Luceafarul-Mihai Eminescu Mihai Eminescu(1850-1889) este considerat poetul nostru national fiind incadrat intre cei patru mari

clasici alaturi de: Ion Creanga, I.L.Caragiale, Ioan Slavici.Dintre creatiile sale in proza mentionam nuvelele romantice:Sarmanul Dionis, Cezara, Geniul pustiu(majoritatea avnd ca tema conditia geniului).Poeziile lui sunt majoritatea publicate postum(dupa moartea poetului) si sunt aproximativ 200, iar o parte din ele, 80 de poezii sunt publicate antum. Eminescu a publicat articole in revistele Convorbiri literare (la Iasi), Romania libera, dar mai ales in ziarul Timpul(Bucuresti-unde a fost redactor-sef).Pe de alta parte Mihai Eminescu face traduceri din filozofia germanului Kant, precum si din filozofi lui Schopenhauer. Dintre poeziile cunoscute ale lui Eminescu amintim: Lacul, Revedere, Luceafarul, Scrisoarea I, Glosa, O, mama. Variantele poeziei Luceafarul sunt publicate pentru prima data la Viena in 1883.Poemul este inspirat dintr-un basm cules de germanul R. Kunish, intr-o calatorie in Transilvania.In acest basm este vorba despre un zmeu indragostit de o fata de imparat dar care este inselat de un personaj pe nume Florin.In finalul basmului, zmeul se razbuna pravalind o stanca peste Florin, iar pe fata o lasa sa moara intr-o Vale a Plangerii(Amintirii).Lui Eminescu nu i se pare corect acest final considerand ca o fiinta superioara nu poate fii razbunatoare ,de aceea da o alta finalitate finalului,zmeul spunand replica: Fiti fericiti,/cu glasu-i stins a spus/atat de fericiti cat viata toata/un chin s-aveti: de-a nu muri deodata.*Basmul se numeste Fata in gradina de aur. Tema poemului Luceafaruleste conditia geniului, tema pe care insusi poetul a considerat-o ca fiind valabila: Aceasta este povestea, iar intelesul alegoric ce i-am dat este ca daca geniul nu are moarte, iar numele lui scapa de noaptea uitarii, pe de alta parte aici, pe pamant, el nu e capabil nici de-a ferici pe cineva, nici de a fi el insusi fericit.El nu are moarte, n-are nici noroc.(Mihai Eminescu) Din filozofia lui Schopenhauer, Mihai Eminescu face diferenta dintre omul obisnuit si omul de geniul.Omul obisnuit este caracterizat prin: vointa de a trai, existenta umana efemera, noroc, destin, fericire si capacitatea de a face si pe alti oameni fericiti.Pe de-o alta parte, geniul este caracterizat ca fiinta superioara care traieste intr-un spatiu absolut, diferit de spatiul relativ al omului obisnuit. El este caracterizat prin impersonalitate, generalitate, posibilitatea de a exista, intelegerea existentei umane, trecatoare, nemurire. Sursele de inspiratie ale poemului Luceafarul sunt: folclorice, filozofice si autobiografice.Din punct de vedere filozofic,Eminescu se inspira din filozofia lui Kant si a lui Schopenhauer, precum si din religia indiana, crestina, avand in vedere traditia ortodoxa dar si imnurile vedice(Rig-Veda) care sunt ritmuri sacre indiene.

Izvoarele folclorice: mitul zburatorului si limbajul popular sunt specifice si cu poemul Luceafarul. Din punct de vedere autobiografic, s-a presupus ca toate personajele sunt masti ale poetului: fata de imparat(Catalina) este cea care aspire spre absolut,Catalin este barbatul indragostit, Demiurgul este creatorul univesuluisi Hyperior este fiinta superioara(cel care merge pe sus). Din punct de vedere strucural, poemul Luceafarul alcatuit din 98 de strofe, are 4 tablouri. Primul tablou este uman si cosmic ,al doilea tablou este numai uman, al treilea tablou este numai cosmic, si ultimul tablou este uman si cosmic. Tabloul intai cuprinde pozestea de iubire dintre doua fiinte care fac parte din lumi diferite: Luceafarul si fata de imparat.Comunicarea se face in mod indirect, prin intermediul visului si al oglinzii(deoarece personajele nu pot comunica direct).Visul si oglinda sunt spatii onirice. Incipitul poeziei: A fost odata ca-n povesti/A fost ca niciodata este specific basmului.Superlativul popoular preafrumoasa pentru care Eminescu a avut 32 de variante exprima unicitatea fetei de imprat asemanata ulterior astfel: Cum e Fecioara intre sfinti/Si luna intre stele.Motivele romantice din primul tablou sunt: visul, dorul, negrul castel, Luceafarul, noaptea, s.a.Invocatia fetei de imparat Cobori in jos,Luceafar bland,/Alunecand pe-o raza/Patrunde-n casa si in gand/Si viata-mi lumineaza exprima aspiratia spre absolut a fetei de imparat.Prima metamorfoza a Luceafarului, avand ca tata cerul si ca mama marea, face trimitere la perfecta armonie intre spatiul terestru si spatiul cosmic. Portretul tanarului devenit din luceaafar, este realizat prin epitete romantice tanar Voievod , par de aur moale ,vanat giulgiu.Comparatia fetei stravezii...alba de ceara completata de antiteza romantica mort frumos cu ochii vii transmit trasaturi fizice ale unui personaj de factura romantica. Refuzul categoric al fetei de imparat se interpreteaza ca fiind specific oricarui muritor: O! Esti frumos,cum numa-mi vis/Un inger se arata/Dara pe calea ce-ai deschis/Noi mere niciodata este repetat de aceasta tocmai ca o confirmare a neputinetei omului de a accepta nemurirea in locul vieti trecatoare.Aceasta strofa devine laitmotiv al poeziei(strofa care se repeta in mod obsesiv).Antiteza Eu sunt vie tu esti mort face diferentierea intre spatiul uman-terestru caruia ii apartine fata de imparat si spatiul cosmic-fantastic caruia ii apartine luceafarul. A doua metamorfoza a Luceafarului avand ca tata Soarele mama Noaptea, exprima alternanata noapte-zi prin care se naste Luceafarul.Motivele romantice existente aici marcheaza intensitatea acesteia negre vitele-i de par, coroana-i arde, negru giulgiu, mormoreele brate. Comparatia ochii...ca doua patimi fara sot/ Si pline de-ntuneric semnifica moartea universala care insemna eternitatea.Refuzul categoric al

fetei de imparat care il percepe prin antiteza inger-demon, dovedeste neputinta acesteia de a accepta nemurirea.Poetul exprima ideea ca in plan universal iubirea este echivalenta chiar nemuririi. Tabloul al doilea este doar uman-terestru expunand compatibilitatea perfecta intre doi oameni apartinand aceleiasi lumi: Catalin si Catalina.Limbajul popular folosit de personaje: acu-i acu,da ce vrei,du-t deti vezi de treaba este completat prin jocurile de iubire ale personajelor,cum ar fi: ghicitul in bob.Epitetele populare rusinos,dragalas si comparatie obrajei ca doi bujori sunt din aceasi sfera umana,folclorica.Fuga-n lume exprima dorinta de implinire prin iubire,acest lucru fiind sugerat prin verbele la viitor: vom fi cuminti,vom fi voiosi. Tabloul al treilea este fantastic-cosmic avand in vedere calatoria Luceafarului in spatiul intergalactic.Coordonate anteporale si aspatiale ale vesniciei sunt exprimate de poet prin neologisme sau prin metafore alea nemuriri cum ar fi: adanc asemenea uitarii oarbe.Numele de Hyperion (cel care merge pe sus) dat Luceafarului de catre Demiurg dovedeste faptul ca acestia fac parte din eternitate.Echivalenta intre iubire si nemurire este frecvent intalnita la Eminescu.Neputinta Demiurgului de a accepta dezlegarea de nemurire a lui Hyperion insemna neacceptarea haosului primordial.Limbajul folosit prin maxime si cugetari alea creatorului exprima diferenta dintre spatiul cosmic si spatiul terestru.In acelasi timp,Demiurgul povesteste ce se intampla ulterior. Ultimul tablou alterneaza planul uman-terestru cu cel fantastic-cosmic, fiind simetric cu primul tablou.In plan uman iubirea dintre Catalin si Catalina este reprezentata prin motivele romantice: luna,apa,teiul,noaptea,visul.Ultima invocatie a fetei de imparat catre Luceafar: Cobori in jos Luceafar bland,/Alunecand pe-o raza,/Patrunde-n codru si in gand,/Nocoru-mi lumineaza! este diferita de primele doua(strofe care devine laitmotive ale poeziei).Conform acesteia omul este reprezentat de o stea,conform folclorului romanesc care cadea la moartea acestuia.Detasarea totala a Luceafarului: -Ce-ti pasa tie,chip de lut/Dac-oi fi eu sau altu?/Traind in cercul vostru stramt/Norocul va petrece,/Ci eu in lumea mea ma simt,/ Numuritor si rece, reprezinta ceea ce se numeste ridicare Luceafarului la ataraxia clasica,adica renuntarea la toate lucrurile trecatoare,lumesti pentru a fi reprezentativ pentru spatiul universal.Epitetele nemuritor si rece semnifica cele doua stadii alea Luceafarului, adica eternitatea si moartea. Din toate creatiile sale,dar mai ales prin poemul Luceafarul Mihai Eminescu devine poetul nostru national fiind el insusi luceafar al poeziei romanesti.