Sunteți pe pagina 1din 10

Invidia Definitia invidiei si directiile ei de actiune Derivat de la "in + video" (a vedea impotriva, a vedea contra cuiva), invidia indica

patima ascunsa in adancul sufletului omenesc manifestata prin paradoxul de a te bucura de raul aproapelui si a te intrista de binele lui. Paradoxul patimii este dat de contradictia persoanei umane ca intentionalitate spre comuniune si comunicare cu semenii, blocata in egoismul ei inchis. De aici rezulta si tensiunea daunatoare vietii spirituale a omului, de unde si caracterul maladiv al invidiei. Caracterul nociv al patimii rezulta din inversarea tablei de valori. ormal si natural este sa te "bucuri cu cel ce se bucura si sa plangi cu cel ce plange. (!omani "#, "$). %nversand tabla de valori apare anormalitatea etica si sociala, cu intreg zbuciumul sufletesc ce constrange viata personala raportata la cea sociala, a comuniunii cu semenii. %nsanitatea morala a invidiei este data de lipsa ei de motivatie. &a este ura lipsita de discernamant. 'e vorbeste in psihologie de ura normala si patologica. "(ra, spune psihanalistul francez ). !obin este un sentiment natural si normal, care nu incepe sa fie morbid decat atunci cand se iveste pe un teren de*a atins din punct de vederepsihic". %n perfidia sa, omul isi ascunde rautatea. %nvidia, insa, o demasca. & una din patimile cele mai diabolice, structurata pe mandrie, ca luciferica dorinta de afirmare egocentrica, in masura sa sfideze calitatile celui de langa tine. & propulsata de cele mai multe ori de catre +enodoxie, ca exacerbata dorinta de afirmare personala fara discernamantul propriei valori. ,tragand dupa sine mania ne*ustificata, face ca tensiunea antisociala sa depaseasca suportabilul si astfel, degenereaza in crima. Cazul lui Cain si ,bel este concludent in acest sens.

&xista indignarea ca manifestare a urii fata de nedreptatile comise de cineva. ,ceasta este atitudinea *usta de neacceptare a raului. &xista si o teama *usta ce se manifesta prin tristetea fata de binele aproapelui, care in fond nu ii este spre fericire, ci spre osanda. ,ceasta este mai degraba prevedere binevoitoare. &xista si intristare competitiva pentru binele aproapelui. ,cesta este emulatia ca anga*ament personal de imitatie si concurenta, orientata dupa mi*loacele *uste de actiune. ici gelozia nu poate fi confundata cu invidia. )elozia are ca motiv pastrarea bunurilor proprii si teama de a nu le pierde. %nvidia este secatuita de orice motivatie. & o ura "in zadar"(desarta), vizand viata semenului care se bucura in mod firesc de bunurile lui si de succesul vietii. -h. !ibot considera invidia ca o deviere a instinctului de proprietate. ,m vazut ca prin dereglarea acestui instinct, philarg.ria devine o patima care intuneca mintea omului, prin insatiabilitatea acumularii bunurilor si prin folosirea lor egoista, incat vede totdeauna cu ochi rai bunurile semenului si implicit, pe posesorul lor. Sfantul Ioan Gura de ,ur arata ca lacomia dupa bunuri poate fi oarecum imblanzita prin posesie, pe cand invidia este actiunea indreptata impotriva posesiei altora si, cu cat acesta poseda mai mult, cu atat si tensiunea provenita din aversiune creste mereu. %n acelasi fel invidia lenesului este deosebit de daunatoare vietii sociale, caci lenesul nu aduna pentru sine, dar e capabil sa actioneze impotriva celui care isi aduna bunuri prin munca. %nvidia, ca ura ce mocneste, devine o adevarata actiune de denigrare a semenului, prin tot felul de defaimari, calomnii, intrigi, incat iritarea poate a*unge pana la paroxism, spre a degenera in crima, cum a fost cazul lui Cain si ,bel, a fratilor lui %osif, a lui 'aul si David, a fariseilor si saducheilor impotriva /antuitorului, etc.

'fantul Ciprian arata ca invidia este "radacina tuturor relelor, izvorul dezastrelor, samanta delictelor, cauza crimelor. De aici se ridica ura, de aici porneste animozitatea. %nvidia aprinde lacomia. vazand pe altul mai bogat decat el. %nvidia atata ambitia, cand cineva afla ca altul s0a ridicat intr0o functie mai inalta. 1ri de cate ori invidia orbeste sufletele si pune stapanire pe tainitele mintii, teama de Dumnezeu este dispretuita, invatatura lui Hristos este negli*ata, ziua *udecatii este uitata. -rufia se umfla, salbaticia indar*este, perfidia unelteste, nerabdarea izbeste, discordia infurie, mania clocoteste. De aici se rupe lantul pacii intre cei mari, de aici este calcata in picioare dragostea frateasca". 'pre deosebire de celelalte patimi care aduc oarecare satisfacere, invidia aduce numai tulburare sufletului omenesc, spuneSfantul Ciprian2 "Cel cu sufletul bolnav de invidie nu gaseste nici o placere nici in mancare, nici in bautura, mereu suspina, geme si sufera. Celelalte rele au un sfarsit si se termina odata cu consumarea lor. %n adulter ticalosia se incheie prin savarsirea faptului, talharul a*unge la omucidere si se opreste aici "numai invidia nu are limita. cu cat cineva a avut un succes mai mare, cu atat invidiosul arde mai mult in flacarile propriei invidii". /ai mult ca oricare alta patima, invidia, "pricinuieste un rau personal celui stapanit de &a" Dupa cum rugina mananca fierul, tot asa si invidia roade sufletul celui invidios spune Sfantul Vasile cel Mare. %nvidiosul se aseamana cu fluturele, care, departe de a stinge lumina cu falfaitul aripilor sale, se arde el insusi in ea. %nvidiosul este propriul sau calau, spune Sfantul Grigorie de azianz. ,sa cum viermele roade lemnul in care s0a nascut, tot astfel si invidia roade sanatatea si viata spirituala. /ai periculoasa poate fi invidia atunci cand se strecoara in sufletul prietenilor, deoarece ea conduce faptele spre marsavul pacat al tradarii prietenului care ti0a incredintat tainele inimii sale. ",sa cum malura este boala graului, tot asa invidia este boala prieteniei", spune Sfantul Vasile cel /are spre a arata ca invidia se strecoara in comuniunea de iubire a prieteniei, spre a0i destrama arhitectonica ei spirituala.

/ai departe, cand invidia actioneaza in directia harului fratern, pe care credinciosul l0a primit din partea lui Dumnezeu, atunci devine pacat impotriva Duhului Sfant. ,cest pacat il savarseau adversarii /antuitorului, cand din invidie, il acuza ca face minuni cu puterea demonilor (/atei "#, ##.3#). 4a acestea adaugam manifestarea invidiei in directia calitatilor semenului si chiar a actiunilor acestuia. %nvidiosul doreste ,din mandrie, sa fie deasupra tuturor si nu suporta sa fie depasit. De aici, revolta impotriva lui Dumnezeu ca este nedrept, acordand diferit talantii 'ai, iar fata de aproapele se manifesta sub forma aversiunii prin minimalizarea, atat a calitatilor, cat si a faptelor lui meritorii. ,cum invidia declanseaza defaimarile, calomniile si tot felul de denigrari si de in*urii, impreunate cu actiunile de subminare si blocare a activitatii menite sa afirme personalitatea semenului. Originea invidiei -oti cei care au reflectat asupra patimii invidiei sunt de acord ca izvorul sau radacina ei este trufia sau chiar vanitatea. /ai precis, originea invidiei trebuie cautata in aversiunea diavolului fata de primul om aflat in gratia lui Dumnezeu, inaintea caderii in pacat. "Ce poate fi mai patrunzator decat aceasta boala5 se intreaba 'fantul 6asile cel /are. &ste distrugerea vietii, ruina a firii, vra*masa a darurilor dumnezeiesti, impotrivire fata de Dumnezeu. Cine l0a pornit pe demon, incepatorul rautatii, la razboi impotriva oamenilor5 1are nu invidia5 Prin invidie demonul s0a aratat pe fata luptator impotriva lui Dumnezeu7 s0a maniat pe Dumnezeu din pricina marilor daruri date de Dumnezeu omului7 si pentru ca n0a putut sa se razbune pe Dumnezeu, s0a razbunat pe om". ,vand originea in mandrie, invidia ia forma egoismului salbatic, ce depaseste orice hotar al dreptei ratiuni. %nvidia dintre orgolii este dezastruoasa. 8ace ravagii. 'ar scantei.

Prolifereaza in intristare si manie criminala. Psihanalisti sunt de parere ca originea invidiei trebuie cautata in sentimentul de ura ce apare in inima copilului prin "complexul familial". asterea unui copil ofera concentrarea afectiunii parintilor asupra lui si provoaca un dezechilibru prin carenta in raporturile afective dintre parinti si ceilalti copii, existente pana atunci. &i vad in noul nascut un intrus care sustrage o buna parte din iubirea pamanteasca ce se revarsa pana atunci asupra lor.

,poi, din "ciocnirea" tendintelor afective dintre frati si surori se va forma Complexul Cain ca rivalitate fraterna. "8ratii se nasc rivali", spun psihanalistii, prin dorinta lor de a acapara cat mai multa afectiune din partea parintilor. %n mod normal, aceasta ostilitate initiala se va transforma prin sublimare in iubirea dintre ei. %n caz contrar, lupta dintre frati continua toata viata. Pe de alta parte, originea invidiei trebuie cautata si in defectuoasa educatie ce i se face copilului, mai intai in familie, iar apoi in societate. ,ceasta rezida in pretuirea exagerata a unuia dintre copii, de catre parinti, fata de ceilalti copii. %n sufletul acestora se va naste invidia, "marea generatoare a urii". De teama parintilor, invidia va fi la inceput refulata. /ai tarziu se va manifesta ca o bizara exteriorizare afectiva fata de oameni, fata de autoritatea de stat, de legi si chiar fata de Dumnezeu. De aici, din aceasta imprudenta educatie, se va naste intreg cortegiul carentelor de caracter, culminand cu delictele si cu crima. Prin afectiunea exagerata si unilaterala aratata unui copil, se creeaza complexul de inferioritate in sufletul celuilalt. %ar sub impulsul nedreptatii ce considera ca i se face, in sufletul lui se naste invidia, ca un focar ce va intretine ura fraterna. Pe de alta parte, .copii cei mai razgaiati sunt cei mai porniti in ura, deoarece tendintele lor lasate in voia soartei nu

mai accepta nici o limita pe care o forteaza cu atat mai imperios, cu cat au fost lasate sa0si dea frau liber., spune un psihanalist. Pe de alta parte, se cauta si asocierea originii somatice a invidiei, medicii constatand la cei invidiosi o intoxicatie generala, provenita dintr0 o insuficienta hepatica. Pentru aceasta invidiosul prezinta o stare de slabire, anemie, tulburari intestinale, fata subicterica, dezechilibru emotiv etc. Predomina totusi cauza psihica a amorului propriu frustrat, a complexului de inferioritate provenit din cauza unor neimpliniri. 'au mai precis, invidia isi are radacina si izvorul in firea omeneasca ce poarta in sine ranile pacatului. De aici porneste tulburatoarea contradictie cu sine insusi, cu semenii, cu societatea. Paradoxul si fenomenologia invidiei Paradoxul invidiei trebuie cautat in lipsa de discernamant atunci cand se fac *udecati de valoare. %n general, *udecatile de valoare nu stagneaza, ci dinamizeaza activitatea creatoare a omului. 'uccesul aproapelui trebuie sa stimuleze interesul, imitatia si emulatia. %n cazul invidiei apare paradoxul. -oate acestea stagneaza, si in locul lor apare intristarea generatoare de manie si ura, concretizata in defaimari, subminari si in cea mai salbatica forma2 crima. Cain, bunaoara, a devenit la un moment dat mahnit si invidios ca Dumnezeu a primit *ertfa lui ,bel . %nvidia lui a generat ura criminala... Daca el ar fi facut o *udecata de valoare ar fi apreciat *ertfa mai buna adusa de fratele sau, si ar fi depus staruinta sa0 l si intreaca. 8ratele fiului risipitor, apoi, daca ar fi facut o *udecata de valoare, s0ar fi bucurat impreuna cu parintele sau ca fratele sau mai mic "mort a fost si a inviat". in loc sa se intristeze si sa se tulbure de venirea fratelui sau si de primirea ce i s0a facut, din iubire fraterna ar fi avut el initiativa bunei primiri si s0ar fi bucurat mai mult decat ceilalti comeseni. %n fond, fratele

mai mic nu i0a facut nici un rau si nici o nedreptate. 'i0a cerut doar partea de avere ce i se cuvenea. !evenind, nu a cerut o noua impartire a averii, nici egalitatea in drepturi cu fratele sau, ci un mi*loc de a trai potrivit vinovatiei sale. 6edem de aici cum paradoxul invidiei, prin rasturnarea tablei de valori, aduce tot felul de neintelegeri si conflicte sociale. 'fantul Ciprian arata ca paradoxul invidiei este dat de dorinta "de a transforma in rau binele propriu altuia, de a fi chinuit de prosperitatea celor mai norocosi, de a0si face siesi necaz din gloria altora, de a0si simti inima sfasiata ca de carligele calaului, de a face din propriile lui ganduri si simtiri un fel de instrument de tortura care sa0i sfasie inima, care sa0l chinuie in toate maruntaiele". 'fantul 6asile cel /are arata ca leacul insasi al invidiei este paradoxal. Cel stapanit de aceasta patima, patruns de perfidie, asteapta o singura usurare a bolii lui2 "sa vada caderea unuia din cei invidiati. (ra i se termina numai cand vede pe cel invidiat nefericit din fericit cum era7 cand vede a*uns vrednic de mila pe cel admirat de toata lumea. umai atunci se impaca cu el, numai atunci ii este prieten, cand il vede lacrimand, cand il vede *elind. u se bucura cu cel vesel, dar plange cu cel indurerat. %n caineaza ca i s0a schimbat soarta, ca a cazut intr0o stare atat de *alnica7 ridica in slava cerului, prin cuvinte, starea lui fericita de mai inainte, nu din dragoste de om, nici din simpatie, ci pentru a0i face si mai grea nenorocirea. Pe copil il lauda dupa ce a murit si0l slaveste cu nenumarate elogii, ca era frumos la chip, ca era destept, ca era destoinic in toate7 daca insa ar trai, n0ar intrebuinta un limba* atat de elogios. Daca vede, insa, ca si altii il incarca cu laude, se schimba iarasi si pizmuieste pe cel mort. %nvidiosul admira bogatia altuia dupa ce a pierdut0o7 lauda si ridica in slava cerului frumusetea, vigoarea si sanatatea cuiva dupa ce s0a

imbolnavit. 'i pe scurt, invidiosul este dusman al celor prezente, dar prieten al celor pierdute". Caracterul paradoxal al invidiei rezulta si din aceea ca ea cu nimic nu poate fi imblanzita. /arele capadocian arata in continuare ca "invidia este un fel de dusmanie care se poate inlatura cu foarte mare greutate. Pe scurt, binefacerile imblanzesc pe dusman7 pe invidios insa, si pe rautacios, binefacerea facuta lui il intarata si mai mult. 'i cu cat ii faci mai mult bine, cu atat se revolta mai mult, se supara si se arata mai nemultumit. 'i este mai mare durerea pricinuita de faptul ca binefacatorul are putinta sa0i faca bine, decat multumirea de pe urma binefacerilor primite. Pe care fiara n0o depasesc invidiosii prin rautatea lor5 Pe care animal neimblanzit nu0l intrec in salbaticie5 Cainii se imblanzesc daca le dai sa manance7 leii se domesticesc daca sunt ingri*iti7 invidiosii insa se salbaticesc si mai mult daca sunt ingri*iti". Pe de alta parte, Parintii Bisericii au insistat asupra nocivitatii invidiei, demascand modul in care apare in viata oamenilor, caricaturizandu0le chiar si fizionomia. ,celasi capadocian arata ca "invidiosii se cunosc oarecum dupa fata. Privirea le este uscata si lipsita de stralucire, obrazul posomorat, sprancenele incruntate, sufletul turbat de patima, fara putinta de a *udeca adevarat lucrurile. Daca se intampla sa greseasca cineva cu ceva, cum e cazul multora din faptele oamenilor, apoi aceasta greseala o fac cunoscuta cu intentia de a caracteriza prin ea pe cel care a savarsit0o, ca si caricaturistii care fac portretele celor pictati luand ca ocaracteristica generala nasul lor stramb sau o cicatrice sau vreo schiloditura provenita fie din nastere, fie de pe urma vreunei boli. %nvidiosii sunt destoinici in a bat*ocori faptele vrednice de lauda prin rastalmacirea data lor, sunt destoinici in a calomnia virtutea, infatisand0o drept un viciu invecinat cu ea. Pe cel cura*os il numeste obraznic, iar pe cel cuminte si infranat, nesimtitor7 pe cel drept il numesc om fara inima, iar pe cel chibzuit, viclean. Pe cel marinimos il barfesc ca pe un om de prost gust, iar pe cel cu inima larga, ca pe un

risipitor7 si, dimpotriva, pe cel econom il numesc zgarcit. Pe scurt, invidiosul nu se sfieste sa dea oricarui fel de virtute numele viciului potrivnic virtutii". %n sfarsit, un alt paradox al invidiei este acela ca, asa cum spune 'fantul %oan )ura de ,ur, "cel invidios vrand sa0l piarda pe altul, se pierde pe sine insusi". &xemplu in acest sens il ofera ,man, din cartea &stera, pornit impotriva lui /ardocheu iudeul, fara nici un motiv, doar din invidie fata de cinstea la care a a*uns acesta in fata imparatului sau. %ncantat la culme de gloria sa, la un moment dat, ,man exclama2 .Dar toate acestea nu ma multumesc cata vreme vad pe iudeul /ardocheu stand la poarta domneasca. (&stera $, "3). Pana la urma, in spanzuratoarea pregatita pentru /ardocheu cade victima invidiosul ,man. Terapia invidiei %n terapia invidiei ne conduce 'fantul -ihon din 9adons+. &l porneste de la constatarea ca radacina invidiei este trufia. 8ericitul ,ugustin spunea scurt2 .Daca invidia este fiica trufiei, omoar0o pe mama, si fiica ei va muri.. 'fantul -ihon insista asupra infrangerii patimii prin virtute, aratand ca antidotul mandriei si implicit al invidiei este smerenia. "!adacina si inceputul zavistiei este trufia, caci trufasul, voind sa se inalte deasupra celorlalti, nu poate rabda sa fie cineva la aceiasi masura cu sine sau chiar mai sporit si, ca atare, este nemultumit de inaltarea aceluia7 iar cel smerit nu poate pizmui, fiindca isi vede si isi recunoaste neputinta, iar pe ceilalti ii socoteste mai vrednicidecat el insusi . drept aceea nici nu este nemultumit pentru darurile lor". De altfel, cel ce se deprinde cu smerenia dobandeste acea luciditate a mintii de a putea sa *udece dupa dreptate, apreciind nu numai meritele tale, ci recunoscand si meritele altuia7 nu numai calitatile tale, ci si capacitatea celui de langa tine.

u urmarind pozitii sus puse din orgoliu, ambitie sau interese meschine, ci dupa dreptate "a da fiecaruia ceea ce i se cuvine". %n al doilea rand, 'fantul -ihon ne invata .sa ne deprindem cu iubirea aproapelui, si atunci invidia se va ofili, caci .dragostea nu pizmuieste., spune ,postolul (% Corinteni "3, :). 'i chiar daca sageata acesta ucigatoare va mai lovi in inima, omul se va impotrivi ei prin duhul iubirii, indemnandu0se, chiar impotriva voii sale, sa dea multumire lui Dumnezeu pentru buna sporire a aproapelui si astfel se tamaduieste tot raul launtric si, cum se spune, cui pe cui se scoate. 'e cade sa ne silim la tot binele, facand nu voia inimii noastre rele, ci precum cer credinta si constiinta crestineasca, caci .numai cei ce se silesc pun mana pe imparatia cerurilor. (/atei "", "#). ,sa sa ne impotrivim rautatii si razbunarii, cartirii si hulirii si celorlalte patimi, silindu0se la rabdare si la toata evlavia. ,ceasta va fi greu la inceput, dar lesne mai apoi, cu a*utorul lui Dumnezeu. (n alt antidot spiritual al invidiei este "ridicarea cu mintea deasupra celor omenesti si atintirea privirii la binele real, la ceea ce merita sa fie laudat. ,tunci niciodata nu vei socoti vrednic de fericit si de invidiat vreunul din lucrurile cele pamantesti si trecatoare", spune 'fantul 6asile cel /are. %ntarind aceasta idee, 'fantul -ihon arata ca se cuvine "sa credem, fara a ne indoi de fel, ca in lumea aceasta nu este nici un lucru mare si vrednic de minunare si nu este adevarata fericirea afara de cea vesnica si cereasca. %ar de vom cugeta asa, invidia va slabi si va ramane nelucratoare, pentru ca aceasta se naste din bunastarea aproapelui7 dar daca nu vom socoti bunastarea vremelnica (adica cinstirea, bogatia si celelalte) drept bunastare adevarata, nu vom mai fi invidiosi pentru aceste lucruri2 asadar, daca vom dispretui cele pamantesti si vom cauta cele ceresti, nu vom pizmui pe nimeni pentru cinstirile si laudele de care se bucura, pentru bogatiile, pentru neamul ales, caci vom dori cele neasemuit mai bune".