (dupa destinatie, dupa felul materialelor de constructie si structurilor de rezistenta,
numarul de etaje, instalatiile din dotare, etc.).
Invetarierea zestrei edilitare a localitatii consta in masurarea pe teren si
reprezentarea pe planurile cadastrale si in registrele cadastrale a pozitiei si caracteristicilor
tehnice a tuturor retelelor subterane si supraterane de alimentare cu apa (potabila si
industriala), canalizare, de termoficare, gaze naturale, electrice, telefonice, etc. In cadrul
inventarierii intra si caile de rulare a mijloacelor de transport electrice, constructiile la
suprafata de indentificare a instalatiilor subterane (caminele de vizitare), transformatoarele
electrice, statiile de pompare si de punere sub presiune si alte constructii si instalatii care
fac parte din dotarea edilitara de interes public.
Exigentele asupra preciziei masuratorilor pentru culegerea datelor primare ale
cadastrului imobiliar-edilitar sunt in legatura directa cu densitatea si complexitatea
continutului acestor date din teren. Si in cazul cadastrului imobiliar-edilitar este necesara si
obligatorie incadrarea datelor de masuratori in cele de referinta ale cadastrului general.
Se intelege ca, datele si informatiile privind suprafata, categoria de folosinta si
proprietarul unei parcele sunt cele existente in cadastrul general de unde trebuie preluate
si mentinute ca atare.
Daca cu ocazia lucrarilor care se efectueaza pentru cadastrul imobiliar, se constata
ca datele preluate din cadastrul general referitoare la suprafata, categorie de folosinta sau
proprietar nu sunt actuale sau sunt eronate, ele necorespunzand realitatii din teren,
acestea trebuie aduse la cunostinta oficiului judetean de cadastru, geodezie si cartografie
care va hotara conform instructiunilor proprii, datele si informatiile definitive care se


inregistreaza in cadastrul imobiliar sau vor corecta in mod corespunzator aceste date in
cadastrul general.
In aceasta situatie, datele si informatiile obtinute in urma lucrarilor de teren se vor
inscrie in cadastrul imobiliar, insa cu caracter nedifinitiv, asa cum prevede Legea nr.
7/1996, considerandu-se pentru aceasta zona cadastrul general nedefinitivat.
Datele privind cadastrul imobiliar trebuie sa reflecte situatia fondului construit
existent in limitele intravilanului localitatii.

Cadastrul forestier

In prezent, pentru suprafata totala de cca. 7 mil. ha cat reprezinta fondul forestier al
tarii, este organizat un sistem de evidenta a terenurilor pe baza de masuratori grafice
efectuate pe planurile topografice la scarile 1:5000 si 1:10000. Specificul acestui sistem de
evidenta consta in faptul ca el se realizeaza sau se aduce la zi concomitent cu rezolvarea
proiectelor de amenajari silvice (a amenajamentelor). De aceea, rezultatele unor faze
specifice masuratorilor cadastrale se regasesc in piesele proiectelor de amenajari silvice,
cum sunt cele cuprinse in partile referitoare la:

- formarea si numerotarea parcelei;
- delimitarea parcelei;
- delimitarea fondului forestier;
- evidenta pe trupuri de padure;
- evidenta miscarilor suprafetelor din fondul forestier;
- situatia suprafetelor pe grupe functionale si categorii de folosinte, inclusiv enclave,
etc..

Intru-cat amenajamentele silvice se revizuesc si se actualizeaza la 10 ani, se
asigura implicit si o actualizare periodica a partii referitoare la evidenta terenurilor chiar
daca pentru aceasta din urma intervalul este prea mare.
Din cauza ca proiectele amenajamentelor se intocmesc pe ocoale silvice netinandu-
se seama de delimitarile administrativ-teritoriale, racordarea sau circumscrierea datelor din
sistemul de evidenta silvica la C.G. se fac conform normelor elaborate de titularul
cadastrului de specialitate si avizate de ONCGC.
Deci, sistemul de evidenta a terenurilor din fondul forestier se adapteaza cerintelor
C.G. astfel incat alaturi de proiectele de amenajamente silvice sa se realizeze si cadastrul
silvic dupa o metodologie avizata de ONCGC.

Cadastrul apelor

Cadastrul apelor este organizat ca un sistem de inventariere si de ordonare
sistematica a caracteristicilor morfometrice si hidrologice ale cursurilor de apa, precum si a
obiectivelor de pe cursurile de apa in legatura cu acestea.
Cadastrul apelor nu realizeaza o evidenta cadastrala a suprafetelor terenurilor
aflate permanent sub ape pe teritorii administrative, problemele legate de cadastrul de
specialitate si de C.G. fiind initiate de Legea apelor, nr.107/1996.
Astfel, al.(5) al Art.35 din legea amintita prevede ca "Fondul national de date de
gospodarire a apelor, precum si evidenta apelor ce apartin domeniului public sunt incluse
in Cadastrul apelor, cu exceptia apelor geotermale. Modul de organizare a Cadastrului
apelor se stabileste de Ministerul Apelor, Padurilor Protectiei Mediului, iar tinerea la zi a
acestuia se asigura de Regia Autonoma "Apele Romane".", iar al.(1) al Art.36 prevede ca
"Unitatile si instalatiile autonome care furnizeaza informatii hidrologice, hidrogeologice si
meteorologice specifice gospodaririi apelor, precum si informatii privind caracteristicile


cantitative si calitative ale resurselor de apa formeaza reteaua nationala de observatii
pentru gospodarirea apelor." Art.39 din Legea nr.107/99 prevede ca "Delimitarea albiilor
minore se realizeaza de Regia Autonoma "Apele Romane" impreuna cu autoritatea de
cadastru si cu detinatorii terenurilor riverane." Aceasta prevedere este un element al C.G.
si face legatura, alaturi de celelalte prevederi ale Legii 7/96, cu cadastrul de specialiotate.
In tara noastra, cadastrul apelor a fost organizat, in anul 1958, ca o inventariere
necesara pentru intocmirea planurilor de amenajare complexa a bazinelor hidrografice si
programului national de amenajare al apelor din Romania. In prima etapa, cadastrul apelor
a realizat o inventariere primara si ordonarea sistematica a caracteristicilor morfometrice si
hidrografice ale cursurilor de apa. Pentru aceasta s-a facut mai intai o codificare, in cadrul
a 15 bazine hidrografice de ordinul I a tuturor afluentilor (pana la cei de ordinul sase
inclusiv) care indeplinesc conditiile ca lungimea minima sa fie de 5 km., iar suprafata
minima a bazinului de receptie de 10 km.patrati.
Prima codificare (terminata in anul 1964) a cuprins un numar de 4295 cursuri de
apa, reprezentand o retea hidrografica de 66029 km., iar pe baza acestei codificari si a
datelor morfohidrografice a fost intocmit (in perioada 1962-1964) primul atlas al cadastrului
apelor din Romania.
Un alt obiectiv al cadastrului apelor il reprezinta "axele cadastrale ale apelor".
Acestea au fost realizate pe principalele cursuri de ape si au fost materializate pe teren
printr-un numar total de cca. 20000 de borne de beton, unele dintre ele fiind inglobate in
reteaua de nivelment de precizie al tarii.
Cel de al treilea obiectiv realizat este acela de inventariere scriptica si grafica pe
harti la scari medii (1:50000 - 1:100000) a obiectivelor de pe cursurile de apa sau in
legatura cu acestea.
Datele de sinteza referitoare la evidenta tuturor cursurilor de ape codificate si a
obiectivelor aflate pe acestea (fara a se urmari in sens cadastral suprafetele ocupate) sunt
cuprinse in atlasul cadastrului apelor din Romania.
Editia a II-a a atlasului cadastrului apelor a fost elaborat in perioada 1986-1990 de
catre o echipa de specialisti multidisciplinara din mai multe institutii de cercetare centrale
si locale. Aceasta editie a atlasului se compune din doua volume si anume:

- Volumul 1, contine partea scriptica cu datele morfo hidrologice pe bazine
hidrologice, caracterizari, grafice, analize si sinteze pe unitati hidrografice mari si
un index alfabetic al cursurilor de ape cu trimiteri la cod si foaia de harta.
- Volumul 2 contine 130 de planse ale hartilor hidrografice la scara 1 : 100000
continand datele morfologice, topografice si hidrografice privitoare la cca. 5000
cursuri de apa si cca. 10000 de bazine hidrografice intr-o retea in lungime de cca.
67000 km.

Sistemul de evidenta al apelor, astfel realizat, poate fi integrat cu usurinta in C.G.
conform normelor elaboborate de ONCGC.


1.3 Scopul si obiectul cadastrului general

Scopul principal al cadastrului general este acela de a furniza, in orice moment,
datele reale catre organele juridice si fiscale, privind partea cantitativa a dreptului real
imobiliar si respectiv datele economice care atesta partea calitativa a imobilelor din
cuprinsul unui teritoriu administrativ (comuna, oras, municipiu).
Deosebit de scopul principal aratat, cadastrul general care se prezinta atat ca un
ansamblu de activitati tehnico-organizatorice cat si ca institutie, indeplineste urmatoarele
scopuri:

- furnizeaza datele de sinteza organelor de statistica si conducere a statului cu
privire la stadiul si evolutia fondului funciar pe judete si pe tara;
- participa la elaborarea studiilor si lucrarilor de cercetare privind sistematizarea
teritoriala, protectia mediului si altor activitati care se desfasoara pe suprafete mari
din teritoriul tarii;
- participa la identificarea resurselor funciare;
- furnizeaza date aduse la zi pentru actualizarea hartilor cu diverse tematici, etc.

Entitatile cadastrului general sunt: parcela, constructia si proprietarul. In acest sens,
obiectul principal al cadastrului general il constituie: imobilul (parcela, cu sau fara
constructii), proprietarul si situarea teritorial - administrativa.
La randul sau, fiecare dintre cele trei elemente, vizeaza mai multe insusiri si anume:

- imobilul : suprafata , categoria de folosinta a terenului, destinatia terenului (cons-
tructiei), calitatea terenului;
- proprietarul : identificarea dupa acte a numelui si prenumelui, situatia juridica pri-
vind calitatea in temeiul careia detine imobilul;
- situarea teritorial-administrativa : situarea imobilelor care constituie corpurile de
proprietate in limitele administrative ale comunei, orasului sau municipiului (cu
ajutorul planurilor si registrelor cadastrale).

Experienta indelungata din tari vecine, situate in vestul tarii noastre, ca si cea din
Transilvania, Banat si Bucovina a demonstrat ca atunci cand cadastrul general
functioneaza impreuna cu cartile funciare, aceste activitati se sprijina si se completeaza
reciproc chiar daca ele se desfasoara in doua institutii diferite si anume, institutia
cadastrului si institutia cartilor funciare. Aceste institutii sunt menite sa deserveasca pe
proprietar in problemele sale vitale ale drepturilor reale de proprietate cat si institutiile
administrative de stat locale si centrale in indeplinirea rolului lor de arbitru si garant in
asigurarea acestui drept, precum si la stabilirea in mod echitabil a obilgatiilor fiscale.


1.4 Destinatiile terenurilor

1.4.1 Gruparea terenurilor conform legii

Conform Art.1 din legea 18/1991, republicata, terenurile de orice fel, indiferent de
destinatie, de titlul pe baza caruia sunt detinute sau de domeniul public ori privat din care
fac parte, constituie fondul funciar al Romaniei.
Conform Art.2 din legea 18/1991, republicata, sunt cinci criterii dupa care s-au
impartit terenurile.

1. Terenurile cu destinatie agricola (TDA), care sunt:

a) terenurile agricole productive si anume: terenurile arabile , viile, livezile, pepi-
nierele viticole, pepinierele pomicole, plantatiile de hamei, plantatiile de duzi,
pasunile, fanetele, serele, solariile, orezariile, capsunariile, rasadnitele si alte
asemenea, cele cu vegetatie forestiera - daca nu fac parte din amenajamentele
silvice - pasunile impadurite, terenurile ocupate cu constructii si instalatii
agrozootehnice, amenajarile piscicole si de imbunatatiri funciare, drumurile
tehnologice si de exploatare agricola, platformele si spatiile de depozitare care
servesc nevoilor productiei agricole;
b) terenurile neproductive , dar care pot fi amenajate si folosite pentru productia
agricola.

2. Terenurile cu destinatie forestiera (TDF), care sunt: terenurile impadurite sau cele
care servesc nevoilor de cultura, productie sau administratie silvica, terenurile destinate
impaduririlor, precum si cele neproductive: stancarii, abrupturi, bolovanisuri, rape, ravene,
torenti-daca sunt cuprinse in amenajarile silvice.

3. Terenurile aflate permanent sub ape (TDH), care sunt:albiile minore ale cursurilor
de ape, cuvetele lacurilor la nivelele maxime de retentie, fundul apelor maritime interioare
si al marii teritoriale.

4. Terenurile din intravilan (TDI), sunt terenurile aferente localitatilor urbane si rurale
pe care sunt amplasate constructiile, alte amenajari ale localitatilor, inclusiv terenurile
agricole si forestiere, deci tot ce este cuprins in delimitarea administrativ-teritoriala.

5. Terenurile cu destinatie speciala (TDS), sunt cele folosite pentru transporturi
rutiere, feroviare, navale si aeriene cu constructiile si instalatiile aferente, constructii si
instalatii hidrotehnice, termice, nucleare, de transport al energiei electrice, termice si al
gazelor naturale, de telecomunicatii, pentru exploatarile miniere si petroliere, cariere si
halde de orice fel, pentru nevoile de aparare, plajele, rezervatiile, monumentele naturii,
ansamblurile si siturile arheologice si istorice si alte asemenea.


1.4.2 Analiza criteriilor gruparii terenurilor

Criteriul de grupare a imobilelor (terenuri cu sau fara constructii) dupa destinatia
economica are in vedere faptul ca fiecare din aceste grupe se supun unor reglementari
funciare, juridice si fiscale specifice si unitare pe tara si, ca atare, necesita un mod distinct
de evidentiere si sintetizare a datelor -inclusiv de natura statistica- atat in cadrul teritoriul
administrativ cat si pe tara. Datele C.G. din interiorul unitatii administrativ- teritoriale sunt
definite cantitativ si calitativ si ordonate pe aceste cinci destinatii si nu dupa criteriul
agricol si neagricol, asa cum a fost organizata gruparea si sistematizarea datelor
inainte de 1990 (cadastrul funciar), aceasta fiind una din cauzele divergentelor aparute
intre institutiile care au tutelat diferitele cadastre de specialitate.
Este cunoscut faptul ca in perimetrele cu destinatie agricola exista si suprafete de
teren cu destinatie forestiera, dupa cum in perimetrele cu destinatie forestiera exista si
suprafete de teren cu destinatie agricola.Deasemenea in perimetrele intravilane exista si
suprafete cu destinatie agricola, iar in extravilan suprafete de teren cu curti si constructii,
etc. O tratare centralizata la nivelul teritoriului administrativ a unei anumite categorii de
folosinta nu poate fi elocventa fara a se avea in vedere destinatia. De exemplu, totalul
suprafetei de teren arabil existenta intr-un intravilan nu poate fi comparata cu o suprafata
similara de teren arabil din extravilan sau perimetrul silvic din cauza diferentelor foarte
mari de valoare si a scopurilor definite de destinatiile acestor terenuri care sunt complet
diferite. De aceea si atentia diferentiata care trebuie data, nu numai la masuratorile pentru
culegerea datelor primare, dar si in modul de prelucrare, sistematizare si prezentare la
utilizatori a datelor finale.
Asadar, trebuie avut in vedere ca nu pentru toate destinatiile, terenurile agricole
reprezinta grupa cea mai importanta de terenuri din patrimoniu.
Desigur ca, prin utilizarea softurilor de prelucrare a datelor cadastrale culese se pot
ordona si lista si situatii centralizatoare de genul: total terenuri agricole, total terenuri
neagricole, total terenuri cu curti- constructii, total terenuri cu vegetatie forestiera, etc.,
pe destinatii sau pe intregul teritoriu administrativ, in functie de solicitari, dar in procesul de
culegere a datelor la teren si de prelucrare a lor, se aplica regulile cadastrului general.
Aplicarea regulilor (normelor) C.G. in preluarea si prelucrarea datelor de cadastru
dupa cele cinci categorii de destinatie ale fondului funciar al tarii, definite prin Legea
fondului funciar nr.18/1991, republicata, este esentiala si pentru faptul ca numai astfel pot
fi sprijinite eficient cadastrele de specialitate, care sunt obligate sa foloseasca datele de
referinta ale cadastrului general in conditiile de precizie stabilite de acesta.
Exista deja o experienta negativa care a cauzat neracordarea la cadastrul funciar,
in anii din urma, a unor forme de cadastru de specialitate, in care s-a ignorat tocmai
cerinta principala, aceea a incadrarii geometrice in datele topo-cadastrale ale cadastrului
funciar (de ex. sistemul de evidenta la amenajamentele silvice, sistemele de cadastru
imobiliar-edilitar ale unor orase, sistemele de evidenta a terenurilor cu destinatii speciale),
acestea creind divergente intre institutiile care au organizat sistemele de evidente
cadastrale si organul de cadastru funciar (M.A.), precum si greutati in folosirea reciproca
a documentatiilor, in special a planurilor cadastrale, din cauza diferentelor mari a preciziilor
si continutului acestora.


1.5 Categoriile de folosina a terenurilor

1.5.1 Generalitati

Terenurile care alctuiesc fondul funciar se mpart - din punct de vedere al folosintei
- n zece categorii, indiferent de destinaia lor. Acestea, la randul lor, se subimpart intr-un
numar de aproximativ 56 de subcategorii de folosin.
Categoria de folosin a terenului, individualizata printr-un cod, este unul din
atributele parcelei. Codul (simbolul) evidentiat la partea tehnica a C.G. se utilizeaza atat
pe planurile cadastrale cat i pe registrele oficiale ale C.G. alaturi de numarul cadastral al
imobilului. Aceste attribute, alaturi de celelalte sunt necesare pentru intocmirea cartii
funciare, dar i pentru stabilirea sarcinilor fiscale care greveaza bunurile imobile.
n cadastrul de specialitate, subcategoriile de folosin pot fi detaliate, n functie de
necesitate, pastrandu-se insa simbolurile standardizate, la care se adauga notatiile de
detaliere specifice.


1.5.2 Criterii de clasificare a categoriilor de folosinta

Pentru terenurile arabile (A)
n aceasta categorie se incadreaza acele terenuri care se ara n fiecare an sau la
mai multi ani (2 - 6 ani) i sunt cultivate cu plante anuale sau perene. Terenurile arabile
amenajate sau ameliorate prin lucrari de desecare, terasare, irigare, etc. se vor delimita i
inscrie ca arabile cu intreaga lor suprafata, incluzand i suprafetele ocupate de canale,
diguri, talazuri, debusee, benzi inierbate, etc. care nu se pot reprezenta la scara planului
analogic. n categoria de folosin arabil se includ urmatoarele subcategorii de folosin:

- arabil propriu-zis (A),
- pajisti cultivate (AP),
- gradini de legume (AG),
- orezarii (AO),
- sere (AS),
- solarii i rasadnite (ASO),
- capsunarii (AC),
- alte culturi perene (AD).

Pentru puni (P)
Punile sunt terenuri nierbate sau nelenite n mod natural sau artificial, prin
insamantari la intervale de maxim 15- 20 ani i care se folosesc pentru pasunatul
animalelor. n cadrul acestei categorii de folosin se inregistreaza urmatoarele
subcategorii de folosin:

- puni curate (P); sunt punile acoperite numai cu vegetaie ierboasa;
- puni impadurite ( PP ) ; sunt acele puni care, n afara de vegetaie ierboasa,
sunt acoperite i cu vegetaie forestiera, cu diferite grade de consistenta;
- puni cu pomi fructiferi ( PL ) ; sunt punile cu pomi fructiferi plantati n scopul
combaterii eroziunii sau a alunecarilor de teren, precum i punile care provin din
livezi paraginite. La incadrarea acestora se va tine seama de faptul ca productia
principala este masa verde care se pasuneaza, fructele reprezentand un produs
secundar;
- puni cu tufriuri i mrcini (PT).

Pentru fnee (F)
Fanetele sunt acelasi tip de terenuri ca i punile, criteriul de diferentiere intre cele
doua categorii de folosin fiind faptul ca productia vegetala este cosita. n aceasta
categorie se includ urmatoarele subcategorii:

- fnee curate,
- fnee impadurite,
- fnee cu pomi fructiferi si
- fnee cu tufriuri i mrcini.

Pentru vii (V)
n aceasta categorie se incadreaza terenurile plantate cu vita de vie i anume:
- viile nobile (VN), cuprinzand viile altoite i indigene , unde viile altoite au la baza
un portaltoi, iar cele indigene sunt nealtoite;
- viile hibride (VH) sunt acelea care poarta denumirea de producatori directi;
- plantatiile cu hamei ( VHA ) ; sunt incadrate n aceasta categorie de folosin
intrucat au o agrotehnica asemanatoare vitei de vie;


- pepinierele viticole ( VP ) ; sunt terenurile pentru producerea materialului saditor
viticol i anume: plantatiile portaltoi i pepinierele propriu-zise sau scolile de vite.

Pentru livezi (L)
Livezile clasice (L); sunt terenurile plantate cu pomi fructiferi n diferite sisteme de
cultura traditionale ca: livezi cu culturi intercalate, livezi inierbate, livezi n sistem agro-
pomicol, etc. n aceasta categorie se incadreaza terenurile plantate cu pomi i arbusti
fructiferi i anume:

- livezile intensive i superintensive (LI); sunt terenurile cu o mare densitate de pomi
la hectar avand coroanele dirijate iar lucrarile de intretinere i recoltare sunt
mecanizate;
- plantatiile de arbusti fructiferi ( LF ) ; sunt terenurile plantate cu zmeura, agrise,
coacaze, trandafiri de dulceata, etc. ;
- pepinierele pomicole ( LP ) ; sunt terenuri destinate producerii materialului saditor
pomicol;
- plantatiile de duzi (LD); sunt terenurile plantate cu duzi.

Pentru paduri i alte terenuri cu vegetaie forestiera (PD)
n aceasta categorie de folosin intra toate terenurile din fondul forestier national,
daca sunt cuprinse n amenajamente silvice, indiferent de proprietar. Din aceasta
categorie fac parte:

- padurile (PD); sunt terenuri cu vegetaie forestiera cu o suprafata mai mare de
0,25 ha;
- perdele de protectie (PDP); sunt benzi ordonate din plantatii silvice i uneori silvo-
pomicole care au diferite roluri de protectie pentru: protectia culturilor agricole,
protectia cailor de comunicatie, protectia asezarilor umane, protectia digurilor,
combaterea eroziunii, etc. ;
- tufarisurile i maracinisurile (PDT); sunt terenurile acoperite masiv cu vegetaie
arborescenta de mica inaltime, catinisuri, ienuperisuri, salcami, maracinisuri, etc. ;
- terenurile destinate impaduririi (PDI); sunt terenurile n curs de regenerare, tere-
nurile degradate i poienile prevazute a fi impadurite prin amenajamente silvice;
- pepinierele silvice i de administratie silvica ( PDPS ) ; sunt terenurile ocupate de
pepiniere, solarii, plantatii, culturi de rachita, arbusti ornamentali i fructiferi, cele
destinate hranei vanatului i animalelor din unitatile silvice, cele date n folosin
temporara personalului silvic.

Pentru terenurile cu ape i ape cu stuf (HS)
n aceasta categorie de folosin intra terenurile acoperite permanent cu apa,
precum i cele acoperite temporar, care, dupa retragerea apelor, nu pot avea alta
folosin. Se inregistreaza urmatoarele subcategorii:

- apele curgatoare ( HR ) ; cuprind fluvial Dunarea , bratele i canalele din Delta
Dunarii, cursurile de apa, paraurile, garlele, alte surse de apa cu denumiri locale
(izvoare, privaluri, etc.). La apele curgatoare se va inregistra suprafata ocupata de
intreaga albie minora a cursului de apa, din mal n mal, chiar daca aceasta nu este
n intregime i permanent sub apa. De obicei, apele curgatoare formeaza de o
parte i de alta a luciului apei prundisuri care, numai la viituri mari, sunt acoperite
pentru scurt timp de apa. Albia minora a unui curs de apa include toate zonele
joase ale cursului, insulele i prundisurile. Toate aceste terenuri se inscriu la
terenuri cu ape;


- lacurile i baltile naturale - ape statatoare (HB); sunt terenurile unde limita apelor
variaza n functie de anotimp i de regimul de precipitatii; la delimitarea acestor
terenuri se va lua n considerare nivelul mediu al apelor. n aceasta subcategorie
de folosin se incadreaza i amenajarile piscicole i terenurile cu ape statatoare
de mica adancime unde cresc trestisuri, papurisuri i alte tipuri de vegetaie
specifica n regim amenajat i neamenajat;
- marea teritoriala i marea interioara (HM); marea teritoriala o reprezinta terenul
cuprins intre liniile de baza ale celui mai mare reflux de-a lungului tarmului inclusiv
al tarmului dinspre larg al insulelor, ale locurilor de acostare, amenajamentele
hidrotehnice i ale altor instalatii portuare permanente i linia din larg care are
fiecare punct situat la o distanta de 12 mile marine (22 224 m), iar marea
interioara este terenul cuprins intre tarmul marii i liniile de baza.

Limita terenurilor reprezentand albiile minore ale cursurilor de apa, cuvetelor
lacurilor naturale i artificiale, ale baltilor, ale tarmului i plajei Marii Negre este
reglementata de Legea apelor i de celelalte normative complementare avizate de
ONCGC.

Terenurile aferente cailor de comunicatii rutiere (DR) i cailor ferate (CF)
Acestea se impart din punct de vedere functional i al administrarii, potrivit legii,
dupa cum urmeaza:

- drumurile de interes national (DN), care cuprind la randul lor: autostrazi, drumuri
expres, drumuri europene, drumuri nationale principale, drumuri nationale
secundare;
- drumurile de interes judetean (DJ), care cuprind drumurile care fac legatura intre
resedintele de judet i resedintele de municipii i orase, statiuni balneoclimaterice,
porturi, aeroporturi i alte obiective importante;
- drumurile de interes local (DC) , care cuprind drumurile comunale i drumurile
vicinale;
- strazile din localitatile urbane i rurale (DS), care cuprind strazi principale, strazi
secundare i ulite;
- caile ferate (CF), care cuprind caile ferate simple, duble i inguste, triaje.

Drumurile de exploatare din extravilan care nu au caracter permanent nu se
inregistreaza ca detalii, terenul aferent atribuindu-se n mod egal parcelelor care il
invecineaza.

Terenurile ocupate cu construcii i curti (CC)
Acestea cuprind terenurile cu diverse utilizari i destinaii, de exemplu: cladiri, curti,
fabrici, uzine, silozuri, gari, hidrocentrale, cariere, exploatari minerale i petroliere, terase,
debusee, gradini botanice i zoologice, parcuri, cimitire, piete, rampe de incarcare, fasia
de frontiera, docuri de depozitare, precum i alte terenuri care nu se incadreaza n nici una
din categoriile de folosin prevazute n articolele anterioare. Suprafata la sol a
construciilor permanente este inclusa n categoria de folosin curti i construcii (CC).
Identificarea i inregistrarea construciilor are la baza cunoasterea urmatoarelor date:
situatia juridica (proprietate privata a pers. fizice - F, proprietate privata a pers. juridice - J,
domeniu public al statului - N, domeniu public al unitatilor administrativ teritoriale - L,
domeniu privat al statului - S, domeniu privat al unitatilor administrativ teritoriale -A),
destinaia (construcii de locuinte - CLOC, construcii administrative - CADM, construcii
financiar - bancare - CFB, construcii comerciale - CCOM, construcii pentru cult - CCLT,
construcii pentru cultura - CCUL, construcii pentru invatamant - CINV, construcii pentru


sanatate - CSAN, construcii i amenajari sportive - CSPO, construcii de agrement -
CAGR, construcii sociale - CSOC, construcii industriale - CIND, construcii de
monumente, ansambluri i situri istorice - CMASI, construcii metrou - CMET, construcii
turistice - CTUR, construcii edilitare - CEDIL, construcii anexe - CANEX)

Terenurile degradate i neproductive (N)
Acestea cuprind terenurile degradate i cu procese excesive de degradare, care
sunt lipsite practic de vegetaie. Din aceasta categorie de folosin fac parte: nisipurile
zburatoare (NN) care sunt terenurile acoperite cu nisipuri mobile nefixate de vegetaie i
pe care vintul le poate misca dintr-un loc n altul; bolovanisurile, stncriile, pietrisurile
(NB) sunt terenurile acoperite cu blocuri de stnci masive, ingramadiri de bolovani i
pietrisuri care nu sunt acoperite de vegetaie; rape, ravene, torenti (NR) sunt alunecari
active de teren care sunt neproductive cind nu sunt impadurite; saraturi cu crusta (NS)
sunt terenurile puternic saraturate, care formeaza la suprafata lor o crusta albicioasa
foliabila; mocirle i smrcuri (NM) sunt terenurile cu alternane frecvente de exces de ap
i uscciune, pe care nu se instaleaza vegetaie. Terenurile cu mlastini cu stuf se
inregistreaza la categoria terenuri cu ape i stuf; gropile de imprumut i carierele (NG) sunt
terenuri devenite neproductive prin scoaterea stratului de sol i roca pentru diverse nevoi
economice; haldele (NH) sunt terenurile pe care s-a depozitat material steril rezultat n
urma unor activitati industriale i exploatari miniere.


1.6 Partile componente ale cadastrului general, domenii si activitati cu
care se realizeaza cadastrul general

1.6.1 Generalitati

In concordanta cu functiile pe care le indeplineste, cadastrul general cuprinde trei
parti si anume: partea tehnica, partea economica si partea juridica. Fiecare parte la randul
sau este legata de discipline diferite, in cadrul carora ele se dezvolta si se perfectioneaza.
Astfel: partea tehnica a cadastrului este legata organic de geodezie, topografie,
fotogrammetrie si cartografie; partea economica este legata de pedologie, economia
agrara, organizarea teritoriala, sistematizarea localitatilor, organizarea teritoriului unitatilor
agricole, etc.; partea juridica este legata de dreptul funciar si de alte ramuri juridice.
Rezulta ca, pentru realizarea etapelor de lucrari care definesc lucrarea in ansamblul
ei de CADASTRU GENERAL, este necesara o colaborare a specialistilor cadastrali cu
specialisti din domeniile aratate mai inainte, specialistilor cadastrali revenindu-le rolul de a
asambla partile componente ale cadastrului tehnic si economic si de a coordona
desavarsirea documentatiilor finale ale cadastrului general. Este de la sine inteles ca,
pentru organizarea si realizarea sistemelor de cadastru de specialitate este necesara o
conlucrare stransa cu specialistii din domeniile deservite si anume cu agronomii pentru
cadastrul agricol, cu silvicultorii pentru cadastrul silvic, cu urbanistii pentru cadstrul
imobiliar-edilitar, etc.


1.6.2 Partea tehnica

Partea sau functia tehnica a cadastrului general este definita in Legea privind
cadastrul general si publicitatea imobiliara: "Functia tehnica a cadastrului general se
realizeaza prin determinarea pe baza de masuratori a pozitiei, configuratiei si marimii
suprafetelor terenurilor pe categorii de folosinta si proprietari, precum si ale constructiilor".
Din cele aratate mai sus rezulta ca partea tehnica a cadastrului general cuprinde
toate operatiunile tehnice geodezice, topografice, fotogrammetrice si cartografice care
concura la realizarea masuratorilor de teren si calcule finalizate cu determinarea spatiala
(grafica sau numerica) a punctelor care definesc suprafetele imobilelor, corpurilor de
proprietate si a unitatilor teritorial-administrative.
Unele dintre operatiile tehnice generate de nevoia pentru cadastrul general sunt
comune si altor activitati tehnico-economice, cum ar fi operatiile aferente retelelor
geodezice de triangulatie si nivelment, cele aferente intocmirii planului topografic de baza
al tarii sau planurilor de baza ale oraselor etc., iar altele sunt proprii numai cadastrului
general.
Avandu-se in vedere ca unele dintre datele si documentele tehnice geodezice,
topografice, fotogrammetrice si cartografice elaborate pentru nevoile altor activitati
tehnico-economice sunt comune sau se pot folosi integral sau partial in activitatea de
cadastru general, in Legea privind cadastrul general si publicitatea imobiliara se prevede
obligativitatea pentru agentii economici, care detin sau executa astfel de documentatii, sa
le puna la dispozitie si institutiilor de cadastru judetene.


1.6.3 Partea economica

Partea sau functia economica a cadastrului general este aceea care evidentiaza
valoarea economica a bunurilor imobiliare (a imobilelor). Scopul stabilirii valorii economice
a imobilelor este legat nemijlocit de evaluarea in mod echitabil a obligatiilor fiscale (in
principal a impozitelor si taxelor asupra imobilelor).
Pentru terenurile agricole valoarea economica se stabileste cu ajutorul bonitarii
cadastrale. Prin bonitarea cadastrala a terenurilor agricole se stabileste de fapt gradul de
fertilitate, potentialul productiv al solului si in final, venitul net cadastral la unitatea de
suprafata.
Lucrarile de bonitare cadastrala (denumite si de apreciere economica) a terenurilor
agricole se executa numai pe baza studiilor de cartare pedologica a acestor terenuri.
Bonitarea cadastrala a constructiilor se executa pe bza datelor privind structura
constructiei (de rezistenta), materialul de constructie de baza, destinatie, etc.
Normele tehnice de continut si documentatiile specifice pentru lucrarile de bonitare
cadastrala a terenurilor agricole ca si pentru bonitarea cadastrala a constructiilor se emit
de catre ministerele care tuteleaza aceste activitati.


1.6.4 Partea juridica

Partea juridica a cadastrului general, potrivit prevederilor din noua legislatie se
constituie ca o activitate neinglobata in cea de cadastru, dar care se realizeaza numai pe
baza datelor din cadastrul general pe intreg teritoriul administrativ (al comunei, orasului
sau municipiului). Singura problema de natura juridica ce se urmareste si se consemneaza
in procesul de executare a lucrarilor de cadastru (in partea tehnica) se rezuma la stabilirea
posesorului de fapt si de drept al imobilului la data introducerii cadastrului general.
Ca atare, persoana se inscrie in registrele cadastrale cu calitatea de posesor care
fructifica imobilul si care are drept real de proprietate.
Raportul juridic in care se afla detinatorul de fapt fata de imobilul inscris in cadastru
se stabileste numai prin sistemul de publicitate imobiliara care la noi in tara il reprezinta
cartea funciara. De mentionat totodata ca cele doua activitati - cea a cartilor funciare si
cea a cadastrului general - sunt indeplinite de institutii diferite si anume, cartile funciare de
catre judecatoriile teritoriale, iar cadastrul general de catre oficiile de cadastru judetene.


1.6.5 Domenii si activitati de baza care participa la realizarea cadastrului general

Domeniile de baza sunt cele care asigura in toate etapele de lucru ale cadastrului
general datele si documentatiile de plecare si de sprijin pe parcurs si anume:

- domeniul geodeziei ii asigura datele privitoare la retelele de sprijin pentru intocmi-
rea sau actualizarea planurilor cadastrale, parcelari, rectificari de hotare,
comasari, etc.;
- domeniile fotogrammetriei si topografiei ii asigura planurile topografice noi (care
dupa echiparea cu datele specifice cadastrului devin planuri cadastrale), precum si
actualizarea continutului planurilor cadastrale mai vechi (pe baza fotogramelor
aeriene sau a masuratorilor topografice clasice);
- domeniul cartografiei asigura cartoeditarea si cartoreproducerea planurilor si a
hartilor cadastrale dupa terminarea lucrarilor de introducere a cadastrului general
sau dupa actualizarea acestora in urma aducerii la zi a cadastrului.


1.6.6 Domeniile si activitatile de colaborare care conduc la realizarea cadastrului
general

Domeniile de colaborare si completare sunt cele care participa si rezolva numai
parti ale cadastrului general si anume:

- domeniul juridic (cunostintele si legislatia de drept funciar) asigura rezolvarea partii
juridice a cadastrului general si in primul rand a problemelor referitoare la
organizarea si tinerea la zi a sistemului de publicitate imobiliara;
- domeniul pedologiei asigura rezolvarea partii economice a cadastrului funciar ge-
neral si in primul rand bonitarea terenurilor agricole in scopul stabilirii obiective a
obligatiilor fiscale;
- domeniul informaticii asigura rezolvarea uneia dintre problemele specifice cadas-
trului si anume inlesnirea efectuarii volumelor mari de calcule in procesul de
prelucrare a datelor primare de masuratori, dar si la intocmirea automata a
registrelor si a planurilor cadastrale.


1.6.7 Domeniile si activitatile care ajuta realizarea cadastrului general

Domeniile auxiliare (ajutatoare) sunt cele cu care cadastrul general poate intra in
legatura pentru rezolvarea anumitor etape de lucrari.
Spre deosebire de domeniile mentionate la paragrafele de mai sus, care isi aduc
aportul nemijlocit la partile (etapele) constitutive ale cadastrului general, domeniile
auxiliare pot fi solicitate numai pentru furnizarea de documentatii oficiale ajutatoare, ca de
exemplu:

- din partea domeniilor sistematizarii teritoriale si a localitatilor, datele din document-
tatiile care contin delimitarea localitatilor (a intravilanelor si a perimetrelor
construibile);
- din partea domeniului organizarii teritoriului unitatilor agricole (S.C. de stat si aso-
ciatii, documentatiile care fundamenteaza schimbarile suprafetelor de terenuri si a
categoriilor de folosinta, precum si cele care definesc delimitarile patrimoniilor
unitatilor;
- din partea domeniului de amenajare si gospodarire a padurilor, documentatiile ca-
re au stat la baza amenajamentelor silvice, precum si a celor care stabilesc
(aproba) schimbarile dintre etapele amenajamentelor;
- din partea administratiei locale (a primariilor comunale, orasenesti sau municipal-
le), documentatii si date privind delimitarile mai vechi ale hotarelor administrative
si a unitatilor mari detinatoare de terenuri din perimetrul administrativ, precum si
documentatii care pot contribui la rezolvarea litigiilor de patrimoniu ale domeniului
public sau privat;
- din partea protectiei mediului, asistenta tehnica si avizarea in cazurile de delimit-
tare a terenurilor afectate de factori de poluare, etc.


1.7 Utilitatea Bancilor de date a cadastrului general

1.7.1 Generalitati

Legatura dintre beneficiarii datelor si documentatiilor C.G. si cartilor funciare (C.F.)
pe de o parte si institutiile cadastrului si cartilor funciare pe de alta parte, are un pronuntat
caracter de traditionalitate in ceea ce priveste utilitatea (protejarea si garantarea
proprietatii).
Desi rolul principal a ramas in linii generale acelasi in decursul timpului
metodologiile de lucru, mijloacele tehnice si modalitatile de organizare au fost marcate de
progresul tehnico-stiintific, precum si de conditiile specifice de organizare ale societatii.
Daca pentru proprietarul persoana fizica, considerat izolat, C.G. este perceput ca
institutia care trebuie sa- i asigure datele autorizate- cantitativ si calitativ- in scopul
reglementarii (prin C.F.) a dreptului sau de proprietate si a obligatiilor fiscale numai pentru
proprietatile sale, pentru organele centrale si locale care administreaza domeniul public,
cerintele sunt insa mult mai mari din punct de vedere al continutului si complexitatii datelor
si documentatiilor.
Nota de modernitate este data de implementarea in metodologiile de lucru a
mijloacelor si procedeelor tehnice cu cel mai inalt grad de automatizare, precum: sistemele
G.P.S. (Global Positioning System) - static si cinematic -, sistemele de masuratori prin
unde, sistemele de hard si soft adaptate diferitelor etape de lucru si de organizare a
bancilor de date (B.D.), sistemele de redare grafica automata de inalta precizie, sistemele
de exploatare analitica a fotogramelor aeriene, etc.
Domeniul cadastrului si implicit cel al geodeziei, fotogrammetriei si cartografiei se
numara printre primele domenii care au utilizat cele mai spectaculoase rezultate ale
tehnicilor de varf si in primul rand al electronicii, opticii, mecanicii fine si informaticii.
Una dintre caile principale de modernizare a tehnologiilor masuratorilor terestre
este cea a inlocuirii mijloacelor tehnice invechite cu mijloace performante. Aceasta
constituie de fapt dezideratul principal pentru realizarea noului C.G.


1.7.2 Utilizarea bancilor de date a cadastrului general de catre administratia publica
centrala si locala

Documentatiile actualizate ale C.G. constituie o cerinta de baza pentru institutiile
administratiilor centrale si locale intrucat pe teritoriul unei unitati administrative exista
institutii si societati comerciale care administreaza teritorii si care apartin administratiilor
centrale, dar si pentru institutiile juridice si de administratie financiara.
C.G. este singura institutie abilitata de lege sa stabileasca si sa furnizeze datele
cantitative si calitative privind terenurile pe categorii de folosinta si proprietari ce stau la
baza completarii registrelor cadastrale necesare calcului impozitelor si taxelor locale ce se
varsa la administratia publica locala. Totodata primariile se sprijina pe institutia cadastrului
in vederea determinarii suprafetelor si calitatii terenurilor in actiunile de gospodarire si
utilizare eficienta a acestora in scopul pentru care sunt legal destinate.
Pentru inlesnirea utilizarii datelor si documentelor cadastrale de catre personalul
institutiilor administratiilor publice centrale si locale, aceste date si documente se prezinta
sub forma unor tabele tipizate si sistematizate pe "registre cadastrale" si sub forma
planurilor cadastrale intocmite la scari metrice riguroase (de ex. 1:500; 1:1000; 1:2000;
1:5000; etc.) functie de detaliile pe care trebuie sa le contina.
Dintre multiplele probleme curente ale administratiei locale, pentru a caror rezolvare
este necesar a se apela la documentele C.G. se pot mentiona:

- litigiile privind imobilele (terenuri cu sau fara constructii) apartinand domeniului
public;
- litigiile cu privire la terenuri, dintre proprietarii persoane juridice;
- delimitarile izlazurilor , a pasunilor comunale si a altor imobile care se concesio-
neaza;
- autorizarea pentru constructie in perimetrele localitatilor (intravilan)
- actualizarea registrelor cadastrale si implicit a impozitelor si taxelor cu date reale
asupra marimii suprafetelor si a categoriilor de folosinta detinute de fiecare
proprietar - si nu declarative - asa cum a fost inainte de a se introduce C.G.
- protectia marcajelor punctelor de hotar ale unitatilor administrativ-teritoriale si ale
punctelor geodezice, etc.


1.7.3. Prelucrarea automata a datelor si constituirea bancii de date a cadastrului
general

Daca ne referim la prelucrarea datelor primare de masuratori in scopul calcularii si
ordonarii suprafetelor de teren care formeaza un corp de proprietate (unul sau mai multe
imobile alipite, de pe teritoriul unei localitati, apartinand aceluiasi proprietar), operatiile sunt
simple la acest nivel, dar foarte laborioase in cazul unui numar foarte mare de parcele si
de proprietari la nivelul unui teritoriu administrativ. Complexitatea operatiilor de calcul se
amplifica atunci cand se aplica regulile de baza privind calcularea si introducerea
corectiilor datorate erorilor de neinchidere. Acestea se constata dupa compararea
suprafetelor masurate cu cele deduse din coordonate si pot fi:

- corectii la nivelul tarlalelor (cvartalelor),
- corectii la nivelul foilor de plan cadastra,
- corectii la nivel de unitate administrativ-teritoriala.

In continuare, volumul si complexitatea calculelor se amplifica datorita necesitatii
redarii selective si interactive, sub forma grafica sau numerica, a cel putin 90 de parametri
si a combinatiilor dintre acestia, cum ar fi:

- parametri privind proprietarul si destinatia terenului,
- parametri privind categoriile si subcategoriile de folosinta ale terenului,
- parametri privind calitatea terenurilor agricole, etc.

Operatiile de prelucrare a datelor se executa in etape, care corespund cu etapele
de lucrari cadastrale, astfel:

- prelucrarea datelor primare (initiale) ; in aceasta etapa se calculeaza suprafetele
pe categorii de folosinta si corpuri de proprietate, utilizandu-se, in cazul teritoriilor
mari, fie metoda digitizarii sau a scanarii si vectorizarii direct de pe planurile
cadastrale, fie prin exploatare analitica a fotogramelor aeriene, obtinandu-se
fisiere cu valori provizorii ale suprafetelor,
- prelucrarea datelor intermediare; in aceasta etapa se compenseaza suprafetele in
cadrul tarlalelor (cvartalelor) si, dupa caz, a foilor de plan cadastral, obtinandu-se
rezultate definitive ale suprafetelor; de asemenea se calculeaza suprafetele totale
ale parcelelor pe categorii de folosinta si destinatie; pentru extravilan si intravilan
se calculeaza suprafetele totale, obtinandu-se fisierele respective,
- prelucrarea datelor finale ( redactarea continutului registrelor cadastrale ) ; in a-
ceasta etapa se ordoneaza si se sistematizeaza datele pentru intocmirea
registrului cadastral al parcelelor, a indexului alfabetic al proprietarilor, a registrului
corpului de proprietati si a fiselor centralizatoare pe proprietari si categorii de
folosinta; in continuare se genereaza pe cale grafica fisierele cu datele de iesire
pentru registrele cadastrale, iar in final se efectueaza sinteza, pe baza cadastrului
general la nivel de judet si pe intreaga tara, obtinandu-se, prin incarcarea B.D. a
C.G. la nivelul judetelor, situatia pe total tara.

Situatiile fondului funciar pe fiecare judet si pe total tara se realizeaza numai pe
baza datelor din C.G., ele fiind destinate organelor centrale si locale judetene, continutul
acestora stbilindu-se de catre institutia cadastrului si a statisticii. Intocmirea situatiilor
fondului funciar necesita prelucrarea periodica a unui volum foarte mare de date,
alcatuirea unei baze de date complexe ce impune utilizarea unor mijloace de hard si soft


performante cu posibilitati de accesare si modificare rapida a situatiilor corpurilor de
proprietate.
In general, banca de date (B.D.) este o colectie de date referitoare la un anumit
domeniu, avand drept scop stocarea datelor si prelucrarea lor conform necesitatilor
beneficiarilor, fiind formata dintr-un ansamblu de date, organizate intr-un anumit mod
specific, si un sistem de gestiune a bancii de date (S.G.B.D.), respectiv un set de
programe si proceduri destinate prelucrarii datelor din B.D.
Orice B.D. are urmatoarele functii:

- functia de definire a datelor; se realizeaza cu un limbaj de definire a datelor
(L.D.D.) si conduce la memorarea, in cadrul B.D., a formei codificate, stabilind
criteriile de validare, metodele de acces si modul de asigurare a confidentialitatii,
- functia de manipulare care se realizeaza prin intermediului limbajului de manipu-
lare a datelor (L.M.D.) si care reprezinta cea mai complexa functie a B.D.,
asigurand efectuarea intregii game de operatii de manipulare a datelor,
- functia de gestiune a programelor; se realizeaza intr-un sistem ce ofera utiliza-
torilor posibilitatea activarii facile a componentelor soft, anterior programate,
- functia de administrare realizeaza functionarea optima a intregii B.D.,
- functia de utilizare realizeaza legatura intre B.D. si operator in vederea folosirii
curente si optime a B.D. de catre beneficiari.

Notiunile privind gestiunea datelor si organizarea fisierelor de date cuprind
urmatoarele elemente:

- informatiile, sunt definite de elementele: entitate, atribut si valoare. Entitatea este
exprimata prin obiectul informatiei; atributul se exprima prin descrierea entitatii; valoarea
exprima masura entitatii. Astfel, informatia cadastrala o putem reprezenta in modul
urmator: entitatea de baza-parcela; atributul- categoria de folosinta a terenului; valoarea-
suprafata parcelei;

- datele constituie materializarea simbolica a informatiei (litere, cifre, cuvinte,
semne) convenabila unei comunicari. Datele, din punct de vedere al informaticii, sunt:
primare sau de intrare, intermediare si finale sau de iesire;

- codificarile reprezinta modalitatea reproducerii conventionale (coduri) a multimii de
date si se utilizeaza pentru a se reduce spatiul necesar reprezentarii datelor, cat si pentru
cresterea debitului de informatii;

- structurile de date sunt criterii definite pentru ordonarea datelor astfel incat sa fie
plasate in functie de relatiile dintre informatii. Structurile de date pot fi: liniare
(corespunzatoare unor informatii repetabile), arborescente (ierarhizate pe mai multe
niveluri, subordonate unor relatii de apartenenta), in retea (in structuri arborescente, in
care unele date au mai multe subordonari) si relationale (legaturile intre retele);

- fisierele de date sunt colectii de date omogene din punct de vedere al domeniului
si a necesitatii de prelucrare. Operatiile care se efectueaza asupra fisierelor sunt: crearea,
actualizarea, consultarea sau exploatarea, sortarea, etc. Sistemele de gestiune ale
fisierelor sunt specifice bancilor de date, organizate pe baza fisierelor integrate (comasate
dupa criteriul unitatii datelor);

- sistemele de gestiune a fisierelor integrate se prezinta sub forma unor pachete de
programe utilizabile la nivelul limbajelor de asamblare. Prin sistemul de gestiune al


fisierelor integrate se poate parcurge in orice sens arborescenta, astfel incat sistemul de
gestiune specific B.D. cadastrale contine proceduri atat pentru crearea cat si pentru
actualizarea datelor. De asemenea sistemul de gestiune contine proceduri de editare,
reorganizare, salvare si restaurare a fisierelor, precum si proceduri pentru operatiile
standard de parcurgere a arborescentei, asigurandu-se si independenta programelor de
aplicatii fata de structura datelor care compun B.D. Indiferent de scop si de structura,
sistemele de gestiune ale B.D. sunt organizate pe urmatoarele categorii mari de activitati:

- introducerea datelor initiale in memoria externa;
- tinerea la zi a datelor prin actualizare sau reorganizare;
- calcularea si memorarea rezultatelor;
- extragerea si sistematizarea datelor finale in forma numerica sau grafica dorita.

Potrivit Legii Cadastrului si Publicitatii Imobiliare, nr.7/1996, in cadrul oficiilor
judetene de cadastru, se organizeaza si functioneaza baza de date a cadastrului, aceasta
putand fi redactata si arhivata pe suporturi magnetice, avand efect juridic echivalent celor
pe hartie.


2. Partea tehnica a cadastrului general

2.1. Cerinte de precizie, generalitati

In privinta exprimarii cerintelor principale de precizie ale datelor masuratorilor
necesare C.G., se pot deosebi cerinte privind calitatea retelelor geodezice de sprijin si
cerinte referitoare la datele rezultate din masuratori, cerinte legate nemijlocit de calculul
suprafetelor imobilelor.
Rezultatul calculului datelor masuratorilor se poate exprima in sisteme de proiectie
optime scopului pentru care au fost executate masuratorile.


2.2 Sisteme de proiectie - necesitate, utilizare

2.2.1. Generalitati

Pe teritoriul tarii noastre, in decursul anilor, au fost folosite diferite sisteme de
proiectie, care au servit la reprezentarea in plan a teritoriului nostru national, atat pentru
nevoile tehnico- economice cat si in scopuri militare.
Sistemul de proiectie folosit la ora actuala si care raspunde atat cerintelor de
calitate ale retelelor geodezice cat si nevoilor cadastrului general este sistemul de
proiectie stereografic- 1970. Sunt insa situatii limita in care deformatiile specifice proiectiei
stereografice cu plan secant unic depasesc tolerantele admise in calculul suprafetelor (de
ex. in cadastrul imobiliar- edilitar, cadastrul minier), pentru zonele situate la extremitatea
teritoriului tarii si in zona punctului central al proiectiei si cunoscand ca raza cercului de
deformatie nula este de 201,718 km. fata de centrul proiectiei, care este la nord de
localitatea Fagaras. In aceste cazuri, solutia potrivita este aceea de adoptare a sistemelor
de proiectie stereografica locala.
Avand in vedere ca Romania face parte din marea familie europeana, si ca teritoriul ei
trebuie recunoscut ca unic si indivizibil, punctele care delimiteaza teritoriul administrativ
(hotarele) se calculeaza si in sistemul de referinta terestru european (EUREF/ETRF).
Pentru stabilirea sistemului de proiectie optim, ONCGC a elaborat un studiu, din
care a rezultat ca diferentele cele mai mici, care apar intre suprafetele calculate pe
suprafata fizica a pamantului si sistemele de proiectie descrise, sunt cele date de proiectia
stereografica- 1970.


2.2.2 Sistemul de proiectie stereografic- 1970

Este de retinut ca sistemul de proiectie cartografica stereografic face parte din
categoria proiectiilor cartografice conforme - perspective, care pastreaza nealterate
valorile unghiurilor dar, deformeaza radial lungimile.



Asadar, sistemul stereografic-1970 este un sistem de proiectie stereografic cu plan
secant unic, avand urmatorii parametri de baza:

- coordonatele geografice ale punctului central al proiectiei,

46 ; 25 = =

- coordonatele geodezice (conventionale) ale punctului central al proiectiei,

X
0
=500.000,00 m; Y
0
=500.000,00 m;

- raza medie de curbura a elipsoidului pentru punctul central al proiectiei,

R
0
=6.378.956,681 m;

- raza cercului de alteratie nula,

S''=201.718 m;

- adancimea planului secant unic
U
fata de planul tangent (
T
) in punctul central al
proiectiei,

i=1.389,478 m.

Avand in vedere ca pentru proiectia stereografica-1970 s-a stabilit


i 1
2R 4000
=

atunci, pentru 1 km masurat pe planul secant rezulta valoarea constanta




1
C 1 0,99975
4000
= =

numita "coeficient de reducere la scara".

Pentru a obtine valoare unei coordonate X sau Y din planul tangent in planul
secant, este suficient a inmulti coordonata respectica cu C=0,99975 sau invers, pentru a
transforma o coordonata din planul secant in planul tangent, trebuie impartita la
coeficientul C.
In practica, problema reducerii deformatiilor nu se poate rezolva decit in mica
masura prin adoptarea planului tangent ca plan de referinta unic, intrucat deformatiile ar
creste foarte mult intr-un singur sens. De aceea s-a ales planul secant care de fapt
injumatateste deformatiile regionale.
Din figura de mai jos, se observa ca pe cercul cu raza de 201,718 m adica pe cercul
dupa care planul secant intersecteaza sfera (cercul de secanta), deformatia regionala este
egala cu zero. Adica pozitia punctelor situate pe acest cerc si in acelasi timp pe globul
terestru, nu sufera deformatii. De aceea acest cerc este denumit cercul de deformatie
nula.
Din tabelul cuprinzand datele proiectate din figura de mai jos, rezulta ca, distanta de
1 km dintre doua puncte situate in zona punctului central al proiectiei stereografice-1970
(in zona centrala a tarii) va fi mai mica cu 0,25 m, iar pe marginea tarii mai mare cu 0,50
m. Aceste deformatii trebuie avute in vedere in primul rand la realizarea retelelor
geodezice, poligonatii, reperaj fotogrammetric, dar si la masuratorile topografice de mare
precizie inclusiv in cadastrul general pentru zonele de la marginea si din centrul tarii.
Aceste deformatii ale sistemului de proiectie stereografica-1970 pot fi eliminate sau
reduse la minimum prin adoptarea de sisteme de proiectie locale derivate din sistemul
stereografic-1970 si anume, prin sisteme locale cu plane de proiectie secante.



2.2.3 Sisteme de proiectie locala derivate ale sistemului de proiectie stereografic-
1970

2.2.3.1 Generalitati

Plecand de la elementele proiectiei stereografice-1970 in care se afla calculata
intreaga retea de puncte geodezice, se pot stabili relatii matematice pentru diferite sisteme
de proiectie locale.


2.2.3.2 Utilizarea unui sistem de proiectie local derivat al sistemului de proiectie
stereografic-1970

Cel mai simplu si mai precis sistem local de proiectie este cel paralel cu planul de
proiectie secant stereografic-1970.
In acest sens s-a ales un punct geodezic P
l
, conform figurii, in zona (la nivel de
localitate de ex.) in care urmeaza a se efectua masuratorile topografice, prin care va trece
planul secant de proiectie local (
L
)

Situarea planului de proiectie local in raport cu planurile de proiectie tangent si secant unic

Coordonatele punctului P
l
si altor puncte din zona se transcalculeaza din planul
secant unic (
U
) in planul secant local astfel:
Se calculeaza mai intai coordonatele in planul tangent (
T
) prin impartirea valorii lor
(date in planul secant unic) la coeficientul de scara C.


U U
t t
X Y 1
X ; Y , unde C 1 0,99975
C C 4000
= = = =

Pentru aducerea distantelor din planul tangent
T
in planul local
L
(unde deformatia
va fi nula) avem in vedere ca defomatia pentru 1 km in planul
T
este data de relatia:


2 2
t t
2
X Y
4R
+
=

adica o distanta D
l
=1 km pe elipsoid, in planul local, va fi:


2 2
t t
l 2
X Y
D 1km 1
4R
+
= = =

Pentru transcalcularea punctelor din planul secant unic (
U
) in planul de proiectie
secant local (
L
) se calculeaza coeficientul de deformatie regionala K.


2 2
t t
2
X Y
1
4R
K
C
+

=

In acest fel vom avea urmatoarele coordonate in sistem regional:

X
l
=X
U
K si Y
l
=Y
U
K


2.2.3.3. Utilizarea sistemului stereografic al Bucurestiului

Avand in vedere ca sistemul stereografic al Bucurestiului prezinta particularitatea ca
X este pe Est si Y este pe Nord, invers decat la sistemul de proiectie stereografic 1970 si
avand (i) puncte determinate in sistem local (x
i
, y
i
) cu corespondentul lor determinat in
sistem stereografic Bucuresti (X
i
, Y
i
), coeficientul mediu de transcalcul se determina astfel:

In prima etapa se calculeaza x si y si X si Y din diferenta coordonatelor in
combinatii (i-1) puncte determinate in cele doua sisteme, unde x si y sunt coordonatele a
(i) puncte in sistem local si X si Y sunt coordonatele in sistem stereografic Bucuresti a
acelorasi (i) puncte.
In a doua etapa se calculeaza (i-1) relatii de forma:

xX+yY; yX-xY; x
2
+y
2
;

2 2 2 2
x X y Y y X x Y
K cos si K sin
x y x y
+
= =
+ +


In a treia etapa se calculeaza coeficientii medii de transcalculare:


i 1 i 1
n 1 n 1
i 1 i 1
1 1
K cos K sin
K cos (mediu) K sin (mediu)
n n
= =
= =


= =



Coordonatele punctelor noi in sistem stereografic Bucuresti, cuprinse de punctele
avand coordonatele in cele doua sisteme sunt date de relatiile:

X
B
=X
L
+xKcos yKsin Y
B
=Y
L
+xKsin + yKcos

Coordonatele sterografice in plan secant Bucuresti ale punctului Foisorului de Foc sunt:
X=558113,17 si Y=338400,25.


2.3 Sistemul de impartire a foilor de plan pentru proiectia stereografica

2.3.1 Generalitati

Avandu-se in vedere faptul ca pentru aproximativ doua treimi din suprafata tarii s-a
executat deja, pana in 1970, planul topografic de baza, in proiectia Gauss, la scara
1:5.000 (pe alocuri 1:10.000) si pentru ca informatia valabila existenta pe planuri sa nu se
piarda, cadrul geografic si nomenclatura au ramas la fel si pentru foile de plan in proiectia
"stereo 70".
Hartile si planurile topografice in proiectia Gauss au un cadru geografic format din
imagini plane ale unor arce de meridiane si de paralele care, pe elipsoidul de rotatie,
delimiteaza niste trapeze curbilinii, denumite in mod curent "trapeze".
Cunoscand sistemul de impartire folosit in proiectia Gauss se deduc si regulile de
impartire in proiectia "stereo 70". In acest mod se indeplinesc urmatoarele cerinte:

- se asigura racordarile pe cadrul foilor intre cele doua sisteme;
- se elimina cauzele care ar fi condus la suprapuneri sau goluri intre foile de plan;
- se pastreaza aceleasi suprafete ale foilor de plan, ceea ce este necesar activitatii
de cadastru;
- se asigura posibilitatea verificarii planului topografic de baza si a planurilor
cadastrale derivate pentru trecerea la zi a hartilor topografice la scari mai mici, etc.

Astfel se pot deduce fara dificultate: scara hartii (planului), coordonatele geografice
ale colturilor si implicit coordonatele in "stereo 70", nomenclatura trapezelor vecine, etc.


2.3.2 Nomenclatura foilor de plan pentru proiectia stereografic-1970

Pentru ca dimensiunile si nomenclatura trapezelor sunt strans legate de scara, a
fost necesar sa se standardizeze valorile scarilor, avand urmatoarele scari de
reprezentare: 1:1.000.000, 1:500.000, 1:200.000, 1:100.000, 1:50.000, 1:25.000, 1:10.000,
1:5.000, 1:2.000.
In legatura cu dimensiunile trapezelor vom folosi notatiile:

- = diferenta de longitudine dintre arcele de meridian care delimiteaza un trapez;
- = diferenta de latitudine dintre arcele de paralel care delimiteaza un trapez.

Scara 1:50.000 este data de o litera majuscula (A, B, C sau D) alaturi de cele ce
individualizeaza scara 1:100.000 si asa mai departe, conform exemplului si figurii ce
insoteste expunerea:

- pentru harta la scara 1:100.000 L-35-73;
- pentru harta la scara 1:50.000 L-35-73-B;
- pentru harta la scara 1:25.000 L-35-73-C-C;
- pentru planul la scara 1:10.000 L-35-73-D-b-4;
- pentru planul la scara 1:5.000 L-35-73-D-d-2-IV;
- pentru planul la scara 1:2.000 L-35-73-A-c-3-III-a;
(9 litere minuscule - intre "a" si "i")

Dimensiunile pe arcele de meridiane si paralele ale foilor de plan topografic sau
cadastral la scarile 1:5.000 si 1:2.000 sunt:

- pentru scara 1:5.000, pe longitudine () este 1'52",5 iar pe latitudine () este 1'15";
- pentru scara 1:2.000, pe longitudine () este 56",25 iar pe latitudine () este 37",5.

Cu privire la dimensiunile (cadrul) foilor de plan (a trapezelor), acestea difera in mod
sensibil, ca si, suprafata de teren cuprinsa in interiorul lor, in functie de latitudinea
geografica (). Astfel, dimensiunile si suprafata maxima, cuprinsa de un plan, este in sudul
Romaniei, iar cele minime sunt in nord.




2.3.3 Nomenclatura foilor de plan pentru proiectia stereografic-Bucuresti

Foile de plan ce acopera Municipiul Bucuresti si zonele adiacente, care sunt in
arhiva directiei de specialitate a Primariei Municipiului Bucuresti, sunt realizate la scara
1:2000 si 1:500. Nomenclatura lor este aratata in figura, unde literele reprezinta
coordonata X (est), iar cifrele coordonata Y (nord).
Grupul format de doua litere si doua cifre (individualizate ca in figura) da pozitia
zonei la scara 1: 2000, care cuprinde 16 planuri la scara 1: 500 a caror nomenclatura este
formata din cifra [reprezinta Y - (nord)], litera [reprezinta X (est)] si cifra (reprezinta
numarul de ordine al planului 1:500, numarat in sens orar).




2.4 Masuratori destinate cadastrului general cerinte si diverse
procedee de culegere a datelor primare

2.4.1 Generalitati

Avand in vedere elementul de baza al cadastrului general si anume suprafata,
determinarea acesteia se poate executa in doua moduri, si anume:

- determinarea pe cale analitica direct din datele topografice primare din teren;
- determinarea pe baza masuratorilor primare efectuate pe planurile cadastrale prin
mijloace grafice, grafico-numerice sau grafico-mecanice.

In ultimii ani, numarul procedeelor grafice s-a marit prin aparitia metodei digitizarii
planurilor cadastrale sau a vectorizarii planurilor scanate.
Procedeul masurarii coordonatelor punctelor, ce definesc contururile parcelelor prin
digitizarea selectiva a continutului planimetric al planurilor cadastrale sau al planurilor
cadastrale scanate, prezinta avantajele stocarii directe in baza de date a masuratorilor
primare si calculul automat al suprafetelor compensate inclusiv intocmirea automata a
registrelor cadastrale.
Acest procedeu, cu toate facilitatile importante pe care le are, depinde de precizia
pe care o ofera procedeul grafic, el fiind afectat de erorile de masurare grafica, datorate
urmatoarelor surse: erori din procesul de exploatare al fotogramelor aeriene, erori de
trasare a contururilor la dispozitivele anexa (coordonatograf sau plotere) si erori de
masurare grafica pe suprafata planului cadastral, care la randul lor se datoresc
materialului pe care avem planul cadastral, erori accidentale dar mai ales sistematice ale
operatorului, erorilor instrumentelor cu care se fac masuratorile grafice, etc.
Noua strategie in aplicarea fotogrammetriei in lucrarile de cadastru general consta
in inlocuirea produsului grafic ca suport de masurare cu masurarea directa pe modelul
optic si automatizarea transmiterii si inregistrarii informatiilor, precum si a intregului proces
de prelucrare a datelor, conturandu-se astfel procedeul de exploatare analitica in corelare
cu toate procedeele de stocare, prelucrare a datelor cat si cu cele de redactare a
registrelor cadastrale pe teritorii administrative.
Precizia procedeului de exploatare analitica se situeaza intre gradul de precizie dat
de procedeul bazat pe masuratori integral la teren si cel bazat pe procedee grafice de
masurare pe planul cadastral.
In cazul oraselor mari si incintelor industriale cu continut foarte mare de detalii si
valoare imobiliara, masuratorile se executa integral la teren.


2.4.2 Procedeul fotogrammetric

La elaborarea planurilor pe suprafete mari de teren, numai metodele
fotogrammetrice pot asigura un grad inalt de productivitate si fidelitate in redarea
contururilor ce definesc imobilele pe teren, precum si o precizie corespunzatoare
scopurilor. In abordarea metodelor fotogrammetrice sau a celor topografice, trebuie
satisfacute relatiile dintre: preciziile impuse de scop, randamente conditionate de
densitatea detaliilor din teren, suprafata lucrarii, pret de cost si durata.
Este necesar a se avea in vedere ca, desi prin metodele fotogrammetrice se pot
obtine rezultate apropiate ca precizie de cele ale metodelor topografice, sunt totusi situatii
limita determinate in general de complexitati foarte mari ale continutului din teren care, in
relatie cu pretul de cost, pot fi rezolvate mai eficient prin masuratori topografice clasice. De
asemenea, trebuie avut in vedere ca, indiferent de gradele de complexitate ale continutului
topografic din teren, folosirea metodelor fotogrammetrice impune adesea efectuarea de
masuratori de completare a planurilor topografice, mai ales in cazul oraselor, a zonelor
industriale si a altor zone in care o parte a elementelor de continut nu au fost vizibile pe
fotogramele aeriene.
Randamentul si precizia in lucrarile fotogrammetrice cresc una in defavoarea
celeilalte, impunandu-se intotdeauna o corelare a acestor parametri de baza (o optimizare
a marimii lor). Un rol important in acest sens il are scara fotogramelor aeriene.
Un mod simplu de exprimare a corelatiei dintre scara fotogramelor (M
f
) si scara
planurilor topografice (M
p
) este si cel stabilit cu multi ani in urma de O. Gruber si anume:

M
f
=CM
p


in care, C este factor de corelare, care variaza in functie de calitatea (precizia) camerelor
de aerofotografiere, calitatea materialelor fotosensibile si precizia aparatelor de exploatare
(masurare) fotogrammetrica si poate avea valori cuprinse intre 120 si 180.
Din literatura de specialitate si din practica, este cunoscut ca precizia, cu care se
culeg datele la masuratorile primare la aparatele de stereorestitutie de ordinul I (analogice
sau analitice), este de ordinul 0,01-0,02 mm, iar cele mai simple relatii care pun in
evidenta erorile medii patratice al rezultatelor finale sunt:


f
xy f s z s
f
M b 1
m M m , m m , unde 0,33
H 3
= = = = =

In graficul din figura sunt date scarile minime, maxime si medii ale fotogramelor
aeriene pentru scarile 1:1.000; 1:2.000 si 1:5.000 ale planurilor topografice.





In tabelul 1 sunt cuprinse datele dupa care s-a intocmit graficul din figura cat si cele
rezultate din aplicarea relatiilor anterioare, unde m
s
=0,02 mm.

Tabelul 1
Scarile minime si maxime de aerofotografiere corespunzatoare
asigurarii cerintelor uzuale de precizie pentru planuri
M
p
M
f min
M
f max
M
f med
m
xy min

(m)
m
xy

max

(m)
m
xy

med

(m)
1 000 3 800 5 700 4 750 0.07 0.11 0.10
2 000 5 400 8 000 6 700 0.12 0.16 0.14
5 000 8 500 12 700 10 600 0.17 0.25 0.21



2.5 Procedee pentru calculul suprafetelor

2.5.1 Generalitati

In cadastru orice imobil (parcela de teren cu sau fara constructii) este definit de
urmatoarele elemente: suprafata, proprietar, categoria de folosinta, calitatea si situarea lui
teritorial-administrativa, elemente care alcatuiesc structura cadastrului general.
Dintre aceste elemente, cunoasterea suprafetei reprezinta obiectivul principal al
partii tehnice a cadastrului, pentru care se consuma cel mai mare volum de munca.
Notiunea de suprafata, in cadastru, este considerata ca fiind aria unui contur inchis
proiectat pe un plan de referinta, cu scopul de a orizontaliza liniile contururilor de pe
suprafata fizica a terenului, intr-un plan orizontal. Trebuie mentionat ca, in cazul unor
deformatii regionale care conduc la erori in calculul suprafetelor peste tolerantele admise,
se utilizeaza un sistem de proiectie stereografic local.
Suprafata reprezinta insusirea de baza a entitatii cadastrale primare, care este
parcela si care, alaturi de celelalte insusiri (categoria de folosinta, calitatea, situatia
juridica, localizarea in teritoriu), ii confera posibilitatea intrarii in procesul de prelucrare a
datelor pe diferite nivele (corp de proprietate, cvartal, localitate, destinatie, teritoriu
administrativ, etc.). In cadastru se foloseste pentru parcela numai suprafata redusa la un
plan de referinta, corectandu-se, deci, masuratorile efectuate pe suprafata denivelata a
terenului, asa cum s-a aratat intr-un curs anterior.
Procedeele de culegere prin masuratori a datelor primare pentru calculul
suprafetelor au fost aratate intr-unul din cursurile precedente, la fel si procedeele de
calcul. Valorile cele mai probabile ale suprafetelor nu se stabilesc direct din datele de
masuratori initiale, ci in urma calculelor de constrangere in reteaua de sprijin geodezica.
Aceasta incadrare se efectueaza prin corectarea in operatia de compensare a suprafetelor
brute, in urmatoarele trepte:

- compensarea suprafetelor tarlalelor (cvartalelor) in cadrul suprafetei masivului sau
suprafetei intravilanului deduse din coordonatele geodezice sau suprafetele foilor
de plan;
- compensarea suprafetelor corpurilor de proprietate in cadrul suprafetei tarlalei
(cvartalului);
- compensarea suprafetelor parcelelor in cadrul suprafetelor corpului de proprietate.

In instructiunile tehnice este prezentat procesul tehnologic de efectuare a calculelor
de compensare a suprafetelor si formularistica de inscriere a datelor. In conditiile de
dotare actuale a unitatilor de cadastru cu mijloace moderne de prelucrare a datelor,
calculele suprafetelor se efectueaza in sistem inlantuit (on-line).
Procedeele de calcul al suprafetelor difera in functie de natura datelor de masuratori
(numerice sau grafice) acestea putand fi grupate astfel:

- procedee numerice si anume, procedeul analitic, procedeul trigonometric,
procedeul geometric;
- procedee grafice si anume, procedeul masurarii grafice si procedeul grafico -
mecanic.

Corelarea procedeelor enumerate mai sus cu modurile de culegere a datelor de
intrare conduce la urmatoarea grupare, astfel:



a) Din masuratori topografice se culeg unghiuri si distante care conduc si la
determinari de coordonate, utilizand elementele masurate si/sau determinate la
procedeele geometrice, trigonometrice si/sau analitice.

b) Din masuratorile fotogrammetrice analitice (masuratori preluate de pe modelul
optic) se culeg coordonate folosite la procedeele analitice.

c) Din masuratorile pe planurile cadastrale se pot culege: date grafice liniare si/sau
unghiulare si liniare folosite la procedeele grafice si analitice, coordonate obtinute
prin digitizarea contururilor folosite la procedeele analitice si date preluate de la
integratoarele grafico- mecanice (planimetre polare, planimetre rectangulare,
etc.) folosite la procedeele grafico- mecanice.


2.5.2 Procedeele numerice

2.5.2.1 Procedeul analitic

Calculul se efectueaza in situatia in care toate coordonatele punctelor conturului
imobilului sunt cunoscute.
Consideram conturul din figura de mai jos, format din punctele 1, 2, 3, 4 cu
coordonatele X
1
, Y
1
; X
2
, Y
2
; X
3
, Y
3
.



Formula de calcul analitic al suprafetei din figura se prezinta sub forma:

2S= X
1
(Y
2
- Y
4
)+ X
2
(Y
3
- Y
1
)+ X
3
(Y
4
- Y
2
)+ X
4
(Y
1
- Y
3
)
si
2S= Y
1
(X
4
- X
2
)+ Y
2
(X
1
- X
3
)+ Y
3
(X
2
- X
4
)+ Y
4
(X
3
- X
1
)

De regula, cu o formula se calculeaza suprafata si cu cealalta se verifica.
Generalizand, pentru un poligon format din "n" puncte, formulele devin:

( )
n
n n 1 n 1
1
2S X Y Y
+
=

si
( )
n
n n 1 n 1
1
2S Y X X
+
=

2.5.2.2 Procedeul trigonometric

Calculul se efectueaza in situatia in care punctele conturului imobilului sunt
determinate prin coordonatele lor polare.
Consideram conturul, din figura urmatoare, determinat de punctele A, B, C, D.



prin distantele r
1
, r
2
, r
3
, r
4
si orientarile
1
,
2
,
3
,
4
masurate din punctul de statie O, vom
avea poligoanele fictive: S
1
= OAB, S
2
= OBC, S
3
= OCD si S
4
= OAD.

Suprafata imobilului ABCD rezulta din: S = (S
1
+ S
2
+ S
3
) - S
4
, unde:


( )
( )
( )
( )
1 1 2 2 1
2 2 3 3 2
3 3 4 4 3
4 4 1 4 1
1
S r r sin ;
2
1
S r r sin ;
2
1
S r r sin ;
2
1
S r r sin .
2
=
=
=
=


Calculul lui S folosind formulele anterioare, este:

( ) ( ) ( ) ( )
1 2 2 1 2 3 3 2 3 4 4 3 4 1 4 1
1
S r r sin r r sin r r sin r r sin
2
= + + +




2.5.2.3 Procedeul geometric

Calculul se efectueaza in situatia in care punctele conturului imobilului sunt
determinate numai liniar, cu ruleta si echerul topografic, tipic folosirii metodei absciselor si
ordonatelor, a intersectiilor de distante, a perimetrarii contururilor. Calculul suprafetelor se
efectueaza cu ajutorul unor formule simple cunoscute din geometrie.
Ridicarile detaliilor in Bucurestii anilor 1954, 1955 si ulterior s-au facut cu metoda
absciselor si ordonatelor, o metoda care inglobeaza un volum mare de activitate la teren.


2.5.3 Procedee grafice

2.5.3.1 Metoda grafica

Aceasta metoda se foloseste in cazul in care coordonatele nu sunt determinate pe
baza de masuratori de teren sau fotogrammetric (masurate pe modelul optic) si se
apeleaza numai la masuratori efectuate cu mijloace grafice (rigle, echere, scari grafice,
raportoare, etc.).
Precizia asigurata de metoda grafica este inferioara metodei numerice, depinzand
de: scara planului, suportul pe care este planul, precizia si finetea cu care a fost
cartografiat planul, instrumentele cu care se face citirea elementelor grafice pe plan, etc.
Calculul suprafetelor se poate face prin urmatoarele procedee:

a) descompunerea poligoanelor contururilor imobilelor in figuri geometrice:
impartirea poligoanelor in figuri geometrice se face prin trasarea pe planuri, cu creionul, a
unor linii fine, astfel incat sa poata fi usor sterse dupa efectuarea calculului.
Poligoanele sunt impartite in triunghiuri, la care se masoara grafic, pe plan, bazele
si inaltimile. Se recomanda sa se masoare cate o baza comuna, intre triunghiuri, in
vederea eliminarii erorilor de citire a distantelor. Distantele se pot citi pe plan fie cu ajutorul
unui dubludecimetru divizat fin in jumatati de milimetru, cu rigla la scara sau cu un compas
distantier si se apreciaza pe scara grafica cu transversale, care permit a se face evaluari
mai exacte. Suprafata poligonului se obtine din masurarea suprafetelor in care a fost
descompus poligonul.

b) transformare poligon contur imobil intr-un triunghi cu suprafata egala.
Pentru calculul suprafetei poligonului se constituie dintr-o latura a poligonului prelungita ca
latura a unui triunghi cu suprafata egala. Din varful opus laturii constituita ca latura a
triunghiului se coboara inaltimea triunghiului si se uneste cu celelalte puncte caracteristice,
iar din celelalte puncte ale poligonului se duc paralele la laturile care formeaza triunghiul
interior, ca in figura:



Cu ajutorul elementelor astfel construite se calculeaza suprafata triunghiului egala
ca suprafata cu poligonul.

c) calculul suprafetelor prin metoda paralelelor echidistante. Cand conturul
parcelei are o forma neregulata, pentru determinarea suprafetei se foloseste planimetrul
grafic sau Harfa. Metoda consta in divizarea suprafetei in figuri geometrice avand
inaltimea constanta "a". Aceasta se realizeaza cu ajutorul unui material transparent subtire
si rezistent, pe care se traseaza o serie de linii paralele si echidistante cu echere speciale,
gradate pe ipotenuza. Operatia de calcul consta in aplicarea desenului transparent peste


conturul poligonului care urmeaza a fi calculat.Suprafata poligonului se calculeaza ca
suma de


n n
1 2
med
1 1
b b
S a b
2
+
= =



unde:
a = inaltimea constanta pentru toate trapezele si triunghiurile formate;
b
med
= baza medie, rezultata din media celor doua baze.

d) calculul suprafetelor cu echere speciale. Echerele sunt gradate pe ipotenuza
si pe cateta. Un alt echer gradat este vernierul- situatie similara sublerului. La echere,
distanta intre doua diviziuni de pe ipotenuza este de 1,414mm, astfel incat proiectia ei pe
cateta este de 1mm. Vernierul are posibilitatea de a mari precizia de citire a fractiunilor de
"mm", conducand la masurari pe plan cu precizia de "zecime de mm". Masuratorile se
executa dupa ce in prealabil suprafata conturului s-a impartit in triunghiuri. Calculul
suprafetelor se face dupa regulile cunoscute.


2.5.3.2 Metoda grafico-mecanica

Procedeul grafico-mecanic este cel mai utilizat, de regula la calculul suprafetelor pe
planurile cadastrale la scari medii (1: 5000 si 1:10000). De asemenea, este preferat in
cazurile suprafetelor cu contururi foarte sinuoase, la care aplicarea procedeului grafic ar fi
mai dificila. Aplicarea acestor procedee este specifica utilizarii planimetrelor, construite pe
principiul instrumentelor integratoare pe cale mecanica a suprafetelor dispuse in plan
orizontal. Caracteristic este faptul ca permit determinarea suprafetelor prin integrarea
infinitatii de puncte dispuse pe contururi, spre deosebire de metodele grafice ale
absciselor si ordonatelor care utilizeaza un numar limitat de puncte.
Avand in vedere aceste lucruri, in cazul suprafetelor cu contururi complicate,
metoda grafico-mecanica ofera rezultate mai bune, ca randament si precizie, decat
metoda grafica simpla.
Calculul suprafetelor cu ajutorul planimetrului se face intotdeauna in cadrul unor
limite fixe, cu suprafete determinate geometric, pentru a se putea face confruntarea cu
suma suprafetelor planimetrate si compensarea lor, daca se inscriu in tolerante. Toleranta
admisa intre doua operatii succesive de planimetrare (intregi ai numarului citit la
planimetru) depinde de marimea suprafetei din plan a conturului care se planimetreaza
(cm
2
). Astfel, pentru suprafete cuprinse intre:

2 - 10 (cm
2
), T=1;
10 - 40 (cm
2
), T=2;
40 - 80 (cm
2
), T=3;
80 - 150 (cm
2
), T=4;
peste 150 cm
2
, T=5.

Tolerantele admise la inchiderea suprafetelor calculate grafic pe contururi inchise
numeric sunt date in tabele si depind de suprafata calculata grafic si de scara planului pe
care se fac masuratorile.


2.6 Parcelarea si detasarea terenurilor

2.6.1 Generalitati

O categorie importanta de lucrari care fac obiectul activitatii de cadastru general,
dar si a cadastrelor de specialitate, o reprezinta parcelarea si detasarea terenurilor. Astfel:

- lucrarile de parcelare cuprind operatiunile de masuratori si calcule prin care se
executa impartirea (divizarea) unei suprafete de teren (tarla, cvartal, parcela) in
mai multe parcele;
- lucrarile de detasare cuprind operatiunile de masuratori si calcule prin care numai
o anumita suprafata este extrasa (detasata), restul ramanand neafectat.

Baza materiala si metodologiile de lucru sunt asemanatoare, iar particularitatile pe
care le prezinta vor fi semnalate, acolo unde este cazul.
Pentru executarea lucrarilor de parcelare si detasare se efectueaza un studiu
asupra terenului respectiv, confruntand planurile cadastrale cu situatia la teren, astfel incat
pe baza studiului sa se intocmeasca proiectul respectiv cu calcule preliminare ale
elementelor care trebuie aplicate la teren (distante, unghiuri).
Proiectul se intocmeste pe o copie a planului cadastral actualizat, pe care se
traseaza liniile de separare ale noilor parcele si se inscriu datele ce trebuie aplicate la
teren.
In raport cu preciziile cerute, proiectarea elementelor parcelarii sau detasarii se
poate face prin procedee grafice sau numerice (analitice).


2.6.2 Procedee grafice

2.6.2.1 Detasari grafice printr-un punct obligat

Acest tip de detasari prezinta trei variante.

a) Detasarea din suprafata unui triunghi a unei suprafete in raportul m:n, printr-o
dreapta obligata sa treaca prin varful unui triunghi. Fie triunghiul 1, 2, 3 din figura de mai
jos.



Dreapta obligata (dreapta de detasare) trece prin varful 2 si imparte latura 1-3 in
doua parti m si n prin punctul P.
Pozitia punctului P se determina cu relatia:


1
2
2S m n m
2S n n n

= =

tinandu-se cont de faptul ca latura 1-3 este m +n.

b) Detasarea din suprafata unui trapez a unei suprafete echivalenta cu cealalta
suprafata ramasa. Fie trapezul 10, 11, 12, 13, cu suprafata cunoscuta si punctul P, obligat,
situat pe baza 11- 12.



Pentru rezolvarea problemei se transforma trapezul intr-un triunghi de suprafata
echivalenta, astfel: se uneste punctul P cu 10 si 13, iar prin punctele 11 si 12 se duc
paralele la dreptele P-10 si P-13. Aceste paralele vor intalni prelungirea bazei 10-13 in
punctele A si respectiv B. Triunghiul APB are aceeasi suprafata cu trapezul initial.


Punctul R, luat la jumatatea laturii AB, unit cu P, va da linia PR, care imparte atat
triunghiul APB cat si trapezul dat in doua suprafete de marime egala, adica:

S
11,P,R,10
= S
P,12,13,R

c) Detasarea dintr-un poligon a unei suprafete S, printr-o dreapta care trece printr-
unul din varfuri. Fie poligonul 11, 12, 13, ..., 17, ca in figura,din care trebuie detasata o
suprafata S printr-o dreapta obligata sa treaca prin punctul 12, unul din varfurile
poligonului.



Pentru obtinerea liniei de detasare se imparte poligonul in triunghiuri prin drepte
concurente in punctul obligat 12 si se calculeaza grafic suprafata fiecaruia, obtinandu-se
suprafetele S
1
, S
2
, ..., S
5
. Se compara suprafata pe care o avem de detasat cu suprafetele
triunghiurilor insumate succesiv pentru a stabili prin care triunghi trece linia de detasare.
In cazul poligonului dat ca exemplu:

S
1
+ S
2
< S,
S
1
+ S
2
+ S
3
> S,

ceea ce inseamna ca linia de detasare trece prin triunghiul III si va intersecta latura 15 -16
in M (pozitie pe care nu o cunoastem, inca). La suprafetele S
1
si S
2
este necesar a se
adauga suprafata s= S-(S
1
+S
2
).

Se considera latura 12-16 ca baza a triunghiului 12, M, 16 fictiv si se calculeaza
inaltimea h a triunghiului de suprafata "s", inaltimea (h) reducandu-se la scara planului.
Aceasta distanta se aplica pe perpendiculara ridicata din punctul 16, de lungime h,
obtinandu-se punctul N. Paralela trasata prin N la latura 12-16 va intalni latura 16-15 in M,
linia 12-M fiind dreapta de detasare.


2.6.2.2 Detasari grafice prin drepte paralele cu o directie data

Acest tip de detasari prezinta trei variante.

a) Detasari grafice prin drepte paralele cu o directie data in triunghi.
Pot fi doua situatii:

- triunghiul este impartit intr-un numar de parti egale;
- triunghiul este impartit in doua suprafete aflate in raportul m : n.

In prima situatie se rezolva impartirea suprafetei unui triunghi in parti echivalente,
prin drepte paralele cu una din laturi.
Constructia grafica impune urmatoarele etape:

- impartirea a doua laturi in patru parti egale;
- trasarea cate unui semicerc pentru cele doua laturi impartite;
- ridicarea de perpendiculare din punctele care impart cele doua laturi pana
intersecteaza fiecare semicerc;
- trasarea de arce de cerc cu varful in intersectia celor doua laturi impartite, cu raza
egala cu locul de unde au intersectat semicercurile, pana intersecteaza laturile
respective;
- unirea acestor puncte de intersectie ale celor doua laturi, imparte triunghiul in
suprafete echivalente. Fiecare dreapta va fi paralela cu cea de-a treia latura a
triunghiului.

In cazul celei de-a doua situatii se rezolva impartirea suprafetei unui triunghi in
raportul m:n, printr-o dreapta paralela cu una din laturi.
Constructia grafica impune urmatoarele etape:

- se traseaza un semicerc pe una din laturi;
- latura pe care s-a trasat semicercul se imparte in m+n parti;
- la m parti de varful triunghiului se ridica o perpendiculara pana intersecteaza
semicercul;
- se duce un arc de cerc cu varful in varful triunghiului, din locul unde a fost
intersectat semicercul, pana intersecteaza latura impartita;
- din punctul unde latura este intersectata de arcul de cerc, se duce o paralela cu
latura opusa varfului de triunghi unde s-a trasat arcul de cerc si avem suprafata
triunghiului impartita in raportul m:n.

b) Detasari prin drepte paralele cu o directie data in trapez.
Impartirea suprafetei unui trapez in doua parti echivalente, ca in figura, printr-o
dreapta paralela cu bazele, parcurge urmatoarele operatii grafice:

- prelungirea laturilor neparalele pana la intersectarea lor in A;
- trasarea unui semicerc avand ca diametru latura A-4;
- marcarea pe linia A-4 a punctului C (perpendiculara coborata din B pe linia A-4,
punctul B rezultat din intersectia arcului de cerc de raza A-3 cu semicercul
construit);
- impartirea segmentului C-4 in doua parti egale, mijlocul notandu-l cu D;
- ridicarea unei perpendiculare din D pana intersecteaza semicercul in E.
- trasarea unui arc de cerc cu raza A-E pana intersecteaza latura A-4 in punctul M;
- trasarea paralelei M-N la 1-4, reprezinta linia de detasare cautata.




c) Detasarea unei suprafete S dintr-un trapez printr-o linie paralela cu bazele. Fie
trapezul din figura:



Pentru obtinerea liniei de detasare a acestei suprafete, se parcurg urmatoarele
operatii grafice:

- se ridica o perpendiculara din punctul 4 si se ia punctul "a" de marimea:
4-a=2S:1-4;
- se duce o paralela prin punctul "a" la baza 1-4, care inersecteaza latura 3-4 in
punctul "b";
- se puncteaza si se noteaza jumatatea segmentului cu "c";
- se uneste "c" cu 1, iar prin "b" se duce paralela la c-1, rezultand linia b-d;
- triunghiul 1-b-4 impartit in doua parti egale conduce la valoarea suprafetei:
1-c-4=S:2. Triunghiurile 1-b-c si 1-d-c sunt egale si au fiecare marimea s:2.

Rezulta ca dreapta d-c este linia de detasare cautata.


2.6.3 Procedee numerice

2.6.3.1 Generalitati

Parcelarea si detasarea de suprafete pe cale numerica necesita cunoasterea
coordonatelor rectangulare ale punctelor caracteristice ale suprafetei imobilului din care
urmeaza a se face parcelarea/detasarea. Aplicarea metodei numerice nu mai necesita
planurile de situatie, fiind suficienta o schita care sa dea imaginea suprafetei respective si
portiunea care trebuie detasata.
Rezultatele care se obtin sunt exacte si ele nu mai depind de scara planului si
corecta executare a unor constructii grafice.


2.6.3.2 Punctul pe segment

In parcelarile / detasarile numerice sunt situatii cand, avand o dreapta cunoscuta
prin coordonatele extremitatilor, trebuie calculate coordonatele unui punct situat pe
dreapta sau pe prelungirea ei. Avand exemplul din figura:



Rezolvarea analitica a problemei decurge astfel:

Din rapoartele de asemanare ale triunghiurilor A, M, E si A, B, D avem:


M A M A
B A B A
X X Y Y M E A E A M
r sau r
B D A D A B X X Y Y

= = = = =



Din ultimele raporturi rezulta:

X
M
=X
A
+r(X
B
-X
A
) si Y
M
=Y
A
+r(Y
B
-Y
A
)

Se recomanda ca raportul r sa fie calculat cu minimum patru zecimale.

Rezolvarea trigonometrica a problemei decurge astfel:

Calculam orientarea
AB
cu relatiile:


B A B A
AB AB
B A B A
Y Y X X
tg sau ctg
X X Y Y

= =



Avand d
AB
(distanta masurata la teren) si orientarea
AB
coordonatele rectangulare
ale lui M sunt:


M A AM AB
M A AM AB
X X d cos
Y Y d sin
=

2.6.3.3 Trasarea de paralele

Se da o dreapta AB cu coordonatele punctelor A si B cunoscute si un punct exterior
C de coordonate cunoscute.
Se cere ca prin punctul C sa se duca o paralela la dreapta AB, paralela definita de
punctul C si punctul "M" conform figurii:



Rezolvarea analitica presupune ca paralela cautata C-M sa fie egala cu A-B
avand, in felul acesta, BACM un paralelogram, cu punctul O punct de intersectie a
diagonalelor, definit de coordonatele:


B C A M
O O
B C A M
O O
X X X X
X X
2 2
sau
Y Y Y Y
Y Y
2 2
+ +
= =



+ +

= =




Din aceste relatii se deduc formulele pentru calculul coordonatelor punctului M:


( )
( )
M C B A
M C B A
X X X X
Y Y Y Y
= +

= +

Rezolvarea trigonometrica presupune ca orientarea
AB
sa fie egala cu orientarea

CM
, nemaifiind obligatorie egalitatea laturilor C-M si A-B. Relatiile pentru calculul
coordonatelor punctului M vor fi:


M C CM AB
M C CM AB
X X d cos
Y Y d sin
=

2.6.3.4 Trasarea de perpendiculare

Problema se pune in doua moduri:

- ridicarea unei perpendiculare de pe un aliniament;
- coborarea unei perpendiculare pe un aliniament, dintr-un punct exterior lui.


2.6.3.4.1 Ridicarea unei perpendiculare de pe un aliniament

Punctul din care trebuie ridicata perpendiculara este, de regula, la una din
extremitati. In cazul in care perpendiculara trebuie ridicata dintr-un punct de pe aliniament
se procedeaza ca la punctul pe segment.
Pentru ambele situatii pozitia perpendicularei, respectiv obtinerea coordonatelor
punctului M (vezi figura), se poate face fie analitic, fie trigonometric.


Rezolvarea analitica a problemei presupune aplicarea distantei A-M pe
aliniamentul A-B rezultand punctul "C", adica d=d
AM
=d
AC
, dupa care prin punctele A, B, C
si M se duc paralele la axele de coordonate. Din egalitatea triunghiurilor APM si ACR se
pot scrie relatiile:

P-M=A-R;
A-P=C-R
si
A-M=A-C.

Se stie ca:
X
A
-X
C
=r(X
B
-X
A
) = C-R Y
A
-Y
C
=r(Y
B
-Y
A
) = A-R

unde:
AC
AB
d
r
d
=

Din figura se observa ca:

X
M
=X
A
MP=X
A
r(Y
B
-Y
A
) Y
M
=Y
A
AP=Y
A
r(X
B
-X
A
)

Rezolvarea trigonometrica a problemei presupune calculul orientarii directiei A-M,
lucru suficient pentru calculul trigonometric al coordonatelor punctului M. Relatiile sunt
date de formulele:
X
M
= X
A
d
AM
cos
AM
si Y
M
= Y
A
d
AM
sin
AM


unde,
AM
=
AB
-100
G
. Daca
AB
< 100
G
,atunci la
AB
se aduna 400
G
.


2.6.3.4.2 Coborarea unei perpendiculare pe un aliniament

Problema care se pune consta in determinarea coordonatelor unui punct "R" de pe
un aliniament dat de punctele A si B de coordonate cunoscute. Punctul R este rezultatul
coborarii unei perpendiculare din punctul C de coordonate cunoscute, conform figurii.

Rezolvarea analitica presupune folosirea unui artificiu de calcul (coordonatele
punctului P) pentru calculul piciorului perpendicularei (punctul R).
Figura APCR este un dreptunghi, ale carui diagonale se injumatatesc, rezultand
relatiile:


A C P R
O O
A C P R
O O
X X X X
X X
2 2
si
Y Y Y Y
Y Y
2 2
+ +
= =



+ +

= =




si avem:

X
R
= X
A
+ X
C
- X
P

Y
R
= Y
A
+ Y
C
- Y
P

Folosind relatiile de mai sus, obtinem:

X
R
= X
A
+ X
C
- r(Y
B
- Y
A
) - X
A
= X
C
-r(Y
B
- Y
A
)
Y
R
= Y
A
+ Y
C
- r(X
B
- X
A
) - Y
A
= Y
C
-r(X
B
- X
A
)

Rezolvarea trigonometrica prezinta doua variante:

- obtinerea orientarii dreptei CR, perpendiculara pe AB, dupa care se aplica relatiile
de calcul ale intersectiei inainte;
- rezolvarea triunghiului dreptunghic CRB, in care d
BC
se deduce din coordonatele
punctelor B si C, iar unghiurile si se calculaeaza cu relatiile:

=
CR
-
CB
=
AB
- 100
G
-
CB
,
=
BC
-
BA
.

Din aplicarea teoremei sinusurilor in triunghiul CRB rezulra ca CR = CBsin iar
pentru coordonatele punctului "R" se vor aplica formulele

X
R
= X
C
d
CR
cos
CR
,
respectiv
Y
R
= Y
C
d
CR
sin
CR
.


2.6.3.5 Intersectii de drepte

Coordonatele punctului de intersectie a doua drepte se pot determina pe cale
analitica si trigonometrica.

Rezolvarea analitica presupune folosirea unor relatii diferite, in raport cu pozitia
dreptelor care se intersecteaza.
Punctul de intersectie se afla intre extremitatile dreptelor. Avem exemplul dat in
figura:



Relatiile de calcul pentru obtinerea coordonatelor punctului N sunt:


1 3,2,4 2 1,3,4
N
1,3,2,4
1 3,2,4 2 1,3,4
N
1,3,2,4
X S X S
X
S
Y S Y S
Y
S
+
=
+
=


Pentru aplicarea acestor relatii, se calculeaza, suprafetele mentionate, din
coordonate.

Punctul de intersectie se afla in prelungirea uneia dintre drepte si intre extremitatile
celeilalte, ca in figura:



Coordonatele punctului "N" se determina cu relatiile:




2 1,3,4 1 3,2,4
N
1,3,2,4
2 1,3,4 1 3,2,4
N
1,3,2,4
X S X S
X
S
Y S Y S
Y
S

=

=


Suprafetele care intra in calcul se determina din coordonate.

Punctul de intersectie se afla in prelungirea celor doua drepte ca in figura:



Coordonatele punctului "N" se determina cu relatiile:


1 3,2,4 2 3,1,4
N
3,2,4 3,1,4
1 3,2,4 2 3,1,4
N
3,2,4 3,1,4
X S X S
X
S S
Y S Y S
Y
S S

=

Suprafetele care intra in calcul se determina din coordonate.

Rezolvarea trigonometrica presupune cunoasterea metodei intersectiei inainte,
avand in vedere ca orientarile dreptelor care se intersecteaza se determina usor din
coordonate.
Pentru oricare din pozitiile posibile, relatiile de calcul utilizate pentru obtinerea
coordonatelor punctului N sunt:


( )
( )
3 1 1 1,2 3 3,4
N
1,2 3,4
N 1 N 1 1,2
N 2 N 3 3,4
Y Y X tg X tg
X
tg tg
Y Y X X tg
Y Y X X tg
+
=

= +

= +

2.6.3.6 Capul de drum

Aceasta problema consta in determinarea pozitiei unei a doua linii care delimiteaza
ampriza unui canal, dig sau drum, fata de prima, care este latura de drumuire, ca in figura:

Luand o portiune de drumuire, formata din punctele 1, 2 si 3, unde latura 1-2 de
drumuire este o margine a unui drum de latime "l", trebuie sa determinam coordonatele
punctului M, care este punct al celeilalte margini a drumului si care se gaseste pe latura 2-
3 a drumuirii.

Rezolvarea analitica presupune efectuarea raportului suprafetelor triunghiurilor
1, M, 2 si 1, 3, 2 proportionale intre ele:


1,M,2 2M
1,3,2 23
S h d
r
S h d

= =

unde:
S
1,M,2
se obtine cu ajutorul distantei d
1,2
, baza a triunghiului, si a latimii "l", inaltime
a triunghiului;
S
1,3,2
se calculeaza din coordonatele punctelor "1", "2", "3".

Obtinand raportul r intre distantele d
2,M
si d
2,3
,punctul "M" se va calcula cu relatiile
de la punctul pe segment.

Rezolvarea trigonometrica presupune pentru calculul coordonatelor punctului M,
calculul
2,3
, punctul M aflandu-se pe latura 2-3. Din triunghiul 2, M, M
1
, deducem relatia:


2 M
l
d
sin

unde:
- "l" este latimea drumului, cunoscuta;
- "" este unghiul format de laturile de drumuire 2-1 si 2-3, dedus din directiile
masurate pe teren sau din orientarile celor doua laturi.

Cu aceste elemente, relatiile de calcul pentru coordonatele punctului M sunt:


M 2 AM 2,3
M 2 AM 2,3
X X d cos
Y Y d sin
=

2.6.3.7 Frantura de drum

Prin frantura de drum se intelege punctul unde o a doua margine a unui drum,
canal, dig, etc., care urmeaza parcursul unei drumuiri, sufera o inflexiune, o schimbare de
directie sau trece la latimi diferite. Problema se poate rezolva analitic si trigonometric.

Rezolvarea analitica presupune calculul raportului "r" intre suprafete, iar cu ajutorul
lui, a coordonatelor punctului de frantura.
Deoarece rezolvarea pe cale trigonometrica este mai lesnicioasa, se va prezenta
solutionarea ei pe aceasta cale.

Rezolvarea trigonometrica presupune doua cazuri de abordare a franturii de
drum.

Frantura de drum cu latimi egale

Fie portiunea de drumuire determinata de punctele 1, 2, 3, de-a lungul careia
trebuie trasat un drum de latime constanta "l" cu punctul de inflexiune "M", ca in figura:



Pentru rezolvarea problemei se calculeaza
2,3
si
2,1
pentru obtinerea unghiului
=
2,1
-
2,3
, dupa care se obtine
2,M
=
2,3
+/2. Distanta d
2,M
se obtine din triunghiul 2, M,
M
1,
unde M
1
este piciorul perpendicularei din M pe latura 2-1, astfel:


2 M
l
d
sin
2

=



Cu aceste elemente se calculeaza coordonatele lui M, astfel:


M 2 2 M 2,M
M 2 2 M 2,M
X X d cos
Y Y d sin

Frantura de drum cu latimi inegale

In acest caz in punctul M se intilnesc doua drumuri de latimi diferite, l
1
si l
2
ca in
figura:



Determinarea coordonatelor punctului "A" decurge ca si in cazul calculului pentru
cap de drum, folosind relatiile:


A 2 2A 2,3
A 2 2A 2,3
X X d cos
Y Y d sin
=

Pentru a putea calcula coordonatele punctului M este necesara cunoasterea
distantei d
AM
care se obtine din triunghiul A, M, C cu relatia:


2
A M
l
d
sin

unde: l
2
este latimea drumului dupa inflexiune, iar =
2,1
-
2,3
.

In raport cu punctul A, punctul M va avea coordonatele:


M A AM 2,1
M A AM 2,1
X X d cos
Y Y d sin
=

Inlocuind X
A
si Y
A
cu relatiile anterioare (cap de drum), vom avea:


M 2 2A 2,3 AM 2,1
M 2 2A 2,3 AM 2,1
X X d cos d cos
Y Y d sin d sin
=

2.7 Parcelarea si detasarea prin procedee numerice a suprafetelor

2.7.1 Generalitati

Desi, parcelarile pe cale numerica implica calcule mai multe, ele sunt practicate cel
mai des, deoarece asigura o precizie ridicata.
Parcelarile si/sau detasarile de suprafete se pot efectua printr-un punct obligat, prin
drepte paralele cu o directie data, printr- o linie franta sau, in cazul cand limitele de hotar
sunt sinuoase sau poligonale, prin rectificarea hotarelor, inlocuindu-le cu linii drepte.


2.7.2 Detasari de suprafete pe cale numerica printr- un punct obligat

Aceasta problema are o mare frecventa mai ales la intocmirea documentatiilor
necesare la circulatia juridica a terenurilor si se refera la aflarea coordonatelor unui punct
care determina dreapta de detasare, cel de-al doilea punct fiind punctul obligat.

a) Detasarea printr-un punct dat in triunghi

Desi terenul in forma de triunghi este greu de lucrat din punct de vedere agricol,
problema este studiata teoretic,deoarece terenurile in forme poligonale complexe se
reduc, in ultima instanta, tot la detasari in triunghi.

Solutia analitica

Se da triunghiul determinat de punctele 1,2,3, de coordonate cunoscute, din figura
de mai jos, si se cere sa se detaseze suprafata data de punctele 1,2 si M, unde punctul M
trebuie determinat, iar 2 este punctul obligat.



Rezolvarea analitica presupune ca raportul suprafetelor sa fie egal cu raportul
elementelor liniare aparute, si anume, cu un coeficient r:


1,2,M
1,2,3
2S
1 M
r
2S 1 3

= =

unde suprafata triunghiului 1,2,3 se determina din coordonate, cunoscandu-se suprafata
de detasat.
Coordonatele punctului M se calculeaza ca punct pe segment, cu relatiile:

X
M
= X
1
+ r (X
3
X
1
)
Y
M
= Y
1
+ r (Y
3
Y
1
)





Solutia trigonometrica

Stiind ca pentru a calcula coordonatele unui punct pe segment este necesara
cunoasterea orientarii dreptei si a distantei pana la punct, putem scrie:


1,2,M 1,3 1,2
1 2 1 M
1,2,M
1 M
1 2
2S d d sin ,
2S
d
d sin

= =
=



Deci, coordonatele punctului M sunt:


M 1 1,3
1 M
M 1 1,3
1 M
X X d cos
Y Y d sin

=
=


b) Detasarea printr-un punct dat intr- un poligon

Indiferent de solutie, analitica sau trigonometrica, problema se reduce la detasarea
unei suprafete dintr-un triunghi.
Considerand poligonul 1,2,,7 din figura de mai jos, cunoscand coordonatele
acestor puncte, se cere sa se detaseze o suprafata S delimitata in poligon de o dreapta
care trece prin punctul obligat 2 si punctul M aflat pe conturul poligonal. Suprafata S se
afla, in ex. dat, in urmatoarele relatii fata de suprafetele componente ale poligonului:

S
1
+ S
2
< S < S
1
+ S
2
+ S
3

ceea ce inseamna ca dreapta de detasare care trece prin punctul 2 va trece prin triunghiul
6,2,5.


Calculul analitic al celor doua suprafete conduce la determinarea suprafetei s
folosind relatia:

s = S - (S
1
+ S
2
)

In continuare problema devine a determina detasarea suprafetei s dintr-un triunghi,
problema expusa anterior.


2.7.3 Detasari de suprafete pe cale numerica prin drepte paralele cu o directie data

Aceste probleme se pun, de regula, la detasarile prin drepte paralele la una din
laturile poligonului si se intalnesc frecvent in practica.

2.7.3.1 Detasarea paralela cu o directie data in triunghi

Fie triunghiul 1,2,3 cunoscut prin coordonatele punctelor care il definesc. Se pune
problema detasarii uneia sau mai multor parcele prin linii paralele cu una din laturi, deci a
determinarii coordonatelor punctelor caracteristice a dreptelor de detasare.



Rezolvarea analitica

La baza acestei metode sta teorema asemanarii aplicata triunghiurilor 2,M,N si
2,1,3. Vom scrie rapoartele de asemanare:


1 2 1 M 3 2 3 M M N S s
r
S 1 2 3 2 1 3

= = = =



Cunoscand raportul r, coordonatele punctelor M si N se vor obtine prin aplicarea
relatiilor care dau coordonatele unui punct pe segment, pe cale analitica.

Rezolvarea trigonometrica

In acest caz se cunosc coordonatele punctelor 1,2,3, unghiurile si , suprafata de
detasat, si se cer coordonatele punctelor M si N.
Folosim urmatoarele relatii de calcul:


B
H
ctg ctg
=
+

si in mod analog:

1
b
h
ctg ctg
=
+


Observand ca s = S s
1
, obtinem:


2
B
2S
ctg ctg
=
+

si in mod analog:



2
1
b
2s
ctg ctg
=
+


Inseamna ca suprafata de detasat va fi:


2 2
B b
2s
ctg ctg

=
+


Din aceasta relatie deducem:

( )
2
b B 2s ctg ctg = +

Inaltimea h a trapezului de detasat va fi:


B b
h
ctg ctg

=
+


Folosind rezultatul anterior se determina:


1,M 3,N
h h
d ; d
sin sin
= =



Intrucat orientarile laturilor 1-2 si 3-2 s-au calculat din coordonatele acestor puncte
si se cunosc si d
1,M
si d
3,N
, coordonatele punctelor Msi N se calculeaza ca puncte pe
segment.
Relatiile de mai sus sunt valabile si in cazul in care triunghiul trebuie impartit intr-o
serie de parcele, deoarece raman constante elementele cunoscute, suprafata de detasat,
unghiurile si , orientarile laturilor triunghiului, iar baza mica a unei suprafete devine
baza mare pentru trapezul urmator.


2.7.3.2 Detasarea paralela cu o directie data in trapez

Rezolvarea analitica

Deducerea relatiilor de calcul presupune linia de detasare M N cunoscuta, ca in
figura de mai jos:

Prin punctele 3 si N se duc paralele la latura 2-1, obtinandu-se punctele Csi D pe
baza 1-4.
Se formeaza triunghiurile asemenea 4,N,D si 4,3,C din a caror asemanare rezulta
relatiile:


1
B b 4 D h l k
r
B b H L K 4 C

= = = = =



Scriind raportul suprafetelor s si S si inlocuind
1
B b h
H B b

se obtine:


( )
( )
( ) ( )
( ) ( )
1 1 1
B b h B b B b
2s 2s
, adica
2S B b H 2S B b B b
+ +
= =
+ +

de unde:

( ) ( )
( ) ( )
1 1
B b B b
2s 2S
B b B b
+
=
+


si inlocuind pe S, obtinem:


( )
2 2
2 1
1
2s B b
B b
2s H, de unde b B
B b H

= =

Avand unul dintre termenii de la numitorul proportiilor cunoscut, se poate calcula r
si, prin intermediul lui, celelalte elemente ale trapezului s, ca si coordonatele punctelor M
si N.
Relatia se aplica si pentru detasari in serie, in care caz b
1
devine B pentru parcela
urmatoare, ceilalti termeni de sub radical ramanand aceiasi.
Rezolvarea trigonometrica

Aceasta metoda presupune abordarea problemei in acelasi mod ca si la rezolvarea
detasarii in triunghi, aplicand relatiile deduse.


2.7.3.3 Detasarea paralela cu o directie data in poligon

Se refera la detasarea paralela a unei suprafete sau a unei serii de suprafete dintr-
un poligon oarecare, ca in figura urmatoare:



Pentru rezolvarea problemei pe cale analitica sau trigonometrica se folosesc
relatiile deduse pentru trapez si triunghi.
Inainte de aplicarea lor este necesar ca prin fiecare punct caracteristic al poligonului
sa se duca paralele la latura de baza 1-2, obtinandu-se coordonatele punctelor A, B, , E
si sa se efectueze calculul suprafetelor trapezelor formate.


2.7.4 Detasarea unei suprafete printr-o linie franta paralela cu un contur poligonal

Problema se pune in cazul in care se cere detasarea unei suprafete S printr-o linie
paralela cu un contur poligonal, ca in figura de mai jos:



Linia de separare este paralela cu conturul 1,2,3,4. Linia de separare 5,6,7,8 este
definita atunci cand se cunosc coordonatele acestor puncte. Coordonatele se pot calcula
daca se cunosc distantele l
1,
l
2
, l
3
si l
4
, orientarile directiilor 1-5, 2-6, 3-7 si 7-8 si se obtin cu
ajutorul unghiurilor .
Cunoscand:


1 2 3 4
2 3
1 4
h h h h
l ; l ; l ; l
sin sin
sin sin
2 2
= = = =




rezulta ca problema se rezuma la calculul lui h.

Pentru deducerea relatiei de calcul se observa ca in trapezul 2,6,7,3 prin coborarea
perpendicularei 6-9 pe dreapta 2-3 si prin trasarea paralelei 6-10 la dreapta 7-3, se poate
scrie:


2 2 2,10 2,9 9,10
B b d d d = = +
unde:

2
2,9
d h ctg
2

=
si

3
9,10
d h ctg
2

=
deci

3 2
2,10
d h ctg ctg
2 2
| |
= +
|
\ .

sau

3 2
2 2
b B h ctg ctg
2 2
| |
= +
|
\ .


Suprafata trapezului 2,6,7,3 va fi:



2 3 3 2 2
2 2 2 2
2s B B h ctg ctg h 2B h h ctg ctg
2 2 2 2
( | | | |
= + + = +
| | (
\ . \ .


Relatiile analoage pentru trapezele care compun suprafata S vor fi:


2 2
1 1 1
2 3 2
2 2
2 3
3 3 4
2s 2B h h ctg ctg
2
2s 2B h h ctg ctg
2 2
2s 2B h h ctg ctg
2

| |
= +
|
\ .
| |
= +
|
\ .
| |
= +
|
\ .


Prin insumare rezulta o ecuatie de gradul al doilea cu necunoscuta h:

( ) ( )
2 3 2
1 2 3 1 2 3 1 4
2 s s s 2h B B B h ctg 2ctg 2ctg ctg
2 2
| |
+ + = + + + + +
|
\ .


Pentru simplificare facem notatiile:


1 2 3
1 2 3
3 2
1 4
S s s s
B B B B
A ctg ctg ctg ctg
2 2
= + +
= + +

= + + +


Cu aceste notatii ecuatia devine:


2
A h 2B h 2S 0 + =

cu solutiile:

3
2
B B 2S
h
A A A
=

Dupa obtinerea coordonatelor punctelor 5,6,7,8 se recomanda calculul prin
coordonate ale suprafetelor detasate, pentru verificare.


2.8 Rectificarea hotarelor

2.8.1 Generalitati

Limitele de hotar sinuoase sau poligonale ridica probleme la executarea lucrarilor
agricole, astfel incat se cauta inlocuirea lor cu linii drepte.
Consideram situatia a doua unitati U
1
si U
2,
ca in figura de mai jos, separate de
hotarul dat de punctele 104, 105, 106 si 107.



Se cere inlocuirea acestui hotar, impropriu lucrarilor agricole, prin solutii adecvate.
Inlocuirea se poate face grafic sau prin calcul.


2.8.2 Procedeul grafic

Conditia impusa la oricare rectificare, este ca solutia adoptata sa nu afecteze
suprafetele detinatorilor. Daca se impune ca noul hotar sa porneasca din punctul 104,
constructia grafica se desfasoara astfel:

- se uneste punctul 107 cu punctul 105, iar prin 106 se duce paralela 106-M la
dreapta 105-107. Linia 105-M va inlocui hotarul dat de punctele 105,106 si 107,
intrucat triunghiurile date de punctele 105,106,107 respectiv 105,M,107 sunt
egale;

- se unesc punctele 104 cu M, iar prin punctul 105 se duce paralela 105-A la
dreapta 104-M. Linia 104-A inlocuieste hotarul dat de punctele 104,105 si M,
justificarea fiind aceeasi ca si in situatia anterioara. Deci, in final, hotarul rectificat
al celor doua unitati va fi dat de noul hotar 104-A, care inlocuieste, grafic, hotarul
vechi, format de punctele 104,105,106 si 107.


2.8.3 Procedeul numeric

Avand aceleasi conditii ca si la rezolvarea grafica, se calculeaza mai intai suprafata
de referinta data de punctele 104,105,106,107,101, din coordonate, care se noteaza cu
S
1
.
Considerand ca linia de rectificare ar fi data de 104-107, se calculeaza suprafata
data de punctele 101,104,107, care se noteaza cu S
2
.
In urma compararii suprafetelor S
1
si S
2
pot interveni urmatoarele rezultate, care
implica solutiile mentionate:

S
1
= S
2
, hotarul nou este linia 104-107;
S
1
> S
2,
linia de rectificare se va sprijini pe 107-202;
S
1
< S
2
, linia de rectificare va intersecta 107-101.

Aceasta inseamna ca din suprafata S
2
trebuie scazuta o suprafata s = S
2
S
1

pentru a obtine punctul A, cunoscand ca triunghiul dat de punctele 104,107 si A are
suprafata s.
Problema s-a redus deci la detasarea unei suprafete, de marime cunoscuta,
dintr-un triunghi, ceea ce inseamna ca punctul A va avea coordonatele:


A 107 107,A 107,101
A 107 107,A 107,101
X X d cos
Y Y d sin

=
=


In care:


107,A
104,107
2s
d
d sin
=



unde:
d
104,107
este distanta din coordonate;
s = S
2
S
1

=
107,104
-
107,101
, orientarile fiind obtinute din coordonate.

Pentru controlul rectificarii hotarului se calculeaza suprafata data de punctele
101,104,A,101.


2.9 Automatizarea lucrarilor cadastrale

2.9.1 Generalitati

Toate hartile si planurile cadastrale sunt redate in forma grafica obisnuita, la diferite
scari si realizate cu diferite precizii, in functie de metodele folosite. Tendinta actuala este
folosirea tuturor datelor sub forma digitala. Prin urmare exprimarea planului cadastral sub
forma digitala este motivul automatizarii lucrarilor cadastrale.
Planul digital este un ansamblu de date numerice in care informatiile geometrice si
semantice ale terenului sunt codificate numeric. Acestea se constituie intr-o baza de date
cadastrale relationala, fiind manipulate pe baza a trei modele complementare:

- modelul " raster ", care este o simpla reprezentare numerica, precum o imagine
binara, obtinuta la scanarea hartilor si planurilor grafice existente;
- modelul " spaghetti ", care corespunde hartilor si planurilor rezultate in urma
digitizarii (vectorizarii) acestora in format vectorial;
- modelul " topologic ", care corespunde hartilor si planurilor numerice in care, pe
langa datele terenului, reprezentate digital, se adauga relatiile topologice dintre
obiectele care alcatuiesc terenul. Acest model incorporeaza pentru o harta sau un
plan, sub forma vectoriala, trei seturi de date:

a) identificatori ai caracteristicilor terenului de reprezentat in harta sau planul
vectorial, care corespund geometriei lui si care se impart in trei tipuri
generice: obiecte punct, obiecte linie si obiecte suprafata;
b) atribute tematice ale caracteristicilor, care sunt organizate intr-o schema
de clasificare ierarhica;
c) date spatiale, care descriu structura geometrica a hartilor sau planurilor
vectoriale si care se prezinta sub trei aspecte: relatiile topologice dintre
obiecte, forma si marimea obiectelor, pozitia lor, data de perechile de
coordonate X,Y.

Obiectele terenului, reprezentate pe hartile sau planurile digitale, definite de cele
trei seturi de date, pot fi grupate dupa criterii logice, care se constituie in straturi de date,
ca de exemplu: limitele parcelelor, cladirile, retelele electrice, etc.
Automatizarea complexa este calitatea principala a unui cadastru modern, aceasta
insemnand obtinerea numai de date digitale in absolut toate fazele lucrarilor de cadastru.
In mod practic, datele cadastrale se pot culege si se pot prelucra in sistemul
automat in patru moduri, separat sau combinat si anume: (1) date ale statiilor totale, (2)
date GPS, (3) date fotogrammetrice, (4) date digitizate si/sau date scanate si vectorizate.
Trebuie mentionat ca datele fotogrammetrice aduse in format digital se refera numai
la aparatele analogice si analitice, deoarece in prezent nu dispunem inca de aparate
fotogrammetrice digitale.
Oricare ar fi metoda de culegere si prelucrare, datele trebuie sa fie aduse in banca
de date cu aceleasi caracteristici (format si atribute tematice).
Banca de date cadastrale a unei unitati administrativ-teritoriale se compune din
doua tipuri de date: date digitale, care reprezinta forma si dimensiunile parcelei si date
descriptive, sau atributele alocate parcelei. In final, aceste doua tipuri de date trebuie
corelate relational pe baza unui atribut comun, care, in cazul cadastrului general, poate fi
proprietarul, numarul cadastral al parcelei, adresa, etc.
Automatizarea complexa presupune obtinerea unui plan cadastral digital, cu date
specifice sub forma digitala. Avantajele formei digitale sunt multiple si mentionam cateva
dintre ele:



- datele stocate pentru planul digital sunt sigure si pot fi conservate pe suporturi
magnetice, urmand a fi afisate ori de cite ori dorim si la orice scara de desen,
- planurile digitale permit ca pentru orice fel de lucrare sa se poata lua o decizie
adecvata (ex.: necesitatea actualizarilor),
- fisierele cadastrale pot fi usor folosite fiind capabile sa raspunda la toate
interogarile solicitate, intr-un timp foarte scurt.


2.9.2 Obtinerea bancii de date cadastrale cu statiilor totale

Statiile totale, intr-o definitie pe intelesul tuturor, sunt practic niste aparate topo-
geodezice inzestrate cu calitatea de a putea prezenta datele de teren in forma digitala. Ele
au fost construite de diverse firme de specialitate, din care cele mai renumite ca fiabilitate
si pret sunt din Germania, Elvetia si Japonia. Echipamentul hardware si software este
specific fiecarei firme in ceea ce priveste programele adecvate masuratorilor si
prelucrarilor si editarii produsului final, ce sunt combinate in mod eficient.
Ordonarea programelor este asigurata de programul care stabileste optiunile, de
exemplu pentru punctele marcate, tabelele de calcul, pozitia virgulei si programul cuplare
pentru compensare, iluminare, masurare automata a datelor meteo, etc.
Un exemplu de statie totala adecvata lucrarilor cadastrale este statia totala TC600 a
firmei Leica, ce permite o serie de operatiuni, dupa cum urmeaza:

- calculul unghiului de orientare pe baza directiilor masurate catre puncte de
coordonate cunoscute,
- calculul coordonatelor unui punct pe baza datelor masurate si inmagazinarea
acestuia,
- calculul distantelor, diferentelor de nivel si orientarii dintre doua puncte,
- calculul elementelor polare ( pozitie si inaltime ) de la coordonatele unui punct
inmagazinate si datele punctului de statie,
- calculul coordonatelor punctului de statie, de la coordonatele initiale, introduse
manual la tastatura, existente in memoria aparatului.

Memoria interna poate inmagazina pana la 2000 de blocuri de masuratori sau
coordonatele a 4000 de puncte. Datele inmagazinate sunt usor de transferat on-line in
orice calculator cu ajutorul unei interfete. Pentru calculul coordonatelor, statiile totale
dispun de un set de functiuni geometrice, practic 11 functii geometrice, ce sunt activate
prin menu. Functiile geometrice ce se gasesc sunt corespunzatoare operatiilor
fundamentale ce se intalnesc in practica. In final se obtin coordonatele X, Y, Z ale tuturor
punctelor ce ne intereseaza, precum si atributele tipologice ale acestora ce sunt folosite in
continuare pentru redactarea lucrarilor cadastrale.
Sistemul informational grafic de teren este un sistem de tip baza de data GIS care
poate culege date prin intermediul unei interfete seriale si cu ajutorul caruia se realizeaza
direct harta suprafetei ridicate, folosind programele implementate in sistem.


2.9.3 Obtinerea bancii de date cadastrale cu statiile GPS

Tehnica GPS (Global Positioning System) este cel mai recent procedeu de
masurare si prelucrare in mod flexibil si eficient a retelelor geodezice, topografice si a
punctelor de detaliu, utilizate pentru realizarea lucrarilor cadastrale.

Principiul sistemului GPS

Sistemul GPS se bazeaza pe o constelatie de 24 de sateliti care se deplaseaza pe
sase orbite cunoscute in jurul Pamantului, la inaltimi foarte mari. Inaltimile orbitelor pe care
graviteaza satelitii evita interferentele cu undele sistemelor de la sol. Sistemul GPS este o
tehnologie de mare precizie prin care se redau pozitiile exacte ale obiectelor de pe
suprafata Pamantului.
Principiile de baza sunt foarte simple chiar daca sistemul propriu-zis foloseste
echipamente de cea mai inalta tehnicitate. Pentru a intelege principiul vom descompune
sistemul in cinci componente de baza, conform figurii de mai jos.


Prima componenta de baza este triangulatia (pozitionarea statiei GPS cu ajutorul
satelitilor); a doua componenta este masurarea distantelor cu ajutorul timpului parcurs de
o unda radio; a treia componenta o reprezinta existenta unor dispozitive de foarte mare
precizie pentru masurarea timpului; a patra componenta o reprezinta cunoasterea pozitiei
exacte a satelitului si ultima componenta o reprezinta cunoasterea straturilor de aer
traversate de semnalul GPS pentru corectarea masuratorilor afectate de erorile datorate
traversarilor prin ionosfera si atmosfera.
Principiul de baza al sistemului GPS consta in utilizarea satelitilor ca puncte de
referinta pentru determinarea prin triangulatie a pozitiilor de pe Pamant. Aceste pozitii se
determina cu ajutorul distantelor la satelitii de referinta, date de produsul intre viteza si
timp. Viteza luminii fiind cunoscuta, nu ne ramane decat sa masuram intervalul de timp
necesar unui semnal sa ajunga la statia GPS receptor (antena). Presupunand ca atat
satelitul cat si receptorul (antena) de pe Pamant au aceleasi coduri putem afla timpul
necesar prin compararea diferentei de timp dintre cele doua coduri. Cum intre satelit si
receptor se realizeaza practic o sincronizare de coduri cu maxima precizie, rezulta o
diferenta de timp de aceeasi precizie. Pentru obtinerea unei precizii de determinare optime
este necesar sa se receptioneze semnale de la cel putin patru sateliti in acelasi timp.


Insa, pentru determinarile similare triangulatiei, nu sunt suficiente numai distantele,
ci trebuie cunoscuta si pozitia satelitului in spatiu.
Satelitii aflati la distante foarte mari, se afla intotdeauna pe aceleasi orbite in jurul
Pamantului. Orbitele (altitudinea, pozitia, viteza) sunt riguros calculate si urmarite
permanent de la sol, prin statii de control. Sateliti inconjura Pamantul de doua ori in 24 de
ore, deci ei vor trece de doua ori pe deasupra fiecarei statii de control
Erorile datorate trecerii undelor prin ionosfera si atmosfera, precum si alte erori
specifice se elimina prin utilizarea receptoarelor cu dubla frecventa(receptoare de
precizie).
Pentru realizarea unor precizii inalte se utilizeaza GPS diferential. Durata minima de
prelucrare a datelor intr-o sesiune este de 15 minute.
Semnificativ este faptul ca un operator cu un astfel de receptor poate executa
lucrarile unei intregi echipe intr-un timp foarte scurt comparativ cu tehnica clasica.
Ca metode de masurare GPS, se folosesc: metoda statica si metoda dinamica.
Practic, aceste doua metode se subimpart in: static, static-rapid, pseudo-static si
cinematic.
In comparatie cu masuratorile statice GPS, masuratoarea cinematica presupune
stationarea antenei in puncte, putin timp, pentru preluarea datelor de la sateliti, iar
prelucrarea datelor (determinarea vectorului) se efectueaza in timp real. In teren, in cazul
acestei metode, se lucreaza cu doua receptoare, unul fiind fix, celalalt deplasandu-se in
acest timp. Dupa prelucrare se poate determina practic un vector de la receptorul de
referinta (punct de coordonate cunoscute) pentru fiecare punct stationat de receptorul
mobil.
Tehnica de lucru static-rapid se deosebeste de toate celelalte tipuri de masuratori
GPS, prin faptul ca utilizeaza receptori speciali static-rapizi. Aceasta metoda este
asemanatoare cu masuratorile statice cu exceptia timpilor de lucru care sunt mult mai
scurti.
Masuratorile pseudostatice sau pseudocinematice reprezinta o combinatie dintre
static si cinematic. Metoda este mai flexibila decat metoda cinematica pentru ca nu trebuie
sa se mentina contactul cu satelitii in timpul deplasarii intre statii, insa nu este rapida.

Determinari geodezice GPS

De la bun inceput trebuie mentionat faptul ca si in cazul retelelor clasice ca si in
cazul retelelor geodezice GPS, ramane valabil principiul trecerii de la ordin superior la
ordin inferior. In aplicatiile geodezice trei suprafete diferite sau figuri ale Pamantului sunt
implicate. Suprafata fizica sau naturala a Pamantului este aproximata de o suprafata de
referinta geometrica sau matematica numita elipsoid si o suprafata echipotentiala numita
geoid. Fata de masuratorile clasice care se determina in raport de elipsoidul Krasowski,
masuratorile GPS se determina in raport cu elipsoidul WGS 84, care este un elipsoid de
referinta geocentric echipotential definit de parametrii: semiaxa mare (a), constanta
gravitationala a Pamantului (GM), coeficientul gravitational zonal normalizat de gradul al
doilea (C
20
) si viteza unghiulara () a Pamantului. Deci reteaua GPS (retea internationala)
s-a realizat intr-un singur sistem unitar (WGS 84), formata din statii permanente a caror
coordonate au fost determinate cu foarte mare precizie. Reteaua GPS de ordin superior a
tarii noastre este formata din 7 (sapte) puncte raspandite pe suprafata tarii si determinate
din reteaua internationala.
Punctele create si determinate pe teritoriul tarii noastre a caror pozitie si denumire
date in figura de mai jos, formeaza reteaua de ordinul I (puncte care coincid cu puncte de
ordinul I din vechea retea de triangulatie) pentru determinarile ulterioare.





Aceste 7 puncte au fost masurate cu aparatura GPS de tipul Trimble 4000 SSI,
timp de 4 zile, si din 4 in 4 ore s-au colectat date meteo pentru corectarea erorii datorate
fenomenului de refractie. In vederea unei comparatii ulterioare toate aceste puncte au fost
cotate prin nivelment geometric de precizie. Prelucrarea datelor s-a facut pe elipsoidul
WGS 84 care pentru Europa este aproximat de sistemul ITRF 92 epoca 1994. Initial s-au
calculat coordonatele provizorii cu softul oferit de Trimble, pentru ca ulterior, cu ajutorul
unui soft specializat, folosindu-se si masuratorile simultane de la unele statii permanente
din Europa, sa se calculeze coordonatele definitive.

Determinari topografice GPS

Determinarile topografie GPS pentru lucrarile cadastrale se pot face atat in cazul in
care avem deja o retea GPS nationala, cat si in cazul cand nu dispunem de o astfel de
retea. Ne vom referi la cel de-al doilea caz, dat fiind ca reteaua geodezica GPS nationala
este inca in faza de executie.
Necesitatile intocmirii planurilor cadastrale impun realizarea la teren a unor puncte
de indesire si, in mod deosebit, impun realizarea unor retele de reperaj fotogrammetric. In
ambele cazuri folosirea sistemului GPS este foarte avantajoasa. Aceste avantaje constau
in:

- nu este necesara vizibilitatea intre punctele retelei de sprijin si reperii
fotogrammetrici;
- nu este necesara semnalizarea geodezica;
- precizie aproape constanta la toti reperii fotogrammetrici;
- eficienta tehnico-economica este deosebita.

Pentru executarea lucrarilor este necesar un numar de 4-6 puncte de coordonate
cunoscute care sa imbrace zona de lucru si care pot fi situate la distante de 3-10 km intre
ele. Aceste puncte au drept scop asigurarea corespundentei intre sistemul WGS 84 si
sistemul Stereo 70, pentru efectuarea transcalculului punctelor determinate, din WGS 84
in Stereo 70. Masuratorile de la teren se executa static si daca dispunem de minim 3 (trei)
receptoare (statii) GPS ce asigura cele mai bune conditii de precizie pentru pozitionarea
relativa dupa cum urmeaza:



- minimum patru sateliti identici, receptionati simultan in cele trei sau mai multe
puncte (cate receptoare avem);
- valoarea PDOP, ca masura de precizie pentru geometria satelitilor sa fie sub 5;
- timp de observatie minim 1 ora pentru punctele de indesire;
- timp de observatie minim 15 minute pentru reperii fotogrammetrici.


Operatiile care se executa intr-o statie

Inaintea inceperii sesiunilor de lucru se asigura functionalitatea punctelor geo-
topografice prin:

- recunoasterea punctelor;
- asigurarea accesului si vizibilitatii in punct (defrisarea tufelor sau lastarisului din
jurul bornei);
- demontarea piramidei daca este cazul.

Dupa terminarea operatiilor de recunoastere, materializare, asigurare punct se
intocmeste programul sesiunilor de lucru cu GPS-ul si se incep masuratorile propriu-zise
care constau in:

- Instalarea aparaturii GPS:
- transportul aparaturii la statie (borna, pichet, etc.);
- montarea trepiedului in statie;
- montarea antenei pe trepied;
- asezarea trepiedului - antena pe punct;
- montarea receptorului (cuplarea la baterii);
- cuplarea antenei la receptor;
- introducerea datelor initiale in receptor;
- initializarea receptorului.

- Pornirea sesiunii de lucru GPS
- Intocmirea fiselor de masuratori, a descrierilor topografice si efectuarea de
fotografii
- Oprirea sesiunii de lucru la ora stabilita in program
- Demontarea aparaturii GPS si deplasarea ei la mijlocul de transport.

Cu ajutorul softului specific receptorului se executa prelucrarea datelor si, in final,
obtinerea coordonatelor in sistem WGS 84 in prima faza pentru punctele comune si in a
doua faza pentru reperii fotogrammetrici.
In final se executa o transformare tridimensionala (transcalcul) din sistemul WGS 84
in sistemul Stereo 70.


2.9.4 Obtinerea bancii de date cadastrale pe cale fotogrammetrica

Datele necesare lucrarilor de cadastru pot fi obtinute si pe cale fotogrammetrica
utilizand tehnologiile specifice. Evolutiv fotogrammetria a inceput cu metoda de culegere
analogica, care practic s-a incheiat, a urmat metoda analitica, aceasta inca mai da
rezultate, si a intrat in practica metoda digitala. Cu toate acestea, date fiind posibilitatile
actuale, vom incepe cu metoda analogica, careia ii vom aduce unele imbunatatiri. Scopul
urmarit este ca datele obtinute sa fie numerice sau digitale. In acest sens pot fi folosite si
aparatele carora li se adauga un dispozitiv de culegere si prelucrare a datelor. Acest
dispozitiv poate fi un coordimetru sau, separat, o interfata pe cele trei coordonate, ambele
insotite de un dispozitiv de transformare a miscarilor analogice in date digitale.
In mod practic, stereometrografele, de exemplu, pot fi dotate cu traductoare si
selsynuri constituite intr-o interfata intre stereometrograf si calculator. Interfata va fi
prevazuta cu un soft care sa poate culege si prelucra datele masurate.
In cazul utilizarii metodei analitice, dat fiind faptul ca totul se realizeaza prin calcul,
procesul de culegere a datelor incepe imediat. Aparatul utilizat in acest scop este
stecometrul, care masoara in sistem fotogrammetric coordonatele tuturor punctelor, care
se aduc prin calcul, pe baza punctelor comune, in sistem geodezic. Metoda in sine este
greoaie si de lunga durata, eficienta ei fiind destul de mica.
Rezultatele din prima si cea de-a doua metoda au avantajul ca sunt pe suport
magnetic si pot fi prelucrate ulterior dupa cum se doreste. Dar aceste avantaje nu sunt
suficiente, deoarece datele auxiliare, fisierele cadastrale trebuie intocmite si realizate
separat, de asemenea pe suport magnetic.
Desigur, si intr-un caz si in altul, datele se vor culege sub un soft de AutoCAD sau
ARC/INFO, dar in aceasta situatie vor mai fi elemente de completat.
Nu putem vorbi mai detaliat de metoda digitala, care practic a revolutionat
fotogrammetria, pentru ca nu dispunem de aceste aparate. Aparatele digitale rezolva
complet problema culegerii si prelucrarii datelor digitale pentru cadastru.


2.9.5 Obtinerea bancii de date cadastrale prin digitizare sau/si prin scanare-
vectorizare

Cea mai mare cantitate de planuri cadastrale care pot fi folosite in acest scop sunt
planurile grafice existente, realizate de-a lungul anilor. Folosirea lor in procesul de
automatizare a lucrarilor cadastrale este conditionata de aducerea acestor planuri in forma
numerica, respectiv digitala. Operatiunea de aducerea acestor planuri in forma numerica
se poate face pe doua cai: prin digitizare sau prin scanare si vectorizare.
Aparatele utilizate in primul mod se numesc digitizoare. Exista numeroase tipuri de
digitizoare, dar ele au in principiu aceeasi componenta, o masa de digitizare si un
calculator pentru culegerea, inregistrarea si prelucrarea datelor. La acestea se adauga un
senzor si o interfata, care sa permita operatiunea de digitizare punct cu punct sau in mod
continuu. Precizia de digitizare este in mod obisnuit 0,01 mm la scara planului.
Coordonatele obtinute in procesul de digitizare trebuie aduse printr-o transformare liniara
in sistem geodezic, aceasta pentru a permite o racordare cu datele culese pe alte cai.
Sigur ca operatiunea propriu-zisa de digitizare trebuie sa se desfasoare sub asistenta unui
soft corespunzator, cum ar fi AutoCAD sau ARC/INFO. Oricare ar fi softul folosit, el
trebuie sa satisfaca o serie de cerinte: culegerea de date numerice, stocarea acestora,
gestionarea lor, prelucrarea si arhivarea acestor date.
In cazul celui de-al doilea mod de culegere si prelucrare planurile originale sunt
scanate si, printr-un sistem integrat, de exemplu, INTERGRAPH, imaginea scanata este
vectorizata prin parcurgerea obiectelor punct, linie si suprafata cu cursorul mouse, ulterior
alcatuindu-se baza de date prin alocarea de atribute fiecarei suprafete vectorizate; in final
se pot obtine alaturi de imaginea vectorizata si fisierele cadastrale.


2.10 Introducerea cadastrului general

2.10.1 Generalitati

Realizarea cadastrului general la nivelul teritoriului administrativ de referinta care
este comuna (orasul sau municipiul) impune parcurgerea unor etape de lucrari ale caror
volume si complexitate se stabilesc in functie de urmatoarele situatii:

- vechimea si calitatea planurilor topografice existente in zona, precum si starea pe
teren a marcajelor punctelor din reteaua geodezica;
- vechimea si calitatea documentatiilor privitoare la sistemele mai vechi de evidenta
a imobilelor (parcela de teren cu sau fara constructii - evidenta funciara, evidenta
imobiliar-edilitara, etc.);
- marimea suprafetei totale si situarea comunei (ses, deal, munte, etc.) precum si
numarul si suprafata localitatilor apartinatoare, etc.

Succesiunea etapelor de lucru


-etape de lucrari : .


-operatiuni specifice: .

1. Intocmirea proiectului tehnic pentru intreaga
lucrare, pe baza analizelor la teren, analizarii
lucrarilor existente si a marimii si complexitatii
teritoriului

- Lucrari de teren si birou
2. Delimitarea si marcarea cu borne a hotarelor
teritoriului admininistrativ, a perimetrelor
intravilanelor si a altor destinatii care ocupa
suprafete mari

- Lucrari de teren
3. Determinarea, dupa caz, a punctelor geodezice
de indesire, pentru reteaua de sprijin necesara
ridicarilor topografice sau reperajului
fotogrammetric

- Lucrari de teren si calcule
4. Executarea masuratorilor de teren destinate
intocmirii de noi planuri cadastrale sau de
actualizare a celor obtinute prin selectarea si
extragerea continutului din alte categorii de
planuri
a) integrale prin masuratori clasice
cu sau fara folosirea aparaturii
automate (electrooptice)
b) de reperaj si descifrare
fotogrammetrica pentru planuri
noi
c) de completare si actualizare a
planurilor existente

5. Calcule la etapele 3. si 4. (dupa caz) - Calcule pentru determinarea
retelelor de sprijin si indesire (in
cazul planurilor sc.1:500,
1:2000)



6. Executarea originalelor de teren pe baza noilor
masuratori sau, prin derivarea din planul
topografic de baza
a) realizarea originalelor de teren
pe baza masuratorilor de la 4a.
si 4c.
b) realizarea originalelor de teren
prin metode fotogrammetrice
sau derivare pentru zone din
extravilan

7. Identificarea la teren a proprietarilor si categoriilor
de folosinta ale terenurilor
a) pe baza copiilor tiparite ale
planurilor cadastrale derivate
b) pe baza copiilor dupa originalul
de teren si, dupa caz, a
fotogrammelor
c) pe baza actelor de proprietate

8. Numerotarea cadastrala si echiparea planurilor
cu simbolurile categoriilor de folosinta actualizate


9. Calculul suprafetelor

a) din coordonate obtinute din
masuratori clasice si/sau
b) din coordonate obtinute din
masuratori fotogrammetrice
analitice sau
c) din masuratori grafice pe plan
prin digitizare, planimetrare,
etc.

10. Incarcarea fisierelor de date si organizarea bazei
de date a cadastrului general pentru teritoriul
administrative

a) in sistem of line
b) in sistem on line
11. Redactarea registrelor cadastrale cu ajutorul
mijloacelor de prelucrare automata a datelor si a
dispozitivelor de listare a datelor de iesire
a) registrul cadastral al proprie-
tarilor
b) registrul cadastral al parcelelor
c) indexul alfabetic al proprietarilor
d) registrul corpurilor de proprie-
tate
e) fisa centralizatoare pe proprie-
tari si categorii de folosinta

12. Carto-editarea (la scara de baza) a planurilor
cadastrale si multiplicarea in numarul de
exemplare necesar pentru utilizatori


13. Carto-editarea planului cadastral de ansamblu al
teritoriului administrative si multiplicarea in
numarul necesar



In functie de situatiile particulare, este posibil ca unele dintre etape sau parti ale
etapelor de lucrari sa se execute simultan, de ex.: etapele 3 cu 4, 4 cu 7, 4a. cu 5, 4a. cu
9a., etc.


Dintre etapele mentionate, rezulta ca cele de la pozitiile 3-6 se refera in special la
lucrarile geodezice si topo-fotogrammetrice menite a asigura baza topografica necesara
executarii lucrarilor cadastrale din fazele urmatoare. In continuare se vor analiza etapele
care cuprind integral sau partial lucrarile cu specific cadastral si in special cele de la
punctele 1,2 si 7-11.
In cazul folosirii planurilor derivate din planul de baza (pentru zonele extravilane)
sau a planurilor cadastrale mai vechi care se pot actualiza, volumele de lucrari de la
etapele 3-6 se vor diminua in functie de vechimea si gradul de actualizare a lucrarilor
vechi.


2.10.2 Proiectul tehnic de introducere a cadastrului general

Proiectul tehnic constitue documentatia necesara in primul rand institutiei care
organizeaza, conduce, indruma, controleaza si dispune de fondurile necesare realizarii
Cadastrului General, ca organ de specialitate tutelar. Avand in vedere ca lucrari ca:
determinarea de noi puncte geodezice, aerofotografierea, intocmirea de noi planuri
cadastrale pe cale fotogrammetrica, carto-editarea, etc. si care impune organizarea lor pe
doua sau mai multe teritorii administrative adiacente, proiectul tehnic este intocmit de
executant, de regula castigator al licitatiei.
Continutul cadru al proiectelor tehnice si proiectelor de executie precum si conditiile
de avizare si receptionare a lucrarilor se stabilesc prin regulamentele (norme tehnice)
elaborate de ONCGC. In principiu, proiectele tehnice contin un memoriu tehnic, in care se
prezinta situatia tuturor lucrarilor mai vechi existente in zona si posibilitatile de utilizare,
conform normelor tehnice, o antemasuratoare a volumelor de lucrari, ce se incadreaza in
valoarea licitatiei, precum si programul de desfasurare al lucrarilor contractate.


2.10.3 Delimitarea cadastrala a teritoriilor administrative si marcarea hotarelor

2.10.3.1 Generalitati

Delimitarea cadastrala - denumita si hotarnicie - cuprinde ansamblul de lucrari
cadastrale prin care se stabilesc, in cadru oficial, liniile de hotare ale teritoriilor
administrative nominalizate de legea privind impartirea administrativa a Romaniei.
Delimitarea cadastrala si marcarea pe teren a hotarelor se executa in mod
obligatoriu la inceputul lucrarilor de introducere a cadastrului general si uneori si inaintea
lucrarilor de actualizare si vizeaza intinderea unitatilor administrativ-teritoriale. Trasarea si
marcarea pe teren a hotarelor nationale ale Romaniei intra in competenta altor institutii si
se utilizeaza ca atare in cadastrul general - la judetele aflate la granita cu tarile vecine.

Dupa importana lor din punct de vedere cadastral, hotarele se clasifica astfel:

- hotare ale unitatilor administrative - teritoriale, comunale, ale intravilanelor (rurale,
orasenesti, municipale) si judetene;
- hotare ale terenurilor cu diferite destinatii (unitati agricole, paduri, ape, transporturi
etc.);
- hotare ale terenurilor persoanelor particulare (proprietarilor persoane fizice).

Asa cum s-a aratat, obiectul delimitarii cadastrale il constituie stabilirea hotarelor
unitatilor administrativ-teritoriale, iar delimitarile terenurilor pe destinatii sau ale
proprietarilor persoane fizice se fac la etapa a 7-a de pe schema (identificarea la teren a
proprietarilor imobilelor).
Avand in vedere termenii (notiunile) cu care lucreaza cadastrul general, se fac
urmatoarele precizari:

- Intravilanul este partea din teritoriul administrativ comunal sau orasenesc in care
sunt grupate - mai mult sau mai putin dens - locuintele si anexele gospodaresti ale
locuitorilor, constructiile social-culturale, agro-zootehnice, intreprinderile industriale,
depozite, amenajarile sportive, retelele edilitare si comerciale de deservire, garile,
autogarile, etc. Intr-un teritoriu administrativ comunal sau orasenesc pot fi unul sau mai
multe intravilane satesti (localitati).

- Extravilanul este restul teritoriului delimitat de hotarele unitatii administrativ-
teritoriale comunale sau oraseneasca. Extravilanul se subdivide in trupuri, tarlale si
parcele (imobile), iar intravilanul se subdivide in cartiere (zone), cvartale si parcele
(imobile).

- Trupul este suprafata de teren dintr-un teritoriu administrativ care are o singura
destinatie si un singur posesor (proprietar) si este inconjurat din toate partile de alti
posesori. Trupul este definit in principal de statutul sau juridic si nu de categoria de
folosinta a terenului sau alte caracterizari cadastrale (exemplu: suprafetele de padure
compacte in zonele de ses sau de fanete in zonele de deal si de munte, suprafete agricole
importante de vii si livezi izolate, in interiorul altor categorii de folosinta, etc.).

- Tarlaua este suparfata de teren delimitata de om sau natura (de drumuri, canaluri,
imprejmuiri artificiale permanente, cursuri de apa, limite de paduri, creste sau fire de vai,
etc.) formand contururi inchise si putand avea mai multi proprietari si mai multe categorii
de folosinta a terenului. Tarlaua este o notiune cadastrala specifica, in sensul ca are o


mare importanta in localizarea in spatiu si pe planul cadastral a parcelelor (imobilelor) si in
operatiunile de calcul.

- Cvartalul are aceeasi semnificatie ca si tarlaua, numai ca localizarea se refera la
intravilane, delimitarea facandu-se in special de strazi sau ulite.

- Corpul de proprietate, notiune proprie mai ales intravilanelor reprezinta gruparea
mai multor parcele (imobile alipite) apartinand aceluiasi proprietar (de exemplu suprafetele
ocupate cu constructiile de locuit si anexe, curtea, gradina de legume, via, livada).

- Partida cadastrala reprezinta totalul corpurilor de proprietate apartinand unui
proprietar de pe acelasi teritoriu administrativ comunal sau orasenesc. Partida cadastrala
se inscrie in aceeasi carte funciara.

Lucrarile etapei de delimitare cadastrala a teritoriilor administrative sunt:

- lucrarile pregatitoare;
- lucrarile de stabilire a liniilor de hotar si de materializare in teren a punctelor de
hotar;
- lucrarile de intocmire a documentelor de delimitare cadastrala.


2.10.3.2 Lucrari pregatitoare

Lucrarile pregatitoare (preliminare) constau din: culegerea datelor si informatiilor cu
privire la documentatii mai vechi si cu privire la situarea si marimea teritoriului, legatura cu
organele administratiei locale si conducerile institutiilor care gestioneaza terenurile cu
diferite destinatii, formarea comisiilor si colectivelor de lucru cu participarea
reprezentantilor locali, precum si organizarea problemelor administrativ-gospodaresti
legate de asigurarea spatiului de lucru, de cazare, depozitare a materialelor, etc.
Delimitarea si marcarea hotarelor administrative ale comunelor, oraselor si
municipiilor se vor face potrivit legii (actualmente Legea 2/1968) de catre comisia stabilita
in acest scop prin ordinul prefectului. Aceeasi comisie va delimita si marca perimetrele
terenurilor ce apartin persoanelor fizice si juridice detinatoare de suprafete de teren,
precum si limita intravilanelor stabilite, in conditiile legii, in prezenta proprietarilor. Din
comisie vor face parte primarul, secretarul consiliului local, delegatul Oficiului Judetean de
Cadastru, Geodezie si Cartografie si, dupa caz, delegatul directiei generale amenajarea
teritoriului si urbanism.
Comisia - prin grija delegatului O.J.C.G.C. - stabileste programul de lucru si
incunostiinteaza primariile comunelor vecine convocandu-le sa participe cu delegati la
actiunea de delimitare a hotarelor.
In cazul cand teritoriul administrativ care se delimiteaza este limitrof cu unul sau mai
multe teritorii administrative din alte judete, atunci incunostiintarile se fac atat primariilor
vecine cat si O.J.C.G.C. din judetele respective pentru a trimite delegati la lucrarile de
delimitare.
Pe baza programului de lucru stabilit si comunicat, comisia comunala se intilneste
cu delegatii comunelor vecine in punctul de hotar initial (de plecare) ales pentru fiecare
comuna vecina. De regula, identificarea hotarului incepe dintr-un punct de intersectie a trei
sau mai multe hotare.
Este de la sine inteles ca printre operatiile pregatitoare intra si procurarea unui rand
de copii dupa planurile topografice sau cadastrale din cele mai recente editii existente,
referitoare la zona respectiva.


2.10.4 Reteaua geodezica

2.10.4.1 Generalitati

Asa cum s-a aratat, reteaua geodezica de ordin superior a tarii noastre (referinta)
satisface pe deplin ca precizie si densitate nevoile specifice ale lucrarilor de cadastru
general, ca retea de sprijin, chiar si in cazul oraselor, cu conditia ca la indesirea acestor
retele cu noi puncte de ordinul V sa se aplice cu strictete normele tehnice pentru
introducerea cadastrului general elaborate de ONCGC, iar in cazurile limita, determinate
de deformatiile specifice proiectiei stereografice - 1970, sa se adopte sisteme de proiectie
derivate din sistemul stereografic - 1970, adica sisteme de proiectie stereografica locala
(cu plan secant paralel la planul secant al proiectiei stereo-1970, conform metodologiei
prezentate la capitolul respectiv).


2.10.4.2 Reteaua geodezica de indesire si ridicare

Reteaua geodezica de indesire si ridicare se realizeaza astfel incat sa asigure
densitatea de puncte necesare pentru executarea lucrarilor de introducere si intretinere a
cadastrului general.
In configuratia retelei geodezice de indesire si de ridicare vor fi incluse cel putin 4
puncte din reteaua geodezica de sprijin, astfel incat acestea sa incadreze reteaua.
Reteaua se poate executa prin urmatoarele metode cunoscute: triangulatie, trilateratie,
triangulatie-trilateratie, retele de drumuiri poligonometrice, intersectii, retrointersectii, sau
tehnologii GPS. In cazul in care determinarile se fac cu echipamente GPS, la proiectarea
retelei se va tine seama de urmatoarele:

- reteaua trebuie sa se sprijine pe minimum 6 puncte din reteaua geodezica de
sprijin (3 puncte din reteaua de triangulatie si 3 puncte din reteaua de nivelment);
- punctele din reteaua de sprijin vor trebui sa fie uniform repartizate, atat in interiorul
retelei de indesire si ridicare cat si la marginea ei;
- toate punctele noi vor fi determinate cu ajutorul a minimum 3 vectori;
- se vor determina punctele de legatura dublu-stationate in sesiuni diferite. Numarul
minim de sesiuni s intr-o retea cu p puncte si cu utilizarea a r receptoare se
calculeaza cu relatia: s=(p-n)/(r-n) pentru n 1 , unde n este numarul punctelor de
legatura intre sesiuni.

Daca un punct este stationat de m ori, atunci numarul de sesiuni se calculeaza cu
relatia: s= m.p/r.
Retelele geodezice de indesire se compenseaza ca retele libere, prin incadrarea in
configuratia lor a cel putin 4 puncte din reteaua geodezica de sprijin. Abaterea medie
standard de determinare a punctelor retelei nu trebuie sa depaseasca 5 cm in pozitie
planimetrica.


( )
i i
n
xx yy
i 1
r 0
Q Q
s s
2n
=
+
=


in care:
- n este numarul de puncte din retea,
- Q
xx
,Q
yy
elementele de pe diagonala principala a matricii cofactorilor (coeficientilor
de pondere) a necunoscutelor, corespunza-toare coordonatelor X si respectiv Y
ale punctului i,
- s
0
este abaterea standard a unitatii de pondere.

Dupa compensarea ca retea libera, se vor determina coordonatele punctelor din
reteaua de indesire si ridicare in sistemul stereo 70, printr-o transformare Helmert, cu
ajutorul punctelor din reteaua geodezica se sprijin.
Abaterea standard de determinare a unui punct compensat, intr-o retea constransa,
nu trebuie sa depaseasca 10cm in intravilan si 25cm in extravilan si se calculeaza cu
relatiile:


x 0 xx y 0 yy
s s Q s s Q = =

Punctele din reteaua de indesire trebuie sa asigure o densitate de 1punct/5kmp, in
extravilan si 1punct/kmp in intravilan. Densitatea puntelor retelei de ridicare se stabileste in
functie de scopul lucrarilor si scara de redactare a planurilor cadastrale astfel incat sa se


asigure determinarea punctelor ce delimiteaza teritoriile administrative respective cat si a
celor ce definesc imobilele si bunurile imobile.
Materializarea pe teren a punctelor se face, functie de configuratia terenului,
acoperirea lui si densitatea lui, cu borne, repere si marci standardizate, asigurand o
densitate de cel putin 1punct/kmp in zona de ses, 1punct/2kmp in zone colinare si
1punct/5kmp in zone de munte. In intravilan (in zonele asfaltate sau betonate)
materializarea se poate face si cu picheti metalici cu diametrul de 25 mm, batuti la nivelul
solului, asigurand o densitate a punctelor de minimum 4puncte/kmp. Din fiecare punct
materializat se vor asigura vizibilitati catre cel putin doua puncte din reteaua geodezica de
indesire si ridicare sau din reteaua geodezica de sprijin.


2.10.5 Executarea masuratorilor de teren destinate intocmirii de noi planuri si
actualizarii planurilor cadastrale

2.10.5.1 Generalitati

Precizari la unele notiuni:

- Planul topografic se defineste ca fiind o reprezentare grafica la o anumita scara a
unei portiuni mici de teren cuprinzand de regula si relieful, avand un continut
orientat spre un singur domeniu de utilizare.

- Planul topografic de baza al tarii este realizat intr-un sistem unitar, acopera intreg
teritoriul tarii si este reprezentat cartografic cu acelasi continut si aceeasi precizie.

- Planul topo-cadastral repezinta acel plan topografic ce contine numai reprezentari
(date) planimetrice specifice cadastrului.

- Planul topo-cadastral, derivat al planului topografic de baza al tarii, este acel plan
ce contine reprezentari, selectate, necesare intocmirii planului cadastral.

- Planul cadastral are la baza planul topo - cadastral echipat cu datele si codurile
cadastrale cum sunt: numerele cadastrale ale parcelelor, simbolurile categoriilor
de folosinta si calitatii terenurilor, denumirile unitatilor cadastrale, etc.


2.10.5.2 Masuratorile de teren destinate intocmirii de noi planuri cadastrale

Categoriile de masuratori depind de gradul de complexitate, scara planului si
metodele de intocmire a planului, astfel:

Caracteristica
zonei
Scara
planului
Metoda de
realizare a planului
Categorii de masuratori de
teren
Extravilan, zone
ses si montane
1: 5000 Fotogrammetrica Reperaj fotogrammetric si
descifrarea topografica a
fotogramelor
Extravilan, zone
Limitrofe localitatilor
1: 2000 Fotogrammetrica Reperaj fotogrammetric si
descifrarea topografica a
fotogramelor
Extravilan, zone
Colinare si montane
1: 2000
(1: 1000)
Fotogrammetrica Reperaj fotogrammetric,
descifrare topografica a
fotogramelor si completari cu
masuratori topografice
Intravilane sate 1: 2000
(1: 1000)
Fotogrammetrica Reperaj fotogrammetric,
descifrare topografica a
fotogramelor si completari cu
masuratori topografice
Intravilane sedii de
comune
1: 1000 Fotogrammetrica +
topografica
Reperaj fotogrammetric,
descifrare topografica a
fotogramelor si completari cu
masuratori topografice
Orase 1: 1000 Fotogrammetrica +
topografica
Reperaj fotogrammetric,
descifrare topografica a
fotogramelor si completari cu
masuratori topografice
Fotogrammetrica +
topografica
Reperaj fotogrammetric,
descifrare topografica a
fotogramelor si completari
cu masuratori topografice
Municipii si capitale
de judete
1: 1000
(1: 500)
Numai topo. Numai masuratori topo.

Conditiile tehnice de calitate si continutul topografic al planurilor cadastrale este
reglementat prin normele elaborate de ONCGC.


2.10.5.3 Masuratorile de teren destinate actualizarii de planuri cadastrale

Actualizarea planurilor topo-cadastrale se organizeaza ca o etapa independenta de
celelalte etape de lucrari sau simultan cu etapa de identificare la teren a proprietarilor
imobilelor. Elementul hotarator in alegerea modului de organizare il constitue volumul de
modificari produse de la data ultimei actualizari.
Astfel, este unanim acceptat ca,daca modificarile afecteaza peste10-15% din
continutul planului, este rational ca actualizarea sa fie organizata ca o etapa independenta
de etapa identificarii proprietarilor, cu urmatoarele mentiuni:

- daca modificarile depasesc 40% (50%) din continutul planului topo-cadastral, se
va executa un plan topo-cadastral nou;
- in cazul cand volumul de modificari este cuprins intre 10% (15%) si 40% (50%),
actualizarea se executa prin metode fotogrammetrice mai ales pentru scarile
1:5000 si 1: 2000 si in zonele cu relief pronuntat, urmand ca masuratorile de teren
sa se limiteze la determinarea reperilor fotogrammetrici, descifrarea topografica a
fotogramelor, masuratorile de completare;
- in cazul planurilor topo cadastrale executate prin metode topografice clasice,
actualizarea se executa tot prin masuratori topografice pentru a se pastra
omogenitatea calitatii acestor planuri.

Dupa aplicarea Legii 18/1991, planurile topo - cadastrale de pe o suprafata de cca.
8 mil. ha trebuiesc actualizate integral intru-cat densitatile de contururi parcelare a crescut
foarte mult, modificand complet aspectul teritoriului.
Tot cu prilejul aplicarii Legii 18/1991 s-a putut face constatarea ca, scara 1: 2000
este mica pentru cerintele Cadastrului General, la cea mai mare parte a localitatilor satesti.
Recomandari privind procedee de lucru la actualizarea planurilor topo-cadastrale:

Zona lucru
Suprafata
de lucrat
Procent
Modificare
Scara
planului
Relief
teren
Procedee de lucru
Extravilan
> 9000 ha
terit. Izolat

--------------
< 9000 ha
grup terit.
Administr.
> 15%
----------------
15 - 50 %
----------------
> 15 %
----------------
15 - 50 %
1: 5000
sau
1: 2000
-----------
1: 5000
sau
1: 2000

Ses
---------

Deal
Topografice
------------------------
Fotogrammetrice
------------------------
Topogr(fotogram)
------------------------
Fotogrammetrice
Intravilane
Satesti



-
> 10 %
----------------
10 - 40 %
----------------
> 10%
----------------
10 - 40 %
1: 2000
-----------
1: 1000
-----------
1: 2000
-----------
1: 1000
Ses

---------

Deal
Topografice
------------------------
Fotogram(topogr)
------------------------
Topografice
------------------------
Fotogram(topogr)
Orase



-

> 10 %
----------------
10 - 40 %
----------------


1: 1000

-----------
1 : 500

Ses si
deal

---------
Ses si
deal
Topografice
------------------------
Topogr+Fotogra
------------------------
Topografice





2.10.6 Identificarea pe teren a propietarilor , categoriilor de folosinta si la birou
numerotarea cadastrala si elaborarea originalelor de intocmire a planurilor
cadastrale

2.10.6.1 Generalitati

Operatiunea de identificare a proprietarului consta in inregistrarea
persoanei/persoanelor fizice sau juridice care detin un titlu de proprietate asupra
imobilului, fiind evidentiati in documentele primariilor, in Registrul permanent al populatiei
cu numele si prenumele, codul numeric personal si adresa de resedinta.
Numerotarea cadastrala este lucrarea prin care se stabileste pozitia in teritoriu a
fiecarei parcele, legatura dintre planul cadastral si registrele cadastrale ce faciliteaza
sistematizarea tuturor parcelelor pe anumite grupe care definesc straturile (layerele) de
prelucrare a datelor (pe tarlale, pe suprafata extravilanului, pe suprafata fiecarui intravilan
component, pe suprafata totala a intravilanelor si in final pe suprafata totala a teritoriului
administrativ comunal, orasenesc sau municipal). Numarul cadastral impreuna cu simbolul
categoriei de folosinta si situatia juridica creeaza posibilitatea unor evidente necesare
fiecarui strat (layer) al bancii de date, supuse prelucrarilor complexe.
Numerotarea cadastrala este o lucrare de birou care consta in a acorda si a scri pe
planul cadastral a cate unui numar de ordine pentru fiecare tarla (cvartal - intravilan) si
fiecare parcela (corp de proprietate - intravilan). Aceste numere de ordine (numere
cadastrale), se inscriu cu caracter nedefinitiv, alaturi de simbolurile categoriilor de folosinta
ale terenurilor. Nu trebuie confundata numerotarea cadastrala la aceasta etapa cu
numerotarea de la identificarea propietarilor (atunci cand aceasta operatiune a avut loc)
intrucat acestea se fac pentru scopuri si in conditii diferite si nu este posibil ca una sa o
inlocuiasca pe cealalta.


2.10.6.2 Desfasurarea operatiunilor de identificare a proprietarilor imobilelor

Operatiunile de la aceasta etapa se executa numai prin parcurgerea si examinarea
la teren a fiecarei parcele din cadrul fiecarui corp de proprietate, avand la indemana planul
topo-cadastral.
Din motive economice, atunci cand modificarile sunt mici, odata cu identificarea
proprietarilor se executa si eventualele masuratori de actualizare.
Operatiunile de identificare a proprietarilor se efectueaza intotdeauna in prezenta
reprezentantului primariei locale, care trebuie sa cunoasca bine situatia proprietate -
proprietar. Operatiunile constau din:

- dupa stabilirea proprietarului corpului de proprietate, se scrie pe copia de lucru a
planului topo- cadastral in mijlocul fiecarei parcele, un numar de ordine si initiala
numelui proprietarului;
- in caietul repertoar se scrie la litera respectiva numarul de ordine si numerotarea
data parcelei, urmate de: numele, prenumele tatalui proprietarului si prenumele,
situatia juridica, codul grupei de proprietari, numarul foii de plan; pentru strainasi
se inscrie adresa de domiciliu;
- situatia juridica se inscrie pe baza titlului de proprietate sau a altor acte
doveditoare, precum si din relatarile vecinilor, avandu- se in vedere ca, potrivit
legii, dreptul real de proprietate se certifica prin inscrierea la cartea funciara;
- la proprietatile apartinand femeilor casatorite sau vaduve se inscrie intotdeauna si
numele de familie avut anterior casatoriei;
- la imobilele ai caror proprietari sunt decedati, iar mostenitorii nu au reglementat
drepturile de mostenire, se inscrie, in afara numelui de familie al detinatorilor aflati
pe proprietate, cuvantul "mostenitor", urmat de numele si prenumele decedatului;
- in cazul parcelelor proprietate indiviza a mai multor proprietari, acestia se inscriu in
caietul repertoar cu numele, prenumele tatalui, prenumele, mentionandu-se la
fiecare procentele la care au dreptul in proprietatea respectiva;
- in cazul terenurilor care apartin persoanelor juridice operatiunile de identificare se
fac numai in prezenta reprezentantilor acestora precum si a celor vecine.

In cazul identificarilor din intravilane operatiunile de identificare au unele
particularitati si anume:

- numerele de ordine care se inscriu pe planul topo-cadastral se dau de la 1 la n, in
cadrul cvartalului fie parcelelor, fie corpurilor de proprietate astfel incat sistemul de
numerotare stabilit sa fie aplicat la intreg intravilanul;
- in cazul in care se dau numere de ordine corpurilor de proprietate in cadrul
cvartalelor, atunci parcelele se numeroteaza de la 1 la n in cadrul fiecarui corp de
proprietate cu numere fractionare: la numarator se inscrie numarul corpului de
proprietate iar la numitor numarul parcelei;
- la strada se inscrie in afara conturului numarul postal al corpului de proprietate;
- pentru cladirile care fac obiectul proprietatilor pe etaje sau pe apartamente, in
caietul repertoar se inscrie fiecare proprietar in ordine alfabetica precizandu-se si
numarul fisei cladirii;
- pentru fiecare cladire cu mai multe apartamente se intocmeste cate o fisa in care
inscrierea proprietarilor se face in ordinea etajelor si a apartamentelor;
- pe planul topo - cadastral se inscrie, langa indicele de cartare, numarul de ordine
dat fisei cladirii.



Precizarile privind identificarea proprietarilor imobilelor si continutul formularisticii
sunt cuprinse in normele tehnice elaborate de ONCGC.


2.10.6.3 Stabilirea categoriilor de folosinta ale terenurilor

Asa cum s-a aratat anterior, terenurile sunt impartite in zece categorii de folosinta,
indiferent de destinatia lor.
Simbolul categoriei de folosinta se scrie pe teren, la fata locului, pe copia planului
topo-cadastral, in interiorul fiecarei parcele (inaintea numarului parcelei) precum si la
rubrica rezervata din caietul repertoar.
Nu sunt admise preluarile de date dupa evidentele cadastrale vechi.
Clasificarea constructiilor se face dupa felul materialelor de constructie si structura
de rezistenta, dupa numarul etajelor, dupa destinatie, folosindu-se in acest scop notatiile
denumite indici de cartare.
Indicele de cartare se inscrie in centrul de figura al constructiei. In tabelul de mai jos
sunt mentionati indici de cartare folositi in prezent pentru cartarea cadastrala a
constructiilor:

Categoria constructiei
Indici de
cartare
Categoria constructiei
Indici de
cartare
a. Constructii de locuinte, social-culturale
si industriale
b. Constructii anexa gospodaresti
Cu cadre si placi de beton sau
schelet metalic
A Magazii din zid M
Caramida sau din piatra cu
plansee din lemn
B Garaje din zid Gj
Din lemn C Grajduri din zid Gr
Sura din zid Su
Polata din zidarie Po Din piatra, pamant sau chirpici D
Sere Sr

Suprafetele minime de teren care se pot evidentia pe planurile cadastrale sunt:
100m
2
pentru scara 1:5000; 40m
2
pentru scara 1:2000; 20m
2
pentru scara 1:1000 si 10m
2

pentru scara 1:500, cu conditia ca latimea lor sa fie de minim 2,5mm la scara planului
(pentru a exista posibilitatea scrierii in interior).
Parcelele sub marimile mentionate nu se numeroteaza iar suprafetele lor se
considera inglobate in cele ale parcelelor alaturate cu folosinte apropiate apartinand
aceluiasi proprietar. Fac exceptie de la aceasta regula constructiile cu caracter permanent
(in special cele cu indici de cartare A, B, C, D si SP) la scarile 1:1000 si 1:500, care
primesc numere chiar daca ocupa suprafete sub valorile minime aratate mai inainte.


2.10.6.4 Numerotarea cadastrala a extravilanului unui teritoriu administrativ

Numerotarea cadastrala se face mai intai pentru tarlale, incepand cu tarlaua nr.1
din partea de NV a teritoriului administrativ si continuandu-se din aproape in aproape in
ordinea normala (sens crescator) a numerelor. Contururile tarlalelor trebuie sa fie bine
definite pe teren si pe planul cadastral de limite artificiale sau naturale (cai de comunicatii,
ape curgatoare, canale, forme naturale ale reliefului, limite de paduri sau exploatatii
agricole, etc.) astfel incat sa poata fi usor de identificat si delimitat.
Inscrierea pe plan a numarului cadastral al tarlalei se face in zona centrala cu cifre
bloc filiforme cu inaltimea de 5mm, iar al parcelei in centul de figura al acesteia, cu cifre
bloc filiforme cu inaltimea de 2mm.
Dintre regulile generale care se aplica la numerotarea cadastrala a parcelelor, se
mentioneaza urmatoarele:

- numerotarea cadastrala incepe cu parcela nr.1 din tarlaua nr.1, iar ultimul numar
de parcela trebuie sa se gaseasca in ultima tarla, incluzandu-se in aceasta
numerotare si detaliile liniare care separa tarlalele (drumurile, canalele, etc.);
- apele curgatoare primesc un singur numar cadastral pe toata lungimea lor, iar
celelalte detalii liniare se numeroteaza pe fiecare tronson rezultat din intretaierea
cu alte detalii liniare, respectandu-se urmatoarea ordine:
- caile ferate intretaiate de ape;
- drumurile nationale intretaiate de ape si cai ferate;
- drumurile judetene intretaiate de ape, cai ferate si drumuri nationale;
- drumurile comunale intretaiate de ape, cai ferate si drumuri nationale;
- drumurile de exploatare intretaiate de ape, cai ferate, drumuri nationale si drumuri
comunale;
- digurile de aparare si canalele mari au prioritate dupa apele curgatore atunci cand
nu sunt paralele cu caile de comunicatie.


2.10.6.5 Numerotarea cadastrala a intravilanului unui teritoriu administrativ

In intravilan, numerotarea cadastrala incepe cu cea a cvartalelor si anume cu
cvartalul nr.1, situat in partea de NV a localitatii si continua cu numerotarea corpurilor de
proprietate de la 1 la n in cadrul fiecarui cvartal. Numerotarea cadastrala a parcelelor se
face de la 1 la n in cadrul fiecarui corp de proprietate.
Numarul cadastral al corpului de proprietate se scrie numai o singura data pe plan
(cifre cu inaltimea de 3mm.), iar numerele cadastrale ale parcelelor se scriu in mijlocul
fiecarei parcele (cifre cu inaltimea de 2mm.) impreuna cu simbolurile categoriilor de
folosinta, sub forma fractionara.
Strazile si celelalte detalii liniare care delimiteaza cvartalele se numeroteaza
separat si formeaza cvartalul zero, iar ordinea de numerotare a acestora trebuie sa
respecte regula de la subcapitolul anterior. Pentru bulevardele si strazile principale se
atribuie un singur numar pe toata lungimea lor, iar la intersectia cu alte strazi, suprafata de
intersectie se atribuie celei mai importante.
Sistemul de numerotare cadastrala a parcelelor in cadrul corpului de proprietate, ca
si in cazul intravilanelor, se aplica uneori si in cazul numerotarii cadastrale din extravilan,
atunci cand proprietatile sunt fragmentate in multe parcele avand categorii de folosinta
diferite. In acest caz, intreg sistemul de numerotare din extravilan trebuie sa-l urmeze pe
cel specific intravilanelor, nefiind posibil a se folosi ambele sisteme pentru extravilan.


2.10.6.6 Cartoeditarea planurilor cadastrale

Asa cum s-a aratat la un curs anterior, planurile cadastrale se executa dupa
echiparea planurilor topo-cadastrale cu toate datele specifice cadastrului general dintre
care cele mai importante sunt:

- hotarele teritoriului administrativ continand punctele de hotar cu numerotarile
actualizate, hotarele intravilanelor componente, a exploatatiilor agricole si a
asociatiilor care au in administrare suprafete mari de terenuri (silvice, de
transporturi, gospodarirea apelor, miniere, etc.), precum si a corpurilor de
proprietate apartinand persoanelor fizice cu parcelele subanscrise pe categorii de
folosinta;
- simbolurile de identificare a categoriilor si subcategoriilor de folosinta a terenurilor;
- numerotarea cadastrala a tarlalelor (cvartalelor), a parcelelor si ( dupa caz ) a
corpurilor de proprietate;
- inscrierea datelor de identificare a proprietarilor;
- schemele de dispunere a foilor de plan;
- inscrierea datelor de executare a lucrarilor de cadastru (introducere sau aducere
la zi), etc.

Indiferent de metoda folosita la intocmirea planului topo-cadastral (fotogrammetrica
sau topografica) originalele de intocmire ale planului cadastral trebuie imprimate pe suport
nedeformabil. Cartografierea in forma definitiva se face dupa intocmirea registrelor
cadastrale, pentru a exista posibilitatea corectarii eventualelor omisiuni la operatiunile
anterioare.


2.10.6.7 Planul cadastral de ansamblu

Pentru a avea la dispozitie o imagine de ansamblu a teritoriului administrativ si a se
evita operatiunea anevoioasa de asamblare a tuturor foilor planurilor cadastrale
componente atunci cand este necesar a se analiza probleme de ordin general, s-a recurs
la masura introducerii printre documentele cadastrului general si a planului cadastral de
ansamblu. Planul cadastral de ansamblu cuprinde intreg teritoriul administrativ in cel mult
patru foi si se intocmeste la scarile 1:10.000, 1:25.000 sau 1:50.000, prin micsorarea
corespunzatoare a foilor planului cadastral.
In lucrarile de carto-editare a planului cadastral se efectueaza o selectare si
generalizare a elementelor de continut ale planurilor cadastrale, astfel incat continutul
planului cadastral de ansamblu sa fie usor de citit si urmarit.
Dintre elementele principale de continut ale planului cadastral de ansamblu se
subliniaza urmatoarele: hotarele administrative si pozitia bornelor de hotar, limitele
intravilanelor cu denumirile lor, apele curgatoare si lacurile, padurile, delimitarea si
numerotarea cadastrala a tuturor tarlalelor, delimitarea exploatatiilor agricole si islazurilor,
in intravilane delimitarile cvartalelor cu numerele cadastrale, terenurile apartinand
domeniului public (parcuri, terenuri de sport, cimitire), sediile primariei, scolilor, oficiilor,
politiei si ale altor institutii publice.
Nu se trec pe planurile cadastrale de ansamblu parcelele si corpurile de proprietate
ale persoanelor fizice, dar in contururile tarlalelor si cvartalelor se inscriu cifrele de inceput
si sfarsit ale parcelelor (corpurilor de proprietate) cuprinse.
Deosebit de continutul aratat, planul cadastral de ansamblu trebuie sa mai contina
urmatoarele:

- denumirea teritoriului administrativ si a judetului (pe prima plansa, in partea de sus
cu litere avand inaltimea de 15 mm, iar pe celelalte planse in partea de jos, cu
litere avand inaltimea de 3 mm);
- scara de intocmire ( scrisa pe toate plansele in partea de jos cu litere de 3 mm
inaltime);
- schema de dispunere a foilor planului cadastral de ansamblu dar si a foilor
planurilor cadastrale componente, hasurandu-se caroul de pe schema care se
refera la foaia in cauza a planului cadastral de ansamblu;
- directia nordului geografic ( in cazul cand reteaua cartografica nu este orientata
spre nordul geografic);
- denumirea institutiei care a intocmit planul cadastral de ansamblu.


2.10.7 Documentele principale ale cadastrului general

Prin Legea cadastrului si publicitatii imobiliare se stabilesc documentele principale
ale cadastrului general. Documentele care se intocmesc la nivel de comuna, oras sau
municipiu, sunt:

a) registrul cadastral al parcelelor;
b) indexul alfabetic al propietarilor si domiciliul acestora;
c) registrul cadastral al propietarilor;
d) registrul corpurilor de proprietate;
e) fisele centralizatoare ale partidelor cadastrale pe proprietari si categorii de
folosinta.

Baza de date poate fi redactata si arhivata si sub forma de inregistrari pe suporturi
magnetice cu efect juridic echivalent.
Alaturi de documentele oficiale mentionate, mai trebuie adaugat planul cadastral
care reprezinta documentul care face legatura intre teren si registre.
Prin aceste prevederi se reglementeaza atat categoriile de documente principale,
cat si faptul ca bazele de date realizate cu mijloace de prelucrare automata vor avea efect
juridic echivalent cu cele realizate pe cale clasica, ceea ce are o importanta deosebita in
inlesnirea automatizarii intregului proces de organizare a bancilor de date, atat pentru
cadastrul general cat si pentru cartile funciare.
Asa cum s-a aratat, banca de date a cadastrului general judetean, se aduna intr-un
singur loc (oficiul judetean de cadastru), unde este stocat intregul volum de informatii de
ordin cantitativ, calitativ si juridic al imobilelor unitatilor administrativ-teritoriale, judetene,
componente. Bancile de date, printr-un sistem soft adecvat, pot fi accesate selectiv,
solicitandu-se: date pentru propietarii de imobile, balante ale fondului funciar, etc.
Sistemul de prelucrare automata a datelor, care a fost folosit pentru fondul funciar,
desi a fost proiectat si realizat inainte de 1990, poate oferi sugestii pentru un sistem
modernizat de organizare a bancilor de date ale cadastrului general in conditiile folosirii
noilor facilitati in stocarea informatiilor pe medii magnetice performante si in utilizarea
noilor limbaje de programare. Sistemul era format din urmatoarele trei subsisteme:

- subsistemul cadastru care prelucra datele la nivelul teritoriului administrativ
comunal, orasenesc sau municipal, avand ca unitate elementara de lucru parcela
si care realizau listarile pentru registrele cadastrale;

- subsistemul funciar care prelucra datele la nivel de judet, avand ca unitate de
lucru categoria de destinatie a terenurilor, centralizandu-se fondul funciar al
judetului dupa destinatie;

- subsistemul M A I A care prelucra datele sistemului funciar, la nivel de judet,
intocmind rapoarte de sinteza, precum si balante ale fondului funciar, pe tara,
destinate institutiilor centrale de statistica si prognoza.

Documentele cu datele de intrare in procesul de prelucrare pentru subsistemul
cadastru erau urmatoarele:

- fisa teritoriului administrativ;
- fisa suprafetelor pe foi de plan;
- indexul posesorilor;
- fisa suprafetelor pe numere cadastrale.



Documentele cu datele de iesire ale acestui subsistem, erau:

- registrul cadastral al parcelelor;
- registrul cadastral al proprietarilor;
- indexul alfabetic al posesorilor;
- fisa centralizatoare pe grupe de posesori, categorii si subcategorii de folosinta;
- fisa proprietarilor strainasi (cu domiciliul pe alte teritorii administrative).

Facand o comparatie cu denumirile documentelor prevazute de Legea cadastrului si
publicitatii imobiliare, se poate constata ca ele sunt asemanatoare iar al cincilea document
prevazut pentru cadastrul general (registrul corpurilor de proprietate) s-a impus din
necesitate pentru intravilan si in alte zone cu densitate mare de parcele, continutul de
detaliu suferind modificari fata de cel folosit la registrele cadastrului funciar.


2.10.8 Conditiile impuse pentru transmiterea la beneficiari a documentelor
cadastrului general

Pentru asigurarea calitatii la parametrii stabiliti de instructiunile tehnice oficiale, pe
parcursul executarii lucrarilor se organizeaza verificarea interna in cadrul unitatii de
cadastru, iar dupa parcurgerea tuturor etapelor se efectueaza avizarea de catre comisia
interna de avizare.
Inainte de efectuarea receptiei la finalul lucrarilor, se face afisarea la sediul primariei
a foilor registrului proprietarilor, urmand ca intr-un anumit termen (30-60 zile) pe baza
eventualelor contestatii sa se corecteze unele date pe baza de motivatii bine justificate.
Daca se constata diferente intre suprafetele inscrise in actele de proprietate si
situatia rezultata din masuratorile cadastrale, consiliile comunale, orasenesti sau
municipale sunt abilitate, potrivit legii, sa instiinteze proprietarii interesati, in vederea
actualizarii actelor de proprietate.
Receptia finala a lucrarilor de cadastru general se face la sediul primariei - dupa
rezolvarea contestatiilor in termenul legal - de catre comisia de recptie formata din
reprezentanti ai oficiului judetean de cadastru, primariei, judecatoriei teritoriale (biroul de
catri funciare), administratiei financiare, a organului central de cadastru si, dupa caz, a
regiilor sau societatilor care detin mari suprafete de terenuri pe raza administrativa
(agricultura, silvicultura, etc.), intocmindu-se pentru aceasta "procesul verbal de receptie a
lucrarilor de cadastru general" - partea tehnica.
Dupa efectuarea receptiei lucrarii de cadastru general, unitatea de cadastru pune la
dispozitia primariei registrele cadastrale enumerate in Legea cadastrului si publicitatii
imobiliare, precum si copii dupa foile planurilor cadastrale la scara mare si dupa planul
cadastral de ansamblu iar la birourile de carte funciara , transmite, potrivit legii, fisele
centralizatoare cu partidele cadastrale pe proprietari si categorii de folosinta.
In legatura cu obligativitatea folosirii datelor cadastrului general pe teritoriul
Romaniei, este necesar a arata ca, potrivit Legii cadastrului si publicitatii imobiliare,
"folosirea in documentele oficiale a altor date cu privire la proprietari, terenuri sau
constructii, decat cele inscrise in documentele cadastrului general, constituie contraventie
si se sanctioneaza cu amenda". Aceasta prevedere atrage cu sine obligativitatea inlocuirii
datelor cu care se mai lucreaza in prezent la registrele agricole, registrele de taxe si
impozite, evidentele serviciilor de autorizari in constructii, etc. cu date din cadastrul
general aduse la zi.


2.11 Intretinerea lucrarilor de cadastru general

2.11.1 Generalitati

Intretinerea lucrarilor de cadastru general reprezinta ansamblul de operatiuni, prin
care, documentele cadastrale sunt puse de acord cu modificarile survenite pe teren de la
data intoducerii cadastrului sau de la ultima actualizare a acestuia. Lucrarile de intretinere
ocupa un loc important in activitatea unitatilor de cadastru, geodezie si cartografie
judetene intrucat prin aceste lucrari se asigura una dintre cerintele de baza ale
documentelor cadastrului general si anume, aceea de reflectare permanenta a realitatii din
teren.
Din punct de vedere al modului de organizare, intretinerea lucrarilor de cadastru
general se face pe doua cai si anume, prin tinerea la zi sistematic - cotidian si prin
aducerea la zi periodica, conform cu Legea 7/1996 (Legea cadastrului si publicitatii
imobiliare) periodicitatea este de cel mult 6 ani, cand se va parcurge in mod obligatoriu
intregul teritoriu administrativ si se va confrunta continutul planurilor si al registrelor
cadastrale cu situatia reala din teren si se vor inregistra toate elementele modificatoare.
Pana la introducerea Cadastrului General pe un teritoriu administrativ sau in
perioada dintre inroducerea si intretinerea acestuia, publicitatea imobiliara se tine la zi prin
inscrierile cu caracter nedefinitiv pe baza documentatiilor de amplasament si delimitare a
bunurilor imobile elaborate in acest scop de persoane fizice si juridice autorizate si
receptionate de OJCGC.


2.11.2 Tinerea la zi sistematica (cotidiana)

Tinerea la zi sistematica se efectueaza pe baza actelor juridice care reglementeaza
circulatia terenurilor (schimburi, desmembrari prin vanzari-cumparari, partajari, etc.) sau a
aprobarilor de schimbare a categoriilor de folosinta.
Potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 si legii privind cadastrul
general, Oficiile de cadastru judetene au atributii de organe avizatoare sau aprobatoare in
problemele schimburilor de terenuri, ocuparea temporara sau definitiva a terenurilor
agricole, circulatia terenurilor intre persoanele fizice, schimbarea categoriilor de folosinta si
a hotarelor, etc., dar mai cu seama de furnizare a datelor pentru inscrierea la cartile
funciare.
Recuperarea, integrarea sau utilizarea datelor si documentelor rezultate in urma
aplicarii Legii fondului funciar se va realiza de executantul lucrarii numai daca acestea
corespund din punct de vedere al calitatii si respecta prevederile din normele tehnice
elaborate de ONCGC.
In paralel cu exercitarea acestor atributii, sunt create conditii pentru organizarea
unui sistem de evidenta a modificarilor care se produc la corpurile de proprietate izolate
sau in zone cuprinzand grupuri de parcele si corpuri de proprietate pe baza de acte
aprobatorii, in perioadele dintre operatiile de aducere la zi. In acest scop este posibil a se
organiza cate un registru in care sa se inscrie modificarile pentru fiecare intravilan si
pentru extravilan insotite de mapa cu documenetele si schitele care au stat la baza
aprobarilor ce vor impune ulterior operarea de modificari in registrele si planurile
cadastrale.
O importanta aparte trebuie acordata pentru modificarile generate de inscrierile la
cartile funciare. De fapt, in cadrul relatiilor speciale dintre institutia cadastrala si cea a
cartilor funciare este posibil a se pune de acord un mod de comunicare fluenta a
inscrisurilor care necesita operarea de modificari in documentatia cadastrului general.
Este recomandabil ca operarea in documente a modificarilor sa se faca numai la
etapele de aducere la zi care au loc la 6 ani, cand de regula se realizeaza noi editii ale
registrelor cadastrale. Operarea la aceste intervale este recomandata si pentru evitarea
deteriorarii documentelor cadastrale - in special a planurilor cadastrale - daca s-ar
manipula si corecta zilnic. Desigur ca si in bazele de date - care de regula sunt prevazute
si cu functii de actualizare - se pot opera imediat modificarile de tinere la zi sistematica in
fisiere, dar redactarea noilor editii ale registrelor cadastrale destinate primatriilor trebuie
facuta dupa etapa de aducere la zi (dupa vizualizarea situatiei din teren si actualizarea
planurilor cadastrale).


2.11.3 Tinerea la zi periodica (perioada conform legii - 6 ani)

Pentru realizarea Cadastrului General, OJCGC va pune la dispozitia executantului
lucrarilor documentele cadastrale existente in zona de lucru, fie sub forma analogica (pe
suport hartie, material plastic transparent, baza tare), fie sub forma digitala, daca exista
plan digital.
Operatiile de aducere la zi se executa in trei faze distincte si anume:

a. Faza de pregatire si analizare a datelor din registrele si mapele de tinere la zi
sistematica, notarea pe copiile planurilor cadstrale a parcelelor in care trebuie
facute verificarile, analizarea documenetelor de investitii pentru lucrari aplicate
pe teren.

b. Faza lucrarilor de teren, care cuprinde:

- recunoasterea terenului, mai intai in zonele cu procente mari de modificari si
stabilirea - dupa caz- a categoriilor de lucrari necesare, inculsiv fotogrammetrice
pentru care ar urma sa se execute aerofotografieri si respectiv lucrarile de reperaj
si descifrare a fotogramelor;
- intocmirea proiectului tehnic ( in cazul lucrarilor complexe ), a programelor de
lucru si obtinerea aprobarii acestora;
- executarea lucrarilor de masuratori topografice, mai intai in zonele cu modificari
mari;
- executarea lucrarilor de protectie a marcajelor punctelor de hotar si geodezice.

c. Faza lucrarilor de birou, cuprinde:

- calculele topografice - dupa caz;
- operarea tuturor modificarilor planimetrice si a categoriilor de folosinta pe
originalele planurilor cadastrale, cu respectarea regulilor de reprezentare a
elementelor disparute si a celor aparute pe teren;
- completarea sau actualizarea numerotarii cadastrale;
- intocmirea referatului de sinteza.

La incheierea lucrarii, executantul este obligat sa predea la OJCGC, documentele
primite.
Inainte de operarea modificarilor pentru actualizarea planurilor cadastrale existente,
acestea se transforma, de catre executantul lucrarilor, in forma digitala, prin digitizare sau
scanare/vectorizare. Modificarile constatate in urma lucrarilor de actualizare vor fi facute
direct pe planul digital obtinut. Planurile cadastrale noi se realizeaza in forma digitala.
In referatul de sinteza care se inainteaza primariei se mentioneaza toate cazurile de
modificari care au avut loc fara baze legale si listele cu punctele de hotar si geodezice ale
caror marcaje au fost deteriorate, lucrarile de refacere sau protectie, precum si eventualele
masuri pentru sanctionarea persoanelor vinovate pentru abateri de la prevederile legale.
Prin instructiunile tehnice de lucru elaborate de organul central de cadastru se
precizeaza in detaliu modul de operare pe planurile si in registrele cadastrale, a
modificarilor in cazul disparitiei sau a adaugirilor elementelor de continut planimetrice, a
schimbarii numerelor cadastrale, categoriilor de folosinta ale terenurilor, etc.


3. Partea economica a cadastrului general

3.1 Generalitati

Partea economica a C.G. cuprinde un ansamblu de metodologii de stabilire a valorii
economice a imobilelor. Aceste metodologii se numesc de bonitare cadastrala, astfel se
poate vorbi de bonitarea cadastrala a terenurilor agricole sau silvice, bonitarea cadastrala
a cladirilor, bonitarea cadastrala a drumurilor, etc.
Expresia "bonitare" deriva de la expresia din limba latina "bonitas", care inseamna
preturi sau evaluare, iar prin bonitarea terenurilor sau a constructiilor se intelege
aprecierea calitativa a acestora, din punct de vedere economic.
Prin metodologiile de bonitare cadastrala, de ex., a terenurilor agricole se poate
stabili in mod stiintific, pe perioade mari de timp, valoarea productiilor si a veniturilor nete
cadastrale, evitandu-se consecintele unor aproximari dupa date incerte.


3.2 Bonitarea cadastrala a terenurilor

Intre metodele cunoscute de bonitare cadastrala a terenurilor agricole se numara si
cea care foloseste drept criteriu, impartirea terenurilor, dupa gradul de fertilitate, in cinci
clase de calitate.
Legea impozitului pe venitul agricol utilizeaza drept criteriu de stabilire a valorii
impozitelor pe principiul impartirii teritoriului tarii in cinci zone agrogeofrafice.
Fertilitatea este cea mai importanta proprietate a solului si este definita de
totalitatea insusirilor fizice, chimice si biologice, care asigura plantelor cantitatile de
substante nutritive in timpul perioadei de vegetatie. toate terenurile cultivate au o fertilitate
naturala si una artificiala.
Fertilitatea naturala se formeaza in procesul de geneza a solului sub actiunea
biocumulativa din diferitele zone biochimice. Astfel, diferitele formatii vegetale au dus la
acumulari diferite de substante nutritive si de aceea solurile au fertilitati naturale
(potentiale) mai mari sau mai mici.
Fertilitatea artificiala sau culturala se realizeaza ca rezultat al interventiei omului in
evolutia naturala a solului prin masuri agroameliorative.
Intrucat la baza fertilitatii artificiale sta totusi fertilitatea naturala (potentiala), in
practica ele nu se pot separa intrucat ele definesc impreuna fertilitatea economica a
solului, care constituie factorul principal al bonitarii cadastrale a terenurilor agricole.
La incadrarea terenurilor agricole in cele cinci clase de calitate prin metoda
mentionata, s-au avut in vedere urmatoarele insusiri de baza: grosimea profilului de sol,
grosimea orizontului de humus, textura si continutul de schelet, valoarea reactiei pH,
gradele de podzolire, saraturare, eroziune, alunecare si inundare, formele de relief, natura
si insusirile rocilor-mama, adancimea apelor freatice si compozitia chimica a acestora,
precum si interventia omului cu lucrari de imbunatatiri funciare. Toate aceste insusiri sunt
considerate ca un tot unitar, fiecare dintre ele influentandu-le pe celelalte, iar totalitatea lor
influentand fiecare insusire in parte.
Potrivit criteriului de impartire a solurilor in cinci clase dupa gradul de fertilitate,
acestea sunt:

Clasa I: solurile cu fertilitate foarte buna.
Clasa a II-a: solurile cu fertilitate buna.
Clasa a III-a: solurile cu fertilitate mijlocie.
Clasa a IV-a: solurile cu fertilitate slaba.
Clasa a V-a: solurile cu fertilitate foarte slaba.

Clasele de fertilitate se pot recunoaste dupa urmatoarele insusiri principale:

Terenurile din clasa I de fertilitate sunt acelea care se preteaza la orice categorie
de folosinta agricola, nu necesita lucrari de imbunatatiri funciare, sunt soluri profunde care
au un orizont de humus bine dezvoltat (peste 50 cm grosime), cu o textura luto-nisipoasa
sau lutoasa, fara continut de schelet, reactia neutra slab acida si slab alcalina, nu se
manifesta nici un proces de degradare ca podzolire, saraturare, eroziune sau mlastinizare,
iar inundatiile se petrec in medie o data la 8-10 ani, terenul este in intregime mecanizabil
(pante sub 5) si situat in campie, lunci, terase, vai largi coluvionare dar fara exces de apa.

Terenurile din clasa a II-a de fertilitate sunt pretabile la toate plantele cultivate, au
orizontul de humus mai putin dezvoltat, textura variaza de la nisip-lutos pana la lut-argilos,
reactia este slab acida, neutra sau alcalina, prezinta uneori procese incipiente de
podzolire, salinizare, eroziune sau mlastinizare, terenul este putin inclinat ( pante intre
5-10), sursa de apa este satisfacatoare (din precipitatii sau din freatic).



Terenurile din clasa a III-a de fertilitate sunt acelea in care incep sa apara
procese evidente de degradare, pretabilitatea pentru arabil este diminuata, orizontul de
humus este slab dezvoltat, textura variaza de la nisip nisip-lutos pana la argilo-lutos, iar
reactia pH variaza de la acida la alcalina, inundarea de poate produce o data la 4-6 ani,
relieful este colinar, iar drenajul solului este nesatisfacator.

Terenurile din clasa a IV-a de fertilitate sunt acelea la care procesele de
degradare se manifesta puternic, folosirea ca arabil este foarte redusa, se preteaza la
plantatii de vii, pomi si pajisti, in marea lor majoritate necesita lucrari de imbunatatiri
funciare, in special de combatere a eroziunii.

Terenurile din clasa a V-a de fertilitate contin rocile ajunse la suprafata, au in
general conditii nefavorabile pentru dezvoltarea plantelor (nu se folosesc ca arabil decat in
conditii fortuite) cele mai potrivite folosinte sunt pasunile, fanetele, uneori livezile, necesita
lucrari de combatere a eroziunii sau lucrari hidroameliorative cand se afla pe turbarii,
mlastini sau in zone cu inundatii de lunga durata, etc.

Bonitatea terenurilor agricole in ansamblul ei se bazeaza nu numai pe fertilitatea
solului - care fara indoiala reprezinta factorul cel mai important - ci are in vedere si factorii
de clima, relief si hidrologie.
O cerinta esentiala care conditioneaza realizarea lucrarilor de bonitare a terenurilor
agricole este aceea a existentei si deci a utilizarii cartarilor pedolodice. Fara studiile de
cartare pedologica executate de specialisti in pedologie nu se pot realiza lucrarile de
bonitare cadastrala, dupa cum fara analize de evaluare a calitatii constructiilor, executate
de specialisti in domeniul constructiilor nu se pot realiza lucrari de bonitare a cladirilor.
Pentru lucrarile de bonitare cadastrala a terenurilor este necesar ca pe planul
cadastral adus la zi sa se transpuna si limitele unitatilor de sol preluate din planul de
cartare pedologica existent la dosarul lucrarii de cartare pedologica (stationara).


3.3 Etapele lucrarilor de bonitare

Potrivit metodei de bonitare mentionate, fiecare din cele cinci clase de calitate
primeste cate 20 de puncte (note de bonitare), dupa cum rezulta din tabelul de mai jos.

Clasa de calitate
(de fertilitate)
Note de bonitare
Caracteristicile
claselor de calitate
I 81 100 foarte buna
II 61 80 buna
III 41 60 mijlocie
IV 21 40 slaba
V 1 20 foarte slaba

Acordarea punctelor (notelor) pentru factorii luati in consideratie (sol, clima, relief si
hidrologie) se face pe baza caracteristicilor extrase din studiile agropedologice,
climatologice si hidrologice aflate in dosarul lucrarii de cartare a solului.

a) Pentru soluri se foloseste sistemul de punctaj conceput de Institutul de cercetari
Pedologice si Agrochimice al Academiei de Stiinte Agricole si Silvice, valabil pentru
solurile existente in Romania (141 denumiri de soluri) de exemplu: 7 puncte pentru
profunzimea solului; 0 - 7 puncte pentru textura solului; 0 - 7 puncte pentru grosimea
stratului de humus; 0 - 5 puncte roca de solidificare; 0 - 7 continut in humus; 7 puncte
saturatia in baze; 5 puncte continut in saruri nocive; 0 - 5 puncte starea de culturalizare.
Rezulta in total 50 de puncte care se repartizeaza pe cele cinci categorii de folosinte
agricole.

b) Pentru conditiile de clima se folosesc hartile climatologice si datele locale din
care se extrag: temperatura medie anuala si volumele precipitatiilor anuale in cadrul unui
interval de 20 de puncte, considerandu-se ca aceste conditii pot influenta scaderea
favorabilitatii celorlalti factori naturali (de sol, de relief si conditii hidrologice), chiar daca ar
fi favorabile.

c) Pentru conditiile de relief se foloseste o schema cu un punctaj in intervalul
15, stabilit in functie de panta medie din fiecare parcela, dupa cum se observa in tabelul
de mai jos.

Punctaje Caracterizarea
reliefului Arabil Pasuni Fanete Vii Livezi
Teren plan drenat 15 15 15 5 10
3 - 5 10 15 15 10 15
5 - 10 0 10 10 15 15
10 - 15 -10 5 5 15 10
15 - 25 -15 0 -10 -5 0
> 25 -20 -10 -15 -10 -10

d) Pentru conditiile hidrologice se foloseste o schema in care se acorda pana la
15 puncte, stabilite in functie de aportul apei din subsol (in functie de nivelul panzei
freatice) ca in tabelul urmator.





Punctaje Nivelul panzei
freatice (m) Arabil Pasuni Fanete Vii Livezi
Peste 10 0 0 -5 5 5
6 - 10 5 0 0 10 10
4 - 6 10 5 5 15 15
4 - 2,5 10 10 10 10 5
2,5 - 1,5 10 15 15 -10 -10
1,5 - 1 5 10 15 -15 -15
1 - 0,7 -5 0 10 -15 -15
0,7 - 0,3 -10 -5 10 -15 -15
sub 0,3 -15 -15 0 -15 -15

Pentru ca nota definitiva de incadrare in clasa de bonitare a parcelei sa corespunda
cat mai bine cu situatia din teren in sensul ca aceasta sa reflecte si distanta, precum si
starea drumurilor pana la locul de comercializare / depozitare al produselor (la piata sau
depozit), se aplica o corectie a sumei totale a punctajelor ca in urmatorul tabel.

Punctaje
Desfundat
Starea drumurilor
/ Distanta in km Asfalt Piatra Pamant
Nisipos Noroios
0 - 2,5 0 0 -1 -2 -3
2,6 5 0 -1 -2 -3 -4
5,1 7 -1 -1 -2 -4 -5
7,1 10 -1 -2 -3 -5 -6
10,1 15 -2 -3 -4 -6 -7
15,1 20 -3 -4 -5 -7 -9
> 20 -4 -5 -6 -8 -10



3.4 Calculul notei medii de bonitare

Nota medie de bonitare pe o parcela sau un grup de parcele (tarla) se obtine prin
insumarea notelor de bonitare atribuite celor patru factori (sol, clima, relief, hidrologie),
dupa care se scad punctele de corectie datorita lungimii si starii drumurilor.
Trebuie subliniat faptul ca, de regula, conturul topografic al parcelei nu coincide cu
cel al unitatii de sol. De aceea, o parcela topografica poate sa cuprinda doua sau mai
multe subparcele (fictive), fiecare facand parte din unitati de sol diferite pentru care trebuie
sa li se calculeze numarul de puncte care dau nota de bonitare, iar nota medie de bonitare
a parcelei se calculeaza din suma notelor subparcelelor impartita la numarul acestor
subparcele (atunci cand suprafetele subparcelelor sunt egale). Dar cum, de regula,
suprafetele subparcelelor apartinand de unitati diferite de sol nu sunt egale, media se
calculeaza dupa aplicarea ponderilor in cadrul fiecarei parcele sau corp de proprietate.
Inscrierea datelor primare de masuratori ale subparcelelor (pe planul cadastral care
contine si limitele unitatilor de sol) se face in formulare de lucru, in care se calculeaza si
mediile ponderate ale notelor de bonitare pentru fiecare parcela sau corp de proprietate
care are numar cadastral. In final notele de bonitare medii atribuite parcelelor si/sau
corpurilor de proprietate se inscriu in registrele cadastrale la rubricile special rezervate.
Modul de inscriere prescurtat si sintetic a datelor de bonitare, a totalurilor si a
datelor finale se explica in instructiunile tehnice de lucru.


3.5 Calculul venitului net cadastral

Venitul net cadastral (VN) s-ar putea defini ca fiind diferenta dintre valoarea
productiei globale (VPG) si valoarea totala a cheltuielilor de productie (materiale si cu
munca vie) (VCP) raportate la unitatea de suprafata.

VN = VPG VCP

Notiunea de venit net in agricultura este folosita cel mai mult pentru stabilirea
gradului de eficienta inclusiv a profitului dupa realizarea productiei. Pentru evaluarea
anticipata pe o perioada indelungata a productiei si deci a venitului se calculeaza venitul
net cadastral bazat pe bonitarea cadastrala a terenurilor dupa criterii stiintifice care au in
vedere factorii de baza: solul, clima, relieful terenului si regimul hidrologic.
Pentru calcularea venitului net cadastral pe o parcela sau pe corpul de proprietate
se calculeaza mai intai venitul pe un punct mediu ce defineste nota medie de bonitare
(VNc) prin impartirea valorii productiei globale realizata pe suprafata (VPGc) la numarul
total de puncte (NPc) al corpului de proprietate.

VNc = VPGc / NPc

Tot astfel, venitul net cadastral pentru un punct mediu aferent numai unei anumite
categorii de folosinta (VNf) va fi calculat cu relatia:

VNf = VPGf / NPf

Venitul net cadastral mediu la 1 ha, raportat la intreaga suprafata a corpului de
proprietate va rezulta din produsul dintre venitul mediu pe un punct si numarul de puncte
aferente unui hectar, iar venitul net cadastral mediu la 1 ha raportat numai la parcele cu o
anumita categorie de folosinta va rezulta din produsul dintre venitul pe un punct raportat la
suprafata parcelei respective si numarul de puncte aferente acelei categorii de folosinta.


3.6 Venitul net cadastral si normele de venit agricol impozabile ca baza
a impozitului pe venitul agricol

Calcularea impozitului pe venitul agricol luandu-se ca baza venitul net cadastral
constituie modalitatea cea mai apropiata de adevar (cea mai echitabila). De aceea,
aceasta modalitate se aplica in toata tarile din vestul Europei, precum si in alte tari.
Dar, aplicarea metodologiei de stabilire a venitului net cadastral necesita existenta
prealabila a cadastrului general, precum si a cartarilor pedologice. In tara noastra lucrarile
de cadastru general sunt la inceput, iar cele de cartare pedologica sunt realizate numai
partial si au o vechime foarte mare. De aceea, prin Legea privind impozitul pe venitul
agricol (Legea nr. 34/1994) se stabileste ca impozitul sa se calculeze nu pe baza venitului
net cadastral ci pe baza unor norme de venit stabilite apriori pe cinci zone agrogeografice
de fertilitate pentru categoria de folosinta arabil si cinci zone de favorabilitate pentru
categoriile de folosinta: vii, livezi, pasuni si fanete (anexa la Legea nr. 34/1994).
Metodologia pentru calcularea de catre organele fiscale a impozitului agricol cu ajutorul
normelor de venit agricol mentionate este stabilita prin instructiunile emise de Ministerul
Finantelor.
Desigur ca intre rezultatele obtinute prin aplicarea metodologiei de calculare a
venitului agricol (respectiv a impozitului pe venitul agricol) pe baza bonitarii cadastrale si
cea bazata pe normele mentionate pot exista diferente substantiale, dar, asa cum s-a
aratat mai inainte, situatia fortuita determinata de lipsa cadastrului general si a cartarilor
pedologice a condus la aplicarea ultimei metodologii.
Trebuie insa subliniat ca sunt numeroase situatii cand calitatea masuratorilor
cadastrale ca si cea a cartarilor pedologice existente corespunde exigentelor calcularii
venitului net cadastral pe baza bonitarii cadastrale, chiar daca lucrarile cadastrului general
si pedologice nu acopera inca intreaga suprafata a teritoriului administrativ comunal (este
cazul terenurilor apartinand statiunilor de cercetari agricole, societatilor agricole cu capital
de stat sau mixte, unele asociatii agricole) la care s-ar putea efectua bonitarea cadastrala
si calcula ca atare pe baze obiective venitul net cadastral conform metodologiilor aratate.


3.7 Bonitarea cadastrala a terenurilor din intravilane Criteriile de
stabilire a normelor-baza impozabila a imobilelor

Evaluarea terenurilor se face fie dupa criteriile publicate in M.O. nr.54/31 mart.1992
partea 1, fie dupa metodologia aprobata de C.G.M.B. nr.218 / 4 dec.1997.
Conform criteriilor din M.O., calculul notei medii de bonitare (indicele de punctare)
se determina dupa cum urmeaza:

1. Categoria de localitate si amplasamentul in cadrul localitatii

Categoria localitatii
0 1 2 3 4 5
Zona
din
localitate
Bucuresti
Brasov,
Cluj-Napoca
Constanta,
Craiova,
Galati, Iasi,
Timisoara
Municipii,
statiuni
urbane:
turistice ,
balneoclim
Orase,
statiuni
rurale:
turistice ,
balneoclim
Sate-
resedinta
de comuna
Sate
A 50 45 40 - - -
B 39 35 31 27 23 21
C 30 27 24 21 18 15
D 23 21 19 17 15 13
Nota: A ultracentral; B central; C median; D periferic

2. Acces la cai si dotari de transport

Categorie Punctaj
Transport rutier 6
Transport feroviar 5
Transport aerian 3
Transport fluvial 3
Transport maritim 3

3. Dotarea tehnico - edilitara

Categorie Punctaj
Apa 5
Canalizare 4
Energie termica 3
Energie electrica 3
Gaze naturale 3
Telefonie 2

4. Caracteristici geotehnice ale terenurilor

Caracteristici geotehnice terenuri fundare Punctaj
Teren normal de fundare 8
Teren macroporic masuri speciale consolidare 1
Teren neconsolidat, umplutura, fundare indirecta 1


4. Partea juridica a cadastrului general

4.1 Notiuni de drept funciar

4.1.1 Generalitati

Fondul funciar al Romaniei este constituit din terenurile de orice fel, indiferent de
destinatie, de titlul pe baza caruia sunt detinute, respectiv, de domeniul public ori privat din
care fac parte.
In functie de destinatie, terenurile se impart in: terenuri cu destinatie agricola,
terenuri cu destinatie forestiera, terenuri aflate permanent sub ape, terenuri din intravilan si
terenuri cu destinatii speciale.
Terenurile mentionate mai sus sunt detinute de diferite persoane fizice si juridice.
Prin detinatorii de terenuri se inteleg titularii dreptului de proprietate, al altor drepturi
reale asupra acestora sau cei care potrivit legii civile, au calitatea de posesori ori detinatori
precari.
Proprietatea privata asupra terenurilor, sau alte drepturi reale poate avea ca titulari
persoane fizice si juridice, iar terenurile care apartin domeniului public sunt proprietatea
statului.
Domeniul public este de interes national si local.
Terenurile care fac parte din domeniul public national sunt in proprietatea exclusiva
a statului, iar terenurile care fac parte din domeniul public local, apartin in proprietatea
comunelor, oraselor, municipiilor si judetelor.
Terenurile din domeniul public national sunt administrate de catre organele statului
prevazute de lege, iar cele din domeniul public de interes local sunt administrate de
consiliile locale comunale, orasenesti, municipale, dupa caz, sau de catre prefecturile
judetene.
Prin denumirea de terenuri din domeniul public se intelege ca acestea sunt
destinate unei utilitati publice.
Astfel, apartin domeniului public terenurile pe care sunt amplasate constructii de
interes public, piete, cai de comunicatii, retele stradale si parcuri publice, porturi si
aeroporturi, terenurile cu destinatie forestiera, albiile riurilor si fluviilor, lacurilor de interes
public, fundurile apelor maritime interioare ai al marii teritoriale, tarmurile Marii Negre,
inclusiv plajele, terenurile pentru rezevatii naturale si parcuri nationale, monumentele,
ansamblurile si siturile arheologice si istorice, monumentele naturii, terenurile pentru
nevoile apararii sau pentru alte folosinte, care potrivit legii, sunt de domeniu public care,
prin natura lor, sunt de uz sau de interes public.
Terenurile care fac parte din domeniul public sunt scoase din circuitul civil iar
dreptul de proprietate asupra acestora este imprescriptibil.
Terenurile din domeniul privat al statului si respectiv al comunelor, oraselor,
municipiilor si judetelor sunt altele decat cele din domeniul public, si mentionate mai sus,
care au intrat in proprietatea statului prin modurile prevazute de lege, fiind supuse
normelor juridice de drept comun, daca prin lege nu se dispune altfel.
Dreptul de proprietate asupra terenurilor, precum si celelalte drepturi reale se
inregistreaza in documentele cadastrului general si de publicitate imobiliara prevazute de
lege.


4.1.2 Dreptul de proprietate

Potrivit Codului civil: "Proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura si a
dispune de un lucru in mod exclusiv si absolut, insa in limitele determinate de lege".
Pentru a putea constitui exercitiul unor drepturi, actele persoanei trebuie sa fie
recunoscute, sau sa nu fie interzise de lege, intrucat un act contrar legii nu se poate
constitui, din punct de vedere juridic, exercitiul unui drept.
Dreptul subiectiv este o prerogativa a activitatii individuale, in virtutea caruia
subiectul unui raport juridic poate actiona in limitele permise de lege.
Drepturile civile ale persoanelor fizice si juridice, in raport cu sfera persoanelor
obligate si in functie de continutul obligatiilor corespunzatoare, sunt:

- drepturi absolute;
- drepturi relative.

Drepturile absolute sunt acele drepturi carora le corespunde obligatia generala
negativa a tuturor persoanelor de a se abtine de la incalcarea lor.
Din categoria drepturilor absolute fac parte: drepturile personale nepatrimoniale,
cum sunt dreptul la nume, dreptul la integritatea persoanei, la onoare, etc.; drepturi ce
deriva din raporturile de familie; drepturile de autor si inventator; dreptul de prorpietate
precum si celelalte drepturi reale.
Drepturile relative sunt acele drepturi carora le corespunde obligatia uneia sau a
unor persoane determinate, de a da, de a savarsi sau de a se abtine de la anumite acte
sau fapte juridice.
Aceste drepturi opereaza numai in privinta subiectului obligat sau a subiectelor
obligate.
Acestea sunt toate drepturile ce se nasc din contracte.
O alta clasificare a drepturilor se poate face dupa continutul lor economic, astfel:

- drepturi patrimoniale;
- drepturi nepatrimoniale.

Drepturile patrimoniale sunt acele drepturi care au un continut economic, oferind
posibilitatea unei evaluari banesti.
Drepturile nepatrimoniale sunt acele drepturi care nu au un continut economic, cum sunt
cele legate de persoana omului.
Drepturile patrimoniale se impart in:

- drepturi reale;
- drepturi de creanta.

Drepturile reale sunt acele drepturi patrimoniale pe care titularii lor le exercita direct
asupra lucrurilor, fara concursul altor persoane.
Drepturile reale se impart la randul lor in:

- drepturi reale principale;
- drepturi reale accesorii.

Din categoria drepturilor reale principale fac parte: dreptul de proprietare, dreptul de
superficie, dreptul de uzufruct, uz si abitatie, dreptul de servitute.
Din categoria drepturilor reale accesorii fac parte: ipoteca, privilegiile si amanetul.


Sunt denumite drepturi reale accesorii deoarece servesc drept garantie reala unor
drepturi de creanta.
Drepturile de creanta sunt acele drepturi patrimoniale in baza carora subiectul activ
numit creditor poate pretinde subiectului pasiv, numit debitor ca acesta sa dea, sa faca
sau sa nu faca ceva.
Drepturile civile ale persoanelor fizice si juridice sunt recunoscute si ocrotite atat de
Constitutie cat si de Codul civil, in scopul satisfacerii intereselor acestora in acord cu
interesul general al statului.


4.1.3 Bunurile si circulatia lor

Pentru ca un lucru sa devina bun, in sens juridic, trebuie sa prezinte utilitate si sa fie
apt de apropiere.
In sens economic, prin cuvantul bun se desemneaza orice lucru util.
In sens juridic, prin cuvintul bun, sunt indicate lucruri care pot face in acelasi timp
obiectul unei apropieri individuale ori colective si care pot fi exprimate intr-o valoare
baneasca.
Bunurile se clasifica dupa trei criterii:

- dupa destinatia economica;
- dupa insusiri fizice;
- dupa modul cum se infaptuieste circulatia lor economica.

Dupa destinatia economica bunurile pot fi:

- mijloace de productie
- obiecte de consum individual.

Mijloacele de productie servesc in procesul de productie un timp mai indelungat si
acestea sunt: pamantul, cladirile destinate productiei, masinile, utilajele cu care se
actioneaza asupra obiectului muncii.
Tot in aceasta clasificare se includ si obiecte ale muncii precum materia prima,
combustibilul, etc.
Obiectele de consum individual indeplinesc nevoile materiale si culturale ale
beneficiarilor: imbracaminte, alimente, carti, obiecte de uz casnic si gospodaresc, etc.
In cadrul clasificarii bunurilor dupa criteriul insusirilor fizice acestea pot fi:

- bunuri consumabile si bunuri neconsumabile;
- bunuri fungibile si bunuri nefungibile;
- bunuri certe si bunuri in genere;
- bunuri divizibile si bunuri indivizibile;
- bunuri principale si bunuri accesorii;
- bunuri nemiscatoare si bunuri miscatoare;
- bunuri corporale si bunuri incorporale.

Sunt consumabile bunurile care se consuma la prima lor intrebuintare (alimente,
combustibil, etc.)
Sunt neconsumabile bunurile apte de intrebuintari succesive, fara a se distruge
material sau pierde juridic (cladiri, haine, mobila, etc.)
Bunurile fungibile sunt cele care, aflate intr-un raport de echivalenta, se pot schimba
unele cu altele, cu prilejul platii sau executarii unei obligatii (bilete de banca, moneda
metalica, etc.). Fungibilitatea presupune un raport de echivalenta intre bunuri, in puterea
caruia acestea pot servi unul in locul altuia la indeplinirea obligatiilor.
Raportul de echivalenta se stabileste prin cantarire, numarare, masurare.
Bunurile nefungibile sunt cele care avand individualitate proprie, determinata de
calitatile intrinseci, nu se pot inlocui unele cu altele pentru a libera pe debitor. Raportul de
echivalenta intre asemenea bunuri lipseste, de exemplu, un tablou facut de un pictor este
un bun nefungibil.
Bunurile certe sunt cele care fiind determinate individual, se deosebesc de alte
bunuri prin caracterele lor generice (o anumita casa sau un anumit cal).


Individualizarea bunurilor in genere (de gen) nu se poate face decat prin cantarire,
numarare ori masurare.
Importanta deosebirii bunurilor incerte si de genere se manifesta in legatura cu
stabilirea momentului cand se considera transmisa proprietatea si cu problema riscului
lucrului.
In privinta bunurilor incerte, dreptul de proprietate se transfera in principiu, prin
simplul acord de vointa al partilor, pe cand bunurile in genere sunt transmise in
proprietatea dobanditorului numai in momentul in care a avut loc individualizarea lor.
Cand obiectul raportului juridic este un corp cert, riscul trece asupra diobanditorului
chiar din momentul stabilirii acestui raport juridic.
Daca bunul in genere nu a fost individualizat, riscul ramane asupra vanzatorului.
Bunurile divizibile sunt cele care, din punct de vedere material sau intelectual, se
pot imparti, fara ca prin aceasta sa-si piarda valoarea economica (stofa, alimente).
Bunurile indivizibile odata impartite inlatura posibilitatea de a mai fi folosite (un
animal).
Aceasta distinctie prezinta interes la partaj, in cazul caruia bunurile indivizibile
urmeaza, de regula, sa fie atribuite unui singur copartas, precum si in materia executarii,
cand obiectul obligatiei, fiind indivizibil, executarea sa poate fi ceruta unuia singur dintre
codebitori.
Bunurile principale au o existenta de sine statatoare, o destinatie economica proprie
si un regim juridic independent (o casa).
Bunurile accesorii sunt legate prin destinatia lor economica de alte bunuri, carora
sunt menite sa le serveasca (telecomenda televizorului, arcusul de la vioara).
Bunurile nemiscatoare, in grupa carora intra toate bunurile care au o asezare fixa si
stabila, sunt: pamantul, cladirile si in general ce este legat de sol.
Bunurile miscatoare nu au o astfel de asezare fixa si stabila putandu-se misca dintr-
un loc in altul fie prin forta proprie, fie cu energie straina.
In categoria bunurilor nemiscatoare prin obiectul la care se aplica intra, uzufructul
asupra bunurilor imobile, servitutile si actiunile care tind la revendicarea unui imobil.
Intr-o interpretare larga, din aceasta grupa fac parte si:

- toata celellalte drepturi reale, cand au ca obiect un imobil;
- creantele imobiliare (cand imobilul vandut nu este delimitat in momentul vanzarii si
deci proprietatea nu a fost transferata asupra cumparatorului, care ramane
creditor imobiliar pana la delimitare);
- actiunile care urmaresc valorificarea drepturilor reale imobiliare , precum si
actiunile care tind sa desfiinteze un act ce are ca obiect un lucru imobil (actiunea
in revendicare imobiliara, actiunea confesorie de servitute, actiunile posesorii,
actiunea in nulitate, actiunea in rezolutiune si actiunea in revocarea unei donatii).

Bunurile sunt miscatoare nu numai prin natura lor ci si prin:

- determinarea legii;
- prin anticipatie.

Categoria bunurilor miscatoare prin determinarea legii este consacrata si contine:
drepturile reale mobiliare, creantele mobiliare si actiunile mobiliare.
In grupa bunurilor mobile prin anticipatie intra bunurile imobile prin natura lor care,
pentru a satisface un interes determinat al proprietarului, pierd caracterul lor imobiliar. De
pilda, desi recolta inainte de a fi culeasa nu este separata de fond, totusi fiind destinata a fi
culeasa, nimic nu se opune ca prin conventie partile sa o presupuna astfel inainte de
separare naturala. In acest caz recolta devine mobil prin anticipatie.


Diviziunea bunurilor in imobile si mobile are originea in dreptul roman unde valoarea
economica avea rolul unui criteriu important.
Particularitatile ce deosebesc regimul juridic al bunurilor imobile de bunurile imobile
sunt:

- regimul publicitatii instrainarilor si constituirii de drepturi reale este propriu, in
principiu, numai imobilelor;
- numai bunurile imobile pot face in principiu obiectul unei garantii ipotecare,
bunurile mobile putand fi obiect de gaj, fiecare din aceste garantii reale fiind
supusa unor conditii speciale si producand efecte deosebite;
- procedura executarii silite cunoaste reguli deosebite pentru fiecare categorie de
bunuri;
- distinctia bunurilor in imobile si mobile gaseste interes si in ce priveste regulile din
materia posesiunii. Uzucapiunea si actiunile posesorii au ca obiect numai bunurile
imobile;
- daca obiectul in litigiu este un bun imobil, competenta instantei de judecata e
determinata de situatia lui, iar daca este un bun mobil, competenta apartine
instantei de la domiciliul paratului, dar si in raport de valoarea imobilului;
- imobilele aflate in cuprinsul tarii, apartinand persoanelor straine, sunt supuse legii
teritoriale; cu privire la imobile, conflictul legilor in spatiu se rezeolva in favoarea
principiului personalitatii;
- codul familiei contine reguli diferite, fondate pe aceasta diviziune cand este vorba
de actele de dispozitie.

Bunurile corporale au o existenta materiala, o forma concreta, lizibila si cazand sub
simturile noastre (masa, casa).
Bunurile incorporale au o existenta abstracta adica nu au o forma materiala
concreta.
In aceasta categorie figureaza toate drepturile de creanta, precum si toate drepturile
reale, cu exceptia dreptului de proprietate, care confundandu-se cu obiectul asupra caruia
poarta, este trecut in randurile bunurilor corporale.
Interesul practic al acestei distinctii se pune in legatura cu domeniul de aplicare a
actiunii in revendicare. Numai bunurile corporale pot fi, in principiu, revendicate.
Din punct de vedere al circulatiei economice bunurile pot fi:

- bunuri proprietate de stat , din care , o parte reprezinta proprietate publica de
interes national, proprietate publica de interes local, aflate in administrarea
consiliilor locale,
- bunuri in proprietate privata.

Tot in proprietatea statului sunt cuprinse unele bunuri care prezinta un anumit
pericol: arme, substante explozibile, otravuri si altele care pot fi instrainate in
conditii speciale cu aprobarea organelor de stat competente.

- bunuri proprietate privata a persoanelor fizice, a unor asociatii cu personalitate
juridica cu sau fara activitate economica.


4.1.4 Moduri de dobandire a dreptului de proprietate

Prin modurile de dobandire a dreptului de proprietate se inteleg acele mijloace
juridice cum sunt faptele si actele juridice de dobandire atat a dreptului de proprietate cat
si a celorlalte drepturi reale.
In normele juridice de drept civil sunt prevazute moduri generale de dobandire a
dreptului de proprietate si moduri specifice de dobandire, care sunt prevazute in alte acte
normative.
Dreptul de proprietate se dobandeste si se transmite prin succesiune, prin legate,
prin conventie si prin traditiune, iar proprietatea se mai dobandeste si prin accesiune sau
incorporatiune, prin prescriptie, prin lege si prin ocupatiune.

Criterii de clasificare a modurilor de dobandire a dreptului de proprietate

A. Dupa intinderea dobandirii: universale, cu titlu universal si cu titlu particular;
B. Moduri originare si derivate.
C. Moduri de dobandire intre vii si moduri de dobandire pentru cauza de moarte.

Moduri de dobandire originare

A. Accesiunea.

Accesiunea este dreptul in virtutea caruia proprietarul dobandeste tot ceea ce se
uneste sau se incorporeaza, in mod natural sau artificial, la lucrul sau.

1. Accesiunea imobiliara naturala, care poate izvori din:

a) adaugirile de teren provocate prin actiunea apei sau prin avulsiune (ruperea unor
mari portiuni de pamant smulse brusc prin actiunea apelor si alipite la alt
proprietar). In acest din urma caz, adaugirile de pamant raman proprietarului la
care s-au alipit, afara de cazul in care nu au fost revendicate in termen de un an
de proprietarul fondului de la care s-au dezlipit, iar in cazul statului,
erevendicarea este inprescriptivila (proprietatea publica);
b) fixarea pe fond a unor animale si zburatoare salbatice. In aceste cazuri este
vorba de porumbei, albine, iepuri de casa, adica de animale care nu sunt nici cu
totul salbatice nici cu totul domestice si traiesc in libertate in fondul unde se
stabilesc.

2. Accesiunea imobiliara artificiala. Toate constructiile, plantatiile si lucrarile aflate
pe un fond sunt ale proprietarului acelui fond.
Cand aceste lucrari sunt efectuate de o persoana, alta decat prorpietarul, i se
recunoaste acesteia dreptul de a fi despagubita.

3. Accesiunea mobiliara. Acest mod de dobandire a proprietatii intervine atunci
cand lucrurile mobile apartin la doi proprietari diferiti, iar prin unirea lucrurilor ia nastere un
lucru mobil nou, caz in care lucrul nou apartine proprietarului lucrului cel mai important
dintre cele reunite, cu obligatia de a-i despagubi pe proprietarul lucrului cel mai putin
important.






B. Posesia de buna credinta

Lucrurile miscatoare se prescriu prin faptul posesiei lor, fara sa fie trebuinta de vreo
curgere de timp.
Deci, simpla posesie a bunului mobil s-a considerat ca valoreaza titlu de
proprietate. In sens juridic, cuvantul prescriptie inseamna o perioada de timp, un termen,
dupa implinirea caruia se poate afirma despre prescriere.

C. Uzucapiunea

Uzucapiunea sau prescriptia achizitiva este un mod originar de dobandire a
proprietatii imobiliare prin efectul unei posesiuni prelungite.

1. Conditiile uzucapiunii sunt:

1a. posesiunea sa fie utila, adica neviciata;
1b. posesorul sa posede cu vointa de a fi proprietar;
1c. sa posede lucrul in timpul prevazut de lege.

Toate bunurile imobiliare pot fi dobandite prin uzucapiune, cu exceptia acelora
scoase din circuitul civil general (bunurile proprietate publica).

2. Termenul cerut pentru realizarea uzucapiunii este:

- 30 de ani, chiar cand posesorul este de rea credinta si nu poseda pe baza
unui just titlu;
- 10 - 20 ani, cand posesorul poseda un bun imobil pe baza unui just titlu si
este de buna credinta.

Orice act juridic translativ de proprietate precum vanzarea, donatia, etc., cand
emana de la altul decat adevaratul proprietar constituie un just titlu.
Hotararea judecatoreasca serveste ca just titlu cand are un caracter atributiv de
drepturi (ordonanta de adjudecare).
Buna-credinta este in aceasta materie un element distinct de just titlu. Ea consta in
credinta posesorului ca cel de la care a dobandit imobilul avea toate insusirirle cerute de
lege spre a-i putea transmite proprietatea.
In materia uzucapiunii, buna credinta se cere a exista numai in momentul trasmiterii
imobilului si ea se prezuma totdeauna, sarcina probei relei-credinte incumba adversarului.
Calculul termenului uzucapiunii de 10-20 ani se face in functie de faptul daca
adevaratul proprietar locuieste sau nu in circumscriptia aceluiasi tribunal in care se afla
lucrul nemiscator.
Termenul va fi de 10 ani in prima ipoteza si de 20 de ani in a doua situatie.
Atunci cand proprietarul ar locui o parte din timp in acelasi judet, iar restul de timp in
alt judet, un an de prezenta valoreaza doi ani de absenta.

3. Pentru a completa prescriptia posesorul poate sa unasca posesiunea sa cu cea
a autorului sau.
Jonctiunea este posibila in urmatoarele trei situatii:

3a. posesiunea actuala este de aceeasi natura cu cea anterioara;
3b. daca posesorul actual este de rea credinta, iar autorul sau este de buna
credinta termenul prescriptiei nu va putea fi decat de 30 de ani, din care


se va putea scadea numarul de ani cat a posedat autorul sau de buna
credinta;
3c. daca posesorul actual este de buna credinta , iar autorul sau de rea
credinta;

4. Intreruperea prescriptiei achizitive consta in aparitia unui fapt care inlatura
permanenta posesiunii si in actiunea proprietarului, facand inutil timpul ce s-a scurs.

5. Suspendarea prescriptiei achizitive, opreste cursul prescriptiei pe timpul cat
dureaza, fara insa a sterge pentru trecut.
Efectele suspendarii constau in aceea ca impiedica vremelnic curgerea prescriptiei,
facand ineficace posesiunea realizata pe timpul cat dureaza cauza care a provocat
suspendarea.

6. Efectele uzucapiunii. Efectul cel mai important al uzucapiunii este de a
transforma pe posesor in proprietar cu efect retroactiv, chiar din ziua in care a inceput sa
posede.
In sistemul de carte funciara uzucapiunea este admisa in urmatoarele situatii:

6a. cand s-a facut intabularea unui drept pe baza unui titlu nevalabil, in care
caz titularul inscris in cartea funciara, daca partea este de buna credinta
in momentul intabularii, dobandeste un drept inatacabil dupa o posesiune
de 10 ani;
6b. cand proprietarul inscris in cartea funciara fiind decedat, o persoana
poseda cu buna credinta un imobil timp de 20 de ani, socotiti dupa
decesul acelui proprietar.

Uzucapiunea produce efectele in acest sistem numai de la data cand dreptul
dobandit prin uzucapiune s-a inscris in favoarea persoanei in temeiul unei hotarari
judecatoresti.

D. Moduri derivate de dobandire a proprietatii. Dezmembramintele dreptului
de proprietate. Principii generale

Dintre drepturile reale principale, cel mai important este dreptul de proprietate,
intrucat confera titularului sau deplinatatea puterilor incluse in cele trei atribute:

- posesia;
- folosinta;
- dispozitia.

Dezmembramintele dreptului de proprietate se impart in doua categorii:

- o parte din dezmembraminte sunt recunoscute unei persoane determinate si
dispar odata cu aceasta;
- alta parte sunt create in beneficiul proprietarului unui lucru (servituti) acestea
existand in interesul fondului (servitutile reale).

Dezmembramintele sunt compatibile numai cu dreptul de proprietate privata si nu
cu dreptul de proprietate publica.
Dezmembramintele dreptului de proprietate sunt: dreptul de superficie, dreptul de
uz, dreptul de abitatie, dreptul de uzufruct si dreptul de servitute.



Dreptul de superficie

Dreptul de superficie consta in dreptul de proprietar pe care il are o persoana,
denumita superficiar, asupra constructiei, plantatiei sau lucrarii ce se afla pe un teren, care
apartine unui alt proprietar, precum si in dreptul de folosinta asupra terenului pe care se
gaseste constructia, plantatia sau orice alta lucrare.
Dreptul de superficie este un drept real prin specificul sau, avand particularitatile
sale proprii.
Superficiarul exercita asupra constructiei sau a plantatiei atributele dreptului de
proprietate.

A. Modul de dobandire a dreptului de superficie.

Dreptul de superficie se poate dobandi:

a. prin acte juridice cu titlu oneros sau gratuit;
b. prin uzucapiune in aceleasi conditii cu dreptul de proprietate.

B. Caracterele dreptului de superficie sunt:

a. este un drept real imobiliar, fiindca nu poate purta decat asupra lucrurilor
nemiscatoare;
b. poate purta asupra tuturor constructiilor, plantatiilor sau lucrarilor aflate pe teren,
fiind in acest caz complet, dar poate purta si asupra unei parti din aceste, cand
este incomplet;
c. acest drept este suprapus dreptului de proprietate asupra terenului, de care este
distinct; proprietarul terenului nu poate cere incetarea situatiei create prin
constituirea dreptului de superficie, situatie care dainuie in conditiile stabilite prin
actul de constituire a dreptului de superficie.
Aceasta inseamna ca nu se poate pune niciodata problema impartirii, caci nu este
vorba de indiviziune, ci de proprietati distincte;

d. este un drept real perpetuu;
e. nu se stinge prin neuz timp de 30 de ani;
f. poate fi grevat cu sarcini in masura compatibilitatii acestora cu continutul propriu
al dreptului de superficie precum: uzufruct, abitatie, servituti, privilegii imobiliare si
ipoteci.

Dreptul de uz

Dreptul de uz este un drept de uzufruct mai restrans, care da putinta titularului sau
de a se folosi de bunul altuia si chiar de a culege o parte din fructe in limita trebuintelor
uzuarului si a familiei sale.
Uzuarul nu poate vinde sau inchiria dreptul sau de folosinta. De asemenea, el nu
poate greva cu sarcini dreptul sau de uz.

Dreptul de abitatie

Abitatia este un drept real de uz aplicat la casa de locuit.
Acestui drept i se aplica aceleasi reguli ca si dreptului de uz.


Dreptul de abitatie este strict personal care nu poate fi cedat si ipotecat altei
persoane.
Daca, insa, casa este prea mare pentru nevoile sale, titularul dreptului de abitatie
are dreptul sa inchirieze o parte din casa.

Dreptul de uzufruct

Uzufructul este un drept real de folosinta pe care o persoana, denumita uzufructuar,
il exercita cel mult pana la incetarea sa din viata asupra unor bunuri apartinand altei
persoane denumita nud proprietar, cu obligatia de a-i conserva substanta.

1. Caracterele uzufructului:

a. este un drept real, mobiliar sau imobiliar;
b. este un drept de folosinta;
c. este un drept temporar, a carui durata este marginita la viata uzufructuarului;
d. este un drept cesibil;
e. comporta doua atribute: posesia si folosinta.

2. Modurile de constituire ale uzufructului

Uzufructul se poate constitui asupra oricarui bun, mobil sau imobil, ori chiar asupra
unei creante.
In situatia in care uzufructul este constituit asupra unor bunuri consumabile,
uzufructuatorul are dreptul de a dispune de ele, cu indatorirea de a le inapoia in aceeasi
cantitate, calitate si valoare sau pretul lor la sfarsitul uzufructului (art. 526 cod civil).
In prezent , uzufructul se poate constitui prin vointa omului si anume:

- prin contract;
- prin testament;
- prin uzucapiune (prescriptie achizitiva).

a) Dobandirea uzufructului prin contract se poat infaptui prin instrainare si prin
retentie.
b) Dobandirea uzufructului prin testament este frecvent intalnita in practica si se
poate manifesta in doua forme:

- constituirea directa, prin acte de instrainare;
- constituirea indirecta, pe cale de retentie;

Uzufructul va putea fi constituit prin testament si asupra unei cote parti din
mostenire.

c) Dobandirea uzufructului prin uzucapiune nu este prevazuta in temeiul unor
dispozitii legale. Ea este posibila prin analogie, avandu-se in vedere principiul ca
prescriptia achizitiva se aplica tuturor drepturilor reale.

3. Drepturile si obligatiile uzufructuarului.

Drepturi:

a) Dreptul de a se folosi de lucru asa cum s-ar folosi prorpietarul insusi.


b) Dreptul de a culege fructele se intinde asupra tuturor fructelor: naturale,
industriale, civile.
c) Uzufructuarul poate sa cedeze, cu titlu gratuit sau cu titlu oneros, folosinta
lucrului.
d) Uzufructuarul poate sa constituie un drept de ipoteca sau de gaj asupra dreptului
sau de uzufruct.
e) Pentru apararea dreptului de uzufruct, titularul sau are la indemana:
- actiunea petitorie;
- actiunea personala;
- actiunile posesorii;
- actiunea in granituire;
- uzufructuarului i se recunoaste si dreptul de a provoca partajul dreptului pri-
mit in uzufruct daca acesta se gaseste in indiviziune, insa fara a pune in
discutie dreptul de proprietate, ci numai in masura in care folosinta lui i s-ar
gasi in indiviziune cu alti coindivizari.

Obligatii:

a) uzufructuarul are obligatia de a intocmi inventarul lucrurilor mobile si acte din
care sa rezulte starea in care se afla acestea;
b) uzufructuarul este obligat sa dea cautiune;
c) uzufructuarul este obligat sa se foloseasca de lucru ca un bun proprietar si sa-i
conserve substanta raspunzand de stricaciunile cauzate lucrului din vina sau neglijenta sa;
d) de a nu schimba destinatia lucrului;
e) sa plateasca sarcinile anuale si contributiile care sunt considerate sarcini ale
fructelor;
f) de a plati cheltuielile de judecata rezultate, in principiu, din litigiile purtand asupra
dreptului sau de folosinta;
g) de a restitui lucrul nudului proprietar la incetarea uzufructului.

4. Drepturile si obligatiile nudului proprietar.

Drepturi:

Lipsit provizoriu de puterea de a uza si de a culege fructele lucrului sau, proprietarul
continua sa aiba putinta de a dispune de bunul sau.
De aceea nudul proprietar va putea:

a) sa instraineze si sa greveze cu sarcini dreptul sau de nuda proprietate, fara
vatamarea dreptului de folosinta cuvenit uzufructuarului;
b) sa perceapa produsele lucrului, intrucat acestea intra in notiunea de capital, care
ii apartine intotdeauna lui;
c) sa faca toate reparatiile mari, ca de exemplu refacerea totala sau partiala a
lucrului, care nu poate fi socotit drept o simpla sarcina a folosintei;
d) sa intenteze toate actiunile prin care se apara dreptul sau de proprietate,
precum: actiunea in revendicare, actiunea in granituire, actiunile posesorii, etc.

Obligatii:

a) de a nu vatama prin fapta sa sau in alt fel drepturile uzufructuarului;
b) sa garanteze pe uzufructuar impotriva oricarei evictiuni;



5. Modurile de stingere a uzufructului.

Dreptul de uzufruct se stinge prin:

a) Moartea uzufructuarului;
b) Prin expirarea termenului;
c) Prin totala desfiintare a lucrului asupra caruia poarta uzufructul.
d) Prin consolidare, adica prin intrunirea asupra aceleiasi persoane a calitatii de nud
proprietar si de uzufructuar.
e) Prin renuntare la uzufruct.
f) Prin prescriptia achizitiva indeplinita de un tert.
g) Prin decadere pentru abuz de folosinta (art. 558 cc).
h) Prin desfiintarea dreptului de proprietate al constitutorului sau a insusi dreptului
de uzufruct (anulare, revocare, rezolutiune).

Stingerea dreptului de uzufruct are drept consecinta:

a) Uzufructuarul inceteaza de a mai folosit lucrul pe care are obligatia de a-l restitui.
In principiu restituirea se va face in natura.
b) Uzufructuarul si nudul proprietar procedeaza la lichidarea raporturilor de obligatii
si sarcini reciproc nascute din uzufructul stins.

Dreptul de servitute

Dreptul de servitute este un drept real in virtutea caruia se impune unui fond, numit
fond servant sau aservit, o anumita sarcina in favoarea altui fond, numit fond dominant,
care apartine altei persoane decat aceea ce detine fondul aservit.

A. Caracterele dreptului de servitute:

a) Servitutea este un drept real imobiliar, pentru ca poarta numai asupra unui lucru
nemiscator prin natura lui.
b) Servitutea presupune existenta a doua fonduri: aceasta formulare trebuie
inteleasa in sensul ca servitutea este constituita in profitul unui fond si tinand seama de
utilitatea acestuia.
c) Servitutea este un drept accesoriu.

Servitutea nu poate fi cedata, instrainata, urmarita sau ipotecata decat o data cu
fondul dominant.

d) Servitutea este un drept perpetuu, ca o consecinta a caracterului sau accesoriu,
deoarece, avand rostul sa completeze utilitatea fondului dominant, nu ar putea sa-si
indeplineasca aceasta functie decat daca va dura cat dreptul de proprietate insusi.
e) Servitutea este un drept indivizibil.

Aceasta inseamna ca daca unul sau fiecare dintre cele doua imobile apartine mai
multor coproprietari, pentru constituirea sau stingerea servitutii se cere consimtamantul
tuturor coproprietarilor.






B. Clasificarea servitutilor.

Servitutile se impart in:

- naturale;
- legale;
- conventionale.

a) Servitutile naturale sunt acelea care rezulta din situatia naturala a fondurilor.
b) Servitutile legale sunt cele stabilite de lege.
c) Servitutile stabilite prin fapta omului formeaza o a treia categorie, in care intra:

- servitutile stabilite prin act juridic;
- servitutile stabilite prin uzucapiune;
- servitutile stabilite prin destinatia proprietarului.

C. Dupa obiectul lor, servitutile se impart in:

a) Servituti pozitive.
b) Servituti negative.

Dupa modul lor de exercitare, servitutile se grupeaza in:

- continue;
- necontinue.

Esential in aceasta clasificare ese interventia sau neinterventia unor acte succesive
din parte proprietarului fondului dominant.

O alta clasificare consta in:

- servituti aparente;
- servituti neaparente.

Situatia speciala a fondurilor face ca uneori, servitutile sa poata fi grupate in:

a) servituti continue si aparente, cum ar fi servitutea de vedere;
b) servituti continue si neaparente, cum sunt in general servitutile negative;
c) servituti necontinue si aparente, de exemplu serveste de trecere pe o poteca;
d) servituti necontinue si neaparente, intre care se poate mentiona servitutea de a
paste vitele.

Dintre acestea, servitutile continue si aparente sunt singurele care justifica un
interes practic deosebit intrucat:

- sunt susceptibile de o adevarata posesiune;
- pot fi dobandite prin uzucapiune;
- neintrebuintarea lor nu duce la stingerea lor decat in cazul in care ar exista un act
contrar folosirii lor, cum ar fi desfiintarea ferestrei in cazul servitutii de vedere.





D. Drepturile si obligatiile care decurg din servitute.

Se pot folosi de dreptul de servitute:

- proprietarul fondului dominant care are dreptul de a efectua, pe cheltuiala sa lucra-
rile necesare pe fondul aservit.
- situatia in care exercitarea unei servituti principale impune cu necesitate si o servi-
tute accesorie, proprietarul fondului dominant are dreptul si la aceasta servitute
accesorie.

E. Drepturile si obligatiile proprietarului fondului aservit si ale titularului servitutii.

Titularul servitutii nu poate exercita servitutea decat potrivit titlului, fiindu-i interzis sa
faca vreo schimbare daunatoare primului fond.
Drepturile proprietarului fondului aservit sunt:

- sa dispuna de dreptul sau fara a impiedica in vreun fel exercitarea linistita a servi-
tutii de catre titularul fondului dominant;
- titularul fondului aservit poate pretinde despagubiri de la titularul fondului domi-
nant;
- titularul fondului aservit poate renunta la imobil in favoarea titularului fondului do-
minant, pentru a se elibera de obligatia de a suporta chesltuielile impuse prin titlu
pentru necesitatea pastrarii si exercitarii servitutii.

Proprietarul fondului aservit are obligatia de a nu face nimic prin care ar leza
folosinta normala a servitutii.

In cazul unei servituti de trecere, calea de acces nu poate fi inchisa si nici ingustata.

F. Stingerea servitutilor.

Servitutile se sting:

a) prin implinirea termenului sau conditiei stabilite in titlu de constituire;
b) prin neuzul pe timp de 30 de ani, indiferent ca neuzul s-ar datora unei imposi-
bilitati materiale de a o exercita;
c) prin confuziune, cand fondul dominant si fondul aservit se reunesc in mainile
aceluiasi prorpietar;
d) prin pierderea materiala (distrugerea) sau juridica (trecera in proprietatea publica
prin expropriere) a fondului aservit.


4.1.5 Regimul juridic al dreptului de proprietate

Proprietatea asupra pamantului reprezinta dreptul celor indreptatiti la reconstituirea,
constituirea sau restituirea terenurilor in conditiile legii, de a se bucura si de a dispune de
pamant in mod exclusiv si absolut, insa in limitele determinate de lege.
Potrivit art. 135 din Constitutie, statul ocroteste proprietatea publica si privata.
Proprietatea de stat asupra terenurilor este publica sau privata.
Terenurile ce apartin domeniului public pot fi de interes national, caz in care
proprietatea asupra acestora apartine statului, sau de interes local, caz in care
proprietatea, de asmenea in regim de drept public, apartine comunelor, oraselor,
municipiilor sau judetelor.
Administrarea domeniului de interes publi national se face de catre organele
prevazute de lege, iar administrarea domeniului public de interes local se face de catre
consiliile locale sau, dupa caz, de catre prefecturi.
Prin terenurile din domeniul public intelegem terenurile afectate unei utilitati publice.
Terenurile care fac parte din domeniul public sunt scoase din circuitul civil, iar
dreptul de proprietate asupra acestora este imprescriptibil.
Domeniul privat al statului si respectiv al comunelor, oraselor, municipiilor si al
judetelor este alcatuit din terenuri, altele decat cele aflate in domeniul public al statului de
interes national si local, aflate sau intrate in proprietatea lor prin caile si modalitatile
prevazute de lege.
Domeniul privat al statului este supus dispozitiilor de drept comun, daca prin lege
nu se prevede altfel.
O data cu infaptuirea privatizarii, aceste terenuri vor putea face parte din circuitul
civil general, potrivit legii.
Dreptul de proprietate privata al persoanelor fizice asupra pamantului este ocrotit de
lege si este supus liber circuitului civil.
Referindu-ne la prevederile art. 135 din Constitutie, potrivit caruia dreptul de
proprietate in toate formele sale este ocrotit de stat, mai precizam ca exproprierea de
imobile, in tot sau in parte se poate face numai pentru cauza de utilitate publica, dupa o
dreapta si prealabila despagubire, prin hotararea judecatoreasca.
In ceea ce priveste dreptul de proprietate asupra terenurilor din intravilan, dupa
obtinerea titlurilor de proprietate sau numai a proceselor verbale de punere in posesie,
proprietarul se poate bucura de toata atributele dreptului sau de proprietate (posesia,
folosinta si dispozitia), cu respectarea actelor normative in vigoare.
Asadar, proprietatea privata asupra terenurilor asigura titularului acestui drept
libertatea de a se bucura de toate drepturile prevazute de normele juridice de drept comun
cu privire la modalitatile si mijloacele de exercitare a atributelor dreptului de proprietate.


4.1.6 Circulatia juridica a terenurilor

Terenurile proprietate publica de interes national sau de interes local nu pot fi
instrainate fiind scoase din circuitul civil.
Terenurile proprietate privata, indiferent de proprietarul lor, sunt si raman in circuitul
civil.
Aceasta presupune ca terenurile proprietate privata pot fi dobandite si instrainate
prin oricare din modurile stabilite de normele dreptului comun, dar cu respectarea unor
dispozitii prohibitive din Legea nr. 18/1991 si nr. 1/2000.
Terenurile situate in intravilan pot fi instrainate, indiferent de intinderea suprafetei,
prin acte juridice intre vii, incheiate in forma autentica.
Terenurile situate in extravilan pot fi instrainate prin acte juridice intre vii, incheiate
in forma autentica.
Inainte de a fi vandut, terenul din extravilan, proprietarul acestuia este obligat sa
incunostiinteze in scris.
Titularii dreptului de preemptiune sunt obligati sa se pronunte asupra exercitarii
acestuia in termen de 30 de zile de la data primirii comunicarii.
Dupa implinirea acestui termen, dreptul de preemptiune pentru coproprietari sau
proprietarii vecini se considera stins.
Actul de vanzare-cumparare incheiat cu incalcarea dreptului de preemptiune este
anulabil.
Terenurile agricole din extravilan nu pot face obiectul unei executari silite sau
voluntare decat in cazurile prevazute de lege.
Persoanele fizice pot efectua schimbul de terenuri prin acordul acestora si prin act
autentic.
Schimbul de terenuri intre persoane juridice care au in administrare terenuri asupra
carora statul are majoritatea actiunilor sau intre acestea si persoanele fizice se face numai
cu avizul Ministerului Agriculturii si Alimentatiei sau al Ministerului Mediului, dupa caz.
Prin schimburile efectuate, fiecare teren dobandeste situatia juridica a terenului pe
care il inlocuieste, cu respectarea drepturilor reale.
Punerea in posesie se face de catre Oficiul judetean de cadastru si organizarea
teritoriului, in prezenta partilor interesate, devenind opozabile prin operarea in
documentele cadastrale aflate la O. C. G. C. judetene.


4.2 Rolul publicitatii imobiliare in apararea drepturilor reale asupra
proprietatii

4.2.1 Generalitati

Institutia publicitatii imobiliare este organizata in scopul constituirii unui ansamblu de
mijloace juridice care au ca scop sa asigure siguranta, evidenta si opozabilitatea fata de
terti a actelor juridice prin care se constitue, se transmit sau se sting drepturile reale
imobiliare.
Publicitatea imobiliara permite tuturor celor care au participat efectiv la incheierea
actelor juridice, sa ia cunostinta de continutul acestora.
Publicitatea imobiliara asigura certitudine in transmiterea drepturilor reale imobiliare,
oferind posibilitatea tertilor de a cunoaste situatia juridica a imobilelor transmise.
Astfel, este inlaturata posibilitatea instrainarii succesive de catre acelasi proprietar,
a imobilului sau catre mai multe persoane.
In conditiile actuale in care instrainarea constructiilor este supusa principiului
consensualismului, operatia juridica a transcrierii are o importanta deosebita.
Astfel, toate actele translative de bunuri si drepturi, nu vor putea fi opuse tertilor,
daca nu s-a facut transcriptia ceruta de lege.
Mai precizam ca prin publicitatea imobiliara sunt ocrotite persoanele interesate de a
cumpara imobile care nu sunt afectate de unele dezmembraminte ale dreptului de
proprietate cum sunt uzufruct, uz, abitatie, servitute si superficie, sau sunt agravate de
ipoteci sau privilegii. Astfel, se prevede ca, privilegiile nu produc nici un efect in ce priveste
imobilele, "decat atunci cand ele s-au adus la cunostinta publica prin inscriptie".
In materia ipotecilor, se dipune ca intre creditori, ipoteca "nu are rang decat in ziua
inscriptiei sale in registre", iar "ipotecile inscrise in aceeasi zi au acelasi rang".


4.2.2 Drepturile tabulare care se inscriu in cartea funciara

Dreptul de superficie

Dreptul de superficie se inscrie in folosul titularului in partea a treia a cartii funciare
de proprietate, aratandu-se totodata cartea funciara in care s-a inscris dreptul de
superficie ca un corp funciar de sine statator.
Imobilul asupra caruia s-a constituit dreptul de superficie, se inscrie cu acelasi
numar de parcela insotit de un indice, a dreptului de proprietate.
In cazul in care dreptul de superficie se constituie pe una din parcelele care
alcatuiesc in corpul funciar sau pe o parte dintr-o astfel de parcela, se va alcatui un corp
funciar din parcela sau numai din partea de parcela, grevata cu dreptul de superficie.

Dreptul de servitute, uzufruct, uz si abitatie

In situatiile in care servitutea, uzufructul, uzul si abitatia au drept obiect numai o
parte dintr-o parcela, aceasta se va arata printr-o schita facuta de pe plan.
Servitutea va fi aratata si in cartea funciara a fondului dominant.
Radierea unei servituti, constituita in folosul unui imobil, se va putea face numai cu
invoirea tertului, care are inscris un drept tabular asupra imobilului.
Chiar fara aceasta invoire, biroul cartilor funciare poate dispune radierea dreptului
de servitute, dupa ascultarea partilor, daca paguba pricinuita prin radiere ar fi
neinsemnata.

Dreptul de ipoteca

Ipoteca se poate inscrie numai asupra unui corp funciar, in intregul sau sau asupra
partii unui coproprietar.
Daca ipoteca s-a constituit asupra unui etaj sau apartament, ea va fi inscrisa atat
asupra acestora, cat si asupra partii comune indivize, convenita proprietarului ipotecat.
Dreptul la ipoteca se inscrie pentru o anumita suma de bani aratandu-se catimea
dobanzii.
In situatia in care suma creantei este determinata printr-o suma maxima aratata in
inscrisul de constituire, dreptul la ipoteca se va inscrie pentru aceasta suma.
Dobanzile conventionale si legale, rentele sau alte prestatii periodice, datorate pe
ultimii trei ani, vor avea rangul ipotecii.
Daca urmarirea creantei ipotecare s-a notat in cartea funciara, dobanzile, rentele
sau celelalte prestatii periodice, scazute dupa notare, vor avea rangul ipotecii.
Cheltuielile de judecata si urmarire vor avea rangul dreptului de ipoteca, pana la
suma maxima inscrisa pentru asigurarea lor.
In cazul in care din inscrisul doveditor al vanzarii se invedereaza ca pretul nu a fost
platit, ori nu a fost primit in intregime, dreptul de ipoteca legala pentru garantarea pretului
datorat, se inscrie din oficiu, in folosul vanzatorului.
Daca vanzarea a fost rezolvata, acest drept se va radia din oficiu.
Procedura mentionata mai sus se aplica prin asemanare in caz de schimb sau
imparteala pentru diferenta de valoare datorata in bani.
Ipoteca legala pentru garantarea pretului datorat de copartasul adjudecatar al
imobilului supus impartelii, se va inscrie in temeiul incheierii instantei de adjudecare.
Deosebit de cazurile mentionate mai sus, copartasul va putea cere, in temeiul
inscrisului original de imparteala si a copiei legalizate a chemarii in garantie, inscrierea
unei ipoteci legale asupra imobilelor ce ceilalti copartasi au dobandit prin efectul impartelii,
pentru garantarea creantei rezultand din evictiune.


Arhitectii, antreprenorii si maistri vor putea cere, in temeiul inscrisului original
doveditor al contractului incheiat cu titularul inscris in cartea funciara, inscrierea unei
ipoteci legale asupra imobilului care este obiectul lucrarii ce s-au obligat sa faca, pentru
garantarea pretului acestor lucrari.
In cazul copartatilor care solicita inscrierea unei ipoteci legale asupra imobilelor cat
si in cazul ahitectilor, antreprenorilor si maistrilor care solicita inscrierea unei ipoteci legale
asupra imobilului, pentru garantarea pretului lucrarii, despre care s-a mentionat mai sus,
biroul cartilor funciare poate incuviinta inscrierea provizorie a ipotecii legale pentru suma
aratata in inscrisul de imparteala sau in constractul de antrepriza, iar in lipsa, pentru o
suma maxima, despre care se va mentiona in cererea de inscriere.
In cazul arhitectilor, antreprenorilor si maistrilor care au solicitat inscrierea unei
ipoteci legale asupra imobilului care este obiectul lucrarii, pentru garantarea pretului
lucrarii se va putea cere radierea inscrierii provizorii numai daca au trecut trei luni de la
predarea lucrarii, astfel:

- justificarea inscrierii se poate face atat timp cat nu s-a notat in cartea funciara
cererea de radiere a acestei inscrieri;
- in acest caz, daca justificarea inscrierii urmeaza a se face in temeiul unei hotarari
judecatoresti, cel ce a cerut inscrierea trebuie sa prezinte biroului cartilor funciare
o copie legalizata de pe hotararea instantei, pentru a fi notata;
- radierea inscrierii provizorii se poate cere de cel interesat, numai daca au trecut 15
zile de la inmanarea incheierii, prin care s-a incuviintat inscrierea provizorie.

Biroul cartilor funciare va putea acorda prelungirea acestui termen de justificare,
daca cel inscris provizoriu a facut cerere de prelungire, inauntrul termenului de 15 zile.
Prelungirea se noteaza in cartea funciara.
Biroul cartilor funciare se va pronunta asupra cererii de radiere dupa ascultarea
partilor, afara de urmatoarele cazuri, cand o va respinge din oficiu:

- daca termenul de justificare nu era implinit;
- daca inaintea cererii de radiere s-a notat in cartea funciara actiunea in justificarea
inscrierii provizorii sau in executarea obligatiei garantate prin inscrierea provizorie.

Cesionarul poate cere in favoarea sa inscrierea ipotecii pe baza inscrisului de
cesiune a creantei.
Debitorul cedat va putea cere in termen de o luna de la comunicarea incheierii prin
care s-a ordonat inscrierea, stramutarea ipotecii, notarea exceptiilor pe care le-ar fi putut
opune cedentul pentru cauze anterioare comunicarii incheierii si pe care intelege sa le
opuna cesionarului.
Biroul de carte funciara poate incuviinta in intregime sau in parte radierea dreptului
de ipoteca sau notarea prevazuta mai sus, in temeiul hotararii judecatoresti definitive prin
care s-a pronuntat asupra temeiniciei exceptiilor invocate de debitorul cedat.
In situatia in care creanta ipotecara a fost data in gaj, debitorul va putea opune
creditorului gajist exceptiile ce le va avea impotriva creditorului sau, daca sunt intemeiate
pe cauze anterioare datei cand i s-a comunicat incheierea prin care s-a ordonat notarea
gajului.
Daca inscrisul de ipoteca cuprinde clauza la ordin sau la purtator, se va face
aratarea despre aceasta inscriere.
In acest caz, dreptul la ipoteca sau dreptul la gaj asupra creantei ipotecara se va
dobandi si va fi opozabil prin insasi stramutarea sau darea in gaj a titlului la ordin sau la
purtator.


In cazul in care ipoteca creantei novate a fost rezervata pentru garantarea noii
creante, aceasta se va insrie cu rangul vechii ipoteci, in temeiul inscrisului dovedind
novatiunea.
Cel subrogat in drepturile creditorului ipotecar va putea cere inscrierea stramutarii
dreptului de ipoteca in temeiul inscrisurilor ce dovedesc subrogatia.
Rangul ipotecilor poate fi schimbat prin notarea prioritatii in temeiul invoielii facute
intre creditorii ipotecilor al caror rang se schimba.
Daca intre ipotecile al caror rang se schimba se gasesc si alte ipoteci sau drepturi ai
caror titulari n-au consimtit la acordarea prioritatii, aceasta schimbare nu le va fi opozabila
decat in masura in care le era opozabila ipoteca al carei rang a fost cedat.
In cazul in care imobilul este vandut la licitatie, creditorul care a dobandit rangul
unei creante sub conditie, va putea renunta la folosul schimbarii de rang, creanta ipotecara
conditionata reluandu-si rangul cedat.
Cele mentionate mai sus se pot aplica si in cazul in care titularul unei ipoteci, in
rang egal cu ipoteca al carei rang a fost cedat, nu s-a invoit la schimbare.
Drepturile reale sub conditie suspensiva nu se vor putea intabula sau inscrie
provizoriu, obligatia de a stramuta ori a greva, facuta sub aceasta conditie, se va putea
nota in cartea funciara.
Conditia rezolutorie, termenul extinctiv sau sarcina liberatorie se vor arata in
cuprinsul intabularii sau inscrierii provizorii.
Daca aportul unui asociat consta intr-un drept tabular, acesta se va inscrie pe
numele asociatilor.
Daca ulterior, aceeasi societate sau asociatie devine persoana juridica, dreptul
adus ca aport se va inscrie pe numele persoanei juridice in temeiul unui certificat eliberat
de grefa judecatoriei in al carui registru s-a facut inscrierea persoanei juridice.








ANEXA NR. 9