Interaciunea dintre cerere i ofert.

Echilibrul pieei

n condiiile economiei de pia forele concurente contribuie la sincronizarea preului cererii cu preul ofertei, ceea ce duce la egalarea volumului cererii cu cel al ofertei. Pe parcursul dezvoltrii pieei are loc procesul de acomodare reciproc a vnztorilor i cumprtorilor. Un rol important aici l joac preurile, care favorizeaz schimbul rapid al informaiei necesare. Ele fac condiii de schimb mai simple, clare i mai standardizate, pentru toi participanii la economia de pia. Punctul de echilibru se noteaz prin E. n punctul de echilibru PE = PS = PD . De aici rezult c QE = QS = QD

Preul de echilibru este preul ce echilibreaz cererea i oferta ca urmare a aciunii forelor concurente. Formarea preului de echilibru este un proces ce necesit un anumit interval de timp. Ca urmare a stabilirii echilibrului ctig i consumatorii, i productorii. ntruct preul de echilibru de obicei e mai mic dect preul maxim propus de consumatori, atunci consumatorul are de ctigat. Preul de echilibru este de obicei superior preului minim, pe care ar putea s-l propun firmele naintae.

Exist dou direcii de baz de analiz a stabilirii preului de echilibru: dup L. Wallras i dup A. Marshall. Esena concepiei lui Wallras este diferena volumului cererii (ofertei). Dac exist surplus de cerere Q2 Q1 la preul P1, atunci n rezultatul concurenei cumprtorilor are loc majorarea preului pn n momentul cnd dispare surplusul. n cazul surplusului de ofert (la P2) concurena vnztorilor duce la dispariia surplusului. Esena concepiei lui A. Marshall reprezint diferena preului P1 P2. Marshall reiese din faptul c vnztorii reacioneaz nainte de toate la diferena dintre preul cererii i preul ofertei. Cu ct este mai mare aceast diferen, cu att e mai mare stimulul pentru creterea ofertei. Sporirea (micorarea) cantitii oferite micoreaz aceast diferen i astfel contribuie la atingerea preului de echilibru.