Scoala de La Chicagosociologie

P. Dobrescu si A.
Brgaoanu 58
Despre Scoala de la Chicago s-a scris mult si
preponderent din perspectiva sociologica.
Mai pu(in a Iost tratata contribu(ia sa n dome-
niul studiului comunicarii sociale. Si mai
pu(in a Iost analizata corela(ia pe care Scoala
de la Chicago o stabileste ntre procesele so-
ciologice si cele de comunicare. Mai precis,
reprezentan(ii acestui curent de gndire,
dorind sa studieze procese sociale presante
si complexe si propunndu-si sa Iaca acest
lucru din perspectiva sociologica, descopera
un strat mai adnc al realita(ii, un strat care
nu poate Ii n ntregime nici explicat, nici mo-
delat doar dintr-o asemenea perspectiva. Este
problematica, complexa si ea, a comunicarii
sociale care trebuie conceputa ntr-un raport
de complementaritate cu cea sociologica;
Scoala do la Chicago
ambele perspective se cer corelate pentru a
desciIra corect realitatea si, mai ales, pentru
a contura solu(ii adecvate de ghidare a
evolu(iei sale.
Un motiv anume ne Iace sa insistam asu-
pra acestei Scoli: subevaluarea contribu(iei
sale la studiul comunicarii sociale. Contri-
bu(ie pe care noi o consideram ntemeietoare.
Este semniIicativ Iaptul ca astazi, cnd
suntem contemporani cu mai multe ncercari
de scriere si de rescriere a istoriei studiului
comunicarii, Scoala de la Chicago este re-
descoperita. Speram ca rndurile de Ia(a sa
lumineze mai bine aceste contribu(ii nscrise
cu mult nainte ca domeniul comunicarii
sociale sa se autonomizeze ca domeniu de
sine statator al analizei si cercetarii sociale.
Scoala de la Chicago, creat in furul primului Departament de sociologie din SUA,
este un fenomen stiintific bogat si complex cu numerosi repre:entanti si mai multe
etape de afirmare. Cunoscut in primul rand ca o orientare sociologic, Scoala de
la Chicago a inscris prima contributie de rsunet de pe continentul american la
studiul comunicrii sociale.
Jorbind despre meritele istorice ale acestei orientri, se cuvine s subliniem, in
primul rand, raportul de complementaritate stabilit intre fenomenele sociologice si
cele de comunicare, ambele perspective se cer corelate pentru a descifra corect
realitatea si, mai ales, pentru a contura solutii adecvate de ghidare a evolutiei sale.
Un motiv anume ne face s insistm asupra acestei Scoli. subevaluarea contributiei
sale la studiul comunicrii sociale. Contributie pe care noi o considerm
intemeietoare. Repre:entantii acestei orientri fundamentea: noi orientri in studiul
comunicrii, lansea: paradigme care vor face carier. Modelul ritual al comunicrii,
interactionismul simbolic, rolul comunicrii in constituirea comunittilor umane,
prefigurarea unor modele explicative care, mai tar:iu, vor lua forma unor teorii de
rsunet, iat numai cateva contributii organic legate de activitatea Scolii de la
Chicago. Este semnificativ faptul c ast:i, cand suntem contemporani cu mai multe
incercri de scriere si de rescriere a istoriei comunicrii, Scoala de la Chicago este
redescoperit. Sperm ca randurile de fat s lumine:e mai bine aceste contributii,
inscrise cu mult inainte ca domeniul comunicrii sociale s se autonomi:e:e ca
domeniu de sine stttor al anali:ei si cercetrii sociale. Si prin aceasta, cu atat mai
valoroase.
Paul Dobrescu
SNSPA
Alina Brgoanu
SNSPA
Sociologie Romneasca, Volumul I, nr. 1-2/2003
Scoala de la Chicago 59
De aceea, asemenea contribu(ii sunt cu att
mai valoroase.
,Declara(iile de independen( ale
cercetrii americane
1. ,Sociologia de la Chicago era totuna cu
Sociologia
Scoala de la Chicago ia nastere n jurul
primului Departament de sociologie din SUA
si va Ii recunoscuta drept un moment de sine
statator n istoria acestei discipline. Unii
dintre proIesorii si cercetatorii care s-au
Iormat n cadrul departamentului de Socio-
logie n acea perioada de glorie au marturisit
ca, la momentul respectiv, credeau chiar ca
sociologia de la Chicago e totuna cu Socio-
logia. De Iapt, era un Iel de a spune ca Scoala
de la Chicago a dominat istoria de nceput a
sociologiei americane. n primele decenii ale
secolului al XX-lea, avem de-a Iace cu un
adevarat proces de acaparare a sociologiei
americane de catre Departamentul de
sociologie de la Chicago, proces atestat de
urmatoarele Iapte:
n 1909, la doar 17 ani de la nIiin(are,
Departamentul de sociologie de la Chicago
oIerea 100 dintre cele 1000 de cursuri de
sociologie care se predau n toate cele 200
de universita(i americane ale momentului;
Departamentul respectiv editeaza The
American Journal of Sociology, prima revista
de proIil de pe continentul american;
ntre 1895 si 1915, Chicago a acordat
35 de titluri de doctor n sociologie, dintre
cele 98 de titluri oIerite n ntreaga America;
ntre 1915 si 1935, la Chicago au
absolvit 60 de doctori n sociologie, iar dintre
acestia, 11 s-au numarat printre primii 37 de
presedin(i ai Societa(ii Americane de
Sociologie;
n 1929, 1/3 dintre to(i absolven(ii de
studii postuniversitare n sociologie se aIlau
la Chicago; si luasera titlul de doctor la
aceasta universitate, se raspndisera la alte
universita(i, iar de acolo trimiteau studen(ii
cei mai buni napoi la Chicago; n Ielul acesta,
multe dintre departamentele de sociologie ale
universita(ilor americane reprezentau ade-
varate ,incubatoare pentru Universitatea
Chicago;
cursuri universitare de baza n dome-
niul sociologiei utilizate si n celelalte uni-
versita(i americane au Iost elaborate de catre
autori apar(innd acestei universita(i: The
Polish Peasant In Europe and America
(1918-1920), de W.I. Thomas si E. Zaniecki,
Introduction to the science of sociology,
editata de R.E. Park si E. Burgess (1921),
(Rogers, 1994, 147).
O periodizare a Scolii de la Chicago
apar(innd autorilor A.G. Eine si J.R.
GusIield (1995) propune urmatoarele
personalita(i-cheie care jaloneaza evolu(ia
acesti grupari:
a) parin(ii ,Iondatori: Albion Small,
William I. Thomas*, George Herbert Mead
(re(inu(i att pentru contribu(iile de natura
institu(ionala este cazul mai ales al lui A.
Small, primul director al Departamentului de
Sociologie, ct si pentru contribu(iile n
planul ideilor si al metodologiei de cercetare
promovate);
b) prima genera(ie de sociologi propriu-
zisi care sa ini(ieze un vast program de cer-
cetare a problemelor sociale contemporane:
Robert Ezra Park, Ernest Burgess, Everett C.
Hughes;**
* De numele lui W. Thomas se leaga celebra teorema cu privire la ,deIinirea situaaiei, cunoscuta chiar sub
denumirea de ,teorema lui Thomas; teorema (mai degraba un enun() a Iost Iormulata n 1928 (W.I. Thomas, p.
572) n urmatorii termeni: ,situa(iile care sunt deIinite ca Iiind reale devin reale prin consecin(ele pe care le au
(engl.: situations that are deIined as real become real n their consequencesi).
** Dupa cum se observa, n aceasta sistematizare nu este men(ionat John Dewey, care, cel pu(in n primii ani, a
Iost Iermentul acestei Scoli. El l-a inIluen(at pe Cooley n perioada cnd preda la Michigan, l-a invitat pe Mead sa
vina la Chicago; n sIrsit el orienteaza cercetarea spre problemele sociale cu care era conIruntat orasul si Iormuleaza
un nou model pentru studiul comunicarii comunicarea rituala.
P. Dobrescu si A. Brgaoanu 60
c) ,a doua Scoala de la Chicago, revi-
talizata si remprospatata prin contribu(iile
unor sociologi precum: Herbert Blumer,
David Riesman, Anselm Strauss, Erving
GoIIman.
2. Chicago - laboratorul n care sunt
testate noile teorii sociologice
Orasul Chicago reprezenta, dupa cum se
exprima Park, un adevarat ,laborator. si
dublase popula(ia ntre 1880 si 1890 si nca
o data pna n 1910. DemograIic, era o
asezare de o diversitate iesita din comun. n
1892, cnd se nIiin(eaza universitatea,
Chicago era al doilea mare oras al Americii
cu o popula(ie de 1 milion de locuitori. n
1900, jumatate din popula(ia de 1,7 milioane
era nascuta n strainatate, iar cea mai mare
parte a locuitorilor se aIlau la prima genera(ie
nascuta pe pamnt american. n 1904, Weber
viziteaza orasul si l descrie astIel: ,este ca
un om cruia i s-a fupuit pielea, motiv pentru
care poti s ve:i cum ii functionea:
intestinele`.
Meritul lui J. Dewey, W. Thomas, R.E.
Park, E. Burgess, C.H. Cooley, G.H. Mead
consta n Iaptul ca autohtonizeaza teme ale
sociologiei europene, abordeaza problemele
legate de identitate (sociala si individuala)
ntr-o maniera speciIic americana. Contri-
bu(ia lor se ncadreaza ntr-un context mai
larg. La sIrsitul secolului al XIX-lea, Statele
Unite lanseaza ,declara(ii de independen(a
Ia(a de Europa n domenii variate, n
literatura, arta, IilosoIie. n aceasta perioada,
se articuleaza principalele idei ale IilosoIiei
pragmatice, este lansata ipoteza cu privire la
rolul Irontierei n derularea istoriei americane
si n crearea speciIicului na(ional american
(Turner), sunt publicate opere literare de mare
prestigiu (Emerson, Whitman, Melville,
Hawthorne), se nasc preocuparile cu privire
la recuperarea tradi(iilor indigene. n
contextul acestor ,declara(ii de indepen-
den(a, primii autori cu preocupari n zona
socialului au ,citit cu ochi americani
conceptele Iundamentale ale sociologiei
europene: comunitate (Gemeinschaft) si
societate (Gesellschaft), status si contract,
solidaritate organica si solidaritate mecanica,
Ieudalism si capitalism. Reprezentan(ii sai au
procedat la interpretarea lor din perspectiva
realita(ilor noului continent, elabornd con-
cepte, no(iuni, un ntreg vocabular speciIic
american.
Scoala de la Chicago a constituit un gen
de reac(ie la principalele aser(iuni ale utilita-
rismului, care modelasera, n secolul al XIX-
lea, majoritatea dezbaterilor din societatea
americana cu privire la presa. Carey (1996)
semnaleaza ca tradi(ia utilitarista nu a prins
radacini n Germania, putndu-se vorbi chiar
de un contrautilitarism dezvoltat de cercurile
intelectuale germane. Autorii grupa(i n jurul
lui Dewey au Iost inIluen(a(i de tradi(ia
germana a contrautilitarismului. Contrautili-
tarismul german tematizase n mod diIerit
comunicarea, de la o problema a liberta(ii si
a accesului la inIorma(ie, la una de integrare
sociala si domina(ie. ntrebarea reIeritoare la
condi(iile care garanteaza libertatea este
modiIicata astIel: cum se poate ajunge la
solidaritate si ordine sociala prin comunicare?
Ceea ce presupune un set nou de preocupari:
rolul comunicarii, probleme legate de inte-
grare, de legitimitate, putere si control etc.
De men(ionat ca si contrautilitarismul
german va Ii, la rndul sau, contextualizat de
catre Dewey si colegii sai, astIel nct sa oIere
raspuns la probleme si preocupari americane
(morala, educa(ie, politica, stiri, Ienomene
sociale de mare anvergura). n ambele cazuri,
preocuparile au constituit un raspuns la
transIormarea rapida a societa(ii, la dorin(a
de a deIini si de a explica nasterea si dezvol-
tarea societa(ii moderne, la cerin(a de a arti-
cula constiin(a sociala prin comunicare. n
Germania, aceleasi subiecte au Iost abordate
n cadrul demersurilor de Iactura IilosoIica
si politica, avnd, deci, un caracter prepon-
derent teoretic. n America, sociologia si
studiul comunicarii de masa, ca Ienomen
social, au luat nastere din nevoia clar contu-
rata si asumata de a contribui la n(elegerea
si orientarea unor procese sociale presante,
constituind un adevarat punct de sprijin
pentru ac(iuni practice imediate.
Una dintre primele contribu(ii de relieI
ale sociologiei de la Chicago o reprezinta
lucrarea The Polish Peasant In Europe and
America. Elaborata de catre W.I. Thomas si
E. Znaniecki ntre 1918 si 1920, lucrarea este
organizata n patru par(i: prima nIa(iseaza
principalele trasaturi ale societa(ii rurale
poloneze din acea vreme, a doua include o
serie de scrisori schimbate ntre proaspe(ii
imigran(i polonezi n Statele Unite si rudele
ramase acasa; cea de-a treia parte examineaza
Ienomenele de dezorganizare sociala prezente
n societatea americana, iar ultima parte se
axeaza pe modul n care s-au cristalizat si dez-
voltat comunita(ile de polonezi-americani,
eviden(iind natura duala a acestor comunita(i
aIlate la intersec(ia dintre cultura poloneza,
pe de o parte, si condi(iile economice si
valorile sociale americane, pe de alta.
The Polish Peasant In Europe and
America se nscrie n rndul lucrarilor clasice,
n primul rnd prin tematica abordata: grupul
primar, structura Iamiliei si sistemul de clase
din mediul rural, mediul social si economic,
comportamentul religios, Ienomenele de
dezorganizare si de reorganizare ale societa(ii
poloneze, disolu(ia solidarita(ii Iamiliale,
Ienomenele de dezorganizare si de reorgani-
zare sociala n Statele Unite. n egala masura,
lucrarea este re(inuta pentru Iaptul ca
inaugureaza o metoda de cercetare calitativa
care va Iace cariera metoda biograIica.
Cei doi autori observa ca primele genera(ii
de imigran(i reusesc sa supravie(uiasca
socului schimbarii schimbare de limba, de
obiceiuri, de la o societate rurala la una
urbana, n timp ce copiii lor sunt predispusi
spre devian(a. Aceasta predispozi(ie intervine
ca urmare a ruperii legaturilor sociale,
Iamiale si de grup, slabirii controlului social
din par-tea comunita(ii. n timp ce membrii
primei genera(ii sunt capabili sa invoce
ritualurile, obiceiurile, contextul de ansamblu
al socie-ta(ii de provenien(a, tinerii erau
implica(i ntr-un proces de socializare ale
carui date erau Iundamental diIerite. Ca
urmare a apartenen(ei la Iamilii si grupuri de
polonezi, tinerii se socializau urmnd
idealurile si valorile poloneze, numai ca
acestea nu se mai potriveau noii societa(i
americane urbanizate. Rezultatul abruptei
schimbari culturale si sociale era acela ca
tinerii polonezi-americani nu reuseau sa Iie
asimila(i societa(ii americane, dezvoltnd un
invidualism pronun(at, Ioarte pu(in controlat
de coeziune de grup, de valori comunale.
Pentru a sus(ine observa(iile cu privire la
diIiculta(ile pe care le ntmpina a doua gene-
ra(ie de imigran(i polonezi n SUA, Thomas
si Znaniecki prezinta un volum impresionant
de materiale scrisori, documente provenite
de la parohii poloneze, documente ale
comunita(ii, precum si autobiograIia,
prezentata pe larg, a unui tnar polonez. Prin
aplicarea acestei metode de investiga(ie
sociologica metoda biograIica cercetatorii
au subliniat importan(a Iactorilor individuali
si subiectivi n analizarea Ienomenelor
sociale.
Impactul decisiv al lucrarii The Polish
Peasant In Europe and America consta mai
pu(in n con(inutul ca atare al datelor
colectate, ct n subiectul abordat care a
pus n miscare studiile reIeritoare la grupurile
etnice si cele de emigran(i si n metodologia
de cercetare metoda biograIica. Interesul
autorilor pentru grupurile de imigran(i se
nscrie preocuparii de ansamblu a Scolii de
la Chicago, aceea de a oIeri inIorma(ii,
analize, interpretari, care sa conduca la
mbunata(irea condi(iilor sociale. Thomas si
Znaniecki sperau ca datele reIeritoare la
modul n care indivizii si grupurile deviaza
de la curentul principal din societate sau,
dimpotriva, sunt asimila(i acestuia, vor
Iundamenta reIormele sociale care sa
conduca asimilarea ct mai completa a
comunita(ilor etnice.
3. Un rol ambivalent n societate
Dupa cum semnaleaza lucrarea la care am
Iacut reIerire, problema integrarii valurilor
de popula(ie devenise acuta pentru ntreaga
America, dar pentru Chicago era vitala.
Adaptarea la un stil de via(a nou, nesiguran(a,
delicven(a, toate alcatuiau un adevarat suvoi
de probleme sociale. Integrarea acestei
popula(ii echivala, n multe privin(e, cu
supravie(uirea orasului Chicago. Pe acest
Iundal, sunt descoperite comunicarea si rolul
sau n accelerarea proceselor de Iormare a
noilor comunita(i. Dupa cum remarca
McQuail (2000, 37), ,schimbarile Iunda-
mentale erau de ordin social si economic, dar
era mult mai usor de aratat ca ziarele, Iilmul,
car(ile, muzica, revistele, spectacolele con-
tribuiau, cel pu(in n mod poten(ial, la
cresterea delicven(ei, la declinul nregistrat
din punctul de vedere al moralita(ii.
Deci, de la nceput, procesele reale de
comunicare ne apar ca avnd un rol
ambivalent. Unul pozitiv, de stimulare a unor
procese de importan(a vitala pentru societate,
unul negativ, de stimulare a unor reac(ii
antisociale, de accentuare a tendin(elor
centriIuge. Meritul de Iond al Scolii de la
Chicago este acela ca subliniaza rolul esen(ial
pe care l poate ndeplini comunicarea n
procesele sociale de integrare; concomitent,
reprezentan(ii acestei Scoli sesizeaza peri-
colul ca Iorme ale comunicarii sa poata Ii
nvinuite de evolu(ii si tendin(e care aveau
ntemeieri sociale proIunde. Scoala de la
Chicago a considerat de la nceput, cu deter-
minarea pe care o da credin(a, ca mijloacele
comunicarii de masa pot sta la baza crearii
unui nou tip de coeziune sociala. Arareori
vom gasi pagini att de Irumoase si de adnci
reIeritoare la comunicare si rolul ei social ca
n scrierile reprezentan(ilor Scolii de la
Chicago. IdentiIicam aici onestitatea si saga-
citatea omului de stiin(a, dar si sensibilitatea
si vibra(ia civica cu care acesti cercetatori au
privit problemele sociale tulburator de
presante ale orasului n care locuiau.
Scoala de la Chicago ocupa un loc aparte
n domeniul comunicarii. Chiar daca o vreme
ea a Iost neglijata sau tratata superIicial,
istoria comunicarii revine asupra a ceea ce
reprezentan(ii Scolii de la Chicago au propus
ca ipoteze de n(elegere si explicare a
Ienomenenelor sociale ale momentului. Am
putea spune ca asistam la un proces de
repozi(ionare a contribu(iei acestui curent de
gndire la constituirea domeniului comuni-
carii, n urma caruia Scoala de la Chicago
este conceputa ca un moment de sine statator
n devenirea comunicarii, care a preIigurat
teme, a lansat concepte, a anun(at problema-
tici pe care le vom gasi dezvoltate si nuan(ate
n corpul de mai trziu al disciplinei. Putem
vorbi chiar de contributii intemeietoare ale
lui Dewey, Mead, Park, Cooley, care
ndrepta(esc tratarea Scolii de la Chicago ca
un punct de cotitura n n(elegerea comuni-
carii si a importan(ei acesteia.
Curentul de care ne ocupam are sem-
niIica(ii si din alt punct de vedere. El ne arata
cum a luat nastere comunicarea n interiorul
unor discipline socio-umane n cazul de
Ia(a, sociologia autonomizndu-se pe
masura ce Ienomene si procese sociale nu au
mai putut Ii explicate doar cu aparatul
conceptual al disciplinelor clasice.
Rogers ne propune urmatoarea sistemati-
zare a inIluen(ei si contribu(iilor Scolii de la
Chicago asupra teoriei si cercetarii comu-
nicarii de masa (Rogers, 1994, 139-140):
a reprezentat prima dezvoltare sub-
stan(iala a stiin(elor sociale n America,
jucnd rolul de cap de pod intelectual pentru
teorii europene importante, mai ales pentru
ideile sociologului german George Simmel;
sociologii de la Chicago au pus bazele
unei teorii cu privire la socializare si Iormarea
personalita(ii articulate n jurul problemelor
legate de comunicare; umanul si socialul
nsemnau pentru acestia a comunica;
sociologii au pus sub semnul ntrebarii
explica(iile care puneau pre( pe instinct,
articulnd un punct de vedere cunoscut mai
trziu sub denumirea de ,interac(ionismul
simbolic;
a direc(ionat cercetarea comunicarii de
masa n direc(ia eIectelor, ceea ce va constitui
una dintre principalele trasaturi ale cerceta-
rilor care vor urma;
a conIerit stiin(elor sociale un pro-
nun(at caracter empiric; Scoala de la Chicago
a avut un caracter pragmatic, cautnd sa
mbunata(easca lumea prin cercetarea
problemelor sociale; una dintre ntrebarile si
mizele sale centrale a Iost angajarea cercetarii
n procesele sociale complexe ale constituirii
comunita(ilor urbane, astIel nct democra(ia
sa poata supravie(ui n mahalele imigran(ilor
din marile orase care se extindeau cu
repeziciune.
1ohn Dewey: societatea exist
n transmitere ,i n comunicare
1. Comunicarea asigur n(elesul comun
al lucrurilor
John Dewey este autorul unei opere im-
presionante, care a acoperit domenii dintre
cele mai diverse, de la democra(ie, educa(ie,
psihologie, politica, public, opinie publica,
propaganda, pna la estetica, religie,
epistemologie si metaIizica. Pe parcursul unei
vie(i impresionant de active, el a ncredin(at
tiparului nu mai pu(in de 37 de volume.
Publicate ntre 1969 si 1990, cele 37 de
volume sunt mpar(ite pe urmatoarele
perioade: 18821898, 5 volume, 1899
1924, 15 volume si 1925 1953, 17 volume.
Opera sa, ca si atasamentul la valorile
organizarii pluraliste a societa(ii moderne i-
au adus cu ndrepta(ire aprecierea de ,cel mai
important IilosoI al Americii si de ,IilosoIul
democra(iei (Eort, 1998). ntre 1894 si 1904
preda IilosoIie la Universitatea din Chicago,
dupa care pleaca la Universitatea Columbia.
Cnd mplineste 60 de ani, rectorul Uni-
versita(ii Harvard, A. Lawrence Lowell,
reIuza sa l numeasca proIesor, considernd,
probabil, ca a nceput declinul carierei sale.
Lucrarile pe care le publica Dewey dupa acest
moment dovedesc exact contrariul. ntre 1919
si 1934 apar cele mai multe dintre lucrarile
considerate majore, Reconstruction In
Philosophy, Human Nature and Conduct,
Experience and Nature, The Public and Its
Problems, The Quest for Certainty, A
Common Faith, Art as Experience. La
sIrsitul celui de-al doilea razboi mondial
adopta doi copii orIani belgieni, iar la 90 de
ani, scrie, n colaborare, o carte de epis-
temologie, intitulata Knowing and Known.
Interesul pentru ideile sale a cunos-cut o
revitalizare ncepnd cu 1979, an n care R.
Rorty publica Philosophy and the Mirror of
Nature, n care l prezinta pe Dewey alaturi
de Heidegger si Wittgenstein, drept IilosoIii
cei mai importan(i ai secolului al XX-lea.
n studiul de Ia(a ne vom Iocaliza analiza
pe contribu(iile lui Dewey n domeniul
comunicarii, prezente cu deosebire n lucrari
precum The Public and Its Problems (1927),
Democracy and Education (1916), Human
Nature and Conduct. An Introduction to
Social Psychology (1922).
Atunci cnd vorbeste despre comunicare,
Dewey are n vedere ambele sensuri ale
termenului: comunicarea ca transmitere si
comunicarea ca ritual. Dewey accentueaza
perspectiva comunicarii ca ritual, ceea ce
apare evident n Iraza ndelung citata: ,nu
numai ca societatea continua sa existe prin
transmitere, prin comunicare, ci este mai
corect sa spunem ca ea exista n transmitere,
n comunicare... Exista mai mult dect o
legatura lingvistica ntre cuvintele comun,
comunitate si comunicare. Oamenii traiesc
n comunitate n virtutea lucrurilor pe care le
au n comun. Iar comunicarea reprezinta
modul n care ajung sa de(ina n comun aceste
lucruri... Pentru a Iorma o societate, oamenii
trebuie sa aiba n comun scopuri, aspira(ii,
cunostin(e, dar si o n(elegere comuna, acelasi
spirit, cum spun sociologii. Asemenea lucruri
nu pot Ii transmise de la unii la al(ii pur si
simplu, precum caramizile. Ele nu pot Ii
mpar(ite asa cum se mparte o placinta la mai
multe persoane prin divizarea ei n buca(i mai
mici. Comunicarea asigura participarea la
aceasta n(elegere comuna si, n acelasi timp,
reprezinta o modalitate de a garanta emo(ii
similare, dispozi(ii intelectuale similare,
modalita(i de a raspunde la asteptari, solicitari
si cerin(e (Dewey, 1916/1966, 5). n acelasi
timp, Dewey leaga concluziile analizei
eIectuate n The Public and Its Problems de
celalalt sens al cuvntului comunicare cel
de transmitere si mpartaseste optimis-
mul n ceea ce priveste cstigurile n zona
cunoasterii si rezolvarea problemelor soci-
ale prin mbunata(irea condi(iilor si a teh-
nologiilor de comunicare: stiin(a sociala
autentica, prin care sunt cautate, nregistrate,
analizate Iaptele pe baza carora ia nastere
gndirea si se Iormeaza judecata publica
,s-ar maniIesta plenar prin presa cotidiana
(Dewey, 1927/1954, 180), constituind solu(ia
la conIuzia si Iarmi(area care caracteriza, n
opinia sa, publicul ,marii societa(i.
Personalitate de prima marime a prag-
matismului american, J. Dewey ntemeiaza
o orientare de sine statatoare a acestei
IilosoIii, cunoscuta sub denumirea de
,pragmatismul social, dezvoltat n cadrul
Universita(ii din Chicago, spre deosebire de
Peirce si James, care activeaza la Univer-
sitatea Harvard si dezvolta o ramura a prag-
matismului orientata mai mult pe probleme
abstracte, reIeritoare la adevar si condi(iile
de existen(a ale acestuia. Pragmatismul de la
Chicago se dezvolta, ntr-o etapa ini(iala, sub
inIluen(a lui Hegel. La jumatatea anilor 1890,
Dewey si Mead renun(a la ideile hegeliene,
dar inIluen(a ramne. Dewey si Mead men(in
ideea de ontologie sociala, n care indivizii
sunt ntotdeauna Iiin(e sociale. ,Bacilul
Hegel, adica rolul acordat de catre IilosoIul
german Spiritului Absolut, este nlocuit de
conceptul de ,comunicare. De la nceput,
ne aIlam n Ia(a unui demers care acorda
comunicarii un rol social extrem de complex.
Att de complex, nct ea se apropie de
puterea unei Ior(e mistice. Comunicarea este
importanta nu doar n dialogul social, n
Iunc(ionarea democra(iei, ci n nsusi
procesul cunoasterii, n desemnarea unui
n(eles comun al lucrurilor. Suntem departe
de abordarile care leaga adevarul de in-
trospec(ie, de medita(ie solitara sau de
evaluarea trairilor subiective, de ordin
personal. Aici adevarul este dialog si dez-
batere, este convenirea si asumarea unei
n(elegeri comune. Comunicarea apare ca
vehiculul adevarat nu numai al dialogului
social, ci si al procesului complicat, dar att
de important pentru coeziunea sociala, al
deIinirii comune, al n(elegerii comune, al
transIormarii unor lucruri convenite n
proprietate comuna.
2. Iluminarea opiniei publice
mai degrab dect iluminarea oficialilor
Lucrarea The Public and Its Problems Iixeaza
pozi(ia gnditorului american ntr-o dezbatere
Ioarte vie a momentului, care proiecteaza
lumini ediIicatoare asupra comunicarii. La
sIrsitul anilor `20, se consolidase un larg
consens ntre specialistii n stiin(a politica,
potrivit caruia alian(a ntre psihologie si
analiza politica ar putea explica mai bine
comportamentul politic al ceta(eanului.
Lasswell devine cel mai cunoscut specialist
american n ceea ce priveste aplicarea
abordarilor psihologice n studiul compor-
tamentului politic. Teoriile psihologice pu-
neau la dispozi(ie argumente si puncte de
sprijin privind incapacitatea oamenilor de a
lua decizii ra(ionale; psihanaliza scotea n
eviden(a elementele ira(ionale, venite din
subconstient, ale comportamentului uman, iar
behaviorismul reducea acelasi comportament
la o reac(ie mecanica, automata, subra(ionala,
de stimul-raspuns (Westbrook, 1991, 280-
282).
Studii empirice Iurnizau date n Iavoarea
acestei orientari. Exista o cercetare a cam-
paniei preziden(iale din 1924, eIectuata de
catre Norman C. Meier, care eviden(iaza ca,
n acel an, campania cstigatoare a Iost cea
care s-a axat cel mai pu(in pe probleme
ra(ionale, si cel mai mult pe apeluri ira(ionale,
menite a stimula raspunsuri emo(ionale,
instinctive, dupa modelul stimul-raspuns (N.
C. Meier, 1925, 210-212). O alta cercetare
axata pe campania pentru alegerile la primaria
orasului Chicago din 1926 ajunsese la
concluzia ca ,votul este nediIeren(iat si lipsit
de inteligen(a, iar alegerile sunt practic Iara
semniIica(ie ca mod de exprimare a opiniei
publice (C. D. Wooddy, 1926, 275).
Stiin(a politica mbra(isa tot mai larg ideea
ca practica democratica trebuie sa suIere
modiIicari substan(iale. Pornind de la
deIicitul de ra(ionalitate al unor decizii, cei
mai mul(i autori ai momentului considerau
ca rolul publicului n procesul de luare a deci-
ziei trebuie serios limitat, iar puterea acordata
celor ,competen(i, ,ra(ionali, ,inteligen(i.
Dewey este si el preocupat de suIerin(ele
democra(iei. n al(i termeni, diagnosticul este
acelasi sau unul similar. DiIera, nsa, solu(ia,
modalitatea de rezolvare a acestor probleme
reale. n 1922, Dewey publica sub titlul
Human Nature and Conduct. An Introduction
to Social Psychology o serie de prelegeri
(inute n 1918 la Universitatea StanIord.
Cartea contrazice ideile la moda cu privire la
instinct. Nu instinctul, ci obisnuin(a (engl.
habit) ocupa pozi(ia cheie n psihologia
sociala; aceasta nu se reduce la un simplu
comportament de rutina, iar esen(a sa consta
mai degraba n predispozi(ia nva(ata, acu-
mulata, care preIigureaza raspunsul, conIi-
gureaza predilec(ii durabile. Judecata repre-
zinta produsul obiceiurilor, al obisnuin(elor,
iar nu invers (n Westbrook, 1991, 288). Din
moment ce oamenii sunt n ntregime pro-
dusul obisnuin(ei, al culturii, problemele
sociale nu trebuie asociate cu ,natura
umana, ci cu obisnuin(ele care se Iormeaza,
cu mediul cultural si social n care traiesc, cu
institu(iile care promoveaza sau nu norme si
atitudini adecvate democra(iei. Psihologia
sociala a lui Dewey oIera o alternativa
la teoriile psihologice care atribuie dis-
Iunc(ionalita(ile vizibile si costisitoare ale
democra(iei americane incapacita(ii publicu-
lui de a adopta decizii ra(ionale. Pentru
Dewey, solu(ia este exact opusa: ,Cred n
continuare ca iluminarea opiniei publice
trebuie sa reprezinte o prioritate, mai curnd
dect iluminarea oIicialilor si a conduca-
torilor (idem).
Disputa Lippmann Dewey ntruchi-
peaza aceste doua orientari. Ambii realizeaza
importan(a mediului nconjurator, a repre-
zentarii lui adecvate n procesul conducerii
sociale. Lippmann va Ii mai degraba pre-
ocupat de capacitatea oamenilor de a cunoaste
acest mediu, de a emite judeca(i inteligente
n legatura cu acesta, n timp ce Dewey se va
concentra pe condi(iile care stau la baza
ac(iunii comune de transIormare a mediului.
Lippmann articuleaza argumente care merg
n direc(ia unei ,stiin(e sociale, dar si ntr-o
direc(ie elitista: opinia experta nu trebuie
comunicata ceta(eanului obisnuit, ci elitelor
aIlate la conducere.
De acord cu prezen(a exper(ilor, Dewey
se dovedeste un critic sever al rolului exper-
(ilor de a Iormula politici, de a deIini interese.
Exista probleme tehnice, care trebuie rezol-
vate prin cercetarea Iaptelor, iar aceasta
cercetare nu poate Ii Iacuta dect de catre cei
pregati(i si echipa(i pentru asa ceva. DeIinirea
inereselor revine publicului; altIel, totul
degenereaza ntr-o oligarhie organizata n
interesul celor pu(ini: ,Numai publicul poate
sa deIineasca acele interese, iar ideea ca
exper(ii sa le deIineasca nu este elitism n ceea
ce priveste democra(ia, ci elitism pur
(Dewey, 1922).
Aici apare diIeren(a Iundamentala Ia(a de
Lippmann: Dewey considera ca iluminarea
publicului trebuie sa preceada iluminarea
guvernan(ilor. Iar iluminarea publicului se
poate realiza prin alian(a dintre stiin(a sociala,
colectarea eIicienta a stirilor, a datelor si
prezentarea convingatoare n presa scrisa a
rezultatelor investiga(iilor sociale. Este ceea
ce Dewey aIirma imediat dupa apari(ia
lucrarii lui Lippmann Public Opinion:
,ntlnirea dintre stiin(a sociala, accesul la
Iapte, arta prezentarii nu este un obiectiv usor
de atins. Dar realizarea lui mi pare a Ii sin-
gura solu(ie autentica la problema ndreptarii
vie(ii sociale ntr-o direc(ie inteligenta
(Dewey, 1922).
3. Trim nu ntr-un Babel al limbilor, ci
al semnelor ,i al simbolurilor
John Dewey este IilosoI, sociolog, teoretician
al educa(iei. El descopera comunicarea n
eIortul de a n(elege, de a explica, de a oIeri
solu(ii pentru diverse probleme sociale.
Autorul american nu este ceea ce am putea
numi un specialist n problemele comunicarii.
Cu alte cuvinte, el nu studiaza comunicarea
de sine statator, n sine, ca un domeniu
autonom. Gnditor proIund si aplicat, el
proiecteaza asupra comunicarii, vazute,
repetam, ca Iiind integrata n (esatura
problemelor sociale ale vremii lumini
ediIicatoare, perspective de n(elegere de care
nu se va mai putea Iace abstrac(ie. n acelasi
eIort, aduce contribu(ii la deIinirea unor
no(iuni care vor intra n patrimoniul con-
ceptual al disciplinei. De pilda, no(iunea de
public. John Dewey scrie chiar o carte cu
titlul The Public and Its Problems, n care
analiza are n vedere drumul parcurs de catre
Iiin(ele umane de la asociere la o comunitate
adevarata. Asocierea este ,legea a tot ceea
ce exista, deoarece ,pna acum nu a Iost
descoperit nimic care sa poata ac(iona
complet izolat. Esen(ial nu este modul n
care Iiin(ele individuale ajung sa se asocieze,
ci Ielul cum se diIeren(iaza Iormele umane
de asociere de alte Iorme (roiul de albine):
,planetele dintr-o constela(ie ar deveni o
comunitate daca ar Ii constiente de legaturile
care exista ntre activita(ile Iiecareia si
activita(ile altor planete si daca ar putea Iolosi
aceasta cunoastere a legaturilor care exista
pentru a direc(iona, orienta comportamentul
(Dewey, 1927/1954, 25). n viziunea lui
Dewey, ,diIeren(a este creata de constien-
tizarea consecin(elor pe care le au ac(iunile
desIasurate n comun (Dewey, 1927/1954,
24). Consecin(ele pot aIecta doar pe cei
implica(i n mod direct ntr-o anumita rela(ie,
sau, dimpotriva, persoane ndepartate. Iata
momentele Iormarii publicului, n concep(ia
lui Dewey:
a) Publicul este creat prin existen(a si
constientizarea unor consecin(e indirecte,
substan(iale, durabile ale ac(iunilor pe care
le desIasoara n comun oamenii;
b) Aceste consecin(e sunt de o asemenea
amploare, nct publicul este interesat sa le
controleze, sa le reglementeze (1925/1954,
15-16);
c) Publicul devine cu adevarat public n
momentul n care se organizeaza, deci creeaza
mecanismele pentru a putea controla conse-
cin(ele diverselor ac(iuni. (1925/1954, 131).
Tranzi(ia de la Iaza Iizica a comporta-
mentului asociativ la comunitate, apari(ia
ac(iunilor concertate nu sunt procese ine-
vitabile: ,ne nastem cu nclina(ia organica
spre asociere, dar nu ne nastem membri ai
unei comunita(i (1925/1954, 154). Exis-
ten(a intereselor comune, constientizarea
consecin(elor pe care propriile ac(iuni le au
asupra celorlal(i condi(ioneaza aceasta
tranzi(ie. Este Ioarte important sa relevam ca,
n viziunea autorului american, trecerea de
la simple Iorme de asociere la comunitate nu
se poate realiza n aIara unui corpus de
n(elesuri, de simboluri de(inute n comun.
Apare limpede rolul comunicarii n realizarea
acestei tranzi(ii. Pe de o parte, comunicarea
este indispensabila pentru a se ajunge la
articularea acestor n(elesuri si simboluri
comune; pe de alta, ea este cea care asigura
circula(ia simbolurilor, a semniIica(iilor n
societate. Cum se va exprima Dewey n alta
parte, interac(iunile, tranzac(iile au loc de
Iacto. Participarea, implicarea n ac(iuni de
natura sociala si mpartasirea rezultatelor nu
pot avea loc n aIara comunicarii. Pentru
acestea din urma, ,comunicarea reprezinta o
precondi(ie (1925/1954, 152).
Ceea ce intervine nou n rela(iile umane
si le diIeren(iaza de alte Ienomene din natura
sunt semnele si simbolurile. Numai n
momentul n care exista semne si simboluri,
Iluxul activita(ilor poate Ii privit din exterior,
apreciat, judecat, reglementat. Rela(iile
importante dintre evenimente sunt nre-
gistrate si conservate sub Iorma de n(elesuri.
Noul mijloc, reprezentat de semne si
simboluri, nlesneste planiIicarea, previ-
ziunea, anticiparea cursului evenimentelor.
Simbolurile depind de comunicare si,
simultan, constituie baza pentru aceasta.
,Evenimentele nu pot circula de la o persoana
la alta, dar semniIica(iile pot circula astIel si
pot Ii mpartasite prin intermediul semnelor.
Diverse dorin(e si impulsuri sunt apoi atasate
semniIica(iilor comune. Acestea sunt, astIel,
transIormate, n dorin(e si n scopuri, care,
din moment ce presupun un n(eles mpartasit,
comun, creeaza noi legaturi, convertesc o
ac(iune concertata ntr-o comunitate de
interes si de eIort (1925/1954, 153). n Ielul
acesta, simbolurile, care iau nastere n
comunicare si prin care comunicarea este
posibila, creeaza o ,voin(a generala, o
,constiin(a sociala: dorin(a si alegere din
partea individului, n numele unor activita(i
care, prin intermediul simbolurilor, pot Ii
comunicate si mpartasite de catre to(i cei
interesa(i (idem).
Dewey mpartaseste ideea lui Cooley,
potrivit careia Iormele mai vechi de asociere
erau de tipul Ia(a-n-Ia(a, aducnd o contri-
bu(ie esen(iala la Iormarea dispozi(iilor inte-
lectuale si emo(ionale (1925/1954, 97). Ce a
adus nou modernitatea, din punctul de vedere
al Iormelor de asociere, care este rolul
comunicarii n men(inerea laolalta a socie-
ta(ii, ce este sau ce a devenit publicul? Dewey
nu conIera schimbarilor produse o importan(a
marginala, care sa poata Ii usor trecuta cu
vederea. n ,noua vrsta a rela(iilor umane,
vechile comunita(i locale, Iara sa si propuna
sau sa anticipeze asa ceva, au ajuns n situa(ia
n care existen(a lor este condi(ionata de
organiza(ii ndepartate, invizibile, imper-
sonale, invadate Iiind de modalita(i noi,
relativ mecanice, de ac(iune concertata.
Epoca masinii, ,societatea creata de abur si
de electricitate au ampliIicat consecin(ele pe
care ac(iunile noastre le au asupra altora, iar
publicul care a rezultat n urma acestor
transIormari nu se mai recunoaste si nu se
mai regaseste pe sine.
Care sunt, n aceste condi(ii, sansele
guvernarii democratice? ,Inventa(i tiparul si
democra(ia este inevitabila, exclamase
Carlyle. Dewey mpartaseste aceasta viziune
si chiar completeaza: ,inventa(i soselele,
calea Ierata, telegraIul, produc(ia de masa,
aglomerarile urbane si o oarecare Iorma de
guvernare democratica este, omeneste
vorbind, inevitabila (1925/1954, 110).
Soselele, mijloacele de transport, comer(ul,
posta, telegraIul, teleIonul, mijloacele ieItine
de tiparire, ziarele creeaza similitudine de idei
si sentimente, astIel nct lucrurile sa con-
tinue sa Iunc(ioneze, creeaza interac(iune si
interdependen(a.
Dar, si aici intervine noutatea propusa de
catre Dewey, toate acestea nu mai sunt deloc
suIiciente. ,Marea Societate creata de abur
si electricitate nu mai prezinta atributele
comunita(ii. Nu tehnologiile constituie pro-
blema de Iond, ci, mai curnd, lipsa ideilor
cu privire la modul n care ac(ioneaza noii
Iactori tehnologici. Ideile si credin(ele se
modiIica ntr-un ritm mult mai lent prin
compara(ie cu condi(iile exterioare. n
America celei de-a doua jumata(i a secolului
al XIX-lea, condi(iile exterioare s-au schim-
bat, dar acest lucru nu a Iost nso(it de o
modiIicare corespunzatoare a ideilor, idea-
lurilor, credin(elor colective. Eapt Iara pre-
cedent, acum existau mijloacele Iizice de
comunicare, prin care simbolurile care
,controleaza sentimentul si judecata publica
(1925/1954, 142) sa poata circula n societate.
Numai ca noua vrsta a rela(iilor umane nu
beneIicia de simboluri aIlate n consonan(a
cu noile sale activita(i, gndurile si aspira(iile
congruente cu noua perioada nu sunt
comunicate, deci nu devin comune (idem).
Daca societatea nu ajunge sa-si articuleze
noile simboluri si daca acestea nu sunt
comunicate, ,publicul ramne n umbra, Iara
contururi precise, cautndu-se pe sine cu
miscari spasmodice. Pna cnd Marea Socie-
tate nu se va trasIorma n Marea Comunitate,
Publicul va cunoaste o eclipsa. Numai
comunicarea poate crea o mare comunitate.
Babelul n care traim nu este un Babel al
limbilor pe care le vorbim, ci unul al semnelor
si simbolurilor Iara de care mpartasirea
experien(ei, punerea n comun a experien(ei
sunt imposibile (1925/1954, 142).
4. Adevrata problem a publicului:
mbunt(irea condi(iilor de dezbatere
Dewey preIigureaza solu(iile de remediere a
starii de conIuzie n care se gaseste publicul,
solu(ii care constituie si un gen de reac(ie la
doua premise aIlate la baza teoriei demo-
cratice:
Iiecare individ este echipat cu inteli-
gen(a/ra(iune, iar n virtutea acestei inteli-
gen(e Iiecare individ este capabil de a
participa la via(a politica;
suIragiul universal, alegerile periodice
si legea majorita(ii sunt suIiciente pentru a
garanta respectarea, de catre cei alesi, a
intereselor si dorin(elor publicului.
Eroarea Iundamentala consta n a consi-
dera ca ideile si cunoasterea sunt Iunc(ii doar
ale judeca(ii si ale constiin(ei individuale.
Ideea ca accesul la cunoastere poate avea loc
n urma medita(iei solitare este un mit (1925/
1954, 176). Dimpotriva, cunoasterea este o
Iunc(ie a comunicarii si a asocierii; cu att
mai mult cunoasterea n cmp social, care
depinde de tradi(ie, de instrumentele trans-
mise de la o genera(ie la alta, dezvoltate si
sanc(ionate la nivel social, de metodele de
conservare/depozitare si de modalita(ile de
comunicare (1925/1954, 176). Din moment
ce cunoasterea este o Iunc(ie a comunicarii,
atunci cunoasterea nu poate exista nici n
aIara liberta(ii de expresie, nici n aIara
canalelor prin care sa circule inIorma(iile,
cunostin(ele. Pe baza acestor idei, Dewey
deduce solu(iile pentru problemele publicului
si ale societa(ii, solu(ii care plaseaza
comunicarea ntr-o pozi(ie centrala:
a) desIasurarea unei activita(i sus(inute de
investiga(ie sociala, de colectare si nregis-
trare a problemelor sociale, astIel nct
temele, obiectele, Ienomenele vizavi de care
se Iormeaza cunoasterea sa Iie cunoscute,
aduse la lumina, iar publicul sa cunoasca n
ntregime consecin(ele ac(iunilor conjugate:
,Publicul nu exista Iara prezentarea completa
a consecin(elor care-l aIecteaza (1925/1954,
166);
b) garantarea liberta(ii de diseminare a
rezultatelor investiga(iei sociale: ,orice
obstruc(ioneaza si restric(ioneaza aceasta
prezentare a consecin(elor limiteaza si
distorsioneaza opinia publica, limiteaza si
distorsioneaza gndirea cu privire la
problemele sociale (1925/1954, 176).
n momentul n care scrie Dewey, mij-
loacele de colectare si de nregistrare a
inIorma(iei telegraIul, teleIonul, posta,
radioul, presa scrisa evoluasera cu mult mai
rapid dect modalita(ile de investiga(ie si de
analiza, de organizare si sistematizare a
rezultatelor. Mijloacele prin care Iaptele
puteau Ii cunoscute existau ntr-o cantitate
coplesitoare; numai ca ele, potrivit lui Dewey,
erau utilizate doar n direc(ii precum:
publicitate, propaganda, invadarea vie(ii
private, relatarea incidentelor trecatoare, care
nu ne lasa dect cu impresia unor ntmplari
disparate, izolate (1925/1954, 169). Situa(ia,
asa cum era vazuta de catre gnditorul
american, era cu totul nesatisIacatoare:
ziarele, de exemplu, sunt pline numai de
evenimente triviale, senza(ionale, simple
ntmplari, Iara legatura cu tot ceea ce s-a
ntmplat pna atunci: ,ne dam seama ca un
eveniment s-a ntmplat ntr-o anumita
perioada numai dupa data de apari(ie a
ziarului; altIel, evenimentul este complet
izolat si nu are nici o legatura cu contextul
(1925/1954, 180). Con(inutul stirilor este cu
att mai nesatisIacator, cu ct scopul lor nu
este doar acela de a inIorma, ci de a semnala,
de a atrage aten(ia asupra temelor de interes,
asupra Iramntarilor comune.
Solu(ia pentru problemele publicului o
reprezinta ,alian(a dintre stiin(a sociala,
colectarea si nregistrarea eIicienta a stirilor,
a datelor si prezentarea convingatoare n
presa scrisa a rezultatelor investiga(iilor
sociale. Nevoia esen(iala a publicului este
mbunata(irea metodelor si a condi(iilor n
care are loc dezbaterea, discu(ia si persuasi-
unea, adica a condi(iilor n care publicul
ajunge sa si articuleze interesele, Iramn-
tarile, preocuparile, obiectivele comune
,aceasta este adevarata problema a
publicului (1925/1954, 208). Daca sunt
urmate solu(iile propuse derularea unui
amplu eIort de investiga(ie sociala si a unui
eIort pe masura de raspndire a rezultatelor
cercetarii Marea Comunitate este posibila.
Dar, recunoaste Dewey, ea nu va avea
niciodata calita(ile comunita(ii locale (1925/
1954, 211). Lipseste o etapa cea a dialo-
gului, a interac(iunii directe, Ia(a-n-Ia(a.
Numai daca sunt Iolosite aceste Iorme de
comunicare ca modalita(i unice prin care
opinia publica si publicul capata consisten(a,
mostenirea intelectuala se transmite, iar
cadrul social ramne viu si nchegat.
Robert Ezra Park -
un renascentist al comunicrii
1. O carier academic nceput la 50 de
ani
Robert Ezra Park este recunoscut n socio-
logie mai ales pentru contribu(ia nscrisa n
domeniile ecologiei umane si urbane, al
comportamentului colectiv, controlului social
si rela(iilor interrasiale. n acelasi timp,
numele lui se leaga de construc(ia Departa-
mentului de sociologie al Universita(ii
Chicago, pe care l-a condus n perioada 1915
1935. Meritele n domeniul comunicarii
sunt evaluate n cele mai variate tonalita(i,
de la ignorare pna la acordarea titlului de
Iondador. Unele istorii nu l men(ioneaza
(cum, uneori, nu este men(ionata deloc
ntreaga Scoala de la Chicago). W. Schramm
(1997) l prezinta la categoria ,precursorii
ntemeietorilor. Exista cel pu(in doi autori
P. Jean Erazier si C. Graziano care l
considera Iondatorul studiului sociologic al
comunicarii de masa si al opiniei publice si
primul teoretician al procesului de
comunicare (Erazier, Graziano, 1979).
ntr-un capitol dedicat n ntregime Scolii
de la Chicago, D. Czitrom (1982) conIera
reprezentan(ilor acesteia paternitatea n ceea
ce priveste studiul mijloacelor moderne de
comunicare si al comunicarii moderne ca un
nou cmp de investiga(ie. Dar, continua
Czitrom, analiza ini(iata de acestia era mai
mult o specula(ie cu privire la modul n care
media ar putea sa mbunata(easca societatea
americana dect un studiu propriu-zis al
modului n care mass media s-au dezvoltat si
opereaza n societate (Czitrom, 1982, 83).
Mai ales n ceea ce l priveste pe Park, aceasta
apreciere poate Ii sus(inuta cu greu.
Contraargumentul cel mai la ndemna l
constituie lucrarea The Immigrant Press and
Its Control (1922), o monograIie impresio-
nanta despre presa imigran(ilor la nceput de
secol, o colec(ie de date care cu greu pot Ii
considerate ,simpla specula(ie. Park ini(iaza
analize patrunzatoare ale opiniei publice,
propune deIini(ii ale stirilor, coreleaza aceste
doua subiecte, opereaza delimitari ntre
public si masa, propune deIini(ii ale comu-
nicarii si vorbeste despre Iunc(iile acesteia,
chiar despre Iunc(ia de divertisment, analizata
pe larg de C. Wright (1960), sesizeaza rolul
tehnologiilor, propune medita(ii interesante
cu privire la legatura dintre schimbarile la
nivel de civiliza(ie si schimbarile mijloacelor
de transport si comunicare (Park, 1940c,
310). Anticipeaza teorii rasunatoare de mai
trziu, cum ar Ii Iluxul comunicarii n doi
pasi, gatekeeping, agenda-setting, criteriile
care conIera valoare de stire (engl.
newsworthiness), modelul co-orientarii
(Newcomb) etc.
ReIerindu-se la contribu(iile pe care le
nscrie lucrarea The Immigrant Press and Its
Control, Rogers (1994, 196) le sintetizeaza
sub Iorma unor ntrebari de o mare relevan(a:
cum inIluen(eaza con(inutul media
opinia publica? (astazi, aceasta este numita
agenda-setting);
cum sunt mass media inIluen(ate de
opinia publica?
pot mass media sa prilejuiasca schim-
barea sociala?
care este legatura dintre re(elele inter-
personale si mass media?
n 1918, cu ocazia lucrarilor desIasurate
n cadrul ConIerin(ei pentru Asisten(a Soci-
ala, Park semnaleaza ca exista o discrepan(a
ntre cel care scrie despre psihologia publi-
cita(ii si cel care lucreaza eIectiv n publi-
citate. ,Primul, cuprins de entuziasm, mirat
de unele Ienomene pe care nu le poate n-
(elege, exagereaza masura n care publicul
este manipulat prin intermediul presei, prin
miscari agitatorice si prin alte Iorme de
publicitate. Celalalt nu si poate permite sa
aiba o concep(ie att de idilica asupra rezul-
tatelor sale, autorul unui mesaj publicitar nu
este nici soIist, nici vrajitor (Park, 1922,
424). Park lanseaza idei cu privire la puterea
si Iunc(iile presei de o excep(ionala pros-
pe(ime, cum ar Ii aceea ca puterea presei
nseamna inIluen(a pe care ziarele o exercita
asupra Iormarii opiniei publice si asupra
mobilizarii n vederea ac(iunii (Park, 1941b,
115).
La Universitatea din Michigan, unde si
completeaza studiile universitare, Park l are
ca proIesor pe Dewey. La sIrsitul secolului,
lucreaza timp de 11 ani ca reporter pentru
diverse cotidiane (n Minneapolis, Detroit,
Denver, New York, Chicago). Dupa
experien(a ca jurnalist, care i imprima
scrisului un stil vioi, pigmentat cu Iraze
memorabile, de genul ,cultura reprezinta tot
ceea ce poate Ii comunicat, sau ,Hearst a
Iost un mare agent al americanizarii,
urmeaza masteratul la Harvard, unde studiaza
cu William James. Dupa care pleaca n
Germania, unde ob(ine doctoratul n IilosoIie
la Universitatea Heildelberg. n timpul
studiilor din Germania, Park studiaza direct
sub ndrumarea lui G. Simmel. ntors n
Statele Unite, este, pentru scurt timp, asistent
la Harvard, devine secretar al organiza(iei
,Congo ReIorm Association, preocupata de
atrocita(ile comise de armata belgiana n
AIrica, se mprieteneste cu liderul de atunci
al americanilor de culoare, Booker T.
Washington, devine un Iel de consilier al
acestuia. n 1914, la 50 de ani, la 10 ani dupa
ce ob(inuse titlul de doctor, se ntoarce la via(a
academica. Contribuie la crearea si consoli-
darea Departamentului de Sociologie al
Universita(ii din Chicago, al carui seI (n sens
administrativ, dar si de lider intelectual) va
Ii n perioada de glorie a acestui departament,
ntre 1915 si 1935. Catre sIrsitul carierei,
preda la Eisk University din Nashville,
Tennessee.
2. Public ,i mul(ime
n perioada n care Park si elaboreaza
lucrarea de doctorat, psihologia mul(imilor
exercita un tip de seduc(ie asupra cerceta-
torilor, deoarece comportamentul n interiorul
mul(imii reprezenta o serioasa provocare la
adresa teoriilor cu privire la om ca Iiin(a
ra(ionala. mpreuna cu al(i autori ai epocii
interesa(i de psihologia mul(imii, Park se
ndeparteaza de perspectiva clasica de pna
atunci si mbra(iseaza abordarea care se
raporteaza la Iiin(a umana ca Iiin(a ra(ionala,
pragmatica, reIlexiva, capabila sa-si nIrneze
impulsurile n numele ra(iunii, preocupata de
rela(ia scopuri mijloace. Lucrarea de docto-
rat, Masse und Publikum, tradusa n engleza
sub titlul The Crowd and the Public, trateaza
un subiect Ioarte la moda: procesele migra-
torii ale unor mari mase de oameni din mediul
rural spre cel urban si caracteristicile acestor
grupari mari, dar eIemere, de oameni, care
nu mai beneIiciaza de legaturile existente n
cadrul grupurilor primare (n continuare, vom
Iace reIerire la edi(ia din 1972, The Crowd
and the Public and Other Essays). n
sociologia momentului, se accepta ideea ca
procesele migratorii amintite conduc la
Iormarea unor mul(imi. Park postuleaza doua
alternative la societatea tradi(ionala: mul-
(imea si publicul. Ambele Iorme de organi-
zare colectiva reprezinta mecanisme sociale
de adaptare si de schimbare. Ele nu reprezinta
grupuri organizate din punct de vedere
Iormal, ci ,Iaze preliminare n procesul de
Iormare a grupului, perioade tranzitorii de-a
lungul carora indivizii se elibereaza de
vechile legaturi pentru a crea altele noi;
ambelor le lipseste constiin(a de sine ca sunt
grupuri (Park, 1972, 78).
n momentul n care vorbeste despre
mul(ime, Park precizeaza ca aceasta nu
reprezinta nici pe departe o hoarda care hala-
duieste; ceea ce caracterizeaza mul(imea este
aten(ia comuna generata de un eveniment
important, de un Ienomen (de exemplu, un
mare numar de oameni care se opresc pentru
a asista la o deIilare). Aten(ia colectiva este
un proces sociologic si diIera de suma
proceselor psihologice individuale, iar eIectul
este mai mult rezultatul interac(iunii dect al
imita(iei (Park, 1972, 46). Aten(ia colectiva
ilustreaza o pozi(ie vizavi de ceva ce se ntm-
pla n mediul nconjurator. n vremurile de
mare eIervescen(a sociala, aten(ia colectiva
se ampliIica. Mul(imea nu reuseste sa se
Iormeze n perioade de stabilitate sociala,
atunci cnd obiceiurile si tradi(iile sunt bine
nradacinate; dar, n momentul n care
legaturile sociale se relaxeaza, iar institu(iile
sunt slabite, ne putem astepta la miscari
colective puternice.
Eormarea mul(imii presupune un proces
prin care indivizii, Iara sa Iie constien(i de
aceasta, deci Iara premeditare, se alatura unii
altora ,ca ntr-un ntreg. Prin interac(iune
reciproca ntre membrii mul(imii, se ajunge
la dorin(a comuna, care inhiba impulsurile si
interesele pur individuale si conIera unitate.
Spre deosebire de mul(ime, care inhiba
impulsurile si interesele individuale, publicul
constituie un prilej tocmai pentru articularea,
cristalizarea lor. Comportamentul publicului
si gaseste modalitate de expresie prin inter-
mediul opiniei publice, care rezulta n urma
discu(iei ntre indivizi mpartasind pozi(ii
diIerite. Interesant este ca Park avertizeaza
asupra greselii de a considera ca opinia publi-
ca este acceptabila pentru Iiecare membru n
parte al publicului si n aceeasi masura pentru
to(i (Park, 1972, 59). Opinia publica este mai
degraba o opinie sau o atitudine care este
exterioara individului si care este privita ca
avnd o existen(a obiectiva. Pornind de la
observa(ia ca orice lucru are doua dimensiuni:
existenta propriu-:is (n(elesul unui lucru
care este identic pentru to(i membrii grupului
si acceptat de to(i membrii grupului) si
valoarea (diIerita, divergenta), Park subli-
niaza ca divergen(a n ceea ce priveste valoa-
rea unui lucru iese la supraIa(a pe masura ce
se Iormeaza publicul, n timp ce, n cadrul
mul(imii, cele doua dimensiuni coincid.
O precondi(ie pentru existen(a publicului
o constituie existen(a unor norme abstracte
(ceea ce sugereaza ideea implicita ca o
abordare strict interac(ionista a publicului
prezinta anumite puncte vulnerabile). Odata
acceptate, normele abstracte Iunc(ioneaza ca
o noua Ior(a n via(a colectiva, iar aceasta
Ior(a este activa n interiorul publicului, dar
nu n cel al mul(imii. Publicul ncearca sa
judece si sa direc(ioneze evaluarile indivi-
duale dintr-o perspectiva supra-individuala,
dar nu se ajunge niciodata, n totalitate, la o
astIel de perspectiva. Ceea ce lipseste este
acceptarea opiniei publice drept lege, drept
norma: ,opinia publica nu este acceptata
drept norma de catre membrii publicului
(Park, 1972, 62).
Participarea n mul(ime necesita doar
,capacitatea de sim(ire si de empatie (Park,
1972, 80); exista alegere si selec(ie, dar
acestea sunt aspecte psihologice pure, de care
individul nici nu este constient; n interiorul
mul(imii exista si control, dar numai ca un
Ienomen psihologic; individul resimte voin(a
colectiva ca Iiind propria sa traire. Aparte-
nen(a la public presupune din partea indivi-
dului abilitatea de a gndi si de a ra(iona m-
preuna cu al(i membri. Pentru a Ii membru al
publicului, individul nu trebuie sa respecte
norme procedurale, ci doar pe cele ale logicii.
n interiorul publicului, sunt exprimate critici,
opiniile sunt divizate, iar atunci cnd publicul
nceteaza de a mai Ii critic, se dizolva sau se
transIorma n mul(ime.
Demersul lui Park prezinta unele necla-
rita(i, proprii Iiecarui nceput. Este adevarat
ca si conceptele discutate sunt complicate;
ele vor Ii reluate pe masura ce studiul comu-
nicarii, mai ales n latura sa aplicata, va
progresa. Meritul sociologiei americane este
ca ncearca o analiza comparativa a celor
doua concepte, ca identiIica elemente si
trasaturi caracteristice, care vor Ii preluate si
topite n corpul no(ional al disciplinei.
Dinamica publicului, diIeren(ierile care
intervin n cadrul sau, scindarea publicului,
aten(ia ca proces care coaguleaza mul(imea
sunt achizi(ii care vor Ii recunoscute de
evolu(ia de mai trziu a disciplinei.
3. Func(iile presei
,Am studiat IilosoIia, marturiseste Park ntr-
o nota autobiograIica, ,deoarece am sperat
sa dobndesc o n(elegere de proIunzime a
naturii si Iunc(iilor acelei Iorme de cunoastere
cunoscute sub denumirea de stiri. n plus, am
vrut sa dobndesc o pers-pectiva din care sa
pot descrie comporta-mentul societa(ii, sub
inIluen(a stirilor, n limbajul exact si universal
al stiin(ei (n E.H. Matthews, 1977, 31). n
mod cert, speran(a nutrita de autor s-a
mplinit. Este vorba despre o perspectiva care
rezista examenului timpului, surprinzatoare
n unele puncte prin prospe(ime si actualitate.
Cum am spus, Park anticipeaza multe dintre
ideile care au devenit, ulterior, aproape clisee
n teoria comunicarii de masa. Dar, dupa cum
vom ncerca sa aratam, semniIica(ia
contribu(iei nu trebuie n(eleasa doar n
termeni de ntietate (de altIel, de pu(ine ori
cunoscuta sau recunoscuta), ci si n substan(a
si creativitatea abordarilor. Interesul pentru
stiri va Ii de lunga durata, stimulat de
constatarea Iaptului ca ,epoca noastra este,
se pare, una a stirilor, iar unul dintre cele mai
semni-Iicative evenimente n civiliza(ia
americana a Iost apari(ia reporterului (Park,
1940b). Ideile generale n jurul carora si
organizeaza Park teoria cu privire la stiri sunt
urmatoarele: stirile reprezinta un mecanism
de adaptare, de orientare a indivizilor si a
societa(ii catre si n lumea reala; stirile
Iaciliteaza interac-(iunea sociala pe scara
larga, iar produsul acestei interac(iuni l
reprezinta opinia publica.
Prima lucrare n care Park contureaza
ideile cu privire la stiri este The Immigrant
Press and Its Control (1922). Analiza presei
imigran(ilor se coreleaza cu perspectiva
asupra comunicarii, ca modalitate de a ajunge
la o n(elegere comuna, de a modela noi
identita(i si institu(ii. Exista si o preocupare
suplimentara, nascuta de contextul primului
razboi mondial. Se punea ntrebarea daca
presa, mai ales cea a emigran(ilor germani, a
sus(inut punctul de vedere american pe
perioada participarii la conIlict sau punctul
de vedere al ,inamicului; cu alte cuvinte,
presa imigran(ilor reprezenta o modalitate de
asimilare, sau, dimpotriva, de accentuare a
diIeren(elor?
n ceea ce priveste problema asimilarii sau
a divizarii, concluzia lui Park este clara: presa
imigran(ilor exercita o putere asupra citito-
rilor sai care cu greu poate Ii egalata de cea a
jurnalelor mai preten(ioase. Ca urmare a
condi(iilor n care a aparut si n care trebuie
sa supravie(uiasca, acest tip de presa mai
degraba ajuta integrarea n comunitatea
americana dect ndepartarea, men(inerea
distan(ei Ia(a de aceasta.
Pentru a-si men(ine tirajul, pentru a satis-
Iace nevoia cititorilor de a cunoaste eveni-
mente, obiceiuri si idei americane, presa este
obligata sa tipareasca stiri despre mediul
american, devine o modalitate de a traduce
si de a transmite cititorului imigrant inIor-
ma(ii despre modul de via(a american, despre
idealurile americane. Eie ca editorii doresc
sau nu acest lucru, presa imigran(ilor Iacili-
teaza adaptarea, integrarea n mediul ame-
rican (Park, 1922, 79-88). Dezvoltarea presei
imigran(ilor ca instrument de asimilare a avut
loc nu doar sub presiunea tirajului, ci si sub
presiunea razboiului. Razboiul a reprezentat
prima ncercare serioasa si pentru acest tip
de presa. Ea a Iost cuprinsa, n egala masura,
de preocuparea recenta, anume ca propa-
ganda, ndreptata att asupra armatelor, ct
si a popula(iei din spatele Irontului sa Iie
recunoscuta ca parte a strategiei de razboi.
Dupa opinia lui Park, propaganda, n sensul
de exploatare insistenta a surselor de
disensiune si de conIlict, ,a schimbat carac-
terul razboiului, la Iel de proIund precum
descoperirea si utilizarea praIului de pusca
(Park, 1922, 412).
n concep(ia lui Park, asimilarea pre-
supune schimb, punere n comun, mparta-
sirea elementelor culturale. Odata cu analiza
unei probleme precise, Park descopera una
dintre Iunc(iile ziarului modern: cea de
socializare, de transmitere a tradi(iei cul-
turale, cea de agent de integrare. n anii `40,
Lasswell a Iormulat cele trei Iunc(ii ale presei:
de supraveghere a mediului, de corelare,
interpretare a evenimentelor si de plasare a
lor n contexte Iamiliare, semniIicative si cea
de socializare, de transmitere a mostenirii
culturale de la o genera(ie la alta (Lasswell,
1948). Park Iace trimitere la aceasta a treia
Iunc(ie cu mult nainte; n plus, Iormularea
este lansata pe baza unei colec(ii impre-
sionante de date. Interesant este ca si celelalte
Iunc(ii si gasesc locul n abordarile lui Park,
una chiar n Immigrant Press and Its Control.
Ziarul este nzestrat cu Iunc(ia de a
monitoriza n permanen(a ceea ce se ntmpla
n mediul nconjurator, orientnd indivizii
ntre ei si catre lumea reala. Este o Iunc(ie la
care Park va Iace reIerire n mai multe
rnduri, n News as a Form of Knowledge
(1940), n Morale and the News (1941), News
and the Power of the Press (1941). Ct
priveste Iunc(ia de interpretare, Park
semnaleaza att rolul reporterului, de a culege
si de a interpreta stirile (Natural History of
Newspaper, 1923), ct si, la un nivel mai
general, rolul din ce n ce mai pregnant al
ziarului n interpretarea vie(ii, rol jucat n mod
tradi(ional de cuvntul bisericesc (Physics
and Society, 1940)*.
Park vorbeste si despre Iunc(ia de
divertisment a presei. Mai ales n Statele
Unite, un con(inut care sa ndeplineasca
aceasta Iunc(ie reprezenta singurul n masura
sa patrunda n presa de limba engleza adresata
imigran(ilor, deoarece putea Ii prezentat
schematic, ntr-un vocabular simplu si nso(it
de imagini care sa arunce o ct de mica
lumina asupra celor relatate. Eara a se aIla n
posesia unei cunoasteri nuan(ate a limbii
engleze, uneori Iara cunostin(e de nici un Iel,
imigran(ii nu ar Ii putut urmari n nici un caz
analizele Iormulate ntr-un limbaj preten(ios
ale vechilor tipuri de ziare. Marii oameni de
presa ai momentului, Hearst, Pulitzer, si-au
cladit aIacerile, constata Park, pornind de la
noile realita(i demograIice ale Statelor Unite,
ct si de la premisa ca ,ziarul nu ndeplineste
Iunc(ia principala de a instrui, ci aceea de a
distra, omul obisnuit cauta mai degraba amu-
zamentul, divertismentul, dect ediIicarea
(Park, 1923). Observa(ie pe care o va exprima
din nou c(iva ani mai trziu, de data aceasta
Iormulnd-o n termeni de inIluen(a: ,s-a
crezut ca inIluen(a presei poate Ii identiIicata
* Principalele articole ale lui R.E. Park la care vom Iace reIerire n continuare au Iost reunite n lucrarea Park, R.E.
(1955). Society. Collective Behavior. News and Opinion. Sociology and Modern Society. Glencoe, Ill.: The Eree
Press. Pentru a indica apari(ia lor n timp, importanta pentru stabilirea paternita(ii unor idei, am Iacut reIeriri
bibliograIice la articolele propriu-zise (ex. Park, News as a Eorm oI Knowledge, 1940b), dar pagina corespunde
edi(iei din 1955.
doar n domeniul opiniei si al politicii. Odata
cu cinematograIul si cu popularitatea poves-
tirilor din ziare si din alte publica(ii, ajungem
sa ne gndim la inIluen(a mult mai proIunda
si subtila a divertismentului asupra ins-
titu(iilor si rela(iilor umane n general (Park,
1940a, 114).
4. Oamenii nu citesc un ziar cu care sunt
n dezacord
Din moment ce, n jurnalismul modern, stirile
ocupa pozi(ia centrala, Park simte nevoia sa
studieze acest Ienomen al modernita(ii mai
n proIunzime.
ntr-un capitol cu un titlu sugestiv, The
survival of the fittest, din lucrarea The
Immigrant Press and Its Control (1922), Park
se concentreaza pe procesul de selec(ie a
stirilor. TelegraIul si teleIonul au transIormat
lumea ntreaga ntr-o ,vasta galerie a soap-
telor (p. 328); prin urmare, nu exista limita
n ceea ce priveste materialele care sa intre
ntr-un ziar. n acest Iel, problema de editare
devine, n principal, o problema de selec(ie:
,dintre toate evenimentele care au loc si sunt
nregistrate zilnic de catre coresponden(i,
reporteri, agen(ii de stiri, editorul alege spre
publicare anumite aspecte care i se par mai
importante sau mai interesante; restul este dat
uitarii sau este condamnat sa ajunga la cosul
de gunoi. Exista o cantitate enorma de stiri
care sunt omorte n Iiecare zi (Park, 1922,
328).
Din aIirma(ia de mai sus s-ar putea trage
concluzia ca Park nzestreaza editorul cu
putere de via(a si de moarte asupra stirilor.
Autorul releva o alta dimensiune, la Iel de
importanta, cea a criteriului de actualitate si
de interes al stirii, de care trebuie sa (ina cont
editorul. Judecnd lucrurile din aceasta
perspectiva, devine evident ca, atunci cnd
selecteaza materialele, editorul nu este att
de liber si de arbitrar precum s-ar putea crede.
El alege acele materiale despre care stie ca
sunt de interes pentru public. n Ielul acesta,
publicul exercita un control asupra con(inu-
tului si Iormei n care este prezentat ziarul,
control care, pe termen lung, este conside-
rabil. Nu este suIicient ca un ziar sa Iie tiparit,
el trebuie sa circule, motiv pentru care
selec(iile nu sunt arbitrare, nu pot contrazice
dorin(ele publicului: ,ziarul care ncearca sa
propage opinii nempartasite de majoritatea
celor care i compun audien(a nu poate trai,
nici macar daca este subven(ionat. Nu este
suIicient ca un ziar sa Iie tiparit, el trebuie sa
circule; un ziar care nu circula nu este de Iapt
ziar, indiIerent ct de des este tiparit. Oamenii
nu citesc un ziar cu care sunt n permanent
dezacord. Pe termen lung, ziarul mai curnd
exprima dect creeaza opinia publica (Park,
1922, p. 466). Insisten(a asupra ideii ca ziarul
care nceteaza de a mai Ii citit nu mai exercita
nici o inIluen(a asupra comunita(ii i permite
lui Park sa ajunga la o modalitate, pe care o
recunoaste drept rudimentara, de a masura
puterea presei: ,Puterea presei poate Ii masu-
rata, chiar daca rudimentar, prin numarul de
oameni care o citesc (Park, 1923, 90).
Reac(ia tipica a unei persoane la ntlnirea
cu o stire este de a vorbi despre ea, de a o re-
peta altcuiva. Deci stirile reprezinta o condi(ie
esen(iala pentru discu(ii, determina ce pro-
bleme vor Ii discutate, Iocalizeaza aten(ia
cititorului si electrizeaza discu(iile. n mo-
mentul n care a Iost declansata discu(ia,
evenimentul despre care se discuta nceteaza
de a mai Ii stire, interpretarile evenimentului
diIera, discu(ia se ndeparteaza de la stirea
ca atare si se ndreapta spre probleme/teme
asociate, prilejuite de stirea respectiva, dar
cu un alt grad de generalitate. n urma
ciocnirilor dintre diverse opinii si sentimente,
se ajunge la opinie colectiva, la opinie pu-
blica. Deci, ,opinia publica se hraneste din
interpretarea evenimentelor, adica, a stirilor
(Park, 1940b, 79).
Legatura cu evenimentul este indis-
pensabila si reprezinta singura modalitate
prin care presa poate continua sa aiba un rol
n direc(ionarea opiniei publice. Este vorba
de legatura cu evenimentul att la nivelul
stirilor propriu-zise, a relatarilor care nu pot
merge n contra evenimentului, ct si la
nivelul intepretarii Iaptelor respective. Atta
vreme ct editorialistul si pagina editoriala
si men(in legatura cu evenimentele prezen-
tate prin intermediul stirilor, atunci stirile si
interpretarile exercita o inIluen(a considera-
bila asupra miscarilor nregistrate de opinia
publica. Daca interpretarea oIerita prin
editorial capata caracter doctrinar, inIluen(a
acestuia se diminueaza, chiar daca nu
nceteaza n totalitate (Park, 1941b).
nainte de apari(ia ziarului modern, creat
n condi(iile marilor aglomerari urbane si ale
emigrarilor masive din Europa, cei care
vorbeau despre ,puterea presei se reIereau
la editorialist si la editorial, nu la reporter si
la stiri. Iar acest tip de raportare persista, chiar
daca avem de-a Iace cu o realitate mult schim-
bata: ,cnd ne reIerim la libertatea presei,
avem n vedere, n continuare, libertatea de
opinie, iar libertatea de a investiga si de a
publica evenimente, Iapte, activitatea repor-
terului, pe baza careia iau nastere, se bazeaza
opiniile relevante pentru un anumit context
sunt de multe ori considerate o ncalcare a
dreptului la via(a privata. Libertatea presei
pentru care Milton a scris Areopagitica este
libertatea de a exprima o opinie (Park, 1923,
187). Presa are nevoie, precizeaza Park, de
un ,nou Milton, care sa sus(ina nu libertatea
de opinie, care este deja cstigata, ci dreptul
de a culege inIorma(ii, de a investiga si
publica evenimente, Iapte singurele n
masura sa ntemeieze opinii. nainte, n
perioada ziarelor de partid, puterea presei
nsemna capacitatea editorului de a crea un
partid si de a-l conduce. Odata cu expan-
siunea oraselor, presa de partid a evoluat
treptat catre o presa mai independenta. n
Ielul acesta, a luat nastere o noua putere
politica, dar nu ntruchipata de editorialist si
de editorialul sau, ci de stiri si de reporter.
5. Stirile ca form de cunoa,tere
Interesul lui Park pentru stiri se va dovedi de
lunga durata, mai ales interesul pentru
intepretarea stirilor ntr-o viziune moderna,
care sa (ina cont de nevoile de orientare si de
cunoastere ale individului si ale societa(ii. De
altIel, o lucrare din 1940 se intituleaza chiar
astIel ,Stirile ca Iorma de cunoastere (Park,
1940b).
Pentru a ajunge la ceea ce s-ar putea numi
o ,anatomie a stirilor, Park porneste de la
distinc(ia operata de W. James ntre doua
Iorme de cunoastere:
a) ntlnirea cu (acquaintance with) si
b) cunoasterea (knowledge about).
Prima reprezinta o Iorma de cunoastere
care se acumuleaza inevitabil de-a lungul
existen(ei unei persoane, ca urmare a contac-
tului direct cu lumea nconjuratoare. Prin
urmare, este o cunoastere intuitiva si ins-
tinctiva. ,Cunoasterea a, cunoasterea
stiin(iIica, nu se acumuleaza pur si simplu,
este riguroasa, ra(ionala, sistematica, atinge
un anumit nivel de precizie prin Iaptul ca
nlocuieste realitatea concreta cu idei, obiec-
tele cu cuvinte. Este rezultatul investiga(iei
sistematice a lumii. Exactitatea si validitatea
celor doua Iorme de cunoastere men(ionate
nu pot Ii delimitate exact, o data pentru
totdeauna, ci este vorba mai degraba de o axa
de-a lungul careia pot Ii plasate diIeritele
modalita(i de maniIestate ale Iiecareia. Pe
aceasta axa, stirile ocupa o pozi(ie anume:
nu reprezinta n totalitate cunoastere acu-
mulata la ntmplare; ele se apropie de cu-
noasterea din stiin(ele naturii si din istorie,
ambele preocupate de evenimente.
Stirile se Iocalizeaza pe evenimente
izolate, nu cauta sa stabileasca legaturi ntre
acestea. Istoria descrie evenimentele si,
simultan, cauta sa le plaseze n contextul
potrivit, sa le gaseasca locul n succesiunea
istorica, sa descopere tendin(ele si Ior(ele de
adncime care si gasesc expresia n res-
pectivele evenimente. Reporterul si propune
doar sa nregistreze evenimentul pe masura
ce acesta are loc, este interesat de trecut si de
viitor doar n masura n care acestea aduc o
nota lamuritoare asupra a ceea ce se ntmpla
n prezent. Rela(ia evenimentului cu trecutul
prezinta interes pentru istoric, rela(ia cu
viitorul intereseaza politologul, sociologul.
Stirile se ocupa de prezent; de aceea, ele
reprezinta o marIa perisabila, si pastreaza
caracterul de stire doar pna ajung la
publicului pentru care sunt de interes. Deci,
stirile sunt eIemere, trecatoare. O data pu-
blicate, o data semniIica(ia lor n(eleasa,
devin istorie.
Scopul principal al stirilor nu este att de
a inIorma, ct de a orienta publicul, de a-i
atrage aten(ia cu privire la ce se ntmpla, Iara
ca reporterul sa depuna eIort pentru a
intepreta evenimentele, cu excep(ia situa(iei
n care vrea sa le Iaca inteligibile si mai
interesante.
Stirile sunt mai cu seama preocupate de
ceea ce este neobisnuit si neasteptat, de orice
constituie o ndepartare de rutina vie(ii
zilnice. Dar nu ceea ce este n ntregime
neasteptat patrunde n stiri, ci ,neasteptatul
care poate Ii n(eles, palpat, adica acele
evenimente, ntr-adevar bruste si decisive, dar
pentru care publicului este pregatit, pe care
publicul le asteapta si de care se teme (Park,
1940b, 82). Mai mult, nu ,importan(a
intrinseca a unui eveniment l transIorma n
stire; importan(a, n cazul unui eveniment pe
cale de a se transIorma n stire se reIera la
caracterul suIicient de neobisnuit, astIel nct
sa l socheze, sa l amuze, sa l deconcerteze
n vreun Iel pe cititor, sa l stimuleze sa
memoreze inIorma(iile si sa le transmita mai
departe. Interesul cititorului pentru o stire sau
alta nu poate Ii determinat o data pentru
totdeauna, reprezinta o valoare relativa, care
trebuie evaluata periodic (de exemplu, un nou
eveniment poate sa modiIice capacitatea de
a se transIorma n stire a unuia anterior).
6. Stirile ,i opinia public
ntr-un articol din 1935 Social Planning
and Human Nature , Park l citeaza apro-
bativ pe Hume, potrivit caruia ,Iundamentul
oricarei guvernari l reprezinta opinia, ceea
ce este valabil att pentru regimurile cele mai
despotice, regimurile militare, ct si pentru
regimurile cele mai libere si mai
democratice. Nu este vorba de simpla
maniIestare a acordului cu o Iraza
atragatoare, ci despre o tema care apare
Irecvent n lucrarile lui Park. Problema
prezinta importan(a pentru via(a politica,
pentru problemele de guvernare, deoarece
stirile constituie punctul de plecare al
discu(iilor n urma carora se Iormeaza opinia
publica.
Observa(ia ca stirile ,Iocalizeaza aten(ia
cititorilor si electrizeaza conversa(iile zilei,
i Iac pe oameni sa vorbeasca i permite lui
Park sa plaseze stirile n vecinatatea zvonului
si a brIei (Park, 1923). Iar acest tip de
vecinatate este studiat tot n contextul
ngrijorarii vizavi de saltul de la re(eaua de
comunita(i la ,marea societate, de com-
plexitatea de necuprins a societa(ii moderne.
,Suntem o na(iune de sateni, iar principalele
institu(ii sunt construite dupa calapodul
institu(iilor satesti!, exclama Park (Park,
1923, 93). Doar cu c(iva ani mai trziu, lui
Dewey nu i va scapa aceeasi observa(ie: ,am
mostenit practicile si ideile din perioada
ntlnirilor n holul primariei, dar acum traim
si ac(ionam ntr-un stat na(ional care se
ntinde pe un ntreg continent (Dewey, 1927,
113).
n vechile comunita(i satesti, principalele
modalita(i de exercitare a controlului erau
reprezentate de brIa si de opinie publica; n
marea societate, activitatea reporterului de a
aduna si de a intepreta stirile nu reprezinta
dect o extensie a ceea ce comunitatea sa-
teasca realiza n mod spontan, prin inter-
mediul brIei si al contactelor interpersonale.
Numai ca nu este vorba de o extensie pur si
simplu, Iara probleme, deoarece ,ziarul nu
poate Iace pentru o comunitate de 1 milion
de locuitori ceea ce satul Iacea, n mod
spontan, pentru propria existen(a si supra-
vie(uire, prin brIa si interac(iune Ia(a n Ia(a
(Park, 1923, p. 94). Numai daca devine ,un
jurnal |engl. diary| tiparit al comunita(ii
poate ziarul ,sa ne spuna despre noi nsine
si sa recupereze vechile Iunc(ii ndeplinite de
interac(iunile Ia(a n Ia(a. Numai n Ielul
acesta opinia publica poate sa guverneze, cum
a Iacut-o si pna acum, Iara ca acest lucru sa
aiba eIecte dezastruoase asupra calita(ii si
Iunc(ionalita(ii guvernarii. n condi(iile vie(ii
n marele oras, aratase Park (The City.
Suggestions for Human Behavior In the
Urban Environment, 1915/1967), votul
popular nu are valoare practica. Votantul stie
Ioarte pu(in sau nimic despre persoanele
oIiciale pentru care voteaza, stie Ioarte pu(in
sau nimic despre Iunc(iile pe care ar trebui
sa le exercite acestea n virtutea calita(ii de
ceta(ean, ,este prea ocupat cu altele ca sa se
mai inIormeze si despre condi(iile si
trebuin(ele orasului n ansamblu (Park,
1915/1967, 34).
Remediul pentru starea actuala a ziarelor,
pentru ,bolile opiniei publice, cauzate de
condi(iile modernita(ii: ,trebuie sa ne mbu-
nata(im mijloacele de culegere si nregistrare
a Iaptelor. Ceea ce reprezinta o concluzie
Ioarte asemanatoare cu cea a lui Lippmann,
preocupat, si el, de aceeasi problema. La Iel
ca si Dewey, Park nu renun(a la proiectul
Thought News, acela de a avea o publica(ie
care sa nu nregistreze doar ntmplari
triviale, ci sa reprezinte ,ochii si urechile
comunita(ii, modalitatea prin care aceasta se
orienteaza n mediu, se cunoaste pe sine si
este capabila de ac(iune.
Stirile au n comun cu zvonul si brIa
capacitatea de a capta aten(ia, de a transmit
individului semnale cu privire la schimbarile
din mediu, orientndu-l n lumea reala si n
raport cu ceilal(i. Dar exista si diIeren(e
Iundamentale Ia(a de brIa si de zvon, care
plaseaza puterea stirilor ntr-un registru
aparte. Stirea nu circula pur si simplu, ea
trebuie sa Iie publicata, ceea ce i conIera
caracterul greutatea, autoritatea si aura unui
document public (Park, 1940b, 81). Stirile
sunt autentiIicate prin Iaptul ca au Iost supuse
examinarii critice din partea publicului ale
carui interese le reprezinta. n Ielul acesta,
stirile orienteaza att individul, ct si so-
cietatea n lumea reala si devin o modalitate
prin care societatea se cunoaste pe sine; n
limbaj postmodern, devine transparenta
pentru sine.
Pornind de la stiri, de la impactul lor
asupra oamenilor si comunita(ilor, Park
releva o serie de caracterizari importante ale
opiniei publice. ,Opinia publica nu este
opinia tuturor, nici macar a majorita(ii per-
soanelor care compun publicul, nu este
niciodata opinia cuiva anume, ci reprezinta
tendin(a generala a publicului n ansamblu...
Ne dam seama ca opinia publica exista, chiar
daca nu putem sa indicam nici o persoana
din public a carei opinie particulara, perso-
nala, sa coincida exact cu opinia publicului
din care Iace parte. Cu toate acestea, opinia
personala a unei persoane care participa la
articularea opiniei publice este ntotdeauna
inIluen(ata de opinia celor din jur; din acest
punct de vedere, orice opinie este o opinie
publica (Park, 1921/1950, 223).
Opinia publica Iormata pe baza stirilor
reprezinta intepretarea evenimentelor la care
ajunge orice individ n concordan(a cu
propriile interese, prejudeca(i, predilec(ii; o
intepretare veriIicata prin compara(ia cu
intepretarea, vizavi de acelasi eveniment, pe
care si-au Iacut-o ceilal(i indivizi cu care a
discutat (Park, 1941b, 124). Nu este vorba
despre o intepretare arbitrara, particulara, ci
de una restric(ionata de ,universul discur-
sului, de corpul de tradi(ii si n(elesuri co-
mune pe care l dezvolta o comunitate: ,un
Iapt capata n(eles numai ntr-un astIel de
univers de discurs (Park, 1940b, p. 81).
Care sunt elementele constitutive ale
opiniei publice? Opinia publica ncorporeaza
ntotdeauna elementul de noutate propus de
stire; stirile declanseaza conversa(iile, con-
versa(iile duc la Iormularea problemelor, iar
problemele constituie baza opiniei publice si
a politicii. Opinia publica este ntotdeauna
practica, politica, relativa la o ac(iune
concreta, imediata. Opinia publica are exten-
siune geograIica, dar si direc(ie si intensitate;
din acest motiv, o minoritate care este con-
vinsa de punctul sau de vedere poate inIluen(a
ac(iunea politica ntr-un mod mai eIicient
dect ar putea-o Iace o majoritate care este
doar interesata, doar impresionata de un
incident trecator, adica o majoritate care este
agitata, dar nu convinsa. Idee pe care autorul
o exprima limpede, recunoscnd inIluen(a
clariIicatoare exercitata n aceasta privin(a de
catre A. Lawrence Lowell (1913): ,opinia
publica nu reprezinta, n mod strict, opinia
unei majorita(i numerice, parerile individuale
au att valoare numerica, dar si greutate
(Park, 1941b). Cine a citit si s-a aplecat mai
staruitor asupra ,Spiralei tacerii ca para-
digma explicativa nu poate sa nu recunoasca
n opera lui Park accente si judeca(i care, mai
trziu, vor Ii topite ntr-o ipoteza explicativa
de mare rasunet.
Comunicarea, o disciplin de intersec(ie
n ncheiere, am dori sa insistam asupra a
doua idei care ni se par de mare valoare si de
mare actualitate. Este vorba, mai nti, de sta-
tutul comunicarii sociale. Este comunicarea
un proces social de sine statator, este un Iactor
structurant, sau, dimpotriva, este topita n
mul(imea proceselor si activita(ilor sociale,
n gesturi si ritualuri simple sau cu valoare
de simbol, n toata materia vie(ii cotidiene?
Daca acceptam aceasta ultima varianta, ne
apare limpede ca marii ntemeietori ai
studiului comunicarii nu puteau veni dect
din domenii conexe studiului comunicarii
propriu zise. Adncind analiza Ienomenelor
psihologice, sociologice, lingvistice ei au dat
peste ,stratul comunica(ional, peste sem-
niIica(ia comunica(ionala a proceselor in-
vestigate. Lucrurile se intrepatrund asa de
mult, nct, asa cum remarca si Wilbur
Schramm, comunicarea pare sa nu aiba un
domeniu exclusiv al sau, ea Iiind ngemanata
cu procesul social n miscare.
n realitate, comunicarea s-a autono-mizat
ca proces de sine statator odata cu dez-
voltarea spectaculoasa a mijloacelor de co-
municare n masa. De atunci a devenit si un
domeniu de sine statator de studiu si cer-
cetare. Aceasta autonomizare a tensionat
rela(iile cu disciplinele nrudite. Ani de zile,
personalita(ile din domeniul studiului
comunicarii au provenit din domenii nrudite
(poate ca acest lucru ar trebui sa declanseze
o dezbatere cu privire la particularita(ile pro-
cesului de Iormare a specialistilor n comu-
nicare). Ani de zile principalele interpretari
si paradigme explicative au Iost Iormulate de
catre specialistii din aceste domenii, cum ar
Ii si sociologia, care s-au consacrat deopo-
triva studiului comunicarii.
Chiar daca s-a autonomizat, comunicarea
continua sa mprumute teme, abordari,
dezlegari, raspunsuri sau Iragmente de
raspunsuri din aceste domenii. Comunicarea
opera(ionalizeaza si va continua sa opera(io-
nalizeze descoperiri ivite n ,vecinatatea
apropiata. Ea apare ca interIa(a sociala a
unui ntreg manunchi de discipline socio
umane. Comunicarea nu poate trai daca nu
se ,hraneste, daca nu valoriIica multe din
cuceririle care apar n domeniul sociologiei,
psihologiei, politologiei, lingvisticii etc.
Acest statut nu este unul privilegiat. Am putea
spune, dimpotriva. naintarea studiului comu-
nicarii este nemijlocit legata de repeziciunea,
de inteligen(a cu care ,pune la lucru, din
propria perspectiva, descoperirile ivite n
domeniile nrudite. Daca va sti sa Iaca acest
lucru, comunicarea si va pastra prospe(imea
si actualitatea demersului sau. Daca nu, risca
sa aiba soarta unei discipline la moda, cu o
stralucire eIemera. Comunicarea reprezinta
un ,loc geometric al multor procese sociale;
oricta amploare are si are comunicare
de masa, majoritatea proceselor comunica-
(ionale sunt ,topite n masa problemelor
sociale, traiesc laolalta cu acestea. Daca
aceasta este realitatea ontologica, atunci va
trebui sa recunoastem ca studiul comunicarii
este o disciplina de intersec(ie, viitorul ei
depinznd de n(elepciunea cu care va sti sa
se conecteze si sa valoriIice n beneIiciul
propriu suvoiul de ntrebari, de dezlegari care
circula ntr-o intersec(ie multidiciplinara.
Am Iacut asemenea considera(ii ndem-
na(i Iiind de pilda oIerita de reprezentan(ii
Scolii de la Chicago. Sociologi si psihologi
de Iorma(ie, apleca(i asupra unor probleme
sociale presante, ei au descoperit importan(a
proceselor de comunicare din diIerite pers-
pective: a Iormarii comunita(ilor, a modelarii
personalita(ii individuale, a optimizarii Iluxu-
rilor de simboluri etc. Sociologi si psihologi,
ei nu au ezitat chiar sa plaseze comunicarea
n inima proceselor sociale, sa Iaca din
propria descoperire o cheie explicativa a
multor Ienomene cu care era conIruntata
societatea americana la nceputul secolului
trecut. Din aceasta perspectiva, putem spune
ca Scoala de la Chicago a deIrisat un nou
domeniu pe care l-a redat studiului sistematic,
Iixndu-i deja mai multe ,etaje . Unul dintre
acestea este reprezentat de interac(ionismul
simbolic, cel care sesizeaza, pentru prima
data, importan(a simbolului n comunicarea
interpersonala, cel care propune o noua
paradigma n cmpul comunicarii.
Modelul comunicrii rituale
Un alt ,etaj, despre care vom discuta n
continuare este reprezentat de modelul ritual
al comunicarii. Dewey va discuta despre
acesta n eIortul de a ncerca sa identiIice
modul cum se pot constitui comunita(ile, cum
se pot transIorma valurile de emigran(i n
comunita(i veritabile, cu scopuri comune, cu
op(iuni si valori mpartasite. Model pu(in
re(inut si pu(in valoriIicat n istoria studiului
comunicarii. Este adevarat ca, ulterior, scena
comunicarii si a cercetarii acesteia a Iost
ocupata de catre modelul tip transmitere, cel
care are n vedere trimiterea unui mesaj la
distan(a, la ct mai mare distan(a, cu scopul
de a inIorma, de a (ine o situa(ie sub control.
No(iuni precum eIecte, audien(a, impactul
mesajului decurg organic din natura mode-
lului.
Dewey pune accentul pe cu totul altceva,
pe participare, pe comunitate, pe asociere, pe
ceea ce au oamenii n comun si i (ine laolalta,
pe ,de(inerea n comun a unei credin(e.
Comunicarea, spune Dewey trebuie sa cultive
Iiin(ei umane credin(a ca este parte a ceva,
careia i apar(ine; pentru aceasta ea este che-
mata sa puna n joc idei, op(iuni, interpretari
invitnd membrii comunita(ii sa compare, sa
judece, sa evalueze. Eunc(ia presei este sa
inIormeze, dar si sa prilejuiasca asemenea
dezbateri, Iara de care nu numai comunitatea,
dar si democra(ia sunt de neconceput. Ideea
comunicarii ca ritual nu este n ntregime
noua. Cum am men(ionat mai nainte, Scoala
de la Chicago tematizeaza o serie de preocu-
pari ale gndirii sociale germane. Iar n Iiloso-
Iia si sociologia germana acest model Iusese
conIigurat chiar daca nu s-a numit astIel.
Sociologul german Eriedrich Tnnies este
re(inut n istoria acestei discipline mai cu
seama pentru perspectiva oIerita cu privire
la societatea moderna, industrializata, bazata
pe rela(ii contractuale (Gesselschaft), prin
compara(ie cu Iormele de organizare sociala
mai vechi, predominant agrare, bazate pe
obiceiuri si tradi(ii (Gemeinschaft). Tnnies
publica Gemeinschaft und Gesselschaft n
1887, la doar 32 de ani. La nceput, lucrarea
a Iost primita cu scepticism, Iiind citita, n
primii 15 ani de la publicare, de un numar
restrns de specialisti. n PreIa(a la edi(ia a
8-a (din 1935), Tnnies nsusi marturiseste
ca ,pentru un autor deja batrn este o sursa
de satisIac(ie sa publice din nou, n timpul
vie(ii, o lucrare care, acum 50 de ani, a Iost
lansata ntr-o lume nepregatita pentru a
recepta ideile promovate (Tnnies, 1887/
1957, 33). n timp, cartea a exercitat o in-
Iluen(a covrsitoare asupra gndirii socio-
logice, iar termenii de Gemeinschaft si
Gesselschaft au Iost asimila(i vocabularului
de baza al sociologiei*.
n viziunea autorului german, Gemeins-
chaft si Gesselschaft reprezinta tipuri ideale,
ele nu exista n realitate. Societatea medie-
vala, pe de o parte si societatea capitalista, pe
de alta se apropie cel mai mult de aceste tipuri
ideale. Exista un proces aproape natural de
trecere de la Gemeinschaft la Gesselschaft,
dar, precizeaza Tnnies, trecerea nu este
ireversibila, ea poate Ii ntrerupta daca exista
un set de cauze reale; stoparea, redirec(io-
narea acestui proces nu trebuie sa se bazeze,
totusi, pe discursuri si pe o privire romantica,
sentimentala, asupra trecutului.
Comunitatea (Gemeinschaft) este posibila
ca urmare:
1. a legaturilor de snge;
2. a apropierii geograIice ocuparea unui
habitat comun;
3. a similitudinii n ceea ce priveste jude-
cata, a cooperarii si coordonarii n vederea
atingerii unui (el comun (p.48). Prin contrast,
societatea (Gesselschaft) ,reprezinta o cons-
truc(ie artiIiciala, o colec(ie sau un agregat
de Iiin(e umane, construc(ie care se aseamana
cu Iorma de organizare reprezentata de Ge-
meinschaft doar n masura n care indivizii
ajung sa convie(uiasca n pace. n Gemein-
schaft, indivizii ramn uni(i, n ciuda oricaror
Iactori care i-ar putea separa, n timp ce, n
Gesselschaft, oamenii ramn separa(i n ciuda
oricaror Iactori meni(i sa i uniIice (p.74).
* Mul(i autori preIera sa Ioloseasca acesti termeni n germana, deoarece traducerea lor prin ,comunitate si
,societate nu reda n ntregime sensurile avute n vedere de catre autor; Gemeinschaft nseamna comunitate, dar
si comuniune, ceea ce este de(inut n comun, ceea ce creeaza legaturile, n timp ce, pe lnga sensul de societate,
Gesselschaft l include si pe cel de asociere.
Dupa cum se poate observa din prezen-
tarea de mai sus, opinia publica ar caracteriza,
n evaluarea lui Tnnies, Gesselschaft-ul.
Aceasta ,pretinde ca stabileste norme gene-
rale valide, dar nu pe baza credin(ei oarbe, ci
a examinarii riguroase a corectitudinii
doctrinelor pe care le considera acceptabile.
Prin tendin(a si Iorma, opinia publica este o
opinie luminata, stiin(iIica (Tnnies, 1887/
1957, 255). Opinia publica este compusa din
Gemeinschaft Gesselschaft
Perioada de tinere(e a societa(ii Perioada de maturitate a societa(ii
Rela(ii de rudenie, rela(ii de prietenie, Rela(ii impersonale, ntre oameni care au
rela(ii ntre vecini ntotdeauna de oIerit ceva n schimb
Agricultura (predominant) Industrie (predominant)
Unitate organica Atomizare
Organism viu Rela(ii mecanice, artiIiciale, construite
Permanen(a n spa(iu, atasamentul Mobilitate accentuata
Ia(a de un loc anume
Produc(ie doar la nivelul gospodariei Comer( interna(ional, produc(ie capitalista
(utilizarea eIicienta a capitalului,
vinderea Ior(ei de munca)
Via(a privata Via(a publica
Rela(ii bazate pe n(elegere (understanding) Rela(ii bazate pe contract
Obiceiuri, tradi(ii Gndire libera, ra(ionala, legisla(ie
Credin(a (religioasa) Conven(ii
Pamnt Bani
Eolclor Civiliza(ia statului
Arta populara, muzica, produse mestesugaresti Stiin(a, metoda stiin(iIica
Activitatea intelectuala: bazata pe imagina(ie Activitatea intelectuala:
bazata pe gndire, ra(ionament
Credin(a n Iiin(e invizibile, spirite, zei Accentul asupra cercetarii naturii vizibile
Religie Opinie publica, stiin(a
,maxime generale, care capata greutatea
unui ,cod moral, a unui cod de conduita.
Un astIel de cod de conduita variaza n Iunc(ie
de progresele nregistrate n domeniul cu-
noasterii si este supus periodic contestarii.
Chiar daca Iluid, supus contestarii periodice,
un astIel de cod este deosebit de strict n ceea
ce priveste interdic(iile, acuza(iile, pedepsele
pe care le stabileste, le emite.
n zilele noastre n Gesselschaft ,jude-
ca(ile si opiniile sunt mpachetate precum
produsele de la aprozar si sunt oIerite astIel
spre consum. Opinia publica este prelucrata
si oIerita prin ziare, care au capacitatea de a
produce, multiplica si distribui ct se poate
de rapid Iaptele si gndurile, la Iel cum buca-
taria unui hotel are capacitatea de a Iurniza
mncare si bautura de toate Ielurile si n toate
cantita(ile. n Ielul acesta, presa reprezinta
instrumentul ,organul real al opiniei pu-
blice, arma si instrument n minile celor care
stiu sau trebuie sa o Ioloseasca; presa a ajuns
sa joace un rol att de semniIicativ n socie-
tatea moderna deoarece prin intermediul
acesteia, opinia publica ajunge la individ.
Opinia publica de(ine putere universala n
postura de critic de temut al evenimentelor
si al schimbarilor sociale. Este comparabila
cu Ior(a materiala pe care o de(ine statul si,
din unele puncte de vedere, chiar superioara
acestei Ior(e. Spre deosebire de Ior(a mate-
riala armata, bani, sistemul birocratic
presa nu este limitata de grani(ele na(ionale,
ci, prin tendin(e si putere poten(iala, are aco-
perire interna(ionala, comparndu-se, astIel,
cu Ior(a unei alian(e temporare sau perma-
nente ntre state (Tnnies, 1887/1957, 256).
n lucrarea Kritik der Offenlichen
Meinung (1922), Tnnies va reveni asupra
problemelor legate de opinia publica, de co-
munitate si societate. Autorul analizeaza
comunicarea ca Ienomen social, Ienomen ale
carui Iorme de maniIestare diIera n contextul
creat de comunitate si cel creat de societate.
ntr-o comunitate, opiniile, dogmele, credin-
(ele sunt transmise de catre cei interesa(i n
perpetuarea unor tradi(ii (considerate
necesare pentru supravie(uirea grupului).
Transmiterea are loc ntr-un spirit de coope-
rare si n vederea atingerii unor idealuri
comune, mbra(isate nu numai de genera(ia
prezenta, ci de toate genera(iile trecute, care
au apar(inut comunita(ii. ntr-o comunitate,
structura de comunicare este ierarhizata,
inIorma(ia este transmisa celor aIla(i ntr-o
pozi(ie ,inIerioara (de exemplu, tinerilor).
Comunitatea este caracterizata de experi-
en(e mpartasite si de interese comune. Pe de
alta parte, n societatea moderna, comuni-
carea are loc n condi(ii de egalitate. n conse-
cin(a, inIorma(ia, cunostin(ele, opinia publica
sunt transmise de oricine. n noile condi(ii
sociale ale perioadei moderne, inIorma(ia si
stirile joaca un rol esen(ial pentru men(inerea
societa(ii. Att stirile, ct si editorialele
propulseaza presa n pozi(ia de unde poate
modela opinia publica. Prin urmare, proble-
mele de adevar si acurate(e capata alta rezo-
nan(a. Din moment ce reprezinta un tip de
activitate organizat dupa principii economice,
presa trebuie sa produca proIit, din acest
motiv, se aIla sub o dubla presiune: att din
partea cititorilor, ct si a celor care oIera banii
pentru publicitate. Din acest motiv, opinia
publica trebuie sa Iie vandabila: ,o anumita
opinie este Iabricata, la Iel cum este Iabricat
orice alt produs. Dupa ce este Iabricata opinia,
se asteapta ca, prin punerea ei n circula(ie,
sa se ob(ina un avantaj n masura n care
ajunge sa Iie mpartasita de mai mul(i; iar
acest avantaj diIera Ioarte pu(in de proIitul
pe care se asteapta sa l ob(ina un comerciant
|prin vnzarea produselor sale| (Tnnies,
1922, n Hardt, 2001, 119).
Nu stim daca Dewey a cunoscut opera lui
Tnnies. Si deci nu putem vorbi despre o
inIluen(a anume, despre o Iilia(ie ideatica di-
recta. Ne-am reIerit la opera autorului german
pentru a arata ca abordarea rituala a comu-
nicarii a Iost sesizata din timp si, mai ales,
pentru a releva nca o idee de sorginte euro-
peana din cmpul comunicarii, idee care a
Iost si continua sa Iie pu(in valoriIicata. Att
ct omeneste este posibil sa prevedem,
modelul ritual al comunicarii va cunoaste o
puternica revenire. Chiar daca sensul si
Bibliografie
Carey, !.\. (J11o). I/c C/|cco 5c/oo| coc |/c Vc Coooao|cc||oo kcccrc/. la leaais, h.h. x \artella, h.
(ea.), +ocr|cco Coooao|cc||oo kcccrc/. I/c kcoc/crcc B||orv (ea). Xev !ersey: Lavereace hrl|aaa
Asseciates, Haavaa.
Czitrea, l.!. (J1!). Vcc|c coc |/c +ocr|cco V|oc. Iroo Vorc |o Vcla/co. Caael Eill: Laiversity el Xerta
Careliaa lress.
levey, !. (J1Jo/J1oo). bcoocrccv coc Icacc||oo. +o lo|rocac||oo |o |/c I/||oo/v o| Icacc||oo. Xev Yerl:
lree lress.
levey, !. (J1!!). Ia/||c u|o|oo. 1ae Xev kea|lic, `0.
levey, !. (J1!1/J15+). I/c Ia/||c coc l| Iro/|co. leaver: Alaa Svallev.
liae, C.A. x Casliela, !.k. (J115). + 5ccooc C/|cco 5c/oo|?. I/c bcrc|ooco| o| o:cr +ocr|cco 5oc|o|ov.
Caicage: Laiversity el Caicage lress.
lert, l. (J11). Io/o bc:cv. +ocr|cc` I/||oo/cr o| bcoocrccv. Laaaaa, Ha.: kevaaa x Littleliela.
lrazier, l.!., Craziaae, C. (J111). ko/cr| Izrc Icr/` I/corv o| Xc:, Ia/||c u|o|oo coc 5oc|c| Coo|ro|, !earaalisa
Heaegraas, o+, Xevea|er.
Earat, E. (!00J). 5oc|c| |/cor|c o| |/c rc. Coo|||aco| o| coooao|cc||oo rcccrc/, I10 - I920. Laaaaa:
kevaaa x Littleliela la|lisaers, lac.
Lassvell, E. (J1+). I/c 5|rac|arc coc Iaoc||oo o| Coooao|cc||oo coc 5oc|c|v. I/c Coooao|cc||oo o| lccc.
Xev Yerl: lastitate ler keligieas aaa Secial Staaies.
Levell, A. L. (J1J`). Ia/||c u|o|oo coc Ioa|cr Corcrooco|, Aaericaa !earaal el Secielegy, XLVll, lalie.
Hattaevs, l.E. (J111). _ac| |or co +ocr|cco 5oc|o|ov. ko/cr| I. Icr/ coc |/c C/|cco 5c/oo|. Heatreal:
HcCill-Qaeaa`s Laiversity lress.
HcQaail, l. (!000). Vc Coooao|cc||oo I/corv, +
ta
eaitiea, Leaaea: Sage la|licatieas.
Heier, X.C. (J1!5). Vo||rc lo \o||o. + 5|acv o| Ia/||c u|o|oo. Aaericaa !earaal el Secielegy, `J.
larl, k.h. (J1J5/J1o1). I/c C||v. 5ac||oo |or Baoco 8c/cr|or lo |/c lr/co Ior|roooco|. la 8argess, h.\.
x HcLeazie, k. I/c C||v. Caicage: Laiversity el Caicage lress.
larl, k.h. (J1!J/J150). kccc coc Ca||arc. I/c Co||cc|cc Iccr o| ko/cr| Izrc Icr/. Vel. l. (ea. hverett Caeriagtea
Eagaes, c|. c|). Cleacee, lL: 1ae lree lress.
larl, k.h. (J1!!). I/c loo|rco| Irc coc l| Coo|ro|. Xev Yerl: Earer aaa 8retaers la|lisaers.
larl, k.h. (J1!`). Xc|arc| B||orv o| |/c Xc:ccr. Aaericaa !earaal el Secielegy, XXlX: `, Xev.
larl, k.h. (J1`5). 5oc|c| I|coo|o coc Baoco Xc|arc. la|licatiea el tae Aaericaa Secielegical Seciety, Aagast.
larl, k.h. (J1+0a). Xc: coc |/c Baoco lo|crc| 5|orv. Caicage: Caicage Laiversity lress.
larl, k.h. (J1+0|). Xc: c c Ioro o| Loo:|ccc. Aaericaa !earaal el Secielegy, XLV: 5, Hartie.
larl, k.h. (J1+0c). I/v|c coc 5oc|c|v. Caaaaiaa !earaal el hceaeaics aaa lelitical Scieace, Vl: !, Hai.
larl, k.h. (J1+Ja). Vorc|c coc |/c Xc:. Aaericaa !earaal el Secielegy, XLVll, Xev.
larl, k.h. (J1+J|). Xc: coc |/c Io:cr o| |/c Irc. Aaericaa !earaal el Secielegy. XLVl, laaie.
larl, k.h. (J155). 5oc|c|v. Co||cc||rc 8c/cr|or. Xc: coc u|o|oo. 5oc|o|ov coc Voccro 5oc|c|v. Cleacee, lll.:
1ae lree lress.
con(inutul no(iunii de comunitate se va
schimba, nevoia de comunitate nu va
disparea. Am ndrazni sa credem ca valorile
presupuse de existen(a comunita(ii vor Ii
redescoperite. n nici una din ipostazele sale
moderne, societatea nu poate exista Iara
comunicare si Iara n(elegerea particulara pe
care Scoala de la Chicago o conIera acestui
proces: nici n cea de dobndire a unei
experien(e comune (care presupune dialog),
nici n cea de transmitere a zestrei culturale,
nici n construirea acordului asupra unor
probleme si op(iuni. Aceasta noua n(elegere
si noua lectura a comunicarii va deveni de o
tot mai mare actualitate.
larl, k.h. (J11!). I/c Cro:c coc |/c Ia/||c coc u|/cr Icv. Caicage: 1ae Laiversity el Caicage lress,
Caicage.
larl, k. h. x hraest \. 8argess, h.\. (J1!J/J1!+). lo|rocac||oo |o |/c 5c|cocc o| 5oc|o|ov. Caicage: 1ae
Laiversity el Caicage lress.
kegers, h.H. (J11+). I/c 8c|oo|o o| Coooao|cc||oo 5|acv. + 8|orc/|cc| +rocc/. Xev Yerl: 1ae lree
lress.
Scaraaa, \. (J111). I/c 8c|oo|o o| Coooao|cc||oo 5|acv lo +ocr|cc. + Icrooc| Vcoo|r (ea. Caallee, S.E.
x kegers, h.H.). 1aeasaaas 0als, CA: Sage la|licatieas.
1aeaas, \.l. x 1aeaas, l.S. (J1!). I/c C/||c lo +ocr|cc. 8c/cr|or Iro/|co coc Irorco. Lael.
1aaies, l. (J1/J151). Coooao||v & 5oc|c|v (Ccoc|oc/c|| aoc Ccc|c/c||). 1raa. ae Leeais, C.l. hast
Laasiag: 1ae Hicaigaa State Laiversity lress.
1aaies, l. (J1!`/J11J). uo oc|o|ov. Iarc, c||cc coc co|r|cc|. Caicage: Caicage Laiversity lress.
\est|reel, k.8. (J11J). Io/o bc:cv coc |/c +ocr|cco bcoocrccv. ltaaca: Ceraell Laiversity lress.
\eeaay, C. l. (J1!o). I/c C/|cco Ir|ocrv o| I92. Caicage: Caicage Laiversity lress.
\rigat, C. (J1o0). laactieaal Aaalysis aaa Hass ceaaaaicatiea. Ia/||c u|o|oo _acr|cr|v, !+.
Abstract
The Chicago School, whose name and existence are related to the earliest department of
sociology In the United States, is a rich and complex scholarly phenomenon knowing various
leading figures and several development stages. Essentially known and publici:ed as a school
of sociology, the Chicago School launched the first far-reaching contributions to the study of
communication In the United States.
In considering the historical significance of this school of thought, the symbiotoc relation
between sociology-driven approaches and communication-driven ones should be first
emphasi:ed. Both perspectives should be correlated if one is to understand social life In an
accurate manner and, most important, to find the adequate solutions that can guide its
development.
There is a particular reason that has prompted us to go deeper into the ideas, works and
developments of the Chicago School, namely the fact that its contribution to the establishment
and evolution of communication theory and research has been systematically underestimated.
The leading figures of the School founded new approaches to the study of communication,
launched new paradigms that would soon become famous and influential. The ritual model
of communication, symbolic interactionism, the role of communication In the creation of
human communities and many other outlooks that will exert considerable influence on
sociology and communication alike are intrinsically linked to the Chicago School.
What is signiIicant is the Iact that today, when communication as a Iield oI study is conIronted
with many vigorous attempts to write and re-write its history, the tradition oI the Chicago
School is rediscovered. We are conIident that the present article will highlight some oI the
theories, models, and ideas that were articulated beIore social communication become an
autonomous Iield oI social inquiry and scholarship. The Iact that many were launched beIore
this moment oI disciplinary clariIication or anticipated many oI the later prominent theories
adds to their substance and signiIicance.
Primit la redac(ie: mai 2003

Scoala de La Chicagosociologie

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Scoala de La Chicagosociologie

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

P. Dobrescu si A.

S-ar putea să vă placă și