Universitatea Lucian Blaga din Sibiu

Facultatea de stiinte juridice si administrative

Specializarea: Drept
LUCRARE DE DIPLOM

A
Tem a: Victimologia si consecintele criminalit atii n raport de victim a si societate
Absolvent Coordonator stiintic
MINTILIE BIANCA Conf. Univ. Proc. LIVIU VISEA
Victimologia si consecintele criminalitatii n raport de victim a si societate
Cuprins:
Titlul I
Cap.I Criminologia si domeniul ei de studiu
Cap.II Victima si victimologia
2.1 Conceptul de victima si victimologie
2.2 Caracteristici privind victima si victimologia
2.3 Clasicarea victimelor
Titlul II
Cap.I Relatia agresor-victim a
1.1 Psihologia cuplului agresor-victim a
1.2 Declan sarea atacului
Cap.II Factorii care determin a aparitia victimelor
1
Cap.III Particularit ati specice diferitelor categorii de victime
3.1 Victimizarea femeii
3.2 Victimizarea copilului
3.3 Victimizarea persoanelor n vrst a
3.4 Autovictimizarea
Cap.IV Cadrul social si victimele
Titlul III
Protectia social a a victimelor:
modalit ati de prevenire
propuneri de lege ferenda
Reglement ari n conventii internationale privind vicimele
Concluzie
Bibliograe
Victimologia si consecintele criminalit atii n raport de victim a si societate
Titlul I
Cap.I Criminologia si domeniul ei de studiu
1.1 Originea criminologiei
Criminalitatea, ca fenomen social, a ap arut
odat a cu structurarea primelor comunit ati umane arhaice. Anterior acestui fapt istoric esential, nu se
poate arma existenta criminalit atii, deoarece acolo unde nu exist a moral a si norme, nu exista crime.
De si criminalitatea
nu a fost studiat a in mod stiintic dect in mod relativ recent (n ultimele dou a secole) o larg a palet a de
izvoare situate pe ntregul arc temporal al evolutiei umanit atii relev a interesul pentru acest fenomen.
Este foarte probabil c a primele preocup ari pentru pedepsirea
unor comportamente individuale considerate periculoase au fost determinate de necesitatea autoprotej arii
comunit atilor umane constituite n conditii naturale vitrege care le amenintau permanent supravietuirea.
n mod resc, reactia grupului aat n pericol a fost sever a la adresa celor care, prin actiunile lor, ampli-
cau starea de risc. Faptul c a legea talionului" r azbate prin negura timpului pn a n civilizatul Babilon
al regelui Hamurabi (1728-1686 .e.n.) si chiar mult dup a aceea reprezint a o dovad a n acest sens.
2
Odat a cu trecerea timpului att fapta prohibit a ct si pedeapsa ce trebuia aplicat a au dobndit
conotatii noi, mai ales religioase, dar ntr-o anumit a m asur a si social-economice. n scopul valoriz arii su-
perioare a sentimentului religios, crima a fost considerat a e ca o manifestare diabolic a, e ca o expresie
a p acatului, iar justitia a primit aspectul unui dar divin. De altfel pe stela de diorit negru de la muzeul Lou-
vre, pe care sunt gravate articolele Codului s au, Hammurabi, este nf atisat nchinndu-se zeului Sama s,
de la care prime ste textul legii. Conferind esent a divin a activit atii legislative, regele transmitea normele
juridice oamenilor, care trebuiau s a le respecte ntocmai, sub imperiul unor sanctiuni extrem de severe.
Pedepsele erau
considerate ca o veritabil a retributie pentru r aul provocat, ori ca o isp a sire a p acatului s avr sit. De si mod-
elate dup a legea talionului ele se diferentiaz a si n functie de pozitia social a a inculpatului sau a p artii
lezate. Preotii si demnitarii se bucurau de privilegii n cazul delictelor minore, dar erau asoru pedepsiti
n cazul comiterii unor delicte grave. Interesant este c a nu se pedepseau dect delictele premeditate.
Codul lui Hammurabi a inuentat,
ntr-o m asur a important a, reglement arile penale ale popoarelor din zona de conuent a. Astfel, n Egipt,
n timpul Regatului Nou (1650 1085 .e.n) se aplica pedeapsa cu moartea pentru rebeliune si conspiratie
contra statului, pentru omucidere, viol si adulter feminin, precum si pentru furt din mormintele regale.
Judec atorii corupti primeau, de asemenea, pedeapsa capital a, care se executa prin sinucidere impus a.
Legile ebraice pedepseau cu moartea omuciderea
voluntar a, r apirea de persoane, idolatria, vr ajitoria, adulterul, sodomia, incestul, etc. Executarea pedepsei
capitale prin ucidere cu pietre (lapidare) era ncredintat a e familiei care suferise ofensa, e ntregii
comunit ati. Pentru crime deosebit de grave se aplica arderea pe rug, spnzurarea ori tragerea n teap a.
Legea talionului avea drept corespondent ebraic r azbunarea sngelui.
mbinnd
normele barbare ale cutumelor arhaice cu elementele inerente evolutiei sociale, ntre care ranamentul
religios a jucat un rol aparte, popoarele antice au reu sit s a dezvolte sisteme legislative si institutionale
care r aspundeau n bun a m asur a, mai ales prin asprimea lor, scopurilor pentru care fuseser a create.
Interesul pentru reglement ari
juridice precise, cunoscute de toti membrii societ atii si aplicabile tuturor n mod egal, a fost evidentiat
pentru prima oar a n Grecia antic a. nc a din sec. al VII-lea .e.n. au fost ale si legislatori ns arcinati cu
elaborarea legilor scrise. Au r amas celebri atenienii Drakon si Solon. Drakon s-a evidentiat prin asprimea
legilor pe care le-a formulat. Solon a fost considerat drept unul din cei sapte ntelepti ai Greciei antice.
Prin activitatea lor, legislatorii au creat cadrul institutional necesar, au initiat eliminarea arbitrariului
cutumiar si au nt arit rolul statului n materie penal a, prin interventie direct a n cazurile de omucidere.
Al aturi de izvoarele legislative, un aspect important pentru criminologie l constituie interesul
pe care marii lozo ai lumii antice l-au manifestat fat a de criminalitate. Socrate, Platon, Aristotel au
evidentiat problematici care, ntr-o anumit a m asur a, si mentin actualitatea chiar n perioada modern a.
Platon este primul gnditor al
3
antichit atii care sesizeaz a faptul c a pedeapsa nu poate justicat a prin ea ns a si, ca reactie la r aul produs
prin fapta prohibit a, ci trebuie orientat a c atre un scop care s a constituie temeiul juridic si lozoc al
aplic arii acesteia. Scopul identicat de marele lozof antic era generos si modern prevenirea s avr sirii
altor crime n viitor. Platon arm a c a acela care vrea s a pedepseasc a n mod judicios, nu pedepse ste
din pricina faptei rele care este un lucru trecut, c aci nu s-ar putea face ca fapta s a nu se s avr sit, ci
pedepse ste n vederea viitorului, pentru ca vinovatul s a nu mai cad a n gre seal a si pentru ca pedeapsa lui
s a-i nfrneze pe ceilalti.
Discipol al lui Platon, Aristotel
a reectat asupra problemei efectelor s ar aciei si a mizeriei sociale. Astfel, spune el dup a cum omul n
perfectiunea sa este cea mai nobil a dintre inte, n aceea si m asur a, lipsit de lege si dreptate, este cea mai
rea dintre toate. De asemenea, Aristotel formuleaz a o veritabil a teorie a crimei, considernd c a aceasta
se va comite atunci cnd f aptuitorul, cnt arind ntre pl acere si durere, o va alege pe prima ori de cte ori
nu va risca s a e pedepsit sau pedeapsa va inferioar a avantajelor (pl acerilor) pe care crima le aduce.
Numeroase alte izvoare antice relev a preocuparea fat a de criminalitate. Stau m arturie
operele literare ale antichit atii n care tema dramatic a a crimei ocup a un loc important. Astfel, ar putea
explicate poemele homerice, Orestia lui Eschil, Antigona, Oedip ale lui Sofocle sau Medeea lui Euripide.
Un interes real pentru criminologie l prezint a
si datele furnizate de istoria medicinii legale. nc a din Egiptul antic s-a f acut dovada folosirii otr avii
ntr-un proces intentat unei femei care si ucisese sotul. Hipocrate a fost consultat ca expert n mai multe
cazuri de crim a, iar medicul Antistius a examinat, dup a uciderea lui Cesar, cele 23 de r ani ale acestuia.
Una din primele legi penale importante din Evul Mediu, Constitutio Criminalis Carolina
(1532) stabilea colaborarea medicilor ca experti ai instantelor de judecat a pentru anumite infractiuni.
Prin urmare,
se poate arma cu deplin a justicare, c a izvoarele criminologiei sunt la fel de complexe ca si izvoarele
dreptului, sociologiei, lozoei sau artelor, atingnd limita temporal a a startului omului spre umanitate.
1.2. Aparitia si evolutia criminologiei
Data aparitiei
criminologiei stiintice nu poate precizat a cu exactitate, la fel ca si n cazul altor discipline sociale.
Majoritatea istoricilor criminologiei l consider a pe medicul militar italian Cesare Lombroso (1835
1909) drept ntemeietorul acestei stiinte, recunoscnd totodat a meritele precursorilor s ai. Se accentueaz a
si importanta lucar arii lui Cesare Beccaria (1738 1794) Dei delliti e delle pene (Despre infractiuni
si pedepse) ap arut a n anul 1764, n care sunt exprimate idei novatoare care, punnd pe primul plan
umanismul si subliniind importanta prevenirii delictelor anticipeaz a cuceririle dreptului penal modern.
naintea
lui Beccaria, Thomas Morus (1478 1535) insistase, n lucrarea sa intitulat a Utopia, asupra necesit atii
prevenirii infractiunilor prin m asuri economice si sociale, iar Montesquieu, n lucrarea sa Lesprit des
4
lois (Despre spiritul legilor), arma : un legiuitor bun va c auta nu att s a pedepseasc a infractiunile,
ct s a le previn a; el se va str adui mai mult s a mbun at ateasc a moravurile dect s a aplice pedepse!
Inuentat de lucr arile lozolor ilumini sti Montesquiei si J.J.Rousseau, Beccaria a atacat
virulent si pertinent tirania si arbitrariul care dominau justitia italian a din acel timp, plednd mpotriva
dreptului divin (inchizitorial) si n favoarea dreptului natural, n virtutea c aruia toti oamenii ar
trebuit s a se bucure de acelea si drepturi si obligatii, ind egali n fata legii. Preocup arile sale privind
interesul general al societ atii ca baz a a dreptului de a pedepsi, raportarea pedepsei la pericolul social al
faptei si la vinov atia f aptuitorului, precum si opiniile referitoare la prevenirea criminalit atii constituie att
idei esentiale ale scolii clasice de drept penal, ct si importante puncte de plecare pentru criminologie.
Contemporan cu Beccaria, englezul Jeremy Bentham (1748 1833) a dezvoltat problematica
penologiei, f acnd o serie de propuneri de reformare a sistemului de legi si pedepse, propuneri care
au avut un impact social si politic real, ind nsu site de structurile britanice, judiciare si de putere.
Abordarea lozoco-umanist a a problematicii criminal-
ita atii a fost completat a cu ncerc arile de a include delicventii ntr-un sistem de cercet ari experimentale.
La aceasta au contribuit antropologi, frenologi, medici de penitenciare. Printre ace stia s-au num arat :
Franz Joseph Gall (1758 1828) cu lucrarea Les fonctions du cerveau (Functiile creierului), care este
considerat ntemeietorul antropologiei judiciare, medicii Lauvergue, Morell, Breca si Wilson au f acut
cercet ari asupra craniilor delicventilor si asupra degenerescentei congenitale; medicul scotian Thompson
a publicat n Journal of Mental Science (1870) observatiile sale asupra a peste 5.000 de detinuti, iar
englezul Nicolson a publicat ntre anii 1873 1875 studiile referitoare la viata psihic a a infractorilor.
Aceste lucr ari, majoritatea avnd caracter experimental si tratnd cu prepon-
derent a problemele psihiatriei judiciare, au fost cunoscute de Lombroso. Acesta a publicat n anul 1876
lucrarea Luomo delinquente (Omul delicvent). Sustinnd c a ar g asit imaginea-model a infractorului,
Lombroso l-a descris ca pe o int a predestinat a s a comit a delicte datorit a unor stigmate zice si psihice
nn ascute. De si criticat a aspru de adversari, opera sa a avut un asemenea impact asupra lumii stiintice
de la sfr situl sec. al XIX-lea, nct Lombroso a fost numit p arintele criminologiei antropologice.
Un alt nume important
de care se leag a na sterea criminologiei stiintice este acela al lui Enrico Ferri (1856 1929), profesor
n drept si sociologie, care, n lucrarea sa Sociologia criminale (1881) a analizat rolul factorilor sociali
n geneza criminalit atii, motiv pentru care a fost considerat ntemeietorul criminologiei sociologice.
Triada italian a a criminologiei de la sfr situl secolului al XIX-lea este ncheiat a de
magistratul Raffaele Garofalo (1851 1934) a c arui lucrare fundamental a este intitulat a Criminologia
(Napoli, 1885). ncercnd s a dep a seasc a greut atile cu care se confrunta criminologia datorit a depen-
dentei sale fat a de stiinta dreptului penal, el a creat o teorie a criminalit atii naturale, independent a n
spatiu si timp, fapt care l-a expus unor critici vehemente, mai ales din partea sociologilor francezi.
De si denumirea de crim-
inologie este asociat a numelui lui Garofalo, datorit a titlului celebru al operei sale, folosirea n premier a
5
a acestui cuvnt se pare c a ar apartine, conform unor opinii, antropologului francez Paul Topinard.
Preocup arile cercet atorilor italieni mentionti anterior, nu s-au limitat la identicarea
si studierea factorilor criminogeni. Contributia lor acoper a o palet a mult mai larg a, ind la fel de impor-
tant a si n planul politicii penale, ca urmare a elabor arii modelului preventiv de reactie social a mpotriva
criminalit atii. Datorit a faptului c a ace stia au realizat nlocuirea metodologic a a sistemului metazic de
analiz a cu un sistem stiintic, determinist, orientarea lor teoretic a a fost numit a scoala pozitivist a.
Antropologia
criminologic a nu a constituit singura cale de cercetare criminologic a n secolul al XIX-lea. Simultan,
studiile cu privire la starea si dinamica delicventei au dus la acumularea unui volum important de date
statistice care au determinat, mai ales n Belgia si Franta, aparitia si cristalizarea unui nou domeniu de
cercetare. Lucr ari stiintice destinate examin arii datelor statistice au fost efectuate, n prima jum atate
a sec. al XIX-lea de francezul Andre-Michel Guerry (1802 1866) n lucrarea Essai sur la statistique
morale de la France (Eseu asupra statisticii morale n Franta) ap arut a n anul 1833 si de belgianul Lam-
bert A.J.Quetelet (1796 1874) Sur lhomme et le developpement de ses facultes ou Essai de physique
sociale (Asupra omului si a dezvolt arii facult atilor sale sau Eseu de zic a social a) ap arut a n anul 1835.
n aceea si directie s-au ndreptat studiile cercet atorilor germani,
von Mayr cu lucrarea Statistica politiei judiciare din regatul Bavariei (1867) si von Oettin-
gen cu lucrarea Statistica moral a si importanta sa pentru o etic a social a cre stin a(1874).
Tot n Germania, Franz von Liszt a militat cu energie n favoarea cercet arilor crimino-
logice si aplicarea n practic a a rezultatelor. El si-a dezvoltat ideile n dizertatia intitulat a Ideea scopului
n dreptul penal(1882) cunoscut a ulterior sub denumirea de Programul de la Marburg. Von Liszt
sustine necesitatea unei stiinte totale a dreptului penal n care s a e incluse si statistica criminolog-
ic a, psihologia criminologic a si antropologia criminologic a.O asemenea abordare reprezenta o veritabil a
revolutie n criminologie si totodat a o provocare adresat a penali stilor dogmatici. n ncercarea de a de-
p a si divergentele de idei dintre teoreticienii francezi si cei italieni, von Liszt a ajuns la teoria sintetic a
despre interactiunea predispozitiilor native cu mediul nconjur ator n comiterea faptelor antisociale.
Controversele la care am f acut
referire erau determinate de opiniile diferite cu privire la etiologia criminalit atii: preponderent biologic a
dup a opinia autorilor italieni si preponderent social a dup a opinia autorilor francezi. Disputa s-a
accentuat odat a cu enuntarea de c atre medicul francez Andre Lacassagne a teoriei mediului, conform
c areia responsabilitatea pentru s avr sirea faptelor antisociale este transferat a societ atii n ansamblul s au.
Opiniile
divergente exprimate n lumea stiintic a privind criminalitatea au constituit un prilej favorabil pentru
efectuarea de noi cercet ari si au determinat crearea unui cadru institutional adecvat, care a impulsionat
studiul fenomenului infractional, pregurnd aparitia unei noi discipline stiintice criminologia.
1.3. Evolutia criminologiei stiintice
Criminologia se
6
dezvolt a la sfr situl secolului al XIX-lea si nceputul secolului XX n cadrul altor discipline stiintice.
Statistica g azduie ste, n special n Franta si Belgia, studiul criminologic al
st arii si dinamicii fenomenului infractional, n cadrul sociologiei si fac loc din ce
n ce mai mult preocup arile pentru studiul inuentei mediului social asupra crim-
inalit atii, iar n antropologie, psihologie si psihiatrie studiul infractorului.
Dintre acestea,
antropologia joac a un rol foarte important n evolutia criminologiei. De altfel, datorit a inuentei exerci-
tate de Lombroso, ca si faptului c a publicatia Archives de lAnthropologie criminelle et des sciences
penales, nintat a la Lyon n 1886, concentra n paginile sale principalele preocup ari ale criminologiei
timpului, criminologia purta n acea perioad a, cel mai adesea, denumirea de antropologie criminal a.
Un moment important n dezvoltarea acestei discipline
l reprezint a si aparitia, n 1907 n Belgia, a publicatiei Revue de droit penal et de criminologie.
La sfr situl secolului al XIX-lea si n primele decenii ale
secolului al XX-lea, criminologia nu constituie nc a o disciplin a autonom a, ci se prezint a sub forma unor
capitole n cadrul altor discipline: antropologie criminal a, psihologie criminal a, sociologie criminal a.
Pozitivismul
european a inuentat formarea criminologiei nord-americane. Primele cercet ari n acest domeniu au
loc n clinicile nintate n 1909 la Chicago de c atre dr. William Healy. Concluziile acelor cercet ari
bazate pe studiul de caz au fost publicate de Healy n 1914 n cartea sa The Individual Delinquent.
Tot n acea perioad a are loc si prima conferint a national a de
drept penal si criminologie (1909, la Law School of Nortestern University). Cu acel prilej se ninteaz a
Institutul american de drept penal si criminologie. ncepnd din anul 1910 Institutul public a revista
Journal of Criminal Law and Criminology care si continu a activitatea si ast azi. Spre deosebire ns a,
de Europa, criminologia nord-american a este de la nceput foarte strns legat a de sociologie. Primul curs
universitar dateaz a din 1918 si apartine lui Maurice Parmalee. Fondatorul criminologiei moderne nord-
americane este considerat a Edwin Sutherland, care public a n anul 1924 cartea sa Criminology, ce va
avea o mare inuent a asupra oamenilor de stiint a de pretutindeni, interesati de domeniul criminalit atii.
Primul r azboi mondial ntrerupe n Europa
pentru o perioad a de timp studiile n domeniul criminologiei. Publicatia de la Lyon si nceteaz a aparitia,
cea belgian a si reia activitatea dup r azboi, marcnd o apropiere a criminologiei de dreptul penal.
Pe plan international, activitatea n domeniul criminologiei se reia n 1934, cnd
se creeaz a, la Paris, Societatea International a de Criminologie, propunnndu- si ca scop s a promoveze
pe plan international studiul stiintic al fenomenului criminalit atii. Pentru atingerea acestui scop, So-
cietatea International a de Criminologie, pe lng a o serie de alte avtivit ati a organizat, la intervale mai
mult sau mai putin regulate, determinate de izbucnirea celui de al doilea r azboi mondial, o serie de con-
grese internationale. Societatea international a de criminologie public a revista Annales Internationales de
Criminologie si organizeaz a ncepnd cu anul 1952, cursurile internationale de criminologie., n cadrul
7
c arora se examineaz a principiile generale si metodele stiintice de studiere a criminalit atii n scopul
evidentierii particularit atilor pe care acest fenomen l mbrac a n diferite zone geograce ale lumii.
Un rol important
n evolutia criminologiei l-a jucat si activitatea desf a surat a n cadrul Organizatiei Natiunilor Unite.
Astfel, n iunie 1946, Consiliul Economic si Social
a ns arcinat comisia pentru probleme sociale s a studieze mecanismele ecace ce ar putea adoptate n
scopul l argirii bazei internationale a mijloacelor de prevenire a criminalit atii si tratament al delicventilor.
Comisia pentru probleme sociale mpreun a cu Comisia international a penal a si penitenciar a
(organizatie interguvernamental a creat a n 1875) a recomandat n 1948 Consiliului Economic si Social la
ONU s a ninteze o directie specializat a n domeniul prevenirii criminalit atii si tratamentul delicventilor.
n cadrul organismelor si mecanismelor specializate functioneaz a Ser-
viciul de prevenirea criminalit atii si justitiei penale al ociului ONU de la Viena, care la recomandarea
Adun arii Generale s-a transformat ntr-o Divizie specializat a. Aceasta are sarcina s a formeze optiuni
de politic a penal a si s a promoveze rezolutiile ONU n acest domeniu. Acest organism functioneaz a n
strns a leg atur a si colaborare cu o retea de institute regionale aliate ONU. Aceste institute au printre alte
sarcini, acelea de a promova recomand arile ONU n domeniu, de a sprijini guvernele s aplice normele
internationale si instrumentele ONU, de a furniza avize consultative asupra problemelor de politic a pe-
nal a, de a organiza stagii de preg atire a speciali stilor, de a realiza cercet ari stiintice n domeniul justitiei
penale, de a organiza seminarii regionale si de a facilita cooperarea ntre statele membre ale ONU.
1.4. Formarea criminologiei ca stiint a
Criminologiile specializate
Studiile aprofundate
ntreprinse ntre cele dou a r azboaie mondiale au drept consecint a o acumulare de cuno stiinte cu privire
la fenomenul criminalit atii, precum si un nceput de specializare pe plan profesional n acest domeniu.
Aceasta face
ca, la un moment dat, problematica criminalit atii s a capete o anumit a autonomie n snul disciplinelor
amintite. Este debutul unui proces treptat, dar constant, care va duce la desprinderea de disciplinele
respective si la formarea unei criminologii specializate. Aceast a desprindere se traduce n fapt, ntr-o
l argire a ariei de investigare la toate aspectele fenomenului criminalit atii. Acestea sunt descrise si mai
ales explicate, cel mai adesea, de pe pozitiile teoretice si metodologice ale disciplinei de origine.
Cu privire la particularit atile acestui proces, criminologul francez Jean Pinatel arat a c a biologia crim-
inal a, care se limita n perioada de debut a antropologiei criminale la studierea zic a a infractorului, n-
cepe s a- si l argeasc a aria de investigatie asupra multitudinii de probleme privind fenomenul criminalit atii.
Este vorba de un studiu criminologic general ce comport a o abordare de ansamblu specic a biologiei.
Acela si lucru se ntm-
pl a si cu psihologia criminal a, care cu timpul, ajunge s a studieze din perspectiva psihologic a aspectele
8
generale ale criminalit atii, devenind astfel o criminologie psihologic a; ca si cu sociologia criminal a,
criminologia sociologic a ce apare n urma acestui proces este considerat a o criminologie cu orientare
sociologic a. Ca o consecint a a acestui proces, criminologia ncepe s a- si contureze o identitate proprie.
n acest
stadiu, ne a am deja n plin proces de armare a criminologiei moderne dispersat a nc a n criminologii
specializate, inevitabil tributare domeniilor respective (biologie, psihologie, psihiatrie, sociologie, etc.).
Criminologia general a
Procesul de unicare a criminologiilor specializate ntr-o criminologie general a reprezint a urm a-
toarea etap a n evolutia acestei discipline. Adjectivul general este folosit n mod conventional si mai
semnic a mai ales caracterul unitar si autonom al criminologiei n raport cu criminologiile specializate.
Acest proces nu este
lipsit de dicult ati ntruct saltul de la criminologiile specializate la criminologia general a nu se reduce
la o simpl a operatiune de aditionare. Criminologia general a nu reprezint a un inventar al criminologi-
ilor specializate si nici o super stiint a n care s-ar topi gratie unui miracol creator criminologiile spe-
cializate(Laignel-Lavastine, V.V.Stanciu, Precis de criminologie, Paris Payot,1950,pag.11 si urm.).
Acest salt semnic a mai ales o schimbare de perspectiv a, sau mai exact, o abordare a prob-
lematicii criminalit atii dintr-o perspectiv a integratoare biopsihosociolegal a. n perioada 1960-1970
s-au f acut pa si importanti n aceast a directie, o important a deosebit a avnd lucr arile lui Pina-
tel, Leante, Szabo, Radzinowicz, Manheim, iar dou a decenii mai trziu cele ale lui Gassin
(1988), Kaiser (1989), Jeffrey (1990), Beirne, Messerschmidt (1991), Schneider (1993).
F ar a ndoial a c a asamblarea criminologiilor specializate ntr-un
tot coerent, unitar, este un proces foarte dicil, care ntlne ste n calea des avr sirii sale multe obstacole.
Cele mai importante dintre acestea rezlt a din complexitatea obiectului de cercetare, din dicultatea de
a integra n planul explicatiei cauzale diferitele laturi ale acestui obiect, din dependenta criminologiei
fat a de stadiul dezvolt arii stiintelor despre om si societate, de formarea unor speciali sti n acest domeniu.
n poda acestor dicult ati, criminologia, asem an ator altor discipline confruntate cu dicult ati similare,
prin volumul de cuno stiinte pe care l-a acumulat vreme de peste un secol, prin metodele de cercetare
utilizate, prin impactul tot mai puternic pe care-l are n viata social a, a devenit o realitate de necontestat.
1.5. Obiectul criminologiei
Unul din principalele
criterii de delimitare a criminologiei de alte stiinte l reprezint a obiectul de studiu. Cu privire la obiectul
de studiu s-ai exprimat multe puncte de vedere, cel mai adesea controversate, de la viziuni pesimiste, pre-
cum celebra armatie a lui Thorsten Sellin potrivit c areia criminologia reprezint a o regin a f ar a regat,
f acut a n 1950 cu ocazia celui de al II-lea Congres international de criminologie de la Paris, pn a la cele
optimiste ale lui Laignel-Lavastine si V.V.Stanciu, care consider a criminologia un fel de super stiint a.
Conceptiile cu privire la obiectul de studiu reect a, n mod resc, particularit atile istorice si epistemo-
logice ale procesului de formare al criminologiei. Faptul c a a ap arut si s-a dezvoltat, o perioad a de timp,
9
n cadrul altor discipline stiintice, a dus la o dominare a sistemului conceptual propriu acelor discipline.
Consecinta cea mai direct a a fost fragmentarea obiectului de cercetare. Formarea criminologiei generale
reprezint a, prin urmare, rezultatul unui proces de integrare mai ales n privinta obiectului de studiu.
Obiectul generic al
criminologiei l reprezint a criminalitatea ca fenomen social global. Transformarea acestui concept ntr-
un concept operational cu valente integratoare susceptibil s a permit a elaborarea unei teorii explicative cu
privire la cauzele criminalit atii necesit a adoptarea unei viziuni sistemice asupra fenomenului cercetat.
ntr-o atare viziune, fenomenul criminalit atii apare ca un ansamblu de el-
emente, ca un sistem ce se comport a ca un ntreg cu propriet ati si
functii proprii, distincte calitativ de propriet atile elementelor componente.
Conceptul denit astfel se de-
osebe ste de acela de totalitate a infractiunilor s avr site pe au anumit teritoriu ntr-o perioad a de timp. n
aceast a ultim a acceptiune, termenul de criminalitate nu face dect s a xeze dimensiunile spatiale si tem-
porale ale fenomenului si s a evidentieze n cazul unor cercet ari concrete- latura cantitativ a a acestuia.
Tinnd seama de m asura n care criminalitatea
este cunoscut a, precum si de m asura n care se reactioneaz a prin mijloacele dreptului penal mpotriva
acesteia, se face distinctie ntre criminalitatea real a, criminalitatea aparent a si criminalitatea legal a.
Criminalitatea real a
nsumeaz a totalitatea infractiunilor s avr site pe un anumit teritoriu ntr-o perioad a de timp determinat a.
Criminalitatea aparent a cuprinde totalitatea infractiunilor descoperite.
Criminalitatea legal a
cuprinde totalitatea infractiunilor pentru care s-au pronuntat hot arri de condamnare r amase denitive.
Diferenta dintre criminalitatea real a si criminalitatea aparent a sau descoperit a, numit a
cifra neagr a a criminalit atii, reprezint a infractiunile ce r amn necunoscute de c atre organele judiciare.
Obiectul criminologiei are n vedere criminalitatea real a, cercetarea stiintic a ncercnd,
prin metode si tehnici din ce n ce mai perfectionate, s a surprind a dimensiunile reale ale fenomenului.
Viziunea sistemic a asupra fenomenului criminalit atii permite se-
sizarea relatiilor dintre elementele componente crima si criminalul- inter-
conditionarea lor reciproc a, precum si ansamblul c aruia I se subsumeaz a.
n auntrul acestui sistem, infractiunea (crima, delictul) ca element alc atuitor trebuie priv-
it a ca parte a unui ntreg de care o leag a o innitate de conexiuni, de ntrep atrunderi, de
inuente reciproce, dar care nu- si pierd identitatea, avnd particularit ati si functii proprii.
n aceea si viziune se cere a studiat si conceptul de infractor. Abor-
darea sistemic a a personalit atii infractorului se impune a directionat a spre de-
scifrarea acelor interactiuni n si prin care se structureaz a conduita antisocial a.
Opernd cu
10
conceptul de infractor (criminal, delicvent) ca element al sistemului, i conferim acestuia o semnicatie
complex a. Trebuie retinut c a studiul criminalului nu poate nici un moment rupt de studiul crimei, iar
crima nu poate conceput a izolat, ca o entitate abstract a, ci numai ca o fapt a con stient a a omului.
n viziunea nf ati sat a, obiectul sintetic al criminologiei, fenomenul criminalit atii, integreaz a
elementele componente, infractiunea, infractorul, ntr-un ansamblu unitar ce se comport a ca un ntreg
cu propriet ati si functii proprii, distincte calitativ de propriet atile si functiile elementelor componente.
O problem a interesant a care
s-a ridicat ndeosebi n ultimele decenii este aceea dac a n obiectul criminologiei nu ar trebui inclus si un
al patrulea concept si anume victima infractiunii. S-a repro sat astfel, tot mai mult criminologiei c a si-ai
concentrat eforturile asupra problematicii infractorului, neglijnd aproape total studiul victimologic.
Astfel, unele studii de criminologie au evidentiat, ndeosebi n cazul grupului de infracti-
uni contra persoanei si contra propriet atii, o anumit a relatie complex a ntre infractor si vic-
tim a, relatie a c arei ecient a contributiv a n producerea actului infractional nu ar putea
neglijat a n cadrul unui model cauzal complex. Studiul raporturilor dintre victim a si au-
torul infractiunii ocup a ast azi un spatiu foarte important n cercetarea criminologic a. Se
sustine chiar existenta unei ramuri speciale a criminologiei denumit a victimologie.
Dat ind locul pe care studiul victimei l ocup a, mai ales n examinarea situatiilor
precriminale, consider am c a n obiectul criminologiei se include si victima infractiunii.
Consider am, de asemenea, c a si studiul reactiei sociale face parte din obiectul de studiu al criminologiei.
Acumularea treptat a de cuno stiinte pe m asura dezvolt arii cercet arii
stiintice, a noilor descoperiri ce se produc n natur a si societate, impune o viziune dialectic a asupra
obiectului de cercetare, n sensul unei permanente reconsider ari a continutului si limitelor acestuia.
Obiectul de studiu nu constituie, prin urmare, un dat imuabil, ci sufer a continue modic ari n ra-
port cu noile probleme ce apar si care se cer a examinate si explicate. Dialectica n abor-
darea obiectului de cercetare nu trebuie nteleas a ca o cale de extindere nelimitat a a acestuia.
Important ni se pare sub acest aspect, s a se deosebeasc a cu onestitate, ntre obiec-
tul propriu-zis al unei stiinte, obiect care-i asigur a identitatea, i confer a autonomie si i
stabile ste locul n sistemul stiintelor, de ceea ce s-ar putea denumi sfera de interese a
acelei discipline (domeniile conexe a c aror date le fructic a din propria perspectiv a).
A
include, prin urmare, toate faptele de deviant a n obiectul criminologiei, ar nsemna a transforma aceast a
disciplin a ntr-o stiint a general a despre deviant a si a o supune inevitabil altor domenii de cunoa stere.
1.6.Scopul criminologiei
Ca si obiectul s au de
studiu, scopul criminologiei a devenit mai clar, mai bine precizat, o dat a cu evolutia cercet arilor stiintice
n acest domeniu. Confruntat a cu realitatea infractional a, criminologia a trebuit s a- si reconsidere si s a- si
reorienteze si problematica referitoare la scop, n sensul includerii m asurilor de prolaxie a criminalit atii.
11
Scopul general. Jean
Pinatel sustine c a denirea unei politici de ap arare social a trebuie s a e bazat a pe datele stabilite de
criminologie, stiint a complex a care se sprijin a pe biologie, psihologie, sociologie si stiintele juridice.
Rezult a c a scopul general al criminologiei l constituie fundamentarea
unor politici penale eciente, n m asur a s a determine prevenirea si combaterea fenomenului infractional.
Identic
cu scopul stiintelor penale, scopul general al criminologiei se deosebe ste prin modurile diferite de con-
cretizare, criminologia ind o disciplin a a fenomenologiei penale, iar dreptul penal ind o stiint a norma-
tiv a. Aceast a distinctie necesar a nu exclude raporturile permanente si utile ntre cele dou a discipline, ele
sustinndu-se reciproc si conlucrnd la elaborarea doctrinelor preventive de combatere a criminalitatii.
Scopul imediat. O alt a deosebire se evidentiaz a n
privinta scopului imediat al celor dou a discipline. n timp ce dreptul penal vizeaz a ap ararea valorilor so-
ciale fundamentale, criminologia urm are ste stabilirea cauzelor care determin a producerea criminalit atii.
n concluzie, se poate deni a sadar criminologia, ca
ind stiinta care studiaz a fenomenul social al criminalit atii, n scopul prevenirii si combaterii acestuia.
Cap.II. VICTIMA SI VICTIMOLOGIA
2.1. Conceptul de victim a si victimologie
n ultimele dou a decenii s-a evi-
dentiat un aspect teoretic nou, de real interes pentru obiectul criminologiei si anume victima infractiunii.
S-a repro sat criminologiei, pe bun a dreptate, c a si-a concentrat eforturile asupra problematicii referi-
toare la infractor, neglijnd aproape total studiul victimologic. Lucr arile criminologice de dat a recent a
au demonstrat existenta unei relatii complexe ntre f aptuitor si victim a, constatndu-se c a, n produc-
erea actului infractional, contributia victimei nu poate exclus a din sfera unui model cauzal complex.
Pe de alt a parte, se sustine
importanta pe care studiile de victimizare o prezint a pentru identicarea dimensiunii criminalit atii reale.
n cadrul legislatiei
noastre, att n Codul penal, ct si n Codul de procedur a penal a, privitor la raportul infractor-victim a,
atentia este concentrat a maximal asupra celui ce suport a efectele directe ale comiterii infractiunii, mai
ales n cazul infractiunilor de violent a, cum ar : omor, lovitur a cauzatoare de moarte, viol, tlh arie, etc.
Prin victim a ntelegem orice persoan a uman a care sufer a, direct sau indirect, consecintele
zice, materiale sau morale ale unei actiuni sau inactiuni criminale (Bogdan T. si colab. Comporta-
mentul uman n procesul judiciar, M.I. Serviciul editorial si cinematograc, Bucure sti, 1983, pag.93).
A sa cum reiese din aceast a denitie, victima nseamn a ntot-
deauna inta uman a. Nu pot considerate drept victime obiectele distruse de r auf ac atori sau institutiile
prejudiciate de activit atile acestora. n ceea ce prive ste persoana victimizat a, adic a victima propriu-
12
zis a, trebuie diferentiat a de alte cazuri de persoane care pot lezate n urma unor actiuni infractionale
sau de alt a natur a. Victima este persoana care f ar a s a- si asumat con stient riscul, deci f ar a s a vrea,
ajunge s a e jertt a n urma unei actiuni sau inactiuni criminale.(Bogdan T. si colab. Comporta-
mentul uman n procesul judiciar, M.I. Serviciul editorial si cinematograc, Bucure sti, 1983, pag.93).
De aceea, nu pot considerate victime, cazuri precum :
politi sti, care n ndeplinirea misiunilor, sunt r aniti sau si pierd viata;
lupt atori n confrunt ari militare;
initiatorul actiunii criminale care si pierde viata;
infractorul ce- si pierde viata n cazul legitimei ap ar ari.
Din punct de vedere istoric, r ad acinile
academice ale victimologiei sunt legate de o serie de lucr ari ap arute n perioada anilor 1940 si 1950.
S-a considerat c a victimele sunt elemente valoroase de studiu, ntruct ele apar ca jum atate a perechii
sau a diadei. Printre primii oameni de stiint a care s-au considerat ei n si si victimologi se num ar a :
Mendelsohn (1940), care a examinat rezistenta oferit a de victimele violului;
Hans von Hentig (1948), ce s-a ocupat de vulnerabilitatea presupus a a unor categorii de indivizi,
cum ar cei foarte tineri, cei foarte b atrni, imigrantii recenti, membrii unor grupuri minoritare,
cei cu tulbur ari mintale si care este considerat p arintele victimologiei;
Wolfgang (1958), care a studiat unele categorii de indivizi, lund n atentie factori precum
vrsta, sexul, rasa, etc., ale c aror actiuni au contribuit la moartea lor violent a.
n perioada anilor 1960 si 1970, criminologii si reformatorii au argumentat c a n si si infractorii au
fost victime ale s ar aciei, preg atirii scolare insuciente, lipsei locurilor de munc a, discrimin arii, relatiilor
familiale dezorganizate si altor injustitii sociale. ncepnd cu anul 1970, victimologia devine tot mai
mult o arie de specializare, iar ast azi ea este studiat a n SUA n peste 150 de colegii si universit ati.
2.2. Caracteristici privind victima si victimologia
De si exist a multe aspecte ce tin de relatia infractor-victim a de care se intereseaz a
victimologii, cel mai important dintre ele se refer a la faptul dac a victimele pot sau nu s a mpart a, ntr-
o anumit a m asur a, responsabilitatea cu infractorii ce comit acte de natur a antisocial a mpotriva lor.
O asemenea preocupare nu este nou a, ea ind
ntlnit a nc a din antichitate dar, mai ales, n cadrul lucr arilor reprezentantilor scolii pozitiviste italiene
(Lombroso, Garrofalo, Ferri). ntr-un mod mult mai clar aceast a problem a apare n lucrarea lui Hans von
13
Heutig Criminalul si victima (1948), n care sunt evidentiate posibilit atile de interactiune dintre infrac-
tor si victim a, cu efecte victimizante asupra oric aruia dintre cei doi parteneri ai cuplului interpersonal.
Introducnd notiunea de victim a activant a, prin care ntelege rolul
jucat de victim a n declan sarea mecanismelor latente ale infractorilor, von Heuting ajunge la concluzia
c a, direct sau indirect, si victima poart a o parte din vin a n desf a surarea actiunii infractionale. Pe aceast a
linie a ap arut si conceptul de potential de receptivitate victimal a propus de B.Mendelsohn (1956), care
nseamn a gradul de vulnerabilitate victimal a a unui individ, acesta ind conditionat de o multime de fac-
tori, precum : vrsta, sexul, aspectul bio-constitutional, preg atirea socio-cultural a, I.Q., adic a gradul de
inteligent a, caracteristici psihocomportamentale. Spre exemplu, ar putea vorba de neglijent a, super-
cialitate, exagerare a eului, etc. care pot corela cu valori crescute ale nivelului vulnerabilit atii victimale.
Studiile si cercet arile efectuate au scos n evident a o multitudine de aspecte care conduc
la concluzia c a raportul infractor-victim a este mult mai complex, ind necesar a analiza mecanismelor
si prghiilor de ordin psihologic si psihosocial din cadrul structurii relatiei interpersonale, care ajut a
mult mai bine la evidentierea situatiei reale dect operarea disjunctiv a din perspectiv a strict juridic a.
Iat a, spre exemplu, cteva rezultate ale studiilor statistice :
- peste tot n lume num arul victimelor este mai mare dect al infracto-
rilor, nsemnnd c a un infractor este capabil s a fac a mai multe victime;
- riscul victimal (riscul de a victimizat) n cazul infractiunilor comise cu violent a (r aniri grave,
omucideri, lovituri cauzatoare de moarte, etc.) este sensibil mai mare la b arbati dect la femei;
- n 80% din omuciderile sau r anirile grave (dup a S.Schaffer), criminalul si victima au fost e
rude, e cuno stiinte apropiate si numai n procent de 20% terte persoane sau persoane str aine;
- cei care ucid sunt, de regul a, cu 5-10 ani mai tineri dect victimele lor (dup a Marvin Wolfgang,1967);
- n ceea ce prive ste vrsta victimelor, la femei rata cea mai mare a
victimiz arii apare la 20-29 de ani, iar la b arbati, la 30-39 de ani;
- n cazurile de omucidere si a altor infractiuni grave, violente, 50% din victime au avut antecedente pe-
nale.
n ceea ce prive ste evaluarea procesului de victimizare la nivelul societ atii, unii autori
arat a c a este posibil s a se utilizeze procedee de calcul a ratelor victimiz arii. Acestea pot calculate,
construind un raport ce are la num ar ator num arul de victimiz ari pe an, rezultat n urma unor anchete si la
numitor, num arul de persoane din cadrul statului. Rezultatul astfel obtinut este multiplicat apoi cu 1000.
Spre exemplicare, n SUA n anul 1987, au fost estimate 5.660.570 de crime de violent a, iar
populatia s-a ridicat la num arul de 197.769.470 indivizi cu vrsta de peste 12 ani ( n baza
U.S.Census). n urma calculului efectuat a rezltat o rat a a victimiz arii de 28,6 persoane la 1000 de
locuitori. La rndul ei, rata victimiz arii poate calculat a pentru ecare categorie de infractiuni.
Tot ca o posibilitate de evaluare si m asurare,
unii autori si-au exprimat speranta c a ntr-un viitor apropiat va posibil calculul indexului vulnerabilit atii
14
n vederea prezicerii posibilit atii ca un individ dat s a devin a victima unei anumite categorii de infracti-
uni. Acest calcul ar tine seama de caracteristici precum : sexul, vrsta, rasa, venitul, ocupatia, statutul
marital, localitatea,etc. deoarece ace sti factori s-au dovedit a nalt corelati cu ratele victimiz arii.
Pn a a se g asi, ns a, modalitatea de
calcul, gradul de vulnerabilitate victimal a poate precizat prin intermediul a dou a categorii de factori:
a) Factori personali, cum ar : retardatii mintal sau cei
normali, dar cu o valoare mai sc azut a a I.Q., imigrantii noi, indivizi cu o preg atire emotional a minimal a
sau cei cu o redus a experient a social a si interactional a, care pot u sor victimizati de infractori care
folosesc minciuna si frauda ; indivizi care sunt handicapati zic, persoanele foarte n vrst a sau fragile,
minori, femeile este posibil, de asemenea, s a e destul de frecvent tinta atacului infractorilor violenti;
b) Factori situationali : unii indivizi sunt n mai mare m asur a susceptibili de a victimizati dect
altii n anumite perioade de timp sau cnd se a a n anumite situatii. Spre exemplu, turi stii constituie
un grup vulnerabil, infractorii atacndu-I f ar a team a, stiind c a datorit a unor consideratii legate de timp,
bani, etc. putini dintre ace stia sunt dispu si s a participe la rezolvarea cazurilor de c atre sistemul judiciar,
2.3. Clasicarea victimelor
ncerc arile
de clasicare a victimelor se lovesc de o multitudine de dicult ati, care pot sistematizate astfel :
1. marea diversitate a infractiunilor si, n consecint a, a categoriilor de victime;
2. practic, victimele apartin, chiar dac a cu ponderi diferite, tuturor categoriilor de variabile :
vrst a, sex, preg atire socio-profesional a, preg atire cultural a, rol-status social, rol-status economic,etc.
3. diferente mari interindividuale n grupurile de victime n ceea
ce prive ste responsabilit atile si rolul jucat n comiterea infractiunii.
Cu toate acestea, diver si autori s-au str aduit s a realizeze clasic ari n functie
de o serie de criterii. Un prim criteriu l poate constitui categoria infractional a, n
urma c areia o persoan a sau mai multe sunt victimizate. Astfel, se pot diferentia :
a) victime ale infractiunii de omor;
b) victime ale infractiunii de v at amare corporal a;
c) victime ale infractiunii lovitur a cauzatoare de moarte;
d) victime ale infractiunii de viol;
e) victime ale infractiunii de tlh arie;
f) victime ale infractiunii de furt, etc.
Folosind
relativ acelea si criterii, A.Karmen, n lucrarea sa intitulat a Crime Victims. An Introduction to Victimol-
ogy (Victimele crimei.O introducere n victimologie) diferentiaz a urm atoarele categorii de victime :
1. copii disp aruti
15
2. copii maltratati zic si sexual
3. persoane n vrst a-victime ale crimei
4. femei maltratate
5. victime ale atacului sexual
6. victime ale soferilor n stare de ebrietate.
Cele mai multe clasic ari iau n atentie criteriul privind gradul de implicare si de responsabilitate
al victimelor n comiterea infractiunii. Astfel, Mendelsohn (1956) diferentiaz a urm atoarele categorii :
1. complet inocent
2. avnd o vinov atie minor a
3. la fel de vinovat ca si infractorul
4. mai vinovat dect infractorul
5. cel mai vinovat, responsabilitate total a n comiterea infractiunii
6. simulant sau confabulator.
A sa dup a cumse poate observa, aceast a clasicare folose ste practic o scal a gradat a privitoare la
r aspunderea ce revine celor doi parteneri ai cuplului penal privind comiterea infractiunii. La o extremi-
tate a ei se a a nevinov atia, iar la cealalt a, ntreaga responsabilitate a victimei. Este deosebit de interesant,
din punct de vedere psihologic si psihosocial, faptul c a pe parcursul scalei se ntlnesc cazuri n care re-
sponsabilitatea victimei este mp artit a cu cea a infractorului, culminnd cu situatia n care, dac a respon-
sabilitatea apartine n ntregime victimei, n mod paradoxal, infractorul apare ca ind inocent, nevinovat.
n 1967, Fattah n lucrarea sa Toward a criminological clas-
sication of victims (Spre o clasicare criminologic a a victimelor) diferentiaz a urm atoarele categorii
de victime, tinnd seama de gradul de participare si de implicare n comiterea actelor infractionale :
1. nonparticipare
2. latent, predispus
3. provocator
4. participant
5. fals
Aproximativ, tot
n baza acestui criteriu, Lamborn, n 1968, n lucrarea sa Toward a victim orientation in criminal theory
evidentiaz a cteva categorii de victime, subliniind n special, tipuri de ntlnire victim a infractor :
1. initiere
2. facilitare
3. provocare
4. comitere, s avr sire
16
5. cooperare
6. instigare.
O foarte interesant a clasicare o
realizeaz a Sheley n anul 1979 n lucrarea intitulat a Understanding crime : concepts, issues, decisions :
1. infractor activ victim a
2. infractor activ victim a semi activ a
3. infractor activ victim a activ a
4. infractor semipasiv victim a activ a
5. infractor pasiv victim a activ a.
Aceast a tipologie scoate n evident a mult mai
clar care este rolul pe care l poate juca victima, ca membru al cuplului penal n comiterea infractiunii.
ncerc arile de clasicare a victimelor nu sunt
foarte noi, ele ind initiate chiar de c atre p arintele victimologiei, Hans von Hentig. Plecnd de la difer-
entierea victimelor nn ascute (born victims) de victimele societ atii (society-made victims), n ultimele sale
lucr ari, utiliznd drept criteriu factori psihologici, biologici si sociali, contureaz a 13 categorii de victime :
1. Victimele nevrstnice , constituie o categorie care se pune u sor la ndemna agre-
sorilor . Fiin neevoluati zic, naivi si f ar a experient a sub aspect mintal, copiii pot u sor
victimizati. Printre cele mai frecvente forme de victimizare, Hentig mentioneaz a : r apirea
lor, mai ales dac a p arintii sunt bogati sau dac a au asigurare de viat a, utilizarea lor de
c atre infractorii adulti drept complici la diferite infractiuni, maltratarea si abuzul sexual.
2. Femeile ca victim a apar mai ales n cazul infractiunilor de ordin sexual. Desigur, aceast a
situatie este valabil a n primul rnd pentru femeile tinere. n cazul femeilor n vrst a, mai ales dac a
acestea au un statut economic ridicat, devin victime ale unor actiuni infractionale motivate material.
3. Vrstnicii pot deveni victime ale unor infractori care, pe de o parte,
i b anuiesc c a au o anumit a avere (bani adunati pentru zile negre) si, pe de
alt a parte, prot a de sl abiciunea lor zic a si de imposibilitatea de ap arare.
4. Consumatorii de alcool si de stupeante, fat a de alte categorii de victime,
sunt n cea mai mare m asur a expu si. Astfel, autorul arat a c a, din totalul b arbatilor asasi-
nati ntr-o anumit a perioad a de timp, 66,6% erau alcoolici. Foarte frecvent, consuma-
torii de alcool mai ales, sunt expu si actiunilor victimizante ale hotilor de buzunare, cartofo-
rilor, etc., iar consumatorii de droguri sunt expu si n special pericolului de autovictimizare.
5. Imigrantii pot s a cad a u sor prad a victimiz arii, deoarece imigratia constituie o reducere tem-
porar a la un grad extrem de neajutorare n domeniul relatiilor umane vitale. Ignorarea limbii n
noua patrie, lipsa de mijloace materiale, ca si ostilitatea b a stina silor constituie un complex ce reprez-
int a o atractivitate pentru infractori, care exploateaz a starea de mizerie si de credulitate a noului venit.
17
6. Minorit atile etnice pot apare n calitate de vic-
time mai ales datorit a activit atii bazate pe discriminarea rasial a.
7. Indivizii normali, dar cu o inteligent a redus a, n conceptia lui Hentig
sunt n ascuti spre a victime, deoarece stupizenia victimelor si nu mintea briliant a
a excrocilor face s a se succead a manevrele lor n fond foarte transparente.
8. Indivizii (temporar) deprimati, datorit a nivelului sc azut al re-
activit atii zice si psihice, pot s a cad a u sor prad a victimiz arii.
9. Indivizii achizitivi, adic a cei care, n orice mprejurare caut a s a prote si s a- si
m areasc a bunurile. Aceast a tendint a nu duce numai la crim a ci, adesea, la victimizare. Ast-
fel, dup a cum remarc a Hentig, cei s araci dar hr ap areti caut a prin c stiguri s a- si dobndeasc a o mai
mare securitate, avarii din clasele mijlocii doresc s a obtin a bunuri de lux, iar bog ata sii hr ap areti
sunt foarte dornici s a- si m areasc a averea. Ace stia din urm a sunt cei mai expu si victimiz arii.
10. Indivizii destr ab alati si desfrnati sunt cei care, din pricina indiferentei si dis-
pretului fat a de legi, devin foarte vulnerabili fat a de manevrele iscusite ale infractorilor.
11. Indivizii singuratici si cu inima zdrobit a sunt vulnerabili la victimizare,
deoarece cu greu pot suporta singur atatea si frustr arile, mai ales sentimentale, la care i-
a expus viata. Starea lor psihic a general a le confer a o credulitate m arit a, expunndu-
i la multe pericole de victimizare, precum : furturi, fraude, n sel atorii si chiar crime.
12. Chinuitorii sunt cei care, n urma chinurilor prelungite la care supun unele persoane, mai
ales n cadrul familiei, ajung jertfa reactiilor agresive ale acestora. Spre exemplu, un tat a care, alcooloc
ind, si chinuie familia mult a vreme, ajunge n cele din urm a s a e asasinat de propriul s au u.
13. Indivizii bloca ti si cei nesupu si. Individul blocat este cel ncurcat n fel de fel
de datorii. Este cazul oamenilor de afaceri sau bancherilor faliti care nu mai pot face fat a situ-
atiei lor pe c ai legale si foarte u sor cad victime unor binevoitori care le ofer a solutii. n cate-
goria celor nesupu si intr a aceia care, atacati ind, nu se las a lesne victimizati, astfel nct consti-
tuie o grup a de victime dicile fat a de cei care se las a victimizati cu u surint a victime u soare.
T.Bogdam si colab. Repro seaz a acestui
sistem clasicatoriu, faptul c a nu este fundamentat pe baze sucient de solide si, n consecint a, nu se
dovede ste a de mai mare generalitate, ns a, cu toate acestea, i scot n evident a dou a merite principale :
a). atrage atentia asupra unor categorii de victime mai rar analizate;
b). deschide o nou a directie de cercetare si anume cea de or-
donare pe criterii de similitudine a grupelor de victime.
Lucr ari foarte recente insist a
asupra discrimin arii victimelor n functie de gradul lor de responsabilitate n comiterea infractiunilor,
precum si de reactia social a n raport cu acestea. Astfel, A. Karmen mparte victimele n dou a categorii :
a). victime acuzate
18
b). victime ap arate.
n prima categorie, cea a victimelor acuzate, intr a acele cazuri de victime mpotriva
c arora sunt dovezi c a ele mpart r aspunderea n forme diferentiate cu infractorul. Tipurile de comporta-
ment de care pot f acute vinovate victimele sunt n special cele de facilitare, precipitare si provocare.
n a doua
categorie, cea a victimelor ap arate intr a acele victime mpotriva c arora nu exist a nici un fel de dovad a sau
argument c a ar avea vreo vin a sau ar avut vreo leg atur a cu infractorul nainte de comiterea infractiunii.
Una dintre clasic arile
cele mai valoroase si mai utile din puncr de vedere stiintic este cea a lui Stephen Schaffer, n lucrarea
Victimilogy (Victimologia) din anul 1977. Folosind drept criteriu gradul de participare si, desigur, de
r aspundere a victimei n comiterea infractiunii, Schaffer diferentiaz a urm atoarele 7 categorii de victime :
1. Victime care anterior faptului infractional nu au avut nici o leg atur a cu
f apta sul. ntlnirea dintre victim a si infractor la locul infractiunii este totalmente ntm-
pl atoare. Este functionarului de la ghi seul unei b anci care cade victim a unui infractor.
2. Victime provocatoare sunt cele care, anterior victimiz arii lor, au comis ceva
con stient sau incon stient- fat a de infractor. Asemenea cazuri pot ntlnite atunci cnd o per-
soan a (victima ulterioar a) se comport a arogant fat a de viitorul infractor, sau dac a nu- si tine
o promisiune dat a solemn, ori dac a intr a n leg aturi amoroase cu iubita infractorului, etc.
3. Victimele care precipit a declan sarea actiunii r auf ac atorului. Este cazul persoanelor care,
prin conduita lor, inuenteaz a r auf ac atorii n a comite infractiuni, de si ntre ei nu a existat niciodat a
nici o leg atur a. Astfel, ca exemple, se pot da : persoana care trnte ste portiera ma sinii, dar uit a s a
o ncuie; femeia care umbl a seara prin locuri putin frecventate cu o costumatie provocatoare, etc.
4. Victimele slabe sub aspect biologic. Este cazul persoanelor ce prezint a sl abiciuni
din punct de vedere psihic sau zic si, din aceast a cauz a, sunt u sor victimizate. Dac a to-
tu si se pune problema vinov atiei, r aspunderea revine n primul rnd persoanelor care sunt obli-
gate s a le supravegheze si s a le asigure paza juridic a (rude, ngrijitori, surori de caritate,etc.).
5. Victime slabe sub aspect social sunt acele persoane care apartin unor grupuri minoritare etnice
sau care apartin unor religii neagreate de c atre comunitate. F ar a s a aib a nici un fel de vin a, aseme-
nea persoane pot s a cad a frecvent victime agresiunii manifestate de c atre reprezentantii comunit atii.
6. Victimele autovictimizante sunt acele persoane care orienteaz a agresiunea c atre propria
lor persoan a. Drogomaniile, suicidul, cartoforia, inversiunile sexuale, etc. sunt acele acte de-
viante sau chair criminale n care cel lezat joac a att rolul de criminal ct si pe cel de victim a.
7. Victimele politice sunt persoanele care au suferit din cauza convin-
gerilor lor, convingeri care nu trebuie s a se materializeze neap arat n actiuni.
Titlul II
Cap.I Relatia Agresor Victim a
19
1.1. Psihologia cuplului agresor victim a
Adeseori, n intervalul scurs de la declan sarea atacului agresiv
si pn a la nalizarea luptei, datorit a intr arii n functiune a sistemului de ap arare al celui atacat, se produce
o exacerbare a agresivit atii la ambii parteneri. Forta sistemului de ap arare ind extrem de puternic a,
agresatul poate deveni foarte u sor agresor. Se poate ntmpla ca r aspunsul de ap arare al agresatului s a
exarcebeze forta de atac a agresorului, rezultatele ind mult mai grave dect cele intentionate de agresor.
Att momentul trecerii la act, ct si cel al declan s arii
sistemului de ap arare sunt rezultatul unei ridic ari a tensiunii agresivit atii. Prin efectele neuropsihice pro-
duse de emisiunile de adrenalin a ntregul sistem neuro-muscular este suprasolicitat si descarc a n exterior
o fort a exceptional a. Amenintarea cu un pericol pentru orice int a se percepe ca un atac la integritatea
persoanei si chiar a vietii, declan snd forta unui instinct tot att de vechi ca si viata si anume instinctul
de conservare, cu mecanismele sale de ap arare. Modalit atile de organizare si manifestare ale instinctu-
lui de conservare si anume ap ararea n fata agresiunii, sunt n direct a leg atur a cu complexitatea orga-
niz arii si function arii sistemului nervos central, n ultim a instant a cu al ntregului sistem al personalit atii.
Pentru a putea determina mecanismul de decizie, care se plaseaz a naintea trecerii la actul agresiv, este
necesar a observa dac a agresorul si alege victima sau victima si alege agresorul.
Atunci cnd exist a manifest ari de violent a
mpotriva bunurilor materiale si anume vandalism, furt, distrugeri, incendieri, etc. agresorul a operat deja o
judecat a de valoare, e real a, e imaginar a, n leg atur a cu obiectul agresivit atii. Motivul fundamental care
determin a orientarea spre obiectul agresivit atii este valoarea real a sau valoarea simbolic a pe care agresorul
o confer a obiectului sau situatiei. n situatia n care obiectul agresiunii este o persoan a sau un grup de
persoane, mecanismul descris functioneaz a si n acest caz, numai c a stabilirea valorii negative sau pozitive
atribuit a persoanei sau persoanelor dintre care se alege o victim a, comport a operatii mai complexe.
Orice agresor are n vedere anumite sectoare de cunoa stere si investigatie prealabil a. Acestea sunt :
a). stabilirea valorii afective pozitive sau negative- pe care o
reprezint a persoana c atre care se ndreapt a intentia agresorului;
b). cunoa sterea caracteristicilor de structur a a personalit atii victimei;
c). stabilirea motivelor care justic a actul agresiv : c stig, sat-
isfactie instinctual a, eliberare de complexe, sadism, r azbunare,etc.
d). anticiparea consecintelor actului agresiv;
e). proiectarea unui sistem de ap arare prin contraatac, disimulare, evitare, fug a, etc.
Nu trebuie s a se nteleag a c a agresorul cap at a
o experient a cognitiv a printr-un proces de instruire anume organizat, ci pe baza propriei sale experiente.
n cazul victimei, reprezentat a de o persoan a uman a, determinarea personalit atii acesteia ocup a un loc
special n preg atirea atacului. Investigatia prealabil a a agresorului are n vedere mai multe directii.
20
n primul rnd, elementele luate n calcul de c atre agresor sunt cele percepute cel mai u sor, adic a
cele exterioare : nf ati sarea genera s a. Vrsta, forta zic a, vestimentatia, grija fat a de corp, exhibitionis-
mul, provocarea erotic a, gestic a, comportamentul neglijent, limbajul degradant, nivelul de cultur a, etc.
A doua categorie de
elemente sunt cele psihorelationale: starea psihoafectiv a, nivelul mintal, dezorientarea moral a, sugestibil-
itatea, credulitatea, expansivitatea, dorinta de aventur a, interesele, preocup arile lascive, lipsa de seriozi-
tate, gradul de dependent a, dorinta de satisfactie, utilizarea de alcool, droguri, perversiuni sexuale, lipsa
de relatii sociale stabile, nerespectarea valorilor morale, starea de nemultumire, apartenenta la anumite
grupuri stradale, nevoile materiale, lipsa familiei, lipsa prieteniilor, lipsa unui statut social determinat.
n al treilea
rnd sunt elementele conjuncturale, care intervin n functie de mprejur arile extrem de diverse ale vietii
si care m aresc sansele de succes ale agresorului. Ele pot identicate pentru ecare victim a n parte.
Agresorul se deosebe ste de agresat prin ierarhizarea co-
structurilor si prin organizarea acestora n cadrul personalit atii. n structura personalit atii agresorului pot
exista unele co-structuri dotate cu un potential agresiv mai intens si mai inamabil, e ca un dat natural, e
ca o consecint a a perturb arilor produse de factori de risc intrinseci, cum ar : modic ari n activitatea si
organizarea sistemului neuro-endocrin, complexe de inferioritate, frustr ari afective, traumatisme n mica
copil arie, mediu nociv moral,etc. Toti ace sti factori produc pe lng a continutul cu nc arc atur a agresiv a
si o dereglare a mecanismelor care stau la baza proceselor de declan sare si de frnare a actelor compor-
tamentale, precum si la baza procesului de dezorganizare a con stiintei valorice. nsumate n ansamblul
personalit atii, aceste micromodic ari au efecte de dezorganizare a functionalit atii ntregului aparat psihic.
Exist a si n cadrul organiz arii personalit atii persoanelor agresate elemente care sunt identicabile :
a). perturb ari la nivelul structurii afective datorate traumatismelor
din perioada infantil a si a altor factori de risc n dezvoltare;
b). perturb arile rezultate se manifest a sub forma unei instabilit ati psihoafective, care deregleaz a att
mecanismele de declan sare si inhibare a comportamentelor agresive, ct si capacitatea de a lua decizii. Ne-
siguranta, oscilatia, sl abiciunea atitudinilor, frica, ezitarea, nevoia de compensare prin protejare afectiv a,
sl abiciunea mecanismelor de ap arare, etc. , toate la un loc sunt percepute de c atre agresor ca o provocare;
c). capacitatea de provocare constituie pentru agresor indicativul cel mai important. Agre-
sorul nu porne ste de la o cunoa stere rational a a structurii psihice a victimei, ci de la se-
sizarea aproape spontan a a c alciului lui Ahile, a gradului de vulnerabilitate, de de-
zorganizare, de dezorientare si de dicultate n care se a a o anumit a persoan a.
1.2. Declan sarea atacului
Pretutindeni, n cadrul relatiilor sociale, se a a fat a n fat a n permanent a agresorul si
victima sa. Cea mai mare parte dintre aceste persoane, care potential ar putea deveni victime sau agresori,
scap a acestui destin, ntruct si-au g asit, e o modalitate de desc arcare a tensiunii agresive, e n-au ajuns
niciodat a la o provocare sau la o tensiune de intensitate maxim a, specic a desc arc arii agresive. Altfel
21
spus, n-au ajuns niciodat a, cu toat a nc arc atura agresiv a si modic arile structurale, ntr-o situatie special a
care, sub raport stiintic, nu este nc a sucient de claricat a, adic a situatia si clipa n care se petrece scurt-
circuitarea ntre agresor si agresat, mprejurare care se nume ste trecere la act sau declan sarea atacului.
Aceast a situatie se peterce cnd actioneaz a simultan trei categorii de factori :
a). factori de risc agresiv intrapersonali ai partenerilor;
b). factori de risc conjuncturali;
c). factori de risc generati de mediul natural si socio-relational.
n ceea ce prive ste modalit atile trecerii la act, ceea ce este evident pentru dezlegarea misterioasei leg aturi
dintre agresor si victim a n cadrul trecerii la act este faptul c a ntre motivele reale ale impulsului agresiv si
motivele operante exist a de multe ori deosebiri fundamentale. Ambiguitatea dintre realitate si fantasm a n
mecanismul trecerii la act, ntre incon stient a si luciditate, complic a mult posibilitatea unor decizii psihoter-
apeutice si medico-legale. Pentru deslu sirea intimit atii trecerii la act s-a stabilit o tipologie a fenomenului.
Raptusul constituie un comportament motor nea steptat, exploziv,
cu caracter impulsiv, exprimnd necesitatea imperioas a de desc arcare, a unei st ari afective intense, printr-
un act care poate atrage dup a sine consecinte grave (omucideri, sinucideri, mutil ari, incendieri, etc.).
Adeseori, subiectul are amnezie lacunar a
a actelor s avr site n timpul raptusului. Este posibil a uneori modicarea st arii de con stiint a, care poate
ajunge pn a la obnubilare. n evocarea datelor s avr site este ndoielnic a p astrarea discern amntului.
Raptusul melancolic apare n degresia
endogen a (melancolia) prin nevoia de desc arcare sub forma paroxistic a a tensiunii subiectului, izvort a
dintr-o anxietate crescnd a, care devine insuportabil a. Ea cunoa ste modic ari ale comportamentelor an-
terioare, sub form a de nelini ste , agitatie extrem a. Aceste desc arc ari faciliteaz a acte autoagresive majore,
mai ales sinucidere si mai rar, acte heteroagresive. n formele de inertie, inhibitia motorie seam an a cu
suprafata unei ape lini stite, dar profunde; dedesubt, se zvrcole ste dorinta si c autarea mortii. De cele mai
multe ori, pe nea steptate, apare o impulsiune brutal a spre sinucidere, aruncare pe fereastr a, nec, starn-
gulare, otr avire, mpu scare, sectionare a arterelor, etc. Alteori, apar numai echivalente suicidare, cum
ar : fuga, gesturi de automutilare, care sunt provocate de o tristete morbid a, durere moral a si anestezie
afectiv a. Trecerea la actul suicidar este posibil a n orice moment al bolii si chiar al convalescentei.
Raptusul n
schizofrenia catatonic a prin caracterul bizar si automatizat, la originea c aruia exist a si o comp aonent a halu-
cinatorie, se deosebe ste de raptusul melancolic. Fundalul acestei izbucniri impulsiv-agresive const a ntr-o
brusc a si intens a accentuare a anxiet atii ( ca n psihozele reactive) care se poate solda cu acte suicidare.
Alcoolismul, ca si celelalte tipuri de toxicomanii, genereaz a acelea si desc arc ari explozive si periculoase.
Raptusul epileptic, prin caracterul s au net destructurant al con stiintei si potentialul
destructiv extrem de grav, r amne unul dintre cele mai grave perturb ari ale comportamentului motor.
Comportamentele compulsiv-obsesive, al aturi de raptus sunt si ele forme de comportamente obsesive.
22
Comportamentele agresive intentionale,
prezint a o etap a anterioar a de directivare, la nceput difuz a. ncet, ncet, intentia se plaseaz a n focarul
con stiintei, devenind obsesiv a si exercitnd o fort a din ce n ce mai puternic a n interiorul subiectului.
Agresorul simte nevoia de desc arcare prin atac n afar a si simultan ncepe s a- si caute victime, uneori
inventnd motivele alegerii care pot pure fantasme sau se xeaz a asupra unei persoane despre care crede
c a i aduce prejudicii, l frustreaz a afectiv, l tr adeaz a, l umile ste, l provoac a. Adeseori, trecerea la act este
amnat a din cauza lipsei de curaj sau din cauza unor ntmpl ari defavorabile, cum ar : alegerea locului,
a momentului, a mijlocului prin care s a execute actiunea. Aceste acte agresive amnate pot depistate,
ntruct ele produc modic ari n comportamentul agresorului : se singularizeaz a, devine b anuitor, irascibil,
preocupat, prezint a tulbur ari de relatii sociale, de somn, etc. Nendr aznind s a comit a actul, de multe ori
iese de sub presiune prin desc arc ari partiale : certuri, loviri, insulte supra unor terte persoane, care nu
au nici o leg atur a cu victima sau telefoane, scrisori pline de amenint ari trimise victimei n r astimpuri.
Com-
portamentele agresive intentionale sunt specice actelor criminale sau delicventiale de grup : tlh ariile,
violurile, atacurile la drumul mare, spargerile, furturile de bunuri, de persoane, de obiecte de art a, etc.
Prima faz a a structurii acestui tip de comportament
este reprezentat a de initiativa unui delicvent sau criminal de a racola alte persoane, dispuse sau predispuse
la comiterea unor asemenea acte. Al doilea timp este cel al x arii si recunoa sterii obiectivului crimei.
n functie de dicult ati se fac investigatiile directe sau prin informatori, studiindu-se comportamentele
viitoarei victime, topograa sau arhitectura intern a a b ancilor, magazinelor, etc. Al treilea timp este cel
al recrut arii de favorizatori, de intermediari. Al patrulea moment l constituie repartizarea rolurilor si
stabilirea modului de mp artire a protului, precum si al datei trecerii la act, dup a care urmeaz a atacul.
Persoana sau obiectul
material care intr a n atentia agresorului prezint a elemente provocatoare potentiale sau active. n cazul
persoanelor zice, comportamentul acestora, vestimentatia, insistenta privirilor, culoarea ochilor, gestica,
vocea, ceea ce spun, etc. pot constitui factori de risc pentru agresor, c aruia i evoc a un simbol al unei per-
soane care i-a provocat situatii nepl acute sau i este un potential adversar sau pur si simplu i este antipatic.
Simpatia sau
antipatia sunt st ari de cele mai multe ori spontane, pe care persoanele cu care intr a n contact le ncearc a
nainte de intrarea n comunicare verbal a. Este vorba de efectele comunic arii totale metalingvistice.
Pe lng a aceste elemente exte-
rioare, studiile actuale au constatat c a ecare individ dispune de un potential bioelectric care se transmite
instantaneu, dar si de o capacitate de receptie a lungimilor de und a. Deci, n mod incon stient, indivizii
uneori si transmit st arile -negative sau pozitive- pe care le tr aiesc, una dintre acestea ind starea agresiv a.
Cap.II. Factorii care determin a apari tia victimelor
Factorii de risc conjuncturali
23
Ace sti factori reprezint a agentii de provocare ai desc arc arii
tensiunii agresive si apar ntmpl ator n cadrul relatiilor interpersonale sau preexist a n mediul ambien-
tal. Factori de risc conjuncturali sunt : aparitia unor persoane aate n stare de ebrietate, a persoanelor
drogate, schimbul de insulte, denigr ari publice, atacuri la persoan a, etc. Mai constituie factori de risc
conjuncturali aglomer arile de persoane, grupurile stradale, mi sc arile stradale, calamit atile naturale, etc.
Factorii de risc genera ti de mediul natural si socio-rela tional
Odat a cu avansarea cercet arilor asupra cosmosului, se evidentiaz a tot mai
pregnant leg atura indestructibil a dintre fenomenele naturale si echilibrul neuropsihic al intei noastre.
Conjunctia astrelor, exploziile solare, temperaturile exagerate, seismele, etc. determin a intensic ari ale
st arii agresive si sc aderea capacit atii de autocontrol. Imposibilitatea de a stabili relatii biunivoce cuanti-
cabile ntre fenomenele naturale si efectele lor perturbatorii asupra unor sisteme vitale ale persoanei umane
se manifest a n domeniul relatiilor dintre indivizi si societatea modern a. Comportamentul agresiv este si o
consecint a a agresiunii pe care mediul social, stilul relatiilor socio-afective, le exercit a asupra indivizilor.
Angoasa
Se caracterizeaz a printr-o team a difuz a, nedeter-
minat a, o spaim a ca stare de fond, profund a, lipsit a de o cauz a precis a. Spre deosebire de fric a, generat a
ntotdeauna de o amenintare pe care persoana si-o reprezint a n mod concret, angoasa pune st apnire pe n-
trega subiectivitate a individului, torturndu-l tocmai prin sentimentul de spaim a ce nu- si dezv aluie sursa.
Din punct de vedere psihanalitic,
angoasa este expresia acumul arii peste limitele normale ale libidoului si se poate manifesta cu toat a simp-
tomatologia unei nevroze de angoas a. Angoasa amenint a instanta eului, care, pentru a nu dezorganizat,
se mpotrive ste prin mecanisme de ap arare, printre care si agresivitatea manifest a. A sadar, fenomenul
se datore ste acumul arii interne de energie psihic a din cauza unei dorinte sau satisfactii nemplinite.
Alti autori apreciaz a c a angoasa este generat a de un e sec de sesizare sau ntelegere a intei noastre.
Tulbur arile de somn sunt si ele, de multe ori, expresia unei angoase. Co smarurile sunt cele mai tragice.
Apoi, tulburarea mecanismelor de adormire, date de teama mortii n timpul somnului. Tot ca un rezltat
al ap as arii suete sti se instaleaz a insomniile chinuitoare. Relatiile care se stabilesc pe parcursul vietii
ntre individ si mediul ambiental, pot declan sa, n anumite conditii, forme de manifestare a angoasei.
Adaptarea si integrarea
social a se obtin prin eforturi permanente, n derularea c arora exist a o team a de e sec sau o suferint a dat a
de e sec. Cnd lupta pentru devenire este inegal a si nu aduce reu sit a, se na ste sentimentul c a lupta este
inegal a, nedreapt a si dinainte pierdut a si se manifest a ca un sentiment al tragicului, ca o ap arare perma-
nent a. Acumularea de microtraumatisme n copil arie si pe ntregul parcurs al vietii, pe anumite constitutii
neuropsihice, duce la instalarea nevrozelor de angoas a. Acest tip de nevroz a face parte din tulbur arile psi-
honervoase cele mai r aspndite n societatea de concurent a. Printre simptomele fundamentale se num ar a
: excitabilitatea general a si senzorial a exagerat a, iritabilitate foarte accentuat a, insomnii chinuitoare, st ari
24
de a steptare ncordat a, hipocondrie, ndoial a, nehot arre, ru sine exagerat a, complex de culpabilitate, crize
anxioase cu localiz ari somatice-cardiace, respiratorii, senzatie de r au gastric, bulimie anxioas a, spasm es-
ofagian. Starea mintal a a anxiosului este dominat a de o nelini ste patologic a, cu momente de exacerbare.
Nevroza de angoas a se asociaz a cu st arile
fobice sau obsesive, ducnd la structurarea marii nevroze. P atrunznd n structurile subcon stientului,
ea ntretine o stare permanent a de team a de un pericol iminent (a steptarea catastroc a). Toate aceste
submin ari incon stiente ale ale echilibrului psihic creeaz a conditii de sl abire a rezistentei, att a sistemului
nervos-capacitatea de inhibare si control, ct si a deciziei morale. n contextul unei minime provoc ari
se produce un dezechilibru, un fel de raptus, prin izbucniri agresive, de grade si modalit ati diferite.
Starea de frustratie
Pe m asur a ce individul uman
se dezvolt a, cerintele si nevoile sale se nmultesc si devin din ce n ce mai presante. Dar, pentru deru-
larea echilibrat a a procesului de integrare socio-moral a, cresc n aceea si m asur a si cerintele exterioare.
Indiferent de vrst a, ntre cerintele, motivele, impul-
surile cate tind s a- si ating a scopul (satisfacerea si momentul atingerii lui) se interpun obstacole diferite.
Consecintele,
numite generic frustrare, pot mai grave sau mai putin grave pentru individ, n functie de doi factori :
a). forta, echilibrul si rezistenta individului
b). dicult atile generate de c atre obstacol.
n functie de raportul intei umane cu realitatea obiectiv a
sau subiectiv a, reactia de frustrare face parte dintre mecanismele de adaptare sau inadaptare la situatie.
n general se consider a c a exist a dou a mari categorii de frustrare :
a). frustrarea primar a, cnd tensiunea si satisfactia subiectiv a sunt provocate de absenta obiec-
tului necesar naliz arii unei trebuinte active, ca de pild a lipsa hranei, a locuintei,etc.
b). frustrare secundar a, cnd un obstacol interior sau exterior, pasiv sau ac-
tiv, apare n calea comportamentului puternic motivat ndreptat spre obiect.
n cadrul acestui tip de frustrare pot interveni patru tipuri de obstacole.
Primul obstacol este obstacolul pasiv extern, foarte frecvent datorit a
lipsei de mijloace indispensabile pentru atingerea scopului. Spre exemplicare, o situatie de ecare zi :
atunci cnd un om are nevoie acut a de hran a, pe care nu o poate procura f ar a ajutorul unui instrument, cum
este banul, acesta se a a ntr-o situatie de frustrare, att obiectiv-ziologic, ct si subiectiv-psihologic.
Al doilea obstacol este obstacolul pasiv
intern care const a ntr-o dicultate sau o decient a structural a a persoanei o inrmitate psihic a sau zic a-
fapt care declan seaz a o serie de frustr ari fat a de care individul reactioneaz a prin diferite tipuri de compor-
tamente, de cele mai multe ori agresiv, pentru ie sirea din tensiunea sau conictul generat de frustrare.
25
Al treilea obstacol, obstacolul activ intern, const a n conictul dintre o
pulsiune initial a de un anumit sens cu o alt a pulsiune secundar a de aceea si intensitate, dar cu sens invers.
Al patrulea tip de obstacol, este obstacolul
extern, reprezentat de toat a gama de interdictii, amenint ari, obligatii, limit ari, tabu-uri socio-morale.
Reactia la frustrare se manifest a uneori sub form a deghizat a sau mascat a, mai ales n cazul agresivit atii.
n teoria modern a asupra frustr arii pot comnsiderate ca esentiale urm atoarele aspecte :
- frustrarea provocat a de o agresiune direct a n care gravitatea frustr arii de-
pinde de forta motivatiei agresatului, de forta de opozitie a obstacolului care
mpiedic a atingerea scopului si de num arul de comportamente frustrate ale victimei;
- inhibarea actului agresiv sau blocarea acestuia prin obstacole deja instalate : pedeaps a penal a, risc de con-
traatac,etc.;
- deplasarea sau schimbarea obiectului agresiunii se face mai ales cnd inhibitia agresiu-
nii directe este mai puternic a dect motivatia si mai riscant a. Exemplicativ a este o situ-
atie frecvent a n cadrul relatiilor sociale : atunci cnd patronul (simbolul puterii depline) are
un conict cu unul dintre subalternii s ai imediati, acesta, de si ar trebui s a- si dirijeze agre-
sivitatea asupra patronului, o manifest a asupra subalternilor personali, ace stia ind mai slabi
dect el. Acest fenomen st a la baza acumul arii unor mari cantit ati de agresiune social a;
- modicarea formei comportamentului agresiv. Procesul educational, nevoile normative ale vietii
sociale, cerintele valorilor moral-religioase, chiar cultura produc dar, n acela si timp, inhib a foarte
multe comportamente agresive directe. Acestea si g asesc forme criptice de manifestare: ironia
vesel a, insulta, batjocura, denigrarea public a,njur atura, blestemul,etc. Aceste noi forme de compor-
tament agresiv prezint a dou a mari neajunsuri : sunt extrem de traumatizante, pentru c a lezeaz a n-
s a si valoarea socio-moral a a personalit atii si sunt la ndemna oricui, ele putndu-se repeta la innit;
- inversarea sensului agresivit atii: autoagresivitatea. Atunci cnd obstacolele n calea de-
sc arc arii manifest arii directe a agresiunii, ca form a de anulare a tensiunii frustratoare sunt
extrem de puternice, impulsiunea agresiv a cre ste n intensitate si se ntoarce asupra per-
soanei frustrate, ea supunndu-se la mutil ari, la autoagel ari sau la suprimare sinucidere;
- fat a de frustrare, manifestarea agresivit atii, n formele ei de comportamente acceptate social si moral,
ndepline ste un rol de catarsis, adic a de reducere a tensiunii. Una dintre formele cele mai benigne
este practicarea sau vizionarea unor spectacole sportive care, prin transfer, permit canalizarea n afar a
a energiei agresive. n practicile psihoterapeutice ale persoanelor frustrate, g asirea formelor de ie sire
din tensiunea frustratiei se bazeaz a pe jucarea unor roluri, n care agresivitatea se exprim a n afar a.
Conictualizarea
Ca stare tensional a neuropsihoafectiv a,
conictualizarea are foarte multe surse. Un conict, semnic a o rezultant a a unei ciocniri ntre dou a
tendinte opuse, care duce la declan sarea unei tensiuni accentuate si sup ar atoare n psihicul individului.
Conictul poate avea efecte de dezorganizare sau de dezintegrare functional a a personalit atii umane.
26
Dup a Jung, conictul are loc ntre con stient si incon stient, ntre introversiune
si extroversiune. Incon stientul este considerat ca parte arhaic a a personalit atii, refulat a din necesit ati
exterioare. n cadrul trecerii la act, acesta irumpe n con stient, pe care l dirijeaz a n sensul desc arc arii
agresive a tensiunilor psihoafective. Starea nevrotic a este n esent a o adaptare la lumea inferioar a.
O alt a explicatie a conictului implic a problema
motivatiei. Cnd individul se a a la intersectia a dou a sau mai multe motivatii, care sunt partial sau total
incompatibile, tensiunea intrapsihic a cre ste si comportamentul devine ezitant, inegal si predispus la un
dezechilibru n manifestare. Pe un astfel de comportament se dezvolt a foarte u sor agresivitatea impulsiv a.
Trebuie luat a n calcul si problema relatiei dintre
individ si ceilalti. F ar a nici o ndoial a c a ciocnirile de interese, gusturi, afecte, convingeri, sunt prezente
n viata oric arui individ, zi de zi. Cele mai multe, ns a, au un caracter tranzitoriu. Prin mecanismul de
autoreglare, compensare sau ap arare, conictele sunt dep a site, f ar a ca ele s a produc a traumatisme psihoa-
fective. Cnd ns a sistemul personalit atii este viciat n functionalitatea sa de perturb ari n echilibrul fun-
damental, asupra acestei persoane conictul are efecte patogene si duce la impulsuri agresive exterioare.
Conictualizarea indivizilor are si surse
interioare, care vizeaz a st arile psihoafective, dar n cadrul vietii societ atii n ve snic a schimbare, stresul
este att de puternic si de omniprezent nct cea mai mare parte dintre conicte se consum a n exterior.
Fie c a indivizii prezint a disfunctiuni apartinnd laturii zice tulbur ari neurologice,
psihologice, genetice- e c a s-au structurat ca personalit ati dizarmonice, ei se constituie ca receptor ,
interpret, prelucr ator si factor reactiv al tuturor semnalelor primite de la mediul n care se dezvolt a. Ei
sunt un complicat rezonator al tuturor ntmpl arilor lumii cu care vin n contact. n planul trecerii la actul
agresiv, se poate considera c a r aspunsul indivizilor la provoc arile exterioare joac a un rol preponderent.
Istoria ec arei persoane se ncarc a cu conicte si agresivitate, n conditii aparent re sti, dar care
n partea lor nev azut a sunt viciate. Acestea se refer a la absenta familiei, la familia disfunction-
al a afectiv-moral, la familia descompus a, concubin a, amoral a, agresiv a,alcoolic a. Structura si di-
namica familiei are, n realitate, rolul fundamental si decisiv, n construirea comportamentului agre-
siv si ngustarea cmpului con stiintei, deci a disponibilit atilor si oportunit atilor trecerii la act.
27
Cap.III. Particularit ati specice diferitelor categorii de victime
3.1. Victimizarea femeii
Femeia face parte (al aturi de copii si cei foarte n vrst a) din categoria persoanelor care prezint a
un grad mare de vulnerabilitate victimal a, date ind caracteristicile sale bio-constitutionale si psihocom-
portamentale. Prin traditie, feminitatea desemneaz a o serie de tr as aturi de personalitate specice femeii,
precum : sensibilitate, nete, activitate ordonat a, sentimente deosebite, preocup ari pentru frumos, emo-
tivitate, inteligent a analitic a, aptitudini educationale. Dar tot prin traditie, imaginea femeii n ra-
port cu cea a b arbatului (adic a locul si rolul ei n sistemul activit atii familiale si sociale) a fost,
n general, devalorizat a si defavorizat a, b arbatii, mai ales cei c as atoriti, avnd drepturi depline, in-
clusiv de aplicare a sanctiunilor bazate pe agresiunea zic a. Femeia a trebuit s a suporte de-a lun-
gul timpului multe variante de umilire, desconsiderare si chiar maltratare si toate acestea ca urmare
a unor norme socio-culturale acceptate si promovate de grupurile si macrogrupurile de apartenent a.
Formele de victimizare la care a fost supus a femeia au variat de la o cultur a la alta, de la o etap a
istoric a la alta, de la forme u sor agresive pn a la forme violente, zic si psihic traumatizante.
Uneori femeia a trebuit s a accepte conform comenzii sociale pedepsirea zic a (b a-
taia) din partea sotului s au sau al tat alui, ca pe ceva resc si normal, spunndu-se c a femeia trebuia s a e
b atut a chiar la nceputul c as atoriei, ca s a stie de frica b arbatului toat a viata; alteori, a trebuit s a accepte
completa izolare, acoperirea total a a corpului, inclusiv a fetei, s a suporte incomodit atile centurilor de sig-
urant a sau consecintele regulilor sociale privind conduita b arbatului adoptat a pentru deorarea femeii.
De-a lungul
timpului, transform arile sociale si modic arile n plan etno-cultural au actionat profund asupra feminit atii
si asupra schimb arii relului femeii n societate, precum si a raportului dintre feminitate si masculinitate.
Cucerirea unor drepturi egale cu b arbatul, accesul femeilor la scolarizare si cultur a, exercitarea de profesii
si asumarea unor roluri care apartineau b arbatilor, au redus distantele si divergentele dintre feminitate si
masculinitate, n sensul c a feminitatea a c stigat si c stig a pe linia unor caracteristici comportamentale :
initiativ a, independent a, spirit organizatoric, ndr azneal a, fort a, atitudini si aptitudini de conducere,etc.
Tendinta de masculinizare a femeilor care se manifest a n vestimentatie, mod de exprimare
verbal a, promiscuitate sexual a.etc. consntirea legal a n multe p arti ale globului a emancip arii lor sub
aspect juridic, aduce dup a sine si schimb ari n structura spetelor de infractiuni comise de femei. Astfel, a
cresut num arul femeilor care comit infractiuni rutiere, care conduc n stare de ebrietate, a celor care comit
falsuri n acte publice, precum si a celor care particip a la actele de terorism de mare violent a si cruzime.
Este necesar a abordarea
cuplului penal infractor-victim a, n care ecare membru sau amndoi sunt femei, dintr-o nou a perspec-
tiv a, femeia manifestnd un rol mult mai activ n plan social si psihorelational. Trebuie reconsiderate
modalit atile de evaluare a gradului de r aspundere a femeii (ca victim a) n comiterea actelor infractionale.
Una dintre formele de victimizare cea mai frecvent ntlnit a o
28
constituie violul. Exemplicativ a este urm atoarea situatie : o femeie de 22 de ani, mam a a doi copii, intr a
noaptea trziu ntr-un bar de noapte plin cu b arbati. Ea ncepe s a bea si s a irteze cu unii dintre patroni.
Dintr-o dat a se treze ste ntins a si tinut a pe o mas a de biliard. Sase b arbati tineri au avut raport sexual cu ea
pe rnd, ceilalti distrndu-se n timp ce ea tipa si blestema. Toti cei sase b arbati au fost arestati si judecati
pentru viol agravat. Ap ararea lor a constat n faptul c a ea a actionat n mod seduc ator si provocator. Pe
de alt a parte, acuzarea a argumentat c a asaltul sexual ncepe cnd un b arbat continu a dup a ce o femeie
spune nu. Judec atorul a pronuntat sentinta de condamnare la nchisoare a patru din cei sase b arbati pe
durate ntre sase si doisprezece ani. (Schanberg S. The rape trial n New York Times, 7 martie, 1984).
Comentariile asupra acestui fapt au fost ns a diferite : unii
au considerat pedeapsa ca ind just a, deoarece violul nu poate considerat ca un sport pentru spectatori;
altii, mai ales cei ce reprezentau comunitatea b arbatilor tineri, au protestat mpotriva verdictului, consid-
ernd victima ca ind n primul rnd vinovat a : Ea trebuia s a stie ce-o a steapt a cnd a intrat n local.
A sa cum se poate
observa, este destul de dicil de stabilit, n unele cazuri, dac a este viol sau nu si care sunt r aspunderile ce
revin victimei n comiterea acestei infractiuni. Dup a denitia dat a de Gustav Nass, se poate vorbi de viol
si atunci cnd o persoan a, prin aplicarea fortei zice sau a unei presiuni psihice, paralizeaz a capacitatea
de ap arare a demnit atii sexuale a altei inte si prin aceasta face posibil a agresarea sexual a a victimei.
A sadar, violul constituie un raport sexual
cu o persoan a de sex feminin, prin constrngere sau protnd de imposibilitatea de a se ap ara ori de a- si
exprima vointa. n unele cazuri, violul este nsotit de acte de cruzime, ce se ncadreaz a n actele sadice.
n unele legiuiri romne sti, atentatele la pudoare si violul au fost aspru pedepsite. Astfel, anumite
delicte sexuale sunt mentionate n pravilele lui Matei Basarab prin urm atoarele delicte : sila, a ru sina,
violul. Sila se execut a asupra fecioarei, atentatul la pudoare se execut a att asupra femeii m aritate sau
v aduve, ct si asupra fecioarei. Siluirea fetei era pedepsit a astfel : acela ce va face sil a vreunei fecioare
si-I va strica fecioria s a- si piard a jum atate din averea lui, iar de va s arac, s a-l bat a si s a-l goneasc a din
locul lui. Pravila bisericeasc a era si mai sever a : cel ce va strica o copil a mai nainte pn a nu va ajunge
la vrsta ei pre lege, aceluia s a I se taie nasul. Dac a fata este logodit a, pedeapsa devine si mai mare.
Cnd violatorul era tat al fecioarei, isp a sirea pedepsei se f acea prin moartea autorului (n anul 1359). n
evul mediu, pedepsele erau date de fetele biserice sti, prin diferite amenzi ncasate n folosul episcopilor.
Actualmente, violul este considerat infractiune si se pedepse ste conform Codului penal.
Dup a opinia lui Mina Minovici, exist a patru mari grupe de viol :
1). reducerea la neputint a a victimei prin forta brutal a. Se tine cont de raportul de fort a zic a dintre
victim a si agresor. A sa dup a cum reiese din cazuistica medico-legal a, o femeie robust a, s an atoas a nu poate
violat a de c atre un singur b arbat dect n situatii speciale si anume cnd este atacat a prin surprindere,
cnd i se aplic a o lovitur a puternic a, cnd este sub inuenta unor substante ce induc o ngustare a cmpului
con stiintei (alcool, tranchilizante, somnifere, etc.) si cnd violenta se face si sub amenintarea unei arme;
2). violul prin constrngerea moral a, cum ar amenintarea cu
29
o arm a ce anihileaz a rezistenta victimei sub imperiul groazei;
3). violul prin a sa-zisele abuzuri de situatie;
4). violul asupra persoanelor feminine cu st ari patologice zice sau mentale : afectiuni neurologice si
tulbur ari psihice ce altereaz a discern amntul. Exist a si cazuri de viol n somnul hipnotic si somnul natural.
n unele t ari violul a fost si este considerat unul dintre cele
mai teribile si strict interzise acte interpersonale. ntre anii 1930 si 1968 n SUA, 455 de b arbati au fost
executati pentru acest gen de infractiuni, iar din 1976, nchisoarea pe viat a a devenit pedeapsa maxim a.
n cazul violului, spre deosebire de alte infractiuni, actul antisocial este subiect
de interpretare, n primul rnd de c atre victim a si violator si abia apoi de c atre organele judiciare. Violul
poate comis de c atre un str ain sau de c atre cineva care s-a aat nainte de viol ntr-o relatie cu victima.
ntr-un studiu mai vechi, efectuat n SUA de c atre M.Amir si S.Nelson n anul
1973, s-a urm arit dac a exist a vreo leg atur a statistic a ntre r aspndirea prostitutiei si cre sterea cazurilor de
viol raportate politiei; plecndu-se de la ideea c a prostituatele sunt mai expuse la riscul victimal dect
alte persoane feminine din aceea si categorie de vrst a. n urma cercet arilor au reie sit urm atoarele :
- victimizarea prostituatelor se nf aptuie ste foarte frecvent de c atre
b arbati n general, de c atre b arbati negri sau chiar politi sti;
- num arul violurilor efectuate asupra prostituatelor dep a se ste cu 20% pe cele
comise asupra altor persoane feminine care nu intr a n aceast a categorie;
- obi snuit, vrsta agresorilor este aproximativ cu cel putin 5 ani mai mare dect vrsta victimelor;
- violarea prostituatelor este favorizat a de credinta c a ele sunt mai supuse si c a nu opun o rezistent a prea
mare;
- n lotul de agresori cercetati, cei cu antecedente penale constituiau zdrobitoarea majoritate a f apta silor;
- violurile n grup sunt mult mai frecvente fat a de prostituate
dact fat a de alte femei de aceea si vrst a si categorie social a.
n urma unor studii s-a observat c a femeile sunt n mult mai mare m asur a
victimizate (ucise) de c atre soti, de si num arul crimelor comise de sotii este destul de mare. Si n ceea ce
prive ste sotiile, motivele sunt diverse. Cea mai dicil a situatie o prezint a cauzele n care sotiile victimizate
(maltratate) mai mult ajung, la rndul lor, s a victimizeze (s a- si ucid a sotii). Asemenea cazuri par a
paradoxale : victima initial a apare n calitate de infractor (criminal). Stabilirea gradului de vinov atie a
celor doi membri ai cuplului penal este extrem de dicil a. Pn a la comiterea crimei, sotul si-a victimizat
sotia, dar este posibil ca aceasta s a-l provocat continuu, prin diferite acte comportamentale, iar, dup a
un timp, sotia, nemaindurnd tratamentul violent aplicat de c atre sot, r aspunde prin violent a si l ucide.
Exemplicative sunt urm atoarele dou a situatii :
Exemplul 1 :
30
Cum r abdase aceast a c asnicie timp de 24 de ani numai ea stia.
De ru sinea rudelor, prietenilor si cuno stiintelor nu spunea nimic despre traiul ei r au de acas a. De multe
ori si zicea c a a sa i-a fost soarta si c a trebuie s a- si duc a pn a la cap at crucea. Dar acum nu mai putea. i
ajunsese cutitul la os. Avea 42 de ani, avea de crescut si ngrijit 3 copii, nc a minori, muncea din r asputeri
si la fabric a si acas a, dar tot sporul ei se ducea pe apa Smbetei. Sotul ei nu lucra. C azuse de mult a vreme
n patima betiei, dar n ultima vreme dep a sise orice m asur a, ajungnd aproape zilnic n stare de ebrietate.
Ca s a- si cumpere b autur a cheltuia aproape tot salariul sotiei si cnd termina banii, vindea lucruri din cas a.
O b atea pe cea care-i
era nc a sotie credincioas a, ca s a-i dea bani, ori f ar a nici un motiv alung a ntreaga familie din cas a, sotia
si copiii ind nevoiti s a- si caute ad apost pe la vecini. Tragedia s-a ntmplat ntr-o z a din luna ianuarie.
Sotia si copiii veniser a acas a, dup a mai mult timp petrecut
ca vai de ei printre str aini. i alungase f ar a s a- si ia haine groase si, la vreme de iarn a, r abdaser a de frig
si de foame, chinuiti de dureri ale trupului si ale suetului. Nu-i mai primea nimeni, nici de mil a, nici de
sil a. Se s aturaser a rudele, prietenii si cunoscutii s a-I tot tin a prin casele lor si acum nu mai aveau ncotro.
Tremurnd de spaim a, se napoiaser a totu si acas a, spunnd
c a vor avea parte de putin a bun avoint a din partea celui care se considera capul familiei. S-au ntlnit cu
totii n buc at aria casei. Ca de obicei, el se aa n stare de ebrietate. V azndu-I, veninul din el s-a rev arsat.
A nceput s a-i njure, pe toti, la gr amad a. Pe fata cea mare a trimis-o s a-i cumpere b autur a. Ca s a le
arate de ce este n stare, i-a amenintat c a va vinde toate lucrurile din cas a pentru a- si cump ara b autur a.
n starea de agitatie n care se aa a trntit o sticl a de vin de
du sumea, apoi s-a repezit la sotie, a prins-o de p ar si a nceput s-o izbeasc a cu capul de pereti. Aat a ntr-o
puternic a stare de emotie si tulburare, pentru a sc apa de violentele ce se exercitau asupra ei, sotia a luat o
sticl a goal a si l-a lovit cu ea la cap. n urma loviturii si datorit a st arii de ebrietate n care se aa, a c azut
dar a si ncercat s a se ridice, amenintnd-o tot timpul c a o omoar a. Undeva, prin apropiere se aa un topor,
pe care el si-l pusese la ndemn a ca s a aib a cu ce s-o loveasc a, sau poate c a se gndise chiar s-o ucid a.
N-a fost s a e pentru cine se preg atea! A ajuns ea mai repede si l-a luat. Trei lovituri aplicate la cap, cu
muchia toporului, l-au culcat pentru totdeauna la p amnt. Si-a luat apoi copiii si s-a prezentat la politie.
Toat a lumea a fost de acord c a el era un om r au. Unii chiar si-au spus
: bine c a a sc apat lumea de el. Dar nimeni n-a ncercat s a-i ajute efectiv s a g aseasc a o solutie pentru a
ie si din impasul n care se aau. Sotul n p amnt, sotia la nchisoare, copiii r ama si f ar a nici un sprijin.
Exemplul 2:
Trecuser a 15 ani de cnd se
c as atoriser a, aveau doi copii, dar viata lor era din ce n ce mai nefericit a. Sotul consuma frecvent b auturi
alcoolice si aproape zilnic se deda la acte de violent a fat a de sotie si copii. F ar a s a aib a motive reale si
b anuia sotia de indelitate si i f acea repro suri n leg atur a cu situatiile cele mai diverse si mai bizare.
31
n noaptea
aceea de august se culcaser a, ca de obicei n anotimpul c alduros, n dormitorul care avea fereastra spre
strad a. Trziu, dup a miezul noptii, l-a trezit un zgomot ce i s-a p arut suspect, provocat de aruncarea unei
pietricele n fereastra dormitorului. A b anuit c a cineva, un b arbat, a vrut s a fac a un semn pentru sotia lui.
S-a pref acut c a doarme. Sotia s-a sculat din pat, amers la fereastr a, a deschis-o si a privit afar a, spre strad a.
Nu s-a auzit nici un zgomot. Ea a nchis fereastra, s-a ntors spre pat si s-a ntins pe locul s au. F ar a nici
o vorb a, el s-a ridicat deasupra ei si a strns-o de gt pn a cnd a r amas n minile lui moale ca o crp a.
Cercet arile au stabilit c a sotia avusese o comportare corect a n familie li la locul de
munc a. Despre el, de si era un bun meseria s, toti cei care au dat relatii au armat c a l cunosc doar ca pe
un mare consumator de b auturi alcoolice si avnd comport ari violente n familie. n fata acestor defecte,
chiar dac a avea si calit ati, nu mai erau luate n seam a de nimeni. l dispretuiau toti cei care l cuno steau.
n sta-
bilirea responsabilit atii victimei este necesar s a e cunoscut a istoria relatiei interpersonale intramaritale
n primul rnd, frecventa si evolutia conictelor conjugale, n vederea evalu arii potentialului conictogen
al perechii maritale, stabilirea r aspunderilor ec aruia privitoare la distorsiunile functionalit atii cuplului
conjugal. Victimizarea sotiei poate datorat a n ntregime conduitei ostile si agresive a sotului dar, to-
todat a, poate s a existe si o contributie mai mare sau mai mic a a conduitei sotiei, n sensul c a ea poate
provoca, direct sau indirect, prin r aspunsurile sale comportamentale, actele victimizante ale sotului s au.
De un mare ajutor pentru atenuarea conictelor intramaritale si a situatiilor victimizante, mai ales asupra
sotiei, poate psihoterapia conjugal a si familial a. Asemenea sprijin si ajutor ar reduce mult posibili-
tatea comiterii unor acte victimizante, inclusiv cele foarte grave, comise n cadrul relation arii conjugale.
3.2. Victimizarea copilului
Copilul face parte si el, din categoria
persoanelor cu o vulnerabilitate victimal a crecut a, datorit a particularit atilor psihocomportamentale si de
vrst a specice : lipsiti aproape complet de posibilit ati zice si psihice de ap arare, capacitate redus a de
anticipare a unor acte comportamentale proprii sau ale altora, n special ale adultilor, capacitate redus a
de ntelegere a efectelor, a consecintelor unor actiuni proprii sau ale altor persoane, capacitate redus a
empatic a, imposibilitatea lor de a discerne ntre intentiile bune si rele ale altor persoane, nivelul nalt de
susceptibilitate si al credulit atii, sinceritatea si puritatea sentimentelor, gndurilor si intentiilor lor,etc.
Datorit a
acestor caracteristici, ei pot u sor antrenati n actiuni victimizante pentru ei, pot manevrati, mintiti,
determinati s a comit a acte ale c aror consecinte negative pentru altii si pentru ei nu pot s a le prevad a.
Fiind uneori n imposibilitate de a rezista unor promisiuni, recompense, etc. oferite mai ales de
c atre persoanele adulte, care aparent le inspir a ncredere si securizare emotional a, pot s a cad a u sor prad a
unor infractori care nu se abtin de la cele mai abominabile fapte ( furt, jaf, viol asupra fetitelor, crime).
Forme foarte grave de vic-
32
timizare a copilului se ntlnesc, din nefericire, n cadrul familiei, cum ar b ataia si incestul, cu consecinte
extrem de nefavorabile asupra procesului de dezvoltare si maturizare psihocomportamental a a acestuia.
n ceea ce prive ste b ataia,
adeptii acestei metode sustin c a ar avea o dubl a valoare : retroactiv a, adic a de durere zic a si moral a
resimtit a pentru o conduit a gre sit a si de inhibare pentru viitor a unor asemenea acte comportamentale.
Din nefericire ns a, n viata de zi cu
zi si pe multe meridiane ale globului, b ataia este frecvent folosit a, lund uneori forme deosebit de grave,
producnd copiilor leziuni corporale si chiar decesul. Violenta manifestat a n cadrul familiei si mai ales
asupra copiilor a atras mai demult atentia speciali stilor care, la rndul lor, au ncercat s a evidentieze struc-
turile de personalitate specice celor ce maltrateaz a copiii, mecanismele si dispozitivele motivationale
care sustin asemenea forme de conduit a, consecintele imediate si de perspectiv a asupra s anpt atii zice si
psihice a copiilor supu si unui asemenea tratament. Astfel, unii autori s-au str aduit s a evidentieze si s a
sintetizeze tr as aturile particulare ale grupurilor de p arinti care folosesc b ataia ca un mijloc de puternic a
agresare zic a asupra copiilor. n urma cercet arilor s-au evidentiat urm atoarele tipuri de caracteristici :
1. Caracteristici demograce. Cea mai mare frecvent a o detin p arintii care au
un mariaj instabil, care au divortat si cei care s-au separat n fapt. De asemenea,
copilul b atut este adesea cel care este rezultatul unei na steri nedorite si cea mai per-
iculoas a perioad a pentru asemenea copii este perioada primilor trei ani de viat a.
2. Istoria propriei vieti a p arintilor. Cei mai multi dintre p arintii ce- si maltrateaz a copiii au fost ei n si si,
la rndul lor, supu si unui tratament similar de c atre proprii lor p arinti sau au fost n mai mare m asur a
neglijati emotional de c atre ace stia. n trecutul unor asemenea p arinti adesea lipsesc protectia, dragostea
si sunt prezente, n schimb, respingerea si indiferenta. Pentru ei nu au existat prea multe prilejuri oferite n
vederea identic arii cu anumite modele. Practic, din punct de vedere emotional, p arintii au fost absenti.
3. Atitudini parentale n raport cu cre sterea copiilor. P arintii abuzivi n a utilza mijloace de
sanctiune zic a privesc copilul ca pe o modalitate de a- si satisface propriile nevoi, solicitndu-
i n a ntretine actiuni ce dep a sesc posibilit atile si abilit atile zice si psihice. Ei ntmpin a
mari dicult ati n a stabili leg aturi empatice cu proprii copii si n a satisface nevoile acestora
de dependent a. Mai mult, ei nesocotesc n mare m asur a motivele si trebuintele copiilor, expri-
mate sau nu, capacit atile si abilit atile lor limitate, precum si lipsa lor de protectie si ajutor.
4. Tulbur ari psihologice si psihiatrice. Destul de frecvent se constat a c a p arintii care- si
maltrateaz a zic copiii prezint a diverse tulbur ari psihologice si psihiatrice. Impulsurile agre-
sive ale unor p arinti se pot datora stresului zilnic al vietii, sentimentelor lor puternice de in-
adecvent a n adoptarea si exercitarea rolului de p arinte, inteligentei sc azute sau unei structuri
imature a personalit atii. Aceast a categorie de p arinti necesit a un serios tratament psihologic
si psihiatric. Scopurile urm arite sunt multiple, dar cele mai importante ar urm atoarele :
a). Deoarece adesea p arintii agresivi cu copiii
au pretentii nerealiste fat a de ace stia, ei trebuie s a e ajutati s nteleag a cum se dezvolt a copilul normal,
33
cum se reactioneaz a fat a de comportamentul copilului normal, ce trebuie a steptat din partea copilului,
cum trebuie s a te joci cu copilul si, n general, care sunt deprinderile si aptitudinile pentru parentalitate.
b). P arintii agresivi si abuzivi n
raport cu copiii au o foarte slab a imagine n raport cu sine, le lipse ste ncrederea si nu stiu cum s a ajute pe
altii si cum s a e ajutati de c atre altii. De aceea, este necesar s a e sprijiniti pentru a se reorienta social.
c). Deoarece cel mai mare
pericol pentru copilul agresat si maltratat este ca el nsu si s a procedeze la fel cnd va deveni p arinte, este
necesar s a se depun a toate eforturile pentru ca n perioada copil ariei s a e evitate asemenea experiente.
De si mijloacele punitive, inclusiv b ataia, sunt larg
utilizate de c atre p arinti, exist a diferente n ceea ce prive ste modul concret de aplicare al acestor mijloace
de c atre mam a si de c atre tat a. Si unii si altii pot folosi modalit ati sanctionatorii, dar ponderea referitoare la
nc arc atura emotional a, pozitiv a sau negativ a, care nsote ste asemenea conduite poate diferit a. De altfel,
unii autori, tinnd seama att de variabila afectivitate , ct si de variabila fort a de coercitie manifestat a,
diferentiaz a dou a categorii mari de metode destinate a asigura controlul asupra conduitei copilului :
metode bazate pe dragoste
metode coercitive bazate pe putere
De si din punct de vedere statistic mamele folosesc cu o mai mare frecvent a prima categorie,
iar tatii pe cea de-a doua, n viata practic a ambii p arinti pot utiliza cele dou a categorii de metode,
dar efectele asupra comportamentului si personalit atii copiilor nu sunt acelea si. Cercet arile arat a c a,
atunci cnd mamele apeleaz a n mod constant la metodele orientate spre dragoste, proprii lor copii
tind s a dezvolte un simt puternic al responsabilit atii pentru conduit a si s a e marcati real si auten-
tic de sentimente de vinov atie si regret cnd comit abateri. Dac a asemenea metode nu dau rezultate,
mamele recurg la cea de-a doua categorie, care n mod obi snuit presupune utilizarea agresiunii z-
ice. Si dac a acest apel, la rndul lui, devine relativ constant, printre cele mai frecvente urm ari care
pot s a apar a se num ar a conturarea si manifestarea, ntr-un mod progresiv, a agresivit atii fat a de alti
copii, rezistenta la cooperare si exteriorizarea unor comportamente ostile. Cre sterea n durat a si n in-
tensitate a utiliz arii metodelor agresive pot determina : retragerea si evitarea interactiunii sociale cu
altii, certuri si disensiuni frecvente, exprimarea deschis a a agresiunii cnd sunt provocati de altii.
n ceea ce prive ste nivelul de vrst a, unele cercet ari au ar atat c a pedepsele si restrictiile folosite
de mam a, pot avea o mai mare inuent a asupra gradului de dependent a a comportamentului copiilor mai
mari ( scolari, de exemplu) dect a celor din perioada pre scolar a. Cu ct gradul de control cre ste si sancti-
unile sunt mai severe, cu att copiii mai mari se orienteaz a mai mult spre alte persoane din afara familiei.
Cnd metodele si mijloacele punitiv-agresive sunt utilizate de c atre tat a, care este perceput ca avnd o
mult mai mare autoritate si putere social a, consecintele asupra comportamentului copiilor sunt mult mai
accentuate, cum ar , spre exemplu, aparitia unor tulbur ari nevrotice, retragerea social a, timiditatea ex-
cesiv a, certuri frecvente cu colegii, agresivitate exagerat a manifestat a mai ales ntre b aieti.Mult mai mult
34
dect n cazul n care mama folose ste mijloace sanstionatorii, dac a tat al manifest a frecvent agresivitatea
fat a de copil, folosind mai ales drept procedeu maltratarea zic a, exist a posibilitatea ca ace sti copii s a
reactioneze, la rndul lor, agresiv n raport cu altii. n asemenea caz, conduita p arintelui apare ca un
model de agresiune pentru copil, care este interiorizat si transferat n relationarea cu alte persoane, n
special cu colegii si cu cei de-o vrst a cu el. Copiii crescuti n climatul emotional al ostilit atii parentale
apar ca ind puternic frustrati, ei nv atnd s a exprime emotiile de sup arare si ur a n afara acestui mediu.
Urm ari deosebit de grave asupra personalit atii copilului l are incestul, asemenea cazuri ind,
din nefericire, foarte frecvente. Astfel, dup a armatiile lui K.H.H.Green (1971) la spitalul de copii
din Washington, cazurile de rele tratament de ordin sexual sunt mai frecvente dect fracturile osoase
sau operatiile de amigdale. De altfel, abuzurile sexuale comise de c atre tat a asupra icei minore fac
parte din categoria mai larg a a molest arii sexuale a copilului care poate considerat a ca o form a a
violului, deoarece victimele sunt foarte tinere si legal nu sunt capabile s a- si dea consimt amntul.
De si sunt si unele studii care arat a c a molestarea sexual a a copilului nu las a urme
peste timp asupra personalit atii acestuia, totu si, cele mai multe dintre ele subliniaz a faptul
c a asemenea fapte afecteaz a n mod indubitabil evolutia normal a a victimei si anume :
- cei victimizati, spre deosebire de nonvictimizati, sufer a ntr-un grad nalt de anxietate si depresie;
- prezint a nivele foarte sc azute privind autoestimarea sexual a;
- pentru victimele masculine molestate de b arbati cre ste de patru ori probabilitatea de a deveni ho-
mosexuali..
3.3. Victimizarea persoanelor n vrst a
Persoanele n vrst a prezint a, la rndul lor, un grad nalt de
vulnerabilitate victimal a. B atrnetea, etapa nal a a vietii omului, care ncepe aproximativ pe la vrsta de
65-70 de ani cuprinde urm atoarele etape : ntre 65-70 de ani, perioada de trecere si adaptare; ntre 70-80
de ani, m atrnetea propriu-zis a; ntre 80-90 de ani, b atrnetea avansat a; dup a 90 de ani, marea b atrnete.
Spre deosebire de perioadele de vrst a anterioare, b atrnetea prezint a o serie de caracteristici specice :
- predom-
inarea proceselor involutive, reducerea treptat a a potentialului energetic si a capacit atii vitale, adaptive;
- diminuarea capacit atii
de effort zic, a rezistentei la suprasolicitare si la actiunea factorilor perturbatori din mediul extern;
- accentuarea fenomenelor de sclerozare, sc aderea
labilit atii functionale a organelor de simt si a sistemului nervos, a mobilit atii si rapidit atii mi sc arilor.
Din punct de vedere psihologic, b atrnetea
prezint a dezorganiz ari mai putin ample dect cele n plan bio-ziologic si aici, mai ales, n cadrul functi-
ilor ce sunt direct legate de caracteristicile bio-ziologice ale sistemului neuroendocrin.: functia mnez-
ic a, concentrarea si stabilitatea atentiei, vivacitatea si spontaneitatea imaginatiei, exibilitatea gndirii,
stabilitate emotional a, rezistent a la stres. La toate acestea se adaug a sentimentul de insecuritate, accen-
35
tuarea tendintei de reactualizare si retr aire a trecutului experential si,totodat a, de interpretare a prezen-
tului prin prisma lui, cre sterea gradului de dependent a interpersonal a, sl abirea dinamismului instinctiv.
ntre vrsta cronologic a si cea psihologic a la b atrnete nu exist a ntotdeauna o coincident a, procesul de
mb atrnire este puternic individualizat, ind inuentat de o multitudine de factori, precum: factori bio-
constitutionali, regimul de viat a, factori stresanti, raportul general ntre reu sit a si e sec n ntreaga viat a.
B atrnii pot s a tr aiasc a separat de urma sii lor, avnd
cas a si bunuri proprii, sau pot s a locuiasc a mpreun a cu alte persoane, e descendentii lor, e persoane
ce nu se a a n relatii de rudenie cu ei, dar care i ngrijesc. Procesul de victimizare poate avea loc n
cadrul mediului familial de apartenent a, cei care i victimizeaz a ind rude sau persoanele str aine ce le
poart a de grij a, sau n afara acestuia, initiatorii actiunii victimizante ind de cele mai multe ori infractori.
Ace stia din urm a, protnd de capacitatea redus a a b atrnilor de a se ap ara, precum si de alte caracteris-
tici psihocomportamentale specice ale acestora (credulitate, neglijent a, uitare, confuzie, etc.) pot comite
acte infractionale grave, inclusiv crime. Printre cele mai frecvente motive se num ar a jaful.n unele situ-
atii infractorii cunosc direct sau indirect bunurile si valorile pe care le posed a unii b atrni, n altele ei
actioneaz a n baza presupunerii c a ace stia detin bani sau bunuri adunate pe parcursul vietii sau p astrate
pentru asigurarea traiului n ultimii ani de viat a si chiar pentru nmormntare, cazuri mai frecvent ntlnite
ind n mediul rural, unde persoanele n vrst a si preg atesc din timp tot ce este necesar, inclusiv bani.
Iat a spre exemplicare un caz din practica judiciar a :
- n seara zilei de 1 martie 1969, n jurul orei 19.00, trei indivizi neidenticati au p atruns n locuinta lui
C.Gh., de 85 de ani si cumnata acestuia, S.D. de 73 de ani, a c aror cas a era situat a sa 7 km de ora s si 1
km distant a de cei mai apropiati vecini. Ace stia au intrat n locuint a pe u sa l asat a descuiat a si au surprins
victimele dormind. Unul dintre autori i-a cerut lui C.Gh. s a-i dea banii din cas a, b atrnul oferindu-i 1.175
de lei pe care i tinea sub pern a. Fiind nemultumiti de sum a, autorii au lovit victimele cu pumnii si un
baston si au pretins s a le dea toti banii ncasati din vnzarea unei vaci fapt real, cunoscut de cei n cauz a-
care avusese loc cu circa dou a s apt amni n urm a. n continuare, autorii au legat victimele de mini si
de picioare cu buc ati de srm a si au controlat locuinta g asind 2.000 de lei n buzunarul unei haine. Au
mai luat de la victime 30 de kg carne de porc si o damigean a cu vin, dup a care au p ar asit locul faptei,
l asnd victimele legate. Acestea au fost g asite a doua zi de un vecin care a venit s a ia ap a si care a sesizat
cazul. Dup a cteva zile, S.D. a decedat la domiciliu, iar C.Gh. n spital. Autorii au fost identicati n
persoana a doi infractori recidivi sti si a unuia f ar a antecedente penale. Unul dintre ace stia a aat despre
vnzarea vacii chiar de la victime, deoarece consumase vin la domiciliul lor n cursul lunii februarie. Nu
a fost recunoscut la comiterea faptei, deoarece era ntuneric, iar el s-a ferit s a se apropie de victime.
n ultimii ani, cercet a-
torii insist a tot mai mult privind departajarea a dou a categorii de victimizare a persoanelor n vrst a :
a). crime de strad a, comise de persoane total str aine, n aceast a categorie reg asindu-
se infractiunile de furt si tlh arie, avnd ca obiectiv principal jefuirea victimei;
b). maltratarea b atrnilor de persoane cunoscute. n aceast a categorie intr a diferite
36
forme de maltratare a b atrnilor, de altfel, cea de-a treia form a de violent a manifestat a
n familie (primele dou a ind maltratarea sotiei si a copilului). Termenul de maltratare
a persoanelor n vrst a (elder abuse) a ap arut n anii 80, problema respectiv a atr agnd
atentia att a juri stilor, ct si a altor speciali sti (gerontologi, terapeuti de familie,etc.).
Ast azi, maltratarea persoanelor n vrst a se refer a la o multitudine de
acte victimizante intentionate, cum ar : agresiunea zic a, agresiunea psihic a, exploatarea nanciar a prin
minciun a si furt ilegal, neglijarea lor prin ignorarea prezentei lor, privarea de hran a si medicamente, etc.
n cadrul familiei, cei care victimizeaz a persoanele n vrst a sunt cei cu care locuiesc
: ul, ica, nepoti, etc. iar n institutiile sociale de asistent a persoanele obligate prin lege a-i ngriji.
O
serie de cercet atori care s-au ocupat de studiul acestui fenomen, au scos n evident a urm atoarele aspecte :
- victimizatorul persoanelor n vrst a este cel mai frecvent
o rud a, n special frate, sot sau copil; mai rar, poate nor a sau ginere, nepot, nepoat a, prieten sau vecin;
- victim a tipic a este femeia de peste 60 de ani, boln avicioas a si suferind a;
- n cele mai multe cazuri, victima si victimizatorul locuiesc n aceea si cas a, dar izolati social n
raport cu prietenii, vecinii si rudele care ar putea s a intervin a n a pune cap at procesului de victimizare;
- vic-
timizatorii tind s a devin a suprasolicitati n raport cu victimele care devin depresive, izolate si dependente;
- cnd p arintii care se a a n aceea si cas a sunt
maltratati zic, cel mai frecvent victimizatori sunt ii; dac a icele sunt abuzive, victimizarea ia n mod
uzual forma neglij arii emotionale. La rndul lor, o parte din victimele n vrst a au fost p arinti abuzivi;
- frecvent personalul cu r aspunderi
privind ngrijirea celor n vrst a sunt suspectati de a- si neglija aproape complet obligatiile ce le revin.
3.4. Autovictimizarea
O categorie aparte de victime sunt peroanele
care orienteaz a procesul victimiz arii c atre sine, acesta devenind de fapt, proces de autovictimizare. Forma
tipic a si cea mai grav a, o constituie suicidul. n ecare an, n unele t ari, un mare num ar de persoane se
sinucid. De exemplu, n SUA num arul victimelor se ridic a la 28.000, iar n alte t ari din vestul Europei,
Japonia, num arul victimelor si rata sinuciderilor sunt semnicativ mai mari. Sinuciderea ind un act
nenatural, multi consider a c a cel ce se sinucide este anormal, bolnav mintal. n realitate, ns a, nu este
a sa. Exist a, de asemenea, o serie de conceptii populare, n mare parte gre site, privitoare la sinucidere :
- persoanele care vorbesc
despre suicid, nu doresc n mod real s a-l pun a n aplicare si, de aceea, nu se vor sinucide niciodat a;
- suicidul se ntmpl a f ar a nici un fel de n stiintare sau alarm a;
- persoanele sinuciga se ntotdeauna vor s a moar a.
37
Asemenea armatii sunt
false nu datorit a faptului c a nu contin nici un fel de adev ar, ci mai ales pentru faptul c a ele sunt supragen-
eraliz ari. Astfel, este adev arat c a unii sinuciga si sunt bolnavi mintal, dar aceste cazuri nu pot conduce la o
generalizare pripit a, ntruct un mare num ar de persoane care apeleaz a la suicid nu sunt bolnave mintal.
Majoritatea denitiilor date suicidului scot n evident a elementul intentional, faptul
c a persoana n mod con stient si suprim a propria voint a. Astfel, Gunther Kaiser (1986) arat a c a suicidul
este o actiune voluntar a ndreptat a con stient spre scopul suprim arii propriei vieti. Aceast a denitie
scoate n evident a elementele caracteristice suicidului (actiune voit a a subiectului, starea sau nivelul de
con stientizare a scopului, orientarea actiunii de distrugere c atre sine, c atre propria persoan a n vederea
suprim arii vietii) care poate diferentiat de alte situatii , cum ar accidentul sau o crim a mascat a.
Alex Thio (1988) diferentiaz a pe drumul suicidului
mai multi c al atori cu variate feluri de experient a. Unii amenint a uneori c a se vor sinucide, dar niciodat a
nu pun n aplicare asemenea armatii. Altii ncearc a s a- si suprime propria viat a, dar nu reu sesc. n
sfr sit, altii reu sesc n comiterea suicidului. A sadar, pot diferentiate trei categorii de suicid si anume :
a). Suicidul-amenintare. Indivizii care amenint a cu suicidul, vor mai mult s a tr aiasc a dect
s a moar a, iar amenint arile lor sunt folosite drept mijloace de atingere a anumitor scopuri n vi-
at a. Aceasta nu nseamn a ns a, c a ei niciodat a nu vor pune n aplicare amenint arile lor, mai
ales atunci cnd exist a n mod real pericolul de a nu- si atinge scopurile propuse . Unele studii
arat a c a, n cel putin 40% din cazuri, indivizii au serioase tentative de a se sinucide n trecut.
b). Suicidul-tentativ a. Spre deosebire de cei care amenint a, care n mod clar vor mai mult s a
tr aiasc a dect s a moar a, cei care ncearc a (tentativa) s a se sinucid a sunt mult mai ambigui n intentia lor.
Foarte adesea, ei arm a c a Nu-mi pas a dac a mor sau tr aiesc. n felul acesta, ei sunt mult mai putin
expliciti n comunicarea sentimentelor lor suicidare. Ei pot numai s a arate altora ct sunt de depresivi
sau c a nu pot dormi, dar evit a utilizarea cuvntului suicid. De aceea, cei mai multi dintre ei nu reu sesc
n comunicarea intentiilor lor c atre alte persoane. Cercet arile arat a c a numai ntre 14 si 53% din cei
care ncearc a s a se sinucid a sunt cunoscuti a ncercat, totodat a, anterior s a comunica altora intentia lor
ambigu a de a muri. Atunci cnd reu sesc s a comunice hot arrea, cei care receptioneaz a mesajul, nu prea-
l iau n serios datorit a caracterului relativ vag al acestuia. Metodele care le folosesc pentru sinucidere
sunt cele care prezint a, n mod implicit, apelul lor la ajutor din partea altora. Cele mai frecvente metode
sunt: t aiatul venelor, nghitirea unei cantit ati mari de medicamente somnifere, sau asxierea cu gaz n
cas a sau n ma sin a. De si aceste metode pot letale, ele mai prezint a nc a o sperant a fat a de metodele
ce asigur a suicidul reu sit, cum ar mpu scarea sau spnzurarea. De aceea, cele mai multe tentative de
suicid se petrec n locuri sau conjuncturi n care salvarea este posibil a, probabil a sau chiar inevitabil a.
Unii autori si unele
cercet ari arat a c a cele mai multe tentative de suicid pot descrise mai mult ca drumul spre viat a si nu spre
moarte. Se pare c a numai ntre 5 si 10% din cei care ncearc a s a se sinucid a si nalizeaz a intentiile lor.
Studiile statistice au scos n evident a faptul c a ntre suicidul-tentativ a si suicidul reu sit exist a un ra-
38
port aproape invers. Astfel, n ceea ce prive ste tentativa de a se sinucide cele mai multe cazuri
apartin femeilor mai mult dect b arbatilor, tinerilor (ntre 24 si 44 de ani) mai mult dect celor
n vrst a (ntre 55 si 66 de ani), celor ce provin din clasele de jos, mai mult dect celor din
clasele superioare. Situatia privind suicidul reu sit pare s a e complet opus a : mai multi b arbati
dect femei, mai multi vrstnici dect tineri, mai mult din clasa superioar a dect din cea de jos.
c). Suicidul-reu sit. Aproximativ 2/3 din cei care se sinucid sunt cunoscuti a avnd
cel putin o tentativ a suicidar a n perioadele anterioare. De asemenea, cei mai multi dintre ei
au comunicat, direct sau indirect, ideea lor suicidar a altor persoane. De altfel, sinuciga sii reu siti
sunt o categorie mixt a ce cuprinde acele persoane care, ncercnd s a se sinucid a au fost sal-
vate la timp, precum si acele persoane care au fost n mai mare m asur a hot arte s a moar a.
Pornind de la notele l asate de c atre sinuciga sii reu siti si de la relat arile celor care
ncearc a s a se sinucid a, se pot distinge cel putin patru tipuri de sentimente suicidare:
1.- sinuciga sii pot avea sentimente de scuz a si ap arare n raport cu unele persoane : sot, copii, mam a,tat a.
2.- sinuciga sii pot avea sentimente vindicative fat a de unele persoane sau fat a de sine. Acuznd pe
altii pentru mizeria si distrugerea lor, ei caut a s a se r azbune , pedepsind pe cei care i las a n urma
lor. Unii sinuciga si se pot simti foarte sup arati pe ei n si si, deoarece au f acut ceva foarte r au si
din acest motiv s-au hot art s a se sinucid a si, n felul acesta, s a se pedepseasc a. De exemplu, un
om se poate sinucide dup a ce ucide alt a persoan a. Acest tip de suicid este suicidul remu scare.
3.- sinuciga sii pot deveni m arinimo si si genero si fat a de lumea pe care o abandoneaz a. n notitele pe
care le las a, ei cer ca, dup a ce mor, cadavrul s a e donat scolilor medicale, sau dac a sunt bogati, cer
ca banii si averea s a e donate institutiilor de caritate. Altii iart a pe cei care i-au f acut s a sufere.
4.- sinuciga sii pot deveni inundati de sentimente suprarealiste si aceasta se poate ntpla chiar
n momentele de sfr sit ale vietii. Tensiunea puternic a ce i-a condus spre suicid ncepe s a
scad a si un calm cople sitor pune st apnire pe ei. n timpul st arii de calm, ei sunt dominati
de sentimente suprarealiste. De exemplu, cei care- si taie venele spun c a n-au simtit durere de-
loc si c a vederea si mirosul sngelui i-au determinat s a se ntoarc a la realitate si la viat a.
n ceea ce prive ste r aspunsul persoanelor ce au o anumit a leg atur a cu sinuciga sul, se pare
c a de cele mai multe ori acesta const a ntr-un sentiment de vinov atie. Sinuciderea parental a este puternic
traumatizant a pentru copii, mai ales cei mici, care, ind att de cople siti de sentimente de vinov atie, pot
confundati cu serioase dezorganiz ari mentale. Adultii, de asemenea, pot cu mare dicultate s a evite
agresiunea sentimentelor de vinov atie. Ei adesea se autoacuz a pentru c a nu au reutit s a surprind a la timp
intentia suicidar a si s a previn a suicidul sau pentru faptul de a f acut ceva ce s a cauzeze decizia suicidar a.
Spre deosebire ns a
de copii, adultii pot mai u sor s a- si neutralizeze sentimentele de vinov atie, procednd n mai multe feluri :
a). pot s a se perceap a ca ind buni si c a s-au purtat corect cu cei
ce se sinucid; ei simt c a n-au f acut nimic care s a cauzeze suicidul;
39
b). ei pot s a vad a suicidul ca ind inevitabil. Si chiar dac a s-ar purtat extraordinar
de atent fat a de ace stia, tot nu i-ar mpiedicat de la nalizarea intentiei lor suicidare;
c). pot considera suicidul ca un lucru bun pentru persoanele implicate, adic a
l v ad ca pe o modalitate de a evita diferite forme ale suferintei n lume.
De si pn a n prezent, au fost elaborate
multe teorii privind etiologia actiunilor suicidare, ele pot mp artite n dou a mari categorii si anume :
1. teorii psihiatrice
2. teorii sociologice.
Diferenta esential a ntre cele
dou a grupe de teorii const a n faptul c a, timp ce teoriile psihiatrice presupun, n general, c a exist a ceva
r au cu persoanele care se sinucid, teoriile sociologice presupun c a nu exist a nimic r au cu acestea. Pentru
cei mai multi psihiatri, boala mintal a ar principala cauz a a sinuciderii. Sau cei inuentati de teoria psi-
hanalitic a consider a c a instinctul mortii, datorit a mecanismelor de ap arare a eului, pot conduce individul
c atre suprimarea propriei sale vieti. n sfr sit, alti psihiatri consider a drept cauze ale suicidului depresia,
anxietatea morbid a, lipsa de sperant a, frustratia adnc a, experienta traumatizant a din timpul copil ariei.
Teoriile sociologice sustin, pe de alt a parte,
c a principala cauz a a sinuciderii nu este legat a de individ, ci mai mult de grupul de apartenent a. Astfel,
Durkheim arat a c a exist a dou a cauze majore ale sinuciderii: a). integrarea social a; b). reglarea social a.
Integrarea social a se refer a la ata sarea voluntar a
a indivizilor la grupul sau societatea de care apartin, iar reglarea social a presupune interventia coercitiv a
(restrngerea, constrngerea, controlul) a grupului sau societ atii asupra comportamentului membrilor.
Durkheim sustine c a indivizii care se caracterizeaz a printr-un
grad prea mare sau prea mic de integrare social a, pot n mai mare m asur a s a comit a suicidul dect cei care
se caracterizeaz a printr-un nivel moderat de integrare social a. Pe de alt a parte, cei care sunt supu si unui
nivel prea sc azut sau prea nalt al regl arii sociale pot s a recurg a la suicid n mai mare m asur a dect cei
supu si la un nivel moderat. Durkheim sustine c a exist a o relatie curbiliniar a ntre integrarea si reglarea
social a, pe de o parte si rata suicidului, pe de alta. n consecint a, el diferentiaz a patru tipuri de suicid :
1.-suicidul egoist tipul cauzat de nivelul prea sc azut al integr arii sociale;
2.-suicidul altruist- datorat nivelului prea nalt al integr arii;
3.-suicidul anomic- generat de nivelul prea redus al regl arii sociale;
4.-suicidul fatalist- produs de nivelul prea nalt al regl arii sociale.
Pentru ntelegerea mai bun a a acestei teorii, se pot folosi cteva exemple :
- n comparatie cu persoanele c as atorite, cele nec as atorite vor comite cu o mai mare probabil-
itate suicidul egoist, deoarece ele, ind mai putin integrate social, vor benecia n mai mic a
m asur a de dragoste, afectiune sau suport moral din partea altora cnd sunt puternic frustrate;
40
- personalul militar este n mai mare m asur a nclinat spre suicid altruist dect lucr atorii civili
dintr-o fabric a. Aceasta se explic a prin faptul c a personalul militar, ind mai integrat n uni-
tatea lor militar a, sufer a mai mult din cauza dezonoarei datorate pierderii unei b at alii, n timp ce
lucr atorii civili sunt mai imuni la dezonoare cnd v ad c a fabrica lor pierde din productivitate;
- t arile bogate au rate mai mari dect t arile s arace n ceea ce prive ste suicidul anomic si aceasta pen-
tru c a cet atenii din primele t ari, ind mai putin reglati social, sunt mai mult ncurajati s a a stepte prea
mult de la viat a si astfel devin expu si la o mai mare frustratie cnd a stept arile lor nu sunt ndeplinite.
De si teoria lui Durkheim a dat na stere la o multitudine
de interpret ari, multe cercet ari au fost organizate n directia sustinerii ei. Pe de alt a parte, plecnd de la
conceptele teoriei clasice durkheimiene, au fost elaborate noi teorii moderne dintre care se deta seaz a :
a). teoria trifactorial a, legat a de numele lui Andrew Henrz si James Short;
b). teoria integr arii statutului, dezvoltat a de Jack Gibbs si Walter Martin.
Cap.IV. Cadrul social si victimele
O serie de criminologi au sustinut c a n si si infractorii pot
socotiti victime ale s ar aciei, preg atirii scolare insuciente, lipsei locurilor de munc a, discrimin arii, re-
latiilor familiale dezorganizate si altor injustitii sociale. Este vorba de a sa-numitele victime ale societ atii.
Marile schimb ari implicate n cursul procesului modern-
iz arii societ atii actuale determin a, pe lng a consecinte pozitive si mari dicult ati de adaptare si integrare
a individului la noi modele de existent a si comportament, implicnd asimilarea unor noi valori social-
culturale deosebite de cele traditionale. Migratia sat-ora s si cre sterea ora selor, produc nu numai disloc ari
masive de oameni, dar i si transfer a, de regul a, pe ace stia n zone sociale mai eterogene, cu un grad sc azut
de structurare si coeziune, cu un control social mai slab asupra individului la toate nivelurile sale com-
portamentale; apar fenomene de aculturatie foarte grave; noile comunit ati si locuri de munc a nu reu sesc
s a- si impun a ntr-un mod credibil si operativ valori nai si lianti sociali comparabili cu cei abandonati.
Cercet arile criminologice au pus n
evident a o multitudine de c ai si forme de nv atare a comportamentului criminal, unele din ele v adindu- si
ecienta si n cadrul celorlalte modele de formare a personalit atii criminale inadaptative si dezadaptative
punndu-se accent pe calitatea negativ a a vietii de familie, a mediului scolar si stradal, a grupului de
anturaj intim, slaba calitate a locului de munc a, inuenta negativ a a unor factori din mediu socio-cultural.
n ceea ce prive ste inuenta familiei, cadrul familial, studiile
criminologice mai vechi au ncercat s a acrediteze ideea c a cei mai multi infractori provin din a sa-zisele
familii dezorganizate. Unul din scopurile fundamentale, naturale si socio-morale ale familiei este acela
de a garanta integritatea dezvolt arii intei biologice si a personalit atii copilului. Inuenta structurant a a
familiei asupra progeniturii este total a. Relatia afectiv a de iubire ntre parteneri constituie un liant benec
al cuplului. Dar destinul total al acestei structuri nu este s a realizeze mediul cel mai prielnic numai pentru
dragostea spiritual a si cea carnal a, ci s a se constituie ca un univers creator pentru fructul acestor leg aturi.
41
Perturbarea prin conicte majore a acestui univers transform a
copilul n victim a si-i zduncin a att echilibrul neuropsihic, ct si bazele psihomorale ale personalit atii.
Interpretnd acest fenomen la macrosistemul social, reiese c a ntretinerea celei mai mari nc arc aturi
agresive n societate si are originea n victimizarea copiilor n cadrul familiei. Copiii devin, n primul
rnd, ni ste acumulatoare suprasaturate de traumatisme neuropsihoafective care vor pune n circulatie,
att n adolescent a, ct mai ales la vrsta matur a, o mare cantitate de elemente inamatoare agresive.
Cercet arile ntreprinse
cu privire la familiile dezorganizate au luat n consideratie ntr-o manier a simplist a contextul familial, n
functie numai de unii indicatori economici sau de stabilitate a cuplului parental. n realitate, trebuie s a
se pun a n discutie, n primul rnd, calitatea vietii de familie, valoarea sa formativ a asupra personalit atii
copilului sau adolescentului. Judecat a din acest unghi de vedere, familia trebuie examinat a sub aspecte
complexe, viznd nu numai factorii de stabilitate ai cuplului parental, dar n primul rnd- modelul de viat a
pe care l ofer a minorului, calitatea climatului instructiv-educativ din familie, calitatea climatului afectiv,
aptitudinile pedagogice ale p arintilor, stilul de viat a al tuturor celorlalti membrii ai familiei, modelul lor
comportamental, etc. Dac a toti sau parte din ace sti factori nu functioneaz a normal si dac a, mai ales,
ei se ntorc chiar mpotriva modelului de comportament normal, ntlnind n cale mai ales minori cu
dicult ati de integrare n viata social a, ori tineri cu o linie comportamental a n plin a formare, este resc
ca ace stia s a evolueze prin nv atare spre nsu sirea comportamentului infractional. Procesul se poate
amplica si agrava sub inuenta ulterioar a a unor inuente negative din partea unui anturaj nefast, etc.
Cercet arile ntreprinse n tara noastr a, n 1975, asupra unui lot de infractori
care au comis acte de violent a, ar atau c a peste 65% proveneau din familii cu venituri b ane sti risipite n
primele zile dup a ncasare si tn care nu existau nici un fel de preocup ari culturale. Statisticile incrimineaz a
n acest plan climatul conjugal tensionat, certurile repetate, st arile permanente de conict si confruntare
ntre unii membrii ai familiei, consumul de b auturi alcoolice, manifest arile de l acomie si zgrcenie ex-
agerat a,manifest arile de dominatie sau egoism, manifest arile antisociale si diverse comportamente aber-
ante venite de la p arinti sau de la copiii cei mai mari constituind un model negativ de comportament.
O anchet a realizat a pe un
e santion de 500 de minori internati n fostele centre de reeducare, eliberati n 1977, a scos n evident a c a
37% proveneau din p arinti cu antecedente penale, iar 12% din fratii sau surorile lor posedau, de asemenea,
antecedente de acest fel; 35% din p arintii minorilor respectivi nu aveau ocupatie. O alt a statistic a relev a
c a, n cazurile unor infractiuni de violent a comise ntre 1975-1980, s-a constatat c a n peste 55% din
familiile subiectilor investigati, tat al consuma frecvent alcool, modelul ind preluat si de copii, ntruct
s-a observat c a cei care comiseser a infractiuni de tlh arie sau viol deprinseser a viciul si ei de la 16-18 ani.
Investigatiile din alte t ari au pus
n evident a c a peste 30% din minorii care au comis infractiuni de violent a provin din familii n care stilul
de educatie este despotic si excesiv, e indiferenta p arintilor merge pn a la lipsa total a de supraveghere.
Climatul de
42
violent a intrafamilial poate extrem de p agubitor, n ce prive ste stilul de viat a pe care l va deprinde vi-
itorul adult. Lucr arile preg atitoare ale celui de-al VII-lea Congres ONU pentru prevenirea criminalit atii si
tratamentul delicventilor, ce a avut loc la Milano n 1985, au relevat c a n t arile puternic industrializate, din
totalul infractiunilor de omor, 40% se comit ntre p arinti, procentul actelor de violent a asupra copiilor n
familie ind considerat mult superior, copiii c aznd astfel victime comportamentului agresiv al p arintilor
lor. De aici, numeroase abandon ari de domiciliu, concubinaje si tendinta repet arii modelului parental.
Mention am si unele concluzii ale unor cercet atori din
Ungaria, care au evidentiat mai multe tr as aturi ce s-ar transmite prin nv atare de la o generatie la alta
si care se a a n strns a leg atur a cu conduita social a : preg atirea scolar a redus a, dispret fat a de munc a,
acceptarea si promovarea unor mentalit ati ilicite privind dobndirea si distribuirea bunurilor, consumul
excesiv de alcool, cultur a minim a, cultul fortei si folosirea ei pentru rezolvarea situatiilor conictuale.
Rolul familiei trebuie,
desigur, studiat n toat a complexitatea inuentelor si reactiilor pe care climatul familial l produce asupra
minorilor si f ar a a se ignora nici o clip a c a inuenta acesteia n formarea modelului de comportament
este precump anitoare, intervenind ntr-o perioad a de plasticitate extern a a personalit atii, avnd un caracter
de interventie aproape permanent si venind de la persoane de autoritate moral a si afectiv a maxim a.
Si, cu toate acestea, rolul acestei inuente nu trebuie
exagerat, experienta comun a demonstrnd -n sucient de numeroase cazuri- c a nu toti copiii provenind
din familii de proast a calitate evolueaz a spre comportamentul criminal, unii din ei g asind chiar resurse de
a interveni cu forte ie site din comun n actiuni de natur a cu totul opus a modelului negativ oferit de p arinti,
Inuenta scolii n formarea personalit atii este incontestabil a. De si
considerat a drept cel mai important instrument social de integrare a tinerei generatii, ca factor primordial
de educatie, cultur a si civilizatie, scoala poate induce, n multe cazuri, mai ales prin puterea exemplar-
negativ a si inuente nefaste asupra evolutiei personalit atii elevului, raportul educativ-educat cuprinznd
valente si laturi extrem de complexe si delicate. Toate acestea pot conduce la victimizarea elevului.
Si n acest mediu, mani-
fest arile gre site n plan educational, excesul de severitate, inechitatea sanstion arii meritului, manifest arile
de favoritism sau chiar de pur subiectivism, dac a nu sunt tinute sub un control ecient, pot genera efecte
destabilizatoare asupra evolutiei unor caractere mai u sor inuentabile n r au. Fenomene negative, cum
ar neprincipialitatea unor relatii dintre educatori si cei educati, lipsa notorie de competent a profesion-
al a si probitate moral a a primilor, tolerantele ct si excesele practicate n afara modelului socio-cultural
propov aduind mai ales fenomenele de coruptie care pot infesta actul de decizie la nivel pedagogic- sunt
rele din cele mai mari cte se pot imagina pentru o derulare corect a a procesului de formare a personalit atii
tinerilor, mai ales dac a avem n vedere c a, exemplul negativ vine tocmai de la factorul investit cu atribute
de educator si poate continua uneori penibil, modelele de conduit a ntlnite de elevi si tineri n mediile lor
familiale ori de anturaj. Iat a deci, cum si scoala poate defavoriza si nc a grav, devenirea personalit atii.
Cercet atorii domeniului relev a si un alt aspect
43
cutremur ator, care poate produce victime ale nivelului de instruire scolar a si anume lipsa procesului de
scolarizare sau de organizare necorespunz atoare a procesului educativ n scoli. Astfel, cercet ari efectuate
pe intervalul de ani 1971-1975 asupra cauzelor infractiunilor de violent a din Romnia, au ar atat c a 35%din
lotul investigat nu a frecventat dect cursul primar si adesea incomplet, procentajul ind la omor de 45%.
Performantele scolare, pe intervale si a sa nesemnicative, ale acestor infractori au fost slabe si mediocre.
Preg atirea scolar a incomplet a
sau necorespunz atoare, nivelul sc azut de cuno stiinte profesionale, lipsa deprinderii de a muncii ordonat
si de supunere la un program normat, nu numai c a mpiedic a accesul multor tineri din aceast a categorie
la dobndirea unei integr ari socio-profesionale corespunz atoare, dar chiar atunci cnd o obtin le confer a
o capacitate sc azut a de adaptare, ace stia prefernd cu mult a u surint a viata parazitar a, lopsit a de orice
constrngere social a. Astfel, un studiu referitor la cauzele unor infractiuni contra regulilor de convietuire
social a relev a c a din investigarea, la Bucure sti, n 1981, a 426 de subiecti privind infractiunile de specul a,
prostitutie, proxenetism, cer setorie si vagabondaj, din care 226 solutionati penal si 200 contraventional,
a reie sit c a ponderea cea mai mare o prezint a elementele care nu detin nici o calicare profesional a.
Alte cercet ari
au relevat o strns a leg atur a ntre abandonul scolar, care intervine de regul a n jurul vrstei de 11-12 ani
si aparitia delicventei juvenile, 75% din subiectii investigati repetnd o dat a sau de mai multe ori clasa.
Multi autori aduc critici pertinente
separatiei existente n structura unor modele instructiv-educative sau practici pedagogice, ntre instructie
pe care se pune un accent oarecare- si educatie, care este ndeob ste neglijat a. Urmeaz a separatia care
exist a ntre educator si educatie. n acest sens, se poate spune cu sucient temei c a minorii depind att
n mediul familial, ct si n cel de micro-grup scolar sau social mai mult de ducatori dect de educatie.
ntr-adev ar, marea decient a a ntregului proces actual de nv at amnt este aceea de a pune
accentul pe scolarizare, ignornd valentele educative ale scolii, obligatiile ei formative n planul instituirii
unor personalit ati cu un grad de utilitate si ecient a social a superioar a, cu un grad nalt de responsabilitate
etic a si cet ateneasc a. Ori, nu trebuie niciodat a uitat c a menirea scolii nu este numai aceea de a preg ati
indivizi informati, dar si apti de convietuire social a. Nu simple instrumente productive, ci si cet ateni.
Un rol nsemnat
n formarea personalit atii revine, n continuare, mediului socio-profesional. Dup a cum ar atau G. Stefani
si G. Lavasseur, profesia este locul unde procesul de scolarizare ia, de principiu, sfr sit. De aceea, price
e sec profesional poate deveni o cauz a de dezechilibru pentru indivizi slabi, transformndu-i pe ace stia n
victime ale nereu sitei pe plan profesional. Reu sita profesional a depinde de foarte multi factori, printre
care : gradul de preg atire profesional a, alegerea corect a a profesiei, aptitudinile specice, capacitatea
de adaptare la regimul de disciplin a si effort reprezentnd numai o parte din factorii de integrare.
Cercet arile ntreprinse n tara noastr a sunt, oarecum, concordante n constat ari.
Astfel, studiindu-se un lot de infractori care au comis infractiuni de violent a, s-a observat c a 30% din
ei nu aveau nici o ocupatie, iar majoritatea aveau un statut ocupational precar, instabil. Integrarea n
44
munc a n mediul urban este dicil a : 50% din cei investigati au p ar asit frecvent locurile de munc a, 45% au
prezentat dicult ati de adaptare la normele de disciplin a profesional a, 70% din tinerii care au comis violuri
si tlh arii au schimbat de mai multe ori locurile de munc a. Evident, aceste date au o concludent a relativ a.
Practica judiciar a curent a arm a ns a, devianta n lumea neprofesioni stilor cu un loc comun, lipsa
unei preg atiri scolare corespunz atoare unit a cu lipsa de profesiu, functionnd printre factorii de frunte
ai implic arii personalit atii pe calea deviatiei de tip parazitar (prostitutia, vagabondajul, specula, etc.).
De asemenea, minorul
si tn arul pot victimele micromediului social ambiental imediat, si mai ales, al grupului s au de anturaj.
Inuenta mediului social la nivel global-sociocultural poate avea si
are, de regul a, o contributie de mare anvergur a n procesul form arii personalit atii. Cei care vin n contact
cu acest mediu pot deveni victime ale sale, datorit a modului de asimilare din multitudinea de informatii
instructiv-formative ce i parvin prin intermediul tuturor mijloacelor de comunicare social a: institutii,
scoal a, carte, pres a, lm, televizor, etc. a acelora care i stimuleaz a convingerile si atitudinile antisociale.
Teoriile sociologice si o mare parte a celor de orientare psihologic a recunosc mediului social general,
pe lng a functiile pozitive de integrare si cele negative perturbatoare, cu efecte opuse, atitudinea acestora
din urm a de a contribui la nv atarea comportamentului deviant, ind subliniat a n forme variate (de
pild a, teoria dezorganiz arii sociale, teoria anomiei sociale, al rolului criminogen al progresului tehnico-
stiintic, a noii ap ar ari sociale, teoriile ntemeiate pe ideea de frustrare sau conicte de cultur a, etc.).
Ocupndu-se astfel de modelul sociologic bazat pe
notiunea de nv atare si limitele sale, M.G. Debuyst, criminolog belgian, sublinia c a separat de actiunea
unor factori instructionali sau de frustratie, violenta poate nv atat a si prin inuenta exercitat a de unii
factori socio-culturali. Din acest punct de vedere, autorul distinge trei directii pe care le prezint a succesiv :
1. Formele violente
din cultur a, cu alte cuvinte schemele comportamentale violente pe care o cultur a si le propune ca solutie
pentru anumite st ari conictuale, mergnd de la comportamentele violente, pe care le implic a lupta pentru
putere n toate domeniile, mentalit ati ntemeiate pe violenta unor colectivit ati (Sicilia, Mexix) sau grupe
organizate de infractori (subculturi delicvente) si pn a la conceptii derulate n diferite sfere ale culturii si
activit atii umane care pun accentul pe lupt a, r asturnarea prin violent a a raporturilor deb fort a existente
la un moment dat ntre state, clase, grupe de putere, de inuent a, etc. etichetnd -pe de alt a parte- starea
de oprimare n care s-ar aa unele p aturi sociale si caracterul agresiv, violent al institutiilor consacrate.
2. Transmiterea violentei ntr-o colectivitate dat a si canalele culturale susceptibile
de a o transmite : transmiterea direct a prin intermediul multimilor si violentelor colective; transmiterea
cultural a prin canale stereotipe, ntelegndu-se schemele de interpretare prin intermediul c arora un grup
evalueaz a si transmite membrilor s ai impresia de pericol pe care l-ar reprezenta anumite categorii de per-
soane (negri, evrei, emigranti,etc.) inoculndu-le o stare de alert a ntemeiat a pe ideea de ap arare sub egida
desculpabilit atii colective; transmiterea prin canale mass-media, relevndu-se c a de si rolul acestei este
complex si nu conduce ntotdeauna la receptarea violentei, este aproape cert c a inuenta semnelor agre-
45
sive transmise r aspunde n mare parte de preexistenta unor deprinderi agresive ale receptorului. Autorul
si-a mai exprimat opinia c a, lmele si c artile ce contin scheme violente pot avea o nalitate negativ a nu
att prin scenele prezentate, ct prin mesajul pe care l poart a, existnd temeiuri s a se cread a n termenii
psihanalitici c tr airea lor intens a de spectatori ar realiza si o functie de defulare benec a asupra acestora.
3. n sfr sit,
autorul pune n evident a conditiile generale de viat a pe care membrii societ atii le cunosc foarte bine,
suportndu-le inuenta negativ a, prin nv atarea comportamentelor agresive pe care mediul social le ofer a
prin : conictele economice, dicult atile si problemele de locuit, problemele consum arii timpului liber si
distractiv, urbanismul (cu efectele sale dezintegrante), toxicomania, consumul de droguri, alcoolismul.
Concluzia care se desprinde din aceast a viziune este simpl a : personalitatea omului care
respect a legea, ca si a celui care o ncalc a, se formeaz a aparent n acelea si sfere ale vietii sociale si este su-
pus a, la nivel macrosocial, acelora si canale de inuent a. Cu toate acestea, nici mediul social si nici natura
informatiilor si chiar a c ailor de dufuzare nu este omogen a, felul de receptare individual a a oric aror infor-
matii socio-culturale depinznd, pn a la urm a, n mare m asur a, de modul de receptare a ec arui individ.
Titlul III
Protec tia social a a victimelor
- modalit ati de prevenire
- propuneri de lege ferenda
Ideal ar ca ntr-o societate liber a, echilibrat a, armonioas a, s a nu existe nici un
fel de pericol de victimizare, ecare individ ind deplin securizat c a niciodat a si nic aieri nu-l pnde ste
vreo primejdie, indiferent de statutul s au social, profesional, economic, pe linia vrstei, sexului, etc.
Din nefericire ns a, ecare societate se confrunt a cu fenomenul
infractional care, cel putin n ultimul timp, manifest a o accentuat a tendint a de cre stere. Din punct de
vedere psihologic si psihosocial, cre sterea ratei criminalit atii determin a intensicarea sentimentului de
insecuritate resimtit n general de c atre indivizi dar, mai ales, de c atre cei care prezint a un mai mare
risc victimal sau un grad mai mare de vulnerabilitate victimal a (copii, femei, persoane n vrst a, hand-
icapati). Uneori instinctiv sau deliberat, unele persoane si iau m asuri de prevenire pentru a evita orice
risc de victimizare (asigurarea intr arilor n locuinte si imobile, evitarea locurilor periculoase, evitarea
companiilor dubioase, evitarea reclamei si publicit atii legate de anumite bunuri si c stiguri de valoare,
etc.). Cu toate acestea, n realitate m asurile de autoprotectie sunt total insuciente n raport cu riscul
victimal. Motivele sunt multiple si diverse, cele mai multe ind de natur a psihologic a si psihosocial a:
46
a). consumul de alcool
ce determin a dezinhibarea conduitei si limitarea posibilit atilor de anticipare a consecintelor unei actiuni;
b). infatuarea, aroganta, exacerbarea eului, tr as aturi
care conduc la supraestimarea imaginii de sine si a posibilit atilor proprii zice si mentale; asemenea
persoane, prin contrast, subevalueaz a pericolul si devin adesea, victime ale diferitelor tipuri de agresiune;
c). neglijenta si indiferenta,
tr as aturi care conduc la ignorarea total a, de cele mai multe ori involuntar a, a pericolelor de victimizare.
Asemenea persoane nu dau important a m asurilor de asigurare (las a sau uit a u sile larg deschise, bunuri
expuse, etc.), nu manifest a grij a n raport cu sine sau cu altii (las a copiii nesupravegheati n totalitate).
d). credulitatea sau nivelul de inuentare,
tr as aturi care permit infractorului stimularea si atragerea unei persoane n actiuni victimizante (cazul in-
fractorului escroc ce permite, n schimbul unei mari sume de bani, s a-i fac a un serviciu de mare valoare).
e). st arile de izolare, frustratie si complexare ce pot abil exploatate de c atre infractori;
f). nivelul modest sau redus al capacit atilor psihointelectuale, care
limiteaz a foarte mult posibilit atile persoanei de a ntelege si decodica intentiile infractorului potential;
g). nivelul de tulburare si dezorganizare
psihic a (forme delirante, halucinatorii, etc.) pot, de asemenea, s a e speculate de c atre infractori.
A sadar, m asurile
ce se pot lua si care trebuie s a e luate n vederea evit arii riscurilor victimale pot clasicate n :
A. M asuri de protectie social a
B. M asuri de autoprotectie
A.M asurile de protectie social a revin n special organelor judiciare responsabile social-
mente cu prevenirea infractiunilor, sactionarea infractorilor si pedepsirea lor. Existenta or-
ganelor judiciare, a normelor juridico-penale, a sistemului de judecat a si pedepsire a f apta silor
inhib a n mare m asur a reactivitatea infractional a potential a. Actiunile de paz a, de antici-
pare si prevenire a infractiunilor ale organelor de politie, promptitudinea si ecienta lor n de-
scoperirea infractorilor, aplicarea corect a a normelor de drept penal n raport cu situatia specic a
diferitelor infractiuni sunt, direct sau indirect, m asuri sociale de protectie mpotriva victimiz arii.
A sa cum arma
Wrightsman (Pshychology and the Legal System, California, 1987) detinerea infractorilor deosebit
de periculo si n institutiile speciale, asigur a un nivel mai nalt de securizare psihologic a a cet atenilor.
O m asur a de ocrotire a victimelor este si cea prev azut a n Codul de procedur a penal a, n art. 24 alin.2,
potrivit c areia, dac a n urma s avr sirii unei infractiuni s-a creat si un prejudiciu material sau moral, al aturi
de conictul de drept penal ia na stere si un conict de drept civil, victima acelei infractiuni avnd dreptul
s a pretind a daune materiale sau morale. Subiectii acestui raport de conict sunt : f aptuitorul (agresorul)
si persoana v at amat a (victima). Ei apar ca subiecti ai actiunii civile ce se exercit a n procesul penal.
47
n ceea ce prive ste prevenirea criminalit atii, ca modalitate de protectie a victimelor,
aceasta desemneaz a un proces social permanent, care presupune aplicarea unui ansamblu de m asuri cu
caracter social, cultural, economic, politic, administrativ si juridic destinate s a prentmpine s avr sirea
faptelor antisociale, prin identicare, neutralizarea si nl aturarea cauzelor fenomenului infractional.
Totu si, prevenirea nu nseamn a doar prentmpinarea s avr sirii
pentru prima dat a a unei infractiuni, ci si mpiedicarea repet arii faptelor penale de c atre acela si autor.
O
luing a perioad a de timp reactia social a antiinfractional a a avut o esent a eminamente represiv a, popoarele
antice dezvoltnd sisteme legislative si institutionale care r aspundeau n bun a m asur a, mai ales prin as-
primea lor, scopurilor pentru care au fost create. A sadar, modelul clasic de a prentmpina s avr sirea
faptelor antisociale se baza pe efectul de inhibare psihic a al normei penale si al pedepsei potentiale.
Modelul clasic are la baz a prevenirea general a si prevenirea special a. Problema prevenirii criminalit atii
a fost abordat a n mod explicit de lozoful grec Platon, care a propus nlocuirea ideii retributive cu ideea
de utilitate social a a pedepsei, conform c areia scopul sanctiunii trebuie s a e prevenirea general a (prin
forta exemplului) si prevenirea special a (ca efect intimidant al pedepsei). Platon arm a c a acela care
vrea s a pedepseasc a n mod judicios, nu pedepse ste din pricina faptei rele care este un lucru trecut,
c aci nu s-ar putea face ca ceea ce s-a s avr sit s a nu se s avr sit, ci pedepse ste n vederea viitorului,
pentru ca vinovatul s a nu mai cad a n gre seal a si pentru ca pedeapsa lui s a-i nfrneze pe ceilalti.
n secolul al XVIII-lea, aceast a conceptie a inuentat
n mod decisiv lozoa iluminist a si, prin intermediul ei, teoria scolii clasice de drept penal, fondat a de
Cesare Beccaria. Acesta sustine n lucrarea sa Dei delitti e delle pene c a omul este o int a rational a
care, tr aind sub imperiul liberului s au arbitru, trebuie s a suporte consecintele faptelor sale. Din acest
motiv, cu ct pedeapsa prev azut a de lege este mai sever a, cu att omul se va abtine s a comit a actul in-
criminant si, cu ct aplicarea legii este mai cert a si mai rapid a, cu att efectul preventiv va mai evident.
Odat a cu trecerea timpului, imaginea clasic a a prevenirii criminalit atii prin efectul intimidant
al pedepsei a nceput, pe de o parte, s a se estompeze, iar pe de alt a parte, s a devin a mai complex a.
n ceea ce prive ste prevenirea social a, aceasta presupune complexul de m asuri destinate
s a mpiedice s avr sirea unor fapte antisociale de c atre persoanele care au s avr sit deja, o infractiune.
ntruct modelul clasic se bazeaz a, n mod esential, pe efectul intimidant al pedepsei, prevenirea special a
se realizeaz a prin impunerea unei pedepse mult mai aspre n cazul recidivi stilor, n scopul neutraliz arii
ori incapacit arii acestora pe o perioad a mai mare de timp. In secolele anterioare, neutralizarea se realiza
prin pedeapsa cu moartea sau mai trziu, prin exilarea vinovatilor n colonii si chair prin vnzarea lor ca
sclavi. n secolul XX, neutralizarea se obtine att prin pedepse privative de libertate mai severe -uneori,
chair nchisoarea pe viat a- e prin m asuri alternative de educare, reeducare si tratament medical sau
psiho-social, care au drept scop resocializarea infractorului, n vederea reintegr arii sociale a acestuia.
n perioada modern a, modelul clasic
de prevenire a evoluat att c atre modelul social, ct si n directia modelului situational (tehnologic).
48
Se pune accentul
pe educarea cet atenilor prin popularizarea legislatiei n vigoare, prin relevarea efectelor nocive ale crim-
inalit atii, prin consecintele acestui fenomen. Un rol important revine mijloacelor de informare n mas a,
care prin modul de prezentare a acestei problematici, pot contribui efectiv la prevenirea criminalit atii.
Cea mai important a prghie o constituie, ns a, controlul
social specializat, respectiv justitia, politia, curtea de conturi, garda nanciar a, controlul nanciar intern,
politia sanitar a, politia de frontier a,etc. organisme ale statului care, prin lege, auobligatia s a intervin a
n timp util pentru anihilarea focarelor criminogene, realiznd astfel si protectia eventualelor victime.
Cu privire la modelul social,
n ultimele decenii, cre sterea exploziv a a criminalit atii pe plan mondial a determinat o adev arat a criz a
a sistemelor justitiei penale si a organismelor clasice de control social, mai ales n t arile vest-europene.
Att num arul infractorilor primari, ct si rata recidivismului au crescut de la an la an. Aceste efecte
au fost resimtite si n t arile din Europa Central a si de Est, dup a autodesintarea blocului comunist.
Aparitia noilor strategii nationale trebuie v azut a n contextul principalelor schimb ari eco-
nomice, culturale, sociale care au afectat t arile lumii n ultima perioad a. Ca rezultat al acestor schimb ari,
politica penal a din multe t ari se ndreapt a c atre utilizarea unor m asuri cu caracter social anticipativ.
Modelul social se realizeaz a prin prevenirea primar a, denit a
ca ind o strategie preventiv a de baz a care, prin m asuri specice n domeniile social, economic, cultural,
educativ,etc. ncearc a s a anihileze att situatiile criminogene, ct si r ad acinile adnci ale criminalit atii.
n conformitate cu ideile de baz a ale modelului
social, prevenirea trebuie s a se adreseze mai ales infractorilor potentiali, att la nivelul individual, ct si al
microgrupurilor. Astfel, materialele de specialitate prezint a un important num ar de programe de prevenire
care functioneaz a n t arile occidentale si se adreseaz a cu prioritate familei, scolii si n general, tinerilor.
n privinta familiilor se actioneaz a prin m asuri comunitare pentru :
- furnizarea de ajutor celor aati n stare de stress economic si psihologic;
- educarea si orientarea tinerilor p arinti;
- educarea pre scolarilor proveniti din familii dezorganizate ori, de socializare negativ a.
n vederea ocrotirii
potentialelor victime ale violentei n familie, prin Hot arrea 852/1996 s-a nintat Centrul Pilot de Asis-
tent a si Protectie a Victimelor Violentei n Familie. Potrivit acestui act normativ, se ninteaz a Centru
Pilot de Asistent a si Protectie a Victimelor Violentei n Familie, ca institutie bugetar a cu personalitate
juridic a, n subordinea Ministerului Muncii si Protectiei Sociale, avnd sediul la Policlinica Universitar a
Titan Centru de dialog si tratament Bulevardul Nicolae Grigorescu, nr. 41, sector 3, Bucure sti.
Art.2 al acestei
hot arri stipuleaz a c a Centru Pilot de Asistent a si Protectie a Victimelor Violentei n Familie are ca obiect
de activitate urm arirea si asigurarea respect arii drepturilor femeii precum si eliminarea oric aror forme
de discriminare exercitate mpotriva acesteia, inclusiv combaterea fenomenelor de violent a n familie.
49
Art.3 prevede faptul c a n realizarea obiectului s au de activitate,
Centru Pilot de Asistent a si Protectie a Victimelor Violentei n Familie, exercit a urm atoarele atributii :
a). triaz a,
ndrum a si nregistreaz a persoanele victime ale violentei n familie, care solicit a sprijin n acest sens;
b). analizeaz a modalit atile concrete de asistent a, protectie si interventie;
c). dezvolt a linii de servicii specice,
inclusiv prin nintarea unui post telefonic S.O.S n scopul protej arii victimelor violentei n familie;
d).
sesizeaz a factorii competenti si solicit a interventia acestora n vederea rezolv arii situatiilor semnalate;
e). creaz a banca de
date referitoare la amploarea fenomenului de violent a n familie, pe baza cazurilor avute n observatie;
f). evalueaz a datele obtinute si elaboreaz a studii preliminare asupra fenomenului de violent a n familie.
Art.4 al acestei Hot arri arat a c a n vederea
ndeplinirii atributiilor prev azute la art. 3 Centrul Pilot de Asistent a si Prorectie a Victimelor Violentei n
Familie colaboreaz a cu Ministerul S an at atii, Ministerul de Interne si Ministerul Justitiei, precum si cu alte
structuri guvernamentale si neguvernamentale avnd atributii n domeniul asistentei si protectiei familiei.
Centrul Pilot de Asistent a si Protectie a
Victimelor Violentei n Familie este condus de un director numit de ministrul muncii si protectiei sociale.
Structura organizatoric a a Centrului
Pilot de Asistent a si Protectie a Victimelor Violentei n Familie, precum si regulamentul de organizare
si functionare se aprob a prin ordin al ministrului muncii si protectiei sociale. Personalul ncadrat la
Centrul Pilot de Asistent a si Protectie a Victimelor Violentei n Familie este salarizat n conformitate cu
prevederile Hot arrii Guvernului nr. 281/1993 cu privire la salarizarea personalului din unit atile bugetare.
Spatiul necesar function arii Centrului Pilot de Asistent a si Protectie a Victimelor Violentei n Familie este
pus la dispozitie f ar a plat a de c atre Ministerul S an at atii. Acest centru va putea folosi la cerere personalul
medical de specialitate din cadrul Policlinicii Universitare Titan, pe baza unei ntelegeri cu aceasta.
Ministerul de interne
va asigura paza permanent a a Centrului Pilot de Asistent a si Protectie a Victimelor Violentei n Familie.
Scoala se bucur a de o atentie real a, datorit a rolului s au formativ pronuntat. Ea poate oferi cuno stiinte
privind rolul si importanta valorilor sociale, a respectului fat a de lege si moral a, implicatiile crimei,
modul n care functioneaz a sistemul justitiei penale, c aile de evitare ale comportamentului delicvent.
Constatndu-se c a orientarea spre tratamentul individual al scolarilor ori abordarea unui
aspect educational singular s-au dovedit a contraproductive, eforturile s-au ndreptat n dou a directii :
- c atre supravegherea scolarilor n vedrea reducerii violentei; n
acest scop sunt angajati tinerii absolventi aati n somaj;
50
- organizarea unor cursuri speciale, n afara orelor de program, pentru
copiii care au probleme de asimilare ori de adaptare la mediul scolar.
Un
alt domeniu important al prevenirii l constituie angajarea n munc a a tinerilor, care este considerat a ca
ind esential a pentru dezvoltarea acestora prin educatie social a, viznd ncurajarea lor pentru asumarea
responsabilit atii propriilor destine. Lipsa ori pierderea locului de munc a si imposibilitatea de rencadrare
n timp rezonabil determin a modicarea serioas a a structurii de personalitate a tinerilor, dezvolt a senti-
mente revan sarde, st ari depresive, manifest ari deviante si chiar recurgerea la acte infractionale, devenind
astfel vicitime ale neadapt arii sociale. De aceea, programele de prevenire se orienteaz a n trei directii :
- identicarea si chiar crearea de noi locuri de munc a pentru tineri, prioritate absolut a avnd
cei cu responsabilit ati sporite (cu familie proprie, copii, p arinti b atrni si bolnavi,etc.);
- organizarea timpului liber pentru tinerii r ama si f ar a loc de munc a; acest tip de actiune preven-
tiv a ia n considerare att activit atile distractive, ct si cele de reconversie si recalicare a tinerilor;
- crearea de facilit ati de tratament pentru cei cu probleme deosebite (tineri care se drogheaz a, alcoolici,
etc.).
Programele de prevenire social a a criminalit atii mai iau n considerare politica de s an atate, de planicare
urban a si, n general, toate domeniile care se pot constitui n factori generatori de criminalitate potential a.
Prevenirea secundar a are ca obiect
adoptarea unei politici penale adecvate si transpunerea n practic a a acesteia. Aceasta este aria preventiv a
care se confrunt a n mod concret cu fenomenul infractional, aigurnd prevenirea prin identicarea tim-
purie si anihilarea factorilor criminogeni. Activit atile prevenirii secundare sunt desf a surate de organele
legislative (n cea ce prive ste adoptarea legislatiei penale) si executive (care au datoria aplic arii legii).
Prevenirea tertiar a include activit atile destinate evit arii riscului de recidiv a
la persoanele care au mai s avr sit infractiuni. n aceast a zon a a prevenirii se actioneaz a pentru tratamen-
tul, reeducarea, resocializarea si reinsertia social a a infractorilor. Totu si, datorit a anvergurii limitate a
sanctiunilor orientate spre tratament, prevenirea tertiar a este reduc a adesea la represiune si neutralizare.
Modelul social vizeaz a mai ales prevenirea criminalit atii prin
reducerea necesit atii de a s avr si fapte penale. El este un model generos, dar care presupune mari eforturi
materiale si umane, deci o anumit a bun a stare a societ atii n care se aplic a. Modelul social necesit a n
plus, atragerea comunit atii n procesele specice si n actiunile concrete de prevenire, presupunnd o bun a
coeziune social a. Al aturi de costurile ridicate, aceast a cerint a reprezint a un serios handicap, deoarece :
- straticarea social a excesiv a genereaz a interese diferite ale indi-
vizilor, precum si opinii diferite cu privire la priorit atile prevenirii;
- interesul comun este relativ restrns si vizeaz a mai ales prevenirea criminalit atii violente, a celei
stradale si a delicventei juvenile, a infractiunilor care lovesc n interesele tuturor grupurilor sociale.
n consecint a, modelul social de prevenire poate avea o incident a si rezultate relevante n societ atile
51
cu o dezvoltare echilibrat a, care pun accentul pe interesele comune (t arile nordice) si aplicabili-
tate discutabil a n t arile a c aror politic a se bazeaz a pe un liberalism excesiv, ori n t arile s arace.
B. O alt a m asur a de protectie social a a victimelor este reprezentat a de a sa-numitele m asuri
de autoprotectie, m asuri ce revin n sarcina persoanelor particulare, care de fapt sunt si tre-
buie s a e rodul unor inuente organizate n vederea evit arii riscului victimal si al victimiz arii.
Examinnd prevenirea ntr-o acceptiune restrns a la identicarea
si predictia victimelor potentiale, care sunt susceptibile prin conduita lor s a favorizeze, mai mult sau mai
putin, s avr sirea unor infractiuni, se propune s a se urm areasc a urm atoarele obiective mai importante :
- educarea moral-juridic a a cet atenilor pe baza cunoa sterii legilor
si a form arii convingerilor necesare respect arii lor neab atute;
- preg atirea antiinfractional a a populatiei pentru a cunoa ste normele de con-
vietuire social a, cerintele comportamentale generale de evitare a situatiilor ori cir-
cumstantelor n care cet atenii ar putea deveni victime ale unor infractiuni;
- sf atuirea si ndrumarea individual a a cet atenilor privind conduita ce se reco-
mand a a urmat a -n cazuri concret determinate- pentru a mpiedica evolutia
negativ a a unor st ari de lucruri si ajungerea lor n pozitie de victime;
- identicarea din timp a unor victime potentiale - ndeosebi prin posibilit atile de cunoa stere
ale organelor judiciare- si promovarea unor m asuri de protectie sau autoprotectie a acestora.
De altfel, n ceea ce prive ste prevenirea si evitarea riscului victimiz arii, unii autori au ncercat
s a formuleze o serie de recomand ari integrate n diferite strategii, programe, tactici, etc. Astfel, strate-
giile evit arii sunt actiunile indivizilor care au scopul de a limita expunerea lor n raport cu persoanele
periculoase sau cu situatiile amenint atoare. De exemplu: stnd noaptea acas a, evitarea introducerii
str ainilor n cas a, ignorarea pietonilor care ncearc a s a angajeze o conversatie,mai ales n locurile retrase.
Tacticile de dep a sire a situatiilor de risc sunt folosite pentru a minimiza
pericolul de victimizare, cnd expunerea la risc este de neevitat. De exemplu : plimbarea n compania
altora si evitarea plimb arilor singulare, evitarea implic arii nenarmate n anumite situatii periculoase.
Prevenirea crimei prin proiectarea mediului nconjur ator accentueaz a asupra
importantei cre arii spatiului de ap arare prin ngreunarea atingerii tintelor si mentinerea supravegherii
(paz a). Actiunile de reducere a riscului sunt e individuale, e colective (n colaborare cu alte persoane).
n ceea ce privesc mijloacele, modalit atile de prevenire, modelul situational (tehnologic)
de prevenire reprezint a o cale pragmatic a de reducere a oportunit atilor de s avr sire a faptelor antisociale,
prin m asuri realiste, relativ simple si cu costuri reduse. Modelul situational are n vedere potentialele
victime, ncercnd s a le determine s a utilizeze variate precautiuni care reduc riscul victimiz arii.
Anumite aspecte ale acestui model
de prevenire a criminalit atii se adreseaz a infractorilor, n ideea producerii unui anumit impact psihologic
asupra acestora (prin cre sterea riscurilor la care se expun) si a-i determina s a renunte la trecerea la act.
52
Exist a dou a categorii principale de m asuri de prevenire situational a :
- m asuri de securitate care fac dicil a comiterea infractiunilor;
- m asuri care inuenteaz a costurile si beneciile celor care s avr sesc infractiuni.
Cu privire la m asurile de securitate, au
fost identicate trei modalit ati prin care ocaziile de s avr sire a infractiunilor se restrng n mod drastic :
a). m asuri prin care tintele (obiectivele vizate de c atre infractori) devin mai dicile. n acest scop se
utilizeaz a materiale care nu pot sparte, dispozitive de alarm a si imobilizare, seifuri. Aceste m asuri sunt
ndreptate mai ales mpotriva sp arg atorilor. Valoarea lor cre ste prin conectarea dispozitivelor de alarm a
la unit ati specializate de politie, agentii de prevenire comunitar a a crimei, companii de asigurare,etc.
b). m asuri prin care se nl atur a tintele; de exemplu, pentru a se evita spargerea unui autotur-
ism , acesta nu va parcat la ntmplare, ci n locurile special amenajate, cu paza asigurat a;
c). m asuri de nl aturare a mijloacelor de comitere a infractiunilor; de exem-
plu, vericarea pasagerilor la aeroport reduce riscul deturn arilor de aeronave.
M asurile care inuenteaz a costurile si beneciile infractorilor se refer a la :
a). marcarea propriet atii; de exemplu, poansonarea autoturismelor , a bicicletelor, marcarea bunurilor din
locuinte. Aceast a m asur a face lucruruile respective u sor de recunoscut si n consecint a, greu vandabile.
b). supravegherea tehnic a: presupune utilizarea unor dispozitive de control al accesului n locuinte
(interfoane, televiziune cu circuit nchis, etc.) de supraveghere a cl adirilor si a spatiilor nconjur a-
toare. Aceste dispozitive creaz a riscuri suplimentare pentru infractorii care, n cazul n care se de-
cid s a actioneze, vor trebui s a fac a eforturi si cheltuieli suplimentare pentru a le evita sau anihila.
c). asigurarea supravegherii zonale; se refer a la activit atile specice de patru-
lare si control antiinfractional desf a surate de organele de politie, agentii special-
izate si chiar cet atenii organizati n echipe de prevenire n zonele n care locuiesc.
Toate aceste strategii, tactici,
m asuri, nu pot evaluate cu u surint a privind ecacitatea lor, deoarece este dicil de identicat situatiile
particulare n care ele ar putea preveni actiunile victimizante. Anumite strategii de reducere a riscului pot
eciente pn a la un nivel clar observabil, dar care nu poate si prompt cuanticabil Un bun exemplu l
ofer a ratele sc azute ale victimiz arii femeilor n raport cu b arbatii sau a persoanelor n vrst a, fat a de cei
mai tineri. Aceast a situatie poate explict a prin faptul c a att femeile, ct si persoanele n vrst a, include
strategii de prevenire a riscului n cadrul stilului lor de viat a. De exemplu: un b arbat tn ar care bea
noaptea ntr-un local marginal, pare ceva normal, fat a de cazul unei femei sau al unui b atrn nensotit.
La fel se poate explica si situatia femeilor divortate, separate sau nem aritate care prezint a rate mult mai
mari de victimizare dect femeile m aritate. Acestea din urm a, gratie ndatoririlor preponderente orientate
c atre familie, precum si prezentei companiei sociale sunt expuse mult mai putin riscului de victimizare.
Exist a tendinte spre victimizare n mai
multe sectoare de activitate a populatiei, aceasta manifestndu-se prin reactii din ce n ce mai paradoxale.:
53
apatie, indiferent a, retragere, autoap arare sau chiar provocare. Politica penal a si educatia criminologic a
ncearc a n prezent s a combat a tendintele de victimizare a unor categorii a populatiei prin stimularea
interesului public la adoptarea unei atitudini mai active -conjugat a cu aceea a autorit atilor- la desemnarea,
identicarea,tragerea la r aspundere a delicventilor, ct si la practicarea unor m asuri de prevenire activ a.
n aceast a directie o important a deosebit a o are activitatea de informare si consiliere
a potentialelor victime asupra m asurilor de prevenire practicate, asupra situatiilor criminogene, asupra
unor sisteme de evitare, protectie si ap arare de natur a a anihila posibilit atile de actiune a infractorului.
ntr-o alt a ordine de idei, se impune
o ct mai larg a cooptare a publicului la sustinerea unor programe speciale de preventie situational a.
Dac a exist a ntr-o oarecare m asur a posibilitatea
ndep art arii delicventului de victim a, pot practicate si mijloace de ndep artare a victimei de delicvent.
n acest
sens se practic a ast azi n multe state separarea suporterilor echipelor adverse, nchiderea ambasadelor
n scopul protej arii personalului, schimbarea n ultimul moment al traseului unor personalitti, organi-
zarea unor ntlniri sau vizite incognito,etc. Se practic a, pe de alt a parte, variate m asuri de protectie a
obiectivelor de valoare, care sunt deplasate n a sa mod nct s a e ndep artate de potentialii infractori. n
aceast a categorie intr a, de pild a, m asura scoaterii din vitrine, pe timpul noptii, a m arfurilor de valoare sau
organizarea de pl ati a salariilor prin virament ori plat a e salonat a pe toat a durata lunii a pensiilor (Suedia).
Protectia valorilor se realizeaz a, de
altfel, n mod curent, prin transportarea unor mari sume de bani ori valori n ma sini blindate si plasarea
lor sub mecanisme sosticate de alarm a si paz a. n Germania de pild a, sistemele de z avorre si blocare
a volanului au redus furtul de autoturisme ntr-un procentaj de 60%, iar n Suedia, dublarea cecurilor
cu c artile de identitate a solicitantului unei pl ati, a redus considerabil cazurile de fraud a prin cecuri.
Sporirea protectiei victimelor care nu trebuie s a se mai situeze la periferia
dreptului penal, dezd aunarea victimei ind implicat a pe ideea de reconfortare moral a, de sustinere psi-
hic a si de solidarizare uman a, pregurndu-se o intensicare a formelor de asistent a acordat a acestora.
Exist a n acest sens propunerea ca, atitudinea infractorului fat a de consecintele p agubitoare
de ordin material si moral aduse victimei s a- si g aseasc a o exprimare mai intens a, att n planul repre-
siunii n alegerea sau dozarea pedepsei- ct si n planul asigur arii unei juste si integrale reparatii, prin
multiplicarea c ailor de acces ale victimelor n procesul penal si diversicarea formelor de dezd aunare.
Preocuparea criminologiei actuale pentru problematica mentionat a a devenit foarte intens a, constituind
una din dominantele ultimului deceniu (cunoscut a sub denumirea de a sa-numita revolutie lini stit a).
Solutionarea conictului de drept penal pe alte c ai dect pe
cele obi snuite, vorbindu-se despre reconcilierea dintre f aptuitor si victim a (a sa-zisa cale a mediatiei)
sau despre dejuridicizare, prin crearea posibilit atii rezolv arii conictului de drept penal direct de c atre
p artile implicate, cu sprijinul unor institutii publice sau private, cum ar grupurile sociale de apartenent a,
institutii medico-sociale, diverse organisme cu caracter umanitar. n legislatia noastr a aceste tendinte si-
54
au g asit exprimarea n activitatea comisiilor de mp aciuire care, n anumite limite, e c a solutionau
ele nsele anumite fapte penale m arunte considerate ca abateri, e ncercau mp acarea p artilor.
Reglement ari n conventii internationale privind victimele
Natiunile Unite si-au asumat sarcina unui rol de impuls international n domeniu
prevenirii crimei si a tratamentului delicventilor. n cadrul Consiliului Economic si Social functioneaz a
o serie de institute. Au fost organizate de asemenea, o serie de congrese cu privire la practica penal a.
Ordinea
de zi a celui de-al VII Congres ONU pentru prevenirea crimei si tratamentul delicventei, cuprindea :
- dimensiuni noi ale criminalit atii si frecventa crimei n contextul dezvolt arii;
- perspective n justitia penal a ntr-o lume n evolutie;
- victimele criminalit atii;
- judec atorii, criminalitatea si justitia;
- formularea si aplicarea normelor ONU n materia justitiei penale.
Consiliul Eu-
ropei a recomandat initierea unor actiuni nationale de depenalizare referindu-se n general la infractiunile
minore, iar n mod particular la furturile din magazine, de autoturisme sau diverse tipuri de excrocherii
n materie de vnzare pe credit sau atingeri de ncredere n materie de comision. De asemenea, cazul
infractiunilor n materie de cecuri, c arti de credit, contracte de vnzare, sustrageri comise de muncitori n
intreprinderi infractiuni destul de frecvente, dar care dau na stere unor conicte de proprietate ce pot
comod rezolvate pe c ai juridice nepenale si din care multe permit desp agubirea victimelor prin sistemele
de asigurare existente ori sanctionarea alternativ a a infractorului de directori ori colectivul de munc a.
Examinnd cazul n sel aciunilor (lonterie si subtiliz ari) din restaurante, hoteluri, mijloace
de transport ori locuri de spectacol, Consiliul Europei recomand a urm atorul model de dezincriminare :
- decriminalizarea integral a a faptelor f ar a o intentie frauduloas a caracterizat a;
- decriminalizarea conditionat a a faptelor, cnd autorul desp agube ste victima ntr-un termen scurt, pre-
v azut de lege.
Prin Recomandarea nr. R/87/18 adoptat a de Con-
siliu de Mini stri ai Consiliului Europei din 17 septembrie 1987, una din c aile cele mai importante pentru
a spori ecienta justitiei penale prin realizarea unei apropieri ntre momentul s avr sirii infractiunilor si
momentul tragerii la r aspundere penal a, o reprezint a simplicarea justitiei penale, n conditiile asigur arii
unui minim decent de drepturi si garantii procesuale pentru infractor. Recomandarea are n vedere sim-
plicarea procedurii judiciare n domeniul infractiunilor caracterizate prin gravitatea nensemnat a, mare
frecvent a si repetativitate, mai ales n domeniul rutier (dar si n cel sanitar, scal, vamal, silvic,etc.) prin :
55
- introducerea unor proceduri sumare;
- practicarea sistemului tranzactiilor;
- simplicarea unor proceduri.
Tranzactiile mbrac a n mod obi snuit forma unui acord ntre Ministerul public sau o alt a autoritate com-
petent a si delicvent, acord prin care autoritatea se oblig a s a nceteze urm arirea delicventului sub rezerva
ndeplinirii unor conditii, cumar plata unei amenzi, conscarea unor bunuri sau indemnizarea victimei.
Cooperarea international a n materie penal a
si procesual-penal a cunoa ste o evolutie mereu ascendent a, determinat a att de necesit atile practice ale
integr arii europene, ct si de problemele tot mai severe pe care le ridic a criminalitatea transnational a.
Colocviul preg atitor al celui de-al XV-lea Congres
al Asociatiei Internationale de Drept Penal (Rio de Janeiro-septembrie 1994) desf a surat la Helsinki, n
perioada 2-6 septembrie 1992, sub denumirea Regionalizarea dreptului penal international si protectia
drepturilor omului prin mijloacele procedurii penale a abordat pe larg aceast a problematic a. n urma
dezbaterilor care au avut loc s-a concluzionat c a n perioada actual a exist a un interes evident din partea
tuturor statelor europene pentru armonizarea legislatiilor penale si procesual-penale n scopul unei mai
bune protectii sociale prin sporirea ecientei sistemului justitiei penale si a protej arii drepturilor omului.
n ceea ce prive ste ap ararea drepturilor omului
n cooperarea international a n materie penal a s-a prev azut, printre altele, ca r apirea unei persoane de pe
teritoriul unui alt stat, ori ademenirea sa cu false pretexte pentru a veni voluntar din alt a tar a cu scopul de a
o supune arest arii sau urm aririi penale este contrar a normelor dreptului international si nu trebuie tolerat a,
indiferent dac a a fost comis a de organele de stat sau de persoane particulare. Victima unui astfel de abuz
trebuie s a aib a dreptul de a repus a n situatia n care se aa naintea acelei viol ari a drepturilor sale.
Concluzie
Compromisul anilor 80 ntre criminologia traditional a si noua criminologie
ce p area s a multumeasc a pe ea mai mare parte dintre criminologi este ast azi pe cale de a reconsid-
erat. Se caut a o nou a paradigm a ce ncearc a s a dep a seasc a clivajul celor dou a criminologii, retinnd
principalele contributii ale criminologiei reactiei sociale f ar a a p ar asi terenul criminologiei clinice.
Studiile de victimologie aduc
o viziune diferit a punnd mai mult n evident a caracterul fragmentar al teoriilor explicative traditionale.
O problem a interesant a s-a ridicat ndeosebi n ultimele decenii
si anume aceea dac a n obiectul criminologiei nu ar trebui inclus si conceptul de victima infractiunii.
56
S-a repro sat astfel, tot mai mult criminologiei c a si-ar
concentrat eforturile asupra problematicii infractorului, neglijnd aproape total studiul victimologic.
Astfel, unele studii de criminologie
au evidentiat, ndeosebi n cazul grupului de infractiuni contra persoanei si contra propriet atii, o anu-
mit a relatie complex a ntre infractor si victim a, relatie a c arei ecient a contributiv a n producerea actului
infractional nu ar putea neglijat a n cadrul unui model cauzal complex. Studiul raporturilor dintre vic-
tim a si autorul infractiunii ocup a ast azi un spatiu foarte important n cercetarea criminologic a. Se sustine
chiar existenta unei ramuri speciale a criminologiei, denumit a victimologie. Pe de alt a parte, se sustine
importanta pe care studiile de victimizare o prezint a pentru identicarea dimensiunii criminalit atii reale.
Unii autori au conrmat chiar faptul c a ns a si
infractorul (agresorul) poate considerat o victim a a societ atii sau a schimb arilor survenite n societate.
Problematica raportului dintre schimbarea social a si criminalitate este o
tem a analizat a cu prioritate att n literatura de specialitate, ct si cu prilejul unor reuniuni internationale.
Obiectivul general al studiilor referitoare la schimbarea social a, criminalitate si con-
trolul acesteia, a fost acela de a descrie si analiza relatiile reciproce dintre aceste ansambluri, acordnd
un interes sporit impactului pe care transform arile la nivelul structurilor sociale l are asupra tipologi-
ilor infractionale si frecventei acestora, precum si asupra formelor si intensit atii controlului social.
Prin schimbare social a autorii nteleg n general, procesele de transform ari politice, eco-
nomice, sociale si culturale care afecteaz a societatea, att n sens pozitiv (progres, inovatie, ameliorarea
conditiilor de trai,etc.), ct si n sens negativ (regresiune, recesiune, criz a, criminalitate, conicte, etc.).
Dezvoltarea social a dezechilibrat a conduce la
st ari anomice, la blocarea oportunit atilor si la marginalizarea indivizilor inadaptati (cu mobilitate redus a,
incapabili s a tin a pasul). De si povara criminalit atii i afecteaz a pe toti cet atenii, ea este distribuit a
diferentiat, mai ales de-a lungul principalei linii de straticare social a. Ea afecteaz a grupurile sociale de
o manier a care face ca victimele dezvolt arii s a devin a favorabile crimei si implicit, s a sufere impactul cu
justitia penal a. Datele rapoartelor ONU indic a faptul c a, la nivel national, costurile crimei cad n principal
n sarcina p aturilor defavorizate, iar pe plan international ele revin celor mai putin dezvoltate t ari.
n ceea ce prive ste protectia victimelor, legislatiile ec arei t ari democratice ar trebui
s a cuprind a, printre prevederile Constitutiei si un articol privitor la drepturile si protectia victimei. Acest
articol ar trebui s a contin a dispozitii privitoare la asigurarea unui tratament corect, demn si respectabil, n
urma producerii unei crime sau a altei agresiuni, pe toat a ntinderea procesului, asigurndu-i-se victimei
urm atoarele drepturi: s a e informat a si s a i se dea posibilitatea s a obiecteze cu privire la armatiile
vinovatului, s a e informat a cu privire la eventuale evad ari ale inculpatului, s a benecieze de celeri-
tatea procesului penal, s a benecieze de desp agubiri morale si materiale din partea agresorului, s a I se
acorde victimei m asuri de protectie mpotriva violentei sau intimid arilor venite din partea agresorului.
BIBLIOGRAFIE
1. Rodica Mihaela St anoiu - Criminologie, Editura Oscar Print, Bucure sti,1995
57
2. Constantin P aunescu - Agresivitatea si conditia uman a,Editura Tehnic a,
Bucure sti,1994
3. Gheorghe Nistoreanu si - Criminologie, Editura Europa Nova, Bucure sti,
Costic a P aun 1996
4. Nicolae Mitrofan, - Psihologie judiciar a, Casa de editur a si pres a
Voicu Zdrenghea, Sansa SRL, Bucure sti,1992
Tudorel Butoi
5. Rodica Mihaela St anoiu - Introducere n criminologie
6. Narcis Giurgiu - Elemente de criminologie, Editura Fundatiei Chemarea
Ia si, 1992
7. Ion Arge sanu - Cazuri judiciare nevoia de adev ar si dreptate, Bucure sti,
1995
8. Tiberiu Bogdan si colaboratorii - Comportamentul uman n procesul judiciar
Bucure sti, 1993
9. Hot arrea Guvernului nr. 852/1996 privind nintarea Centru-
lui Pilot de Asistent a si Protectie a Victimelor Violentei n Famile
10. Surse Internet
69
58