STILUL 1. Stilul reprezint modul de exprimare verbala sau scrisa.

. In lingvistica, termenul de STIL are mai multe acceptii: 1. Modul particular in care sunt folosite resursele limbii in diferitele domenii ale activitatii sociale ( stil functional); . Maniera personala in care scriitorul utilizeaza anumite procedee ale expresiei literare, creand un stil literar. 2. Stiluri functionale reprezint o variant a limbii care !ndepline"te func#ia de comunicare !ntr$un domeniu de activitate determinat. %limba romana cunoa"te mai multe stiluri: $ stilul beletristic (artistic) $ stilul te&nico$ stiintific $ stilul 'uridico$administrativ (oficial) $ stilul 'urnalistic (publicistic) a. Stilul beletristic (artistic-) este caracteristic domeniului literaturii (operelor literare !n versuri sau !n proz). $ $ $ $ $ $ folose"te imagini artistice foloseste frecvent sensul conotativ al cuvintelor apeleaz la sugestie are o structur gramatical variat genereaz emo#ii bog#ie lexical (ar&aisme, regionalisme, neologisme, etc.)

b. Stilul tehnico- stiintific -- este caracteristic oricrei lucrri de specialitate, dintr$un domeniu "tiin#ific $ se caract. prin sobrietate, claritate "i precizie. $ evit sinonimia "i !nltur omonimia care poate genera confuzii $ foloseste un limba' specializat, de obicei neologic, specifice fiecarui domeniu de activitate, $ foloseste drept modalitati de comunicare: monologul scris, monologul oral si dialogul $ permite folosirea abrevierilor, a simbolurilor, a formulelor "i semnelor conven#ionale. $ are scop informativ c. Stilul juridico-administrativ (oficial)- este specific domeniului public (unoaste doua variante: cea 'uridica ( legile si tratatele ) si cea administrativa (actele si documentele oficiale) $ limba' precis, denotativ $ utilizeaza sintagme fixe de adresare, numite sabloane sau clisee ()solicit prin prezenta*, )subsemnatul+*) $ impune o exprimare clara, precisa, neatractiva $ caracter obiectiv, impersonal, lipsit de afectivitate $ folose"te termini specifici 'usti#iei "i administra#iei de stat. d. Stilul publicistic (jurnalistic, gazetresc) -- este propriu presei scrise "i mi'loacelor de comunicare !n mas fiind destinat unui public eterogen, cu o pregatire profesionala diferita sau cu diverse niveluri de cultura $ diversitate lexical $ are un vocabular variat si bogat $ structur gramatical simpl $ este caracterizat prin amestecul de elemente ce provin din celelalte stiluri functionale $ apar clisee lingvistice (, )fratii nostri de peste ,rut*, )perla litoralului*) $ apeleaza la procedee menite sa capteze atentia cititorului: titluri si subtitluri incitante, utilizarea unor imagini, ilustratii grafice, culoare etc $ are scopul de a informa publicul, de a comenta fapte de via# social, de interes economic, politic pe !n#elesul tuturor -extul publicistic reflect realitatea imediat. .ici se includ: anuntul, apelul, articolul, interviul, cronica, declaratia de presa, editorialul, reporta'ul, stirea, textul publicitar ,e l/ng aceste stiluri se mai vorbe"te de un stil colocvial(familial)$folosit !n rela#ia dintre personae apropiate; de un stil epistolar$propriu coresponden#ei; de un stil oratoric-specific compozi#iilor destinate spre a fi prezentate !n public; "i de un stil didactic, ca variant a stilului "tiin#ific, propriu !nv#m/ntului.

STILUL.CALITATI G ! "AL 0orbirea oricarui om cultivat trebuie sa indeplineasca cateva conditii o#li$atorii% numite CALITATI G ! "AL AL STILULUI. .cestea sunt: 1. CLA"ITAT A 1 folosirea cuvintelor cu sensuri cunoscute "i evitarea frazelor lungi, obositoare. .bsenta claritatii in comunicare duce la obscuritate, nonsens, paradox si ec&ivoc; tot de nerespectarea claritatii tin si pleonasmul si tautologia. . C&" CTITU'I! A 1 respectarea regulilor gramaticale ; .bsenta claritatii in comunicare duce la solecism(dezacordul dintre subiect si predicat) si anacolut (amestecul de constructii sintactice). 2. ("&("I TAT A 1 folosirea celor mai potrivite cuvinte pentru a exprima intentiile. %ipsa de proprietate provine din folosirea cuvintelor cu sensuri nepotrivite, sau din amestecul elementelor caracteristice unor stiluri variate. 3. (U"ITAT A 1 folosirea cuvintelor admise de vocabularul limbii literare. 4unt considerate neliterare (deci abateri de la puritate) : ar)aisme , neolo$isme, ar$oul (un limba' folosit doar de anumite grupuri) si *ar$onul (un limba' de termeni specifici unor anumite comunitati). 5. (" CI+IA 1 utilizarea numai a cuvintelor necesare formulrii ideilor; %ipsa preciziei duce la stilul prolix(comunicare incarcata de cuvinte de prisos) si la digresiune (abaterile de la ideea centrala a textului prin paranteze sau constructii incidente)