P. 1
economia_protectiei_mediului

economia_protectiei_mediului

|Views: 1,385|Likes:
Published by Alice Suciu

More info:

Published by: Alice Suciu on Oct 20, 2009
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

11/09/2012

pdf

text

original

NOTE DE CURS ECONOMIA PROTECTIEI MEDIULUI (E.P.M.

)

OBIECTIVELE CURSULUI Obiectivele cursului de EPM sunt urmatoarele: -asimilarea cunostintelor de baza referitoare la economia factorului natural (mediul inconjurator) si modalitatile de maximizare a productiei in conditii de protectie a acestui factor - suport neregenerabil; -formarea aptitudinilor de control al emisiilor poluante (pierderilor accidentale sau tehnologice) din procesele de productie si determinarea costurilor de protectie a mediului optime ale organizatiei; -crearea la viitorii manageri a unei atitudini responsabile fata de mediu , in calitate de factor de productie , suport al dezvoltarii economiei si societatii in ansamblu. CAPITOLUL NR.1 OBIECTUL SI IMPORTANTA DISCIPLINEI, LOCUL SAU IN ANSAMBLUL DISCIPLINELOR ECONOMICE CONCEPTE CHEIE: In cadrul capitolului se folosesc urmatoarele concepte cheie: mediul inconjurator, factor de productie neregenerabil,limitarea ofertei , degradarea mediului , distrugerea iremediabila, starea de bunastare, bunastarea individuala si sociala, managementul mediului, fluxuri materiale, globalizare, dezvoltare durabila. 1.1. MEDIUL INCONJURATOR- FOCTOR DE PRODUCTIE

Micul Dictionar Enciclopedic ,editia 1986 , defineste mediul drept „complex teritorial in care se imbina elementele de relief, structura geologica si resursele din subsol,apele si conditiile de clima, solul, vegetatia si fauna , care constituie cadrul natural de desfasurare a vietii materiale a societatii omenesti” (la materiale am adauga noi si spirituale ) Viata materiala consta in activitatea productiva – ratiunea de a fi a omenirii adica in combinarea factorilor de productie : munca (resursele umane) , capitalul si mediul inconjurator pentru a obtine bunurile materiale si serviciile necesare satisfacerii nevoilor de zi cu zi ale omenirii. Cum ajunge mediul inconjurator sa contribuie la productia de bunuri materiale rezulta din urmatoarele exemple: -productia vegetala se obtine folosind ca resursa principala terenul agricol care constituie suportul plantelor ce le asigura saruri minerale dar si apa necesara dezvoltarii lor; a nu se uita ca si lumina folosita in procesul de fotosinteza provine tot din mediul inconjurator ca de altfel si caldura; plantele se afla in stransa corelatie cu mediul absorbind bioxid de carbon din aer si degajand oxigenul ce apare in urma fotosintezei; plantele au un rol benefic in mediul inconjurator contribuind la reducerea efectului de sera; -intr-un combinat siderurgic se folosesc ca materii prime minereul de fier, carbunele (sub forma de cocs) si calcarul, care provin din resursele asigurate de mediul inconjurator; la acestea se adauga oxigenul necesar arderii cocxului si apa folosita la racirea cuvei furnalului; furnalul degaja in atmosfera substante poluante precum CO2 , SO2 ,praf (oxid de Fe, C, CaCO3 etc.) fiind un factor de destabilizare a sistemului ecologic local; -o hidrocentrala functioneaza in urma transformarilor facute de om asupra mediului , prin construirea unui baraj care creaza lacul de acumulare; energia se obtine folosind apa asigurata de mediul exterior, care prin cadere creaza lucru mecanic; procesul nu este poluant dar este destabilizator pentru sistemul ecologic local. Din cele de mai sus rezulta clar ca mediul inconjurator este un veritabil factor de productie , caracterizat printr-o serie de trasaturi generale din care mai importante sunt:

1

-este un sistem viu si deschis , care intretine un schimb permanent de resurse cu mediul economico-social; este important de subiliniat ca existenta sistemelor vii se datoreaza intrunirii intr-o singura unitate spatiotemporala a trei ipostaze fundamentale ale materiei: substanta , energia si informatia; -functiile mediului reprezinta o insumare sinergica a functiilor componentelor sale; -intre elementele mediului exista o puternica interconditionare ce face ca desprinderea unor elemente independente din ansamblu pentru folosirea lor in economie sa duca deseori la dezechilibre ecologice; -dinamica mediului este data de schimbul de substanta , energie si informatie realizat atat intre elementele componente cat si cu mediul economico-social; -odata distrus , mediul ca factor de productie este neregenerabil; -mediul este singurul din factorii de productie care continua sa-si mentina caracterul de limitare a ofertei, spre deosebire de ceilalti factori , in speta munca si capitalul care in urma dezvoltarii si-au creat posibilitati de nelimitare a ofertei. Datorita caracterului limitat al resurselor provenite din mediu, dar si faptului ca fara existenta sa dezvoltarea omenirii nu ar fi posibila, mediul trebuie utilizat in cadrul proceselor productive in conditii de maxima eficacitate si eficienta, excluzand la maximum risipa si mai ales prevenind degradarea sau ceea ce este mai grav distrugerea iremediabila a unor componente ale acestuia. In acest scop stiinta economica a dezvoltat o serie de instrumente prin intermediul carora decizia manageriala si cea politica precum si inovarea tehnologica pot fi orientate si stimulate in vederea unei utilizari rationale, in conditii de protectie a mediului inconjurator. 1.2. SCURTA PREZENTARE A EVOLUTIEI CONCEPTELOR REFERITOARE LA ATITUDINEA FATA DE MEDIU

1.2.1. Scurt istoric Inceputurile "economiei mediului" sunt legate de ceea ce sa numit "starea de bunastare" aparuta in Marea Britanie in a doua jumatate al secolului al XIX- lea , cand tara ajunge sub guvernarea reginei Victoria , datorita politicii expansioniste , la apogeul puterii maritime si coloniale. Pana la 1900 aceasta stare s-a definit mai mult in raport cu unele realizari pe plan social. Pana la primul razboi mondial , ambitiosul obiectiv al "starii de bunastare' s-a limitat la intentia de a atinge un "minim national" al bunastarii intr-un dezinteres aproape total fata de mediu, pentru ca pana la sfarsitul celui de al doilea razboi mondial sa apara primele preocupari pentru consrvarea mediului, alaturi de cele sociale (educatie, sanatate, asigurarea locurilor de munca). Perioada de reconstructie ce a urmat dupa al doilea razboi mondial, nivelul inalt al ratei dezvoltarii economice, au favorizat scaderea preocuparilor sociale de ordin calitativ in favoarea celor cantitative. Al saselea deceniu al secolului trecut marcheaza perioada finala a "miracolelor economiei". Cresterea economica a ajuns la scadenta, deoarece a inceput sa se scrie tot mai mult despre costurile sociale enorme care si-au facut aparitia. Criza petroliera din perioada 1974-1980 a modificat in mod substantial tabloul realitatilor in favoarea unei reconsiderari a indicatorilor bunastarii sociale. Problema fundamentala a economiei bunastarii nu mai consta in atingerea unui "maxim" ci a unui 'optim" care se poate realiza in anumite conditii (de ex: ale crizei petroliere ). La un moment dat , diversi ganditori (precum Pigou) au facut legatura intre bunastarea economica si avutia nationala, ca baza materiala a acesteia. Corelatia dintre ele genereaza doua tipuri de oferte: volumetrice si de distributie. Primul tip de oferte (volumetrice) ne arata ca atunci cand nu se inregistreaza o scadere a accesibilitatii la elementele avutiei pentru saraci, orice crestere in volumul total al avutiei (efectul volumetric) se traduce printr-o crestere a bunastarii economice. Efectele de distributie ne arata ca orice cauza ce limiteaza accesul la elementele avutiei pentru cei saraci, in cazul unui volum constant al acesteia, presupune de asemenea o crestere in linii generale a bunastarii economice. In concluzie Pigou atribuie politicii economice doua sarcini fundamentale : traficul de avutie de la cei care au mai mult la cei care au mai putin si imbunatatirea performantelor sistemului productiv. Pareto, un alt economist de prestigiu, insista pe idea realizarii unui "optim social". "Noua economie a bunastarii " fondata in jurnalul anilor '30 si actualizata , graviteaza pe doua principii fundamentale: (principiul bunastarii sociale si al compensarii) dand nastere la doua curente:

2

- Un curent sustine ca beneficial obtinut de comunitate in ansamblu poate fi considerat acceptabil in comparatie cu pierderile inregistrate de unele grupuri , atunci cand toate grupurile sunt tratate de pe pozitii de egalitate (prin aplicarea principiului compensarii); - Un alt curent respinge acest rationament sustinand compensarea pierderilor suferite de unii membri ai societatii cu castigurile altora, pe baza unor actiuni guvernamentale. Dezvoltarile ulterioare ale problematicii economiei bunastarii s-au centrat pe eficienta distributiei venitului, trecand de la bunastarea individuala la cea sociala. Aceasta "goana" dupa bunastare , fie ea individuala sau sociala s-a facut din pacate pe fondul neglijarii corelatiei dintre avutia naturala si activitatea umana, neglijare care reduce sansele supravietuirii civilizatiei pe Terra. Intensificarea contradictiei dintre om si natura a reliefat faptul ca bunastarea economica reprezinta doar o latura a bunastarii sociale, o alta latura la fel de importanta fiind existenta unui mediu sanatos, apt sa ofere resurse si servicii la nivelul unor necesitati rationale. In acest context, dezvoltarea stiintelor despre natura a inceput sa tina cont de aparitia unei noi discipline , ce isi propune o abordare economica a domeniului realitatii inconjuratoare – managementul economiei mediului. Managementul economiei mediului, ca stiinta si disciplina economica, opereaza ca si alte ramuri ale managementului cu conceptul de eficienta economica. Dupa o indelungata vreme de dezvoltare economica in dispret fata de legile naturii , devine foarte greu de acceptat scadenta reprezentand costurile pentru protectia mediului, atat pentru economiile centralizate cat si pentru cele libere; aceasta scadenta este cu atat mai apasatoare pentru tarile dezvoltate precum S.U.A. si U.E. , carora le revin peste o treime din aceste costuri. A devenit stringenta reconsiderarea raportului dintre sistemul economic si mediu in sensul intelegerii faptului ca primul trebuie sa fie un element al celui de al doilea si in consecinta este supus legilor naturale si energetice . Asadar, sistemul economic nu se poate dezvolta in afara legilor ce guverneaza orice sistem: - cele refereritoare la circulatia materiei, care presupune reciclarea ei permanenta; - fluxul unidirectional al energiei, fara posibilitate de reciclare, avand numai posibilitatea de a se transforma dintr-o foma in alta. Conceptul clasic de proces economic legat de imaginea unei masini de productie si de consum devine eronat in noua conjuctura din cel putin doua motive: - nu tine cont de etapa urmatoare a consumului, legata de tratamentul reziduurilor, generatoare de externalitati ambientale; - nu percepe corect faza de extractie a resurselor din mediu; de exemplu, pretul lemnului din padure trebuie sa respecte diminuarea serviciilor asigurate de ecosisteme in urma reducerii lui. Pentru functionarea sistemului economic sunt indispensabile cantitati crescande de energie care se transforma iremediabil in caldura- energie nerecuperabila. In mod decisiv, activitatea economica a ramurii a contribuit la situatia periculoasa a degradarii biosferei, care poseda o capacitate limitata de asimilare a deseurilor industriale. Fenomenul degradarii mediului este efectul unui ansamblu de procese aflate in continua interactiune : cresterea demografica, cresterea economica, progresul tehnico – stiintific, industrializarea, urbanizarea etc. In ciuda evidentei ca activitatea economica are repercusiuni asupra mediului, teoria economica a tratat ani dearandul in mod sporadic aceasta problema. Managementul economiei mediului tinde sa-si asume un rol fundamental in depasirea situatiei actuale prin gestionarea rationala a resurselor , plata unor daune aduse mediului, finantarea unor proiecte de mediu, fundamenterea unor politici economice corecte fata de mediu, elaborarea unei legislatii adecvate etc. 1.2.2. Situatia actuala; conceptele de globalizare si dezvoltare durabila. Evolutia gandirii economice a dus la aparitia in anii de sfarsit ai secolului care s-a incheiat, a conceptelor de globalizare si dezvoltare durabila. Din multiplele definitii ale globalizarii am ales una foarte renumita a profesorului Bruno Amoroso (1998), care o considera ca fiind de fapt existenta capitalismului cu institutiile lui de baza: corporatiile transnationale, organismele internationale, care isi desfasoara activitatea pe piata internationala.

3

Globalizarea este mijlocul prin care firmele transnationale, industriale si financiare controleaza piata si resursele disponibile, in scopul realizarii profitului. Pe langa activitatile productive , culturale, ecologice, informationale si chiar militare. Caracteristice globalizarii sunt: - faptul ca nu a devenit universala (inca), de unde si gravele dualitati existente: saracie – bogatie; ocupare – somaj; repartitia gestionarii problemelor globale – cresterea interdependentelor economice etc. - contribuie la cresterea economica, afectand mediul in mod negativ, in anumite stadii ale ciclului de dezvoltare, pozitiv in altele; aceasta accelereaza schimbarile structurale ale economiilor diferitelor tari si deci utilizarea resurselor si nivelurile de poluare, cu efecte pozitive dar si negative asupra diferitelor zone ale globului; - contribuie la impunerea de noi standarde ecologice pentru produse; in acelasi timp, posibilitatea pierderii competitivitatii datorita nerespectarii acestor standarde poate antrena firmele intr-o cursa de ocolire a acestora, cu efecte grave asupra mediului; - problemele de mediu sunt mondializate si intra in sarcinile unor institutii internationale ce urmaresc exploatarea rationala si conservarea “capitalului natural"; a nu se uita insa ca problemele globale ale mediului atarna inca de interesele nationale ale diferitelor state. Toate tarile se confrunta cu aflarea raspunsului la intrebarea: poate fi solutionata cresterea PIB-ului fara a aduce prejudicii mediului inconjurator ? Raspunsul la intrebare a fost dat de catre Comisia Mondiala pentru Mediu si Dezvoltare ( Comisia Brundtland) prin introducerea conceptului de dezvoltare durabila, definit ca fiind acel tip de dezvoltare , capabila sa satisfaca nevoile generatiei prezente fara a compromite capacitatea generatiilor viitoare de a-si satisface propriile necesitati. Aceasta presupune abordarea simultana a problemelor de dezvoltare economica si de protectie a mediului. Distrugerea mediului poate fi considerata o parte a pretului care trebuie platit pentru a obtine un nivel de trai ridicat. Toate civilizatiile, de exemplu cele angajate in defrisarea padurilor in scopul obtinerii de combustibil si materiale de constructii, continua sa vietuiasca la un nivel de trai ridicat. Tarile in curs de dezvoltare, in conditiile actuale , nu trebuie sa urmeze exemplul tarilor industrializate. Este benefic pentru ele, ca si pentru intreaga omenire sa procedeze la o dezvoltare mai lenta, cu o protectie a mediului mai ridicata, cu atat mai mult cu cat nu toate civilizatiile au supravietuit procesului de despadurire ( ex: insula Pastelui ) . Concluziile de mai sus se bazeaza pe cel putin trei motive: - sacrificarea resurselor regenerabile in zonele temperate ( unde se afla majoritatea statelor industriale), cauzeaza pierderi mai mici bunastarii dect sacrificarile similare din zonele tropicale ( in care se afla majoritatea statelor in curs de dezvoltare) , unde mici schimbari de mediu pot avea consecinte ecologice dezastruoase; - tarile industriale suporta acum consecintele indiferentei fata de mediu, facand eforturi pentru repararea stricaciunilor si salvarea a ce mai poate fi salvat; este preferabil a se duce o politica de prevenire a pagubelor; - cresterea venitului pe locuitor poate fi obtinuta si fara o degradare a mediului, daca se lucreaza cu discernamant, ceea ce duce la dezvoltarea durabila care va garanta viitorul generatiilor urmatoare.

1.3. MODELUL LUI KARL GORAN MOLER PRIVIND FLUXURILE MATERIALE Economia Protectiei Mediului se ocupa cu precadere de studierea fenomenelor degradarii mediului (reflectate doar partial in sistemul de piata) , se poate recurge la un model al fluxurilor materiale pentru a pune in evidenta importanta abordarii economice a mediului. Modelul incearca sa urmareasca fluxul circular al materiei, incepand cu momentul prelevarii din mediu ca resursa primara, pana la reintoarcerea sa in acesta , sub forma de deseuri, trecand prin fazele de productie si consum. Modelul conceput de Karl Goran Moler (fig.1.1.), ia in considerare 5 sectoare de baza: mediul, productia, acumularea de capital, consumatorii si gestiunea mediului. Fiecare sector este caracterizat de intrari (input) si iesiri (output) dupa cum urmeaza: a)Sectorul „productie”: Intrari:resurse primare S, forta de munca Lp,reziduri reciclabile Zt,serviciile capitalului K, capital consumat D.

4

Iesiri:bunuri si servicii C , reziduuri nereciclabile Zp, iesiri pentru protectia mediului Vm,investitii brute B. b)Sectorul „consumatori” Intrari:bunuri si servicii C,servicii din partea mediului Y . Iesiri:reziduri reciclabile Zt, reziduri nereciclabile Zh, forta de munca pentru productie Lp, si pentru protectia mediului Lm. c)Sectorul „gestiunea mediului Intrari: iesiri din partea productiei pentru protectia mediului Vm, forta de munca Lm. Iesiri: actiuni pentru protejarea mediului m, si asa mai departe. In continuare se exprima fluxurile materiale in unitati de masa (se neglijeaza forta de munca si serviciile ) si se scriu bilanturile de materiale sub forma unor ecuatii de echilibru intre intrari si iesiri pentru cele trei sectoare enumerate mai sus.

a.Sectorul „productie”: S + Zt + D = C + G + Vm + Zp b.Sectorul „consumatori” C = Zt + Zh c.Sectorul „gestiunea mediului” Vm = m Adunand ecuatiile 1.1 si 1.2 rezulta: S + Zt + D + C = C + G + Vm + Zp + Zt + Zh Simplificand valorile C si Zt rezulta : S + D = G + Zp + Zh + Vm (1.5) (1.4) (1.3) (1.2) (1.1)

Se face substitutia conform ecuatiei (1.3) si se prelucreaza relatia pentru a pune in evidenta acumularea neta de capital N= G – D , obtinandu-se : S – (Zp + Zh + m) = G – D = N (1.6)

5

Resurse primare (S) Reziduuri (Zp)

PRODUCTIE

Forta munca (Lp) Bunuri,Servicii C Reziduuri Zt

Input ptr.protejarea mediului(vm)

Serviciile capitalului K

Investitii brute G

Consum capital D

ACUMULARE CAPITAL

Protejarea mediului (m)

GESTIUNE MEDIU

.

Forta munca (Lm) Reziduuri (Zh)

Servicii (Y)

Fig.1.1.Fluxul materialelor dupa Karl Goran Moler

Acest bilant confirma faptul ca resursele primare , productia de bunuri, acumularea de capital si reziduurile determina un anumit echilibru. Se desprinde de aici o importanta concluzie: fluxul net de materii din mediu S echilibreaza acumularea neta de capital. O alta concluzie este ca , data fiind acumularea neta de capital in conditiile in care nu exista stimulente pentru a reduce volumul deversarilor poluante in mediu, prelevarea naturala se va face intr-o maniera excesiva.

1.4 CONCLUZII: EPM este o disciplina economica de sinteza al carei obiect de studiu il constituie analiza corelatiilor ce se stabilesc intre mediul inconjurator ca factor de productie, suport al dezvoltarii societatii si ansamblul celorlalti factori de productie. In plus disciplina urmareste sa puna in valoare printr-un ansamblu de

CONSUMATORI

MEDIU

6

instrumente metodele si tehnicile de folosire optima a mediului inconjurator in calitatea sa de factor de productie neregenerabil, a carui oferta este intrinsec limitata.

1.5 INTREBARI SI TEME DE REFLEXIE: 1. Care sunt obiectivele cursului EPM 2. Definiti notiunea de "caracter de limitare a ofertei" 3. Cum trebuie utilizat mediul in cadrul proceselor productive tinand cont de neregenerabil al resurselor? 4. Ce stiti despre modelul Karl Goran Moler cu privire la fluxurile materiale? CAPITOLUL NR.2 CRIZA MEDIULUI – O REALITATE INCONTENSTABILA CONCEPTE CHEIE: In cadrul capitolului se folosesc urmatoarele concepte cheie: criza mediului , emisiile de bioxid de carbon, defrisarile masive, utilizarea fluoro – cloro – carbonatelor, starea de sanatate a apelor , desertificarea, energia consumata pe unitatea de produs , costurile degradarii mediului si resurselor. 2.1. STAREA ACTUALA A PLANETEI Cea mai mare parte a existentei sale pe planeta , omul a fost la discretia fortelor dezlantuite ale naturii inconjuratoare (furtuni, cutremure, inundatii, eruptii vulcanice etc.) care i-au influentat viata transformandu-l treptat dintr-un supus contemplator intr-un luptator plin de imaginatie care nu si-a dat seama ca prin activitatea lui poate produce „rani nevindecabile” planetei mama.Din fericire acest lucru s-a produs foarte tarziu, inceputul fiind marcat de prima revolutie industriala care a adus cu sine taierea padurilor (in Anglia anilor 1700 cand lemnul padurilor a inceput sa fie transformat in mangalul necesar fabricarii aliajelor feroase –in acele timpuri cocsul nu se cunostea) poluarea aerului cu bioxid de carbon si de sulf (rezultate din arderea carbunilor folositi drept combustibil pentru masinile cu abur) deteriorarea ireversibila a suprafetei solului si fracturarea sistemelor ecologice (prin construirea cailor ferate , a canalelor) etc. Ceea ce in momentul respectiv parea sa nu aiba nici o importanta s-a amplificat atat de rapid la scara globala, incat in secolul XX aceste actiuni au inceput sa puna in pericol viata planetei. Fenomenul a devenit cu atat mai nociv cu cat el a fost insotit de o crestere exponentiala a populatiei planetei, in 1950 existau in lume 2,5 miliarde de oameni, in 2000 erau deja 6 miliarde, cresterea populatiei lumii incepand cu 1950 fiind mai mare decat in cele 4 milioane de ani anteriori (si in fiecare an mai apar pe pamant inca 70 de milioane care trebuie hranite Un alt fapt extraordinar care s-a produs concomitent cu cresterea populatiei a fost dezvoltarea economiei mondiale , care doar in decursul anului 2000 a depasit pe aceea a intregului secol XIX. Pe masura ce economia se dezvolta, cerintele sale depasesc posibilitatile Pamantului , capacitatile naturale devenind insuficiente. In timp ce economia modiala s-a multiplicat de 7 ori in ultimii 50 de ani, sistemele naturale au ramas in esenta aceleasi. Cele de mai sus au avut efecte majore asupra mediului inconjurator, dupa cum urmeaza: a) Triplarea consumului de apa, in special pentru irigatii, a dus la secarea unor fluvii (Nilul aproape ca nu mai ajunge sa se verse in marea Mediterana), scaderea catastrofala a panzelor freatice ; in conditiile in care sistemul hidrologic al planetei a ramas neschimbat , cresterea consumului de apa se apropie de limita , ceea ce duce la stoparea cresterii productiei agricole sau chiar la scaderea acesteia (in China , cel mai mare producator de cereale de pe glob, recolta care a crescut din 1950 in 1998 de la 90 mil.tone la un maxim de 392 mil.tone, a scazut in 2003 la 322 mil.tone).

caracterul

7

b) Cererea de peste oceanic a crescut de 5 ori dar productia sustenabila a zonelor de pescut oceanic a ramas aceeasi sau chiar s-a diminuat; deficitul tinde a fi acoperit prin acvacultura care suprasolicita la randul ei productia de cereale (deci si consumul de apa). c) Folosirea combustibililor fosili in productia de energie (sa nu uitam nici aportul automobilelor) a dus la o crestere de 4 ori a emisiilor de bioxid de carbon in conditiile scaderii capacitatii planetei de a-l absorbi (defrisarile masive) , ceea ce a dus la acumulari de bioxid de carbon in atmosfera si la cresterea temperaturii planetare (din 1979 pana in 2003 temperatura medie anuala a crescut la un o centru de monitorizare din Filipine cu 0,75 C), cu efecte negative asupra productiei de cereale (cercetatorii o americani au aratat ca in conditiile cresterii temperaturii cu 1 C recolta de cereale scade cu 10%); daca procesul de incalzire va continua pana la sfarsitul secolului XXI, nivelul oceanului mondial poate creste cu pana la un metru datorita topirii gheturilor, unele regiuni de coasta urmand sa fie inundate; d) Datorita folosirii excesive a substantelor fluoro-cloro-carbonate in industria frigorifica si cosmetica s-a ajuns la distrugerea stratului de ozon protector al pamantului fata de nocivele raze ultraviolete; efectele se simt in cresterea numarului cazurilor de cancer; e) Deversarea in atmosfera si in apa a unor cantitati tot mai mari de substante nocive, ca rezultat al unor tehnologii „agresive” (fata de mediu) , a afectat „starea de sanatate” a marilor, fluviilor, lacurilor si padurilor , ecosisteme de importanta vitala pentru planeta, ceea ce pune in pericol starea de sanatate a tuturor locuitorilor planetei , vinovati sau nevinovati de aceasta stare de fapt. f) Cresterea populatiei a dus la cresterea necesarului de proteine, dar si a indivizilor care traiesc din cresterea vitelor ; pasunatul excesiv duce la starpirea covorului vegetal dupa care solul dezgolit ramane prada vanturilor si intemperiilor , zonele de stepa transformandu-se treptat in desert ;doua zone sunt graitoare din acest punct de vedere: centrul Asiei si sudul Saharei; g) Nord-vestul Chinei, este o zona de stepa unde populatia se ocupa in special cu cresterea vitelor ; populatia de vite, oi si capre a Chinei s-a triplat din 1950 pana in 2003 ajungand la 103 milioane bovine si 317 milioane ovine; in urma pasunatului excesiv procesul de desertificare a zonei este in plina expansiune afectand 24.000 de sate si 35 milioane de oameni; monitorizarea a aratat ca din 1950 pana in 1975 in fiecare an s-au transformat in desert 156.000 ha de pasune , din 1975 pana in 1987 aceasta cifra a crescut la 210.000 ha pe an iar dupa 1990 a ajuns la 360.000 ha anual; numarul furtunilor de nisip a crescut de la 5 in deceniul al saselea la 23 in deceniul al noualea al sec.XX; vanturile transporta intr-o singura zi miliane de tone de sol fertil sub forma de praf la mii de km distanta, sol care se poate reface doar in decurs de secole. In lumina celor aratate mai sus se desprinde o concluzie majora: criza mediului este o realitate incontestabila care se cere rezolvata imediat prin masuri radicale , inainte de a fi prea tarziu.

2.2.

MEDIUL SI DEZVOLTAREA: 2.2.1.

Ce este de facut ?

In situatia descrisa la paragraful anterior se pun pe buna dreptate intrebari precum: se renunta la dezvoltare ? ; daca nu se renunta cum se va proceda ? Evolutia negativa a mediului poate fi schimbata daca se reevalueaza modul de a continua cresterea economica . Va trebui sa se examineze cum se pot conserva energia si materialele in conditii de maxima eficienta, folosind tehnologii din ce in ce mai perfectionate. Aceste tehnologii trebuie sa asigure reducerea consumurilor , evitarea pierderilor , in conditiile realizarii unui volum constant ( sau in crestere) de bunuri si servicii , sa previna formarea deseurilor, sa asigure absorbirea lor in mediu fara degradarea acestuia. Cum "tehnologiile curate" nu sunt la indemana tuturor, idea care se impune este de a stimula agentii economici sa conserve resursele si sa modernizeze tehnologia. Aceasta se poate realiza prin : - elaborarea unui cadru legislativ adecvat , iar daca aceasta nu este suficient, prin:

8

- elaborarea unui sistem de comanda si control , ceea ce implica aplicarea de penalitati pentru nerespectarea normelor de calitate a mediului; acest sistem este capabil sa evite numai cauzele care duc la degradarea mediului. Calitatea mediului este importanta pentru toate natiunile, in special pentru cele sarace, deoarece degradarea mediului duce la pierderi economice, adica la scaderea produsului national brut, mentinerea calitatii mediului si a resurselor naturale fiind importanta pentru sanatatea si comfortul tuturor oamenilor (exemplu; apa de proasta calitate duce la aparitia unor boli, degradarea solului duce la scaderea bio masei pentru animale si a cantitatilor de alimente pentru populatie) . Devine necesara evidentierea investigarii distorsiunilor economice si corectarii cu factori de mediu, in care scop se aduc urmatoarele argumente : - mediul este complexul unde se defasoara activitatile economice si traiesc toate fiintele - cauzele degradarii mediului constau in mod frecvent din lipsa unui management adecvat in economie; - rezolvarea problemelor de mediu , impune corectarea distorsiunilor economice , prevazand stimulente pentru conservarea resurselor prin reducerea consumurilor si deseurilor. Atat pentru tarile industrializate cat si pentru cele in curs de dezvoltare este necesar ca autoritatile sa duca o politica care sa urmareasca : - crearea drepturilor de proprietate asupra mediului, sau sa le defineasca mai clar cand ele exista; - diminuarea lipsei de interes pentru conservarea resurselor prin folosirea unor indicatori de preturi si a taxelor de mediu; - aducerea preturilor cat mai aproape de costurile sociale ale productiei. La nivelul global, toate tarile lumii sunt afectate de aceleasi probleme: reducerea stratului de ozon stratosferic, cresterea concentratiei de CO2, reducerea resurselor oceanului planetar etc. Numai o actiune colectiva, ordonata poate rezolva aceste probleme, la care se adauga si problemele specifice fiecarei tari in parte.

2.2.2. Reconcilierea intre dezvoltarea economica si impactul asupra mediului. Conform legilor conservarii energiei si materiei exista o stransa corelatie intre productie si influenta (agresiva ) asupra mediului : de exemplu cantitatile de combustibil fosil si oxigen folosite pentru obtinerea de energie termica sunt echivalente cu degajarile de bioxid de carbon, bioxid de sulf, vapori de apa si alte substante care trebuie asimilate de atmosfera terestra, cu efectele de acum bine cunoscute. Cum fara activitate economica viata pe Terra nu poate fi conceputa, problema care se pune este aceea de a micsora treptat impactul acesteia asupra mediului, prin reducerea cantitativa a energiei consumate si a deseurilor pe unitate de produs . Rata acestei reduceri trebuie sa depaseasca rata de crestere a activitatii economice. Experienta lumii industriale arata ca un management corect al mediului si o crestere economica bazata pe cele mai recente cuceriri tehnologice se pot sprijini reciproc. Aceasta situatie da sperante omenirii pentru realizarea dezvoltarii durabile. Dam mai jos cateva exemple in favoarea ideii prezentate mai sus : A. In cele 7 tari industrializate, in perioada care a urmat primei crize petroliere, energia consumata pe unitate de PIB a scazut in mod constant. Astfel in decurs de 18 ani scaderile au inregistrat urmatoarele valori : 33% in Anglia, 27% in Germania, 16% in Franta. Reducerea consumului de energie pe unitate de productie este avantajoasa pentru mediu deoarece consumul de energie este legat de emisiile de poluanti aerieni : oxizi de sulf si de azot (care produc ploile acide ), bioxid de carbon (care produce efectul de sera), alte substante (care produc boli respiratorii). Este remarcabil faptul ca emisiile de oxid de sulf au scazut in perioada mai sus mentionata cu peste 50% in tari precum Canada , S.U.A.,Regatul Unit, Suedia. B. Tabloul tarilor in curs de dezvoltare este foarte divers din punct de vedere al consumului de energie pe unitate de PIB :

9

- exista tari care s-au aliniat la practica tarilor industrializate de scadere a acestui indicator, precum sunt : Chile si China cu -14% , Kenya cu -43% , Filipine cu -23% , Sudanul cu -47% ,Tanzania cu -19% , Uruguai cu -38%. - din pacate majoritatea tarilor in curs de dezvoltare au coeficientul mai sus amintit pozitiv : Camerun cu + 118% , Ecuador cu +45% , Nigeria cu +252% , Somalia cu +229% , Tunisia cu +46% , Turcia cu +30% etc. In aceiasi perioada care a urmat primei crize petroliere, tarile industrializate au incercat sa monitorizeze costurile degradarii mediului si resurselor , primele rezultate incepand sa apara. A. Tarile industrializate s-au lovit de greutati provocate de lipsa acuta a datelor pentru perioade lungi. S-a dovedit totusi ca beneficii sociale importante pot fi obtinute prin protectia mediului, luand in considerare datele germane care sunt destul de corecte si cuprinzatoare . In medie tarile industrializate cheltuie circa 1,5…2 % din PIB pentru controlul poluarii aerului ; daca beneficiul obtinut depaseste 2% , atunci aceste cheltuieli sunt pe deplin justificate. Un studiu din S.U.A. arata ca suma de 9 miliarde de dolari cheltuiti pentru reducerea surselor stationare de poluare a aerului au adus beneficii de 21 de miliarde; nu acelasi lucru sa intamplat in cazul surselor mobile de poluare, pentru care o cheltuiala de 7,7 miliarde a adus un beneficiu de numai 0,3 miliarde. In anul 1978 beneficiile produse de controlul poluarii aerului se ridica la 21,7 miliarde de dolari, iar in cazul apei la 4,8 miliarde , sume care reprezinta 1,2 % din PIB. Foarte interesante sunt datele germane referitoare la costurile daunelor anuale datorate poluarii in perioada 1983 – 1985; astfel poluarea aeriana a produs daune de circa 20,4 bilioane dolari ( 2,75 % din PIB) , pentru apa daunele ajung la numai 3 bilioane dolari ( 0,4 % din PIB) , iar pentru zgomot 11,6 bilioane (1,6 % din PIB) , total 35 de bilioane (4,75 % din PIB) ! B. Tarile in curs de dezvoltare se lovesc de o problematica diferita fata de tarile industrializate , legata in special de eroziunea solului, defrisari si consumul fara discernamant al resurselor. Schimbarile politice din Europa de Est au adus la lumina serioase degradari ale mediului, generate de conditiile de functionare a unei economii de tip socialist. Cele mai valoroase informatii privind pagubele produse provin din Polonia, care a monotorizat inca din 1987 costurile datorate poluarii si exploatarii fortate a resurselor. S-a estimat ca 30% din costuri revin poluarii apei, 35% poluarii aerului si 35% contaminarii solului. Pierderile totale ajung la 10% din PIB. Cinci regiuni din Polonia au fost clasificate ca arii de dezastru ecologic. Chiar daca in Romania pagubele aduse mediului nu au fost evaluate valoric, sunt de notorietate situatiile grave de distrugere a mediului din zone precum sunt : Baia Mare, Zlatna, Copsa Mica, Rosia Poieni, Moldova Noua etc. Nu de mult a avut loc accidentul de la o flotatie din zona Baia Mare, care a dus la infestarea cu cianuri a apelor Tisei, ceea ce a provocat moartea faunei subacvatice la distante de sute de km in aval de locul accidentului. Nu trebuie uitate nici fenomenele de eroziune provocate de despaduririle fara discernamant si nici zonele aride ramase dupa exploatarea la zi a lignitului din Nordul Olteniei, Bucurestiul a ajuns unul din cele mai zgomotoase si poluate orase din Europa si cu toate acestea distrugerea zonelor verzi continua. In lipsa legislatiei privind protectia mediului si a institutiilor corespunzatoare , este de la sine inteles ca pagubele aduse mediului sunt mai mari in tarile in curs de dezvoltare ca in cele industrializate. Sursele germane estimeaza un cost de paguba sub 5% , din PIB, estimarile americane au aratat 1,2 % , iar cele daneze abia 0,5…0,8% ; se poate conchide ca pagubele produse de poluare in lumea industriala se situeaza intre 1 si 5% din PIB. Sa vedem care este situatia in tarile in curs de dezvoltare, din cateva exemple : - in Indonezia si Mali numai eroziunea solului costa 0,4 % din PIB ; - in Etiopia , despaduririle produc pagube de 9% din PIB, in timp ce in Indonezia acestea ating 4% ; - in Burkina Faso , pierderea de biomasa presupune costuri de 9% din PIB etc. 2.3. CONCLUZII : Chiar daca informatiile disponibile nu sunt sigure, este clar ca deteriorarea mediului ambiant produce pagube economiilor tuturor statelor, cu efecte majore asupra tarilor in curs de dezvoltare unde exploatarea intensivă a resurselor de mediu contribuie direct la formarea PIB-ului .

10

Criza mediului devine pe zi ce trece o realitate coplesitoare, iar pentru iesirea din criza sunt necesare eforturi materiale si de organizare coordonate la nivel planetar. 2.4. INTREBARI SI TEME DE REFLEXIE : 1. – Ce stiti despre degradarea mediului exterior? 2. – Care sunt efectele substantelor cloro – fluoro – carbonate 3. – Care sunt presiunile asupra mediului datorate cresterii 4. – Care sunt cauzele crizei mediului? 5. – Care sunt efectele folosirii combustibililor fosili asupra de energie electrica ? 6. – Ce stiti despre criza mediului?

asupra mediului ? demografice? mediului , in productia

CAPITOLUL NR.3 ECOLIMBAJE CONCEPTE CHEIE In cadrul cursului se folosesc urmatoarele concepte cheie: ecolimbaje, patrimoniu natural, habitat( natural si antropic), bun mixt, nonexclusivitate, non-concurentialitate, bunuri publice, valoare de utilizare( reala si potentiala), valoare intrinseca, avantaj de mediu, consimtamant de a plati, surplusul consumatorului, externalitati de mediu, dezvoltare durabila. 3.1. INTRODUCERE

Ca factor de baza al aparitiei si dezvoltarii civilizatiei umane, mediul inconjurator reprezinta domeniul de intalnire al celor mai diverse interese a celor angajati in gestionarea sa. Complexitatea mediului ca sistem unitar reclama armonizarea acestor interese, ca o conditie a mentinerii capacitatii lui de a-si exercita functia de transfer de substanta, energie si informatie catre sistemul socio – economic actual. Pentru ca persoanele implicate in problemele de mediu sa se poata intelege intre ele, sa poata coopera , este necesar ca ele sa vorbeasca "aceasi limba" , fara de care derularea negocierilor si formularea solutiilor s-ar realiza cu mari dificultati. Problemele de mediu se pot rezolva numai de echipe complexe, formate din biologi , chimisti, ingineri, ecologi, economisti, matematicieni, sociologi, medici, informaticieni etc, in care situatie este necesara existenta consensului privind continutul unor concepte, categorisite in clasa ecolimbajelor precum sunt : patrimoniul natural, bunuri publice, valoarea bunurilor de mediu, externalitati de mediu, indicatorii de mediu, monitorizarea lui. In cele ce urmeaza se va analiza pe rand semnificatia acestor notiuni. 3.2. PATRIMONIUL NATURAL Patrimoniul poate fi definit in 2 feluri: -din perspectiva economica, ca ansamblu de bunuri, care printr-o gestionare adecvata vor fi capabile sa conserve pentru viitor capacitatile de adaptare la utilizari neinventariate in prezent; -din perspectiva socio-politica ca ansamblu de elemente materiale si nemateriale care contribuie la mentinerea autonomiei si identitatii titularului lor, in conditiile adoptarii in timp a acestuia la un mediu dinamic. Notiunea de patrimoniu se poate aplica in domenii foarte diverse,dupa cum urmeaza:

11

Patrimoniu genetic al unei specii, patrimoniu cultural al unei natiuni, patrimoniu afectiv al unui individ( familie, prieteni, relatii), patrimoniu socio-cultural al individului (cunostinte, experienta profesionala), patrimoniu material (casa, automobile, bani ) si nu în ultimul rand patrimoniul comun (istorie, mediu de viata, apartenenta la un ecosistem general ). Tocmai acesta din urma este patrimoniul natural, caracterizat printr-o serie de trasaturi generale : -inglobeaza si ansablul relatiilor dintre elementele constitutive ale patrimoniului si titularul lor; -este caracterizat de o anumita continuitate intre trecut si viitor; -are capacitate de adaptare care insa nu este infinita; in consecinta poate aparea riscul unei degradari inversibile, care trebuie evitata printr-o comportare adecvata a titularului (care-l foloseste); -sistemele de gestionare a elementelor patrimoniale vor trebui sa respecte ciclurile si ritmicitatile acestora, ceea ce presupune a respecta pragurile a caror depasire poate antrena fenomene de degradare ireversibile; -capacitatea de adaptare a unui patrimoniu este direct proportionala cu diverstatea componentelor sale etc. Gestionarea patrimoniului natural de catre aparatul administrativ presupune activitati multiple: -supravegherea stocului de resurse naturale, cu scopul de a evita degradarile ireversibile si de a mentine potentialul de adaptare si regenerare; -acordarea de ajutor tehnic si/sau financiar altor actori sociali care propun proiecte ce poarta interes pt viitorul patrimoniului natural; -lansarea de proiecte-pilot proprii. Patrimoniul natural se poate identifica cu mediul inconjurator care prezinta mai multe componente numite habitate, cuprinzand atat elemente naturale care nu au fost inca introduse in procesele de productie(nu au interactionat cu factorul munca), precum si elemente naturale ce au intrat deja in combinatie cu factorul munca devenind elemente ale factorului productie. In cazul cand elementele naturale predomina avem de a face cu un habitat natural; in caz contrar este vorba de un habitat antropic. In ambele cazuri factorul suport ramane patrimoniul natural, iar actiunea celorlalti factori trebuie sa fie una de utilizare rationala, in conditii de maximizare a eficientei si de minimizare a daunelor provocate (folosirea unei cantitati minime de factor natural pentru obtinerea unei cantitati maxime de bunuri si servicii).

3.3. BUNURI PUBLICE Orice societate se defineste printr 2 dimensiuni primare: -colectivitatea de indivizi( resursele umane) -teritoriul ( resursele naturale) Intre cele 2 dimensiuni apar relatii de interdependenta legate de procesul folosirii resurelor naturale de catre cele umane. Regulile de gestionare a acestor resurse pot fi stabilite in 2 moduri: -pe baza pricipiului apropierii private; -in afara acestui principiu, cand societatea defineste reguli comune pentru gestionare, resursele in cauza fiind din domeniul public. Primul mod de gestiune se refera la bunurile private care verifica doua principii: -principiul rivalitatii (acelasi bun nu poate fi utilizat simultan de 2 sau mai multi agenti) -principiul excluderii (cel ce plateste primul pretul bunului beneficiaza de utilizarea acestuia) in situatia in care bunul nu a fost disribuit gratuit. Al doilea mod de gestiune se refera la bunurile publice , care nu satisfac principiul rivalitatii si se pot clasifica in: -bunuri publice pure -bunuri publice mixte

12

Bunurile publice pure sunt acelea ce satisfac urmatoarele 3 conditii: -imposibilitatea excluderii unor consumatori-caracterul de non-exclusivitate ( capacitatea mediului inconjurator, ca ansamblu de componente de a fi utilizat de mai multe entitati producatoare sau consumatoare fara ca prin aceasta cineva sa fie exclus); -accesibilitatea la bunul respectiv nu este limitata de numarul utilizatorilor-caracterul de nonconcurentialitate( folosirea concomitenta a mediului, ca ansamblu de componente de catre o entitate producatoare sau consumatoare nu conduce la diminuarea cantitaii disponibile pentru alte entitati); -utilizarea bunurilor este independenta de vointa individului( are caracter obligatoriu). Exemplu: indiferent de optiune, consumatorul beneficiaza de prezenta stratului de ozon care il apara de excesul radiatiilor ultraviolete, in timp ce delectarea cu frumusetea unui peisaj depinde de dorinta individului; Exista si bunuri publice care nu satisfac conditia de non-exclusivitate, cum este cazul unui parc natural,pentru a carui vizitare se percepe o taxa; cei care nu au posibilitatea sau dorinta sa achite taxa sunt exclusi de la utilitatile oferite de bunul amintit. Un astfel de bun este un bun mixt, care se defineste ca un bun public care nu satisface cel putin una din conditiile enumerate. In tabelul 3.1. se da un exemplu de clasificare a bunurilor publice ( prelucrare dupa Picard), avand drept criterii excluderea unor agenti, obligativitatea utilizarii si limitarea acesteia. Pierre

3.4 VALOAREA ECONOMICA TOTALA A BUNURILOR DE MEDIU. Conceptul este de o importanta majora pentru evaluarea mediului, bazandu-se pe existenta a 2 tipuri de avantaje: -pentru utilizatori( valoare de utilizare); si -avantaje intrinseci( valoare intrinseca). TABELUL 3.1. Criterii Excluderea Obligativitatea unor agenti utilizarii

Limitarea utilizarii NU

NU DA NU NU DA DA BUNURI PUBLICE NU

NU

Denumirea bunului public Televiziunea nationala Caldura solara Lumina solara Gradina publica Parcul national Statia pentru epurarea apelor Statul de ozon Hidrosfera Flora Iluminatul public Politia Jandarmeria Reteaua locala de teledistributie Cartea de telefoane Teatru, piscine

13

DA DA

NU

DA

DA

Universitate, autostrazi cu plata Serviciu de stare civila Sistem informational de control venituri Scoala primara

3.4.1. Valoarea de utilizare Cele mai multe abordari ale mediului din perspectiva economico-sociala se limiteaza la primul tip de avantaje, rezultate din utilizarea mediului si a resurselor naturale. Valoarea de utilizare are doua componente: A) Valoarea de utilizare reala (VUR) , adica - avantajele efective ale utilizatorului unei resurse de mediu. Astfel, VUR a zonelor salbatice corespunde avantajelor obtinute de cei care doresc sa-si ofere privirilor imagini placute si isi satisfac efectiv o astfel de preferinta. B) Valoarea de utilizare potentiala ( VUP), - se refera la proprietatea patrimoniului natural de a-si pastra valoarea pentru cei care nu manifesta , pentru moment dorinta unei “actiuni consumatoare” in sensul mai sus mentionat, lasand aceasta placere pentru mai tarziu. Avantajul ,care consta in a sti ca patrimoniul natural va exista intotdeauna cand se doreste satisfacerea acestei optiuni, reprezinta de fapt o valoare monetara, indivizii din aceasta categorie consimtind sa plateasca o anumita suma in contul protejarii patrimoniului natural, daca ei sunt siguri ca preferintele lor nu se vor schimba. Acest tip de avantaj se numeste valoare de optiune. „Optiunea “pentru sine” se poate completa din motive altruiste cu optiunea pentru altii” contemporani sau din generatiile viitoare (gest testamentar). 3.4.2. Valoarea intriseca Notiunea nu este legata nici de utilizarea efectiva nici de cea potentiala. Valoarea intrinseca isi are originea in valoarea conferita de chiar existenta unui patrimoniu, a unei resurse;in afara posibilitatilor de a beneficia de aceasta, in prezent sau in viitor. Este vorba de o valoare “in sine” , chiar daca nu se poate identifica o utilitate a unei specii vegetale sau animale, situatie in care ne aflam la granita economicului. Pearce si Turner vorbesc de recunoasterea unui “drept la existenta” a resurselor naturale si de “sentimental de simpatie” fata de fauna si flora.

3.5. AVANTAJE DE MEDIU Alocarea resurselor pentru a investi in domeniul ameliorarii mediului, trebuie sa se bazeze, ca si in cazul altor domenii, pe evaluarea si compararea costurilor si avantajelor. Pentru a face posibila comparatia este necesar ca si avantajele sa fie exprimate in aceiasi termeni (aceeasi unitate de masura). Realitatea arata ca nu toate avantajele pot fi masurate practic.In acest context este necesara gasirea unei metode de evaluare a avantajelor ( care rezulta din costurile de ameliorare a mediului), ceea ce se face pornind de la principul fundamental conorm caruia baza masurarii avantajelor (de mediu) trebuie sa fie reprezentata de dorintele indivizilor. Mijlocul cel mai simplu de a cunoaste aceste preferinte este de a studia comportamentul consumatorului pus in situatia de a-si manifesta optiunile

14

pentru diferite bunuri sau servicii. De pe o astfel de pozitie se poate considera ca preferinta efectiva pentru un bun sau serviciu este exprimata prin consimtamantul de a plati (CP) o suma oarecare pentru acel bun sau serviciu.Exista indivizi dispusi sa plateasca mai mult decat pretul pietei, ceea ce inseamna ca ei beneficiaza de un avantaj suplimentar, excedentul numindu-se surplusul consumatorului (SC). Cele explicate mai sus sunt ilustrate de ecuatia: CP(consimtamantul de plata)=P(pretul pietei) + SC (surplusul consumatorului)

Pret [u.m./partida de pescuit]

variatia cererii

cantitate
[partide de pescuit/an]

LEGENDA 1)Cheltuieli efective (pretul pietii) 2)Surplusul consumatorului Fig.3.1. Corelatia dintre consimtamantul de a plati si surplusul consumatorului.

2.2.4. Externalitati de mediu. Teoria economica arata ca , in conditii de concurenta perfecta, sistemul de preturi favorizeaza decizii care sa conduca la o utilizare eficienta de catre toti agentii econo In domeniul mediului apar de multe ori situatii cand nu trebuie evaluate avantajele ci pierderile. In acest caz, consumatorul (societatea) trebuie intrebat(a) cat este dispus(a) sa plateasca pentru stoparea acestor pierderi sau cat solicita sa primeasca pentru compensarea riscurilor la care este supus(a) de degradarea mediului. Prin urmare, exista doua situatii de evaluare a avantajelor rezultate in urma ameliorarii mediului si doua situatii de evaluare a pierderilor provocate de degradarea lui, dupa cum urmeaza: -consimtamantul de a plati (CP) pentru a obtine un avantaj de mediu; -consimtamantul de a renunta la un avantaj; -consimtamantul de a plati pentru a evita o paguba;

15

-consimtamantul de a suporta o paguba 3.6. EXTERNALITATI DE MEDIU

Teoria economica arata ca , in conditii de concurenta perfecta, sistemul de preturi favorizeaza decizii care sa conduca la o utilizare eficienta de catre toti agentii economici a resurselor disponibile. In realitate sunt multe situatii cand nu se intampla asa, costurile si avantajele private deosebindu-se de costurile si avantajele sociale. Acestea sunt situatiile cand decizia de productie sau consum a unui agent economic, influenteaza nivelul de satisfactie sau profitul altor agenti, fara ca prin mecanismul pietei sa fie evaluate aceste influente si sa se realizeze o sanctionare a agentului care produce pagube si o recompensare a agentului care le suporta. Este vorba de aparitia unor efecte externe sau “externalitati”. Cu alte cuvinte, externalitatile apar atunci cand activitatea unui agent economic nu depinde in exclusivitate de variabilele al caror control il detine, ci si de o serie de variabile ce nu fac parte din sfera actiunilor sale decizionale. Rezultatul acestor influente poate fi evaluat in termeni reali (cantitati fizice), in termeni monetari (printr-o functie a castigurilor) sau in termeni subiectivi ( printr-o functie de utilitate). In functie de impactul econonic, externalitatile se manifesta in urmatoarele forme: 3.6.1. Economii externe de productie – apar cand activitatile unui agent aduc beneficii si altora, fara ca acestia sa suporte vreun cost. Exemplu: relatia dintre apicultor si pomicultor: pomicultorul asigura baza floricola pentru recoltarea nectarului si polenului, contribuind la productia de miere fara ca apicultorul sa suporte contravaloarea acestui serviciu. De remarcat ca in acest exemplu, externalitatea este reciproca, deoarece si albinele contribuie la fecundarea florilor, deci la obtinerea de fructe, fara ca pomicultorul sa plateasca ceva.Acelasi lucru se obtine atunci cand o intreprindere efectueaza lucrari de desecare / drenaj al perimetrului ,sau lucrari de care vor beneficia si cultivatorii din apropiere, fara sa plateasca ceva pentru aceasta. 3.6.2. Economii externe de consum , apar cand de deciziile unui consummator profita si alti agenti , fara ca acestia sa suporte contravaloarea unei compensatii pentru cel ce a luat deciziile. De exemplu : repararea fatadei unei case , intretinerea unei gradini, reprezinta decizii care pot oferi prilej de satisfactie si vecinilor, fara ca acestia sa contribuie in vreun fel la operatia de infrumusetare. 3.6.3. Diseconomiile externe de productie – apar ca urmare a deciziilor unor agenti economici, care provoaca pagube altor agenti fara ca acestia din urma sa fie recompensati financiar. Poluarea idustriala constituie cazul tipic al diseconomiilor de productie; cand un petrolier isi goleste dupa spalare tancurile in mare sau cand praful degajat de o fabrica de ciment degradeaza calitatea aerului pe o mare suprafata, acestea afecteaza activitatile pescarilor sau viata locuitorilor , fara ca piata sa intervina pentru stabilirea preturilor acestor pagube. 3.6.4. Diseconomiile externe de consum – se datoreaza comportamentului consumatorilor: fumatul sau manelele zgomotoase se afla la originea diseconomiilor de consum pentru nefumatori respectiv pentru iubitorii de liniste. Consumul se afla si la originea degradarii mediului prin cele mai divese forme precum sunt: poluarea aerului cu gaze de esapament sau cu praful ce se ridica de pe drumurile nemodernizate, poluarea mediului cu resturi alimentare si tot felul de gunoaie lasate la intamplare de “turistus-porcus”etc. Dar diseconomii de consum pot apare si atunci cand acesibilitatea la un bun (public) depinde de numarul consumaorilor; aglomeratia dintr-un parc produce mai degraba diseconomii decat satisfactie vizitatorilor. 3.7. CONCLUZII

16

1. Patrimoniul natural se poate identifica cu mediul inconjurator care cuprinde 2 tipuri de habiate ( natural-cand predomina elementele naturale, si antropic-cand predomina elementele naturale modifificate de interactiunea cu factorul munca). 2. Bunurile publice pure satisfac principiile de exclusivitate si nonconcurentialitate. 3. Avantajele de mediu se pot evalua prin consimtamantul de a plati al consumatorului( suma pretului pietei cu surplusul consumatorului). 4. Paguba pentru mediu se defineste prin pierderea de surplus de catre consumator 5. Externalitatile se definesc ca efecte ( negative sau pozitive) ale activitatii unor agenti economici asupra unor agenti neutri care nu sunt nici despagubiti pentru pagubele suferite si nici pusi sa achite contravaloarea unor beneficii insusite. 3.8. INTREBARI SI TEME DE REFLEXIE 1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. Ce inteles are notiunea de "habitat antropic"? Definiti notiunea de "bun public" Ce intelegeti prin notiunea de "non – exclusivitate" ? Ce stiti despre valoarea economica totala a bunurilor de mediu? Ce stiti de componenta si intinderea mediului exterior? Ce se intelege prin "consimtamintul de a plati in domeniul protectiei mediului? Care sunt caracteristicile esentale ale mediului inconjurator?

CAPITOLUL NR.4 PROBLEME MAJORE ALE POLUARII ;POLUAREA-EXPRESIE A PIERDERILOR DIN ACTIVITATILE DE PRODUCTIE SI CONSUM. CONCEPTE CHEIE In cadrul capitolului se folosesc urmatoarele concepte cheie : cele 12 probleme majore ale poluarii mediului, politica antipoluanta a factorilor de decizie, poluarea surselor de apa, poluarea atmosferei, poluarea solului. 4.1.PROBLEME MAJORE ALE POLUARII 4.1.1. Introducere Societatea contemporana este caracterizata de cresterea economica bazata in cea mai mare parte pe resurse energetice neregenerabile si pe relatii care au ca scop profitul imediat.Din activitatile industriale rezulta reziduuri care se acumuleaza in cantitati mari, astfel incat acestea nu se mai integreaza in natura si provoaca alterarea factorilor de mediu. Dincolo de un anumit prag , aceste fenomene nu mai pot fi compensate de procesele naturale de absorbtie, transformarile devenind ireversibile . Ce este necesar sa cunoastem pentru a preveni poluarea? a)care sunt sursele de poluare; b)care sunt efectele imediate si pe termen lung ale poluarii; c)cum putem preveni si combate poluarea; d)ce costuri au masurile antipoluante si cine le va suporta; e)pana la ce nivel de crestere economica mediul nu se va degrada; Poluarea se manifesta asupra celor trei componente ale habitatului natural:aerul, apa si solul; in ultima perioada ea s-a extins si la spatiul cosmic din imediata vecinatate a planetei si nu numai. Cauzele poluarii sunt reprezentate de activitatile de productie si consum ale societatii omenesti.

17

O analiza a mecanismelor poluarii scoate in evidenta interdependenta dintre partile componente ale mediului, actiunea asupra uneia antrenand implicit influente asupra celorlalte (cu efect local sau la distanta). Care sunt principalele elemente de retinut in aceasta ordine de idei? a)poluarea asupra unui factor al mediului fizic are intr-un fel sau altul efecte asupra celorlalti factori ai mediului; b)atmosfera, invelis foarte mobil al pamantului permite transportul poluantilor la distanta, actionand si in sensul dispersarii lor; c)spre deosebire de atmosfera, apa poate juca si rolul de concentrator al poluantilor; d)dirijarea poluantilor de catre ape se face fie direct in mari si oceane, care constituie rezervorul final al tuturor deseurilor, fie se recicleaza prin intermediul factorului uman; e) prin intermediul apei ,poluantii invadeaza ciclul alimentar al omului, fie prin consum direct, fie prin intermediul alimentelor de natura vegetala sau animala care concentreaza asemenea substante in cursul dezvoltarii lor. 4.1.2. Probleme majore ale poluarii mediului La nivelul continentului european se considera ca dintr-un total de 56 probleme de mediu , 12 probleme majore impun gasirea unor solutii in viitorul apropiat pentru atenuarea efectelor negative si apoi reducerea lor la minimum posibil. Acestea sunt urmatoarele: 1.-schimbari climatice; 2.-reducerea stratului de ozon stratosferic; 3.-pierderi ale biodiversitatii; 4.-accidente majore; 5.acidificare; 6.ozonul troposferic si alti fitooxidanti; 7.-managementul apelor dulci 8.-degradarea forestiera; 9.-tratarea si managementul zonelor de coasta; 10.-reducerea si managementul deseurilor; 11.-stresul urban 12.-riscul chimic 4.1.3. Politica antipoluanta a factorilor de decizie Care sunt masurile ce trebuie luate de factorii de decizie in tinerea sub control a proceselor de poluare? a)-monitorizarea proceselor cu delimitarea zonelor afectate si evidentierea pagubelor; b)-promovarea unei legislatii corespunzatoare la nivel national si regional; c)-adoptarea unor masuri si practici in industrie,agricultura , transport, energetica, care sa promoveze tehnologii de inalta eficienta, „curate” si consumuri reduse de resurse; d)-formarea de personal de specialitate si actiuni de sensibilizare a populatiei in problemele protectiei mediului; e)-promovarea tuturor actiunilor de baza si a unor analize economice in vederea eficientizarii prioritatilor si rezultatelor actiunilor de protectie a mediului; Toate acestea sunt componente ale „dezvoltarii durabile”. 4.2. POLUAREA – EXPRESIE A PIERDERILOR DIN ACTIVITATILE DE PRODUCTIE SI CONSUM Pentru a putea combate fenomenele de poluare este necesara cunoasterea surselor de poluare a factorilor de mediu si a corelatiilor dintre ele.Odata identificate sursele se poate trece la evaluarea

18

nocivitatii lor si la stabilirea masurilor de lupta potrivite pentru fiecare caz in parte , stabilirea costurilor , intocmirea legislatiei antipoluante. 4.2.1. Poluarea surselor de apa 4.2.1.1. Generalitati Majoritatea cantitatilor de apa utilizate de om provin din surse subterane si din rauri sau lacuri ca surse de suprafata. Evident ca exista diferenta intre calitatea acestor surse si calitatea apei solicitate de consumatori (potabila, de irigatii, industriala etc.) Aceste diferente sunt eliminate prin aplicarea unor tehnologii de tratare a apei. In epoca de puternic avant industrial si demografic din anii 70 ai secolului trecut, aceste diferente s-au accentuat , tehnologiile de purificare fiind de multe ori depasite, ceea ce a dus la abandonarea unor surse in favoarea altora de la mari distante sau la elaborarea unor noi procedee de tratare mai eficienta.In ambele situatii au fost necesare costuri suplimentare, ajungandu-se la cresterea alarmanta a pretului apelor tratate. Sa nu uitam ca exista ape care chiar in stare naturala prezinta calitati ce le fac improprii folosirii. Nivelul poluarii apelor a crescut permanent in ultimele decenii , situatie care a complicat lucrurile ; in momentul de fata notiunea de apa curata proprie diferitelor folosinte variaza mult de la o tara la alta. Pe langa aportul dezvoltarii industriale, criza din domeniul apei curate a fost sporita si de cresterea demografica alarmanta , care a dus la sporirea majora a cererii de apa . 4.2.1.2. Clasificarea surselor de poluare a apei *Dupa modul de organizare: -surse organizate- produc murdarirea prin intermediul unor instalatii de evacuare destinate acestui scop: canalizarea oraselor, evacuari de la diferitele industrii, crescatorii de animale etc. -surse neorganizate- produc murdarirea prin patrunderea necontrolata a unor substante in ape: localitati necanalizate, terenuri agricole etc. *Dupa actiunea in timp: surse permanente, nepermanente si accidentale; *Dupa modul de generare al poluarii: surse naturale, surse artificiale datorate activitatii omului (ape uzate si depozite de deseuri). Pentru apele subterane, sursele de poluare provin din: -impurificari cu ape saline , gaze sau hidrocarbuni ca urmare a unor foraje sau miniere; -impurificari produse de infiltratie de la suprafata ; -impurificari produse in zona de captare, ca urmare a nerespectarii spatiului de sanitara; Care sunt substantele poluatoare?Prezinta o mare diversitate : -compusi anorganici care se acumuleaza in sedimente; -compusi organici biogeni cu degradare rapida; -compusi organici refractari cu degradare lenta; 4.2.1.3. Surse de poluare permanente naturale -trecerea apelor prin roci solubile bogate in sare, sulfati, substante radioactive; -trecerea apelor prin zone de eroziuni a solului in special marne si argile; -vegetatia acvatica interna –caracter sezonier; -vegetatia de pe maluri- caracter sezonier; protectie

lucrari

19

4.2.1.4. Surse naturale de poluare accidentala –sunt rare, legate de fenomene geologice: patrunderea unor ape mineralizate in panza freatica, deschiderea unor carsturi, spalarea unor falii etc. 4.2.1.5. Surse permanente artificiale Principala sursa de poluare o constituie apele uzate, avand o mare diversitate :menajere, publice ,industriale, din zootehnie si piscicultura, tehnologice rezultate din nevoile proprii ale intretinerii sistemelor de canalizare, de la spalatul strazilor,meteorice infectate etc. Depozitele de deseuri solide asezate sub cerul liber ; cum sunt haldele de gunoaie orasenesti si deseurile industriale (cenusa de termocentrala , zguri metalurgice,steril minier, rumegus, namoluri de la fabricile de zahar, si de la epurarea apelor uzate,produse clorosodice etc.).

4.2.2. Poluarea atmosferei 4.2.2.1. Generalitati Poluarea atmosferei are o trasatura distincta care rezulta din faptul ca fiind foarte mobila, preia produsele poluante si le disperseaza pe mari suprafete depunandu-le atat pe apa cat si pe sol. 4.2.2.2. Clasificare Foarte variate, sursele de poluare a atmosferei se clasifica dupa cum urmeaza: a) Dupa origine- se clasifica in surse naturale si surse antropice. Sursele naturale si principalii poluanti specifici sunt: -omul si animalele –prin procesele fiziologice emana CO 2 si microorganisme (virusi, microbi); -plantele –prin fungii polen, substante organice etc.; -solul- prin virusi, pulberi ( ca urmare a eroziunii); -apa marina- prin aerosoli incarcati cu saruri; -descompunerea materialelor organice vegetale si animale prin metan, hidrogen sulfurat, amoniac; -vulcanismul prin cenusa, compusi de sulf si carbon; -incendiile maselor vegetale- prin cenusa , oxizi de sulf,carbon etc. -radioactivitatea terestra prin emisiile unor roci
10 36 14 3 22
226

Ra ,

228

Ra plus descendentii.

-radioactivitate crescuta : Be, Cl, C, H, Na etc. -descarcari electrice –prin ozon; -furtunile de praf si nisip –prin pulberile antrenate; Sursele antropice provin din activitatea umana care conduce la evacuarea in atmosfera a unor substante ce fac sau nu parte din compozitia acesteia. Observatie: Cum se defineste atmosfera poluata? R-atmosfera este poluata atunci cand o marime unitara adaugata la , sau scazuta din constituientii normali ai atmosferei , poate determina alterarea proprietatilor fizice sau chimice ale acesteia in mod sesizabil de catre om sau mediu. b) Dupa forma -surse punctuale –de dimensiuni neglijabile in comparatie cu topografia locului (cos ,teava de esapament etc.); -surse liniare- avand o dimensiune (lungimea) ce nu poate fi neglijata fata de topografia locului (artera de circulatie); -surse de suprafata –avand o arie semnificativa in topografia locului (un cartier al orasului); -surse de volum –cu emisii in trei directii;

20

c) Dupa inaltime (fata de nivelul solului) -la sol, joase (h≤50m) ; medii (50m < h < 150m); inalte (h > 150 m) d) Dupa mobilitate : fixe si mobile (mijloace de transport) e) Dupa regimul de functionare -surse continue- cu emisii pe perioade medii sau lungi ; -surse intermitente –functionare cu intreruperi; -surse instantanee- scapari accidentale; f) Dupa tipul de activitate -arderea combustibililor fosili (carbuni, produse petroliere , gaze naturale) in surse fixe: CO 2 , SO x , NO x ,compusi organici volatili-COV etc. -traficul auto:CO,NO x , pulberi, COV,Pb,SO x etc. ; a nu se uita contributia aviatiei la poluare; -petrochimie :COV, SO x , NO x etc. -chimie:gama foarte larga de poluanti chimici; -siderurgie:pulberi cu Fe, SO x , NO x ,COV -metalurgie:pulberi cu metale grele (Pb, Cd, As,Zn), SO x , NO x etc. -industria materialelor de constructii :pulberi, CO 2 ,CO, SO x , NO x ,F (industria sticlei) etc. -extractia si distributia petrolului si gazelor naturale:hidrocarburi; -industria frigorifica si cosmetica: clorofluorocarburi,tetraclorura de carbon etc. -agricultura:NH 3 , NO x ,CH 4 , pesticide etc. 4.2.2.3. Efectele poluantilor atmosferici Data fiind mobilitatea si omniprezenta atmosferei, efectele poluarii acestuia sunt foarte raspandite: a)-asupra omului ( si in general a regnului animal): ataca aparatul respirator dar si cel digestiv, sistemul nervos, sistemul cardiovascular, pielea etc.; b)asupra vegetatiei:influenteaza fotosinteza, dar se poate ajunge la distrugerea anumitor specii mai sensibile (ex.uscarea padurilor de pin sub influenta ploilor acide), reducerea recoltelor etc. c)-asupra apei si solului:modificarea pH-ului si in general a calitatilor organoleptice a acesteia. Diferite substante antrenate in plantele alimentare contribuie indirect si la efectele asupra omului. d)-asupra constructiilor si instalatiilor , in sensul degradarii mai rapide a acestora datorita ploilor acide si altor mecanisme chimice. 4.2.3. Poluarea solului 4.2.3.1. Generalitati Din ce in ce mai des , atat pe plan mondial cat si la noi se vorbeste despre gospodarirea nerationala a resurselor de sol ce a dus la grave procese de deteriorare a feritilitatii acestora. Conform conceptiei ecologice toate aceste fenomene negative sunt efortul unui fenomen complex – poluarea solului. Situatia statistica din 1993 prezinta o cantitate alarmanta de soluri degradate din tara noastra dupa cum urmeaza: Tabelul 4.1. Cauza Cu exces de umiditate Acide

Nr. crt. 1. 2.

Suprafata (ha) 1.604.670 2.228.670

21

3. 4. 5. 6. 7. 8.

Saraturate Nisipoase Cu eroziune de suprafata Cu eroziune de adancime Cu fenomene de deplasare Poluate cu diferite substante TOTAL

244.475 333.058 2.447.351 232.483 335.640 241.107 7.667.454

Sa nu uitam ca suprafata Romaniei este de numai 23,5 milioane ha; deci circa o treime din suprafata tarii este degradata. 4.2.3.2. Efectele poluarii Principalele efecte ale poluarii solului in Romania sunt: a)-diminuarea rezervei de humus, acumulata dealungul a mii de ani , pe 50% din suprafata agricola; b)-gradul avansat de acidifiere pe 21% din suprafata ; c)-deficitul de fosfor pe 35% din suprafata; d)-deficitul de microelemente pe 15% din suprafata; e)-eroziunea solului prin apa pe 34% din suprafata; f)-Saraturarea solului prin apa pe 34% din suprafata; g)-deficit potential de umiditate pe 7,3 mil. ha; h)-exces potential de umiditate pe 5,65 mil. ha; i)-textura excesiv nisipoasa pe 22,6% din suprafata etc. 4.2.3.3. Clasificarea solului d.p.d.v. al poluarii a)-dupa natura poluarii: fizica, chimica, biologica, radioactiva; b)-dupa activitatea generatoare de poluare: -lucrari de excavare (miniere la zi, balastiere, cariere); -acoperirea solului cu depuneri : halde de steril, iazuri de decantare, depozite de gunoaie etc.) -deseuri si reziduri anorganice:minerale,metale , saruri , acizi, baze etc. -cu substante vehiculate de aer (vezi paragraful anterior); -cu substante radioactive; -cu deseuri organice din industria alimentara; -cu dejectii umane si animale; -prin eroziune si alunecare; -prin saraturare , acidifiere; -prin exces de apa; -prin exces sau carenta de elemente nutritive; -prin compactare si formare de crusta; -prin acoperire cu sedimente de eroziune; -cu pesticide; -cu agenti patogeni contaminati:infectiosi,toxici etc. c)-dupa gradul de poluare apreciat prin reducerea productiei vegetale : -sol nepoluat reducere sub 5% -sol slab poluat reducere 6...10% -sol moderat poluat reducere 11...25% -sol puternic poluat reducere 26...50% -sol foarte puternic poluat reducere 51...75% -sol excesiv poluat reducere peste 75%. 4.2.3.4. Efectele directe si indirecte ale poluarii solului

22

Efectele poluarii solului se pot manifesta direct sau indirect si pot avea un caracter imediat sau pe termen lung. Fiind foarte multe, se dau doar cateva exemple edificatoare: a)Poluare prin lucrari de excavare la zi. Se apreciaza ca pe langa suprafetele direct afectate se simt influente si in zonele adiacente de 410 ori mai intinse, care sunt afectate si de drumurile de acces, organizari de santier, depozitare de steril, eroziune etc. Efectul consta in distrugerea biodiversitatii, schimbarea regimului apelor subterane, modificare geochimica a zonei. In urma unor asemenea lucrari raman adevarate „peisaje lunare” sau „ pustiuri industriale”. b)Poluare prin halde , depozite, iazuri Activitatea umana in special cea industriala are ca efect o crestere a depozitelor de deseuri solide . Aceste pot fi halde de minerale sau de steril, iazuri de decantare a apelor de flotatie, reziduri menajere etc. Ele blocheaza mari suprafete de teren pe langa efectele adiacente asupra aerului si apei din zona dar si la mari distante. c)Poluarea solului prin intermediul atmosferei Dupa unii autori, acest tip de poluare are ponderea maxima. Ea poate fi din surse naturale sau antropice. Substantele toxice ajung in sol prin cadere directa sau indirect prin intermediul precipitatiilor . Procesul are ca efecte reducerea volumului de biomasa, contaminarea produselor agricole, afectarea generala a ecosistemelor. Precipitatiile pot amplifica fenomenele de poluare prin spalarea solului si deplasarea poluantilor pe mari suprafete dar si in adancime. Din aceasta categorie fac parte ploile acide. Ploaia naturala are un pH de 5,65 datorita bioxidului de carbon natural din atmosfera; prin poluare pH-ul scade la 4 sau chiar sub 3 , aceasta avand ca efecte: -spalarea elementelor nutritive din sol; -afectarea elementelor bacteriene din sol; -uscarea vegetatiei etc. In Romania din totalul de 28 % din suprafata , acoperita de paduri, in anul 1992 erau afectate de uscare cca.457.142 ha , dintre care 242.932 ha in urma ploilor acide. Un alt caz demn de amintit este poluarea cu metale grele ,care prin acumulare biologica ajung in plante , de unde prin consum ajung la om si animale. Depasirea unor anumite limite din aceste substante duc la instalarea unor grave afectiuni. Sunt in tara zone, precum Baia Mare, Copsa Mica etc. , unde s-au depasit in mod frecvent concentratiile admise la Cd, Pb, Cu, cu efectele negative cunoscute. 4.3. CONCLUZII:

1.- Din problematica generala a poluarii se desprind 12 probleme majore ( conform normativelor Uniunii Europene) care trebuie rezolvate prioritar , daca se doreste perpetuarea civilizatiei pe planeta. 2.- Poluarea este o expresie a pierderilor din activitatea de productie si consum ; 3.- Poluarea se manifesta in trei moduri, corespunzator cu starile de agregare ale materiei : poluarea aeriana, poluarea apei si poluarea solului. 4.- Pentru a putea lupta eficace contra poluarii este necesara cunoasterea surselor de poluare si a efectelor ei. 4.4. INTREBARI SI TEME DE REFLEXIE: 1. Care sunt cunostiintele care fac posibila prevenirea poluarii? 2. Care sunt caracteristicile interdependentei dintre mecanismele poluarii diferitelor componente ale mediului? 3. Care sunt problemele majore ale poluarii ce se cer rezolvate in viitorul apropiat? 4. Care sunt masurile ce trebuie luate de factorii de decizie in tinerea sub control a proceselor de poluare? 5. Surse de poluare a apelor de suprafata. 6. Surse de poluare a apelor subterane. 7. Criterii de clasificare a surselor de poluare atmosferica.

23

8. Surse de poluare atmosferica. 9. Efectele poluantilor atmosferici. 10. Aspecte ale degradarii solului.

CAPITOLUL NR.5

MONITORIZAREA STARII MEDIULUI ; INDICATORI DE MEDIU.

CONCEPTE CHEIE: In cadrul capitolului se folosesc urmatoarele concepte cheie : starea mediului, monitorizarea (starii) mediului, indicatori de mediu, sistemul danez de indicatori, sistemul complex de indicatori.

5.1. INTRODUCERE: Pentru a intelege mai usor problemele care vor fi dezbatute in acest capitol este necesara lamurirea unor notiuni, in completarea capitolului ce trata despre ecolimbaje. Aceste notiuni sunt urmatoarele: 1. Starea mediului – reprezinta situatia diferitilor parametri care definesc mediul inconjurator la un moment dat, comparativ cu starea normala a acestora, definita ca media multianuala a respectivilor parametri considerati la acelasi moment al anului. Exemplu : temperatura la orele 12.00 in ziua de 15 octombrie, care poate fi mai mica, mai mare sau egala cu valorile multianuale ale temperaturii medii masurate in aceasi zi la aceasi ora. 2. Monitorizarea (starii) mediului – reprezinta un ansamblu de operatiuni privind supravegherea, evaluarea, prognozarea si avertizarea in scopul interventiei operative pentru mentinerea starii de echilibru a mediului. 3. Indicatori de mediu – sunt marimi scalare atasate unui parametru ce caracterizeaza mediul inconjurator, ajutand la monitorizarea cantitativa si calitativa a respectivului parametru. Exemplu: viteza vantului (medie si maxima) masurata in m/s sau km/h . 5.2. MONITORIZAREA STARII MEDIULUI

5.2.1. Generalitati Ca instrument al activitatii manageriale in domeniul mediului, monitorizarea trebuie sa asigure un flux informational, structurat atat pe sectoare specifice (apa, aer, sol etc.) cat si intersectorial, cu privire la sursele de poluare si calitate a mediului, folosirea si starea resurselor etc. Este necesara sublinierea deosebirii dintre monitorizarea simpla ca sursa de date si monitorizarea ca sursa de informatii , care presupune prelucrarea datelor culese din mediu in vedera luarii unor decizii de catre factorii abilitati. Exemplu : temperatura apei in Golful Persic in ziua de 15 octombrie a.c. la orele 12.00 este de 24 C – este o sursa de date; daca aceasta valoare se compara cu media multianuala de 22'C pentru aceiasi perioada a anului, dar si cu valori inregistrate in ultimii 3 ani, operatia devine o sursa de informatii pretioasa deoarece se demonstreaza ca in zona respectiva planeta este in incalzire; aceasta informatie coroborata cu altele privind temperaturile inregistrate in alte parti ale globului permit a se trage concluzii in legatura cu starea termica a planetei, care vor facilita luarea unor decizii de mare importanta privind comportarea omenirii fata de aceasta stare de fapt.

24

Evitarea neconcordantelor dintre diferitele activitati de monitorizare, care pot avea scopuri foarte diverse de la un sector la altul, implica asigurarea unui caracter integrat al monitorizarii mediului; aceasta presupune ca sistemul sa fie capabil sa ia decizii in privinta interactiunii dintre sectoare. Exemplu : datele culese dintr-o regiune trebuie sa urmareasca atat situatia calitatii solului cat si situatia apelor subterane si de suprafata, pentru ca persoanele responsabile sa poata lua decizii tactice. Organizatia care se ocupa de monitorizarea mediului trebuie sa intocmeasca o baza de date , sub forma unui catalog, actualizat cu regularitate pe baza unor proceduri standard, ceea ce va mari rficienta unor astfel de activitati. 5.2.2. Etapele monitorizarii integrate a calitatii mediului Fluxul informational in cadrul sistemului de monitorizare integrata a calitatii mediului are loc in mai multe etape, dupa cum urmeaza : 1. Definirea calitatii mediului. 2. Prelevarea datelor: 2.1.Tehnici de prelevare 2.2.Masuratori 2.3.Conservarea probelor. 2.4.Transportul probelor. 3. Analize de laborator: 3.1.Proceduri de programare si operationale 3.2.Proceduri de analize de laborator 3.3.Controlul calitatii laboratorului 3.4.Inregistrarea datelor. 4. Manipularea datelor: 4.1.Screening si verificare de date 4.2.Computer Hardware 4.3.Sistem de administrare a bazei de date 4.4.Stocare si recuperare. 5. Analiza datelor: 5.1.Proceduri statistice cu software corespunzator 5.2.Modelare deterministica 5.3.Index de calitate (a apei ). 6. Rapoarte: 6.1.Formate 6.2.Frecventa 6.3.Distributie. 7. Folosirea informatiei: 7.1.Public 7.2.Politic 7.3.Administratie 7.4.Tehnic. 8. Intelegerea corecta a conditiilor de calitate a mediului. 5.2.3. Domenii de apicare a monitorizarii Actiunile de monitorizare in legatura cu calitatea mediului se aplica cu precadere pe doua directii : - monitorizarea situatiei mediului propriu-zis; - monitorizarea surselor (emisiilor) poluante. 5.3. INDICATORI DE MEDIU 5.3.1.Definitii, caracteristici

25

Alternativa la procesul evident de deteriorare a mediului, o reprezinta notiunea de dezvoltare durabila, care impune tot mai multor tari reexaminarea posibilitatilor de evaluare si supraveghere a starii ecosistemelor naturale, de depistare a cauzelor si tendintelor de modificare a functionalitatii acestora. Indicatorii de mediu sunt considerati un instrument necesar in proiectarea strategiei pentru dezvoltarea durabila, fiind indispensabili in procesele de monitorizare de care s-a vorbit in paragraful anterior. Un sistem de indicatori de mediu, trebuie sa contribuie la : - evaluarea starii mediului in concordanta cu intensitatea schimbarilor ce au loc in calitatea acestuia, schimbari ce pot avea implicatii serioase asupra sanatatii si bunastarii populatiei; - integrarea intereselor de mediu in politicile sectoriale; scotand in evidenta progresul realizat in protectia mediului, precum si legaturile dintre politica economica si tendintele din sectoarele cheie (agricultura, industrie, energie etc.) cu impact asupra mediului; - integrarea intereselor de mediu in politicile economice generale prin bilanturi de mediu. Indicatorii de mediu pot fi grupati in doua mari categorii: - indicatori ai calitatii mediului; - indicatori ai sursei (emisiei). 5.3.2. Indicatori ai calitatii mediului:

5.3.2.1. Indicatorii danezi de mediu (sistem restrans) In principiu , nu se poate vorbi de un sistem de indicatori universal valabil,acesta trebuind sa corespunda cadrului conceptual si scopurilor specifice, promovate in timp si spatiu. Dam in continuare indicatorii danezi de mediu, Danemarca fiind o tara cu performante remarcabile in protectia mediului. Ei se impart in 4 categorii, dupa cum urmeaza : 1. Zonele urbane : 1.1. densitatea poplatiei; 1.2. circulatia; 1.3. locuintele perturbate de zgomot; 1.4. plumbul din aerul urban; 1.5. pasarile din zonele urbane; 1.6. consumul de mecur si cadmiu; 1.7. consumul si refolosirea hartiei si a sticlei. Zonele extraurbane: 2.1. folosirea zonelor agricole ; 2.2. iepuri si pasari in zonele cu teren arabil; 2.3 .plante care au disparut sau sunt amenintate cu disparitia; 2.4. starea de sanatate a padurilor; 2.5. utilizarea pesticidelor. Aerul: 3.1. consumul de substante care diminueaza stratul de ozon; 3.2. degajari de bioxid de carbon; 3.3. degajari de bioxid de sulf; 3.4. degajari de compusi nitrati; 3.5. precipitatii cu compusi de nitrogen. Apa : 4.1. calitatea apelor subterane; 4.2. continutul de nitrati in apele subterane; 4.3. folosirea ingrasamintelor in agricultura; 4.4. calitatea apelor curgatoare; 4.5. calitatea lacurilor; 4.6. continutul de oxigen in zonele marine; 4.7. pestii din apele marine; 4.8. calitatea apelor amenajate pentru scaldat.

2.

3.

4.

26

5.3.2.2. Sistemul complex de indicatori de mediu, Danemarca fiind o tara cu realizari remarcabile in domeniul protectiei mediului, numarul indicatorilor de mediu este relative redus (25). Efectiv, numarul indicatorilor de mediu care se cer monitorizati este mult mai mare. Se prezinta in continuare un sistem complex de indicatori de mediu, clasificati dupa caracteristicile mediului: 1. 1.1. 1.1.1. Mediul inert Atmosfera: - calitatea aerului : - capacitate de dispersie; - incarcatura cu substante nocive; - mirosuri nedorite.

1.1.2.

1.1.3. 1.1.4.

- confortul climateric: - indicii bunastarii climaterice; - indicii climaterici favorabili turismului. - regimul termic : - temperaturi (maxime, minime, medii), gradiente termice. - regimul pluviometric: - precipitatii (totale, medii, maxime, minime in 24 h). - indicii umiditatii. - numarul zilelor cu ploaie. - regimul vanturilor: - viteza (medie, maxima) - directia (cea mai frecventa) - numarul zilelor cu vant. - regimul radiatiei: - radiatia directa – vizibilitate medie - radiatia difuza - nebulozitate medie - radiatia globala - insolatia. Pamantul: - relieful si caracterul topografic: - grad de inclinare (pante). - suprafata supusa modificarilor de relief. - resursele minerale: - solul: - disponibilul de interes economic. - capacitatea agrochimica. - randamentul potential.

1.1.5.

1.1.6.

1.2. 1.2.1.

1.2.2. 1.2.3.

1.2.4.

- contaminarea solului si subsolului: - suprafata aferenta si apreciata ca - indicii de calitate ai apei (compozitie). Apa: – disponibilul de apa: – regimul hidric anual: - volumul si structura. - variatia debitului in cursul anului.

vulnerabila.

1.3. 1.3.1. 1.3.2. 1.3.3.

– calitatea fizico-chimica: - gradul de oxigenare. - cantitatea de substante contaminate dizolvate in apa. - indicii de calitate.

27

1.4. 1.4.1.

Fenomene si procese naturale: – evolutia albiilor ,cursurilor de apa: - lungimea albiilor supuse unor degradari semnificative. – realimentarea acviferului: - indicii de realimentare. – inundatii: - frecventa - volumul devarsarii - suprafata afectata - rata de pierdere a solului pe anotimpuri si ani - suprafata expusa - suprafata posibil a fi afectata - suspensii de sol in apa.

1.4.2.

1.4.3.

1.4.4.

– eroziunea:

1.4.5.

– depunerea de sedimente: - particule solide aflate in suspensie in apa - profunzimea medie a stratului de sedimente. - gradul de blocare sau deviere a - cresterea medie a grosimii.

sistemului natural de

drenaj

1.4.6.

– procese privind stabilitatea fizico chimica a terenurilor: - frecventa evenimentelor externe. - evolutia pantei . - umiditatea solului . - intensitatea proceselor de dislocare - suprafata afectata – salinizarea: - cantitatea de saruri solubile.

1.4.7. 1.4.8.

– transportul de materiale solide: - intensitatea transportului. – eutrofizarea: Mediul biotic Vegetatia: - cantitatea de nutrienti.

1.4.9. 2. 2.1.

2.1.1. – unitati teritoriale cu vegetatie naturala omogena: - suprafata afectata, apreciata din punct de vedere al capacitatii de consrvare. 2.1.2. – pasuni: - suprafata ocupata pe calitati. vedere

2.1.3. – plante acvatice: - populatii afectate, apreciate din punct de al capacitatii de conservare. 2.1.4. – specii vegetale: - numarul de specii afectate - numarul de specii in pericol. 2.2. Fauna:

28

2.2.1. - habitatul speciilor slbatice (terestre si acvatice): - suprafata afectata, apreciata din punct de conservare. 2.2.2. – puncte de trecere si rutele pasarilor migratoare: - gradul de afectare. 2.2.3. – specii si populatii faunistice: - numarul speciilor afectate. - numarul speciilor in pericol. 2.3. Fenomene si procese legate de fauna: lanturile alimentare: densitatea speciilor

vedere al capacitatii de

2.3.1. – de vedere calitativ.

apreciata

din

punct

- biomasa totala. - productia primara. - productia secundara. - rata de fixare a azotului atmosferic. - rata de mineralizare. 2.3.2. – ciclurile de productie: - impactul asupra populatiei. 2.3.3. – migratia speciilor: - bariere in cadrul deplasarilor. ecologici: diversitate, biomasa, productivitate, numerica (abundenta, dominare),

2.3.4. – perametrii stabilitate, reversibilitate, evolutia indicatori biologici. 3. 3.1.

Mediul perceptual (peisajul):

Peisagii intrinseci

3.1.1. - unitati teritoriale peisagistice: - suprafata ocupata, calitate. 3.1.2. - locuri sau monumente istorice: - numar si apreciere calitativa. 3.2.2. – incidenta vizuala: - numarul si amplitudinea observatorilor in functie de distanta de vizualizare. 4. Utilizarile zonei rurale: Activitati recreative in aer liber 4.1. 4.1.2. – pescuit: - ca si la vanatoare. suprafata pretabila organizarii scaldatulu

4.1.3. scaldat: apreciata calitativ. - numarul indivizilor afectati.

4.1.4. - organizarea de excursii, picnicuri: - suprafata destinata acestor activitati, apreciata calitativ.

29

4.2.

Activitati productive

4.2.1. – agricultura: - suprafata utilizata apreciata calitativ si distanta pana la zonele poluate; - randamente efective si / sau potentiale 4.2.2. – zootehnie: - suprafata utilizata apreciata calitativ. - numarul de unitati – vite mari / mici. 4.2.3. – silvicultura: - suprafata destinata, apreciata calitativ. - randamentul efectiv si / sau potential. 4.2.4. – minerit: - suprafta de teren scoasa din circuit; - productivitate sau randament.

4.3.

Conservarea naturii:

4.3.1. - zone pentru protectia naturii (rezervatii, parcuri, refugii pentru vanat):- suprafata destinata apreciata in raport cu limitele care nu-i perecliteaza functionarea. 4.3.2. – ecosisteme speciale: - ca si in cazul anterior. Dupa cum se vede , au fost identificate 12 tipuri de activitati, care cuprind 47 tipuri de indicatori si un numar de 87 de indicatori de mediu care se cer monitorizati pentru a se putea face o imagine completa despre starea generala a mediului. 5.3.3. Indicatorii sursei (emisiei) Acesti indicatori sunt adoptati de OECD si vizeaza : emisiile de CO2, SO2,NOx ; emisiile de gaz cu efect de sera; schimbarea categoriei de folosinta a terenurilor; utilizarea ingrasamintelor chimice; folosirea resurselor de apa; utilizarea resurselor forestiere; comertul cu lemn; pescuitul; deseurile din activitatea de productie; deseurile orasenesti; accidentele industriale; cresterea activitatii economice; cresterea productiei si a consumului de energie; productia industriala; transportul; consumul populatiei; evolutia demografica.

1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. 9. 10. 11. 12. 13. 14. 15. 16. 17.

5.4. CONCLUZII: 1. Cresterea demografica si activitatea economica din ce in ce mai intense , au dus la stricarea echilibrului ecologic pe intense zone ale pamantului; acest lucru impune masuri urgente din partea forurilor abilitate, pana nu va fi prea tarziu; 2. Pentru luarea deciziilor strategice si tactice privind protectia mediului situatia acestuia trebuie monitorizata in permanenta.

30

3. Monitorizarea situatiei mediului si a surselor de poluare se face folosind un sistem de indicatori de mediu, care difera de la sector la sector, trebuind sa fie adaptati la realitatile din zona cercetata. 5.5. INTREBARI SI TEME DE REFLEXIE: 1. Caracteristicile monitorizarii starii mediului. 2. Etapele monitorizarii integrale a calitatii mediului. 3. Analizele de laborator destinate monitorizarii integrate a calitatii mediului (cuprins); 4. Caracteristici specifice indicatorilor de mediu; 5. Indicatorii de mediu danezi, caracteristici zonelor urbane. 6. Indicatorii de mediu danezi, caracteristici zonelor extraurbane. 7. Indicatorii de mediu danezi, caracteristici calitatii aerului. 8. Indicatorii de mediu danezi, carcteristici pentru monitorizarea calitatii apei; 9. Indicatorii caracteristici surselor de poluare si care contribuie la stricarea echilibrului ecologic. 10. Sistemul complex de indicatori de mediu. CAPITOLUL NR.6 TEHNOLOGII CURATE

CONCEPTE CHEIE: Tehnologii curate,tratarea apelor uzate, turnarea continua, normele EURO 2, 3, 4, 5, procedeul umed de fabricare a cimentului, araturi superficiale, gestionarea deseurilor, gropi ecologice etc. 6.1. DEFINITII, CLASIFICARI Prin tehnologii curate se inteleg acele procese tehnologice a caror influenta asupra mediului este minima sau lipseste cu desavarsire. Din punct de vedere al capacitatii de a pastra calitatea mediului , se deosebesc trei tipuri majore de tehnologii: -tehnologii care nu deverseaza in exterior substante poluante; -tehnologii de tratare a deseurilor la iesirea din procesele tehnologice; -tehnologii de transformare si neutralizare a deseurilor; La acestea se adauga tehnologiile de masurare (monitorizare) a starii mediului, precum si tehnologiile de substitutie, ca expresie a desprinderii graduale a economiei de factorul natural. Progresul tehnic este vizibil in economia protectiei mediului in doua moduri: -direct, la nivelul factorilor de productie; exemplu: o centrala termica de apartament cu un randament de 95% este un rezultat al efortului de cercetare in domeniu, efectul resimtindu-se la nivelul protejarii resurselor de gaz metan prin reducerea substantiala a consumurilor acestei resurse naturale; -indirect, prin intermediul procedurilor de monitorizare, tratare,retinere, recuperare si reciclare. 6.2. TEHNOLOGII „CURATE „ IN ECONOMIE

Intr-o economie dezvoltata, prin forta lucrurilor se folosesc tehnologii mai mult sau mai putin curate. Capitolul de fata isi propune evidentierea tehnologiilor curate pe ramuri de activitate. 6.2.1. Tratarea apelor uzate

31

In civilizatia actuala viata este de neconceput fara folosirea apei dulci in cele mai variate scopuri. Consumul din ce in ce mai mare de apa este un atribut ale economiei si civilizatiei in expansiune. Multe industrii evacueaza mari cantitati de apa mai mult sau mai putin poluata:industria extractiva, industria chimica, industria alimentara etc. Sa nu uitam de cantitatile imense de ape uzate ce provin din asezarile urbane (si rurale) ca o consecinta a utilizarilor casnice. Deversarea acestor ape in reteaua hidrografica ar fi catastrofala pentru sanatatea acesteia, complicand si mai mult tehnologiile de tratare a apelor in vederea utilizarii (din pacate acest lucru se intampla de foarte mult timp) . O tehnologie curata tipica pentru acest domeniu este aceea de prelucrare a apelor uzate menajere in vederea reciclarii. Folosind procedee biologice (aerobe si anaerobe) apele uzate se curata pana la stadiul in care pot fi deversate ; in urma acestei tehnologii rezulta: biogaz (un amestec de metan, hidrogen, oxizi de carbon, etc) folosit in scopuri energetice si un namol care constituie un valoros ingrasamant pentru agricultura. De retinut: fiecare sistem de canalizare se termina obligatoriu cu o statie de prelucrare a apelor uzate. 6.2.2. Industria energetica, cunoscuta ca mare poluator datorita centralelor termoelectrice care functioneaza pe carbune inferior deversand in atmosfera oxizi de carbon , azot, sulf si praf de carbune, poluand solul si apele cu mari cantitati de cenusa care trebuie depozitate undeva.Evident ca aceste centrale vor trebui sa utilizeze tehnologii curate de filtrare a fumului rezultat din arderea carbunilor , astfel incat in atmosfera sa disipe cantitati cat mai reduse de poluant. Ce facem cu cenusa ? -de regula este bine sa o depozitam intr-o zona mlastinoasa care sa o fixeze de sol sau si mai bine sa o folosim ca materie prima in industria cimentului In acest sector intalnim iata si unele tehnologii curate , precum sunt: -centrale termoelectrice pe gaz metan (romanesc, care cum se stie este foarte pur) ca cea de la Ludus- Iernut. -centrale hidroelectrice -centrale eoliene -centrale solare -centrale cu celule fotoelectrice -captatori solari de energie in scopuri casnice -centrale termoelectrice folosind deseuri menajere mult mai putin poluante decat deseurile propriuzise etc. -centrale nuclearo-electrice ca cea de la Cernavoda care in conditii normale de functionare este total nepoluanta, dar care in caz de accident (vezi cazul Cernobil) constituie un pericol potential major pentru sanatatea mediului. 6.2.3. Industria siderurgica.O platforma siderurgica este asociata adesea cu o intinsa suprafata acoperita de un praf galbui de oxid de fier, cu un miros specific de bioxid de sulf sau chiar hidrogen sulfurat. In consecinta prin reducerea acestor efecte tehnologiile antipoluante au devenit clasice. Iata cateva reprezentative: -alimentarea furnalului pe partea superioara printr-un sistem de camere tip ecluze ce impiedica contactul direct dintre interiorul furnalului si atmosfera; -folosirea filtrelor de praf pentru gazele de furnal; -recuperarea energiei gazelor de furnal prin sistemul de caupere (schimbatoare de cladura) ce preincalzesc aerul necesar funtionarii furnalului; Sistemul de turnare continua este un exemplu de tehnologie curata benefica pentru mediul inconjurator atat prin reducerea scaparilor poluante cat si prin economisirea unor resurse energetice scumpe (pe langa avantajele calitative si financiare) aceasta tehnologie folosita la CS Galati dar si la Otelul Rosu , permite renuntarea la turnarea otelului in lingouri inaintea operatiilor de laminare.

32

6.2.4. Industria metalurgica –metalurgia neferoaselor este cunoscuta ca o sursa majora de poluare , fiind deja de notorietate cazurile combinatelor de profil din Baia Mare (zona cea mai poluata a Romaniei) sau Zlatna. Poluarea in aceste zone este generalizata (aer,apa,sol) datorita proceselor pirotehnice ce emana gaze nocive si datorita instalatiilor de prelucrare prin flotatie a minereului (vezi poluarea apelor Tisei cu cianuri). In astfel de cazuri utilizarea tehnologiilor curate de colectare, filtrare a emanatiilor devine obligatorie. 6.2.5. Industria chimica, sursa majora de poluare cu substante diverse precum diversificate sunt si produsele acestei industrii. Cum multe din substantele folosite ca materii prime dar si produsele finite sunt otravitoare, tehnologiile curate se folosesc pe scara larga; totusi nu este suficient, caci daca ar fi , nu s-ar mai vorbi de aceasta industrie ca sursa de poluare. Nu putem vorbi de industria chimica fara a ne aminti de calamitatea pe care o reprezinta pentru mediu masele plastice din care se fabrica sticle si folii, care datorita inconstientei persoanelor care le abandoneaza in mediu atunci cand si-au pierdut valoarea de intrebuintare , acestea ajung treptat-treptat sa domine peisajul indiferent daca acesta este industrial, comercial , agricol sau turistic. Este bine sa stim ca aceste materiale nu sunt degradabile in mod natural pentru foarte lungi perioade de timp si acolo unde ajung strica echilibrul ecologic. Ce este de facut? -educatia ecologica a cetateanului; -fabricarea cu precadere a termoplastelor care permit reciclarea; -fabricarea unor materiale plastice biodegradabile; 6.2.6.Industria constructoare de masini –in masura in care aceasta industrie foloseste tehnologii primare precum sunt : turnarea metalelor feroase si neferoase, (care presupune si elaborarea lor) , forjarea, tratamentele termice , contribuie in mod substantial la procesul de poluare a mediului in zonele industriale. Ce tehnologii antipoluante se pot folosi? Iata cateva exemple: elaborarea metalelor de turnare in cuptoare electrice ( cu precadere cu inductie sau rezistenta) , turnarea in forme permanente de cate ori este posibil, incalzirea electrica a semifabricatelor pentru forjare, prelucrarea metalelor prin deformare la rece. Aici se adauga si tehnologii din afara sferei celor primare: -tehnologia pulberilor; -reciclarea spanurilor in sectiile de aschiere; -sudura electrica rezistiva sau prin frecare in locul cele termice; -netezirea pieselor prin rulare in loc de rectificare; 6.2.7. Transportul Datorita amploarei pe care a luat-o transportul cu mijloace motorizate ( autove -hicule, trenuri,motonave, avioane) aceasta ramura vitala a economiei a ajuns sa fie responsabila principala de o buna parte din poluarea planetara:emisii masive de bioxid de carbon si alti compusi nocivi, care isi aduc contributia la amplificarea efectului de sera cu toate consecintele care decurg de aici (incalzirea globala, modificari climatice, desertificarea unor zone, scaderea resurselor etc. In aceste conditii nu este de mirare faptul ca in CE s-au introdus restrictii din ce in ce mai serioase privind emisiile poluante ale mijloacelor de transport , materializate in normele EURO 2,3,4,5 , norme pe care tara noastra incearca sa le aplice dar care dupa 01 ianuarie 2007 au devenit obligatorii. Recentele reglementari prin care statul despagubeste cu 4000 RON pe posesorii de autoturisme mai vechi de 12 ani, in vederea achizitionarii unor vehicule noi care respecta prescriptiile EURO , se incadreaza tocmai in politica noua a statului roman fata de mediu. Pe linia tehnologiilor curate din acest domeniu se inscriu masurile de trecere la tractiunea electrica a mijloacelor de transport in comun sau private (trenuri electrice, troleibuze , tramvaie, autoturisme) . O realizare remarcabila in acest domeniu este automobilul care foloseste drept carburant hidrogenul imbuteliat, ale carui emisii in atmosfera se reduc la vapori de apa nepoluanti.

33

O alta masura care tinde sa se generalizeze este folosirea benzinelor fara Pb in transportul cu autovehicule, cunoscute fiind efectele nocive ale acestui element asupra sanatatii oamenilor. 6.2.8.Industria materialelor de constructii Dintre tehnologiile cele mai poluante din aceasta ramura industriala, industria fabricarii cimentului ocupa primul loc, datorita imprastierii prafului de ciment pe mari suprafete. De aceea in momentul de fata, aceasta industrie nu mai este de conceput fara folosirea unor sisteme de filtrare eficace ( filtre electrostatice) care sa micsoreze radical emisiile poluante. Exista insa si o metoda care poate reduce substantial chiar producerea de astfel de emisii; este vorba de procedeul umed de fabricare a cimentului care presupune macinarea umeda a materiilor prime care se introduc in cuptorul de clinkerizare, cuptor care va avea o lungime mai mare (deci va fi mai scump) , procedeul asigurand insa costuri sociale mai reduse. Extinderea prefabricarii constructiilor se numara de asemenea printre tehnologiile curate, emisiile poluante putand fi tinute sub control. 6.2.9. Agricultura In tendinta sporirii recoltelor, s-a trecut la agricultura intensiva care presupune folosirea unor procese cu impact negativ asupra mediului precum sunt: -araturile adanci pe terenuri in panta care duc la spalarea stratului fertil de catre ploi, la fenomenul de eroziune ireversibila , producand degradarea unor mari suprafete de teren agricol (in Romania exista 2.447.351 ha cu eroziune de suprafata); -utilizarea unor mari cantitati de ingrasaminte chimice (azotoase, fosfatice), insectofungicide etc. , cu efecte poluante atat asupra apelor de suprafata cat si asupra panzei freatice (s-a ajuns la otravirea fantanilor si a surselor subterane de apa potabila ) etc. In situatia data, tarile avansate din punct de vedere economic si-au reconsiderat pozitia fata de agricultura in sensul renuntarii la practicile mai sus amintite; astfel: -s-a renuntat la araturile adanci in favoarea celor superficiale, solutie care se aplica pe mari suprafete in tarile din vest; -s-a revenit la o agricultura ecologica prin renuntarea la folosirea ingrasamintelor artificiale si folosirea celor naturale in cadrul unor ferme mixte cu profil agricol si zootehnic etc. 6.2.10. Gestionarea deseurilor In conditiile cresterii aglomerarilor urbane si a consumului sporit de bunuri materiale ca urmare a cresterii nivelului de trai, gestionarea deseurilor devine din ce in ce mai importanta in cadrul actiunilor de protectie a mediului. O politica corecta de gestionare a deseurilor trebuie sa se bazeze pe urmatoarele deziderate: -colectarea diferentiata a deseurilor in vederea reintroducerii materialelor in circuitul productiv, dupa cum urmeaza: materiale feroase, materiale neferoase, sticla, hartie, mase plastice, deseuri menajere, alte tipuri de deseuri (combustibile, necombustibile) etc. -depozitarea in cadrul unor ”gropi ecologice” a deseurilor nerecuperabile, pentru evitarea poluarii apelor; -folosirea deseurilor combustibile in cadrul unor centrale termo-electrice; -neutralizarea deseurilor organice in cadrul unor statii de biogaz etc. 6.3.CONCLUZII 1.Tehnologiile curate sunt acele procese tehnologice a caror influenta asupra mediului sau lipseste cu desavarsire. 2.Tehnologiile curate se clasifica dupa cum urmeaza: -tehnologii care nu deverseaza in exterior substante poluante; este minima

34

-tehnologii de tratare a deseurilor la iesirea din procesele tehnologice; -tehnologii de transformare si reutilizare a deseurilor. 3.Dintre masurile urgente pe care trebuie sa le ia autoritatile romane pentru promovarea tehnologiilor curate cele mai importante sunt urmatoarele: -masuri pentru ecologizarea agriculturaii; -masuri de gestionare a deseurilor urbane; -masuri de ecologizare a intreprinderilor metalurgiei neferoase (Baia Mare, Zlatna etc). 6.4. 1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. 9. INTREBARI SI TEME DE REFLEXIE:

Tipologia tehnologiilor curate. Tehnologii curate in energetica. Tehnologii curate in siderurgie. Impactul ecologic al maselor plastice. Tehnologii curate in constructia de masini. Tehnologii curate in transporturi. Tehnologii curate in constructii. Tehnologii ecologice in agricultura. Managementul gestionarii deseurilor.

CAPITOLUL 7 ORGANISME DE GESTIONARE A MEDIULUI INCONJURATOR CONCEPTE CHEIE: In cadrul capitolului sunt folosite urmatoarele concepte cheie: protocolul de la Montreal, Legea Tratatului Marii, Conferinta de la Stockholm, Conferinta de la Rio de Janeiro, agenda ei, Declaratia de la Rio, Agentia europeana Pentru Mediu, Ministerul Agriculturii, Alimentatiei, Apelor si Padurilor, Legea Mediului, Garda de Mediu, Compania Nationala a Apelor Romane, Regia Autonoma ROMSILVA, Comisia Brundland, dezvoltarea durabila. 7.1.GENERALITATI Data fiind importanta problemelor de mediu, este firesc ca acestea sa nu fie lasate la voia intimplarii, Tarile lumii, afectate mai mult sau mai putin de situatia mediului, si-au indreptat speranta spre Organizatia Natiunilor Unite, pe care o considera ca unic si competent conducator, in procesul de prevenire si interventie in caz de urgente la scara globala. Iata cum au evoluat actiunile ONU in domeniu problemelor de mediu: -sub jurisdictia ONU s-a elaborat primul Tratat ecologic international in 1946: Conventia Internationala pentru reglarea Golfului Whales; - in a doua jumatate a secolului XX, ONU a jucat un rol fundamental in negocierea a 240 de tratate ecologice internationale, incepind cu protectia pasarilor migratoare si ajungind la conservarea stratului de ozon stratosferic; - negocierea protocolului de la Montreal si aplicarea lui a pus bazele scoaterii din uz a substantelor de tipul hidrocarburilor; - s-a adoptat Conventia privind Comertul International cu Speciile Periclitate din Fauna si Flora Salbatica, negociata in 1973 si care pusa in aplicare a salvat sturionii de la disparitie; - Legea Tratatului Marii, care stabileste limitele apelor teritoriale la 200 mile, confera natiunilor autoritatea de protejare a zonelor piscicole din largul propriilor coaste; - ONU aseaza la baza negocierilor internationale pe problemele de stabilizare a climei, cercetarile si previziunile Comisiei Interguvernamentale pentru schimbari ale climei; - In 1972, are loc la Stockholm prima Conferinta asupra Mediului, prin care se confera legitimitate miscarii ecologice internationale care a inceput sa se dezvolte.

35

7.2.ORGANISME DE GESTIONARE A MEDIULUI INCONJURATOR LA NIVEL INTERNATIONAL In urma semnalelor de alarma trase tot mai des de organizatiile ecologice si oamenii de stiinta, ONU s-a decis sa dea curs foarte serios acestor semnale si in luna iunie 1992 a organizat o Conferinta a Natiunilor Unite asupra Mediului si Dezvoltarii la Rio de Janeiro, eveniment deosebit de important al carui principal obiectiv a fost de a propune "o alternativa pentru dezvoltarea globala in secolul 21". La conferinta s-au adoptat o serie de documente, dupa cum urmeaza: a) " Agenda 21", conceputa ca un plan de actiune pentru secolul 21, in vederea asigurarii unui echilibru intre ritmul dezvoltarii activitatii umane si protectia mediului. In capitolul 8 al Agendei se mentioneaza: Guvernele, in cooperare cu organismele internationale, ar trebui sa adopte o strategie nationala de dezvoltare, bazata, intre altele, pe aplicarea deciziilor luate la Conferinta. Aceasta strategie are ca scop armonizarea diferitelor politici si programe economice, sociale si ecologice aplicate local. Obiectivele acesteia ar trebui sa fie asigurarea unei dezvoltari economice responsabile din punct de vedere social, concomitent cu protejarea bazei de resurse si a mediului inconjurator, in beneficiul generatiilor viitoare, conform conceptului de dezvoltare durabila definit in 1987 de catre Comisia Mondiala pentru Mediu si Dezvoltare (Comisi Brundland). Strategia prevede: 1.Redimensionarea cresterii economice , avand in vedere o distributie mai echitabila a resurselor si accentuarea laturilor calitative ale productiei. 2.Eliminarea saraciei in conditiile satisfacerii nevoilor esentiale pentru locuri de munca, hrana, energie, locuinte si sanatate. 3.Asigurarea cresterii populatiei la un nivel acceptabil d.p.d.v. al capacitatii de sustinere a mediului. 4.Conservarea si sporirea resurselor naturale, intretinerea diversitatii ecosistemelor, supravegherea impactului economiei asupra mediului; 5.Reorientarea tehnologiilor si punerea sub control a riscurilor acestora. 6.Asigurarea calitatii cresterii economice; 7.Descentralizarea formelor de guvernare , cresterea gradului de participare la luarea deciziilor si corelarea privind mediul si economia. b) "Declaratia de la Rio" care statuteaza la nivel de principii notiunile de mediu si dezvoltare, precum si relatiile dintre acestea. Declaratia cuprinde 27 de principii care constituie baza celor 40 de programe ale Agendei 21.Principiile sunt declaratii care stau la baza formularii politicii de mediu si care servesc la concentrarea actiunilor organizatiei asupra problemelor cheie, importante atat pentru organizatii cit si pentru grupurile de interes. Aceste principii sunt urmatoarele: 1.Fiintele umane se afla in centrul preocuparilor pentru dezvoltare durabila Ele au dreptul la o viata sanatoasa si productiva in armonie cu natura; 2.In conformitate cu Carta Natiunilor Unite si cu principiile internationale, statele au dreptul de a-si exploata resursele conform propriilor politici fara a provoca externalitati de mediu vecinilor; 3.Dreptul la dezvoltare trebuie exercitat in folosul generatiilor prezente si viitoare. 4.Pentru realizarea unei dezvoltari durabile, protectia mediului trebuie sa faca parte integranta din planurile de dezvoltare. 5.Toate statele vor coopera pentru eradicarea saraciei ca o cerinta a dezvoltarii durabile; 6.Se va acorda o prioritate speciala nevoilor tarilor in curs de dezvoltare si a celor ramase in urma; 7.Statele vor coopera pentru a conserva , proteja si reface ecosistemele planetare , tinand cont de contributia la degradarea mediului si de posibilitatile lor financiare; 8.Eliminarea modalitatilor nedurabile de dezvoltare si promovarea unor politici demografice corespunzatoare. 9.Sprijinirea dezvoltarii stiintifice si a transferului de tehnologii; 10.Incurajarea transparentei in problemele de mediu, pentru a constientiza populatia; 11.Adoptarea unei legislatii de mediu eficienta; 12.Incurajarea cooperarii intre state pentru a ajuta dezvoltarea durabila in toate tarile. 13.Se vor elabora legi privind raspunderile si compensatiile pentru victimele poluarii. 14.Descurajarea mutarii tehnologiilor poluante in statele mai sarace; 15.Sa se aplice abordarea precautiei in cazul pericolului producerii unor daune grave mediului; 16.Incurajarea internalizarii costurilor de mediu;

36

17.Se vor face evaluari ale impactului asupra mediului ale unor activitati speciale; 18.Statele vor preveni tarile vecine cu privire la producerea unor dezastre ce ar putea produce externalitati; 19.Actiunile de la pct.18 vor trebui sa aiba un pronuntat caracter preventiv. 20.Femeilor le revine un rol vital in gestiunea si dezvoltarea mediului. 21.Creativitatea tineretului va trebui incurajata pentru realizarea dezvoltarii durabile; 22.Sprijinirea popoarelor indigene in dezvoltarea durabila a zonei, folosind experienta acestora; 23.Mediul si resursele naturale ale popoarelor aflate sub ocupatie straina trebuie protejate; 24.Razboiul distruge dezvoltarea durabila , a nu se uita de protectia mediului in timp de razboi; 25.Pacea, dezvoltarea si protectia mediului sunt indivizibile. 26.Statele isi vor rezolva disputele privind mediul in mod pasnic. 27.Statele vor coopera cu buna credinta pentru respectarea principiilor de mai sus si perfectionarea legislatiei privind protectia mediului. c) "Conventia asupra schimbarilor climatice" - care contureaza un program de conlucrare viitoare in acest domeniu. d) "Conventia asupra biodiversitatii" - care stabileste un program de lucru ce urmareste protejarea sau exploatarea adecvata a biodiversitatii mondiale. e) "Principiile forestiere" - care contin un ansamblu de principii privind exploatarea padurilor. 7.3.ORGANISME DE GESTIONAREA MEDIULUI INCONJURATOR LA NIVELUL UE La nivelul UE s-a dat o atentie speciala problemelor de mediu care datorita densitatii populatiei si al stadiului ridicat al dezvoltarii economice sunt poate mai acute ca in alte parti. In cadrul UE s-a creat o legislatie de mediu extrem de cuprinzatoare, care contine aproximativ 300 de acte legislative, (tratate, directive, reglementari, decizii si recomandari), pe care se bazeaza asa numitul "acquis comunitar" pentru mediu, pe care Romania trebuie sa si-l insuseasca cu ocazia intrarii in UE de la 1.01.2007. In ultimii 30 de ani, s-au conceput si dezvoltat 4 programe de actiune referitoare la mediu precum si suportul organizational cu responsabilitati in ceea ce priveste punerea in aplicare a politicii si reglementarilor de mediu precizate mai sus; din care fac parte: Consiliul European, Comisia Europeana, Parlamentul European, Curtea de Justitie, Agentia pentru Mediu, etc.mare de acte legislative (peste 300) elaborate de UE in legatura cu mediul inconjurator. Pentru exemplificare in tabelul 7.1. sunt prezentate cele 95 de acte legislative care fac parte din „aquisul comunitar pentru mediu”, in curs de insusire de catre tara noastra, in calitate de nou membru al UE. Tab.7.1.Numarul de acte legislative din aquis-ul comunitar Grupa A.Orizontal B.Calitate aer C.Gestiune deseuri D.Calitate apa E.Protectia naturii F.Controlul poluarii industriale G.Controlul poluarii chimice H.Zgomot vehicule I.Securitate nucleara TOTAL Incluse in cartea alba Directive Reglementari 8 7 1 6 7 14 5 40 8 Neincluse in cartea alba Directive Reglementari 3 2 2 4 11 3 6 5 2 4 2 3 34 13

7.4.GESTIONAREA MEDIULUI LA NIVEL NATIONAL 7.4.1. Sructurile economice si echilibrul ecologic in Romania Relatia dintre srtructurile economice si echilibrul ecologic poate fi evaluata pe baza a trei criterii:

37

- consumul de resurse care se reflecta in presiunea exercitata asupra fondului si stocului de capital natural; - volumul emisiilor poluante, care se reflecta in calitatea mediului; - eficienta activitatii economice poluante, care se reflecta in capacitatea de finantare a costurilor ecologice. Mediul in care se desfasoara activitatea economica in Romania este cit se poate de echilibrat: 31% suprafata muntoasa, 36% dealuri si podisuri, 33% campii si lunci, dispuse concentric in amfiteatru pe suport carpatin. Clima este temperat continentala, cu influente oceanice dinspre V, mediteraneene dinspre SV si continentale dinspre N-E. Suprafata totala de 23.840 mii ha cuprinde: - 14.790 mii ha - zona agricola (cl I si II) - 6.250 mii ha - zona paduroasa - 890 mii ha zona ocupata de ape si balti Stocul mediu multianual de apa (teoretic) este de 125.000 mil.m.c/an - ape de suprafata din care 85.000 revin Dunarii, 9.000 mil.m.c./an - ape subterane. Resursele de apa utilizate reprezinta 25% din cele teoretice. In 1992, pe locuitor reveneau 0,65 ha teren agricol si 5877 m.c. apa din care s-a asigurat 52%. Resursele subsolului sunt variate, insa nu satisfac necesitatile economiei nationale; principalele resurse exploatate in perioada 1980 - 1994 sunt: - carbuni: intre 35.000 si 63.000 mii t/an - titei: intre 6.600 si 11.500 mii t/an - minereuri feroase si neferoase: intre 1.300 si 2.400 mii t/an ; tendinta generala a cifrelor de mai sus este de scadere! D.p.d.v. al gradului de afectare a echilibrului ecologic, economia Romaniei nu face parte din rindul celor "agresive" fata de mediu, efectele contradictiilor aparute putind fi limitate relativ usor, prin programe nationale de restructurare. Apreciera de mai sus trebuie insotita si de o analiza privind: - raportul dintre nivelul dezvoltarii economice si cel de afectare a echilibrului ecologic; - intensitatea actiunilor perturbatorii asupra mediului in conditiile restructurarii economice; In legatura cu primul aspect trebuie subliniat efectul economiei supercentralizate, care a dus la o stare avansata a dezechilibrelor de mediu, fata de dezvoltare, ceeace necesita intotdeauna restrictii privind consolidarea si protejarea resurselor. Astfel, la sfarsitul anului 1994, primele trei ramuri ce au contribuit la crearea PIB au fost: indusria cu 32,3%, agricultura si silvicultura cu 20%, comertul cu 11,7% (structura deloc asemanatoare cu situatia din tarile avansate, unde ponderea maxima revine serviciilor). Analizand in continuare structura industriei, se constata ca la nivelul aceluiasi an 7,7% revine prelucrarii titeiului, cocsificarii carbunelui si tratarii combustibililor nucleari, 7,5% revine chimiei si fibrelor sintetice si artificiale, 9,5% revine metalurgiei, 13% revine productiei in domeniul energiei electrice si termice, se contureaza clar imaginea unei industrii bazata pe serii mari, cu consumuri mari de materiale si energie si impact major asupra mediului. Mai mult aceste ramuri utilizeaza tehnologii cu grad avansat de uzura fizica si morala, ceeca ce amplifica impactul asupra mediului. Supradimensionarea unor ramuri fata de disponibilul de resurse economice si tehnice rezulta si din faptul ca in acelasi an, 1994, 30% din consumul de energie s-a asigurat din import. Suprasolicitarea s-a manifestat si la nivelul consumului de apa industriala care a depasit de 2 ori posibilitatile asigurate de raurile tarii (5 miliarde m.c.apa/an), ceea ce in lipsa tehnologiilor de reciclare aa pei aavut efecte dezastruoase asupra sanatatii cursurilor de apa. Si in cazul agriculturii si a zootehniei se pot depista cauze ce au dus la dezechilibre de mediu, dupa cum urmeaza: - extinderea suprafetei agricole prin desecari si defrisari; scaderea rapida a bioproductivitatii acestor paminturi a dus la excesul de imgrasaminte chimice cu efect asupra cresterii habitatelor distruse; - dezvoltarea excesiva a productiei de cereale pe 65%d din suprafata in timp ce leguminoasele le-au revenit doar 2,6% a dus la secatuirea accelerata a solurilor. - supradimensionarea efectivelor de animale in raport cu disponibilul de furaje (la 100 ha teren arabil+fanete+pasuni, revenind 45 bovine si 115 ovine, iar la 100 ha teren arabil - 125 porcine si 1175 pasari), au dus la suprasolicitari cu efecte asupra fertilitatii, eroziunii etc. Trebuie scosi in relief si factorii favorizanti existenti in Romania, pentru echilibrul ecologic:

38

- asezarea geografica si covorul vegetal (in momentul de fata, schimbarile climatice duc treptat la pierderea acestui avantaj; - concentrarea industriilor poluante in zone restrinse; -calitatea terenurilor agricole, care prin exploatare nationala isi pot redobindi fertilizarea initiala; - rezerve importante de extindere a serviciilor , ceece garanteaza dezvoltarea fara infuzie de capital poluant; - trecerea la economia de piata cu oferte benefice asupra alocarii optime a resurselor. Iata tabloul caruia trebuie sa-i faca fata organismele de gestionare a mediului in Romania. 7.4.2. Organisme de gestionare a mediului In Romania, administrarea mediului inconjurator, in calitatea acestuia de bun public, se realizeaza la nivel national prin intermediul Ministerului Agriculturii, Alimentatiei, Apelor si Padurilor, ce reprezintaorganul de specialitate al satului roman, insarcinat cu protectia, conservarea si utilizarea rationala a mediului inconjurator al Romaniei. Gestionarea se face in baza unui act normativ cadru, cu caracter de lege organica, respectiv Legea Mediului. Controlul respectarii legislatiei revine unui organism specializat respectiv Garzii de Mediu. Finantarea activitatii organismelor publice specializate pentru protectia mediului se realizeaza din surse de la Bugetul de stat, precum si din bugetele locale. Pentru administrarea unor componente de mediu, a caror importanta este cu totul speciala, functioneaza o serie de agenti economici, aflati in prorietate publica si avand un caracter de monopol natural. Acestia sunt: - Compania Nationala a Apelor Romane, care gestioneaza si exploateaza in regim economico ecologic fondul de ape al Romaniei; - Regia Autonoma ROMSILVA, cu misiunea de a se ingriji de exploatarea si regenerarea fondului forestier aflat in proprietatea statului si asigurarea exploatarii in regim silvic a fondului forestier aflat in proprietatea privata. 7.5. DEZVOLTAREA DURABILA - STRATEGIE DE BAZA A PROTECTIEI MEDIULUI Comisia Brundland, in materialul denumit "Viitorul nostru comun", cheama omenirea la aplicarea conceptului de dezvoltare durabila, definit ca fiind acel tip de dezvoltare, capabila sa satisfaca nevoile generatiei prezente, far a copmpromite capacitatea generatiilor viitoare de a-si satisface propriile necesitati. Exista 2 conceptii diferite privind dezvoltarea durabila: 1) Dezvoltarea durabila slaba, cand Tt+1-T1 mai mare decit 0, in care T este capitalul total exprimat in u.m. (capitalul creat de om, capitalul natural si cel uman) 2)Dezvoltarea durabila puternica, cind nt+1-n1 mai mare decit 0, in care n reprezinta capitalul natural exprimat in unitati fizice. Specialistii care au propus aceasta a 2-a conceptie nu s-au decis inca daca au in vedere cresterea in timp a intregului capital natural, sau numai al celui "critic". Capitalul natural - ca factor de productie - cuprinde totalitatea resurselor naturale (suprafete agricole, paduri, ape, resurse minerale, fenomene naturale ce pot fi utilizate in productie etc.) pe care oamenii cu ajutorul uneltelor de munca le transforma conform necesitatilor lor. Capitalul natural critic este acela care nu poate fi inlocuit cu alte forme de capital, trebuind sa fie transferat intact generatiilor viitoare. Mentinerea sau cresterea capitalului total nu exclude declinul capitalului natural, ceea ce vine in contradictie cu ipoteza de complementaritate intre mediu si dezvoltare mentionata in raportul Brundtland. 7.6. CONCLUZII 1. Data fiind importanta problemelor de mediu pentru omenire au fost create la nivel international si national o serie de organisme pentru gestionarea mediului inconjurator; 2. Organizatiei Natiunilor Unite ii revin sarcini deosebite in managementul mediului, fiind cel mai important for conducator (unic si compoetent) in procesul de prevenire si interventie la scara globala. 3. Conferinta de la Rio a fost ultimul eveniment major organizat de ONU in vederea impunerii unei alternative pentru dezvoltarea globala in sec.XXI;

39

4. Alternativa propusa de ONU omenirii, in locul unui dezastru ecologic potential care ne ameninta, este "dezvoltarea durabila" 5. In Romania, administrarea mediului inconjurator ii revine Ministerului Agriculturii, Alimentatiei, Apelor si Padurilor, cu organisme specializate: Garda de Mediu, Compania Nationala a Apelor Romane si Regia Autonoma ROMSILVA.

7.7. INTREBARI SI TEME DE REFLEXIE 1. Prevederile Conferintei la nivel inalt de la Rio de Janeiro. 2. Cuprinsul Agendei 21. 3.Declaratia de la Rio. 4. Subiectele actelor legislative din aquis-ul comunitar. 5. Organismele care se ocupa de gestiunea mediului la nivel UE. 6. Atributiile Garziii de Mediu. 7.Atributiile Companiei Nationale Apele Romane. 8.Atributiile Regiei Autonome ROMSILVA. CAPITOLUL 8 CORELATIILE DINTRE MEDIU SI ECONOMIE MODELE DE ANALIZA CONCEPTE CHEIE: In cadrul capitolului se folosesc urmatoarele concepte cheie: -relatii dintre om si mediu: de simbioza, de indiferenta si neutralitate, conflictuale, reconciliere; modele de analiza: al productiei maxime in conditii ecologice, analiza cost-beneficiu, de dezvoltare economica prin investitii la acelasi nivel tehnologic, inovativ- competitional, selectiv, restrictiv, BaumolOates, dilema autoritatii de reglementare, dilema producatorului, stat, piata, societate civila. 8.1.CORELATIILE DINTRE MEDIU SI ECONOMIE, APARITIA ECONOMIEI MEDIULUI De la inceputurile existentei sale, omul a trait in simbioza cu mediul inconjurator, asigurandu-si subzistenta si bunastarea din resursele naturii pe care a invatat treptat sa le intrebuinteze in folosul lui . Relatia dintre sfera economica si sfera naturala se dovedeste a fi complexa, adesea conflictuala (situatie pe care omul a inteles-o abia in ultima perioada). Relatia dintre economie si natura este in fond relatia dintre om si natura, care in decursul istoriei a cunoscut patru faze, dupa cum urmeaza: 8.1.1.Faza relatiei de simbioza Este faza primara, cea mai lunga, numita „biocenoza”, in care s-a stabilit un echilibru spontan intre om si natura, prin adaptarea si resemnarea continua a omului fata de fortele naturale. Tehnicile arhaice si chiar cele mai evoluate au un impact nul asupra naturii atotputernice. La mijlocul secolului al XVIII-lea apar primii teoreticieni care fondeaza stiinta economica (fiziocratii –dr.Quesnay) bazandu-se pe adaptarea la legile naturii si considerand ca singura activitate aducatoare de bogatie este agricultura. 8.1.2.Faza relatiilor de indiferenta si neutralitate Etapa inaugurata de Adam Smith care fondeaza o economie bazata pe motivarea intereselor individului. Stiinta economica devine mecanicista - separata complet de natura, omul devenind un „homo – economicus”, a-moral si a-natural; societatea intreaga este asimilata cu o societate de comert. Se considera ca „bogatiile naturale sunt inepuizabile si de aceea se obtin in mod gratuit , ele nu fac obiectul stiintei economice. Se poate concluziona ca ruptura dintre om si natura devine totala. Inarmat cu mijloace materiale din ce in ce mai puternice omul incepe sa violenteze natura, ajungandu-se la urmatoarea faza. 8.1.3.Faza relatiilor conflictuale - accelerata de revolutia industriala, aceasta faza considera importante din punct de vedere economic doar productia si consumul, facand abstractie de faptul ca ambele fenomene sunt producatoare de substante secundare si deseuri care de obicei intra in conflict cu natura, conflict ce a capatat numele de poluare. Resursele naturale ca aerul sau apa, considerate „bunuri

40

liber disponibile”, nu fac obiectul unei gestiuni rationale in acelasi mod ca bunurile la care este atasata o valoare (economica ) monetara. Daca un agent economic nu plateste apa pe care o uzeaza sau serviciile facute de atmosfera (captator de emisii), daunele aduse mediului vor fi pur si simplu ignorate. Aceste efecte numite „externalitati” au generat cerinta de evaluare monetara a lor, de "internalizare" pe piata, ceea ce reprezinta de altfel obiectul economiei mediului. 8.1.4.Faza de reconciliere Este etapa in care ne aflam,cand omul realizeaza ca nu este decat un beneficiar temporar al naturii si ca el devine responsabil fata de descendentii sai. Este faza trecerii de la jaf la gestiune , de la iresponsabilitate la responsabilitate. Odata amorsata aceasta faza, se pune intrebarea daca gandirea economica va sti intradevar sa integreze protectia naturii. In aceasta faza se pune problema realizarii unor modele de analiza a corelatiilor dintre mediu si ceilalti factori de productie. Modelele reprezinta formalizari ale fenomenelor si proceselor economice , menite a explica pe baza unui numar limitat de variabile , exprimate de obicei prin indicatori, legile de variatie ale fenomenelor si proceselor economice. Ca instrument de fundamentare a modelelor se folosesc metode de analiza cantitativa, de natura statistico- matematica. Trebuie subliniat ca nici un model nu poate lua in considerare toate variabilele care afecteaza un fenomen ci numai pe cele cu influenta determinanta. De regula acest lucru se realizeaza prin metoda incercarilor succesive, folosind serii statistice aplicate unor perioade cat mai lungi, ca premiza a obtinerii unor rezultate corecte a evolutiei fenomenului economic, fundamentanduse cu aceasta ocazie indicatorii de cuantificare necesari. In aceste conditii, devine clar ca analiza legilor de variatie a factorului natural si a corelatiilor in care acestia intra cu ceilalti factori de productie precum si modelele folosite in aceasta analiza, vor reprezenta intotdeauna simplificari, orientate spre evidentierea aspectelor mai importante ale acestor corelatii. Se vor studia in continuare doua modele de analiza a corelatiilor economice :modelul productiei maxime in conditii ecologice si modelul Baumol –Oates. 8.2.MODELUL PRODUCTIEI MAXIME IN CONDITII ECOLOGICE 8.2.1.Prezentarea modelului. Acest model reprezinta o incercare de stabilire a corelatiei dintre mediu si factorul capital, in scopul determinarii unui raport de eficienta , care sa releve masura in care mediul natural poate fi utilizat in calitate de factor de productie , intr-un fel chiar „degradat”, fara ca aceasta folosire sau degradare sa atinga niveluri iremediabile. Cu alte cuvinte, modelul urmareste sa scoata in evidenta raportul dintre cheltuielile facute de societate pentru protectia factorului natural si beneficiile pe care aceasta le realizeaza din folosirea si degradarea treptata a mediului inconjurator. Pentru o mai buna intelegere, se face o analiza a corelatiei mediu-economie, in doua ipostaze: a relatiilor conflictuale (a) si a relatiilor de reconciliere (b). a) Modelul porneste de la clasica functie de regresie de o singura variabila, a productiei care depinde in mod simplificat de capital (care inglobeaza si capitalul uman). Ca rezultat al productiei apar emisiile poluante care sunt dispersate in atmosfera; densitatea acestora se calculeaza ca un raport dintre cantitatea emisiilor si volumul de dispersie. Schematic procesul este redat in felul urmator: CAPITAL → PRODUCTIE → EMISII POLUANTE → ATMOSFERA

Capacitatea de absorbtie a atmosferei fiind limitata este usor de depasit limita admisa in norme a densitantii poluantului. b) In aceasta situatie societatea avizata de pericolul poluarii foloseste o parte a capitalului pentru constructia unor dispozitive antipoluante care sa absoarba o parte din emisiile poluante, cealalta parte a lor fiind deversata tot in atmosfera. Evident, in aceasta noua situatie productia rezultata va fi mai mica. Schematic acest proces arata in felul urmator: PRODUCTIE CAPITAL EMISII POLUANTE ATMOSFERA

41

DISPOZITIVE ANTIPOLUANTE In contul reducerii productiei rezultate se va micsora si cantitatea de emisii poluante preluate de atmosfera, putandu-se respecta densitatea admisibila a factorului poluant. Iata cum societatea renunta la o parte din beneficiile pe care le-ar putea obtine ca urmare a exploatarii mediului inconjurator, spre a putea mentine calitatea acestuia. In consecinta, pornind de la normele cantitative legiferate pentru protectia aerului se poate determina productia maxima ce se poate obtine cu un anumit capital in conditiile pastrarii calitatii mediului (conditii ecologice). Observatie: Modelul este cunoscut in literatura de specialitate si sub denumirea de analiza costbeneficiu. 8.2.2.Clasificarea ecologica a activitatilor economice . In functie de efectele pe care activitatile economice le au asupra mediului inconjurator, ele se pot clasifica dupa cum urmeaza: a) Sectoare de activitate cu stoc redus de capital si care prin emisiile poluante nu afecteaza calitatea mediului , aceste emisii integrandu-se in mod natural in diferitele componente de mediu; din aceasta categorie fac parte agricultura, pescuitul si ( cu buna vointa) exploatarea forestiera. b) Sectoare de activitate cu un stoc mai ridicat de capital, dar ale caror emisii poluante nu pot fi absorbite in mod natural de mediul inconjurator si in cazul in care nu se fac investitii in instalatiile antipoluante, exista riscul producerii unor degradari de lunga durata si chiar distrugeri iremediabile ale diferitelor componente; din aceasta categorie fac parte activitatile legate de exploatarea resurselor minerale (primare). c) Sectoare de activitate cu stoc ridicat de capital, dar ale caror emisii poluante sunt absorbite de mediu in mod natural , cum sunt activitatile legate de servicii si mai ales cele legate de tehnologia informatiei. d) Sectoare de activitate cu stoc ridicat de capital, ale caror emisii poluante nu pot fi absorbite in mod natural de mediul inconjurator, cu efecte ca cele descrise la punctul b); din aceasta categorie fac parte activitatile legate de prima revolutie industriala (siderurgie, constructii de masini etc.) 8.2.3.Modele ecologice de dezvoltare economica Pornind de la clasificarea ecologica a activitatilor economice, se pot identifica mai multe modele de dezvoltare economica generala, in functie de ponderea sectoarelor de activitate mai sus mentionate, dupa cum urmeaza : a) Modelul de dezvoltare economica prin investitii cu acelasi nivel tehnologic. Modelul va conduce in timp la degradarea calitatii mediului, deoarece in lipsa progresului tehnic, in fata presiunii concurentiale, economia va fi nevoita sa recurga din ce in ce mai des la resursele naturale ca factor de productie, cu efectele ce decurg de aici. b) Modelul de dezvoltare economica inovativ-competitional. In cadrul modelului exploatarea resurselor naturale se face in anumite limite, recurgandu-se permanent la inovare in scopul micsorarii treptate a dependentei fata de factorul natural, limitat cantitativ si neregenerabil. Rezultatul va fi o productie de nivel inalt cu valoare adaugata ridicata, cu oferta in crestere. In acest mod, folosind inovarea , fiecare agent economic cauta sa se protejeze impotriva penuriei de factor natural si folosind o cantitate cat mai mica din acest factor sa produca o cantitate cat mai mare de bunuri si servicii. Cu alte cuvinte, cu o cantitate cat mai mica de input (materie prima, factor natural) se incearca obtinerea unei cantitati cat mai mari de output ( marfuri si servicii, produse finite). c) Modelul de dezvoltare selectiv Modelul incearca un echilibru intre modelele prezentate la punctele a) si b), adica intre sectoarele de activitate care folosesc extensiv resursa naturala si cele care prin inovare se desprind treptat de aceasta. Modelul de dezvoltare selectiva, ca model de tranzitie, este cel mai des intalnit, intrucat si cele mai dezvoltate economii (sau tocmai de aceea) tot mai pastreaza in structura lor ramuri de activitate orientate spre folosirea factorului natural.Efectul acestora este ponderat de inovatia tehnologica indusa de competitie, prin investitii in capital antipoluant. d) Modelul de dezvoltare restrictiv, foarte rar folosit, in care dezvoltarea este restrictionata pentru a proteja calitatea mediului. In conditii de restrictie se va ajunge de fapt la dezvoltarea cu acelasi nivel tehnologic cu efectele ce decurg din aceasta.

42

8.3. MODELUL BAUMOL-OATES 8.3.1.Descrierea modelului Acest model reprezinta a doua solutie, devenita clasica in Economia Protectiei Mediului, prin care se urmareste determinarea nivelurilor optime ale cheltuielilor legate de protectia mediului, in paralel cu determinarea nivelurilor optime ale prelevarilor din mediu ( efectuate de societate, respectiv stat, ca gestionar al bunului public numit mediu), in conditiile protejarii acestui factor de productie devenit deficitar. Modelul trebuie sa rezolve doua mari „dileme”: aceea a autoritatii de reglementare si aceea a producatorului . 8.3.2.Dilema autoritatii de reglementare In rezolvarea dilemei autoritatii de reglementare se porneste de la ipoteza (confirmata de realitate) conform careia marimea costurilor sociale legate de distrugerea mediului este invers proportionala cu marimea cheltuielilor facute pentru protectia acestuia. Cu alte cuvinte, cu cat mediul este mai degradat, mai poluat, deci cu cat se cheltuieste mai putin pentru protectia acestuia, cu atat cresc costurile sociale, datorita imbolnavirilor, distrugerii habitatelor, diminuarii diferitelor componente ale factorului natural. Invers, cu cat cheltuielile pentru protectia mediului cresc, cu atat se reduc costurile sociale. Dilema autoritatii de reglementare consta in stabilirea compromisului optim intre cheltuielile pentru protectia mediului si costurile sociale ale degradarii acestuia. La rezolvarea ei nu trebuie sa se uite doua lucruri: - costurile sociale foarte reduse pentru societate pot fi ruinatoare pentru aceasta, din punct de vedere economic; - lipsa cheltuielilor pentru protectia mediului poate pune in pericol insasi existenta societatii; Pentru intelegerea mai usoara a problemei care trebuie rezolvata se porneste de la un caz real: o fabrica de hartie se construieste pe un rau care satisface necesitatile de apa reclamate de procesul tehnologic. Deoarece fabrica isi deverseaza reziduurile in rau, poluarea prejudiciaza populatia acvatica, reducand pescuitul comercial si recreational in zona din aval, si fara sa plateasca nici o despagubire persoanelor sau organizatiilor afectate. Pentru remedierea situatiei este necesar ca fabrica sa faca niste investitii in echipamente antipoluare, care vor avea ca efect scaderea concentratiei poluantului, dar si a costurilor sociale mai sus amintite. Situatia este prezentata in diagrama din fig.8.1.

Costuri

CPM

CSM

A B 0 Qa Qs C

D Q Cantitate de poluant

Qp

Fig.8.1.Determinarea cantitatii optime de poluant CPM –cheltuieli protectie marginale CSM-cost social marginal Suprafetele de sub liniile CPM si CSM reprezinta beneficiul (social) total net, ca diferenta intre cheltuieli si costuri. Astfel in momentul intrarii in functiune a fabricii (Qp) , beneficiul social va fi : BS= A + B + C – (B + C + D) =A – D (beneficiul social) Daca productia de poluant ar fi reglata la Qs prin investitii in utilaje depoluante , intregul beneficiu social net ar fi:

43

A+B–B=A>A–D Se realizeaza astfel un compromis optim din toate punctele de vedere: optim al beneficiarului, optim al costului social, optim al poluarii ( daca poluarea poate fi benefica). Altfel spus, nivelul optim al taxei de mediu ( al prelevarii pe care statul in calitate de autoritate de reglementare o realizeaza asupra agentilor economici in vederea finantarii cheltuielilor legate de protectia mediului ) se situeaza la intersectia curbelor costurilor sociale marginale de mediu si cheltuielilor marginale de protectie a acestuia. 8.3.3.Dilema producatorului In rezolvarea dilemei producatorului se porneste de la observatia ca fiecare agent economic urmareste maximizarea profitului si minimizarea costurilor, ca o conditie de supravietuire intr-o piata concurentiala caracterizata de abundenta bunurilor si serviciilor. Reducerea costurilor nu trebuie insa facuta pe seama mediului inconjurator; drept pentru care, statul ca gestionar al acestui bun public, va penaliza orice incalcare a regulii de mai sus aplicand principiul universal recunoscut „poluatorul plateste”. Pentru agentul economic problema fundamentala ramane aceea a rentabilitatii si in consecinta a nivelului de suportabilitate a cheltuielilor de mediu pe care le poate asuma. Autoritatea de reglementare trebuie sa faca in asa fel incat taxele sau amenzile legate de mediu sa nu fie o metoda de penalizare ci de stimulare a agentilor economici in vederea cresterii calitatii mediului prin realizarea unor investitii in acest domeniu. Experienta a aratat ca in cazul unor taxe nu prea mari agentii economici prefera sa le plateasca decat sa-si creasca costurile de ecologizare. In consecinta, pentru evitarea acestei situatii taxa de mediu trebuie marita pana la depasirea nivelului de suportabilitate de catre agentii economici, ceea ce ii va determina sa isi creasca cheltuielile de ecologizare. Rezolvarea dilemei producatorului se aseamana cu cea a autoritatii de reglementare din punct de vedere matematic. Pentru aceasta curba CSM (costul social marginal) i se da semnificatia de taxa de mediu , dupa care este usor de vazut ca punctul Qs reprezinta solutia optima a dilemei indicand producatorului pana la ce nivel trebuie sa reduca emisiile poluante si autoritatii de reglementare cat poate sa ridice taxa de mediu. Altfel spus, nivelul optim al cheltuielilor de mediu , ce prezinta rezolvarea dilemei producatorului se afla la intersectia curbei costurilor marginale legate de protectia mediului cu cea a taxei marginale de mediu. 8.3.4.Scopurile modelului Baumol Oates sunt: - de a determina standardele de calitate a mediului - de a determina costurile necesare in vederea atingerii acestora; - de a estima volumul de reducere a emisiilor poluante; - de a stabili taxele de mediu la nivelul costurilor marginale Toate acestea conduc la crearea unui model sinergic: stat,piata,societate civila. 8.4.CONCLUZII 1. Relatia dintre economie si natura este in fond relatia dintre om si natura. 2. Fazele relatiei dintre om si natura sunt: simbioza, indiferenta (neutralitatea), conflictul si reconcilierea. 3. Modelele de analiza cel mai des utilizate privind corelatiile dintre economic si natura sunt: - modelul productiei maxime in conditii ecologice (analiza cost-beneficiu); - modelul Baumol-Oates. 4. Modelul productiei maxime in conditii ecologice cunoaste cateva variante: - modelul de dezvoltare prin investitii cu acelasi nivel tehnologic; - modelul de dezvoltare inovativ-competitional; - modelul de dezvoltare selectiv; - modelul de dezvoltare restrictiv. 5. Modelul Baumol –Oates urmareste determinarea nivelurilor optime ale cheltuielilor legate de protectia mediului in paralel cu determinarea nivelurilor optime ale prelevarilor din mediu. 6. In conformitate cu definitia de mai sus, modelul Baumol-Oates trebuie sa rezolve doua mari dileme: a autoritatii de reglementare si a producatorului.

44

8.5.INTREBARI SI TEME DE REFLEXIE 1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. 9. 10. 11. 12. 13. 14. 15. 16. 17. 18. 19. 20. 21. 22. 23. 24. 25. 26. 27. 28. 29. 30. Ce reprezinta notiunea de „model de analiza”? Care sunt premisele pe care se bazeaza un model de analiza”? Ce reprezinta modelul productiei maxime in conditii ecologice? Care sunt caracteristicile modelului productiei maxime in conditii ecologice? Care sunt avantajele modelului productiei maxime in conditii ecologice? Tratarea corelatiei mediu – economie prin prisma relatiilor conflictuale. Tratarea corelatiei mediu – economie prin prisma relatiilor de conciliere. Care este clasificarea ecologica a activitatilor economice? Dati exemple de organizatii care fac parte din sectorul cu stoc ridicat de capital si emisii ce pot fi absorbite in mod natural de mediu. Dati exemple de organizatii care fac parte din sectorul cu stoc ridicat de capital si emisii ce nu pot fi absorbite in mod natural de mediu. Ce reprezinta modelul de dezvoltare economica prin investitii cu acelasi nivel tehnologic? Definiti modelul de dezvoltare economica inovativ - competitional. Particularitati ale modelului de dezvoltare economica inovativ competitional Caracteristicile modelului de dezvoltare selectiv Caracteristicile modelului de dezvoltare restrictiv. Definiti modelul de dezvoltare economica Baumol – Oates. Scopurile modelului Baumol – Oates. Cite variante de dezvoltare economica puteti identifica in cadrul modelului productiei maxime in conditii ecologice? Ce stiti despre fazele corelatiei dintre mediu si economie dealungul istoriei? Caracterizati faza relatiei de simbioza. Caracterizati faza relatiilor de indiferenta si neutralitate. Caracterizati faza relatiilor conflictuale. Caracterizati faza relatiilor de reconciliere. Dilema autoritatii de reglementare. Dilema producatorului. Definiti pozitia statului comparativ cu a agentilor economici intr-o economie de piata ce nu este indiferenta fata de mediu. Atitudinea agentilor economici fata de taxa de mediu. Corelatia dintre cheltuielile pentru protectia mediului si cuantumul amenzilor si taxelor. Comparati modelul de dezvoltare Baumol – Oates cu modelul productiei maxime in conditii ecologice. Comparati modelele de dezvoltare economica.

CAPITOLUL 9 POLITICI DE MEDIU

CONCEPTE CHEIE: In cadrul cursului se folosesc urmatoarele concepte cheie: practici de mediu, teoria decuplarii, teoria complementaritatii, teoria antimoniei, cerinte (ale practicii de mediu), etape (ale politicii de mediu), liberalizarea comertului, bariere de import si export, teoria lui Malthus. 9.1. DEFINITII ; GENERALITATI Din multimea de definitii care au aparut ne oprim la doua: - definitia profesorului I.Petrescu : ”Prin politica de mediu intelegem activitatea statului si organizatiilor orientata spre dezvoltarea progresiva a sferei ecologice a vietii societatii si perfectionarea
1)

45

conditiilor, modului si calitatii vietii oamenilor, prin asigurarea nevoilor lor vitale pe calea sprijinului social, a ajutorului si protectiei si a altor resurse sociale”. - definitia Fl.Bran : „Prin politici de mediu intelegem un ansamblu de masuri elaborate la nivel macro si micro economic, in scopul reducerii procesului de deteriorare a calitatii sanatatii omului si a mediului, calitatii naturii (mentinerea bogatiei si diversitatii formelor de viata) si a calitatii factorilor de mediu care afecteaza productia (solul, vegetatia, materiile prime,etc.)”. Pe zi ce trece, devine tot mai evidenta relatia directa intre politica social-economica si politica de mediu. Din punct de vedere al corelatiei dintre ele au aparut mai multe teze: - teza decuplarii,care sustine ca nu exista nici o legatura intre cresterea economica si protectia mediului, teza sustinuta de Institutul de Economie Mondiala din Kiel; in aceasta versiune politica de protectie a mediului ar fi condamnata pe termen lung sa devina permanent reparatorie; - teza complementaritatii sustinuta si de Comisia Europeana, care atentioneaza ca un ritm de crestere economica anuala de 3% ar permite crearea resurselor necesare pentru reducerea nivelului actual de poluare; majorarea investitiilor ar avea efecte pozitive asupra mediului, accelerand introducerea unor noi tehnologii, mai putin poluante. - teza antimoniei , conform careia cresterea economica nu poate fi compatibila cu protectia mediului, aceasta din urma constituind un obstacol in calea cresterii economice;
1

2)

- teza dimensiunii calitative, conform careia in zilele noastre, politica de crestere economica nu mai este focalizata pe un singur obiectiv cantitativ (majorarea PIB-ului) , luand in calcul si dimensiunea calitativa caruia ii apartine si politica fata de mediu. 9.2.CLASIFICARI Politicile de mediu se pot clasifica din mai multe puncte de vedere, dupa cum urmeaza: a) Dupa obiectivul pe care il urmaresc: - politici de reglementare; - politici de stimulare economica si fiscala; - politici de influentare (modificare ) a comportamentului consumatorului; - politici ale surselor de informare si comunicare. b) Dupa modul de abordare a problematicii mediului inconjurator - politici integrative - politici distributive 9.3.CERINTELE POLITICILOR DE MEDIU Principalele cerinte ale politicilor de mediu sunt urmatoarele: a) Abordarea holista a problemelor de mediu, pe baza relatiilor de interdependenta dintre componentele biotice si abiotice ale mediului, ce formeaza un sistem care functioneaza pe principiul specializarii si ca atare nu se pot aplica reguli de substituire a unor componente sau verigi cu altele. b) Reflectarea conditiilor de incertitudine si risc; situatiile de incertitudine apar datorita: - sistemului informational si de cunoastere a mediului ambiant existent; - modalitatilor de formulare a obiectivelor si prioritatilor din domeniul mediului; - insuficientei capacitati de prognozare a fenomenelor cu impact asupra mediului; In consecinta apare necesitatea de a investi pentru dezvoltarea bazei de date necesare in procesul de tranzitie de la incertitudine la situatia de risc, de evaluare a riscului, care va permite gestionarea lui de catre factorii de decizie. c) Integrarea politicilor de mediu cu cele sectoriale si globale pornind de la : - natura biunivoca a relatiei dintre mediu si sistemele tehnico - productive si social economic;

1)Petrescu .I „Managementul Mediului „ Ed.Expert, Bucuresti, 2005 (pag.315.) 2)Bran.Fl „Componenta ecologica a deciziilor de dezvoltare economica” –Studiu de caz (silvicultura, turism) Ed.ASE Bucuresti , 2002.

1

46

- asumarea publica de catre ministere a obiectivului de integrare, combinata cu extinderea posibilitatilor de interventie a obiectivului de interventie a societatii civile in procesele decizionale; - principiul responsabilitatii combinat cu cel al negocierii; d)Armonizarea efectelor distributive ale politicilor ce prezinta interes fata de mediu , ceeace necesita: - indeplinirea unei adevarate functii sociale de catre politicile de mediu; - principalii beneficiari ai acestor politici sa fie categoriile sociale defavorizate; - introducerea eco-taxelor sa se faca in paralel cu eliminarea sau reducerea altor taxe etc; e) Reflectarea relatiei national - international, mai ales in conditiile aderarii Romaniei la U.E. f) Compatibilitatea mecanisme- masuri etc. 9.4.ETAPIZAREA PROIECTARII POLITICILOR DE MEDIU (PM) In procesul de elaborare si aplicare a politicilor de mediu se parcurg mai multe etape, dupa cum urmeaza: 9.4.1.Evaluarea obiectiva a P.M. promovata in perioada anterioara, prin care se urmareste: - depistarea zonelor neacoperite de politica de mediu; - inventarierea ansamblului de masuri si mijloace de conservare a echilibrelor ecologice; - aprecierea eficacitatii masurilor de mai sus etc. 9.4.2.Analiza si identificarea necesitatilor privind problemele de mediu , prin urmareste: -crearea posibilitatii de cunoastere si intelegere a tendintei de evolutie a calitatii mediului; -conturarea mecanismelor favorabile mentinerii functionalitatii sistemelor naturale etc. care se

9.4.3.Definirea prioritatilor in legatura cu problemele de mediu, cu luarea in consideratie a urmatoarelor aspecte: - restrictiile obiective de natura tehnico-materiala, financiara si umana; - presiunile politice internationale; - angajamentele asumate prin semnarea unor acorduri si conventii internationale in domeniu; 9.4.4.Stabilirea obiectivelor politicilor de mediu, prin formularea strategiei (si tacticii), cu respectarea unor imperative precum: - asigurarea preponderentei premizelor certe de realizare a politicii de mediu; - claritate in formulari; - cresterea gradului de audienta a politicii de mediu in randurile societatii civile; -armonizarea temporala a etapelor de aplicare a politicilor de mediu; 9.4.5.Evaluarea posibilitatilor de finantare a politicii de mediu ,care urmareste: - asigurarea eficientei in concordanta cu ciclurile biologice si legile ecologice; - luarea in considerare a incertitudinii si riscului din activitatea economica, a accentuarii concurentei, pe piata resurselor naturale; - valorificarea resurselor locale; - distribuirea efortului financiar de sustinere a activitatii de conservare a mediului etc. 9.4.6.Realizarea planurilor de actiune Odata stabilite obiectivele politicii de mediu, aleasa strategia si asigurata finantarea se poate trece la realizarea planurilor concrete de actiune. 9.4.7.Operationalizarea politicilor de mediu Reprezinta ultima etapa a activitatii de elaborare si aplicare a politicilor de mediu, etapa menita sa asigure eficientizarea intregului proces. Pentru aceasta este important sa se foloseasca un sistem de instrumente specifice, in cadrul caruia se disting mai multe tipuri de masuri dupa cum urmeaza : a) Masuri directe (punctuale) precum sunt: - instrumente legislative care asigura un nivel ridicat de protectie a sanatatii publice si a mediului , in concordanta cu prevederile internationale in domeniu;

47

- instrumente economice concretizate sub forma de taxe, subventii, permise de poluare negociabile , avand ca efect internalizarea costurilor ecologice externe; - instrumente de sprijin orizontale orientate spre ameliorarea bazei de date despre mediu. b) Masuri indirecte ( de sustinere ) precum sunt: - revizuirea institutiei proprietatii privind modul de utilizare al terenurilor si accesul la proprietate; - rationalizarea costurilor de operationalizare a politicii de mediu, prin imbunatatirea sistemului informational; c) Masuri economice generale care sa contribuie la armonizarea politicilor economice cu cele de mediu, precum sunt: - instrumentele de finantare pentru alimentarea unor fonduri necesare proiectelor de mediu; - instrumente de stimulare prin care se urmareste folosirea unor tehnologii neagresive fata de mediu. Obs.In cazul economiilor aflate in criza, instrumentele economice pentru protectia mediului isi pot pierde caracterul operational. Instrumentele economice se pot clasifica si din alte puncte de vedere, dupa cum urmeaza: - dupa efectele scontate:instrumente pentru protectia ecosistemelor, pentru protectia functiilor mediului; - dupa sfera de aplicare:instrumente pentru protectia resurselor naturale, pentru reducerea volumului emisiilor si efluentilor , pentru reducerea volumului produselor poluante. 9.5.POLITICILE MACROECONOMICE SI TRANZITIA In momentul de fata Romania traverseaza o dificila situatie de tranzitie de la economia socialista la economia de piata, tranzitie care cunoaste doua faze (de stabilizare si de restructurare), cu efecte puternice asupra populatiei. O situatie asemanatoare poate fi identificata si in multe alte tari ale lumii. Se va analiza in continuare corelatia dintre politicile macroeconomice si mediul inconjurator in diferitele faze ale tranzitiei. 9.5.1.Politicile de stabilizare si mediul inconjurator. Politicile de stabilizare au ca obiectiv pe termen scurt reducerea rapida a dezechilibrelor contului curent al balantei de plati, in scopul reducerii nivelului si modificarii structurii cererii agregate, in conditiile unei productii cvasiconstatante, prin: - reducerea deficitului bugetar prin politica fiscala (diminuarea cheltuielilor guvernamentale si cresterea veniturilor din taxe si impozite); - reducerea consumului si investitiilor interne prin politica monetara (reglementarea emisiilor monetare, organizarea sistemului bancar si controlul ratei dobanzilor). Aceste politici reduc cererea dar nu asigura in mod necesar reechilibrarea balantei de plati; va fi necesara o politica adecvata privind rata de schimb ce va avea ca efecte: - deplasarea cererii de la bunurile import la cele indigene ; - cresterea stimulentelor pentru productia de export si/sau de bunuri ce pot substitui importurile. Uneori politica ratei de schimb poate proteja industrii nepregatite pentru tranzitii , determinand moduri insuficiente de folosire a resurselor. Politica fiscala de stabilizare duce la reducerea unor cheltuieli publice printre care si programele de protectie a mediului, reimpaduririle, educatia, cultura, sanatatea, infrastructura etc. cu efecte negative asupra categoriilor defavorizate si asupra mediului. Pe de alta parte, daca pretul resurselor creste, utilizarea acestora poate deveni mai eficienta, iar proiectele cu impact negativ asupra mediului pot deveni nerentabile. Politica monetara – destinata cresterii costului capitalului influenteaza managementul resurselor naturale prin stimularea utilizarii rapide a resurselor, in loc de orientarea catre conservarea acestora. Scaderea cursului de schimb descurajeaza exporturile si incurajeaza importurile, ceea ce va influenta indirect si managementul resurselor naturale in functie de situatie. De ex., cresterea pretului ingrasamintelor agricole poate duce la reducerea utilizarii lor, care in general nu este in detrimentul mediului. 9.5.2.Politicile de ajustare structurala si mediul inconjurator In timp ce tehnicile de stabilizare se concentreaza asupra reducerii cererii agregate, programele de ajustare structurala relaxeaza constrangerile provenite din partea ofertei, in urma sporirii eficientei, a imbunatatirii capacitatilor de productie existente, cat si a ratei de crestere a acestora.

48

In 1993 s-a adoptat la Lucerna, Programul de Actiune in domeniul Protectiei Mediului, cu scopul de a ajuta tarile din centrul si estul Europei sa solutioneze problemele de mediu. Cele mai importante concluzii la acea data, erau: - activitatea economica descrescatoare a condus la reducerea emisiilor poluante; redresarea economica va trebui sa promoveze tehnologii mai curate si mai putin consumatoare de resurse; - accentul se va deplasa de la marile investitii din industria grea catre incorporarea unor noi tehnologii cu efecte benefice asupra poluarii generate pe unitatea de produs; Tarile in cauza vor parcurge doua etape: la inceput modificarile structurale vor reduce presiunile asupra mediului prin tarifarea corecta a energiei si privatizarii. Mai apoi, relansarea economica va readuce noi presiuni asupra mediului. Cele mai importante evolutii structurale cu efect asupra mediului sunt: - scaderea ponderii industriei grele in PIB; - ratele de crestere a productiei industriale sunt mai mici decat cele ale cresterii economice, avand loc o deplasare de la activitatile care determina poluarea aerului la cele care polueaza cu precadere apa; - cresterea transporturilor rutiere si a consumului vor crea noi probleme legate de poluarea rutiera si gestionarea deseurilor, in special in mediul urban; - modificarile in organizarea productiei vor duce la reducerea risipei de resurse, munca si capital , de recuperare a materialelor din fluxurile de deseuri; Liberalizarea comertului va duce la stabilirea unor preturi corecte , deschizand portile economiei pentru concurenta si tehnologie avansata , cu efecte benefice asupra poluarii.Un principiu fundamental al comertului international este acela ca procesele pietei vor genera procese de productie si schimb, care se supun legii avantajului comparativ, numai daca preturile bunurilor reflecta costurile reale integrale de productie (full cost). Un al doilea principiu este „poluatorul plateste” la care guvernele tarilor OCDE au aderat in urma cu 25 de ani , in scopul evitarii distorsiunilor din activitatea comerciala care ar putea rezulta din subventionarea de catre stat a cheltuielilor de protectie a mediului pentru anumite industrii. Daca liberalizarea comertului este conjugata cu politici de mediu si dezvoltare economica judicioase, aceasta ar contribui la dezvoltarea durabila. In perioada de restructurare pot exista si scenarii contrare precum sunt barierele la import sau la export.Ce reactii sunt de asteptat in aceste conditii? Barierele la import (taxe vamale, contingentari) cresc preturile bunurilor si serviciilor, reduc nivelul general de activitate economica, cresc surplusul producatorului si scad bunastarea consumatorului.Producatorii interni isi pot permite sa produca mai putin si mai scump fiind in situatia de monopol, ceea ce va induce o presiune mai mica asupra mediului. Pe de alta parte in lipsa concurentei se poate lucra ineficient, ceea ce poate duce la efecte economice negative. Taxele vamale pot duce si la descurajarea importurilor de utilaje invechite deci pot influenta benefic mediul unei tari. In sectorul agricol si al resurselor naturale influentele barierelor de import asupra mediului depind foarte mult de dreptul de proprietate. Barierele de export (taxe vamale) au drept scop finantarea activitatilor de stabilizare a preturilor. Diminuarea cursului de schimb echivaleaza cu eliminarea taxelor vamale la export. In aceste conditii este dificil de spus care va fi efectul asupra mediului. Concluzie: s-a demonstrat ca libertatea comertului maximizeaza eficienta alocarii resurselor prin directionarea activitatilor economice spre producatorii cu costuri minime deci si cu costuri ecologice minime. Comertul liber maximizeaza deci bunastarea sociala.

9.5.3.Situatia demografica si mediul inconjurator Experienta a dovedit ca o populatie in crestere exercita o presiune din ce in ce mai mare asupra tuturor sistemelor si structurilor din societate: economice, educationale, sanitare si nu in ultimul rand ecologice. Exista parerea larg raspandita conform careia densitatea crescanda a populatiei si ratele sporite de crestere ale acesteia, sunt cauze directe ale degradarii mediului. Afirmatia este confirmata in ultimul sfert de secol de situatia din China unde cresterea rapida a populatiei a necesitat o crestere pe masura a productiei de cereale si animale, ceea ce a avut ca efect secatuirea resurselor naturale prin reducerea nivelului apelor freatice si a debitelor de suprafata (folosite la irigatii) si desertificarea unor intinse zone din centrul tarii, ajungandu-se in final la regresia periculoasa a productiei de alimente in paralel cu degradarea ireversibila a unor intinse zone din Asia Centrala. De aici pana la situatia de criza nu mai este decat un pas.

49

Statisticile privind ratele de fertilitate si mortalitate indica o crestere rapida a populatiei in urmatoarele decenii in special in tarile in curs de dezvoltare, ceea ce va spori cererea de resurse naturale. Intrebarea care se pune este: poate mediul inconjurator sa suporte tensiunea indusa de presiunile umane in continua crestere? Un teoretician mult controversat in trecut - Thomas Robert Malthus – a elaborat o teorie care sustinea ca ritmul de crestere a populatiei depaseste posibilitatile de dezvoltare economica ceea ce va duce la situatii de criza. O perioada indelungata de timp practica nu a confirmat teoria dar in ultimii ani se pare ca situatia globala tinde sa se configureze in spiritul teoriei maltusiene. In tabelul 9.1. se prezinta tabloul evolutiei populatiei lumii in perioada 1750-2050. Tabelul 9.1. Populatia lumii (mld.loc) 0,791 1 2 3 4 5 6 Prognoza pentru viitor 7 8 9

Nr. Crt. 1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. 9. 10.

Anul 1750 1804 1927 1960 1974 1987 1999 2013 2028 2054

Observatii

Dupa 54 de ani Dupa 123 de ani Dupa 33 de ani Dupa 14 ani Dupa 13 ani Dupa 12 ani Dupa 14 ani Dupa 15 ani Dupa 26 de ani

Se observa caracterul exponential al cresterii populatiei pana in 1999 , adoptandu-se pentru sec. XXI un scenariu mai optimist cu o rata de crestere in scadere (in speranta constientizarii natiunilor). Daca la acest scenariu se adauga si faptul ca saracia duce de obicei la utilizarea nechibzuita a resurselor si degradarea rapida a mediului tabloul devine si mai sumbru. Fata de situatia la nivel global situatia din Romania este diferita prin faptul ca rata de crestere demografica este negativa. Din aceasta perspectiva si adaugand si efectul benefic al unui grad de cultura superior al populatiei Romaniei, impactul factorului demografic asupra mediului se va face mai putin simtit. 9.6.CONCLUZII 1. Pe zi ce trece, devine tot mai evidenta relatia directa intre politica social-economica si protectia mediului; teza complementaritatii pledeaza pentru majorarea investitiilor care vor avea un impact favorabil asupra mediului prin modernizarea tehnologiilor. 2. Cerintele politicilor de mediu sunt:abordarea holista, reflectarea conditiilor de incertitudine si risc; integrarea politicilor de mediu cu cele sectoriale si globale, armonizarea efectelor distributive, reflectarea relatiei national-international, compatibilitatea mecanisme- masuri. 3. Etapele proiectarii politicilor de mediu: evaluarea politicilor anterioare, analiza necesitatilor , definirea prioritatilor, stabilirea obiectivelor, evaluarea posibilitatilor de finantare, realizarea planului de actiune, operationalizarea. 4. Politicile macroeconomice aplicate in perioadele de tranzitie parcurse de tarile din centrul si estul Europei (in fazele de stabilizare si restructurare ) au efecte diverse asupra mediului: reducerea productiei, retehnologizarea ca efect al privatizarii, liberalizarea comertului au efecte pozitive asupra mediului; masurile protectioniste pot duce la cresterea agresiunii fata de mediu. 5. Cresterea demografica avand ca efect sporirea cererii de bunuri materiale si alimente, mareste presiunile asupra mediului.

50

6. O politica corecta fata de mediu trebuie sa sprijine protejarea si conservarea acestuia. 9.7.INTREBARI SI TEME DE REFLEXIE 1. Clasificarea politicilor de mediu. 2. Cerintele politicilor de mediu. 3. Surse de finantare a politicilor de mediu. 4. Etapele politicilor de mediu. 5. Realizarea inegrarii in politicile de mediu. 6. Moduri de abordare a mediului inconjurator. 7. Definitii ale politicii de mediu. 8. Tezele care stau la baza elaborarii politicilor de mediu. 9. Caracteristicile tezei decuplarii. 10. Caracteristicile tezei complementaritatii. 11. Caracteristicile tezei antimoniei. 12. Caracteristicile tezei dimensiunii calitative. 13. Ce intelegeti prin abordarea holistica a politicii de mediu. 14. Ce intelegeti prin reflectarea conditiilor de incertitudine si risc in politica fata de mediu? 15. Premisele integrarii politicilor de mediu cu cele sectoriale si globale. 16. Premisele armonizarii efectelor distributive ale politicilor ce prezinta interes fata de mediu. 17. Obiectul evaluarii PM promovate in perioada anterioara analizei. 18. Obiectivele analizei si identificarii necesitatilor privind problemele de mediu. 19. Circumstantele avute in vedere la definirea prioritatilor legate de problemele de mediu. 20. Imperativele stabilirii obiectivelor politicilor de mediu. 21. Ce se urmareste prin evaluarea posibilitatilor de finantare a PM. 22. Clasificarea masurilor de operationalizare a PM. 23. Identificati masurile directe de operationalizare a PM. 24. Tipologia masurilor economice generale de armonizare a politicilor economice cu cele de mediu. 25. Notiuni privind corelatia dintre politica de stabilizare economica si mediul inconjurator. 26. Identificati evolutiile structurale din perioada de tranzitie cu efect asupra mediului. 27. Efectele „barierelor de import” asupra economiei in perioada de restructurare. 28. Influenta situatiei demografice asupra mediului.

CAPITOLUL 10 STRATEGII DE PROTECTIE A MEDIULUI

CONCEPTE CHEIE: In cadrul cursului se folosesc urmatoarele concepte cheie ÷ strategie de mediu, cerinte ale strategiilor de mediu, etapele elaborarii strategiilor de mediu, factori de presiune, factori de amplificare, esecurile pietei, esecuri politice, esecuri institutionale, externalitati (bunuri/rele publice, liberul acces, externalitati intertemporale). 10.1 DEFINITII ;GENERALITATI Avand o clara ascendenta in limbajul militar, strategia s-a impus in teoria si practica manageriala prin multiple sensuri, sistematizate de Bogdan Bacanu (1997) in felul urmator : - strategia este un plan prin calitatea sa de a structura o orientare a cursului actiunii pentru abordarea unei situatii; - uneori strategia poate fi si o stratagema (o maniera de dezorientare) elaborata pentru inducerea in eroare a adversarului, in vaderea obtinerii unui avantaj asupra acestuia ;

51

- strategia este un model de comportament intr-un context dat ; - totodata, strategia semnifica o pozitie, un mod de localizare a organizatiei in raport cu mediul sau extern ; - strategia este si o perspectiva care decurge din profilul de baza al organizatiei, generata de suma membrilor acesteia. Acest ultim sens al strategiei reprezinta continutul viziunii strategice a organizatiei. Sistetizand aceste idei, Mariana Badileanu defineste strategia de protectie a mediului ca “ un exercitiu de analiza sistematica a impactului politicilor macroeconomice si sectoriale, a proiectelor si programelor investitionale, asupra mediului inconjurator” In procesul de trecere la dezvoltarea durabila, strategia de mediu poate determina introducerea considerentelor sociale si ecologice in elaborarea politicilor economice si de alocare a bugetului. Cerintele strategiilor de mediu se pot rezuma in felul urmator: - preponderenta premizelor certe; - definirea instrumentelor; - cresterea interoperabilitatii institutionale; - cresterea gradului de audienta la public a problematicii de mediu; - armonizarea temporala a politicilor de mediu. 2 10.2 ETAPELE ELABORARII UNEI STRATEGII DE MEDIU O actiune atat de importanta ca cea a elaborarii unei strategii se cere rezolvata sistematic, parcurgand cateva etape, dupa cum urmeaza : 10.2.1 Etapa 1 : Identificarea problemelor ecologice prioritare ] Este o etapa esentiala pentru un management eficace al mediului. Ea consta in analiza extinderii si intensitatii problemelor ecologice si stabilirea pe baza unor criterii clare, a acelora considerate ca fiind critice. Deoarece resursele sunt limitate, domeniul problemelor ce trebuie rezolvate cu resursele disponibile trebuie restrans. Identificarea problemelor critice trebuie facuta cu participarea persoanelor afectate de degradarea mediului, a principalilor poluatori, a utilizatorilor de resurse, a ONG (organizatiilor ne-guvernamentale) si agentiilor guvernamentale de specialitate. Identificarea implica : a) utilizarea unor criterii de selectie ca : impactul asupra sanatatii umane, productivitatea economica, functiile ecologice, integritatea ecosistemului, functiile recreative etc. b) luarea in considerare a opiniei expertilor ; c) luarea in consideratie a preferintelor publicului larg; Ierarhizarea problemelor prioritare devine cu atat mai grea cu cat lipsesc informatiile privind preturile si exista interese legitime. 10.2.2 ETAPA 2 ;Definirea actiunilor prioritare Aceasta etapa implica selectarea instrumentelor de realizare a beneficiului maxim in conditiile obiectivelor (de mediu) stabilite si a resurselor disponibile, ceea ce se poate face pornind de la : 10.2.2.1 Identificarea cauzelor. Cele mai multe probleme ecologice provin din combinarea a doua categorii de factori: factori de presiune si factori de amplificare, pe care ii vom analiza in continuare: a) Factorii de presiune sunt : cresterea populatiei, activitatea economica si saracia. a1) Cresterea populatiei afecteaza conditiile de mediu atat in zonele rurale cat si in zonele urbane. In zonele rurale, aceasta duce la : supraexploatarea unor ecosisteme naturale fragile (situatia din Asia Centrala unde pasunatul intensiv ca efect al cresterii demografice a dus la desertificarea unor intinse zone de teren), cresterea cererii de teren arabil si lemne de foc ( cu consecinte negative asupras fondului forestier, asupra climei, aparitia fenomenului de eroziune etc.), reducerea treptata a fertilitatii pamantului
2
1)

Badileanu M.<< Economia protectiei mediului inconjurator>> Editura Sylvi, Bucuresti 2002 (pag.69)

52

etc. In zonele urbane, incapacitatea de a face fata cresterii rapide a populatiei, duce la gestionarea defectuoasa a deseurilor menajere, la poluarea aerului si apei, reducerea ofertei de apa, degradarea solului etc. a2) Activitatea economica este de neconceput fara folosirea unor resurse naturale. Chiar si in conditiile promovarii unor tehnologii moderne, expansiunea activitatii economice combinata cu cresterea demografica, ameninta capacitatea mediului de a se adapta, ca si rezervele mondiale de resurse neregenerabile. In consecinta, numai o crestere economica responsabila din punct de vedere ecologic poate constitui o premiza fundamentala pentru dezvoltarea durabila. a3) Saracia poate fi de asemenea un important factor de presiune. Cand nu mai exista alte solutii, natiunile sarace sunt obligate sa foloseasca solul si apa in moduri ce ameninta productivitatea acestor resurse vitale pentru viitor, cu atat mai mult cu cat saracii nu au resurse pentru investitii in protectia mediului si se confrunta si cu cele mai mari cresteri demografice. b) Factorii de amplificare exacerbeaza problemele de mediu atunci cand factorii de presiune nu sunt corect gestionati. Cele mai multe strategii de protectie a mediului identifica trei tipuri de astfel de factori : esecurile pietei, esecurile politice si cele instutionale. b.1) Esecurile pietei, apar atunci cand organizatiile decid fara a lua in considerare efectele negative posibile ale propriilor decizii asupra exteriorului (externalitatile). Asemenea actiuni pot fi puse pe seama lipsei preturilor aferente utilizarii resurselor naturale (sau chiar a pietelor); preturile de echilibru nu reflecta adevaratele cresteri sau beneficii sociale ale utilizarii resursei. De exemplu exploatarile forestiere pot contribui la eroziunea solului si afecta fermierii din aval (externalitati ce nu sunt internalizate). La acest tip de situatii duce si lipsa drepturilor de proprietate clar definite si aplicate, pierzand-se rentele de raritate. Efectul : resursele sunt utilizate si alocate in mod ineficient. Principalele externalitati care genereaza esecuri ale pietei sunt: bunurile / relele publice, liberul acces si externalitatile intertemporale. Bunurile publice (caracterizate prin nonrivalitate si nonexcluziune), sunt dificil de internalizat, deoarece costurile de mentinere a bunului sau de eliminare a raului public sunt greu de calculat. Beneficiarii spera ca altii vor plati costurile unui comportament nesabuit. Mecanismele pentru internalizarea acestor externalitati cuprind: restrictii comerciale, standarde de calitate a apei si aerului, rezervatiile naturale. Instrumente economice precum taxele si subventiile se pot folosi pentru stimularea producerii de bunuri publice. Liberul acces. Acest tip de externalitate este legat de existenta drepturilor de propietate. Daca aceste drepturi nu exista pretul resurselor poate ramane fix pana cand resursele se epuizeaza. Pretul nu va da nici o informatie asupra faptului ca o resursa se imputineaza fiind in pericol sa dispara. Pentru internalizarea acestui tip de externalitate, ar trebui ca detinatorii resurselor sa aiba clar definite drepturile de proprietate, astfel incat orice pierderi, profituri sau rente rezultate din managementul resursei sa le apartina.Pamantul si resursele trebuie sa fie transferabile ( sa circule liber pe piata, cu costuri tranzactionale rezultate din legea cererii si ofertei). Externalitatile intemporale apar in timp si afecteaza generatiile viitoare. Esecurile intemporale ale pietei pot aparea datorita faptului ca beneficiile anumitor activitati (utilizarea resursei) apartin generatiei prezente in timp ce costurile lor vor fi suportate de generatiile viitoare. Monopolurile sau oligopolurile pot provoca esecuri ale piatei deoarece preturile impuse nu vor influenta adevaratele costuri sociale ale productiei in cauza. b.2) Esecurile politice. Subventiile, taxele, tarifele controlate de stat, contingentarile etc. sunt masuri politice utilizate in general pentru cresterea bunastarii sociale. Ele fac parte din arsenalul partidelor folosit in lupta electorala. Adoptate chiar cu bune intentii, diverse obiective cu caracter populist precum sunt mentinerea unei rate scazute a somajului sau protejarea industriei nationale sunt cel mai adesea ineficiente din punct de vedere economic. Diminuarea din considerente politice a preturilor resurselor naturale poate duce la exploatarea excesiva a resurselor, insotita de externalitati de mediu negative. In tarile central si est europene.subevaluarea sistematica a energiei a dat nastere unor probleme ecologice severe, incurajand folosirea carbunilor inferiori pentru producerea energiei electrice si marind probabilitatea caderii ploilor acide , marind nivelul emisiilor de bioxid de carbon, care contribuie la incalzirea globala. Controlul preturilor este cel mai important esec al politicilor sectoriale cu impact deosebit asupra echilibrului pietei si pe cale de consecinta si asupra protectiei mediului. La esecurile politice a contribuit si lipsa definirii clare a drepturilor de proprietate. Proprietatea publica asupra resurselor (ca politica de mediu) a dat nastere, de exemplu, la supraexploatarea sau degradarea padurilor tropicale sau a faunei subacvatice cu efecte cunoscute asupra incalzirii planetei, secarea resurselor piscicole etc.

53

Factori care perpetueaza degradarea mediului sunt de asemenea : constientizarea insuficienta a publicului ca exemplu de esec politic dar si insuficienta vointa politica de a rezolva problemele de mediu. b.3) Esecurile institutionale. Toate tarile au structuri institutionale si legislative pentru a guverna utilizarea resurselor naturale si pentru a conserva functiile de absorbtie ale ecosistemelor. Una din cele mai importante legi referitoare la resursele naturale este (din nou !) legea proprietatii. Institutiile abilitate stabilesc regulile managementului resurselor naturale si asigura respectarea acestora de catre toti proprieterii de resurse. Aceleasi institutii stabilesc limitele impactului admis asupra mediului, elaboreaza standardele de control al emisiilor poluante, conditiile de concesionare etc. Unele reglementari au efecte usor de anticipat asupra resurselor naturale si protectiei mediului, dar cele mai multe au un efect greu de apreciat. De exemplu, pentru a incetini procesul de defrisare a padurilor se introduce o restrictie la export pentru busteni neprelucrati, care poate avea ca efect stimularea prelucrarii poluarii interne a lemnului prin reducerea preturilor bustenilor, incurajarea exploatarii intensive si nerentabile, cu impact negativ asupra resursei respective. Esecurile institutionale apar cu precadere cand autoritatiile nu stabilesc si nu aplica drepturile de proprietate ; pentru ca pietele sa functioneze corect si preturile sa reflecte valoarea resurselor, trebuie respectate drepturile si responsabilitatile proprietarilor, inclusiv plata rentelor sau a taxelor. Alte situatii ce duc la un esec institutional : - insuficienta raspandire a informatiilor ; - taxarea ineficienta a rentei economice (nu intotdeauna renta reflecta valoarea integrala a unei resurse). Cele mai multe strategii si planuri de actiune indica slabiciunile instutitionale ca fiind principalii factori care contribuie la perpetuarea degradarii, mediului. Iata cativa factori care duc la esecuri institutionale : - presiunile unor grupuri puternice de interese ; - orizonturile de planificare pe termene prea scurte ; - lipsa corelatiei dintre responsabilitatile asumate si resursele disponibile ; - lipsa personalului calificat (numai cu bune intentii nu se obtin rezultate); - penalizari insuficiente pentru nerespectarea reglementarilor ; - comunicarea necorespunzatoare etc. 10.2.2.2. Stabilirea obiectivelor si alegerea instrumentelor specifice. Dupa identificarea problemelor ecologice prioritare si a cauzelor acestora se poate trece la stabilirea unor obiective realiste si la alegerea celor mai potrivite instrumente politice de interventie pentru eliminarea cauzelor mai sus amintite. Cele doua faze ale celei de a doua etape sunt interdependente. Astfel, inainte de a decide care din obiective sunt mai realiste, decidentii politici trebuie sa ia cunostinta de instrumentele disponibile pentru a stavili poluarea si degradarea resurselor naturale si sa compare fezabilitatea (financiara si administrativa) variantelor posibile de atingere a rezultatelor dorite.Stabilirea unor obiective ecologice este un proces de constituire a unui consens (compromis) care necesita consultarea partilor interesate. Instrumentele de influientare a mediului sunt variate si includ: reglementari, instrumente economice, drepturi de proprietate, mecanisme precum informatia, educatia, dar si investitiile guvernamentale directe. A nu se neglija in alegerea instrumentelor, folosirea analizei cost-beneficiu, asigurarea transparentei prin invitarea grupurilor de interese, flexibilizarea sistemului de taxe si impozite care trebuie sa fie in permanenta concordanta cu situatia schimbatoare din teren. 10.2.3 ETAPA A 3-A ; Punerea in aplicatie a planului de actiune pentru protectia mediului. Odata strategia pregatita si transformata intr-un plan de actiune sustinut de un buget corespunzator, urmeaza punerea sa in aplicare. Experienta tarilor dezvoltate, arata ca imbunatatirea calitatii mediului devine efectiva cand exista o puternica presiune pentru schimbare din partea publicului, iar guvernele se angajeaza si au capacitatea de a raspunde la aceasta presiune. Dezvoltarea durabila presupune ca obiectivele ecologice sa fie integrate cu obiectivele generale de dezvoltare economico-sociala si sa fie compatibile cu valorile socio-culturale ale zonei in cauza. O actiune care se incadreaza in caracteristicile de mai sus s-a derulat in zona localitatii Intorsura Buzaului. In localitate si imprejurimi, dat fiind relieful predominant muntos cu pante impadurite s-a dezvoltat activitatea

54

de industrializare a lemnului, functionand multe gatere ce produc o cantitate impresionanta de deseuri lemnoase sub forma de rumegus, care cu timpul au creat o presiune mereu crescuta asupra mediului ( poluarea apelor Buzaului si afluentilor, poluarea aeriana si degradarea unor suprafete inainte acoperite cu vegetatie). Poluarea s-a rezolvat cupland-o cu o problema sociala delicata : pretul exagerat de ridicat al energiei termice produsa intr-o centrala de termoficare clasica functionand pe hidrocarburi, pret care depasea posibilitatile financiare ale multor locuitori. In colaborare cu o firma daneza primaria a realizat o centrala termica zonala care functioneaza cu rumegus, renuntandu-se la sistemul clasic imbatranit moral si tehnic. Cu aceasta ocazie s-au rezolvat concomitent mai multe probleme : - s-au eliminat sursele de poluare ; - s-a gasit o sursa de combustibil regenerabila si ieftina ; - s-a pus la dispozitia populatiei energie termica ieftina ; - s-a realizat reabilitarea ecologica a biotopului local. Din punctul de vedere al dezvoltarii durabile,practica a scos in evidenta urmatoarele: - instabilitatea economica nu este benefica pentru mediu, stabilitatea este nacesara dar nu suficienta pentru atingerea obiectivelor de mediu; - efectele politicilor macroeconomice asupra mediului, sunt in general dificil de previzionat si evaluat:pentru aceste operatii trebuie recurs la specialisti. Transpunerea in practica a strategiilor de mediu nacesita functionarea performanta a institutiilor abilitate, ceea ce presupune realizarea unor conditii precum sunt: - integrarea actiunilor propuse cu politicile guvernamentale macroeconomice si sectoriale; - participarea grupurilor de interes in fazele de elaborare si realizare (populatia afectata, poluatorii, utilizatorii resurselor, agentii guvernamentale, experti, ONG etc.); - desemnarea clara a responsabilitatilor institutionale - stabilirea unei legislatii transparente si consistente; - asigurarea capacitatii efective de punere in aplicarea prin mobilizarea resurselor financiare (in multe tari s-au creat fonduri de mediu care canalizeaza veniturile rezultate din taxele pe poluare si alte surse pentru scopuri ecologice) ; - controlul, evaluarea si revizuirea prioritatilor pe parcursul implementarii strategiei de mediu, ceea ce va permite corectarea din mers a strategiei daca e necesar. 10.3 EXEMPLE DE STRATEGII SPECIALIZATE DE MEDIU. Elaborarea strategiei de mediu a unei organizatii,intra in competenta actionarilor, prin intermediul managerilor agreati. Interesul in aceasta directie apare in special cand se sconteaza pe dezvoltarea unui avantaj concurential. Se dau in continuare doua exemple privind indicatii de elaborarea unei strategii de mediu. 10.3.1 Straregia unei exploatatii agricole (EA) durabile Conceperea si aplicarea unei astfel de strategii, vor trebui sa acopere o multitudine de aspecte : a) Elaborarea strategiei : - obiectiv general – aderarea la UE ;
1

2)

Radulescu C.V. « Dezvoltarea durabila si implicatiile economico financiare ale organizarii exploatatilor agricole »,Editura A.S.E, Bucuresti 2003 (pag. 129-153)

- principalele obiective strategice ; - obiective specifice pe termen lung; - prefigurarea efectelor alegerii prioritatilor; - principalele masuri microeconomice menite sa duca la realizarea obiectivelor. b) Sprijinirea si dezvoltarea aplicarii masurilor de agro-mediu: - prezentarea metodelor principale de aplicare a masurilor de agro-mediu; 3 -libertatea agricultorilor de a-si alege factorii de productie sub rezerva conformarii la normele de produs, productie si mediu.

Rojanschi,Vl.,Bran,Fl., « Politici si strategii de mediu » Editura Economica, Bucuresti 2002 (pag.202-208) 55

3

c) Imbunatatirea structurilor nacesare prelucrarii, comercializarii si controlului produselor ; d) Adoptarea si dezvoltarea spatiului rural : - imbunatatirea standardului de viata; - cresterea populatiei rurale si a numarului E.A. performante. e) Contributia la implementarea acquis-ului comunitar. f) Strategii de organizare a E.A din Romania pe baza dezvoltarii durabile, pentru : - E.A bio-ecologice ; - E.A conventionale g) Analiza comparativa privind eficienta economica a produselor conventionale si a celor bio ecologice. 10.3.2 Strategia de modernizare a salubrizarii, igienei si protectiei mediului urban O astfel de strategie isi va dovedi eficienta prin pastrarea si ridicarea calitatii tuturor componentelor specifice ecosistemelor urbane. Decizia de elaborare a unei asemenea strategii are in vedere: - inlocuirea actiunii intamplatoare prin actiuni planificate; - eliminarea unor contradictii dintre actiunile diferitelor structuri cu responsabilitati in domeniu; - formarea unui personal specializat in domeniu; - posibilitatea controlului riguros al masurilor stabilite, conform reglementarilor legale. Autorii propun bazarea strategiei pe urmatoarele principii: - imbunatatirea conditiilor de viata a populatiei ; - aplicarea modelului dezvoltarii durabile ca o stare optima intre diferitele sisteme :uman, tehnologic, ambiental si economic ; - aplicarea normelor preventive, mai eficiente tehnico-economic ; - respectarea reglementarilor internationale la care Romania este parte ; - incurajarea societatii civile de a asigura implicarea tuturor factorilor interesati (autoritati publice, populatia,consumatori, producatori) la actiunea in cauza etc. Strategia urmeaza a fi supusa periodic unui proces de reconsiderare de tip ; - adaptare continua la ideile in schimbare ; - recurgere la propuneri flexibile, pe baza evaluarii rezultatelor etapei anterioare. In sprijinul procesului de reconsiderare se aduc urmatoarele argumente : - evitarea transferului problemelor de la o zona la alta sau de la un nivel de decizie la altul ; - stabilirea proprietatilor pentru a selecta permanent cele mai importante aspecte ; 4 - obtinerea celor mai bune rezultate cu eforturi minime; - reducerea consumului de energie produsa din surse poluante ; - imbunatatirea sistemelor de transport pentru a reduce impactul asupra mediului ; - promovarea unor pachete de masuri care sa cuprinda : alimentarea cu apa, canalizare, epurarea apelor uzate, termoficare, estetica stradala, domeniu public, transport public. Pentru evidentierea masurilor cu caracter de urgenta, autorii considera ca un minim urmatoarele : - accelerarea definitivarii strategiei de modernizare a serviciilor publice pentru diferite orizonturi de timp (scurt, mediu, lung) sau nivele spatiale ( strada, cartier, oras). - lansarea unui program de elaborare pentru fiecare oras a studiilor de fezabilitate privind modernizarea salubrizarii, igienei si protectiei mediului ; - atragerea fondurilor necesare din surse multiple; - crearea cadrului institutional adecvat; - descentralizarea aprobarii proiectelor de mediu etc. 10.4 CONCLUZII 1. Strategiile de mediu -sunt ansambluri coerente de metode si tehnici specifice, de proiectare, implementare si evaluare a directiilor politice de actiune fata de mediu.
3)

56

2. Cerintele strategiilor de mediu se pot rezuma la urmatoarele : - proporderenta premizelor certe ; - definirea instrumentelor ; - cresterea interoperabilitatii institutionale ; - cresterea gradului de audienta la public ; - armonizarea temporala a politicilor de mediu ; 3. Etapele elaborarii unei strategii de mediu sunt : - identificarea problemelor ecologice prioritare ; - definirea actiunilor prioritare ; - punerea in aplicare a planurilor de actiune. 4. Factorii de presiune ce contribuie la aparitia problemelor ecologice sunt: cresterea populatiei, activitatea economica si saracia. 5. Factorii de amplificare a problemelor ecologice sunt : esecurile pietei , esecurile politice si esecurile institutionale. 6. Principalele externalitati care genereaza esecuri ale pietei sunt : bunuri / rele publice, liberul acces , externalitatile intertemporale. 7. Esecurile politice se inregistreaza cand in scopuri electorale se fac promisiuni ce depasesc posibilitatile reale de actiune in directia protectiei mediului si bunastarii populatiei. 8. Factorii care contribuie la esecurile institutionale sunt : - presiunile unor grupuri de interese ; - orizonturile de planificare prea scurte ; - lipsa corelatiei dintre responsabilitatile asumate si resurse ; - lipsa personalului calificat ; - penalizari insuficiente pentru nerespectarea reglementarilor ; - comunicarea necorespunzatoare. 9. Conditiile necesare pentru functionarea performanta a institutiilor abilitate pentru promovarea strategiilor de mediu: - integrarea actiunilor propuse cu politicile guvernamentale macroeconomice si sectoriale; - participarea grupurilor de interese in fazele de elaborare si realizare; - desemnarea clara a responsabilitatilor; - stabilirea unei legislatii transparente si consistente ; - mobilizarea resurselor financiare ; - controlul, evaluarea si revizuirea prioritatilor pe tot parcursul procesului. 10.5.INTREBARI SI TEME DE REFLEXIE 1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. 9. 10. 11. 12. 13. Cerinte ce trebiue indeplinite de strategiile de mediu. Criteriile de realizare a unei strategii de dezvoltare durabila Semnificatia notiunii de strategie. Etapele elaborarii unei strategii de mediu. Implicatii ale identificarii problemelor ecologice prioritare in elaborarea strategiilor de mediu. Cauzele problemelor ecologice. Factori de presiune care contribuie la aparitia problemelor ecologice. Factori de amplificare care contribuie la exacerbarea problemelor ecologice. Externalitati care genereaza esecuri ale pietei. Mecanisme pentru internalizarea externalitatilor de mediu. Circumstantele in care functioneaza bunurile publice ca sursa de externalitati ecologice. Circumstantele in care esecurile politice au impact negativ asupra mediului. Cauzele esecurilor politice in protectia mediului.

57

14. Factorii ce duc la esecurile institutionale in domeniul protectiei mediului. 15. Instrumente folosite pentru a influenta in sensul dorit indeplinirea planurilor de actiune strategice in protectia mediului. 16. Care sunt obiectivele dezvoltarii durabile in zona Intorsura Buzaului? 17. Care sunt conditiile care asigura functionarea performanta a instututiilor abilitate cu transpunerea in practica a strategiilor de mediu? 18. Aspecte ce trebuie rezolvate cu ocazia aplicarii unei strategii de dezvoltare durabila pentru o exploatatie agricola. 19. Principiile care stau la baza strategiei de modernizare a salubrizarii igienei si protectiei mediului urban. 20. Argumente in favoarea supunerii periodice a strategiei de modernizare a salubrizarii si igienei mediului urban, unui proces de reconsiderare. 21. Evidentierea masurilor cu caracter de urgenta in aplicarea strategiei de modernizare a salubrizarii si igienei mediului urban.

CAPITOLUL 11

INSTRUMENTE ECONOMICE SI DE REGLEMENTARE UTILIZATE IN PROTECTIA MEDIULUI

CONCEPTE CHEIE: In cadrul cursului se folosesc urmatoarele concepte cheie:instrumente de reglementare , standarde de mediu, permise, licente, autorizatii de mediu, instrumente economice, taxe de mediu, permise comercializabile, asigurari pentru raspundere, subventii, reduceri de taxe, sisteme de garantii rambursabile. 11.1.GENERALITATI S-a aratat in capitolele anterioare ca in cadrul aplicarii principiilor dezvoltarii durabile, folosirea unor practici macroeconomice si sectoriale corecte si a unor politici de preturi care sa reflecte costurile integrale ale exploatarii resurselor mediului (full costs) ar trebui sa inscrie economia pe directia dorita. Practic pietele nefiind perfecte , externalitatile sunt omniprezente. Aceste imperfectiuni (esecuri ale pietei) pot fi corectate folosind diferite instrumente de reglementare si economice (de dorit cu costuri tranzactionale minime). In continuare se vor prezenta cele mai uzuale instrumente de acest tip, cu accent pe avantajele si dezavantajele utilizarii lor in controlul poluarii mediului. 11.2.INSTRUMENTE DE REGLEMENTARE In tarile dezvoltate d.p.d.v. economic politica de mediu nu a fost lasata la voia intamplarii, ci a fost impusa de sus prin aplicarea unor variate instrumente de reglementare cum sunt: standardele, permisele si licentele, controlul direct al impactului asupra factorilor de mediu . 11.2.1.Standardele de mediu Reprezinta cele mai utilizate mijloace pentru reglementarea directa a calitatii mediului. Standardele precizeaza obiectivele stabilite in domeniul protectiei mediului , prin limitarea concentratiilor admise a anumitor substante in apa, aer, sol si in produsele destinate consumului. Standardele sunt elaborate de sau sub egida autoritatilor guvernamentale si reprezinta niveluri de referinta pentru evaluarea calitatii mediului, dar si teluri de atins prin intermediul actiunilor legislative. In tarile dezvoltate sunt utilizate urmatoarele tipuri de standarde pentru limitarea poluarii: a)Standarde de calitate a mediului ambiant, stabilesc concentratia maxima admisibila a unor poluanti in apa si in aer pentru o anumita perioada de timp (24 de ore, luna, an). De exemplu: intr-un anumit punct al cursului unei ape , media calculata a concentratiei de oxigen pe 24 de ore sa nu scada sub 4 parti la un milion, mai mult de trei zile pe an.

58

b)Standarde pentru emisii si efluenti , stabilesc plafonul legal pentru cantitatea totala sau concentratia unui agent poluant evacuat dintr-o sursa (mg/ litru, g/24 h, kg/tona) precum si limitele maxime ale efluentilor evacuati in anumite perioade de timp (maximul zilnic, maximul mediei pentru o luna sau un an) , prescriu cerinte pentru monitorizarea emisiilor si efluentilor; c)Standarde pentru tehnologii , sunt standarde pentru efluenti ce indica tehnologia pe care agentul economic trebuie sa o utilizeze pentru a respecta reglementarile de protectie a mediului (ex: folosirea unui anumit catalizator la instalatia de filtrare, pentru reducerea emisiilor de oxizi de azot); d)Standarde de performanta , sunt standarde pentru efluenti ce definesc cantitativ performanta unei instalatii (ex.:volumul sau concentratia unui poluant intr-o cantitate de lichid evacuata, sau reducerea procentuala a cantitatii de poluant din efluent), oferind poluatorului posibilitatea de a alege cele mai bune mijloace de a satisface acest standard. e)Standarde pentru produse, stabilesc un plafon legal pentru cantitatea totala sau concentratia de poluant ce pot fi evacuate in mediu raportate la unitatea de productie ( kg poluant / tona produs) , interzic adaugarea unor substante nocive pentru ameliorarea calitatilor unui produs (ex.: benzina fara Pb) ; f)Standarde pentru procese , limiteaza emisiile de poluanti asociate unor anumite procese de productie (ex.:scaparile de amoniac la fabricarea ingrasamintelor azotoase) . Pe plan mondial, o activitate notabila a fost depusa pentru elaborarea standardelor ISO seria 14.000 , destinate furnizarii unui cadru comun de abordare a managementului de mediu.Conform ISO 14.000, Sistemul de management de mediu reprezinta „componenta sistemului general de management ce include structura organizatorica, activitatile de planificare, responsabilitatile , practicile, procedurile , procesele si resursele pentru elaborarea , implementarea , realizarea , revizuirea si mentinerea politicii de mediu „. Seria ISO 14.000 are urmatoarele componente: -sistemul de management de mediu -auditul de mediu -evaluarea performantei de mediu -eco–marcarea -evaluarea ciclului de viata al unui produs (timpul scurs de la data fabricatiei la transformarea in deseu) ; -aspectele de mediu in standardele de produs; -termene si dfinitii. Institutul Roman de Standardizare a preluat standardele din seria ISO-14.000 , finalizand: ISO 14.001-sisteme de management de mediu –specificatii si ghid de utilizare; ISO 14.004-sisteme de management de mediu – linii directoare, principii , sisteme si tehnici de aplicare. ISO 14.010-linii directoare pentru auditul de mediu; ISO 14.011-proceduri de audit-auditul sistemelor de management de mediu; ISO 14.012-criterii de calificare pentru auditorii de mediu. 11.2.2.Permisele, licentele si alte autorizatii Pot fi acordate unor organizatii in scopul indeplinirii anumitor conditii impuse de standardele ecologice. Exemplu: Se admite amplasarea unei uzine cu conditia minimalizarii impactului ecologic asupra zonelor locuite, a construirii unor instalatii de epurare a apelor uzate, sau a instalarii unor echipamente de control al poluarii intr-un anumit termen etc. Avantajul acestor documente consta in faptul ca faciliteaza aplicarea programelor ecologice prin includerea intr-un program scris, sub rezerva anularii permiselor (licentelor) in cazul nerespectarii clauzelor. Dezavantajul acestor documente consta in necesitatea efectuarii unor controale permanente de catre agentiile de mediu si a raportarilor periodice de catre agentul economic in cauza, ceea ce determina costuri tranzactionale mari. 11.2.3.Controlul direct al impactului asupra factorilor de mediu Aplicarea instrumentelor de reglementare a condus la progrese substantiale in reducerea poluarii, dar aceasta numai in conditiile controlului permanent din partea agentiilor pentru mediu. Metoda s-a dovedit ineficienta din punct de vedere economic. Diversitatea activitatilor economice face obtinerea informatiilor si expertizarea ecologica a fiecarui producator, foarte costisitoare atat din punct de vedere financiar cat si al timpului alocat. Sistemul este criticat si pentru flexibilitatea lui redusa. Odata ce standardele au fost atinse

59

sistemul nu ofera stimulente pentru inovare in sensul ameliorarii continue a performantelor antipoluante. Metoda nu rezolva probleme dificile precum sunt: poluarea dispersata a apelor, deseurile menajere, degradarea stratului de ozon, modificarile climatice, scaderea biodiversitatii etc. 11.3.INSTRUMENTE ECONOMICE In ultima perioada tarile dezvoltate au elaborat o gama variata de instrumente economice destinate imbunatatirii protectiei mediului, precum sunt:taxele asupra poluarii, permisele comercializabile, asigurarile pentru raspundere, sistemele de garantii rambursabile etc. Metodele au fost concepute ca stimulente pentru poluatori pentru a aplica cele mai eficiente metode de rezolvare a problemelor ecologice, pe baza principiilor „Poluatorul plateste”, dar si „ utilizatorul plateste”. Poluatorul plateste pentru poluarea pe care o provoaca sau primeste o recompensa pentru desfasurarea unor activitati de protectie a mediului. Utilizatorul plateste pentru utilizarea unor resurse, costul social integral al ofertei acelei resurse (uzina electrica plateste pentru furnizarea apei precum si costurile de tratare). 11.3.1.Taxele asupra poluarii Reprezinta sume platite de poluator pentru fiecare unitate de agent poluant evacuat in mediu, lasand insa incert nivelul rezultat al calitatii mediului. Sistemul este eficient cand dauna poate fi estimata cu precizie. Aceste taxe sunt de mai multe feluri; fiind prezentate in cele ce urmeaza: a)Taxe asupra efluentilor si emisiilor(TEE) sunt sume proportionale cu cantitatea si calitatea poluantilor evacuati si trebuie platite de poluator. TEE sunt utilizate concomitent cu standardele si permisele ceea ce va minimiza costurile realizarii cerintelor de calitate a mediului. Valoarea TEE se stabileste prin masuratori ale poluarii dispersate in mediu si tinand cont de costurile finantarii unui program de eliminare a poluarii. Avantajele TEE sunt urmatoarele: -obliga firmele sa reduca poluarea; -ofera fonduri pentru investitii in noi tehnologii de control al poluarii; -pot compensa , macar partial, costurile sociale ale poluarii (cheltuieli guvernamentale de elaborare si aplicare a reglementarilor de mediu , costurile poluarii care desi este in limite legale dauneaza mediului). Dezavantaje TEE -firmele prefera controlul poluarii prin standarde, neconveniindu-le sa plateasca depasirile valorilor normate; -nu exista metodologie de apreciere monetara a daunelor de mediu; -stabilirea TEE este cu atat mai complicata cu cat marimea daunelor depinde de amplasarea in teritoriu a poluatorului , ducand la taxe diferentiate pentru diferiti agenti economici si penalizand tocmai pe cei care trebuie sa investeasca in protectia mediului; -autoritatile locale nu sunt pregatite sa faca fata procedurilor complicate de stabilire a taxelor; -apar dificultati in zonarea geografica a zonelor poluate si in desemnarea platitorului de TEE. Practic TEE se foloseste cu precadere in domeniul protectiei apelor. b)Taxele utilizatorului (TU) reprezinta cheltuieli directe ale poluatorului destinate acoperirii costurilor de depoluare. TU se percep pentru colectarea si tratarea deseurilor menajere si pentru evacuarea apelor uzate in canalizare. Autoritatea publica locala care se ocupa cu neutralizarea caracterului poluant al deseurilor sau apelor este necompensata prin TU pentru efortul depus. c)Taxele pe produs (TP), reprezinta sume adaugate preturilor produselor finale sau intermediare care provoaca poluare in faza de productie sau consum, sau pentru care este necesara organizarea unui sistem special de eliminare dupa utilizare (Exemplu: uleiuri minerale, baterii, ambalaje de pesticide, ambalaje nereturnabile). Sistemul implica si acordarea de subventii pentru reciclarea acestor produse. TP functioneaza la fel ca TEE prin faptul ca permit poluatorului sa gaseasca cele mai eficiente mijloace de reducere a poluarii. d)Taxele administrative (TA), reprezinta sume platite autoritatilor publice pentru servicii prestate in legatura cu mediul precum sunt: analiza documentatiilor si acordarea autorizatiilor de functionare etc. TA se aseamana cu TP prin faptul ca nivelurile lor sunt de obicei reduse. e)Taxele diferentiate (TD) sunt utilizate pentru promovarea produselor sigure d.p.d.v. ecologic. TD poate fi pozitiva pentru produsele poluante si negativa pentru o varianta mai curata. TD se adauga la TP.

60

In Europa TD se foloseste pentru descurajarea achizitiilor de vehicule ce folosesc combustibili poluanti (taxarea diferentiata a benzinelor cu si fara Pb). 11.3.2.Permisele comercializabile si asigurarile pentru raspundere Permisele comercializabile (PC) , servesc autoritatilor la asigurarea calitatii dorite a mediului, definita printr-un nivel admisibil al emisiilor sau un standard de calitate. Prin PC se acorda firmelor „ dreptul de poluare” la nivelul numit mai sus.Permisele se pot comercializa intre poluatori. Cererea de permise este dedusa din costurile marginale de poluare ale agentilor economici ; poluatorul va cheltui pentru protectia mediului atata timp cat costul marginal de poluare este mai mic decat costul de cumparare al unui permis. In practica se folosesc doua sisteme de difuzare a PC: a)-licitatiile organizate de stat pentru achizitionare; b)-distribuirea libera catre poluatori , urmata de comercializarea intre acestia pentru a se stabili pretul pietei. In primul sistem PC se vand la preturi ce variaza intre cea mai mica oferta acceptata si cea mai mare oferta respinsa. In al doilea sistem PC se pot distribui dupa diverse criterii (Ex.: valoarea adaugata realizata de firme); Avantajele programelor de acordare a PC: -generarea de venituri; -asigurarea nivelului stabilit al calitatii mediului; -asigura flexibilitate temporala; poluatorii pot investi in tehnologii antipoluante in perioada de avant al economiei; -faciliteaza cresterea economica in zonele poluate fara a permite noi cresteri ale poluarii; Asigurarile pentru raspundere (AR),reprezinta un al doilea mecanism (dupa PC) de creare a pietei specifice protectiei mediului , prin care riscurile de penalizare pentru daunele ecologice sunt transferate de la poluator la compania de asigurare. Primele de asigurare sunt proportionale cu riscul poluarii. 11.3.3.Subventiile Se pot acorda sub diverse forme : donatii (grant-uri);credite cu dobanzi preferentiale,reduceri sau scutiri de taxe etc.;ele sunt menite sa-l determine pe poluator sa-si modifice atitudinea fata de mediu. Statul ofera donatii industriei pentru: -finalizarea unor achizitii de echipamente de depoluare; -pregatirea ecologica a resurselor umane; -programe de dezvoltare si cercetare tehnologica; -recuperarea si reciclarea deseurilor. Reducerile sau scutirile de taxe se ofera firmelor care aplica tehnologii de productie care minimizeaza emisiile de poluanti , sau unor firme in vederea reamplasarii fabricilor in afara zonelor populate. Reducerile de taxe ar trebui acordate numai atunci cand se poate dovedi ca protejarea mediului sau reamplasarea creaza dificultati financiare serioase firmelor. Cheltuielile de subventionare sunt suportate de cei ce isi platesc taxele. 11.3.4.Sistemele de garantii rambursabile (SGR) In acest caz consumatorii trebuie sa plateasca o garantie pentru produsele cumparate care pot fi poluante. In cazul cand consumatorul returneaza produsele la un centru specializat de reciclare sau eliminare, va primi garantia inapoi. SGR se aplica produselor refolosibile (ambalaje pentru bauturi si alte produse alimentare,baterii de acumulatori, ambalaje ale substantelor toxice etc.) Pentru pornirea unui astfel de sistem este necesara crearea unei structuri organizatorice corespunzatoare. Avantajul principal SGR consta in faptul ca se preteaza foarte bine sectorului privat. Dezavantajul sistemului este ca singura posibilitate de finantare a investitiilor necesare pentru instalatiile de colectare , reciclare, eliminare ca si pentru cheltuielile de administrare a acestora este cresterea pretului produselor.

61

11.4.CONCLUZII 1. Instrumentele economice si de reglementare au drept scop realizarea obiectivelor ecologice cuprinse in politicile de mediu, facilitand strangerea de fonduri pentru finantarea actiunilor de control al poluarii. 2. Instrumentele economice si de reglementare pot fi aplicate pe parcursul intregului ciclu de viata al produsului. 3. Instrumentele de reglementare constau din standardele de mediu , permisele, licentele si autorizatiile de functionare, controlul direct al impactului asupra factorilor de mediu. 4. Instrumentele economice sunt avantajoase teoretic fata de instrumentele de reglementare , totusi uneori dau performante sub asteptari. 5. Experienta a scos in evidenta conditiile economice si politici necesare ca taxele de mediu sa-si atinga scopul ; acestea sunt: -existenta pietelor concurentiale (evita tendinta monopolurilor de a trece taxele de mediu in seama consumatorilor); -existenta pietelor pentru serviciile de mediu (permite poluatorilor solutii alternative); -existenta unei stabilitati economice si politice (inflatia erodeaza valoarea operativa a taxei de mediu); -existenta unui cadru legislativ specific (tarile in tranzitie sunt deficitare la acest capitol); -implicarea politica a guvernantilor; -existenta consensului gruparilor de interese etc.

11.5.INTREBARI SI TEME DE REFLEXIE 1. Care sunt instrumentele de reglementare utilizate in protectia mediului de catre tarile avansate economic? 2. Tipologia standardelor folosite ca instrumente de reglementare in protectia mediului. 3. Functiile standardelor de calitate a mediului ambiant. 4. Functiile standardelor pentru emisii si efluenti. 5. Functiile standardelor pentru tehnologii. 6. Functiile standardelor de performanta. 7. Functiile standardelor pentru produse. 8. Functiile standardelor pentru procese. 9. Functiile standardului SR.ISO 14001. 10. Functiile standardului SR.ISO 14004. 11. Functiile standardului SR.ISO 14010. 12. Functiile standardului SR.ISO 14011. 13. Functiile standardului SR.ISO 14012. 14. Caracteristicile contolului direct al impactului asupra factorilor de mediu. 15. Care sint instrumentele economice utilizate in protectia mediului de catre tarile avansate economic. 16. Clasificarea taxelor asupra poluarii. 17. Avantajele taxelor asupra efuentilor si emisiilor (TEE). 18. Dezavantajele TEE. 19. Avantajele programelor de acordare a permiselor comercializabile (PC). 20. Motivele pentru care statul ofera donatii in contextul luptei contra poluarii. 21. Circumstantele in care statul ofera reduceri sau scutiri de taxe ecologice. 22. Circumstantele aplicarii sistemelor de garantii rambursabile (SGR). 23. Care este impactul unor taxe de mediu prea mici asupra agentilor economici? 24. Care este corelatia intre cheltuielile pentru protectia mediului realizate de agentii economici si cuantumul amenzilor si taxelor?

62

CAPITOLUL 12 COMUNICAREA IN DOMENIUL PROTECTIEI MEDIULUI

CONCEPTE CHEIE: In cadrul cursului se folosesc urmatoarele concepte cheie:comunicarea, know-how-about, comunicare tehnologica, comunicare economico-sociala, subsistemul informational de mediu, informatia, fluxuri informationale, proceduri informationale,mijloace de prelucrare (tratare) a informatiei. 12.1.DEFINITII;GENERALITATI Comunicarea reprezinta acea activitate prin intermediul careia indivizii si/sau organizatiile isi transmit reciproc mesaje ce contin intelesuri (informatii), permitand astfel desfasurarea activitatilor economice si sociale. Fara comunicare, fara mesaje ca vehicule ale informatiei, insasi existenta societatii omenesti si a economiei nu ar fi posibile. Dupa cum informatia se poate clasifica in informatie tehnologica (know-how) si informatie economica (know-about) asa si comunicarea poate fi tehnologica si economico-sociala.Comunicarea in domeniul mediului cuprinde ambele aspecte. Intregul proces managerial de mediu apare ca un proces de insusire si transmitere a informatiilor. Momentul cel mai important al acestui proces il constituie actul de adoptare a deciziei, care consta in alegerea unuia din numersoasele mijloace de actiune.Adoptarea deciziei guverneaza informatia decizionala , care este comunicata la executanti sub forma de planuri, sarcini , normative , comenzi si le serveste ca impuls spre actiuni coordonate,orientate spre scopuri manageriale precise.Iata deci cum functioneaza comunicarea in interiorul organizatiei. Dar si legatura cu exteriorul se pastreaza tot prin comunicare.Rolul ei este de a transmite intre indivizi si organizatii , mesaje continad informatii despre mediu, despre modalitatile de protejare si conservare a acestuia, despre costurile specifice legate de exploatare, conservarea sau refacerea mediului inconjurator. Comunicarea in domeniul mediului se face atat in situatii normale cat si in situatii de urgenta. In ambele situatii rolul ei este si trebuie sa fie acela de a schimba mentalitati si comportamente individuale si/sau organizationale , in sensul unei mai mari sensibilizari fata de problematica mediului inconjurator. Realizarea unei informari complete, operative si de calitate (adica a unei comunicari performante), precum si valorificarea acesteia, nu poate fi conceputa decat in cadrul unui subsistem informational adecvat. Componenta a managementului mediului, subsistemul informational exercita o influenta asupra functionarii si eficientei organizatorice. 12.2.FUNCTIILE SI CERINTELE SUBSISTEMULUI INFORMATIONAL DE MEDIU Subsistemul informational managerial de mediu (SIM), reprezinta suma informatiilor, fluxurilor informationale, procedurilor si mijloacelor de prelucrare a informatiei, menite sa contribuie la realizarea activitatilor organizatiei in domeniul mediului. SIM presupune folosirea metodelor moderne de calcul si analiza economica, programarea, optimizarea proceselor manageriale si elaborarea de modele previzionale precum si tipizarea unor scheme de circuite informationale la nivelul managerului general, al ajutoarelor sale, al sefilor de subunitati si ai intregului personal. Dintre cele mai importante functii ale SIM desprindem: -asigura cunoasterea realitatilor din organizatie si contribuie astfel la elaborarea si indeplinirea obiectivelor stabilite de management; -asigura obtinerea informatiilor necesare fundamentarii strategiei si politicii de mediu; -asigura baza de date necesara elaborarii modelelor de crestere economica a organizatiei; -asigura culegerea ,prelucrarea si transmiterea informatiilor privind stadiul de realizare a scopurilor si obiectivelor; _________________________________ 4)Petrescu I.”Managementul mediului” Ed.Expert,Bucuresti 2005/pag.329
4)

63

-asigura evaluarea intensitatii conexiunilor din spatiul managerial de mediu; -asigura determinarea abaterilor aparute si a cauzelor acestora etc. Cerintele de baza de care depinde functionalitatea si eficienta SIM sunt urmatoarele: -necesitatea definirii clare a obiectivelor organizatiei, in functie de cerintele informationale; -corelarea subsistemului informational cu procesul managerial de mediu si cu structura organizationala a intreprinderii; -corelarea elementelor de structura ale organizatiei cu unitati si organisme exterioare; -necesitatea selectiei informatiilor de natura tehnico-operativa de mediu si de natura economicosociala, in scopul evidentierii esentialului din multitudinea de date disponibile, evitand astfel supraincarcarea managerului; -asigurarea unui nivel ridicat de prelucrare a datelor , ceea ce asigura eficacitate sporita procesului managerial; -supletea si adaptabilitatea SIM, pentru a corespunde dinamismului problemelor de mediu ce se cer rezolvate. 12.3.TIPOLOGIA SIM Exista mai multe criterii de clasificare a SIM, dupa cum urmeaza: 12.3.1.Dupa nivelul ierarhic la care sunt folosite informatiile se deosebesc: -subsistemul informational macroeconomic care se refera la nivelul si tendintele de dezvoltare a economiei in ansamblu si a nevoilor sale; -subsistemul informational microeconomic , care deserveste procesele manageriale din cadrul organizatiei; 12.3.2.Dupa intindere:se deosebesc de asemenea doua categorii: -subsistemul informational intern organizatiei; -subsistemul informational extern , care trateaza procese ce se intind in afara zonei de actiune a unui organ managerial; 12.3.3.Dupa modul de organizare ; distingem: -subsistemul informational functional, care deserveste o functie (aprovizionare, productie, desfacere, cercetare, financiar-contabila, de personal etc.) -subsistemul informational integrat , care are in vedere mai multe functii interconectate cu ajutorul calculatorului. 12.3.4.Dupa mijloacele utilizate: -subsistemul informational care foloseste numai operatori umani pentru culegerea, prelucrarea si transmiterea informatiilor; -subsistemul informational semiautomat, care foloseste atat operatori umani si echipamente automate; -subsistemul informational automat, bazat numai pe echipamente automate. 12.4.COMPONENTELE SIM 12.4.1.Informatiile ca element de instiintare Informatia este o componenta primordiala a SIM si poate fi definita ca element de instiintare , care provoaca managerului si altor cadre de conducere reactii ce duc la declansarea unor decizii si actiuni. Informatia reprezinta o noutate, o stire sau o comunicare asupra unor evenimente, idei, opinii, experiente ce urmeaza a fi transmise, intelese sau insusite in vederea realizarii scopurilor urmarite de manager. Informatia folosita de manager reprezinta un rezultat al actiunii constante a personalului cu munci de raspundere pentru identificarea unor elemente noi ce ar putea servi la imbunatatirea activitatii organizatiei. In managementul mediului informatiile pot fi extrase din urmatoarele surse: -reglementari si standarde de mediu; -proceduri operationale;

64

-inregistrari privind emisiile in atmosfera, evacuari de ape uzate, depozitarea deseurilor, consumurile de materii prime, materiale si energie; -date privind incidente si accidente ecologice anterioare; -informatii de la furnizori , beneficiari, vecini; -documente incheiate cu partenerii de afaceri; -evidentele de aprovizionare-desfacere etc.; Dintre metodele de culegere a informatiilor amintim: -consultarea documentelor specifice; -interviuri cu personalul de toate nivelurile; -consultarea unor membri ai comunitatii locale; -inspectarea locurilor nevralgice de echipe specializate; -analize si determinari proprii etc. Modalitatile de prezentare a informatiilor sunt: -verbale: relatari, comunicari, interviuri, raspunsuri; -in scris : rapoarte, procese, registre, fise, buletine, studii, avize, acorduri etc. -video:fotografii, desene, grafice, filme etc. Indiferent de metoda de culegere sau forma de prezentare, informatia preluata si interpretata trebuie sa fie din sursa sigura si obiectiva, confirmata, validata si semnificativa. In practica managementului mediului se folosesc urmatoarele tipuri de informatii: -de comanda (de dirijare), folosite la declansarea actiunilor manageriale de mediu; -de reglare a activitatilor, prin modificari cantitative si calitative; -de cunoastere si raportare (contabile si statistice); -de planificare si prognoza; 12.4.2.Fluxurile informationale, factori ai diviziunii muncii informationale Fluxul informational , reprezinta drumul parcurs de informatie intre emitator si destinatar. Numai dupa parcurgerea acestui drum se creaza conditii de valorificare a informatiei , respectiv utilizarea in procesul decizional. Fluxul informational este determinat in procesul de diviziune a muncii intre compartimente si subunitati , ajutand la crearea unei structuri organizatorice rationale si la delimitarea competentelor. In managementul mediului , fluxul informational circula intre adunarea generala a actionarilor si consiliul de administratie , intre acesta si comitetul director, intre acesta si aparatul functional inclusiv sectiile de productie , sfarsindu-se la salariatii organizatiei. Fluxurile informationale de mediu se pot diviza in exterioare si interioare (organizatiei). 12.4.3.Procedurile informationale , modalitate de culegere , inregistrare , prelucrare si transmitere a informatiilor Prin proceduri informationale se intelege ansamblul elementelor prin care se stabilesc modalitatile de culegere, inregistrare , prelucrare si transmitere a informatiilor. Cu ajutorul procedurilor se stabilesc: -suportii informationali utilizati; -mijloacele necesare pentru a culege , iregistra, prelucra si transmite informatiile; -succesiunea tratarii informatiilor precum si operatiile pe care acestea le suporta, formulele de calcul folosite ; Principalele caracteristici ale procedurilor sunt: -in prelucrarea informatiilor se utilizeaza metode matematice , economice , statistice , sociologice, psihologice etc.; -gradul ridicat de formalizare rezultat din accentul pus pe tipizare, standardizare, codificare etc.; -caracterul operational accentuat care sa asigure rapiditatea prelucrarii informatiilor , cu consecinte in plan decizional; -economicitatea pronuntata. 12.4.4.Mijloacele de prelucrare a informatiilor, ca suport tehnic al SIM Performantele functionale ale SIM sunt conditionate in mare masura de catre suportul tehnic folosit la colectarea, prelucrarea si transmiterea informatiilor.

65

In vederea usurarii muncii factorului uman, se utilizeaza documente tiparite precum si numeroase echipamente mecanice si automate (contoarele de inregistrare a consumurilor sau productiei, masinile de birou si calculatoarele electronice). Indiferent de mijlocul cu care se trateaza informatiile, rezultatele procesului trebuie comunicate celor interesati cu rapiditate maxima. Sunt situatii cand o intarziere in comunicare poate avea efecte dezastruoase asupra mediului dar si a populatiei din zona. De aceea viteza, promptitudinea sistemului de comunicare a informatiilor sunt esentiale in managementul economiei protectiei mediului.

12.5.CONCLUZII 1. Comunicarea reprezinta acea activitate prin intermediul careia indivizii si/sau organizatiile isi transmit reciproc mesaje ce contin intelesuri (informatii), facilitand astfel desfasurarea activitatilor economice si sociale. 2. Intregul proces managerial de mediu apare ca un proces de insusire si transmitere a informatiilor. 3. Realizarea unei informari complete, operative si de calitate (adica a unei comunicari performante) precum si valorificarea acesteia, nu poate fi conceputa decat in cadrul unui subsistem informational adecvat – subsistemul informational de mediu (SIM). 4. Cerintele SIM sunt urmatoarele:necesitatea definirii clare a obiectivelor organizatiei in functie de cerintele informationale, corelarea SIM cu procesul managerial de mediu si structura organizationala a intreprinderii, corelarea elementelor de structura ale organizatiei cu unitati si organisme exterioare, necesitatea selectiei informatiilor, de orice natura, in scopul evidentierii esentialului, asigurarea unui nivel ridicat de prelucrare a datelor , supletea si adaptabilitatea la dinamismul problemelor de mediu. 5. Promptitudinea sistemului de comunicare a informatiei este esentiala in managementul economiei protectiei mediului. 12.6.INTREBARI SI TEME DE REFLEXIE 1. Generalitati despre comunicare. 2. Definitii si adevaruri despre comunicare. 3. Functiile sistemului informational managerial de mediu (SIM). 4. Cerintele de baza de care depinde functionalitatea si eficienta SIM. 5. Criterii de clasificare a SIM. 6. Clasificarea SIM dupa mijloacele utilizate. 7. Componentele SIM. 8. Surse de extragere a informatiilor. 9. Metodele de culegere a informatiilor de mediu. 10. Modalitati de prezentare a inforormatiilor. 11. Tipuri de informatii folosite in comunicare. 12. Definitii si adevaruri despre fluxurile informationale (FI) 13. Zonele de manifestare a FI. 14. Definiti procedurile informationale (PI) folosite in managementul mediului. 15. Telurile PI. 16. Caracteristicile PI. 17. Mijloacele de prelucrare a informatiilor ca suport tehnic al SIM.

66

CAPITOLUL 13 EVALUAREA SI MANAGEMENTUL RISCULUI DETERMINAT DE POLUARE

CONCEPTE CHEIE: In cadrul capitolului se folosesc urmatoarele concepte cheie: starea de incertitudine, riscul, efecte ireversibile asupra mediului, evaluarea riscului ER, managementul riscului MR, evaluarea comparativa a riscului ECR, riscuri pentru sanatatea umana, riscuri pentru ecosisteme, riscuri pentru calitatea vietii, probleme de mangement al riscului, principiile care stau la baza MR: poluatorul plateste, utilizatorul plateste, al precautiei, al subsidiaritatii, al echitatii generale. 13.1.GENERALITATI; DEFINITII Tema isi propune identificarea impactului care il poate avea o activitate sau o substanta asupra : sanatatii umane, sanatatii ecosistemelor si calitatii vietii in general. Consecintele celor mai multe din activitatile umane sunt de cele mai multe ori imposibil de prevazut cu exactitate, ceea ce duce la o stare de incertitudine privind evenimentele viitoare. Pe masura dezvoltarii cunostintelor omenesti incertitudinea poate fi exprimata prin probabilitatea aparitiei unor consecinte .Aceasta inseamna ca am transformat incertitudinea in rsic. Riscul poate fi definit ca o incertitudine comensurabila. Anticiparea posibilului impact al unui eveniment asupra mediului , ce poate duce la aparitia unei reactii in lant cu efecte ireversibile (ex.: disparitia lupului marsupial din Tasmania , daunele asupra stratului de ozon stratosferic, modificari de peisaj etc.) In confruntarea cu incertitudinea se poate actiona dupa cum urmeaza: -cresterea investitiilor in informatie; -prezentarea consecintelor unor actiuni si probabilitatile de aparitie a acestora; -evaluarea perceptiilor asupra riscului suportat de publicul larg (evaluarea riscului – ER); -determinarea strategiilor investitionale (managementul riscului – MR); ER si MR sunt doua categorii economice distincte . ER este procesul prin care incertitudinea se transforma in risc si raspunde la intrebari precum : cat de riscanta este situatia? ; care sunt riscurile asociate diferitelor probleme ecologice?; MR ofera solutii la intrebari de genul: ce este de facut in situatia data?; ce solutii pot fi gasite pentru a reduce riscurile asociate unei probleme ecologice?; Scopul ER consta in analiza si ierarhizarea nivelurilor riscurilor asociate unor probleme ecologice pe baza celor mai bune informatii si judecati stiintifice. In procesul de MR , rezultatele ER se combina cu datele provenite de la alti factori (opinia publica). Riscurile se manifesta atat pentru oameni cat si pentru ecosisteme, cu efect asupra calitatii vietii.In consecinta problemele ecologice trebuie sa fie tratate din perspectiva tuturor celor trei tipuri de riscuri , adica : 1.Riscurile pentru sanatatea umana , care includ cazurile actuale , posibile sau anticipate de imbolnavire datorate poluarii (cancerul pulmonar sau retardarea mintala provocata de Pb etc.); 2.Riscurile pentru ecosisteme, care includ daunele actuale , posibile sau anticipate asupra functiilor acestora precum si asupra componentelor lor biotice si abiotice (efectele poluarii dispersate asupra plantelor si animalelor, degradarea peisajelor, sporirea sensibilitatii la daunatorii a padurilor etc.); 3.Riscurile pentru calitatea vietii , care includ pierderile cuantificabile (cresterea costurilor de intretinere a vopselelor expuse ploilor acide, sporirea costurilor de tratare a apelor uzate, scaderea utilizarii recreative a apelor poluate, etc.) precum si pierderile sociale necuantificabile (stresul de a trai in cel mai poluat oras din Romania – Baia Mare, distrugerea coeziunii comunitatii etc.) Evaluarea comparativa a riscului (ECR) reprezinta o parghie utila pentru ierarhizarea actiunilor prioritare de protectie a mediului, parghie ce debuteaza cu intocmirea unei liste de probleme ecologice esentiale ( prin vot, intr-un cadru participativ cat mai larg). Impactul asupra mediului reprezinta o modificare ( pozitiva sau negativa) a mediului inconjurator, produsa partial sau total de activitatea umana. Studiul de evaluare a impactului asupra mediului reprezinta un studiu formal in scopul estimarii consecintelor asupra mediului determinat de activitatea umana.

67

Punctul de pornire in stabilirea prioritatilor de protectie a mediului consta in determinarea costurilor induse de daune asupra mediului si a beneficiilor rezultate dintr-un bun management. 13.2.RISCURI PENTRU SANATATEA UMANA Procesul de ER pentru sanatate este compus din patru etape: 13.2.1.Identificarea pericolelor (IP) , se sprijina pe date din stiintele biologice si medicale si isi propune descoperirea unor relatii de cauzalitate intre agentul poluant si prejudiciile dovedite pentru sanatatea umana si mediu. Aceste prejudicii constau in : afectarea sistemului nervos , malformatiile noilor nascuti, sporirea cazurilor de cancer, moartea pestilor etc. Sursele de informare sunt: experimentele de laborator pe cobai, controale medicale la locul de munca etc. 13.2.2.Analiza reactiei la doza (ARD) se stabileste relatia cantitativa dintre doza si reactie, in cazul in care au fost observate efecte negative asupra sanatatii sau mediului. In situatiile cand informatiile sunt prea putine sau lipsesc ARD se poate face prin extrapolarea rezultatelor analizelor de laborator. 13.2.3.Analiza expunerii (AE) deplaseaza accentul de la studiile de laborator catre identificarea si caracterizarea expunerii la alte populatii potential expuse (natiuni cu obiceiuri alimentare gresite , grupuri de utilizatori de pesticide etc. In AE se identifica sursele probabile ale poluantului , concentratia acestuia la sursa, traiectoriile de propagare (aer, apa, alimente) precum si nivelul actual al impactului la organismele afectate. 13.2.4.Caracterizarea riscului (CR) , ca ultima etapa , in care sunt examinate concluziile tuturor etapelor precedente, pentru a descrie integral riscul asteptat (ex.: exista riscul de unul la un milion de aparitie a unor noi cazuri de cancer ). 13.3.RISCURI PENTRU ECOSISTEME Se foloseste ECR ecologic , care reprezinta un proces de identificare, analiza si ierarhizare a efectelor factorilor de stres indusi de activitatea umana asupra receptorilor ecologici. Factorul de stres reprezinta orice activitate fizica sau agent chimic ce poate prejudicia un receptor ecologic (un individ al unei specii , o populatie, o comunitate de specii in interactiune, integritatea functionala a unui ecosistem etc.) ECR ecologic presupune parcurgerea a 4 etape: 13.3.1.Formularea problemei care include: -lista problemelor ecologice; -impartirea ariei studiate in zone geografice relevante; -selectarea criteriilor pentru evaluarea riscului ecologic si ierarhizarea problemelor ecologice; 13.3.2.Analiza riscului consta in stabilirea unei relatii de cauzalitate intre problemele ecologice si consecintele lor. Fiecare problema este impartita pe categorii de factori de stres (cunoasterea toxicitatii factorilor chimici, prezenta celor fizici, expunerea receptorilor la acesti factori etc) 13.3.3.Caracterizarea riscului se face folosind un set de criterii de evaluare (ex. : aria , intensitatea si reversibilitatea impactului ) precum si un sumar al ipotezelor si incertitudinilor introduse in analiza cu implicatiile lor anticipate. 13.3.4.Compararea si ierarhizarea presupune compararea riscurilor ecologice impuse de diferitele probleme si clasificarea lor. 13.4.RISCURI PENTRU CALITATEA VIETII Pana in prezent, evaluarile impactului problemelor de mediu asupra calitatii vietii s-au concentrat pe aspecte ce pot fi exprimate in termeni financiari (cheltuieli pentru ingrijirea sanatatii , pierderi de recolte etc.), o cale sigura de a atrage atentia politicienilor sa ia decizii conform cu principiile dezvoltarii durabile. Analiza calitatii vietii trebuie insa extinsa pentru a include valorile si preocuparile sociale ale comunitatilor afectate de probleme de mediu (calitati estetice , spirituale, culturale , aspectele de echitate , valoarea indivizilor in comunitate etc.). Metodologia de analiza cuprinde 6 etape: 13.4.1.Identificarea efectelor problemelor ecologice si sistemul de valori al comunitatii folosind chestionare , interviuri si intalnirile publice. 13.4.2.Definirea criteriilor de evaluare, prin deducerea lor din parerile exprimate de public si apoi corelarea cu problemele ecologice pentru a determina gradul de influentare a indivizilor de catre degradarea mediului (ex.:pierderile economice produse de scaderea turismului , reducerea productivitatii muncii, cheltuieli de spitalizare etc.)

68

13.4.3.Colectarea si analiza datelor , avand ca surse: raspunsurile la chestionare si interviuri , studii privind consimtamantul de a plati, etc. Foarte importanta se dovedeste a fi alegerea efectelor economice care trebuie analizate si a metodelor folosite. 13.4.4.Caracterizarea impactului pentru toate problemele ecologice , pornind de la analizele cantitative pentru a determina intensitatile relative ale efectelor problemelor ecologice si numarul persoanelor afectate. Unde e posibil se adauga si informatii calitative. 13.4.5.Sistematizarea rezultatelor etapelor precedente si clasificarea problemelor ecologice dupa efectele asupra calitatii vietii. Credibilitatea rezultatelor poate fi asigurata numai printr-o prezentare clara a surselor si calitatii datelor , metodelor si ipotezelor utilizate, a gradului de incertitudine a rezultatelor . A nu se neglija opiniile diferite. 13.4.6.Analizarea conditiilor ecologice viitoare si consideratii asupra managementului riscului. Este important a se lua in considerare evolutia demografica si preferintele comunitatii privind alternativele de dezvoltare (ex.: optiunea pentru constructia de case, drumuri, fabrici , protejarea habitatului natural, atragerea turistilor etc.) . 13.5.PROBLEME DE MANAGEMENT AL RISCULUI (MR) MR este un proces decizional in care rezultatele ER sunt combinate cu considerente de natura economica , tehnica , sociala si politica in scopul elaborarii unor strategii de reducere sau prevenire a riscului. In timp ce ER analizeaza gravitatea unei probleme, MR se intreaba ce trebuie facut pentru a rezolva problema folosind cat se poate de eficient resursele disponibile. 13.5.1.Etapele MR MR determinat de poluare poate fi abordat in 4 etape dupa cum urmeaza: a )Stabilirea obiectivelor de protectia mediului Se bazeaza pe criterii specifice , pe conditiile naturale locale si pe factorii socioeconomici si ecologici. Obiective de calitatea mediului pot fi: concentratia unui poluant intr-un anumit mediu sau o declaratie narativa de genul stabilirii concentratiei adecvate de oxigen pentru sustinerea vietii acvatice sau reducerea la zero a unor poluanti atmosferici. Se creaza premizele necesare pentru discutarea si perfectarea unor actiuni conjugate cu alte organizatii publice si private, in scopul ajustarii obiectivelor in cauza, de asa maniera, incat toti factorii sa fie multumiti. b) Stabilirea criteriilor MR Criteriul este o informatie stiintifica (ex.: reactia individului la o anumita doza de poluant sau la un anumit nivel al concentratiei acestuia ), cu ajutorul careia se evalueaza riscul la care este supusa victima precum si nivelul daunei cauzate de poluare. Fiecare strategie propusa in cadrul MR poate fi evaluata in functie de un set de criterii care-i pot determina fezabilitatea si avantajele relative fata de alte strategii posibile. Nu exista un set standard de criterii. Ele variaza de la caz la caz, putand folosi costurile si raportul cost-beneficiu sau sprijinul publicului, considerente de echitate, probabilitatea obtinerii succesului etc. c)Selectarea strategiilor de protectie a mediului Se face pornind de la identificarea celor mai eficiente metode de realizare a obiectivelor ecologice. In unele tari , strategiile de MR care impun noi costuri industriilor in dezvoltare, pot fi percepute ca o frana in dezvoltarea economica. In aceasta situatie este de dorit a se analiza modul in care dezvoltarea economica si protectia mediului pot fi maximizate concomitent. Acestea presupun a lua in considerare toate costurile (full costs) dezvoltarii economice, inclusiv externalitatile negative asociate, dar si estimarea costurilor si beneficiilor sociale. Cele mai promitatoare strategii vor fi supuse unei analize mai riguroase pana cand se va ajunge la un consens privind strategia propusa pentru implementare. d) Implementarea strategiilor si controlul rezultatelor pentru a se asigura ca s-a obtinut un progres in realizarea obiectivelor de protectie a mediului. 13.5.2.Principiile care stau la baza MR Principiile care trebuie sa stea la baza MR determinat de poluare, in numar de 5 , sunt urmatoarele: a)Principiul Poluatorul Plateste (PPP) Poluatorul trebuie sa suporte costul alinierii la standardele ecologice stabilite de activitatile publice. In aceasta situatie este probabil ca fortele pietei vor obliga poluatorul sa-si schimbe comportamentul fie prin introducerea unor tehnici noi de control al poluarii fie prin trecerea la procese de productie mai curate (eficiente).

69

PPP este un principiu de eficienta in alocarea costurilor: nu cere ca poluarea sa dispara ci numai ca mediul sa ramana intr-un stadiu acceptabil. De aceea la stabilirea standardelor ecologice trebuie folosite atat considerentele economice cat si cele ecologice. Cu alte cuvinte standardele pot fi diferite de la o zona la alta in functie de variabile precum: capacitatea ecosistemelor de absorbi deseuri, densitatea populatiei, gradul de industrializare, dorinta de a plati pentru o calitate mai buna a mediului. Aplicarea PPP presupune lipsa subventiilor care ar veni in contradictie cu mecanismul preturilor nelasandu-l sa lucreze eficient si impovarand bugetul. b) Principiul Utilizatorul Plateste (PUP) Conform PUP beneficiarii ar trebui sa platesca integral costul utilizarii resurselor (si al serviciilor aferente ) precum si costul sacrificiilor pentru generatiile viitoare (costul utilizatorului sau al sansei sacrificate). Problema practica consta in identificarea utilizatorului. Stabilirea unor preturi corecte pentru resursele naturale presupune a tine cont de: -costruile de extractie, masurate prin costurile marginale de productie (CMP ) –costul prelucrarii unei unitati suplimentare din resursa; -costurile de protectie a mediului asociate extractiei si utilizarii resursei, masurate prin costurile marginale externe ( CME); -beneficiile viitoare sacrificate prin utilizarea resursei azi, masurate prin costul marginal al utilizatorului (CMU);-costul substituirii resursei pe care generatiile viitoare vor trebui sa-l suporte. c) Principiul Precautiei (PP) Subliniaza faptul ca elaborarea standardelor ar trebui sa se bazeze pe o cunoastere judicioasa a realitatii. In cazul riscurilor serioase de daune ireversibile, lipsa datelor certe nu trebuie sa duca la amanarea demersului (mai bine rezolvari partiale decat lipsa de rezolvare); d)Principiul Subsidiaritatii (PS) Afirma ca deciziile pozitive care vizeaza mediul trebuie luate la nivel ierarhic minim posibil conform Raportului Brundtland ( cea mai buna abordare a dezvoltarii durabile este cea descentralizata dar si Conferintei de la Rio). e)Principiul de Echitate Generala (PEG) Reprezinta centrul difinitiei dezvoltarii durabile . Echitatea intre generatii cere ca nevoile celor prezenti sa fie satisfacute fara a compromite soarta generatiilor viitoare. De aici si conceptul de cost al utilizatorului . 13.6.CONCLUZII Din cele de mai sus se desprind urmatoarele concluzii:

1.Consecintele activitatilor umane nefiind de multe ori previzibile se instaleaza starea de incertitudine; 2.Dezvoltarea cunostintelor oamenilor a dus la transformarea incertitudinii in risc , ceea ce se cheama si evaluarea riscului (ER). 3.Managementul riscului (MR) ofera solutii pentru reducerea sau suprimarea riscurilor asociate unor probleme ecologice. 4.Riscurile se clasifica in : riscuri pentru sanatatea umana, riscuri pentru ecosisteme si riscuri pentru calitatea vietii. 5.Managementul riscului (MR) este procesul decizional prin care rezultatele ER sunt combinate cu considerente economice, tehnice si politice in scopul elaborarii de strategii de reducere sau prevenire a riscului. 6.Principiile care stau la baza MR sunt:poluatorul plateste (PPP) , utilizatorul plateste (PUP), al precautiei (PP) , al subsidiaritatii (PS) si al echitatii generale (PEG). 13.7.INTREBARI SI TEME DE REFLEXIE

1. Metode de actiune in confruntarea cu incertitudinea in materie de ecologie.

70

2. 3. 4. 5. 6. 7.

Clasificarea riscului ecologic. Etapele procesului de evaluare a riscului pentru sanatatea umana. Etapele evaluarii riscului ecologic. Etapele metodologiei de analiza a riscului pentru calitatea vietii. Etapele managementului riscului determinat de poluare. Principiile care stau la baza managementului riscului determinat de poluare.

CAPITOLUL 14 PROBLEME ECOLOGICE GLOBALE LA INCEPUT DE MILENIU CONCEPTE CHEIE: In cadrul capitolului se folosesc urmatoarele concepte cheie: sindromul japonez, factorul clima, securitatea alimentarii cu apa, incalzirea globala – factor de scadere a productiei agricole, speranta brazilianaa, securitate alimentara.

14.1.CARACTERISTICI ALE SFARSITULUI DE SECOL XX Cand istoricii vor privi inapoi , vor numi cu siguranta ultima jumatate al secolului XX drept „era cresterii” , aceasta cel putin din doua motive: -din 1950 pana in anul 2000 populatia Terrei a crescut de la 2,5 miliarde la 6 miliarde de locuitori; -in aceeasi perioada economia mondiala a crescut de 7 ori! Doar in anul 2000 a depasit pe aceea a intregului secol al XIX-lea . Pe masura ce economia se dezvolta, cerintele sale devanseaza posibilitatile Pamantului, depasind multe din capacitatile naturale ale Planetei.In timp ce economia a crescut sistemele naturale de subzistenta au ramas practic nemodificate sau sunt chiar in regres. Iata cateva exemple: -necesarul de apa s-a triplat dar capacitatea sistemului hidrologic de a produce apa prin evaporare nu s-a modificat; -cererea de peste oceanic a crescut de 5 ori dar productia sustenabila a zonelor de pescuit oceanic a ramas aceeasi; -folosirea combustibilului fosil a produs o crestere de 4 ori a emisiilor de CO2 dar capacitatea naturii de a absorbi acest gaz este in scadere ceea ce a dus la acumulari de gaz carbonic in atmosfera si o crestere a temperaturii planetei; -productia de cereale a crescut de la 631 mil.tone in 1950 la 1,83 miliarde tone in 1996, dupa care in urmatorii ani nu a mai inregistrat nici o crestere; dupa 2003 a inceput sa scada; scaderea de 100 milioane tone inregistrata in 2003 este cea mai mare inregistrata in istorie; -productia de carne a crescut de la 272 milioane tone in 1950 la 376 milioane tone in 2003; Concluzie:in timp ce datorita cresterii permanente a populatiei, cererea de alimente (cereale si carne) este ascendenta, posibilitatile Planetei de a o satisface se apropie de limita. 14.2.SINDROMUL JAPONEZ Notiunea a aparut prima oara in lucrarile lui Lester R. Brown , economist la Earth Policy Institut, in urma studiilor legate de baza de date mondiala asupra cerealelor elaborata de Departamentul de Agricultura al Statelor Unite (USDA). Explicatia sindromului . Daca tarile cu populatie densa si un procent pozitiv de crestere demografica incep industrializarea rapida, se produc urmatoarele: -productia de cereale creste in urma cererii crescande , prin practicarea unei agriculturi intensive ( folosirea ingrasamintelor artificiale, a soiurilor selectionate, a irigatiilor); -pe masura ce veniturile populatiei cresc cererea de cereale creste si ea , atat in forma directa cat si in forma indirecta (carne, care provine tot din consumul de cereale); -in scurt timp se ajunge la situatia ca agricultura tarii respective nu mai poate acoperi cererea de cereale si tara devine dependenta de importuri; aceasta are la baza urmatoarele cauze:

71

-micsorarea treptata a suprafetelor cultivate , datorita abandonarii suprafetelor marginale care vor fi folosite pentru constructia de locuinte, noi intreprinderi, amenajari de infrastructura; -limitarea rezervelor de crestere a productivitatii in urma epuizarii resurselor de apa folosita la irigatii, apa care in buna parte a fost preluata pentru alimentarea zonelor urbane in expansiune; -orientarea fermierilor spre culturi mai profitabile ca cerealele, precum sunt legumele si fructele cerute tot mai insistent de piata ca urmare a cresterii nivelului de trai; -micsorarea numarului de persoane care lucreaza in agricultura ca urmare a urbanizarii intensive; -cresterea numarului de autoturisme din folosinta populatiei, ca urmare a cresterii nivelului de trai; 5 autoturisme lansate in circulatie, reduc suprafata agricola cu echivalentul unui teren de fotbal; -reducerea indicelui de culturi multiple etc. In Japonia, maximul suprafetei cultivate s-a inregistrat in 1955 , cand tara era independenta din punctul de vedere al necesarului de cereale. De atunci, suprafata cultivata a scazut sistematic, ajungand in ziua de astazi la jumatate. Indicele de cultura multiplu a scazut de la 1,4/ha in 1960 la 1 in ziua de astazi. La 6 ani dupa ce suprafata cultivata cu cereale a inceput sa scada , a disparut efectul cresterii de productivitate si a inceput scaderea productiei. Evident a inceput cresterea importurilor, care in 1983 a atins deja 70% din necesar ! Sa nu uitam ca populatia Japoniei a crescut de la 90 milioane in anii 50 la 127 milioane in anul 2000. Acesta este sindromul japonez. Cu un mic decalaj, acest sindrom si-a facut efectul si in alte tari precum Coreea de Sud si Taiwan , care au ajuns importatoare de cereale. Un interes deosebit il prezinta India, tara cu o populatie ce a atins 1,1 miliarde. In ultimii ani cresterea sa economica s-a accelerat, ajungand la 6...7% pe an. Aceasta crestere (putin mai mica decat a Chinei) incepe si ea sa produca o micsorare a suprafetelor cultivate cu cereale. La aceasta se adauga necesarul de alimente al celor 18 milioane de oameni, care se adauga in fiecare an la populatia Indiei precum si efectul pomparii intensive a resurselor de apa freatica pentru irigatie, care a inceput deja sa dea semne de epuizare. Este dificil de anticipat momentul cand industrializarea rapida dintr-o tara dens populata va duce la declinul productiei de cereale. Odata procesul inceput, tarile cauta sa redreseze situatia. Dificultatea de a realiza acest lucru se vede tot in Japonia unde un pret subventionat pentru orez de 4 ori mai mare decat pretul mondial , nu a reusit redresarea productiei. 14.3.FACTORUL CHINEZ China , ca cel mai populat stat de pe glob, are o importanta majora cand se discuta situatia alimentara a lumii, cu atat mai mult cu cat in momentul de fata , aceasta tara experimenteaza sindromul japonez. Poate ca scaderea brusca a productiei de cereale a Chinei incepand cu 1998, reprezinta cel mai ingrijorator eveniment din agricultura mondiala. Iata cateva din motivele pentru care China a ajuns un factor de deosebita importanta in balanta de hrana a omenirii: -in perioada anterioara in China a avut loc o crestere impresionanta a recoltei de cereale: de la 90 milioane tone in 1950 la un maxim de 392 milioane tone in 1998 , pentru ca in urmatorii 4 ani sa scada la 322 milioane tone in 2003 (scaderea de 70 milioane tone-18%- reprezinta mai mult decat recolta anuala a unui alt mare producator mondial de cereale- Canada); cauza ce a dus la aceasta situatie a fost reducerea suprafetei cultivate cu 16% datorita: -schimbarii destinatiei terenurilor agricole; -trecerii la productia de fructe si legume in locul cerealelor; -pierderii fortei de munca ce era folosita la obtinerea recoltelor multiple, forta absorbita de industrie etc. -lipsa din ce in ce mai acuta de apa pentru irigatii, produsa atat de scaderea rezervelor de apa cat si de deturnarea spre oras a unei mari cantitati din aceasta apa. -in perioada 1998-2003 rezervele de cereale ale Chinei (cele mai mari din lume) au scazut la cel mai redus nivel din ultimii 30 de ani, ceea ce a alertat conducerea de la Beijing, care a anuntat in 2004 cresterea bugetului destinat agriculturii cu 20% (3,6 miliarde dolari); pretul subventionat la recolta de orez din 2004 a fost marit cu 20% si cu toate acestea situatia nu a putut fi redresata drept pentru care China a

72

importat de pe piata mondiala (Australia, Canada, SUA) 8 milioane tone grau, devenind peste noapte importatorul principal la aceasta cereala. -la cele de mai sus se adauga inca un factor destabilizator ; inaintarea implacabila a deserturilor din centrul Chinei spre sud si est , datorita pasunatului excesiv ; astfel populatia de vite, oi si capre s-a triplat din 1950 pana in 2003: 103 milioane vite cornute mari si 317 milioane oi si capre; faptul ca in aceste conditii numarul de capre a crescut de 5 ori arata ca pasunile au ajuns la epuizare; o mare parte din aceste animale au fost crescute in zonele de N-V ale Chinei tocmai in zonele care astazi sunt supuse fenomenului de desertificare accelerata care a ajuns la incredibilul ritm de 360 mii ha/an. Vanturile puternice din zona pulverizeaza literalmente milioane de tone de pamant fertil intr-o singura zi , pamant care se poate reface in sute de ani. Din motivele aratate 24.000 de sate din nordul si vestul Chinei au fost abandonate sau partial depopulate , zeci de milioane de oameni fiind obligati sa se mute in zone mai fertile. Nu este de neglijat nici impactul automobilului care in urma dezvoltarii economice va fi din ce in ce mai solicitat pe piata chineza; experienta SUA arata ca un surplus de 2 milioane de automobile adaugate intr-un an presupune asfaltarea unei suprafete de teren cat 400.000 de terenuri de fotbal, care este preluata tot din suprafetele cultivate. In conditiile date posibilitatile Chinei de a redresa recolta de cereale sunt minore ceea ce cu siguranta va transforma China intr-un mare importator de cereale in viitorul apropiat.Deficitul imens de cereale al Chinei va exercita o presiune enorma pe piata mondiala a cerealelor si in scurt timp se va ajunge la cresterea substantiala a preturilor ceea ce va avea efecte dezastruoase si destabilizatoare asupra tarilor sarace , care depind de importul de cereale.De ce acest lucru? Pentru ca tari mai mici , precum Japonia, Coreea de Sud, Taiwanul pot importa 70% sau chiar mai mult din necesarul lor de cereale , fara ca aceasta sa influenteze decisiv piata cerealelor, dar daca China se orienteaza spre exterior pentru a-si procura doar 20% din necesar (adica 80 milioane tone) aceasta reprezinta o solicitare uriasa pentru exportatorii de cereale. 14.4.DOUA NOI PROVOCARI Odata cu triplarea cererii mondiale de alimente, s-a triplat si necesarul de apa pentru irigarea culturilor, de unde a rezultat un deficit mondial de apa. Adesea scaderea nivelului apelor nu este descoperita decat atunci cand sursele au secat deja. Omenirea a ajuns la o capacitate de pompare capabila sa produca epuizarea resurselor in numai jumatate de secol, ceea ce s-a intamplat din 1960 pana azi, perioada in care prin forarea a milioane de puturi, s-a ajuns la depasirea capacitatii naturale de refacere a resurselor din caderile de ploaie. Rezultatul este ca acum resursele de apa scad in tari in care traieste mai mult de jumatate din populatia globului, incluzand China, India si Statele Unite, cele trei mari producatoare de cereale de pe glob. Deoarece pentru producerea unei tone de cereale sunt necesare 1000 tone de apa, devine clar ca securitatea alimentatiei depinde de securitatea alimentarii cu apa; 7% din apa Terrei este folosita la irigatii, 20% se foloseste in industrie si 10% in consumul urban; sa nu uitam ca populatia urbana este in continua crestere. Iata deci o noua amenintare la securitatea surselor de hrana ale Pamantului. In timp ce resursele de apa scad, temperatura globului terestru este in continua crestere, ca urmare a efectului de sera. Cercetatorii de la Institutul International de Cercetare in Domeniul Orezului din Filipine si de la Departamentul Agriculturii al Statelor Unite (USDA) au ajuns la concluzia ca productia de grau ,orez si porumb scade cu 10% la cresterea temperaturii cu 1oC in timpul sezonului de crestere. o In ultimele trei decade , temperatura medie planetara a crescut cu 0,7 C , iar cele mai mari temperaturi s-au inregistrat in ultimii ani: in 2002 temperaturile record si seceta au micsorat recoltele de cereale atat in India cat si in Statele Unite. In 2003 Europa a suferit un atac intens de caldura in luna august (s-au batut toate recordurile ), recoltele de cereale fiind distruse efectiv din Franta pana in Ucraina. Masa Rotunda Interguvernamentala pentru Schimbarile de Clima , prognozeaza pentru acest secol o temperaturi crescute cu 1,4 ... 5,3 C, cu efecte dezastruoase asupra viitoarelor recolte. 14.5.SPERANTA BRAZILIANA Daca producatorii actuali de cereale de pe glob se apropie de limita posibilitatilor de crestere a productiilor de cereale. In timp ce China tinde sa devina un mare importator de cereale, Brazilia tinde sa devina un mare exportator. In timp ce China pierde sistematic din suprafata arabila, Brazilia castiga noi

73

suprafete in zona padurilor ecuatoriale prin defrisari si in sud in zona Cerrado –o regiune de tip savana de dimensiunea Europei! In aceasta zona Brazilia a dezvoltat productia de soia ajungand sa exporte 44 milioane tone si depasind SUA cu cele 33 milioane tone exportate anual. Cultura de soia are mare cautare datorita randamentului dat de aceasta planta ca adaos alimentar in hrana animalelor de carne. Daca Brazilia isi va putea accelera cresterea productiei de cereale cum a facut cu cea de soia , va avea un mare surplus pentru export, surplus ce va acoperi deficitul produs de China in acest domeniu. Totusi exista serioase impedimente economice si ecologice in calea crsterii productiei de cereale a Braziliei. Presiunile de extindere a frontierelor agricole ale Braziliei vor fi intense in urmatoarele decenii, deoarece este singura tara ce mai poseda un teritoriu vast cu un potential ce poate fi exploatat agricol. Totusi acest teritoriu se confrunta cu doua inconveniente majore: -solul din Cerrado este acid , sarac in substante nutritive , necesitand folosirea unor mari cantitati de ingrasaminte; -regiunea Cerrado este la o distanta medie de 1600 km de porturile de pe coasta de est iar zona are o infrastructura slab dezvoltata, ceea ce ingreuneaza scoaterea unor cantitati mari de cereale la caile internationale de comunicatie; vapoarele care ar putea transporta recoltele pe sistemul hidrografic Amazon au si ele de parcurs 1500 de km pana la Oceanul Atlantic, aici se adauga pozitia excentrica a Braziliei fata de principalii importatori , care scumpeste mult produsele. Ecologistii au si ei un cuvant de spus in legatura cu defrisarile masive ale padurii amazonene, ca principal element de absorbtie a CO2 de pe Terra. Dar ce se va intampla cu regimul ploilor dinspre Atlantic in noile conditii? Iata doar cateva probleme majore ce trebuie rezolvate inainte ca speranta braziliana sa devina certitudine. 14.6.IN LOC DE CONCLUZII Atunci cand recoltele au fost slabe in ultima jumatate de secol, raspunsul standard era cresterea preturilor.Preturile mai mari incurajau fermierii sa foloseasca mai multe ingrasaminte, sa mareasca numarul puturilor pentru irigatii, sa investeasca in diferite masuri de crestere a productivitatii. Productia se marea si criza disparea. In ziua de astazi metoda nu mai da roade deoarece rezervele traditionale de crestere a productivitatii s-au epuizat sau sunt aproape de epuizare ( efectele folosirii ingrasamintelor sunt minime, panza de apa freatica s-a consumat, portofoliul de noi tehnologii este din ce in ce mai redus). O criza alimentara in zilele noastre nu mai poate fi rezolvata de departamentul agriculturii, datorita interactiunii complexe care s-a creat intre acesta si alte departamente precum sunt: departamentul de transporturi, al sanatatii publice si planificarii familiale, departamentul resurselor de apa si nu in ultimul rand al energiei. Intr-o lume cu peste 6 miliarde de oameni din care majoritatea vor dori sa posede un automobil personal , sistemul centrat pe transportul auto va rapi o imensa suprafata de teren agricol. In tarile dens populate precum China si India , bogatii posesori de automobile vor intra in conflict cu cei cu venituri mici in lupta pentru pamant. Aceste tari nu au suficient pamant pentru milioanele de automobile si pentru a-si hrani in acelasi timp si populatia. Competitia nu se opreste aici: cand resursele petroliere se vor imputina, deficitul se va acoperi transformand porumbul in etanol. In 2004 , SUA au folosit 30 milioane tone din recolta de 278 milioane tone de porumb pentru a produce etanol pentru autovehicule , adica a deturnat 4 milioane hectare de pamant arabil de la destinatia sa alimentara. Pierderea competitiei pe taram alimentar este un prilej de a reevalua evolutia populatiei globului, pentru realizarea unui echilibru decent intre marimea populatiei si siguranta alimentara. Omenirea este obligata sa foloseasca serviciile de planificare familiala la care sa aiba acces fiecare femeie, pentru a evita criza alimentara care se prefigureaza . Securitatea alimentara este afectata si de corelatia apa-populatie, de eforturile ministerelor de care depind resursele de apa , de a creste productivitatea apei. Cei care traiesc in tari cu deficit de apa trebuie sa stie cum va afecta hotararea lor de a avea copii accesul generatiilor viitoare la resursele de apa si hrana. Dar securitatea alimentara este afectata si de hotararile luate de ministerele ce gestioneaza energia , care pot contribui la cresterea efectului de sera, ridicarea temperaturii globale si reducerea substantiala a recoltelor. Integrarea care trebuie sa existe intre ministerele dintr-un guvern in probleme alimentare este necesara si la nivel international. Din pacate exista o slaba cooperare intre agentiile vizate ale ONU. FAO -organizatia pentru alimentatie si agricultura UNEPA -fondul ONU pentru populatie UNEP -programul ONU pentru mediu.

74

Intr-o lume in care integrarea economica este tot mai intensa, securitatea alimentara este acum o problema globala. Intr-o piata mondiala , explozia pretului cerealelor, eventualitate care se contureaza, ar putea duce la pauperizarea unor intregi natiuni si la destabilizarea mai multor guverne decat a facut-o orice alt eveniment din istorie. Daca nu reusim sa stopam actualele evolutii, securitatea alimentara ar putea eclipsa rapid terorismul, devenind preocuparea principala a multor guverne.

14.8.INTREBARI SI TEME DE REFLEXIE 1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. Caracteristicile dezvoltarii mondiale la sfarsitul secolului XX. Trasaturile „sindromului japonez”in viziunea lui Lester Brown. Cauzele scaderii productiei de cereale in cadrul sindromului japonez. Caracteristici ale sindromului japonez aparut recent in China. Cauzele reducerii productiei de cereale in China anilor 2000. Ce stiti despre reducerea resurselor de apa ale Terrei? Ce stiti despre „speranta braziliana” in legatura cu securitatea alimentara a pamantului?

75

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->