Page 1 of 149

PRELEGEREA NTI
"tiin#a Juridic$, este una de cel mal 'nalt Interes,
nu numai pentru unii *i al#ii, ci 'n general,
astfel 'nc't lipsa de interes, pentru ea trebuie privit$
ca expresie a unui caz absolut ne*tiin#ific...
pentru omul de spirit *tiin#a dreptului
este cea mai plin$ de spirit *i cea mai interesant$ ".
(T. Maiorescu, Epistolar. 1856-1964)

SISTEMUL #TIIN&EI DREPTULUI. LOCUL TEORIEI GENERALE A
DREPTULUI #I STATULUI N SISTEMUL #TIIN&EI DREPTULUI
1.1. Importan'a studierii dreptului
1. Ce este dreptul? Cum este dreptul? Cnd este dreptul? Care snt accep#iunile no#iunii de
drept? Dreptul - $tiin#', dreptul - tehnic', dreptul -art'. Ce este statul? Puterea de stat? Care este
corela#ia dintre drept $i stat?
Iat$ doar c'teva 'ntreb$ri pe care *i le pun studen#ii 'n primele zile de studii.
Tr$im o perioad$ 'n care dreptul are, mai mult ca oric'nd, o importan#$ cov'r*itoare pentru
dezvoltarea societ$#ii, pentru poporul nostru, pentru fiecare cet$#ean 'n parte.
'n fiecare zi 'n pres$, la radio, televiziune, 'n dezbaterile publice se discut$ probleme care
vizeaz$ 'ntr-un fel sau altul via#a juridic$ a societ$#ii, dreptul. Conceptul care dirijeaz$ aceste dezbateri
este statul de drept. Scopul principal al transform$rilor din #ara noastr$ este de a fauri 'n Republica
Moldova democra#ia, un stat de drept.
Pentru a da r$spuns preocup$rilor specifice, ambi#iei de preg$tire pentru o specialitate at't de
profund uman$, cum este cea juridic$, *tiin#a teoriei generale a dreptului *i statului propune c'teva
instrumente de lucru fundamentale. Acestea s'nt: conceptele, categoriile, principiile *i no#iunile
generale 'n baza c$rora dreptul *i statul poate fi g'ndit *i explicat
Orice comunitate umana, 'nc$ de la primele colectivit$#i, a sim#it nevoia unei organiz$ri, unei
discipline, f$r$ de care convie#uirea ar fi imposibil$. S-au format inevitabil anumite reguli, norme,
obiceiuri a c$ror respectare era necesar$ colectivit$#ii respective *i care la 'nceput era asigurat$ de
*eful familiei, apoi 'n gint$, 'n trib - de *eful de gint$, de trib, direct sau 'mpreun$ cu sfatul b$tr,nilor,
pentru ca apoi s$ se creeze un organism special, chemat s$ aplice *i s$ asigure respectarea acestor
norme. Acest organism 'ntruchipa pulerea public$ *i era constituit ca ceva distinct de colectivitatea
respectiv$, caie s-a chemat "civitas polis", apoi republic$ sau imperiu, cu timpul a c$p$tat denumirea
de stat.
Evolu#ia societ$#ii umane a confirmat dictonul "ubi societas ibi ius" ("unde este societate,
acolo este *i drept"). Omul este o fiin#$ politic$, "zoonpolitikon", spunea Aristotel. Omul ca fiin#$
social$ tr$ie*te 'ntr-o colectivitate 'n care se formeaz$ 'n func#ie de anumite situa#ii complexe diferite.
Normele de conduit$ la 'nceput s'nt mai simple, rudimentare, dar care 'nc$ din vechime s-au
manifestat uneori ca adev$rate monumente legislative ca, de exemplu, Legile lui M,nu 'n India, Codul
lui Hammurabi 'n Mesopotamia, Legea celor 12 table la romani *.a., pentru ca apoi in societatea
modern$ *i, mai ales, 'n cea contemporan$ legisla#ia s$ capete o extindere foarte ampl$, cerut$ de via#a
social$, de transform$rile care au loc, ne\oile dezvolt$rii vie#ii sociale.
Desigur, apari#ia *i dezvoltarea dreptului *i statului se produce 'n func#ie de epoca istoric$,
de condi#iile economice, sociale, politice, culturale, na#ionale din fiecare #ar$.
Tocmai de aceea este necesar *i important a se studia dreptul, condi#iile cars influen#eaz$
modificarea, transformarea lui, pentru a-i determina direc#iile dezvolt$rii sale viitoare, modalit$#ile
potrivite pentru a asigura aplicarea, respectarea lui, precum *i asigurarea drepturilor *i libert$#ilor
membrilor societ$#ii, ale oamenilor.
C't prive*te situa#ia actual$ a #$rii noastre, trebuie s$ subliniem, 'nc$ de la 'nceput,
problematica vast$ *i complex$ care apare odat$ cu necesitatea cre$rii statului de drept.
O etap$ deosebit de important$ 'n procesul f$uririi statului de drept a constituit-o elaborarea
Constitu#iei - Legea fundamental$ a statului, menit$ s$ jaloneze tr$s$turile fundamentale ale noii ordini
de drept 'n republic$.
Adoptarea Constitu#iei Republicii Moldova consacr$ respectarea unor principii esen#iale
pentru instaurarea democra#iei, consfin#ite 'nc$ 'n Declara#ia despre suveranitate din 23 iunie 1989 *i
Declara#ia despre independen#$ din 27 august 1991 cum s'nt: pluralismul politic, separa#ia puterilor 'n
stat, asigurarea drepturilor omului *i a libert$#ilor fundamentale ale cet$#eanului, prevenirea abuzului
Page 2 of 149

de putere, a totalitarismului, reforma economic$ prin introducerea economiei de pia#$ *.a. Aceste
principii s'nt
menite s$ asigure 'n societatea noastr$ unele valori fundamentale precum justi#ia, drepturile,
libertatea *i demnitatea uman$, securitatea juridic$ a persoanei.
'n evolu#ia Republicii Moldova dup$ proclamarea independen#ei au ap$rut diferite situa#ii *i
s-au pus probleme complexe. Noi am avut la un nwrent dat un vacuum de putere, s-a produs - *i uneori
se mai resimte acest lucru - o sl$bire a autorit$#ii publice, a ordinii de drept, cre'ndu-se 'n anumite
momente situa#ii cu totul nefire*ti de anomie, adic$ de lips$ de reglement$ri sau reglement$ri
contradictorii. A devenit, astfel, foarte acut$ problema 'nlocuirii legisla#iei vechi cu una nou$. In acest
sens, are o importan#$ deosebit$ elaborarea unor legi noi, care s$ consacre valorile *i idealurile
Declara#iei de independen#$ din 27 august 1991.
Toate acestea relev$ importan#a deosebit$ a studierii dreptului, necesitatea cercet$rii
fenomenului juridic, a normelor juridice 'n societate, at't pentru asigurarea elabor$rii celei mai
adecvate legi, c't *i pentru aplicarea ei riguroas$.
Fiecare dintre noi este implicat 'n nenum$rate raporturi sociale cu caracter juridic, ceea ce
solicit$ cunoa*terea *i aplicarea corect$ a normelor juridice.
A*adar, odat$ cu apari#ia dreptului *i statului apare *i necesitatea studierii lui, cunoa*terii
fenomenului juridic, care, av'nd de-a lungul istoriei o evolu#ie complex$, a dus la formar ea *tiin#ei
juridice ca element de sine st$t$tor 'n sistemul *tiin#elor 'n general *i al celor sociale 'n special.
Page 3 of 149

1.2. Sistemul (tiin'elor juridice
tiin#a este un sistem de cuno*tin#e despre natur$, societate *i g'ndire, cuno*tin#e ob#inute
prin metode corespunz$toare *i exprimate 'n concepte, categorii, principii *i no#iuni.
Ca fenomen social aparte *i ca form$ specific$ de activitate uman$, *tiin#a nu poate fi privit$
doar ca un sistem de idei, reprezent$ri, teorii (imagine static$), ci ca un sistem care se dezvolt$,
produce continuu noi cuno*tin#e, ca un sistem de valori spirituale (imagine dinamic$).
'n general, se poate accepta din numeroase analize *i clasific$ri f$cute de-a lungul timpului
pentru sistemul *tiin#ei, clasificarea trihotomic$ 'n: *tiin#e ale naturii, *tiin#e sociale *i *tiin#e despre
g'ndire .
Scopul *tiin#elor sociale este acela de a cunoa*te legile generale ale existen#ei *i dezvolt$rii
societ$#ii, de a studia formele istorice de organizare social$ *i modalit$#ile specifice de manifestare a
diverselor componen#e ale realit$#ii social-umane (politice, etice, juridice etc.).
Legile generale ale societ$#ii au anumite tr$s$turi care se deosebesc de legile naturii, 'n
primul r'nd prin aceea, c$ legile dezvolt$rii sociale se manifest$ 'n activitatea oamenilor dota#i cu
con*tiin#$ *i ra#iune. Prin tradi#ie, prin con#inutul obiectului s$u, *tiin#a dreptului apar#ine *tiin#elor
despre societate.
tiin#ele sociale prezint$ urm$torul tablou:
a) tiin#a de tip nomotetic, care are ca obiect activit$#ile umane *i '*i propune s$ stabileasc$
legile *i rela#iile func#ionale corespunz$toare, 'n cadrul lor se utilizeaz$ observa#iile sistematice,
experimentele, studiile statistice etc. La ele se refer$: economia politic$, psihologia, sociologia,
demografia, lingvistica etc.
b) tiin#ele care-*i propun reconstituirea *i interpretarea trecutului -*tiin#ele istorice.
c) tiin#ele juridice - *tiin#e care delimiteaz$ lumea dominat$ de norme, obliga#ii *i atribu#ii;
studiaz$ aspectele normative ale activit$#ii umane.
tiin#ele juridice fac parte din categoria *tiin#elor sociale sau umanistice, spre deosebire de
*tiin#ele naturii care au ca obiect de studiu natura, de exemplu: fizica, biologia, chimia *. a.
Obiectul *tiin#ei Juridice 'l constituie studierea dreptului, a fenomenului juridic 'n toat$
complexitatea sa: dreptul ca ansamblu de norme, drepturile subiective, rela#iile juridice *i ordinea de
drept din societate, con*tiin#$ juridic$, corela#ia drept-stat.
Dac$ fa#$ de *tiin#ele naturii *tiin#a dreptului se deosebe*te prin faptul c$ are ca obiect nu
natura *i, deci, nu descoperirea legilor ei de existen#$ *i manifestare, ci un aspect al vie#ii sociale *i
anume dreptul, apoi 'n cadrul *tiin#elor sociale *tiin#a juridic$ se distinge (al$turi de etic$) ca fiind o
*tiin#$ normativ$, deoarece fragmentul din realitatea social$ pe care-l studiaz$ este reprezentat de
normele juridice.
tiin#a juridic$ apar#ine grupei *tiin#elor normative 'n opozi#ie cu *tiin#ele descriptive. Or, 'n
timp ce *tiin#ele descriptive, ca sociologia, economia, istoria, nu urm$re*te dec,t explicarea faptelor,
ceea ce este sau ceea ce a fost, *tiin#ele juridice, cerceteaz$ ce trebuie s$ fie, ceea ce trebuie s$ se fac$.
Ele sunt 'n c$utare nu de fapte, dar de solu#ii. Sociologia *i dreptul studiaz$ via#a social$ sub dou$
aspecte distincte: sociologia urm$re*te s$ cunoasc$ *i s$ explice realitatea faptelor sociale, 'n timp ce
*tiin#a juridic$ vizeaz$ s$ indice solu#iile practice pentru multiplele fenomene sociale care se pun.
Efortul specific al *tiin#ei dreptului este s$ desprind$ sensul regulilor sociale, con#inutul lor normativ.
Ansamblul disciplinelor juridice se constituie 'ntr-un sistem al *tiin#elor juridice, 'n cadrul
c$ruia se pot distinge, 'n func#ie de sfera *i modul de abordare a studiului dreptului, trei grupe *i
anume:
a) *tiin#e Juridice teoretice, globale:
b) *tiin#e juridice de ramur$;
c) *tiin#e juridice istorice.
'n cadrul primei grupe se 'nscrie Teoria general$ a dreptului *i statului av'nd ca obiect
abordarea teoretic$, general$ a dreptului *i statului cu func#iile *i formele sale de manifestare.
Teoria general$ a dreptului *i statului, ca ramur$ distinct$ a *tiin#elor juridice, apare *i se
constituie 'n secolul al XX-lea, 'n prima sa jum$tate *i, mai pronun#at, dup$ cel de-al doilea r$zboi
mondial. Aceasta nu 'nseamn$ nicidecum c$ abordarea teoretic$, general$ a studiului ar fi fost
neglijat$ p'n$ la epoca contemporan$.
Dimpotriv$, a*a cum am men#ionat, preocup$ri 'n acest sens au existat din cele mai vechi
timpuri. Ele au avut, 'ns$, *i au continuat s$ aib$ de-a lungul secolelor un caracter preponderent
filozofic, ajung'ndu-se 'n secolul al XIX -lea la constituirea filozofiei dreptului ca ramur$ distinct$ a
filozofiei *i ca disciplin$ de 'nv$#$m'nt destinat$ studiului teoretico-filozofic al dreptului. In unele #$ri
Page 4 of 149

o disciplin$ cu acela*i subiect apare sub denumirea de Enciclopedie a dreptului.
Pornind de la leg$tur$ indisolubil$ dintre drept *i stat, ceea ce face ca unii oameni de *tiin#$,
speciali*ti 'n teoria dreptului, s$ se ocupe, de asemenea, de Jteoria statului, au ap*rut lucr$ri teoretice
cu caracter monografic sau cursuri universitare dedicate studierii comune a statului *i dreptului,
constituindu-se *i o disciplin$ distinct$ de teoria general$ a statului *i dreptului. 'n Uniunea Sovietic$
*i apoi, dup$ exemplul sovietic, 'n celelalte foste #$ri socialiste, s-a constituit *i s-a predat ca o
disciplin$ aparte teoria general$ a statului *i dreptului, disciplin$ marcat$ 'ns$ puternic, ca toate
disciplinele juridice *i sociale 'n general de ideologia marxist-leninist$.
-n principiu, *tiin#a juridic$ ar fi incomplet$, iar juristul unilateral f$r$ studierea statului, 'n
a*a m$sur$ cele dou$ fenomene - statul *i dreptul, s'nt legate unul de altul. De aceea unele concepte,
no#iuni, categorii legate de stat, se analizeaz$ 'n cadrul disciplinei Teoria general$ a dreptului *i
statului. In orice caz, teoria general$ a dreptului *i statului nu poate evita abordarea unor teme privind
statul, leg$tura sa cu dreptul, fiindc$ numai astfel va putea da o imagine armonios 'nchegat$ *i bine
conturat$ asupra dreptului.
Revenind la cercetarea *i definirea obiectului teoriei generale a dreptului *i statului este de
re#inut c$ ea studiaz$ dreptul *i statul 'n ansamblu, 'n generalitatea *i integritatea sa, ordinea juridic$ 'n
'ntregime. Ea formuleaz$ defini#ia dreptului *i statului, celelalte concepte, categorii caracteristice
dreptului, fund valabile pentru toate *tiin#ele juridice, cum s'nt, bun$oar$, categoriile de norm$
juridic$, izvor de drept, sistem de drept, ordine de drept, r$spundere juridic$, drept subiectiv *.a. De
asemenea, ea formuleaz$ o serie de principii generale, valabile pentru toate *tiin#ele juridice, ca de
exemplu, principiile legalit$#ii, suprema#iei Legii, prezum#iei de cunoa*tere a legii "nemo cenzetur
ignorare legeni" (nimeni nu se poate scuza c$ nu cunoa*te legea") *.a. Teoria general$ a dreptului *i
statului studiaz$, de asemenea, metodologia de cercetare, folosit$ de *tiin#a dreptului. O aten#ie
deosebit$ acord$ aceast$ disciplin$ studierii corela#iei dintre drept *i putere, drept *i stat.
Teoria general$ a dreptului *i statului este, evident, o *tiin#$, 'ntruc't ea opereaz$ cu
concepte, teorii, principii, legit$#i, dar din alt punct de vedere, sub alt aspect, poate fi privit$ *i ca o
art$, 'n m$sur$ 'n care ea solicit$ din partea juristului, pe l'ng$ cuno*tin#e, talent, m$iestrie *i
capacitatea de a sesiza, cerceta fenomenul juridic, a-i 'n#elege legit$#ile.
Teoria general$ a dreptului nu r$m'ne la nivelul abstrac#ional, ea are, de asemenea, o
importan#$ practic$, servind nemijlocit procesului de elaborare *i aplicare a dreptului. In acest scop
este studiat$ tehnica juridic$ privind elaborarea *i realizarea actelor juridice.
Ca disciplin$ de 'nv$#$m'nt, teoria general$ a dreptului *i statului are *i un caracter de
introducere 'n studiul materiilor juridice. Ea poate fi 'ns$ *i o disciplin$ conclusiv$, de sintez$, dar
pentru aceasta ar trebui studiat$ 'n ultimii ani sau chiar 'n ultimul an de studii, dup$ 'nsu*irea
majorit$#ii materiilor. Denumirea dat$ cursului 'n actualul plan de 'nv$#$m'nt de teorie general$ a
dreptului *i statului, predat la 'nceputul studiilor 'n Academia de poli#ie, #ine seama de sarcina
inevitabil$ a acestei discipline de a introduce" studentul 'n lumea dreptului", de a-i deschide por#ile
universului juridic, al justi#iei, drept$#ii *i adev$rului, 'n ap$rarea c$ruia a pornit 'n momentul op#iunii
pentru profesia de jurist.
In ceea ce prive*te *tiin#ele juridice de ramur$, acestea s-au constituit pe m$sura dezvolt$rii
*i extinderii reglement$rilor juridice 'n cele mai diverse domenii ale vie#ii sociale *i a constituirii
ramurilor (*i subramurilor) de drept, 'n principiu, ramura de drept formeaz$ obiectul unei *tiin#e
juridice de ramur$. Astfel dreptului constitu#ional 'i corespunde *tiin#a dreptului constitu#ional,
dreptului civil - *tiin#a dreptului civil, dreptului penal - *tiin#a dreptului penal *.anid. Studiul dreptului
interna#ional constituie obiectul *tiin#ei dreptului interna#ional.
Este important de re#inut faptul, c$ 'n denumirea curent$ nu se folose*te terminologia
complet$ (de exemplu: *tiin#a dreptului constitu#ional) ci aceea a ramurii (drept constitu#ional, drept
civil, drept interna#ional etc.) *i pentru a desemna disciplin$ *tiin#ific$ respectiv$.
Pe m$sur$ ce reglement$rile juridice abordeaz$ domenii *i aspecte noi de reglementare,
fenomen ce se manifest$ tot mai evident 'n epoca actual$ ca urmare a transform$rilor sociale,
*tiin#ifice *i tehnologice, interne *i interna#ionale, apar ji noi discipline *tiin#ifice sau tendin#e de a crea
noi ramuri ale *tiin#elor juridice, 'n acest sens se vorbe*te, bun$oar$, de dreptul mediului mconjur$tor,
dreptul afacerilor, sau dreptul comunitar pentru rela#iile Comunit$#ii Economice Europene.
Studiul istoric al dreptului *i statului constituie obiectul diferitelor ramuri ce formeaz$
disciplinele sau *tiin#ele juridice istorice. Dup$ modul 'n care este abordat$ cercetarea istoric$ a
dreptului, 'n general, 'n lume, 'ntr-o anumit$ #ar$ sau numai 'n cadrul unei anumite institu#ii, se pot
distinge Istoria general$ a dreptului, istoria dreptului dintr-o anumit$ #ar$, de pild$, Istoria dreptului
Page 5 of 149

Republicii Moldova sau istoria unei ramuri sau institu#ii, cum ar fi istoria dreptului penal sau istoria
dreptului de proprietate etc. Aici trebuie s$ distingem *i disciplina Istoria doctrinelor (sau g'ndirii)
juridice care are ca obiect, a*a cum reiese din denumire, analiza evolu#iei istorice a diferitelor curente,
teorii sau *coli juridice.
La studiul fenomenului juridic '*i aduc contribu#ia, de asemenea, unele *tiin#e de grani#$,
interdisciplinare, ce pot fi considerate ca auxiliare *tiin#elor juridice, cum s'nt criminologia,
criminalistica, medicina legal$, psihiatria juridic$, statistica juridic$, informatica sau cibernetica
juridic$. Folosind mijloacele proprii altor *tiin#e - medicina, psihologia, cibernetica *.a. - acestea au un
rol important 'n activitatea juridic$ la diferitele ei ipostaze.
Page 6 of 149

1.3. Rolul (i importan'a juristului
Odat$ cu apari#ia *i dezvoltarea dreptului au ap$rut *i juri*tii ca o categorie de profesioni*ti
care s$ asigure elaborarea *i mai ales aplicarea dreptului. F$r$ doar *i poate, elaborarea dreptului nu
este o oper$ exclusiv$ a juri*tilor; fiind un act politic,
de conducere statal$ a societ$#ii, elaborarea dreptului *i, 'n primul r'nd, legiferarea se
realizeaz$ 'n formele determinate de sistemul politic al #$rii respective. Practica vie#ii parlamentare *i
de guvernare a f$cut necesar$ participarea juri*tilor, 'ntr-o form$ sau alta, la aceste activit$#i. C't
prive*te aplicarea jurisdic#ional$ a dreptului, aceasta necesit$ juri*ti profesioni*ti, judec$tori, procurori,
avoca#i, jurisconsul#i, poli#i*ti. Se *tie ce importan#$ deosebit$ o are statutul independent al
magistratului 'ntr-un stat de drept.
Activitatea juridic$ este complex$, iar profesiile juridice destul de diversificate. Juristul,
oricare i-ar fi specialitatea *i domeniul activit$#ii, trebuie s$ cunoasc$ temeinic legea, s$ fie p$truns de
valorile umane integrate 'n drept: dreptatea, egalitatea, demnitatea uman$, respectul fa#$ de drepturile
omului.
Juristul trebuie s$ aib$ studii juridice, s$ 'n#eleag$ spiritul *i litera legii, s$ aib$ sim#ul
drept$#ii. El trebuie s$ fie ostil f$r$ rezerve oric$rui act abuziv, arbitrar. Fiind preg$ti#i pentru un
domeniu anume de activitate, juri*tii poli#i*ti s'nt agen#ii direc#i ai puterii publice, av'nd statut propriu.
Ei ac#ioneaz$ 'n contact nemijlocit cu popula#ia, fiind purt$tori ai autorit$#ii, 'ngr$dit$ *i guvernat$ de
lege. 'n statul de drept juristul este pus s$ serveasc$ interesele legale ale cet$#enilor, ordinea de drept 'n
conformitate cu Constitu#ia *i legile #$rii.
Studiul Teoriei generale a dreptului *i statului are, a*adar, o importan#$ deosebit$ pentru
juri*ti profesioni*ti, pentru formarea g'ndirii juridice, a sim#ului juridic, pentru 'nsu*irea *tiin#ei *i artei
aplic$rii dreptului.
Page 7 of 149

PRELEGEREA A DOUA

METODELE CERCET*RII #TIIN&IFICE A FENOMENULUI
JURIDIC

2.1. Considera'ii generale privind metodele de cercetare
Ca *i 'n orice domeniu, cercetarea *tiin#ific$ juridic$ se bazeaz$ pe folosirea unei
metodologii, a unui ansamblu de metode *i procedee cu ajutorul c$rora are loc studierea dreptului 'n
toat$ complexitatea lui. Metodele de cercetare 'n domeniul *tiin#elor sociale s-au dezvoltat *i s-au
perfec#ionat *i ele 'n contextul general al impulsului dat cunoa*terii *tiin#ifice de noua revolu#ie
*tiin#ific$ contemporan$, eviden#iat mai ales prin folosirea noillor cuceriri ale informaticii *i tehnicii
de calcul.
Dac$ natura opereaz$ spontan, g'ndirea, 'n mod special cea *tiin#ific$, ac#ioneaz$ pe baz$
metodic$. Metoda apare, deci, ca un mijloc eficace al g'ndirii. Modul 'n care cugetarea omeneasc$ se
desf$*oar$ 'l reproduce pe cel al realit$#ii.
Din momentul 'n care s-a stabilit c$ drumul c$tre adev$r este mai pre#ios dec't 'ns$*i
st$p'nirea lui, problema c$ilor pe care cugetarea le urmeaz$ *i a mijloacelor pe care le folose*te a
devenit aproape chinuitoare.
Problema metodelor de cercetare 'n domeniul *tiin#elor sociale este deosebit de complex$ 'n
condi#iile dezvolt$rii contemporane, a interp$trunderii diferitor *tiin#e, inclusiv a apari#iei a*a-nunntor
discipline de grani#$ sau de intersec#ie. De aceea, pe l'ng$ metodele specifice fiec$rei ramuri de *tiin#e
sociale sau ale naturii, azi se recurge la generalizarea *i extinderea unor metode, alt$dat$ proprii altor
*tiin#e, 'n aceast$ ordine de idei, men#ion$m extinderea cercet$rilor interdisciplinare cu folosirea,
evident, *i a unor metode complexe. tiin#ele juridice nu au fost scutite nici ele de aceast$ orientare,
de*i din p$cate, 'n acest domeniu s-a f$cut destul de pu#in pentru cercetarea teoretic$ a noilor
metodologii *i, ca o consecin#$ fireasc$ a acestei st$ri de lucruri, nici utilizarea practic$ a noilor
metode nu a 'nregistrat progresele necesare.
In condi#iile actualei revolu#ii *tiin#ifice *i tehnologice se produc profunde transform$ri - de
structur$, de viziune - ce determin$ ca cercetarea *tiin#ific$ s$ treac$ printr-o muta#ie fecund$. Aceast$
muta#ie aduce 'n prim plan un spa#iu privilegiat - acela al 'nt,lnirii *tiin#elor, al dezvolt$rii unor
cercet$ri la confluen#a, la limita *tiin#elor.
In plan metodologic asist$m la importante 'mprumuturi", la o adev$rat$ contaminare
metodologic$. Fenomenul este resim#it *i 'n domeniul cercet$rii dreptului, 'n care se 'mbin$ metodele
tradi#ionale cu cele moderne.
Vorbind de metodele de cercetare ale Teoriei generale a dreptului *i statului, avem 'n vedere
de fapt metodele de cercetare ale *tiin#ei juridice 'n general *i abordarea lor teoretic$, sarcin$ ce revine
Teoriei generale a dreptului *i statului.
S$ facem acum unele preciz$ri terminologice privind no#iunea de metod$, metodologie
*.a.m.d.
Cuv'ntul metod$ vine de la grecescul methodos" - cale, drum, mod de expunere.
Preocuparea pentru perfec#ionarea metodei a dus la apari#ia *tiin#ei despre metod$ - metodologia
(methodos, plus logos = *tiin#$). Metodologia reprezint$ sistemul celor mai generale principii de
investiga#ie, deduse din sistemul celor mai generale legi obiective.
Metoda prive*te fie un anumit principiu metodologic (metod$ particular$), fie un procedeu
tehnic oarecare (metod$ individual$).
O metod$ 'n sensul adev$rat al cuv'ntului, trebuie s$ fie determinat$ de 'nsu*i obiectul
cercet$rii *tiin#ifice, trebuie s$ corespund$ legilor acestuia, 'ntre diversele ei trepte metodologice -
general$, particular$, individual$ - se stabilesc raporturi complexe, 'n cadrul c$rora se pot distinge
aspecte caracteristice leg$turii dintre general *i particular, dintre parte *i 'ntreg, dintre proces *i
moment etc.
O bun$ cunoa*tere, explicare *i interpretare a dreptului (a fenomenului juridic) reclam$ o
metodologie corespunz$toare 'n baza c$reia s$ se realizeze o 'n#elegere *tiin#ific$ a mecanismului
ac#iunii sociale a dreptului, a func#iilor lui, a esen#ei con#inutului *i formei sale, a leg$turilor sale
multiple cu societatea.
A*a deci, ar$t$m c$ prin metode 'n#elegem un ansamblu de opera#ii intelectuale (ce pot
consta din principii, norme) care s'nt folosite pentru atingerea unuia sau mai multor obiective privind
Page 8 of 149

cunoa*terea unui fenomen. In acest scop, pot fi folosite *i anumite procedee tehnice, care s'nt unelte
auxiliare ale metodelor *i nu trebuie confundate cu acestea.
Studiul metodelor de cercetare 'n domeniul *tiin#elor juridice, a valorii lor euristice pentru
descoperirea unor cuno*tin#e noi, revine Teoriei generale a dreptului *i statului. Aceasta nu elimin$
'ns$ posibilitatea ca *i celelalte ramuri ale *tiin#ei dreptului s$-*i aduc$ contribu#ia la perfec#ionarea
metodologiei juridice 'n domeniul lor de investiga#ii.

2.2. No'iunea metodologiei juridice
tiin#a dreptului '*i afirm$ statutul epistemologic printr-o preocupare constant$ *i veche
pentru perfec#iunea mijloacelor g'ndirii obiectului s$u.
'n ultimul timp aceast$ preocupare este concentrat$ 'n cadrul teoriei *i sociologiei juridice.
Preocup$ri de definire a metodologiei juridice *i de analiz$ a metodelor cercet$rii *tiin#ifice a
dreptului s'nt prezente 'n literatura juridic$ . A*a cum s-a men#ionat 'ntr-un *ir de lucr$ri, metodologia
juridic$, poate s$ apar$ ca o *tiin#$ despre ramura dreptului, care dezv$luie aspecte din cele mai
importante *i pasionante, cum ar fi: modul cum lucreaz$ omul de *tiin#$, regulile *tiin#ei dreptului,
caracterul s$u.
'n ce ne prive*te definim metodologia juridic$ ca sistem al acelor f actori de relativ$
invariant$ 'ntr-un num$r suficient de mare de metode, factori ce au ca obiect raporturile, leg$turile
rela#iile ce se stabilesc 'ntre diferite metode 'n procesul cunoa*terii fenomenului juridic .
Factorii de relativ$ invariant$ 'ntr-un num$r suficient de mare de metode suit 'n acest caz
principiile, normele sau criteriile metodologice; ele formeaz$ con#inutul metodologiei juridice.
Raporturile, leg$turile, rela#iile ce se stabilesc 'ntre diferitele metode, fie 'nainte, fie 'n
timpul, fie dup$ 'ncheierea actului de cercetare *tiin#ific$ alc$tuiesc obiectul metodologiei juridice.
Acest obiect nu se formeaz$, deci, din metodele 'n sine, ci din raporturile multiple dintre acestea.
'ntruc't metodele difer$ ca grad de abstractizare, ca arie de aplicare, ca grad al preciziei pe
care o pot oferi cercet$rii *tiin#ifice, se justific$ dezvoltarea unei metodologii juridice ca un ansamblu
de norme de selectare, de cooperare *i apreciere a avantajelor *i, eventual, dezavantajelor aplic$rii
diverselor metode.
Este de remarcat *i faptul, c$ analiza sistemului metodelor de cercetare a fenomenului juridic
nu se vrea 'n nici un fel un clasament valoric", 'n sensul c$ nu poate fi absolutizat$ valoarea uneia 'n
raport cu alta (altele). Totodat$ trebuie comb$tut extremismul metodologic. Se impune o str'ns$
colaborare, o combinare a metodelor de cercetare 'ntruc't fiecare are voca#ia de a sesiza universalul.

2.3. Metodele cercet-rii (tiin'ifice juridice
A. Metoda logic$.
Referindu-ne la principalele metode ale cercet$rii juridice, men#ion$m in primul r'nd metoda
logic$.
-n cercetarea dreptului, a fenomenului juridic at't de complex, Teoria dreptului, toate *tiin#ele
juridice se folosesc de categoriile, legile *i ra#ionamentele logice. F$c'nd abstrac#ie de ceea ce este
neesen#ial sau 'nt,mpl$tor 'n existen#a dreptului, teoria caut$ s$ dezv$luie, folosindu-se de metoda
logic$, ceea ce este esen#ial, caracteristic pentru drept. De importan#a aplic$rii Logicii 'n cercetarea
fenomenului juridic vorbe*te 'ns$*i faptul c$ s-a conturat ca o disciplin$ aparte logica juridic$.
Dreptul nu este o *tiin#$ exclusiv-deductiv$. At't 'n construc#iile sale teoretice, c't *i 'n
practica juridic$, necesitatea argument$rii se prezint$ ca o cerin#$ sine qua non (de la sine).
Cunoa*terea pe cale deductiv$ pleac$ *i 'n drept de la premisa, c$ nu se poate dovedi deductiv nimic
de c't pornind de la principii anterioare.
Metoda logic$ este de larg$ utilitate 'n orice act de g'ndire *tiin#ific$. In drept ea este o
totalitate de procedee *i opera#iuni metodologice *i gnoseologice specifice, prin care se creeaz$
posibilitatea surprinderii structurii *i dinamicii raporturilor necesare 'ntre diferite componente ale
sistemului juridic al unei societ$#i.
Ca *tiin#$ eminamente sistematic$, dreptul se apropie considerabil de matematic$, astfel c$
cineva a putut defini dreptul ca o matematic$ a *tiin#elor sociale". O asemenea apropiere este posibil$
datorit$ caracterului pregnant logic al dreptului.
Obiectul lor fiind deosebit, matematica *i dreptul au puncte comune sub aspectul formei,
deduc'nd din necesitatea stringent$ a formei *i form$rii ipotezelor. O norm$ procedural$ de drept 'l
oblig$ pe acela care face o afirma#ie 'n fa#a instan#ei s-o dovedeasc$, stabilind *i reguli ce alc$tuiesc
tehnica dovezii.
Page 9 of 149

Dac$ *tiin#a 'nseamn$ folosirea sistematic$ a puterii intelectuale umane pentru producerea
cunoa*terii, *tiin#a dreptului '*i propune s$ expun$ tematic *i s$ analizeze logic dreptul, 'n a*a fel, 'nc't
acesta, ca factor de programare" a libert$#ii de ac#iune a oamenilor, s$ constituie un tot coerent, care
s$ nu se contrazic$ prin contradic#ii anterioare.
Juristului - omului de *tiin#$ *i practicianului - 'i este necesar *i util 'ntregul aparat al logicii.
Am putea chiar afirma c$ exist$ o adev$rat$ pasiune de drept pentru conceptele logicii formale.
Aceasta se explic$ prin simplitatea rezolv$rii problemelor de g'ndire sau celor de practic$. Se crede
adesea c$ este suficient s$ st$p'ne*ti formele *i perceptele g'ndirii logice pentru ca succesul s$ fie
asigurat.
B. Metoda istoric$.
Potrivit metodei istorice, *tiin#ele juridice cerceteaz$ dreptul 'n perspectiva *i evolu#ia sa
istoric$, de-a lungul diferitelor or'nduiri sociale, ele analizeaz$ esen#a, forma *i func#iile dreptului
raportate la etapa istoric$ pe care o str$bate, *tiut fiind c$ institu#iile juridice poart$ pecetea
transform$rilor istorice ale poporului *i #$rii respective.
Metoda istoric$ se 'mplete*te str'ns cu istoria dezvolt$rii sociale. Pentru juri*ti este extrem de
important$ dezvoltarea sensului evenimentelor trecute, 'n fiecare lege s'nt sintetizate necesit$#i reale
ale vie#ii, se exprim$ o anumit$ stare a moravurilor. Pentru acest motiv, cunoa*terea reglement$rilor *i
formelor de drept constituie un important document *i pentru istorie.
Legea celor 12 Table, care a rezistat, cu mici modific$ri, timp de peste 10 secole, vast$ oper$
legislativ$ a lui lustinian (Codul, Digestele, Institutele, Novelele), Codul lui M,nu 'n India etc., s'nt
monumente juridice, dar 'n egal$ m$sur$, acestea dau material evolu#iei istorice.
-n 'ndelungata istorie a poporului nostru, formele dreptului vechi fac spiritul umanist al setei
de dreptate *i adev$r care au caracterizat acest popor - urma*ii celor mai drep#i *i mai viteji dintre
traci", cum 'i caracterizeaz$ Herodpt pe geto-daci.
'n con*tiin#a poporului (*i 'n cercet$rile de istorie), legea #$rii sau obiceiul p$m'ntului erau
socotite ca un drept vechi", o datin$ din b$tr'ni, provenind din timpuri de dinainte", de la formarea
#$rii sau mai 'ncolo. Mai tirziu, 'n dreptul feudal scris (Pravila lui Vasile Lupu, Pravila lui Matei
Basarab etc.), s'nt cuprinse noi reglement$ri, care oglindesc schimb$rile petrecute 'n via#a economic$,
politic$, cultural$ a #$rilor rom,ne.
-n general dreptul urmeaz$ firul evolu#iei sociale, 'n el reflectindu-se nivelul dezvolt$rii
culturale a unei societ$#i. Valoarea crea#iei juridice a diferitor popoare *i din diferite epoci istorice se
integreaz$ 'n mod nemijlocit 'n cultura poporului *i epocii respective, contribuie *i, 'n acela*i timp,
depinde de nivelul acelei culturi.
Pentru cunoa*terea sistemelor de drept juristului 'i s'nt extrem de utile concluziile istoricului,
a*a cum *i istoricii trebuie s$ se aplece asupra documentului juridic. Marele nostru istoric Xenopol,
m$rturise*te c$ practica *i teoria dreptului 'mi fuser$" una din cele mai bune preg$tiri pentru tratarea
istoriei. Orice istorie trebuie s$-*i propun$ ca scop aflarea *i dovedirea adev$rului 'n faptele omene*ti.
Ideea dreptului str$bate de la un cap$t la altul istoria.
Via#a l$untric$ a popoarelor nu poate fi bine 'n#eleas$ iar$ cercetarea a*ez$mintelor lor, care
se 'ntemeiaz$ pe reglement$ri *i raporturi juridice, astfel c$ un mare istoric francez a putut conchide:
Tout jurisconsulte doit Stre historien et tout historien doit etre jurisconsulte" (Orice
jurisconsult trebuie s$ fie istoric *i fiecare istoric trebuie s$ fie jurisconsult). Pentru c$ ce s'nt toate
fr$m'nt$rile popoarelor, continua Xenopol, dec't n$zuin#a de a realiza ideea dreptului sau de a ap$ra
aceast$ idee at't 'n rela#iile dintre popoare, c't *i 'n acele dintre clasele sociale".
Istoria cuprinde toate genurile de manifest$ri, deci *i pe cele juridice. Ca *tiin#$, ea este un
mod de explicare a lumii (anume, a modului succesiv), iar aceast$ explica#ie o realizeaz$ utiliz'nd
metoda inferen#ei, prin care se urm$re*te s$ se stabileasc$ adev$ruri individuale, dinainte cunoscute.
Aceasta este, dup$ p$rerea lui Xenopol, Logica succesiunii ca logic$ a istoriei.
Observ$m c$ 'ntruc't 'n istorie avem de-a face numai cu adev$ruri particulare,
individualizate 'n timp, au mai mic$ aplica#ie at't metoda deduc#iei (larg folosit$ 'n drept), care pleac$
de la premis$ general$, c't *i metoda induc#iei, prin care ne ridic$m de la adev$ruri particulare la idei
generale.
Apel'nd la istorie, dreptul '*i afl$ condi#iile ce-i pot descifra ascenden#a; cunosc'nd formele
suprapuse de drept, istoria '*i procur$ statornice modalit$#i de atestare documentar$. Teoria general$ a
dreptului *i *tiin#ele particulare (*tiin#ele juridice de ramur$), abordeaz$ de fiecare dat$ dimensiunea
istoric$ a conceptelor *i categoriilor cu care opereaz$. Astfel, plec'nd de la datele pe care le ofer$
istoria, 'n cercetarea marilor institu#ii juridice, *tiin#a dreptului, constatind vechimea lor, le urm$re*te
Page 10 of 149

evolu#ia, configura#ia, func#iile etc. Teoria dreptului opereaz$ cu categoria de tip a dreptului, cu cea de
bazin de civiliza#ie juridic$, plec'nd de la datele de cunoa*tere oferite de *tiin#a istoriei.
Originea *i apari#ia statului *i dreptului nu pot fi studiate f$r$ s$ se porneasc$ de la punctele
de vedere afirmate 'n istorie. Uneori pe baza unor date istorice se realizeaz$ reconstituirea fizionomiei
unor institu#ii ale dreptului, ac#iune ce permite o analiz$ retrospectiv$ cu largi implica#ii 'n 'n#elegerea
pozi#iei respectivelor institu#ii 'n dreptul actual.
Istoria este 'ntotdeauna produsul unei istorii" scria C. Noica . Istoricul trebuie s$ vad$ epoci
*i destine, s$ dea socoteal$ de ce a fost *i este pentru a putea fi 'ntr-adev$r util *i adev$rat.
C. Metoda comparativ$.
Logica define*te compara#ia ca pe o opera#ie ce urm$re*te constatarea unor elemente identice
sau divergente la dou$ fenomene. Compararea sistemelor de drept ale diverselor state, a tr$s$turilor
ramurilor, institu#iilor *i normelor acestora s-a dovedit extrem de fructuoas$ 'n procesul metodologic
de studiere a fenomenului juridic.
Aceasta ac#iune a determinat chiar 'n unele sisteme de 'nv$#$m'nt juridic recunoa*terea
existen#ei unei ramuri *tiin#ifice - *tiin#a dreptului comparat Extinderea metodei dreptului comparat
este impus$ azi 'n mod esen#ial de sporirea f$r$ precedent a leg$turilor statelor, de cre*terea volumului
contractelor economice *i sociale, urmare a amplific$rii interdependen#elor 'n planul dezvolt$rii
economice *i culturale a #$rilor lumii. Aceast$ realitate incontestabil$ a zilelor noastre aduce 'n prim
plan necesitatea cunoa*terii diverselor sisteme na#ionale de drept
'n forma sa embrionar$, concep#ia asupra necesit$#ii dreptului comparat apare la 'nceputul
sec. XX, c'nd se avanseaz$ *i primele teze ale unei forme metodologice universale de studiere a
dreptului, 'n continuare, literatura juridic$ s-a 'mbog$#it sim#itor cu lucr$ri ce au pus bazele nu numai
ale unei metode a dreptului comparat, ci chiar a *tiin#ei autonome a dreptului comparat.
tiin#a dreptului comparat a fixat deja anumite reguli, care prezint$ utilizarea metodei
comparative 'n drept. Observarea riguroas$ a acestor reguli asigur$ succesul metodei, conferindu-i
caracterul *tiin#ific indispensabil.
1. Prima regul$ a metodei impune a compara numai ceea ce este comparabil, 'n cadrul
acestei reguli va trebui s$ se constate, mai 'ntii, dac$ sistemele comparate apar#in aceluia*i tip istoric
de drept sau apar#in unor sisteme istorice de drept diferite. Dac$ sistemele de drept din care fac parte
institu#iile comparate s'nt - ideologic vorbind - antagoniste, este evident c$ procedeul compara#iei nu
poate fi relevat dec't sub aspectul stabilirii diferen#elor.
Iat$, spre exemplu, dac$ am dori s$ compar$m reglementarea institu#iei propriet$#ii 'n familia
dreptului romano-germanic (din care face parte sistemul nostru de drept) *i familia dreptului
musulman, vom utiliza analiza de contrast (compara#ie contrastant$). Institu#iile fiind evident
deosebite, nu va putea fi realizat$ o jucstapunere a acestora, iar rezultatele vor fi prea pu#in accentuate.
Spre exemplu, p$str'nd acela*i cadru, la baza 'ntregului drept de proprietate 'n dreptul musulman se
afla teoria teocratic$, potrivit c$reia 'ntregul p$m'nt apar#ine lui Alah *i trimisului s$u Mahomed.
Proprietarul suprem al p$m'ntului islamic, este Califul - reprezentant *i continuator al profetului.
Proprietatea este permanent$, neexistfad institu#ia prescrip#iei. Modurile de dob'ndire a
propriet$#ii s'nt de asemenea deosebite, deosebite de cele din dreptul romano-germanic. Diferen#e
sensibile exist$ *i 'n leg$tur$ cu figura juridic$ a altor institu#ii. Spre exemplu, dreptul musulman
reglementeaz$ 'ntr-un mod aparte institu#ia c$s$toriei. Dac$ doctrina o consider$ de origine divin$,
dreptul musulman o trece 'n r'ndul tranzac#iilor civile (un contract f$cut 'n vederea "dreptului de a te
bucura de o femeie", drept recunoscut, evident, numai b$rbatului). Condi#iile de validitate ale
contractului s'nt: consim#$m'ntul p$rin#ilor; prezen#a a doi martori; constituirea unei date (zestre);
absen#a oric$rui impediment (dificult$#i).
Logodna este un uzaj constant, fiind un preludiu al c$s$toriei, const,nd din declara#ia
pretendentului *i datinile privind 'ncheierea *i desfacerea c$s$toriei.
Asemenea date, pe care le furnizeaz$ studiul comparat s'nt de natur$ a aduce informa#ii
pre#ioase 'n leg$tur$ cu reglement$rile din sistemele de drept diferite, chiar dac$ nu vor putea fi
sesizate similitudini sau juxtapuneri de reglement$ri 'ntre institu#ia din sistemul nostru legal *i cele din
sistemul susnumit.
2. O alt$ regul$ a metodei comparative oblig$ s$ se considere termenii supu*i compara#iei 'n
conexiunile lor reale, 'n contextul social, politic, cultural din care au rezultat. De aici, necesitatea ca 'n
procesul de comparare s$ se plece de la cunoa*terea principiilor de drept *i regularit$#ilor care
comand$ sistemele de drept comparate.
Luarea 'n discu#ie a principiilor - pe l'ng$ compararea institu#iei *i normelor - se impune
Page 11 of 149

pentru a m$ri poten#ialul *tiin#ific al cercet$rii comparate *i pentru a preveni un eventual
fragmentarism empiric.
3. Trebuie cercetat apoi sistemul izvoarelor dreptului, care ofer$ imaginea pozi#iei diferite a
formelor de exprimare a dreptului (legi, cutume, precedente judiciare) de la un sistem juridic la altul.
"Comparatistul care dovede*te s$ stabileasc$ acel comparandum, care este norma aplicabil$
'n mod real, va trebui s$ #in$ seama de ierarhia acestor izvoare, de raporturile reale de for#$ juridic$
dintre ele, de modul 'n care se completeaz$ reciproc."
4. 'n sf'r*it, ut aprecierea termenului de comparat, s$ #in$ seama nu numai de sensul ini#ial al
normei, ci *i de evolu#ia acestuia 'n timp, 'n procesul aplic$rii normei, 'n acest proces, *i mai ales c'nd
textul supravie#uie*te unor perioade social istorice diferite, forma ini#ial$ a regulii de conduit$ poate
evolua 'ntr-at't, 'nc't sensul normei apare complet diferit.
Comparatistul va trebui 'n acest caz s$ apeleze la literatura de specialitate, s$ cerceteze starea
moravurilor *i influen#a tradi#iilor.
Func#iile dreptului comparat nu pot fi disociate de func#iile generale ale Teoriei dreptului
(cognitiv$, critic$, practic-aplicativ$). Compara#ia ajut$ esen#ial la construirea tipologiilor juridice *i
clasific$rilor, 'n procesul de legiferare, metoda comparativ$ are, de asemenea, o importan#$ major$, ea
furnizmd informa#ii pre#ioase legiuitorului 'n leg$tur$ cu reglement$rile cuprinse 'n alte sisteme de
drept sau 'n documente juridice interna#ionale . Prin studiul comparat al diferitelor institu#ii juridice
na#ionale se desprind factorii ce determin$ at't tr$s$turile lor comune c't *i cele specifice. Comb$t,nd
'n principiu preluarea mecanic$ a unor institu#ii *i reglement$ri juridice dintr-o #ar$ la alta, ca *i
considerarea unora drept modele de urmat 'n alte #$ri, metoda comparat$ arat$ calea realist$ de folosire
a experien#ei legislative *i juridice, de 'mbog$#ire reciproc$ a sistemelor juridice din diferite #$ri #in'nd,
'ns$, cont de faptul c$ orice reglementare juridic$ trebuie s$ izvorasc$ *i s$ r$spund$ 'n primul r'nd
nevoilor na#ionale, specificului *i particularit$#ilor #$rii respective, iar pentru g$sirea solu#iilor optime
va studia, evident *i, experien#a altor sisteme de drept.
Importan#a deosebit$ a metodei comparate este dat$ *i de crearea unei ramuri distincte in
sistemul *tiin#elor juridice a dreptului comparat (*tiin#a dreptului comparat), de crearea 'n numeroase
#$ri a unor catedre sau institu#ii de drept comparat, inclusiv a unor institu#ii interna#ionale cum este
Academia Interna#ional$ de Drept Comparat cu sediul la Paris.
D. Metoda sociologic-.
Metoda sociologic$, reprezint$ o direc#ie de cercetare cu reale foloase pentru cunoa*terea
realit$#ii juridice.
Existen#a dreptului este str'ns legat$ de via#a social$. S-ar putea afirma c$ aceast$ leg$tur$ se
cristalizeaz$ 'n raporturi mai directe dec't acelea ale moralei, spre exemplu, toate fenomenele juridice
s'nt fenomene sociale (evident, nu toate fenomenele sociale s'nt fenomene juridice). Dac$ moralitatea
nu poate fi nici ea deta*at$ de cadrul social, 'n schimb ea nu se sprijin$ pe "agen#i" specializa#i spre a o
ap$ra, iar exerci#iul s$u poate fi la fel de bine individual c't *i colectiv.
Dreptul, dimpotriv$, oricare ar fi formele *i genurile sale, este 'ntotdeauna fondat pe
recunoa*terea colectiv$ f$r$ de care nu s-ar putea stabili acea coresponden#$ 'ntre obliga#iile unora *i
preten#iile altora. Cu alte cuvinte dreptul este social prin voca#ie *i prin con#inut
Juri*tii au privit dintotdeauna instrumentul lor de lucru - legea - ca pe o realitate cu o
incontestabil$ 'nc$rc$tur$ social-uman$ ("ubi societas ibi jus" spuneau romanii). Preocup$ri 'n direc#ia
stabilirii leg$turii dreptului cu mediul 'nconjur$tor 'ntilnim din cele mai vechi timpuri. Aristotel *i
Platon, Cicero *i Hobbes, Hugo Gro#ius *i mul#i al#ii au fost preocupa#i de a stabili o posibil$
coresponden#$ a legilor 'n lumea 'nconjur$toare. Montesquieu concepea chiar "spiritul legilor" 'n
rela#iile dintre oameni *i dintre acestea *i mediul 'nconjur$tor, definind legile ca raporturi necesare ce
decurg din natura lucrurilor.
Cu toate acestea, nu se poate vorbi despre o metod$ sociologic$ 'n studiul dreptului de la
'nceputul acestui secol. Sociologia ca atare '*i leag$ 'nceputurile de mijlocul secolului trecut. Ca *tiin#$
a societ$#ii, a formelor de coexisten#$ social$, sociologia debuteaz$ prin a afi*a serioase rezerve fa#$ de
*tiin#a dreptului.
'nt'lnirea dintre sociologie *i drept s-a petrecut 'n condi#iile 'n care, la o sut$ de ani de la
apari#ia, la 1804, a Codului civil francez s-a constatat o anumit$ r$m'nere 'n urm$ a legilor fa#$ de
evolu#ia societ$#ii, o anumit$ "'ntirziere cultural$" (cultural-lag) a dreptului. Aceasta nu mai putea da
'ntotdeauna solu#ii operative aspectelor noi pe care via#a le ridica. Dreptul se afla "'n 'nt'rziere fa#$ de
fapte", el 'ncepea s$-*i dezv$luie limitele.
Se apeleaz$ *i la sociologie, cercet'ndu-se, dincolo de hotarele - sacre p'n$ atunci - ale
Page 12 of 149

normei juridice, mediu social care condi#ioneaz$ dreptul. Sociologia aduce o viziune nou$ asupra
dreptului, definindu-1 ca un fapt social, *i 'ncearc$ s$ resistematizeze sursele evolu#iei *i influen#ei
dreptului asupra societ$#ii, oferind *tiin#elor juridice o metod$ ra#ional$ de studiere a fenomenului
social.
Sociologii au recunoscut 'n preocup$rile str$vechi ale dreptului elemente importante de
sociologie juridic$. Ei au constatat, astfel, c$ dintre toate fenomenele sociale (spirituale, morale,
religioase etc.) fenomenul juridic se impune cu prec$dere ca fiind cel mai caracteristic din punct de
vedere social.
F$c'nd eforturi pentru a ie*i din tiparele pozitivismului *i individualismului, *tiin#a dreptului
acord$ la r'ndu-i, o tot mai mare aten#ie cercet$rii leg$turilor dreptului cu mediul exterior, 'ntreb$rile
juri*tilor bazate pe "quid juris" *i cele ale sociologilor bazate pe "quid facti" 'ncep s$-*i g$seasc$
temeiuri de apropiere.
Specialistul 'n drept public, profesorul francez Maurice Haurion remarca faptul, c$ "pu#ina
sociologie te 'ndep$rteaz$ de drept, iar multa sociologie te readuce la el", 'n replic$, sociologul francez
- jurist la origine - George Gurvitch completa (peste timp): "Pu#in drept te 'ndep$rteaz$ de sociologie,
iar mai mult drept te readuce la ea".
Cel care pune bazele cercet$rii sociologice a dreptului este juristul german Eugen Erlich prin
lucrarea sa "Grundlegung der Sociologie des Rechts" ("Bazele sociologiei dreptului"), ap$rut$ 'n 1913.
Erhch, adept al "liberului drept", fundamenteaz$ necesitatea unei cercet$ri mai cuprinz$toare
a realit$#ii juridice, care nu se poate reduce la studiul normelor *i institu#iilor juridice, fiind necesare
cercet$rii 'n plan vertical, 'n ad'ncime pentru a se pune 'n eviden#$ "dreptul viu".
'n continuare, cercetarea sociologic$ juridic$ ia amploare, contribuind la aceasta at't
sociologi de renume cum ar fi G. Trade, Max Weber, Georg Simmel *.a., c't *i juri*ti bine cunoscu#i,
spre exemplu Rudolf Stammler, Renato Treves, Jean Carbonier etc.
Cercet$rile sociologice juridice dau o perspectiv$ nou$ studiului realit$#ii juridice, ca
realitate social$, verific'nd modul 'n care societatea influen#eaz$ dreptul *i suport$, la r'ndu-i influen#a
din partea acestuia. Acela*i obiect (dreptul) pe care *tiin#ele juridice 'l studiaz$ din interior, sociologia
juridic$ a studiaz$ din exterior. Cercetarea sociologic$ a dreptului pune 'n lumin$ faptul c$ 'ntre
fenomenele sociale exist$ unele care au un caracter juridic deosebit: legile, activitatea jurisdic#ional$,
activitatea administrativ$, denumite uneori *i fenomene juridice primare, 'ntruc't tr$s$tura lor evident
juridic$ le face s$ se identifice cu dreptul. In acela*i timp 'ns$ exist$ *i fenomene juridice secundare, 'n
care elementul juridic este mai pu#in evident: responsabilitatea social$, statutul *i rolul individului etc.,
de*i nu se poate afirma c$ acest element lipse*te cu des$v,r*ire .
Cercetarea sociologic$ juridic$ 'mbr$#i*eaz$ f$r$ discrimin$ri ambele forme de cuprindere a
elementelor de juridicitate 'n fenomenele vie#ii sociale. Prin metode care-i r$m'n specifice (observa#ia,
sondajul de opinie, ancheta sociologic$, chestionarul, interviul), sociologia juridic$ 'mbr$#i*eaz$
urm$toarele domenii:
- domeniul cre$rii dreptului;
- domeniul cunoa*terii legilor de c$tre cet$#eni *i organele de stat;
- domeniul pozi#iei subiec#ilor raporturilor sociale fa#$ de reglement$rile juridice 'n vigoare;
- domeniul cercet$rii cauzelor concrete ale 'nc$lc$rii dreptului;
- domeniul limitelor reglement$rii juridice, al raportului dintre sfera reglement$rilor juridice
*i extrajuridice, a formelor juridice *i metajuridice de influen#are a conduitei cet$#ene*ti.
Intre temele de cercetare sociologic$ juridic$ se 'ntilnesc:
- document$ri solicitate de organe cu competen#e normative;
- investiga#ii cu caracter de expertiz$ legal$;
- investiga#ii privind modul de administrare a justi#iei;
- cunoa*terea legii;
- investiga#ii privind desf$*urarea procesului de reintegrare social$ a persoanelor ce au comis
fapte antisociale etc.
Cercetarea sociologic$ juridic$ (metoda sociologic$) poate fi utilizat$ de legiuitor pentru a-*i
procura informa#ii 'n leg$tur$ cu m$sura 'n care legea este respectat$ *i 'n ce propor#ie legea '*i g$se*te
suport din partea sentimentului juridic comun.
Exemplu. S'nt bine cunoscute rezultatele cercet$rilor care au stat la baza unor m$suri
legislativ-statale, cum ar fi legisla#ia *i v'rsta adolescen#ei, conceptul de fapt$ antisocial$, strategia
activit$#ii de cunoa*tere a legilor etc. Astfel, spre exemplu, 'n problematica autorit$#ii p$rinte*ti, 'ntr-o
anchet$ socio-juridic$ mai veche desf$*urat$ 'n SUA, cercet$torii *i-au propus studierea urm$toarelor
Page 13 of 149

aspecte:
- coinciden#ele *i necoinciden#ele 'ntre reglementarea autorit$#ii p$rinte*ti *i sentimentele
juridice ale societ$#ii;
- unitatea sau diversivitatea acelor sentimente;
- analiza importan#ei unor factori de stratificare a opiniilor 'n aceast$ materie
- v'rsta, veniturile, sexul, preg$tirea etc., 'n ce m$sur$ rezultatele cercet$rii sociologice
condi#ioneaz$ oportunitatea unor reglement$ri juridice .
Rezultatele cercet$rilor au scos la iveal$ faptul, c$ 'n numai cinci din chestiunile studiate s-a
observat o coinciden#$ a reglement$rilor de drept cu sentimentele celor chestiona#i, 'ntreb$rile puse au
fost de tipul: p$rin#ii au dreptul s$ controleze salariile copiilor? Care, poate fi v'rsta minim$ pentru
'ncheierea c$s$toriei?
Ancheta a scos la iveal$, printre alte concluzii, o lacun$ a reglement$rii legale: inexisten#a
unor dispozi#ii privitoare la v'rsta adolescen#ei. Sociologia *i psihologia opereaz$ o distinc#ie 'n
evolu#ia tin,rului, vorbind despre adolescen#$ ca perioad$ imediat premerg$toare celei de maturitate
psihic$ (chiar, cuv'ntul vine de la adolesco, - ere - axre*te, a c$p$ta puteri, a se maturiza).
Adolescen#a este stadiul ce 'ncepe cu procesul maturiz$rii sexuale *i se sf'r*e*te odat$ cu
apropierea maturit$#ii (biopsihice) . 'n general perioada se situeaz$ 'ntre v'rsta de 12/13 *i 18/19 ani.
De*i 'n sociologie exist$ asemenea delimit$ri, dreptul nu consider$ v'rsta respectiv$ ca o etap$
deosebit$ 'n dezvoltarea personalit$#ii *i nu i se acord$ forma unei categorii juridice separate (e vorba,
bine'n#eles, de dreptul SUA).
Aceast$ anchet$ a subliniat concluzii legate, 'ntre altele, *i de necesitatea unor revederi ale
legisla#iei, 'n diverse ramuri de drept, care s$ pun$ 'n lumin$ asemenea diferen#ieri.
Deci, 'n concluzie putem spune c$ extinderea cercet$rii sociologice cu metodele proprii
inclusiv sondajul de opinie sau ancheta sociologic$, nu au l$sat pe dinafar$ nici aspectele juridice ale
vie#ii sociale. Dimpotriv$, ca urmare a extinderii lor, s-a conturat sociologia juridic$ ca o disciplin$ de
sine st$t$toare, n$scut$ din nevoie *i ca rezultat al analizei factorilor sociali de condi#ionare *i
intercondi#ionare a dreptului, 'n efortul de creare *i conturare c't mai precis$ a acestei discipline a fost
creat$ o Asocia#ie interna#ional$ de sociologie juridic$, iar la unele facult$#i de drept se predau cursuri
'n aceast$ materie.
E. Metodele cantitative *i alte metode.
Metodele cantitative, cap$t$ 'n ultimul timp o tot mai mare pondere 'n cercetarea *tiin#ific$
juridic$, cu largi *i imediate aplica#ii 'n practica dreptului, 'n general azi, teoria juridic$ nu poate
merge dec't 'n str'ns$ corela#ie cu nevoile practice ale cre$rii *i aplic$rii dreptului.
Ipotezele *tiin#ifice se cer a fi verificate 'n cadrul unor strategii ale dezvolt$rii fenomenului
juridic, 'n str'ns$ corela#ie cu scenariile dezvolt$rii economico-sociale. Descifrarea, explicarea,
propunerea de decizii *i prognoza se bazeaz$ pe aprecieri teoretice argumentate prin experien#a
dob'ndit$ din studiul cazurilor secundare. Exista 'n #$rile occidentale chiar o ramur$ specializat$ -
jurometria - care pleac$ de la procedeul cazuistic ca un mod de abordare orientat spre cazul singular.
Necesitatea introducerii unor metode cantitative 'n cercetarea *tiin#ific$ juridic$ *i 'n practica
dreptului a izvor't din nevoia de a conferi noi valen#e acestei cercet$ri 'n str'ns$ leg$tur$ cu unit$#ile
practice. Folosirea calculatoarelor contribuie la luarea deciziei, aceast$ folosire nu 'ngusteaz$
posibilit$#ile de decizie, ci dimpotriv$ le optimizeaz$. Timpul economist este folosit la fundamentarea
ei temeinic$. Informatica juridic$ 'mbun$t$#e*te procesul decizional prin rapiditatea efectu$rii
diferitelor opera#iuni.
-n ultimul timp, chiar 'n plan decizional se poate vorbi de rolul ordinatorului - este vorba de
deciziile cu caracter "repetitiv" (mai ales 'n domeniul deciziei administrative), caracterizate prin faptul
c$ 'n con#inutul lor se face aplicarea mecanic$ *i identic$ (pentru aceleia*i categorii de fapte) a unor
norme juridice la situa#ii reductibile 'n formule matematice finale.
Pe plan mondial cercet$rile de informatic$ juridic$ au fost orientate 'n urm$toarele direc#ii:
- elaborarea *i sistematizarea legisla#iei;
- eviden#a legislativ$;
- eviden#a deciziilor de practic$ judec$toreasc$ (a precedentelor judec$tore*ti);
- stocarea *i sistematizarea informa#iei juridice;
- eviden#e criminologice etc.
'n urm$ cu peste 25 de ani m universit$#i din SUA (Pittsburg, Pensilvania) s-au ini#iat
primele cercet$ri de informatic$ jurtdic$. 'n New-York func#ioneaz$ de mai mul#i ani "Law Rosearch
Service", societate comercial$ care pune la dispozi#ia clien#ilor s$i mijloace de hot$r'ri federale sau ale
Page 14 of 149

cur#ilor *i instan#elor din statele federale.
'n planul eviden#ei legislative calculatorul, 'n baza programelor informatice ofer$ datele
necesare in vederea aprecierii exacte a corela#iilor dintre reglement$ri, realiz'nd recens$m'ntul
normelor ce pot intra 'n conflict.
Consiliul Europei (prin Direc#ia Afacerilor juridice) *i Comisia Pie#ei Comune (prin
Serviciul Juridic) desf$*oar$ 'n mod coordonat eforturi pentru unificarea cercet$rilor privind
perspectivele legisla#iei comunitare.
'nc$ din anul 1969 Comitetul Mini*trilor al Consiliul Europei a creat un organ de exper#i,
pentru armonizarea modalit$#ilor implement$rii informa#iei juridice 'n calculator 'n domeniul privind
tratatele interna#ionale, reglement$ri interne *i date de statistic$ juridic$.
Este 'n afara discu#iei faptul, c$ 'n condi#iile tehnice actuale nu se pune problema utiliz$rii
calculatorului pentru a 'nlocui judec$torul 'n pronun#area unei solu#ii m procesul judiciar.
Hot$r'rea judec$toreasc$ nu 'nseamn$ aplicarea pur mecanic$ a legii la o cauz$ determinat$.
A*a cum nu exist$ dou$ frunze absolut identice, doi fulgi de nea la fel, tot astfel nu putem s$ 'ntilnim
dou$ spe#e, dou$ cazuri de via#$, identice, chiar dac$ 'n elementele lor generale, spe#ele ce se deduc 'n
fa#a completului de judecat$ pot prezenta (*i prezint$) multe aspecte comune. Instan#a trebuie, pentru
acest motiv, s$ fac$ o evaluare a fiec$rei spe#e sub cele mai variate aspecte, cu grij$ de nuan#e *i de
individualizare a tr$s$turilor ce s'nt impuse de circumstan#ele fiec$rei cauze *i de particularit$#ile
fiec$rui participant (reclamant, p'r't, inculpat, parte civil$, parte responsabil$ etc.) la procesul judiciar.
Aceasta nu 'nseamn$ c$ ordinatorul nu-*i poate afla locul pe masa judec$torului. Dimpotriv$, a*a cum
demonstreaz$ situa#ia organiz$rii instan#elor din #$rile dezvoltate, pe masa fiec$rui judec$tor se g$se*te
un terminal de la care se poate ob#ine 'ntr-un termen record o cantitate de informa#ie legislativ$ de
doctrin$ *i de practic$, care scute*te eforturi considerabile, aduce plusul de exactitate, de siguran#$ *i
accelereaz$ considerabil rezultatul (stabilirea *i motivarea solu#iei).
'n general, metodele cantitative aplicate 'n drept din care am amintit doar c'teva au meritul
incontestabil de a contribui efectiv la perfec#ionarea reglement$ri lor juridice, la sporirea eficien#ei lor
sociale, precum *i la 'mbun$t$#irea activit$#ii practice de realizare a dreptului. De aceea, orice rezerv$,
orice prejudecat$ cu privire la utilitatea acestor metode trebuie statornic 'nl$turate .
Dintre alte metode este de re#inut importan#a folosirii metodei statistice, util$ atit pentru
procesul de elaborare a dreptului c't *i pentru cel de aplicare a lui. De altfel, statistica judiciar$ s-a
conturat ca un domeniu distinct a statisticii.
C't prive*te metoda experimental$ proprie *tiin#elor naturii, men#ion$m c$ 'n domeniul
dreptului, uneori 'n domeniul reglement$rii cu caracter economic, c'nd s-a pus problema unei
transform$ri de ansamblu, la scara na#ional$, s-a recurs 'n prealabil la verificarea noilor m$suri la scar$
redus$, 'n c'teva unit$#i.
Ca o concluzie, dup$ prezentarea succint$ a metodetor de cercetare, se impune constatarea c$
ele nu trebuie 'n#elese 'n mod izolat ci 'n interdependen#a *i complementarea lor. Folosindu-le astfel,
cercetarea *tiin#ific$ juridic$, at't cea fundamental$, preponderent teoretic$, c't *i cea aplicativ$ are
garan#ia ob#inerii unor rezultate valoroase *i utile.
Page 15 of 149

PRELEGEREA A TREIA
Dreptul /n veci nu va muri". (Dimitrie Cantemir)

3.1. Conceptul dreptului
Trec'nd la investigarea *i cercetarea sistematic$ a obiectului disciplinei noastre, astfel cum a
fost el definit 'n capitolul precedent, o prim$ chestiune ce se cere a fi analizat$ *i elucidat$ este
no#iunea 'ns$*i de drept, necesitatea de a r$spunde la 'ntreb$rile ce este dreptul, care este esen#a *i care
s'nt particularit$#ile sale esen#iale ce-1 diferen#iaz$ de alte fenomene sociale cu un rol *i func#ii
asem$n$toare 'n societate.
Dreptul, ca 'ntreaga componen#$ juridic$ a vie#ii sociale, este un fenomen deosebit de
complex, a c$rui cunoa*tere presupune o cercetare aprofundat$ a legit$#ilor obiective a existen#ei sale,
a dinamicii sale, a factorilor care-1 configureaz$ *i valorilor pe care le promoveaz$ .
S$ 'ncepem cu unele explica#ii terminologice. Cuv'ntul drept este folosit 'n mai multe
accep#iuni *i deriv$ de la latinescul directus, luat 'n sens metaforic (directus - de la dingo), care
'nseamn$ "drept" - orizontal sau vertical, de-a dreptul, direct, linie dreapt$, adic$ o regul$ de conduit$
f$r$ specificarea con#inutului.
'n limba latin$, 'ns$, cuv'ntul care corespundea cuv'ntului drept era ius (drept, dreptate, legi).
Cuv'ntul este 'nt,lnit *i 'n alte limbi, cu aceea*i semnifica#ie: droit la francezi; diritto la
italieni; derecha la spanioli; recht la germani; right la englezi, 'ntr-un prim sens, cuv'ntul drept
semnific$ *tiin#a dreptului -ansamblul de idei, care explic$ dreptul *i prin intermediul c$rora dreptul
poate fi g'ndit.
Dreptul nu este numai *tiin#a, el este, 'n egal$ m$sur$, tehnic$, art$. Dreptul ca ansamblu de
norme care organizeaz$ via#a 'n comun, este o tehnic$ a convie#uirii umane, destinat$ s$ disciplineze
comer#ul uman *i s$ apere societatea de excese.
Regulile juridice impun obliga#ii, organizeaz$ func#ionarea general$ a statului *i
organismelor nestatale, ofer$ posibilitatea valorific$rii unor interese, recunosc'nd capacitatea
particip$rii individuale 'n diferite rela#ii, detaliind roluri *i statute (de produc$tor, de cump$r$tor, de
v'nz$tor, de locatar, de p$rinte, de fiu, fiic$) etc. 'n limba rom,n$, ca de altfel *i 'n numeroase alte
limbi, termenul de drept este folosit 'n dou$ sensuri *i anume: cel care are 'n vedere sau cuprinde
regulile juridice de conduit$ sau normele juridice din societate, denumit *i drept obiectiv *i cel prin
care se are 'n vedere facultatea, prerogativa, 'ndrituirea (adic$ dreptul) ce apar#ine unei persoane
(fizice sau juridice) 'n temeiul normei juridice, pe care-1 denumim drept subiectiv.
Calificarea dreptului 'n prima sa ipostaz$ de "obiectiv" nu vrea s$ 'nsemne c$ acesta - adic$
normele juridice cuprinse, de pild$, 'n legi - ar vrea o existen#$ independent$ de voin#$, interesul sau
con*tiin#a oamenilor, precum bun$oar$, fenomenele sau legile naturii. Dimpotriv$ acestea exprim$, a*a
cum vom vedea, voin#a *i interesele poporului sau ale unor grupuri ori categorii sociale care s'nt, 'ns$,
fixate sau obiectivate 'n normele juridice c$p$t'nd astfel o existen#$ destinat$, obiectiv$, materializat$
in forma legilor sau altor acte ap$rate de puterea public$ .
Astfel bun$oar$, vorbind de dreptul Republicii Moldova, avem 'n vedere ansamblul
normelor juridice indiferent de forma pe care au 'mbr$cat-o (legi, obiceiuri *.a.), de-a lungul istoriei
sau dintr-o anumit$ perioad$. Restr'ng'nd aten#ia doar la dreptul actual, avem conceptul de drept
pozitiv care nu este altceva dec't dreptul obiectiv 'n vigoare.
Deci, totalitatea normelor juridice 'n vigoare (active) dintr-un stat poart$ denumirea de drept
pozitiv, un drept aplicabil imediat *i continuu, obligatoriu de a fi adus la 'ndeplinire printr-o for#$
exterioar$ (coercitudinea statal$).
Vorbind, 'ns$, de dreptul unei persoane (fie c$ e vorba de o persoan$ fizic$, fie c$ e vorba de
o institu#ie, o organiza#ie sau 'n genere de o persoan$ juridic$), cum ar fi dreptul de proprietate asupra
casei de locuit, a terenului sau a unei firme comerciale, dreptul de vot, dreptul la salariu sau la
concediu, dreptul de a 'ncheia un contract etc, avem 'n vedere dreptul subiectiv pe care titularul,
persoana fizic$ 'l folose*te *i 'l exercit$ nemijlocit. Dreptul subiectiv mai implic$ categoria de
libertate.
Av'nd 'n vedere c$ 'n societate, 'n afar$ de normele juridice, mai exist$ *i alte categorii de
noreme sociale care prev$d drepturi subiective, denumirea deplin$ a drepturilor prev$zute de normele
juridice este de drepturi subiective juridice? 'n continuare se va folosi termenul prescurtat drepturi
subiective".
Evident c$ drepturile subiective (de obicei, pentru desemnarea lor se folose*te pluralul) s'nt
Page 16 of 149

organic legate de dreptul obiectiv, neput'nd fi concepute f$r$ s$ fie prev$zute 'n normele juridice. Dar
*i experien#a dreptului obiectiv ar r$m'ne f$r$ sens dac$ prescrip#iile normelor sale nu s-ar realiza prin
drepturi subiective, 'n rela#iile interumane. Totu*i, cele dou$ sensuri ale conceptului de "drept" evoc$
dou$ ipostaze. De asemenea, este de men#ionat - a*a cum vom vedea 'n analiza raportului juridic - c$
drepturilor subiective le corespund, 'n mod corelativ, obliga#iile juridice.
In unele limbi exist$ cuvinte deosebite pentru cele dou$ accep#iuni ale no#iunii de drept. Spre
exemplu, la romani se distingea norma agendi (dreptul obiectiv) *i facultas agendi (dreptul subiectiv,
'n englez$ law desemneaz$ dreptul obiectiv, iar Right, dreptul subiectiv, 'n german$ de larg$ utilitate
este termenul Recht, uneori pentru dreptul subiectiv se folose*te termenul "berechtigung", 'n francez$,
de obicei dreptul obiectiv este redat not'ndu-se cuv'ntul cu liter$ mare Droit iar dreptul subiectiv cu
liter$ mic$ droit sau la plural droits.
Un alt termen 'n limba rom,n$ ce evoc$ domeniul dreptului este adjectivul "juridic". Derivat
din latinescul "jus" (drept), vocabula "juridic" este absolut indispensabil$ pentru a putea desemna
ipostaze ale existen#ei *i manifest$rii dreptului 'n via#a social$ cum ar fi actele juridice, raporturile
juridice, con*tiin#a juridic$ etc.
Termenul "drept" se folose*te *i pentru desemnarea *tiin#ei juridice, ca de pild$: Facultatea
de drept, Academie sau Institut de drept sau drept civil (ca ramur$ a *tiin#ei dreptului).

3.2. Panorama complex- a dreptului
Pentru a da o imagine ampl$ 'ntregului complex al fenomenului juridic din societate vom
prezenta panorama acestuia 'n diferitele sale ipostaze. Astfel, putem distinge urm$toarele planuri de
manifestare *i anume: planul spiritual, ideatic, unde vom distinge concep#iile, ideile, teoriile,
sentimentele despre drept, adic$ *tiin#a juridic$, ideologia juridic$, con*tiin#a juridic$; planul normativ
- ansamblul reglement$rilor juridice care alc$tuiesc dreptul obiectiv *i dreptul pozitiv; planul rela#iilor
sociale *i raporturile juridice -drepturile subiective *i obliga#iile juridice *i planul faptic sau
evenimen#ial ce cuprinde faptele juridice, adic$ acele evenimente sau ac#iuni care produc efecte
juridice.
Toate aceste planuri se 'ntrep$trund, nici unul neput'nd exista izolat, f$r$ celelalte. Nu se
poate vorbi nici de o ierarhizare a lor. Cu toate acestea trebuie remarcat faptul, c$ dreptul obiectiv,
ansamblul normelor juridice formeaz$ pilonul central deoarece 'n jurul s$u, spre el sau de la el iradiaz$
toate celelalte manifest$ri ale fenomenului juridic (teoriile, ideile, rela#iile, drepturile subiective).
Dar dreptul, normele juridice, nu au o existen#$ 'n sine, ele se refer$ la oameni, mai precis la
orientarea conduitei acestora, urm$rind un anumit sau anumite #eluri, finalit$#i. Pe m$sur$ ce in
evolu#ia societ$#ii umane s-a ajuns ca finalitatea suprem$ s$ o reprezinte omul, demnitatea uman$,
astfel cum se prezint$ 'n contemporaneitate societ$#ile cu regimul democratic al statului de drept, are
loc deplasarea spre dreptul subiectiv, situarea "drepturilor omului" 'n miezul preocup$rilor, ca centru
de gravita#ie spre care se orienteaz$ reglement$rile date de drept ca *i alte aspecte ale fenomenului
juridic 'n special doctrina juridic$, 'n cadrul cursului vor fi analizate toate fenomenele de manifestare
ale fenomenului juridic.
Dreptul, a*adar, este dat de o multitudine de reguli de conduit$ sau norme destinate a
influen#a *i a orienta comportarea oamenilor 'n societate. Desigur c$ se pune problema de a *ti prin ce
se deosebesc acestea de alte norme sociale, care este specificul lor, 'n numele c$ror valori sociale '*i
stabilesc finalitatea, care este mecanismul social de ac#iune a dreptului 'n societate, leg$turile sale cu
statul, cu puterea public$.
-ntruc't r$spunsul la aceste 'ntreb$ri, ca *i la altele, de altfel, va fi dat 'n capitole speciale,
dedicate acestor probleme, aici ne m$rginim a men#iona doar c'teva aspecte necesare pentru a corecta
'n#elegerea *i definirea no#iunii dreptului.
Spre deosebire de alte norme sociale, dreptul introduce 'n via#a social$ reguli de conduit$
obligatorii ce stabilesc drepturi *i obliga#ii pentru membrii societ$#ii a c$ror respectare este asigurat$ la
nevoie, de for#a coercitiv$ a puterii publice, a statului. De altfel, normele juridice s'nt 'n general o
emana#ie a organelor de stat, iar atunci c'nd ele apar 'n alte forme s'nt recunoscute de aceste organe
asigur'ndu-li-se for#a obligatorie. Prin con#inutul reglement$rilor sale, 'n diferite #$ri *i perioade
istorice, dreptul promoveaz$ anumite valori sociale 'n conformitate cu voin#a *i interesele generale ale
societ$#ii respective sau numai cu voin#a *i interesele acelor grupuri sau categorii ce de#in puterea de
stat.
Dreptul este un fenomen dinamic, el '*i pune amprenta asupra rela#iilor sociale, fiind totodat$
influen#at de aceste realit$#i.
Page 17 of 149


3.3. Dreptul (i reglementarea juridic- a rela'iilor sociale
S$ ar$t$m c$ dreptul este 'nainte de toate o regul$ de conduit$ 'n raporturile dintre oameni.
A*a cum spune profesorul Jan Dabin, "dreptul se m$rgine*te la raporturile oamenilor 'ntre ei, el
implic$ alteritatea, raportul cu altul, cu al#ii, ad alterum *i nu prive*te, cel pu#in 'n mod direct, nici
'ndatoririle oamenilor fa#$ de Dumnezeu, nici 'ndatoririle omului fa#$ de sine 'nsu*i. Robinzon 'n
insula sa poate fi legat prin obliga#ii fa#$ de Dumnezeu *i fa#$ de el 'nsu*i, dar nu poate fi legat prin
drept".
Specificul cel mai elocvent al dreptului ca fenomen social 'l constituie caracterul lui
normativ sau normativitatea juridic$.
Existen#a dreptului, realitatea sa este dat$, p'n$ la urm$, de necesitatea stabilirii unor reguli
sociale, a unor norme de conduit$ obligatorii. Dreptul apare ca un instrument pentru statornicirea 'n
societate a unor reguli 'n conformitate cu anumite valori sociale. Ele se manifest$ ca un ansamblu
unitar, sistemic, de reguli de conduit$ dictate de puterea de stat sau ap$rute 'n alt$ form$ (ca obiceiul,
de pild$), a c$ror respectare obligatorie este asigurat$, la nevoie, prin for#a coercitiv$ a statului.
Obligativitatea dreptului, imperativul juridic, spre deosebire de cel moral, este asigurat prin
sanc#iuni prev$zute a se aplica la nevoie cu ajutorul for#ei coercitive a puterii publice. Cet$#enii nu s'nt
pu*i 'n situa#ia de a opta 'ntre conduita prescris$ de drept *i 'n alt gen de conduit$, ci s'nt datori s$ o
respecte pe prima.
-ntr-o societate cu regim democratic autoritatea dreptului *i domina#ia legii s'nt supreme, de
necontestat. Obligativitatea dreptului este at't de puternic$ 'nc't nimeni nu poate ignora normele de
drept sub pretextul necunoa*terii lor. "Nemo censetur, ignorare legem" (nimeni nu are voie s$ nu
cunoasc$ legea) este un adagiu principal formulat 'nc$ 'n dreptul roman, a c$rui consecin#$ este c$
necunoa*terea legii nu poate fi o scuz$ pentru absolvirea de r$spundere 'n cazul viol$rii dreptului.
Sanc#iunea ce se aplic$ 'n cazul 'nc$lc$rii dreptului 'mbrac$, 'n principiu, o form$ special$,
fiind aplicat$ de organe special investite cu puterea de a judeca *i decide prin hot$r'ri, care, la nevoie,
se aduc la 'ndeplinire prin for#a aparatului coercitiv al statului - m,nu militari". Nici o persoan$ care a
suferit o 'nc$lcare a drepturilor sale nu '*i poate face singur$ dreptate. Sanc#iunea nu se identific$ 'ntru
totul cu constr'ngerea (for#a coercitiv$). Sfera conceptului sanc#iunii juridice e mai larg$ dec't
"constr'ngerea". Exist$ unele'sanc#iuni juridice - de pild$, anularea unui act ilegal - care pot fi aplicate
f$r$ a se recurge la constr'tngere.
Desigur c$ societatea este interesat$ ca normele juridice s$ se respecte f$r$ a se recurge la
sanc#iune *i constr'hgere, de aceea prin diferite mijloace, *coli, organiza#ii sociale, de cultur$, mass-
media *.a. se desf$*oar$ o activitate de educare *i influen#are a cet$#enilor 'n spiritul respect$rii legilor.
In acela*i timp, oamenii de *tiin#$ din diferite domenii - juri*ti, sociologi, pedagogi,
psihologi, etc. - dezbat problema naturii *i rolului sanc#iunii juridice. Altfel au loc azi ample dezbateri
cu privire la scopul *i eficien#a sanc#iunii capitale sau a celor privitoare la priva#iunea de libertate, 'n
acest sens, g$se*te tot mai mul#i partizani teza abolirii pedepsei capitale, s'nt dezb$tute problemele
referitoare la condi#iile regimului penitenciar etc.

3.4. Dimensiunea social- a dreptului
Dreptul este un produs complex al societ$#ii; normele sale intervin 'n procesul productiv,
stabilind reguli generale pentru actul zilnic repetat al producerii, reparti#iei *i schimbului de produse *i
activit$#i.
Munca cere o rigoare acceptat$. Libertatea omului este deplin$ numai 'n m$sura 'n care nu
st'ngene*te libertatea celorlal#i. Drepturile omului nu pot prinde contur, nu pot deveni realit$#i dec't 'n
cadrul unei interac#iuni, bazate pe coexisten#a libert$#ilor *i nu pe afirmarea brutal$ *i p$gubitoare
pentru semeni a unor drepturi *i interese personale.
Superioritatea reflect$rii 'n drept a corela#iei necesare 'ntre drepturi *i 'ndatoriri precum *i
noble#ea actului de justi#ie (ca o activitate independent$ 'ntr-o societate democratic$) alc$tuiesc
coordonatele care marcheaz$ decisiv dimensiunea social$ a dreptului .
"Legile s'nt matca *i mama noastr$" - afirm$ D. Cantemir subliniind prin aceasta pozi#ia
dreptului 'n societatea civilizat$, ca nucleu al ordinii sociale *i condi#ie a bunei derul$ri a raporturilor
umane.
Abordarea dimensiunilor sociale ale dreptului implic$ analiza locului dreptului *i a realit$#ii
juridice 'n societate, sistemul leg$turilor sale cu celelalte elemente (realit$#i) ale societ$#ii, 'n general,
*tiin#ele sociale privesc societatea ca un sistem dinamic, evolutiv (capabil s$ parcurg$ st$ri directe) *i
Page 18 of 149

'nzestrat cu capacitatea autoreproducerii l$rgite *i optimizate. Aceste *tiin#e (sociologia, politologica,
economia politic$) cerceteaz$ diversele componente ale societ$#ii, pun 'n lumin$ structura *i legalitatea
structural$ a vie#ii sociale, rolul elementelor societ$#ii *i influen#ele complexe 'ntre aceste p$r#i
(economice, politice, juridice, culturale etc.).
Realitatea juridic$ (juridicul) este o dimensiune inalienabil$ a realit$#ii sociale 'n condi#ii
istorice determinate. Existen#a ei nu poate fi desprins$ de existen#a celorlalte p$r#i ale unei societ$#i,
suport'nd influen#a acestora *i exercit'nd la r'ndu-i influen#$ asupra lor.
Realitatea juridic$ sau juridicul este uneori denumit$ *i sistem juridic sau suprastructur$
juridic$. Realitatea juridic$ (juridicul) are un con#inut bogat 'n care este cuprins dreptul ca fenomen
normativ (dreptul pozitiv), dar care nu se reduce numai la el.
Astfel, componentele juridicului s'nt:
a) con*tiin#a juridic$;
b) dreptul;
c) rela#iile juridice;
d) ordinea de drept, *, a.
-nainte de a fi o realitate normativ$, dreptul este o stare de con*tiin#$, 'n sensul c$ nevoile
schimb$toare ale societ$#ii care-*i reclam$ reflectare 'ntr-un sistem de norme nu se transpun imediat 'n
limbajul *i 'n con#inutul dreptului, ele trec prin con*tiin#a legiuitorului (sau a poporului, dac$ e vorba
de obicei), urm'nd un proces de evaluare, valorizare *i valorificare final$ prin normele de drept.
Con*tiin#a juridic$ (specializat$ a legiuitorului, sau comun$ - a poporului) joac$ rolul unui
receptor *i al unui tampon. Receptor, 'n sensul c$ prime*te stimulii pe care-i emite societatea, 'i
ordoneaz$ *i-i supune unui examen axiologic (teoria valorilor) *i tampon, pentru c$ se interpune 'ntre
ace*ti stimuli (care se 'nf$#i*eaz$ de multe ori ca adev$rate comandamente, presiuni din partea for#elor
sociologice creatoare ale dreptului) *i realitatea normativ$ (care-*i are regularit$#ile sale, ritmul s$u, o
dinamic$ ce nu-i permit s$ urmeze "orbe*te" aceste presiuni).
Con*tiin#a juridic$ apare ca o premis$ a dreptului (ca fenomen normativ), func#ia sa
normativ$ fiind mijlocit$ de ipostazele con*tiin#ei prin care omul devine propriu-zis subiect: cea
cognitiv$, cea ac#ional$ *i cea cultural-axiologic$.
A doua component$ a realit$#ii juridice (a juridicului) o constituie partea institu#ional$ -
dreptul, ca sistem de reglement$ri *i institu#ii. Aceast$ parte alc$tuie*te miezul juridicului, con#inutul
sau cadrul s$u substan#ial de referin#$.
Dreptul ca fenomen normativ d$ expresie cerin#elor structurilor sociale -conduc$toare sau
conduse - de mai bun$ organizare a raporturilor umane, 'n vederea ob#inerii acelui echilibru
indispensabil pentru asigurarea climatului 'n care liberului arbitru *i violen#ei s$ i se poat$ opune
eficient anumite standarde oficiale de comportament *i 'n care s$ poat$ fi 'nl$turat$ tensiunea dintre
cei care accept$ aceste standarde *i cei care se abat.
-n sf'r*it, cea de-a treia componen#$ a juridicului este alc$tuit$ din elemente rela#ionale,
sociologice. S'nt cuprinse aici raporturile juridice *i situa#iile juridice, cele care probeaz$ eficien#a
dreptului. In cadrul acestor raporturi oamenii (individual sau colectiv) particip$ 'n calitate de subiecte
de drept, valorific'ndu-*i sau ap$r'ndu-*i pe cale legal$ interese *i drepturi.
Desf$*urarea lor 'n conformitate cu dispozi#iile legale duce la crearea ordinii de drept. Din
aceast$ perspectiv$ dreptul poate fi considerat ca un mod de existen#$ a ordinii publice , un real factor
de calmare a conflictelor *i de men#inere 'n limite de ordine a ciocnirilor de interese.
Omul ac#ioneaz$ 'ntr-o ambian#$ social$, el 'ntr$ 'n numeroase raporturi cu semenii s$i, iar
aceste raporturi alc$tuiesc adev$ratul fundament ontologic al dreptului.
'n concluzie rezult$ c$ dreptul, ca sistem de norme *i institu#ii, are o sfer$ mai restr'ns$ dec't
juridicul, ca parte component$ a realit$#ii sociale. La r'ndul s$u 'ns$, dreptul apar#ine *i el acestei
realit$#i, are determina#ii calitative ce #in de esen#a socialului. El suport$ influen#e din partea
componen#ilor cadrului fizic 'nconjur$tor *i din partea componen#ilor sistemului social (economia,
politica, morala etc.

3.5. Apari'ia (i dezvoltarea istoric- a dreptului.
Studiul conceptului dreptului implic$ cu necesitate viziunea istoric$ legat$ de descifrarea
originii dreptului. Ca institu#ie ce deriv$ de la societate *i '*i g$se*te suportul 'n rela#iile reciproce
dintre oameni, dreptul este indisolubil legat de evolu#ia general$ a societ$#ii, de particularit$#ile
societ$#ii 'n diferitele sale trepte de dezvoltare istoric$.
'ntrebarea care se pune aici este urm$toarea:
Page 19 of 149

a) dreptul este indisolubil legat de societate de la primele sale forme primitive de organizare
sau;
b) dreptul, ca *i statul apar doar la un anumit moment al evolu#iei istorice a omului?
R$spunsul la aceast$ 'ntrebare este legat de modul 'n care este conceput dreptul. Este el doar
apanajul statului, sau, 'n general, orice grup social este capabil s$ formuleze reguli juridice? Exist$, pe
de alt$ parte, un drept natural, ideal, anterior oric$rei reguli pozitive *i care este neschimbat 'n esen#a
sa?
Romanii credeau 'n ve*nicia dreptului. Acolo unde este societate, exist$ drept - Ubi societas -
ibi jus. Ei nu puteau concepe existen#a societ$#ii f$r$ drept Din punctul lor de vedere *i viceversa era
exact$: Ubi jus - ib societas. Credin#a lor 'n ve*nicia dreptului corespundea celei 'n ve*nicia societ$#ii -
*i anume a societ$#ii romane *i bine'n#eles, a dreptului roman .
Adep#ii colii Dreptului natural pornesc de la concep#ia aristotelic$ dup$ care omul este un
animal social - "zoon politicon". Din nevoia instinctiv$ de a tr$i 'n societate, apare *i nevoia de a
stabili norme juridice (la baza acestora stind acel appetitus societatis".
Hugo Grotius (1583-1645), reprezentantul de seam$ al *colii Dreptului natural, consider$
dreptul natural ca totalitatea principiilor pe care ra#iunea le dicteaz$ pentru satisfacerea 'nclin$rii
naturale a omului pentru via#a social$.
Deci, dup$ cum vedem de la adep#ii colii Dreptului natural, nu este suficient apetitul social
al omului, este nevoie *i de ra#iune, care dicteaz$ principii, anumite percepte fundamentale. Aceste
percepte priveau:
- aliendi abstinenta (respectarea a tot ce este a altuia);
- romissorum implendorum obliga#ie (respectarea angajamentelor);
- damni culpa da#i reparatio (repararea pagubelor pricinuite altora);
- poenae inter homines meritum (pedeaps$ echitabil$).
Acestea erau 'n concep#ia lui Grotius bazele pe care se construie*te dreptul natural ca drept
etern, imuabil. Prin aceasta el se deosebea de dreptul pozitiv - un drept voluntar, imperfect,
schimb$tor.
Legiuitorii Revolu#iei franceze din 1789 s'nt puternic condu*i de ideile Dreptului natural, 'n
proiectul de cod civil ei notau: "Exist$ un drept universal, imuabil, izvor al tuturor legilor pozitive; el
nu este dec't ra#iunea natural$, 'ntruc't aceasta guverneaz$ pe to#i oamenii".
Drepturile omului s'nt, 'n concep#ia curentului jusnaturalismului, cele care decurg din
calitatea sa ra#ional$. Esen#a omului st$ 'n individualitatea lui. Fiin#a uman$ atinge destina#ia ei 'ntruc't
se comport$ ca purt$toare a ra#iunii.
Ideile acestea revin ori de c'te ori emanciparea individului, posibilit$#ile sale de afirmare a
demnit$#ii *i personalit$#ii s'nt 'n pericol. S-a afirmat, 'n acest context (*i nu f$r$ 'ndrept$#ire) c$
"Secolul XX are nostalgia dreptului natural".
Din aceast$ perspectiv$, 'ntrebarea ce se ridic$ mai sus (c'nd apare dreptul?) r$m'ne 'n rela#ie
cu chiar modul 'n care concepem dreptul. Dac$ el este echivalat oric$rei reguli de conduit$, dreptul
exist$ nediferen#iat de alte reguli de conduit$, din momentul apari#iei primelor forme de organizare
social$.
Dac$ avem 'n vedere faptul c$ dreptul nu poate exprima dec't nevoile sociale ale unei
comunit$#i constituite 'n form$ politic$, atunci dreptul apare 'n condi#ii social-istorice determinate,
caracterizate prin diferen#ieri specifice societ$#ii politice .
S$ 'ncerc$m s$ ne alipim la ultima ipotez$ *i s-o demonstr$m prin cele ce
urmeaz$.
Procesul hominiz$rii, cu alte cuvinte dezvoltarea fiin#ei umane de la primate *i "homo
errectus" la "homo sapiens", creator de cultur$, s-a desf$*urat 'ntr-un interval de circa patru milioane
de ani, durat$ care, evaluat$ din perspectiva cosmic$, nu e mare, dar care, la scara istoriei,
impresioneaz$. Ultima parte a acestui proces 'n care se cristalizeaz$ determina#iile culturale, cuprinde
doar 8 - 10 mii de ani.
Antropogeneza (formarea omului) *i sociogeneza (apari#ia societ$#ii) s'nt procese evolutive
cu caracter corelativ. Descoperirile arheologice probeaz$ c$ "homo errectus" '*i ducea existen#a 'n
a*ez$ri cuprinz'nd mai multe familii 'n cadrul unor rela#ii intercomunitare dezvoltate. Via#a 'n hoard$ a
reprezentat o necesitate pentru omul arhaic; individual izolat de grup nu putea supravie#ui. Procurarea
'n comun a hranei se asigura prin diviziunea muncii: b$rba#ii se ocupau cu v'n$toarea, iar femeile
culegeau fructe *i plante, 'ngrijeau copiii.
Hominizii, prin via#a 'n grup, dominat$ tot mai mult de alte criterii dec't cele strict biologice
Page 20 of 149

- 'n primul r'nd de procurarea mijloacelor de existen#$, prin folosirea spontan$ a unor obiecte ca unelte
apoi de producerea lor propriu-zis$, 'n contextul evolu#iei limbajului articulat - '*i dezvolt$ sim#ul
social c'nd regulile de conduit$ nu deveniser$ 'nc$ dominante. Dar ordinea social$ rezultat$ din
sistemul activit$#ilor omene*ti d$ na*tere treptat regulilor normative.
Deci, 'n evolu#ia sa omul pleac$ de la o stare de dependen#$ total$ fa#$ de natur$ - omul 'n
situa#ia de culeg$tor, folosind tot ceea ce natura 'i pune la dispozi#ie 'n stare brut$ f$r$ a prelucra (*i
f$r$ s$ aib$ posibilitatea s-o fac$) obiectele 'nconjur$loare.
Hoarda sau ceata primitiv$ nu putea fi o form$ social$ de organizare 'ntruc't orice asemenea
form$ implic$ con*tiin#a unui criteriu (real sau imaginar), iar hoarda nu era dec't rezultatul unei
apropieri instinctive (apropierea omului de om fiind resim#it$ astfel ca o garan#ie a supravie#uirii 'n
fa#a unei naturi atotputernice).
La scara devenirii sale istorice, determinate de mari muta#ii economice (descoperirea focului,
domesticirea animalelor, prelucrarea p$m'ntului, a unor metale) prima form$ de organizare social$ este
ginta. Constituirea gintei se f$cea 'n temeiul unui criteriu - comunitatea de s'nge (*i, 'n subsidiar,
comunitatea preocup$rilor economice). Cercet$rile istoriografice precum *i cele sociologice au scos la
iveal$ anumite tr$s$turi ale acestei etape.
Ginta a fost o form$ universal$ de organizare a societ$#ii primitive. Ea s-a caracterizat printr-
o diviziune natural$ a muncii (dup$ sex *i v'rst$) *i prin domnia obiceiului. Democra#ia gentilic$
'nsemna proprietatea comun$ asupra p$m'ntului, lipsa unei for#e exterioare de constr'ngere, o putere
social$ ce apar#inea 'ntregii colectivit$#i.
La greci, spre exemplu, ginta purta denumirea de genos. Conduc$torul era ales de membrii
gin#ii denumit arhonte. Mai multe gin#i formau fratrii *i triburi, 'n fruntea tribului se afla sfatul (bule),
alc$tuit din conduc$torii gin#ilor. Agora era adunarea ob*teasc$, 'n timp de r$zboi tribul avea un
conduc$tor militar (basileus), care era dup$ Aristotel, *ef peste oameni liberi. S-a sus#inut c$ ini#ial
ginta a fost matriarhal$ fapt datorat pozi#iei deosebite a femeii 'n gospod$rie - ea asigur'nd mijloacele
de existen#$ ('ntoarcerea b$rba#ilor ocupa#i cu v'n$toarea era permanent sub semnul 'ntreb$rii).
C$s$toria ('n sensul raporturilor dintre sexe) era exogam$ - b$rbatul fiind din afara gin#ii-niam$, la
moartea sa copiii r$m'neau 'n aceast$ gint$, iar leg$turile de s'nge se stabileau 'n leg$tur$ cu un
str$mo* feminin. Raporturile sexuale fiind libere (heretism) era exclus$ orice paternitate, descenden#a
stabilindu-se 'n linie feminin$.
Trecerea de la ginta matriarhal$ la cea patriarhal$ a fost uneori interpretat$ ca un efect al
dezvolt$rii ideilor religioase *i al introducerii unor zeit$#i noi. Este ilustrativ$ 'n acest sens descrierea
pe care Eshil o face: luptei dramatice 'ntre matriarhat *i patriarhat, 'n Orestia.
Clitemnestra '*i ucide so#ul - pe Agamemnon 'ntors din r$zboiul troian -din dragoste pentru
amantul ei, Egist. Potrivit vechii credin#e Clitemnestra nu putea fi r$spunz$toare de omor, pentru c$
"ea nu era 'nrudit$ prin s'nge cu omul pe care-1 ucisese". Oreste, fiul ei, 'l r$zbun$ pe Agamemnon,
omor'nd-o pe Clitemnestra. Este urm$rit de Eminii (ap$r$torul matriarhatului). Apolo *i Athena 'l
ap$r$, iar Aeropagul 'l achit$. Astfel 'nving zeii noi, ap$r$tori ai patriarhatului.
Trecerea la monogamic, ca efect al instaur$rii patriarhatului, este interpretat$ ca o violare a
unei vechi porunci religioase (violarea dreptului celorlal#i b$rba#i asupra aceleia*i femei).
In realitate, trecerea la patriarhat '*i are cauzele sale sociale *i economice, determinate de
schimb$rile importante produse:
- dezvoltarea agriculturii;
- dezvoltarea p$storitului, a me*te*ugului;
- dezvoltarea schimbului.
Hegel considera c$ adev$rata istorie 'ncepe odat$ cu apari#ia statului *i dreptului, care
'ntruchipeaz$ punctul cel mai 'nalt al culturii unui popor.
"'nceputul adev$rat, noteaz$ Hegel, *i prima funda#ie a statului const$ 'n introducerea
agriculturii, al$turi de introducerea c$s$toriei, 'ntruc't primul din aceste principii aduce cu sine
prelucrarea solului *i o dat$ cu aceasta proprietatea privat$ exclusiv$, reduc'nd via#a r$t$citoare a
s$lbaticului care '*i caut$ 'n peregrin$ri existen#a, la stabilirea dreptului privat *i la siguran#a
satisfacerii trebuin#elor; de aceasta se leag$ *i limitarea raporturilor sexuale la c$s$torie *i prin urmare,
transformarea acestei leg$turi 'ntr-o alian#$ durabil$, universal$ 'n sine, tot astfel a nevoii subiective, 'n
grija de familie *i a posesiunii 'n averea familiei."
Cercet$rile efectuate de sociologi, istorici, antropologi, 'n comunit$#i aflate pe treapta
primitiv$ de dezvoltare au scos la iveal$ faptul c$ 'n aceste comunit$#i rela#iile membrilor lor erau
reglementate pe baza unor comandamente ce exprimau nevoile elementare ale vie#ii 'n comun *i care
Page 21 of 149

erau cuprinse 'ntr-un sistem de norme sociale.
Practica 'ndelungat$ a acestor comunit$#i a determinat apari#ia unor tabu -uri,
corespunz$toare a*a numitului sistem al totemismului de clan. (Totem -'n limba dialectal$ algonkian$
a pieilor ro*ii nord-americane 'nsemna: rud$ fratelui sau a surorii. Tabu - cuv'ntul are ca sens ini#ial:
izolat, separat).
La 'nceput totemismul a constituit o expresie a diviziunii naturale a muncii dintre comunit$#i,
contribuind la circula#ia fondului de alimente *i la reglementarea leg$turilor dintre sexe (membrii unor
gin#i, apar#in'nd aceluia*i totem nu se puteau c$s$tori 'ntre ei). Dup$ credin#ele totemice, cei din
acelea*i clanuri sau fratrii se considerau 'nrudi#i direct cu totemul lor (plant$, animal etc.).
Acest sistem al totemismului de clan se ap$ra printr-un set de reguli (tabu-uri), care vizau
cele mai diverse domenii ale vie#ii sociale a comunit$#ii. Spre exemplu, se 'ntilnesc reguli privind
ocrotirea c$minului, a conduc$torilor, a b$tr,nilor, a copiilor, a armelor, a mijloacelor de munc$ mai
importante. Existau opreli*ti (tabu-uri) cu privire la atingerea anumitor animale sau plante. Bolnavii,
cadavrele, femeia 'n timpul menstrua#iei constituie, de asemenea, tabu. Unele reguli - opreli*ti prezint$
uimitoare similitudini cu normele cuprinse 'n coduri juridice.
chleiser (savant german), spre exemplu indic$ urm$toarea list$ a tabuurilor sexuale,
dup$ ordinea lor de stricte#e:
a) interzicerea incestului 'ntre frate *i sor$ (atit 'n realitate c't *i 'n mituri 'nc$lcarea ei are loc
foarte rar);
b) incestul cu mama (e socotit ca ceva nenatural *i de ne'nchipuit, nu se cunosc cazuri de
acest fel);
c) contactul sexual cu fiica, (nu e pedepsit cu pedeaps$ prea mare, e considerat ca ceva
reprobabil, s'nt cunoscute multe cazuri);
d) contactul sexual cu fiica surorii mamei (este rar 'nt'lnit, e foarte reprobat *i #inut
'ntotdeauna 'n secret, dac$ e descoperit, e grav pedepsit);
e) contactul sexual cu sora so#iei (nu e socotit incest, totu*i o asemenea leg$tur$, chiar dac$
are loc sub forma poligamiei sau cu sora so#iei decedate, st,rne*te o puternic$ repulsie, antipatie,
dezgust);
f) contactul cu soacra sau cu so#ia fratelui (e condamnabil, dar nu este socotit incest).
Este uimitoare asem$narea existent$ 'ntre aceste reguli restrictive cu normele penale de mai
t'rziu.
Asemenea cercet$ri confirmau faptul, c$ regulile sociale s'nt indispensabile oric$rei forme de
organizare social$: ele s'nt determinate 'n mod necesar de evolu#ia social$ *i alc$tuiesc un prim
deziderat, o cerin#$ a oric$rei ordini. O seam$ de savan#i consider$ c$ aceste seturi de norme sociale
alc$tuiesc dreptul societ$#ilor primitive, al#ii desprind din obiceiurile primitive dreptul primitiv, unii,
cum ar fi polonezul Podgoreschi, vorbesc despre aceste norme ca despre un drept tradi#ional etc.
P'n$ acum am stabilit faptul c$ este de esen#a oric$rei comunit$#i stabilirea pe cale normativ$
a unor criterii de comportament, 'n a*a fel ca comunitatea sa nu pun$ sub semnul 'ntreb$rii 'ns$*i
existen#a sa. R,m'ne de demonstrat dac$ aceste norme au caracter juridic sau nejuridic?
S'ntem de p$rerea c$ aceste norme s'nt de natur$ ob*teasc$ sau obi*nuielnic$, religioas$ sau
moral$, neexistind 'n aceast$ faz$ istoric$ de dezvoltare un aparat special, care s$ le asigure din afar$
obligativitatea. Ele erau respectate ca deprinderi, for#a lor obligatorie fiind rezultatul unei reflect$ri 'n
planul con*tiin#ei individuale a convingerii utilit$#ii lor.
Sanc#iunile, 'n cazul nerespect$rii opreli*tilor stabilite 'n con#inutul normelor, erau aplicate
de comunitate, primind chiar forma alung$rii din trib. Se practica r$zbunarea s'ngelui (dinte pentru
dinte, ochi pentru ochi).
In condi#iile schimb$rilor sociale ce au avut loc 'n societatea gentilico -tribal$ se produc
modific$ri 'n structura *i modul de func#ionare a puterii sociale *i a normelor ce asigurau eficien#a
acestei puteri.
Astfel - spre a ne men#ine la exemplul Greciei - 'n epoca descris$ de Homer (aceea a
democra#iei militare) se constat$ o treapt$ de desprindere a organelor conduc$toare de restul
popula#iei. Conduc$torii militari, datorit$ 'nmul#irii r$zboaielor, cresc considerabil 'n importan#$; ei
hot$r$sc f$r$ a mai consulta adun$rile ob*te*ti. Dup$ ce legendarul rege Teseu a luat conducerea unic$
a Atenei prin unirea triburilor, Solon 'mparte popula#ia atenian$ 'n 4 clase, dup$ avere, 'n timpul lui
Clistene ultimele resturi gentilice s'nt nimicite, iar cet$#enii s'nt 'mp$r#i#i pe baza criteriului strict
teritorial (100 distincte comunale numite demosuri). Apare astfel statul - organism de conducere ce-*i
stabile*te leg$turi de alt$ natur$ (teritorial$ *i nu de s'nge) cu cet$#enii.
Page 22 of 149

-nc$ pe treapta 'nalt$ a dezvolt$rii societ$#ilor gentilice, paralel cu trecerea la agricultur$ *i
cre*terea vitelor, are loc o diferen#iere a intereselor sociale, diferen#iere ce s-a reflectat *i 'n plan
normativ. Astfel o serie de norme obi*nuielnice s'nt preluate *i adaptate noilor interese (privind
situa#ia prizonierilor de r$zboi transforma#i 'n sclavi, situa#ia datornicilor, transmiterea prin mo*tenire
a bunurilor etc.).
Al$turi de preluarea unora dintre vechile norme de obicei *i sanc#ionarea lor (recunoa*terea
lor) ca norme statale, dreptul apare *i sub forma unor legi noi, edictate de noua putere, 'n acela*i timp,
societatea a continuat s$ creeze reguli sociale (obi*nuielnice. morale, religioase) care coexistau cu
regulile juridice. Deci, dreptul nu 'nl$tur$ celelalte norme sociale, el se al$tur$ acestora, coexist$ cu
ele. Dreptul se desprinde treptat de moral$ *i obiceiuri, 'n condi#iile prefacerilor structurale din
societate.
Deci, dreptul s-a format, 'n primul r'nd, prin preluarea cu un scop nou a unor reguli vechi
gentilice de conduit$. Aceste reguli nescrise aveau s$ alc$tuiasc$ dreptul obi*nuielnic sau cutumiar, a
c$rui respectare miza pe aplicarea unor sanc#iuni statale.
Geneza dreptului se leag$ 'n al doilea rin$, de crearea nemijlocit$ a unor norme noi,
reprezentind dreptul scris, fapt ce a rezultat din instituirea direct$ a normelor de conduit$ prin acte
normative: edicte, legi etc. Acestea consacrau norme av'nd ca obiect v'nzarea - cump$rarea,
'mprumutul, modul de organizare a statului (Codul lui Hamurappi 'n Babilon, Legile lui M,nu 'n
India, Legea celor 12 table la romani). De*i norme ale dreptului cutumiar mai persistau 'n unele
legiuiri scrise, acestea vor cuprinde treptat norme absolut noi, deta*'ndu - se de cutume *i venind chiar
'n contradic#ie cu obiceiul juridic .
A treia modalitate de constituire a dreptului #ine de evolu#ia structurii statului 'n direc#ia
specializ$rii organelor sale *i const$ 'n formarea normelor juridice prin solu#iile formulate de
judec$tori cu ocazia proceselor. Aceste solu#ii, 'n situa#ii c'nd nu exist$ un text de lege, devin
obligatorii pentru judec$torii, care ulterior aveau de rezolvat cazuri asem$n$toare. Aceste solu#ii
dob'ndeau practic for#a unei legi.
'n concluzie putem sublinia faptul c$ 'n epoca comunei primitive, de 'njghebare a
colectivit$#ilor umane, 'n societ$#ile arhaice, concomitent cu primele forme de organizare 'n familie,
gint$, trib, au ap$rut evident 'n mod spontan *i primele norme 'n forme rudimentare ce s-au impus
treptat ca deprinderi, obiceiuri, tradi#ii, 'n respectarea lor era interesat$ 'ntreaga colectivitate, deoarece
numai ea putea supravie#ui. Aceste reguli de comportare aveau un caracter complex, fiind puternic
impregnate de aspectul mistic, religios. Asigurarea respect$rii lor era dat$ atit de motiva#ii interne
moralo-religioase, mistice, c't *i m$surile sanc#ion$rii luate de colectivitate *i conducerea acesteia:
*efii de familie, conduc$torii gin#ilor *i triburilor. eful de trib era 'n acela*i timp *i conduc$tor militar
ce se eviden#ia *i prin calit$#ile sale fizice 'n conflictele *i r$zboaiele intertribale.
Normele de conduit$ au evoluat, perfec#ion'ndu-se *i adapt'ndu-se stadiului dezvolt$rii
sociale. A*a, bun$oar$, ini#ial sanc#iunea ce se aplic$ pentru violarea grav$ a normelor de convie#uire
era r$zbunarea s'ngelui, treptat s-a trecut la sanc#iunea expulz$rii din gint$ sau trib, pentru ca apoi,
odat$ cu apari#ia unui produs suplimentar peste nevoile de consum, s$ fie introdus$ sanc*iunea sub
forma r$scump$r$rii materiale.
'ntre aceste norme se poate explica c$ apar *i germenii dreptului, a normelor juridice, care
'ncep s$ se disting$ de celelalte norme, mai ales prin natura mai deosebit$ a obligativit$#ii respect$rii
lor, prin recurgerea la for#a coercitiv$ a puterii publice, ce se 'njghebeaz$ *i ea ca ceva distinct, f$r$ de
autoritatea moral$ a *efului familiei, bun$oar$.
Apari#ia *i formarea dreptului este, de bun$ seam$, un proces complex, c$ruia nu i se poate
stabili o dat$ precis$ de na*tere, iar normele din aceast$ perioad$ a 'nceputurilor societ$#ii omene*ti
suit 'nc$ destul de difuze, 'mpletite cu multitudinea de obiceiuri, datini, practici religioase etc. Ele s'nt
studiate 'n special de etnologia juridic$.
3.6. Primele legiuiri (monumente legislative) intrate /n istoria dreptului.
Constituirea dreptului ca o entitate conturat$ se poate spune c$ are loc o dat$ cu constituirea
puterii publice ca putere de stat 'n #$rile Orientului Antic ca *i 'n antichitatea greco-roman$. Atunci
apare, al$turi de normele obi*nuielnice, cutumiare, *i dreptul scris, ilustrat *i de anumite acte
normative - adev$rate monumente legislative intrate 'n istoria dreptului *i culturii umane cum au fost:
Codul lui Hammurabi 'n Mesopotamia (Babilon), Codul lui M,nu''n India, Legile lui Moise
(Decalogul) la evrei, Legite lui Solon la greci sau legea celor XII table, la romani.
Asupra condi#iilor, a momentului apari#iei dreptului, profesorul francez Maurice Duverger
arat$ c$ dreptul apare c'nd oamenii dintr-un grup social 'ncearc$ s$ regleze raporturile dintre ei printr-
Page 23 of 149

un echilibru 'ntre avantajele *i dezavantajele pe care le trage fiecare din aceste raporturi, echilibru 'ntre
produsele de schimb, 'ntre daune *i repara#ii, 'ntre r$ul pricinuit colectivit$#ii *i sanc#iunea aplicat$
autorului; dreptul se define*te prin natura sanc#iunilor aplicate 'n caz de violare a normelor.
Filozofiil german Helmut Coing scrie c$ dreptul - conceput in punct de vedere filozofic -
apare pe aceea treapt$ istoric$ c'nd omul nu mai este subordonat normelor stabilite de familie, clan,
trib, c'nd personalitatea individului iese la suprafa#$, c'nd rela#ia bazat$ pe leg$tura de s'nge '*i pierde
autoritatea . Doctrina marxist$ care absolutizeaz$ 'n mod unilateral natura de clas$ a dreptului,
consider$ c$ aceasta nu a existat 'n comuna primitiv$ deoarece nu existau clase antagoniste *i, deci, ar
fi ap$rut numai o dat$ cu 'mp$r#irea societ$#ii 'n clase (proprietari de sclavi *i sclavii), ca expresie a
voin#ei *i intereselor claselor dominante. De altfel, merg'nd pe linia aceluia*i ra#ionament, se sus#inea
c$ 'n comunism, odat$ cu dispari#ia societ$#ii 'n clase, va dispare *i dreptul precum *i statul.
Deci, dup$ cum s-a vorbit constituirea dreptului are loc 'n #$rile Orientului Antic.
Am amintit mai sus c$ printre primele coduri de legi (adev$rate monumente juridice) se
men#ioneaz$ Codul lui Hamurabi (Babilon), "Legile lui M,nu" (India), Codul lui Mu (China).
Codul lui Hamurabi, descoperit 'n 1901, cuprinde 282 articole. Acest cod edictat cu 2000 de
ani 'nainte de Cristos, con#ine at't norme cu caracter strict juridic, c't *i norme morale, religioase. In
considera#iile de principiu, legiuitorul din Babilon statueaz$ faptul c$ Legea trebuie s$ aduc$ binele
poporului, trebuie s$ opreasc$ pe cel tare de a v$t$ma pe cel slab.
Legile lui M,nu, cuprind 5370 versuri *i au fost edictate de c$tre Brahmani printr-o
'ndelungat$ contribu#ie colectiv$. Legile s'nt necesare pentru c$ ele con#in pedepse, acestea fiind
instrumentul cel mai important al regelui 'n 'ndeplinirea misiunii sale esen#iale - dreptatea. "Pedeapsa
c'rmuie*te omenirea *i o protejeaz$", iar duhul pedepsei este considerat ca fiul lui Dumnezeu, ca un
ocrotitor a tot ce este 'mplinitor al justi#iei.
'n Europa primele legiuiri consemnate documentar s'nt: Legile lui Licurg 'n Sparta (sec. X-
IX '.e.n.), Legile lui Dracon *i Solon 'n Athena (sec. VI-V '.e.n.), Legea celor XII table la romani (sec.
V '.e.n.), Legea salic$ la franci (sec. V-VI).
Dup$ cum se observ$, istoria dreptului se pierde 'n negura timpului. Dreptul este unul din
produsele min#ii *i experien#ei umane cu vechime respectabil$ *i cu o rezisten#$ 'n timp demn$ de
misiunea sa civilizatoare, de scopul s$u, intim corelat cu sensul general al fiin#$rii omului 'n societate.
Dimensiunea istoric$ a dreptului confer$ acestuia prestigiu *i autoritate, 'l a*eaz$ al$turi de
crea#iile cu larg$ rezonan#$ social-uman$.
Hegel, nota a't de frumos: Soarele ca *i plantele au *i ele legile lor, dar ele nu le cunosc.
Prin faptul c$ dreptul se instituie *i c$ el este cunoscut se 'nl$tur$ tot accidentalul sim#irii, al opiniei
subiective, forma r$zbun$rii, a milei, a egoismului, *i numai astfel '*i dob'nde*te dreptul determina#ia
sa adev$rat$ *i ajunge la cinstea care i se cuvine.".

3.7. Tipul istoric de drept.
'n general, *tiin#a juridic$ cunoa*te dou$ abord$ri cu privire la gruparea sau clasificarea
dreptului; prima, bazat$ pe anumite caracteristici ale con#inutului *i formei dreptului, 'l grupeaz$ 'n
mari "sisteme" sau "familii", a doua 'ntemeiat$ pe criteriul cronologic, istoric 'l grupeaz$ 'n "tipuri" de
drept
In teoria dreptului comparat s-a generalizat, cu unele diferen#ieri de nuan#e, clasificarea
dreptului, f$cut$ de profesorul francez Rene David, 'n mari "sisteme" sau "familii" 'n func#ie de
comunitatea limbajului, a izvoarelor sau #in'nd seama de principiile filozofice promovate. Astfel, pe
baza acestor criterii, sistemele de drept s'nt clasificate dup$ cum urmeaz$:
familia sau sistemul romano-germanic sau continental, caracterizat prin descenden#a sa
roman$ *i forma de exprimare predominant$ m legi *i tendin#$ de codificare, cum este dreptul francez,
cel german, cel spaniol etc.;
familia sau sistemul de common-law (specific pentru Anglia, SUA, alte #$ri ce au urmat
exemplu englez) 'n care predomin$ forma necodificat$, cutumiar$ *i jurispruden#ial$ bine 'n#eleas$ de
legile scrise;
'n sf'r*it, 'n a treia familie a fost inclus dreptul socialist, din URSS *i alte #$ri;
Mai exist$ o grupare a sistemelor filozofice sau religioase de drept (sau tradi#ionale) unde s-
ar 'ncadra sistemul islamic, sistemul chinez tradi#ional ('nainte de proclamarea Republicii Populare
Chineze). Unii autori au redus toate aceste sisteme la trei grupe:
occidentale, socialiste *i religioase.
Clasificarea propus$ de R. David nu este lipsit$ de interes *i valoare practic$.
Page 24 of 149

Sistemele de drept de tradi#ie romanic$ (familia dreptului romano-germanic) s'nt rezultatul
recep#ion$rii dreptului roman ('n Europa *i 'n alte p$r#i ale lumii).
Caracteristica acestor sisteme const$ 'n faptul c$ 'n cadrul lor s-a procedat de timpuriu la
codific$ri, p$str'ndu-se ca izvoare formale *i jurisprunden#a *i cutuma. O puternic$ influen#$ a
exercitat 'n aceast$ familie dreptul civil francez, cu monumentul s$u, Codul Civil napoleonian (1804),
cod introdus *i 'n Belgia, Luxemburg, Germania *i Italia.
Familia dreptului anglo-saxon a fost creat$ 'n Anglia, fiind 'n vigoare azi 'n aceast$ #ar$,
precum *i 'n SUA, Austria, Noua Zeeland$, India. Sistemul Common - Law, opus celui de tradi#ie
romanist$ este, 'n sens strict, alc$tuit din precedente judec$tore*ti (hot$r'ri judec$tore*ti ce devin
obligatorii nu numai 'n spe#ele pentru care au fost pronun#ate, ci *i 'n cazuri ce urmeaz$ a fi solu#ionate
de instan#ele inferioare), 'n materie constitu#ional$, este cunoscut faptul c$ Marea Britanic nu are
constitu#ie, 'n 'n#elesul de act fundamental unic, care s$ cuprind$ normele ce reglementeaz$
organizarea ei politic$.
Constitu#ia Marii Britanii este format$ din mai multe categorii de norme juridice cuprinse 'n
dreptul statuar (Statutory Law), dreptul judiciar (common Law), obiceiul constitu#ional (ca drept
nescris, alc$tuit din uzan#e), 'n aceast$ materie dreptul statuar ocup$ o pozi#ie de frunte, fiind alc$tuit
din: Magna Charta Libertatum, Habeas Corpus, Bilul drepturilor ("Bibliile constitu#iei engleze"), ca *i
din acte constitu#ionale mai noi (Actul despre Parlament, Statutul de la Westminster etc.).
C't prive*te clasificarea pe tipuri de drept, teoria marxist$, pornind de la teza caracterului
exclusiv de clas$ a dreptului, vorbe*te de patru tipuri de drept - sclavagist, feudal, burghez *i socialist
(proletar).
Pornindu-se de la criteriul evolu#iei istorice a dreptului s-ar putea distinge ca tipuri istorice
de drept dup$ dreptul incipient din comuna primitiv$, dreptul antic, (cu unele grupe ca: dreptul
oriental, dreptul greco-roman); dreptul medieval (cu unele grupe prin care s-ar distinge dreptul
european (de origine romano-gennanic$ *i common law), dreptul islamic, indian, chinez), 'ntregul
drept medieval este marcat de aspectul religios *i tradi#ional; dreptul modern, (caracteristic instaur$rii
economiei capitaliste, liberale, de pia#$); dreptul contemporan care, de*i are sau tinde s$ aib$ unele
tr$s$turi comune, mai ales datorit$ influen#ei tot mai pronun#ate a dreptului interna#ional cu principiile
sale, se diferen#iaz$ 'n mai multe grupe, unele din ele corespunz$toare sistemelor sau familiilor de
drept amintite in clasificarea precedent$. Astfel, am putea diferen#ia urm$toarele grupe: dreptul
societ$#ilor democratice cu economie de pia#$ 'n care se include dreptul din fostele #$ri socialiste,
aflate 'n faza de tranzi#ie spre democra#ie *i statul de drept; dreptul socialist, aflat 'n #$rile unde se mai
men#ine sistemul socialist; dreptul #$rilor 'n curs de dezvoltare sau a lumii a III-a care mai p$streaz$
puternice elemente tradi#ionale *i religioase, cum este, bun$oar$, dreptul islamic, dreptul budist sau
hindus.
O mare clasificare a societ$#ii omene*ti distinge, dup$ societatea holistic$, trei tipuri de
societ$#i: preindustriale, industriale *i postindustriale. Dar nici un tip de societate nu este omogen, pur.
'n afar$ de faptul c$ evolu#ia nu este aceea*i 'n toate #$rile, 'n cadrul unei societ$#i dintr-o #ar$ putem
'nt'lni elemente ce apar#in altui tip (de pild$, elementele specifice societ$#ii industriale *i
postindustriale). Tot astfel, 'ntre tipurile istorice de drept nu este o ruptur$, dimpotriv$, 'n dezvoltarea
sa, dreptul p$streaz$ multe elemente de continuitate, av'nd constante prezente de-a lungul mai multor
epoci istorice. A*a se explic$, de pild$, persisten#a 'n dreptul contemporan a unor categorii juridice
ap$rute 'n dreptul roman sau influen#a puternic$ a dreptului islamic 'ntr-o serie de #$ri afroasiatice.
Dezvoltarea puternic$ a rela#iilor *i colabor$rii interna#ionale, existen#a mijloacelor modeme
de comunica#ii care practic au anulat distan#ele pe Tera, fac posibil$ *i necesar$ apropierea *i
influen#area reciproc$ a sistemelor de drept din toate #$rile existente ast$zi pe glob. Cu atit mai mult
are loc o apropiere merg'nd p'n$ la unificare 'ntre sistemele de drept ale #$rilor cuprinse 'n diferite
forme de colaborare interna#ional$, cum este, bun$oar$, Comunitatea Economic$ European$ care a dus
*i la na*terea unui sistem propriu de drept denumit dreptul comunitar.

3.8. Esen'a, con'inutul si forma dreptului
Ca orice fenomen, dreptul este unitatea unor laturi calitative *i cantitative. Determinarea
conceptului dreptului prin prisma categoriilor filozofice de esen#$, con#inut *i form$, implic$ efortul de
subliniere a tr$s$turilor *i determin$rilor calitative fundamentale ale dreptului, precum *i efortul de
sesizare a modalit$#ilor specifice de organizare intern$ *i extern$ a con#inutului.
'n general esen#a unui fenomen reflect$ unitatea laturilor, tr$s$turilor *i raporturilor interne
necesare, relativ stabilite care constituie natura l$untric$ a fenomenului *i o fixeaz$ 'ntr-o clas$ de
Page 25 of 149

fenomene 'nrudite.
A cerceta esen#a dreptului 'nseamn$ a p$trunde 'n$untrul s$u, a sesiza leg$turile intime care-i
confer$ o relativ$ stabilitate, a identifica leg$turile interne.
Observa#iile cele mai vechi asupra 'nsu*irii lucrurilor au conturat ideea de calitate pe care
Aristotel o definea ca fiind "deosebirea substan#ei" adic$ ceea ce deosebe*te corpurile 'ntre ele. Deci,
putem defini calitatea ca o 'nsu*ire a sa de a fi o determinare intern$, proprie obiectului de a fi o
grani#$ care delimiteaz$ un obiect de altul, un fenomen de altul.
Care este aceast$ calitate a dreptului? Din multitudinea determin$rilor calitative ale dreptului
se desprinde o calitate principal$, care exprim$ calitatea 'ntregului, determinarea lui intern$, aceasta
este calitatea juridic$ a voin#ei *i interesului care prezideaz$ 'n apari#ia normelor dreptului *i care
asigur$ un anumit echilibru 'n desf$*urarea raporturilor interumane.
Oric'te modific$ri va suferi un sistem juridic, prin orice st$ri va trece, aceast$ calitate
principal$ va r$m'ne neschimbat$.
In drept rolul voin#ei are o dubl$ semnifica#ie: este vorba, mai 'ntii de rolul voin#ei generale
(a grupurilor sociale sau a 'ntregii societ$#i), determinat$ de anumite interese *i care tinde s$ se
oficializeze prin intermediul activit$#ii statale (cremd dreptul de stat) *i apoi, de voin#a individual$, m
procesul aplic$rii dreptului.
Voin#a este o categorie psihologic$, ea reprezint$ acel proces psihic prin care se 'nfrmg
anumite obstacole, prin ac#iuni orientate c$tre realizarea unui anumit scop, propus 'n mod con*tient.
Aici se are 'n vedere voin#a general$, ce se exprim$ 'n cutume sau legi *i care tinde s$-*i subordoneze
voin#ele individuale, av'nd la origine con*tiin#a generalizat$.
Ideea existen#ei unei asemenea voin#e generale o 'ntilnim 'n concep#ia contractualismului.
Elabor'nd teza c$ 'nainte de starea social$ oamenii au tr$it 'n stare de natur$ (cea mai fericit$, dup$
Rousseau, 'n care omul era pentru om zeu - homo hornmi deus - sau, dimpotriv$, cea mai nenorocit$,
dup$ Hobbes, 'n care omul era pentru om lup - homo honini lupus), confractualismul consider$ c$ vine
o vreme c'nd for#ele individuale ale fiec$rui nu mai erau suficiente, fiind necesar$ dep$*irea st$rii de
natur$ *i intrarea 'n stare de societate, impun'ndu-se o nou$ organizare a for#elor existente.
Neputihd crea for#e noi, oamenilor le r$m'nea doar posibilitatea form$rii, prin agrega#ie a
unei sume de for#e concentrice care s$ asigure rezisten#a necesar$ conserv$rii individului. Pentru ca
asocierea s$ fie eficace, trebuia, exact ca 'ntr-un contract, s$ se men#in$ *i for#a *i libertatea fiec$ruia
dintre asocia#i. Asemenea form$ de asociere avea ca scop ap$rarea *i protejarea, cu toat$ for#a comun$,
a persoanei *i avutului fiec$rui asociat.
"Fiecare din noi, - spunea J. J. Rousseau 'n Contractul social, - pune 'n comun persoana sa *i
toate puterile sale sub conducerea suprem$ a voin#ei generale *i mai privim pe fiecare membru ca parte
individual$ a totului".
Voin#a general$, 'n concep#ia lui Rousseau, nu este suma tuturor voin#elor, ci numai a celor
ce concord$ 'n vederea asocia#iei.
Dreptul, ca *i statul, apar 'n aceast$ concep#ie ca produse ale voin#ei, ca forme necesare ale
vie#ii 'n comun, 'n drept se exprim$ pozi#ia *i interesele generale ale grupurilor *i structurilor sociale.
Hegel considera c$ voin#a general$, ca voin#$ a statului, este superioar$ voin#ei individuale *i
mai puternic$ dec't ea fiind - pentru aceasta - o form$ mai malta a libert$#ii *i o treapt$ superioar$ a
spiritului.
Constituind esen#a dreptului, aceasta voin#$ general$ oficializat$ (devenit$ voin#$ juridic$,
exprimat$ 'n legi sau ap$rat$ de stat) trebuie privit$ ca o unitate de momente sociale *i psihologice.
Voin#a juridic$ se num$r$ printre elementele componente ale con*tiin#ei juridice. F$r$ a se identifica
cu con*tiin#a juridic$, voin#a reprezint$ o parte activ$ a acesteia.
Dup$ cum am mai sublimat, omul ac#ioneaz$ 'ntr-un mediu social *i natural determinat, iar
'n acest mediu dreptul "programeaz$ libertatea sa de ac#iune, fiind, 'n reguli stabilite pe cale oficial$
sau desprinse printr-o 'ndelungat$ convie#uire, etaloane de conduit$. Presiunea legilor sociale
determin$ o 'ncorsetare a "libert$#ii absolute" de manifestare a omului, statornicindu-i anumite praguri,
un anumit plafon de comportament.
Asemenea note caracteristice alc$tuiesc substan#a dreptului, calitatea sa esen#ial$, fiind
'nt'lnit$ invariabil 'n orice sistem juridic.
Dreptul nu poate r$m'ne doar 'n stare de voin#$. Ra#iunea sa practic$, leg$turile sale cu
interesele fundamentale ale oamenilor *i ale structurilor sociale de baz$ imprim$ dreptului tr$s$turi de
eficien#$ mult mai pronun#ate 'n compara#ie cu alte seturi normative (morale, obi*nuielnice etc.).
Perceptele dreptului '*i g$sesc concretizarea 'n elementele de con#inut *i form$ ale acestuia.
Page 26 of 149

Con#inutul dreptului 'l constituie ansamblul elementelor, laturilor *i conexiunilor care
formeaz$ conturul voin#ei *i intereselor sociale. Con#inutul dreptului trebuie privit 'n multitudinea
elementelor sale alc$tuitoare, a proceselor care-i dau fiin#$ specific$, a conexiunilor multiple pe care le
stabile*te.
Vorbind de con#inut, ne raport$m la dou$ planuri *i anume, con#inutul normativ *i con#inutul
social, ca dou$ laturi, elemente, conexiuni diverse ale con#inutului dreptului.
Deci con#inutul dreptului are ca latur$ component$ sistemul normelor juridice (lucrul ce-i
determin$ pe unii autori s$ vorbeasc$ despre con#inutul normativ al dreptului). Con#inutul normativ
relev$ 'ns$*i conduita sau comportamentul prescris de normele juridice, adic$ ce drepturi *i obliga#ii
concrete au oamenii 'n anumite 'mprejur$ri. Con#inutul social caut$ s$ explice de ce, care este motivul
c$ 'ntr-un stat, 'n anumite condi#ii s'nt prev$zute anumite reglement$ri . Con#inutul social al dreptului
este dat de scopul, de voin#$ *i interesele pe care dreptul le exprim$ *i le consacr$, 'n principiu, dreptul
exprim$ voin#a *i interesele de#in$torilor puterii de stat. "Dreptul este forma 'n care statul '*i
organizeaz$, prin constr'ngere, asigurarea condi#iilor de via#$ ale societ$#ii, spunea cunoscutul jurist
german din a doua jum$tatea a secolului nou$sprezece Rudolif von Jhering,- pentru care scopul este
creatorul 'ntregului drept". Nu poate fi ocolit faptul c$ 'n spatele legiuitorului stau interese, scopuri ale
for#elor sociale ce de#in puterea 'n societatea respectiv$, adic$ categorii sau clase sociale, partide
politice, grupe de presiune, organiza#ii sociale, civice, care 'n func#ie de ponderea ce o au in raportul
de for#e, 'n competi#ia dintre organiza#iile guvernamentale *i opozi#ie, impun o anumit$ reglementare,
'ntruc't explicarea esen#ei *i con#inutului dreptului #ine de problematica general$ filozofic$ a dreptului,
r$spunsurile date s'nt *i 'n func#ie de curentul sau *coala filozofic$ respectiv$ (*coala normativist$ *i
*coala sociologic$ a dreptului).
Cercetarea actual$ a con#inutului dreptului ('n lucr$ri de teorie, filozofie *i sociologie a
dreptului) este puternic marcat$ de tendin#a explic$rii *i conceperii dreptului 'n sensul cuprinderii
factorilor complec*i - normativi *i sociali, - care poate oferi r$spunsuri modului activ 'n care nevoile
schimb$toare ale societ$#ii '*i g$sesc exprimare 'n drept.
C't prive*te forma dreptului, cercet$rile *tiin#ifice scot la iveal$ faptul c$ studiul con#inutului
nu poate fi desprins de cel al formei sale.
Dac$ analiz$m dreptul de sine st$t$tor, el ne va apare 'ntr-o unitate a con#inutului *i formei
sale. Din aceast$ perspectiv$ se poate vorbi despre o form$ intern$ *i una extern$.
Forma intern$ a dreptului este chiar interac#iunea ramurilor dreptului (sistemul dreptului),
gruparea normelor juridice pe institu#ii *i ramuri.
Forma exterioara (extern$) poate fi analizat$ din mai multe puncte de
vedere:
a) din punct de vedere al modalit$#ilor de exprimare a voin#ei legiuitorului - izvoarele
dreptului;
b) din punctul de vedere al modalit$#ilor de sistematizare a legisla#iei -codific$ri, 'ncorpor$ri
etc.;
c) din punctul de vedere al modalit$#ilor de exprimare a normelor de drept 'n felurite acte ale
organelor de stat - legi, decrete, hot$r'ri etc.
(Diferitele aspecte ale formei dreptului vor face obiect de analiza 'n continuare, c'nd vom
studia izvoarele dreptului, sistematizarea dreptului, tehnica juridic$).
Deci, 'n concluzie putem spune, c$ prin forma dreptului se are 'n vedere modul de exprimare
a normelor juridice. Aici se disting forma intern$ a dreptului dat$ de exprimarea sa 'n ramuri *i
institu#ii juridice *i forma extern$, dat$ de felul cum s'nt exprimate normele juridice, de haina pe care
o 'mbrac$ ca legi, decrete, hot$r'ri *.a. denumite *i izvoare ale dreptului, 'ntreaga problematic$ a
formelor dreptului va fi analizat$ 'ntr-un capitol distinct al cursului.

3.9. Factorii de configurare a dreptului
Cercetarea analitic$ a factorilor de configurare a dreptului #ine cont de toate caracteristicile
particip$rii omului la via#a social$, de corela#iile cu mediul natural *i social. Ideea existen#ei unor
factori exteriori complec*i care exercit$ influen#$ asupra dreptului s-a conturat 'n perspectiva admiterii
caracterului evolutiv al dreptului, a progresului juridic.
Plec'nd de la examinarea rolului acestor factori, acestea suit grupa#i 'n urm$toarele categorii:
a) cadrul natural
b) cadrul istoric
c) cadrul social-politic
Page 27 of 149

d) cadrul social-economic
e) cadrul cultural-ideologic
f) factorii umani
g) factorul interna#ional etc.
a) Cadrul natural - factor de configurare a dreptului, 'n toate componentele sale - mediul
geografic, factorii biologici, fiziologic, demografici - ace*ti factori influen#eaz$ dreptul.
Mediul geografic reprezint$ un ansamblu de factori care influen#eaz$ via#a social$,
dezvoltarea economic$, posibilit$#ile dezvolt$rii politice etc. Necesitatea stabilirii coresponden#ei
legilor cu mediul 'nconjur$tor a fost intuit$ de mult$ vreme 'n g'hdirea politico-juridic$.
"Legile, - nota Montesquieu, - trebuie s$ fie potrivite cu condi#iile fizice ale #$rii; cu clima -
rece, cald$ sau temperat$ - cu calitatea solului, cu a*ezarea, cu 'ntinderea sa..."
Prezentarea exagerat$ a rolului factorilor demografici *i biologici s-a soldat cu sus#ineri
absurde, rasiste, ce au alimentat con#inutul unor legisla#ii retrograde, antiumamste.
Contest,nd asemenea exager$ri, avem 'n vedere 'n acela*i timp faptul, c$ dreptul nu poate s$
nu fie influen#at de ac#iunea mediului fizic 'n care oamenii urm$resc s$-*i valorifice anumite interese *i
drepturi. Condi#iile fizice, apar in fa#a legislatorului, ca obiect al reglement$rii, miluen#'nd *i solu#iile
juridice.
De exemplu: m$surile legislative pentru completarea polu$rii mediului, regimul juridic al
terenurilor agricole, regimul juridic al spa#iului aerian, regimul juridic al m$rii teritoriale etc.
Factorul demografic de asemenea exercit$ influen#$ asupra reglement$rilor juridice. S'nt.
cunoscute m$surile de limitare a cre*terii demografice *i invers, m$suri de stimulare a rela#iilor *i
mentalit$#ilor cuplului conjugal fa#$ de descenden#a final$ (investi#ia demografic$).
Diversele 'mprejur$ri naturale (evenimente), care nu depind de voin#a omului, pot, prin
voin#a legii, constitui cauze de na*tere, modificare sau stingere a raporturilor. Asemenea evenimente
s'nt na*terea, moartea, curgerea ireversibil$ a timpului, calamit$#i naturale etc. Curgerea timpului
poate, spre exemplu consolida juridic sau stinge un drept, un cutremur poate provoca un raport juridic
de asigurare de bunuri.
Manifestarea factorilor naturali nu 'nseamn$ 'n mod automat prezen#a unor consecin#e
juridice. Ac#iunea lor este totdeauna corelat$ unui interes social.
b) Cadrul istoric, etnic, na#ional are in vedere condi#iile istorice *i particularit$#ile emico-
na#ionale ale popula#iei. De pild$, existen#a unei popula#ii cu o structur$ etnic$ omogen$, prezen#a
minorit$#ilor etnice *i na#ionale a popula#iei, componen#a multietnic$ *i na#ional$ a popula#iei, toate '*i
spun cuv'ntul intr-un fel sau altul *i asupra dezvolt$rii dreptului;
c) Cadrul social-politic influen#eaz$ dreptul constituindu-se ca un factor de configurare cu o
ac#iune specific$.
Acest factor de configurare are o componen#$ complex$ a c$rei func#ionare conjugat$ nu
poate r$m'ne 'n nici un sistem de drept f$r$ urm$ri. Economicul, politicul, ideologicul, culturalul - au
o influen#$ puternic$ asupra dreptului.
Un element component al cadrului social-politic este factorul economic (condi#iile materiale
ale societ$#ii), care-*i impune autoritatea sa asupra celorlalte componente.
d) Cadrul social-economic este determinat de nivelul economiei, formele de proprietate,
structurarea societ$#ii 'n diferite clase sau categorii sociale *i profesionale etc. Efortul depus azi 'n
Republica Moldova pentru crearea cadrului legislativ al reformei economice este cea mai elocvent$
dovad$ a 'nr'uririi dreptului de cerin#ele transform$rilor economice. Teoria marxist$ abordeaz$ aceast$
problem$ prin raportul dintre baz$, structura economic$ a societ$#ii considerat$ ca factor hot$r'tor,
minimaliz'nd rolul celorlal#i factori extraeconomici, *i suprastructur$ ideologic$ (inclusiv dreptul) ca
element derivat, subordonat, cu un rol mai redus 'n dezvoltarea social$. Se constat$ 'ns$ c$ 'ntre
economie *i drept exist$ o interdependen#$ *i o influen#are reciproc$, iar pe m$sura dezvolt$rii istorice,
'n societatea contemporan$ rolul dreptului 'n reglementarea rela#iilor sociale, inclusiv a celor
economice, spore*te etc. Sistemul politic este de asemenea un factor tot mai important de configurare a
dreptului. Schimbarea sistemului politic, bun$oar$, cu consecin#ele sale asupra tuturor ramurilor
dreptului *i mai ales, asupra celui constitu#ional, (de pild$, reglementarea institu#iei "drepturilor
omului" 'n fostele #$ri socialiste dup$ r$sturnarea regimurilor autoritare, dictatoriale).
e) Cadrul cultural - ideologic (crea#ia spiritual$, ideologic$, religia, cultura m general) are o
'nr,urire semnificativ$ asupra reglement$rilor juridice. Nu trebuie sc$pat din vedere faptul c$ dreptul
'nsu*i, 'n m$sura 'n care exprim$ n$zuin#ele poporului, este un element de cultur$.
Asupra dreptului exercit$ influen#$ *i structurile organizatorice ale societ$#ii. Nu avem 'n
Page 28 of 149

vedere doar structurile politice oficiale - statul 'n primul r'nd - ci *i grupurile de interes, grupurile de
presiune politic$ -structurii sociale nestatale.
Un grup de interes este orice structur$ grupat$, care, pe baza uneia sau a mai multor atitudini
comune transmite scopuri celorlalte grupuri din societate 'n vederea stabilirii, men#inerii sau
intensific$rii formelor de comportament care s'nt implicate 'n atitudini comune.
Asemenea grupuri, bazate pe un sistem de interac#iuni stabile ac#ioneaz$ pentru
maximalizarea intereselor membrilor s$i. Ele fac publice cauzele pe care le ap$r$, sprijin$ sau resping
candidaturi la alegeri, dezbat proiecte de legi, influen#eaz$ legislativul prin tacticele lobby-ulul.
O puternic$ influen#$ social$ exercit$ grupurile de presiune. Al$turi de partidele politice -
institute specifice ale vie#ii sociale - aceste grupuri influen#eaz$ cu o for#$ cresc'nd$ jocul politic.
De*i 'n statutele lor afirm$ c$ nu doresc puterea, ci doar vor s-o influen#eze, grupurile de
presiune s'nt o prezen#$ tot mai activ$. Aceste gropari de tip asociativ, asociaz$ indivizi pe baza
diviziunii muncii (profesia, sectorul de activitate), sau '*i recruteaz$ membri 'n cadru diferitelor
Corpora#ii (uniunea consumatorilor, asocia#ii de femei, de tineri etc.).
Mijloacele de ac#iune ale grupurilor de presiune s'nt: propaganda, jocul de influen#$ *i
ac#iunea direct$ (greva, blocarea str$zilor etc.).
Cele c'teva exemple atest$ faptul, c$ influen#a acestor comportamente ale cadrului social-
politic - grup$rile sociale fundamentale, structurile economice, sistemul de organiza#ii *i institu#ii etc. -
fac ca dreptul s$ se raporteze 'n fiecare moment al existen#ei *i ac#iunii sale la acest cadru.
f) Factorul uman reprezint$ zona central$ de interes pentru orice legislator. Reglement'nd
comportamentul oamenilor 'n cadrul unor categorii diverse de raporturi sociale dreptul se raporteaz$
permanent la prezen#a omului 'n societate, la capacitatea sa de a influen#a *i chiar de a transforma
socialul.
De la na*tere, omul parcurge un proces complex *i 'ndelungat de socializare, proces care
semnific$ integrarea sa 'n societate, 'nv$#area modului social de existen#$, subordonarea fa#$ de
regulile de conduit$, prescrise prin normele sociale. Socializarea implic$ procesul de devenire uman$ a
individului, 'nsu*irea regulilor de convie#uire social$.
Via#a dreptului se desf$*oar$ 'ntr-un cadru social-uman. 'n principiu, nimic din ceea ce este
social nu poate sc$pa, dreptului. Dimensiunea uman$ a dreptului prive*te, 'nainte de orice, drepturile
esen#iale ale individului: ("drepturile fundamentale"), dreptul care garanteaz$ egalitatea deplin$ a
tuturor oamenilor, posibilitatea lor de manifestare nestingherit$ 'n temeiul demnit$#ii *i libert$#ii,
pentru c$ omul dup$ natura sa, este'o fiin#$ demn$ *i liber$.
g) Un alt factor este factorul interna#ional, situa#ia interna#ional$ a #$rii respective, raporturile
cu vecinii, cu comunitatea interna#ional$ care influen#eaz$ de asemenea asupra dreptului. To#i ace*ti
factori '*i au felul lor, 'ntr-o m$sur$ mai mare sau mai mic$, 'n elaborarea reglement$rilor juridice.
Semnificativ$ din acest punct de vedere este analiza diver*ilor factori 'n elaborarea dreptului actual 'n
Moldova, competi#ia politic$ pentru a determina adoptarea unor reglement$ri juridice 'n economie, 'n
organizarea sistemului politic, 'n 'nva#$m'nt, cu privire la statutul persoanei *. a., 'n f$urirea dreptului
unei societ$#i democratice.

3.10. Dreptul (i valorile sociale.
Studiul factorilor de configurare a dreptului nu poate fi complet f$r$ cercetarea valorilor
sociale pe care le urm$re*te societatea respectiv$ *i 'n slujba c$rora urmeaz$ s$ ac#ioneze
reglement$rile juridice. Studiul valorilor formeaz$ un capitol important al *tiin#ei dreptului denumit
axiologia juridic$.
Diferitele curente *i *coli juridice din antichitate *i p'n$ 'n prezent au c$utat s$ explice *i s$
fundamenteze reglement$rile *i institu#iile juridice 'n numele unor concepte generale apreciate ca fiind
valori deosebite pentru societate, ca bun$oar$, justi#ia, binele comun, securitatea juridic$, egalitatea,
libertatea, proprietatea, progresul social sau esen#a uman$ *. a. 'ns$*i una din primele defini#ii date
dreptului de c$tre Celsius "jus est are boni et aequi" (dreptul este arta binelui *i echit$#ii), se
'ntemeiaz$ pe o judecat$ de valoare.
'ntr-adev$r, prin natura sa dreptul implic$ 'n esen#a sa o apreciere, o valorizare a conduitei
umane 'n func#ie de o anumit$ sau anumite valori, reprezentind finalitatea ordinii juridice, cum ar fi
justi#ia, binele comun, libertatea etc.
Pentru 'n#elegerea corect$ a problematicii valorilor 'n drept se impun unele preciz$ri.
Valorile nu s'nt de natur$ strict *i exclusiv juridic$. Dimpotriv$ ele au o dimensiune mai
larg$ de natur$ moral$, politic$, social$, 'n general. De*i unele dintre ele pot fi reg$site 'n toate
Page 29 of 149

sistemele de drept, c$, de pild$, justi#ia, totu*i specificul *i particularit$#ile istorice ale societ$#ii '*i pun
amprenta asupra lor. Valorile sociale ale unei societ$#i trebuie deduse primordial din filozofia (social$,
politic$, juridic$) ce prezideaz$ *i orienteaz$ for#ele sociale din societatea respectiv$.
Este important de re#inut, pe de o parte, c$ legiuitorul 'n procesul de legiferare, ghid'ndu-se
dup$ aceste valori, le transpune 'n normele juridice, iar pe de alt$ parte, odat$ "legiferate", aceste
valori s'nt ap$rate *i promovate 'n forma specific$ reglement$rii juridice. Norma juridic$ devine atit un
etalon de apreciere a conduitei 'n func#ie de valoarea social$ respectiv$, c't *i un mijloc de asigurare a
realiz$rii exigen#elor acestei valori *i de predic#ie a evolu#iei viitoare a societ$#ii.
Valoarea incontestabil$ ce define*te finalitatea dreptului 'n concep#ia celor mai de seam$
g'nditori 'nc$ din antichitate este justi#ia. Conceptul deosebit de complex de justi#ie a fost abordat,
explicat *i definit de numero*i g'nditori - morali*ti, filozofi, juri*ti, sociologi. Aristotel, Cicero *i apoi
Augustin *i Thomas d'Aquino pornesc 'n definirea acestora de la ideea de just, echitabil, idee 'n#eleas$
'n sensul de a-i da fiec$ruia ceea ce i se cuvine (suum cuique tribuire). Renumitul jurist francez din
prima jum$tate a secolului XX - F.g Geny, merg'nd pe aceea*i idee arat$ c$ regulile de drept vizeaz$
'n mod necesar *i... exclusiv, de a realiza justi#ia pe care o concepem cel pu#in sub forma unei idei,
ideea de just". Iar 'n continuare arat$ c$ 'n fond dreptul nu-*i g$se*te con#inutul s$u propriu *i specific
dec't 'n no#iunea de just, no#iune primar$, ireductibil$ *i indefinibil$, implic'nd 'n mod esen#ial nu
numai preceptele elementare de a nu face r$u, de a nu d$una altei persoane, (neminem laedere) *i a-i
da fiec$rua ce-i al s$u dar *i g'ndul mai profund al stabilirii unui echilibru 'ntre interesele conflictuale.
'n vederea asigur$rii ordinii esen#iale, men#inerii societ$#ii umane. Sub acest aspect justul se distinge
cu u*urin#$, - continu$ F. Geny, - de alte concepte de factur$ religioas$ sau moral$, bine, adev$rat,
divin".
Referindu-ne la valorile sociale ale dreptului nostru, 'n prezent, este de subliniat c$ ele,
desigur, decurg din idealurile Declara#iei de independen#$ a Republicii Moldova. Al$turi de justi#ie
asemenea valori s'nt: democra#ia, cu tot ceea ce implic$ ea - demnitatea uman$, securitatea (siguran#a)
juridic$, statul de drept, proprietatea 'n formele ei multiple, societatea civil$, suveranitatea na#ional$.
Prezent'nd doar unele considerente cu privire la aceste valori, ar$t$m c$:
a) democra#ia presupune necesitatea instaur$rii puterii liber alese a poporului 'n societate,
asigurarea egalit$#ii, drepturilor *i obliga#iilor cet$#ene*ti 'n conformitate cu prevederile documentelor
interna#ionale, respectul persoanei umane, libera dezvoltare a personalit$#ii sale, omul 'n centrul
preocup$rilor, v$zut ca scop nu ca mijloc;
b) securitatea juridic$ presupune respectul drepturilor *i libert$#ilor persoanei 'mpotriva
oric$ror abuzuri, 'ncrederea cet$#eanului c$ drepturile sale s'nt respectate;
c) statul de drept, apreciat ca valoare social$ presupune instaurarea unei puteri bazate pe
domnia legii, a justi#iei, principiilor separa#iei puterilor *i pluralismului politic. Fiecare dintre aceste
principii s'nt ele 'nsele valori sociale;
d) 'n leg$tur$ cu proprietatea, trebuie men#ionat$ excluderea monopolului unei forme de
proprietate *i a domina#iei propriet$#ii de stat, 'ntre formele multiple ale propriet$#ii, afirmarea
propriet$#ii private, realizarea procesului de privatizare, f$urirea economiei de pia#$, ca o necesitate a
progresului societ$#ii noastre;
e) societatea civil$ este un concept tot mai des evocat, desemneaz$, 'n principiu, organizarea
societ$#ii pe baze democratice, distincte de puterea politic$; dezetatizarea 'ntr-un anumit sens a
societ$#ii, 'nlocuirea domina#iei politicului, a domina#iei atotputernice a statului, care trebuie redus la
dimensiunile sale fire*ti, nu statul este 'n centrul aten#iei *i preocup$rilor, ci cet$#eanul, dispun'nd de
drepturile sale fundamentale;
f) suveranitatea na#ional$ are 'n vedere asigurarea dreptului fundamental al poporului de a-*i
determina singur modul de organizare *i de via#$ 'n contextul societ$#ii interna#ionale contemporane,
cu respectarea principiilor dreptului interna#ional;
g) ordinea constitu#ional$ este, putem spune, o sintez$ a tuturor acestor valori, exprimat$ 'n
existen#a Constitu#iei ca lege fundamental$ suprem$, ce consfin#e*te principiile *i tr$s$turile
fundamentale 'ale statului *i societ$#ii noastre, ale or'nduirii social-politice *i economice.
In perioada de tranzi#ie pe care o parcurge Republica Moldova 'n prezent spre o societate
democratic$, aceste valori care s'nt adev$ra#i vectori 'n dezvoltarea dreptului se 'ntrep$trund *i se
sprijin$ reciproc. Constitu#ia Republicii Moldova, referindu-se la unele valori supreme ale societ$#ii
noastre, precum demnitatea omului, drepturile *i libert$#ile cet$#enilor, libera dezvoltare a
personalit$#ii acestora, ordinea constitu#ional$, egalitatea juridic$, justi#ia *i pluralismul politic, arat$
c$ autorit$#ile publice s'nt obligate s$ le respecte *i s$ le protejeze.
Page 30 of 149


3.11. Defini'ia dreptului
'n 'ncheierea definirii conceptului dreptului s$ trecem 'n revist$ unele defini#ii ce i-au fost
date. De la bun 'nceput men#ion$m c$ nu exist$ *i nu se pune problema de a da o defini#ie general
acceptat$. Diferi#i autori au definit dreptul 'n func#ie, mai ales, de pozi#ia *i orientarea lor filozofic$, de
*coala sau curentul juridic c$ruia i-au apar#inut.
'ntre cele mai cunoscute *i frecvent evocate defini#ii ale dreptului din antichitatea greco-
roman$ se 'nscriu cele ale jurisconsul#ilor romani Celsius *i Ulpian. "Jus est boni et aequi", adic$
dreptul este arta binelui *i echit$#ii, spune Celsius, iar Ulpian 'l define*te a*a cum am v$zut prin cele
trei precepte fundamentale, care stau de alt fel *i la baza definirii conceptului de justi#ie.
'n 'ncheiere, ca o concluzie la analiza f$cut$ conceptului dreptului 'n prezentul capitol -
apari#ia, dinamica, factorii de configurare ai dreptului, normativitatea *i valorile juridice propunem
urm$toarea defini#ie: dreptul este sistemul normelor de conduit$, elaborate sau recunoscute de puterea
de stat, care orienteaz$ comportamentul uman 'n conformitate cu valorile sociale ale societ$#ii
respective, stabilind drepturi *i obliga#ii juridice, respectarea obligatorie a c$rora este asigurat$, la
nevoie de for#a coercitiv$ a puterii publice (de stat).
Page 31 of 149

PRELEGEREA A PATRA
"Justitule alc-tuiesc or/nduirea
statului (...) si de aceea ele s/nt baza
solid- a statului (...) coloanele care sus'in
libertatea politic-
(Hegel).
DREPTUL #I STATUL

4.1. Conceptul statului.(Caracteristicile sale esen'iale)
Statul este principala institu#ie politic$ a societ$#ii. Ap$rut cu aproape *ase mii de ani 'n urm$
m Orientul Antic (Egipt, Babilon, China, India), Statul continu$ s$ fie *i ast$zi instrumentul conducerii
sociale, iar discu#iile privind natura, func#iile, mecanismul *i formele sale continu$ s$ polarizeze *i
ast$zi aten#ia unor cercuri largi de speciali*ti 'n domeniul politologici, sociologiei, dreptului.
Diferite curente *i teorii filozofice explic$ de pe pozi#ii diferite importan#a sa, rolul s$u 'n
ap$rarea unor interese sociale de grup sau al societ$#ii 'n 'ntregime.
Ca *i 'n cazul dreptului, abordarea analitic$ a locului *i rolului statului a scos la iveal$ natura
istoric$ a statului, dependen#a formelor sale de transform$rile social-istorice.
Apari#ia statului este determinat$ de schimb$rile petrecute 'n or'nduirea comunei primitive,
schimb$ri care au f$cut ca vechile forme de organizare *i conducere (ginta, tribul) s$ nu mai fie
suficiente impun'ndu-se o form$ nou$ - cea politic$, statal$.
Odat$ cu apari#ia statului rela#iile sociale se dezvolt$ la ad$postul unei for#e speciale de
constr'ngere, pe care o de#ine *i o poate utiliza 'mpotriva celor care i se opun.
Statul apare astfel ca o modalitate (o variant$) social - istoric$ de organizare social$ prin care
grupurile sociale i-au promovat interesele comune *i 'n care *i-a g$sit expresia concetrat$ 'ntreaga
societate.
Cuv'ntul "Stat" este de origine modern$, 'n Limbile greac$ *i latin$ se g$sesc mai multe
expresii care indic$ o specie de organiza#ie politic$, dar nu vom uitimi un termen *i nici o teorie
adecvat$ a statului. O adev$rat$ teorie a statului cu sensul pe care-1 d$m azi termenului de stat este
fundamentat$ de c$tre Nicolo Machiavelli, p$rintele *tiin#ei politice modeme.
Apari#ia statului este rezultatul unor prefaceri social-politice, organizarea statal$ a societ$#ii
pe o anumit$ treapt$ de dezvoltare a istoriei este o necesitate.
O caracteristic$ esen#ial$ a statului const$ 'n existen#a puterii publice, denumit$ *i putere de
stat sau putere de constr'ngere (for#$ coercitiv$), 'n ultima sa esen#$ statul 'nseamn$ for#$.
Specificul oric$rei puteri const$ 'n posibilitatea de a-*i impune voin#a altora, de a determina
supunerea sau subordonarea altora. O asemenea caracteristic$ poate fi atribuit$ oric$rei puteri, oric$rei
autorit$#i.
O putere social$ este necesar$ 'n orice colectivitate. Ea a existat *i 'n societatea comunei
primitive, c'nd n-a existat statul.
'n or'nduirea comunei primitive, puterea social$ era exercitat$ de organele gentilico-tribale,
*i anume de adunarea poporului, de *eful gin#ii sau tribului, de organele uniunii tribale.
Aceast$ autoritate nu avea, 'ns$, un caracter politic ci moral, p$rintesc, ea nu era exercitat$
de un grup de oameni separa#i de popula#ie, ci de 'ntreaga colectivitate, 'n interesul colectivului.
De aceea aceast$ putere nu se sprijinea pe constr'ngere, ci pe convingerea respect$rii
hot$r,rilor luate de aceast$ autoritate.
Puterea de stat care a 'nlocuit autoritatea gin#ii din societatea primitiv$, este o putere politic$,
organizat$ *i 'ntruchipat$ 'ntr-un aparat, 'ntr-un mecanism format dintr-un grup special de oameni.
Puterea de stat se deosebe*te, prin acelea*i tr$s$turi, *i de puterea sau autoritatea exercitat$
de organiza#iile nestatale, cum ar fi autoritatea bisericii, a partidelor politice *i a diferitor mi*c$ri
sociale. De*i aceste organiza#ii exercit$ autoritatea 'n interesul unui grup de oameni *i nu a 'ntregii
activit$#i, ele nu se pot confunda cu statul. Natura puterii lor difer$ de natura puterii de stat.
Puterea public$, autoritatea ei, este singura care de#ine monopolul constr,ngerii fizice *i
dispune de mijloace necesare 'n vederea exercit$rii unei asemenea coerci#ium. M$surile sanc#ionatorii
aplicate de gint$ fa#$ de unii indivizi care s-au f$cut vinova#i de 'nc$lcarea regulilor ei seculare, nu au
gravitatea sanc#iunilor statale. La dispozi#ia statului se afl$ unit$#ile armate, poli#ia, jandarmeria,
justi#ia *. a. m. d., care de#in monopolul constr,ngerii de stat.
Page 32 of 149

Puterea de stat *i aparatul de stat constituie fenomene indisolubile legate, care 'mpreun$ ne
ofer$ conceptul statului.
Puterea public$, 'ntruchipat$ m aparatul de stat, este unic$ *i suveran$. Ea nu poate fi
difuzat$ 'n mai multe puteri de sine st$t$toare.
Ca instrument de organizare *i conducere social$ scopul statului, a puterii publice este
ap$rarea interesului general sau men#inerea statului este (sau ar trebui s$ fie) fericirea cet$#enilor.
"C$ci, - dup$ cum scria Hegel, - dac$ cet$#enilor nu le merge bine, dac$ scopul lor subiectiv
nu este satisf$cut, dac$ ei nu g$sesc c$ mijlocirea acestei satisfaceri constituie statul 'nsu*i, ca atare,
atunci statul st$ pe picioare slabe".
Kant considera c$ statul legitim (statul de drept) este cel care are ca scop ap$rarea drepturilor
inalienabile ale omului *i 'n care politica este subordonat$ moralei.
2. Spre deosebire de organizarea social$, prestatal$, 'n care domina criteriul leg$turilor de
s'nge, statul adopt$ un alt criteriu - teritorial, exercitarea puterii publice pe an anumit teritoriu locuit de
o anumit$ popula#ie organizat$ 'ntr-o comunitate uman$ determinat$.
Spre deosebire de organiza#iile gentilico-tribale, 'n care criteriul apartenen#ei la o gint$ sau la
un trib era leg$tura de s'nge, statul se caracterizeaz$ prin 'mp$r#irea supu*ilor dup$ teritoriu, singurul
criteriu de exercitare a autorit$#ii puterii publice *i de apartenen#$ la un stat fiind domiciliul, faptul de a
locui pe un anumit teritoriu "asupra c$ruia statul '*i extinde autoritatea *i puterea".
'ntre stat *i cei care locuiesc pe teritoriul statului se creeaz$ o leg$tur$ distinct$, specific$,
care define*te calitatea special$ de apartenen#$ la statul respectiv, calitatea de supu*enie sau de
cet$#enie.
'n acela*i timp, apare *i o unitate teritorial$ a statului, iar mecanismul de exercitare a puterii
de stat se organizeaz$ *i divizeaz$ 'n func#ie de teritoriu, de unitatea *i 'mp$r#irea lui. Astfel se creeaz$
organele centrale *i organele teritoriale ale autorit$#ii puterii publice.
'n doctrina politico-juridic$ unii autori confund$ no#iunea de stat *i #ar$. Conceptul de stat
este un concept politic, 'n timp ce conceptul de #ar$ este, 'n primul r,nd, un concept social-geografic,
'n care accentul se pune, 'nainte de toate, pe teritoriul *i comunitatea uman$ ce-1 locuie*te, *i apoi, pe
existen#a unei autorit$#i publice.
3. Un alt element al statului, str,ns legat de elementul teritorial 'l constituie popula#ia, care se
raporteaz$ la stat prin leg$tura de cet$#enie, o leg$tur$ juridic$ ce fixeaz$ drepturi *i obliga#ii juridice.
Popula#ia asupra c$reia se exercit$ autoritatea de stat nu este alc$tuit$ din indivizi uni#i 'n
mod 'ntimpl$tor, ci din persoane care m totalitatea lor constituie o anumit$ comunitate istoric$ uman$.
4. Perceperea de la popula#ie de impozite, taxe etc. Societatea primitiv$ nu a cunoscut
existen#a unor impozite *i alte contribu#ii b$ne*ti *i 'n natur$ impuse popula#iei de puterea public$.
Astfel de institu#ii nu erau necesare organelor gentilico-tribale, deoarece ea nu dispunea de un aparat
de constr'ngere.
Existen#a aparatului de stat presupune suportarea cheltuielilor legate de 'ntre#inerea lui de
popula#ie asupra c$reia se exercit$ aceast$ putere.
Organiza#iile nestatale, cum s'nt diferite partide politice, organiza#ii cu caracter social,
cultural, sportiv, de asemenea organiza#iile religioase ale diferitor culte, percep de la membrii lor
cotiza#ii *i dona#ii b$ne*ti, dar spre deosebire de impozite, aceste contribu#ii b$ne*ti s'nt suportate nu
de 'ntreaga popula#ie, ci numai de anumite categorii de persoane. De asemenea, pe l'ng$ faptul c$ n-au
un caracter general, aceste contribu#ii b$ne*ti s'nt de regul$, benevole, iar neonorarea lor aduce dup$
sine alte sanc#iuni dec't cele statale cum s'nt de exemplu, excluderea din organiza#ii, excomunicarea
din biseric$ etc.
5. Elaborarea *i aplicarea dreptului. Dreptul este instrumentul necesar al existen#ei *i
dezvolt$rii statului, el este inerent oric$rei puteri de stat. 'n societatea prestatal$ dreptul nu a existat,
apari#ia lui este indisolubil legat$ de apari#ia statului.
Via#a statului este str'ns legat$ de a dreptului. Statul *i dreptul constituie o unitate de
contrarii. Dreptul are rolul de "corset" al for#ei, de 'ncadrare a acestei puteri 'n limite de ordine, de
"calmare" a tensiunilor ce se ivesc 'n procesul exercit$rii conducerii sociale prin intermediul activit$#ii
de stat. Pe de alt$ parte, statul garanteaz$ realizarea dreptului *i reintegreaz$ ordinea juridic$ lezat$
prin activit$#i ilicite.
6. Suveranitatea de stat. Statul este organiza#ia principal$ a comunit$#ii umane, dar nu *i
unica organiza#ie, 'ntre stat *i aceste organiza#ii, c't *i 'ntre el *i cet$#eni, se stabilesc anumite rela#ii
caracterizate prin faptul c$ 'n cadrul lor statul apare ca organiza#ie a puterii politice. De asemenea
orice stat se afl$ 'n anumite rela#ii cu celelalte state.
Page 33 of 149

Aceste raporturi ale statului, pe plan intern *i extern se exprim$ 'n suveranitatea puterii de
stat. Suveranitatea este o caracteristic$ esen#ial$ a statului, a puterii publice, exprim'nd faptul, c$
puterea public$ '*i extinde autoritatea asupra unui anumit teritoriu *i popula#ii *i nu admite o alt$
autoritate s$ exercite atribu#iile specifice puterii asupra aceluia*i teritoriu *i popula#ii aflate pe el.
Suveranitatea este obiect de studiu nu numai pentru Teoria general$ a dreptului, dar *i pentru
*tiin#ele juridice de ramur$, cum ar fi dreptul Constitu#ional *i Dreptul interna#ional. Prima dintre
acestea cerceteaz$ suveranitatea puterii publice 'n manifestarea ei intern$, iar a doua 'n manifestarea ei
pe plan extern, 'n raporturile dintre state.
'n con#inutul no#iunii de suveranitate distingem suprema#ia *i independen#a puterii publice.
Suprema#ia este caracteristica care se refer$ la latura intern$ a puterii de stat, ea exprim$
faptul c$ puterea public$ este superioar$ oric$rei alte puteri 'n interiorul statului, c$ ea nu se
subordoneaz$ nici unei alte autorit$#i, dimpotriv$ ei trebuie s$ i se supun$, s$ i se subordoneze toate
organiza#iile, organismele sociale, politice, economice etc.
Suprema#ia puterii de stat se v$de*te 'n faptul c$ numai puterea public$ are calitatea de a
emite acte generale obligatorii 'n societate - legi, decrete *i alte acte normative cu caracter obligatoriu,
a c$ror respectare se impune tuturor cet$#enilor, tuturor organiza#iilor nestatale care ac#ioneaz$ pe
teritoriul statului.
Numai puterea public$ poate defini ordinea de drept 'n societate *i poate lua deciziile de
conducere a c$ror realizare este garantat$ de for#a coercitiv$ a statului.
Suveranitatea puterii publice se manifest$ la fel 'n suveranitate asupra teritoriului s$u,
teritoriu care este inalienabil. Cu alte cuvinte ea se exprim$ 'ia integritatea teritoriului, inviolabilitatea
frontierelor statului. Teritoriul statului determin$ limita spa#ial$ a exercit$rii suverane 'n sensul
dreptului de liber$ exploatare a bog$#iilor *i resurselor sale naturale *i a tuturor celorlalte resurse
conform intereselor na#ionale.
Independen#a este al doilea aspect al categoriei unice a suveranit$#ii, care se manifest$ 'n
rela#iile statului cu alte state. Statul suveran reprezint$ o putere suprem$ 'n interior *i independent$
fa#$ de orice alt$ putere de stat. Statul '*i stabile*te singur, liber *i dup$ propria sa apreciere, f$r$ nici
un amestec al vreunui alt stat, politica sa intern$ *i extern$, '*i realizeaz$ func#iile sale interne *i
externe. Statul suveran este independent atft 'n rezolvarea problemelor sale interne, c't *i celor privind
rela#iile sale externe.
Independen#a 'n domeniul rela#iilor externe ale statului const$ 'n faptul c$ statul duce politica
extern$ pe care singur *i-o stabile*te *i '*i realizeaz$ func#iile externe f$r$ s$ depind$ de vreun alt stat
sau organiza#ie, av'hd obliga#ia de a respecta 'n acela*i timp drepturile suverane ale altor state *i
normele dreptului interna#ional unanim acceptate.
Vorbind de con#inutul *i scopul statului, 'n contextul istoric al mijlocului secolului trecut,
marcat de puternice crize social-economice, doctrina materialist - istoric$ marxist$ a plasat
problematica statului m raporturile nemijlocite ale luptei dintre clase, statul 'n aceast$ concep#ie, este
un instrument al domina#iei unei clase asupra alteia, el este forma 'n care indivizii apar#in'nd clasei
dominante '*i promoveaz$ interesele comune *i 'n care '*i g$se*te expresia concentrat$ 'ntreaga
societate civil$.
'n contextul istoric amintit, concep#ia marxist$ a produs o adev$rat$ ruptur$ a ideilor, prin
aceea c$ a afirmat c$ ofer$ o istorie celor care niciodat$ nu avuser$ "istoria" lor *i a 'ndreptat critica
'mpotriva ideologiilor de p'n$ atunci. Marx considera c$ mi*carea muncitoreasc$, ap$rut$ 'n secolul
trecut, se va 'nscrie 'n sensul unei evolu#ii progresiste *i deterministe a istoriei.
Experien#a istoric$ acumulat$ 'n #$rile 'n care s-a instaurat socialismul de tip asiatic -
socialismul de cazarm$ - prilejue*te concluzia c$ este foarte greu s$ interpret$m acest tip de mi*care
social$ drept o faz$ progresist$ a istoriei. Statul socialist a distrus libertatea individului, 'ncerc'nd s$
reduc$ individul la un copil tutelat p'n$ la moarte.
'n timpul de fa#$, solu#ia de stat socialist, 'n care partidul unic se substituie clasei, hot$r$*te
singur 'n numele ei, este - 'n ultima instan#$ -redus la aparatul lui *i la conduc$torii lui (un singur om
ajunge s$ g'ndeasc$ *i s$ hot$rasc$ pentru to#i), nu mai poate satisface pe nimeni.
Ast$zi se vorbe*te despre necesitatea unui nou "contract social", marele contract social al
secolului XX, care a f$cut posibil$ etapa istoric$ cea mai lung$ de pace social$, libertate *i egalitate.
Acest stat trebuie s$-*i conserve numai monopolul asupra for#ei legitime, a c$rei exercitare
este limitat$ de recunoa*terea *i garantarea drepturilor omului (*i a dreptului, 'n general).
Este larg r$sp'ndit$ ideea c$ acest nou stat are ca func#ii principale:
- asumarea sarcinii de realizare a unei societ$#i mai integrale, real echilibrate;
Page 34 of 149

- asigurarea principiilor separ$rii puterilor;
- respectarea regulilor procedurii democratice apte s$ genereze decizii adecvate.
'ntr-un stat democratic puterea vine de la popor *i apar#ine acestuia. Exercitarea puterii,
organizarea canalelor prin care circul$ puterea, s'nt 'ncredin#ate statului, 'n planul activit$#ii statale are
loc o divizare, o separare a puterilor. Separa#ia puterilor se realizeaz$ 'n scopul echilibr$rii lor, pentru
a se 'mpiedica abuzul de putere. Ideea unor puteri multiple '*i are r$d$cini 'n antichitate, 'nc$ Aristotel
vorbea despre cele trei p$r#i ale guvern$m'ntului.
J.Locke aminte*te de puterea legislativ$, executiv$ *i confederativ$ (puterea de a pune 'n
executare legile).
'n forma sa cunoscut$ ast$zi, teoria separa#iei puterilor a fost fundamentat$ de Montesquieu
'n lucrarea sa despre spiritul legilor. Potrivit concep#iei sale, 'n stat exist$ 3 puteri: puterea legislativ$,
cea executiv$ *i puterea judec$toreasc$. Fiecare putere trebuie s$ se exercite independent, trebuie s$ se
auto-limiteze pentru a se preveni abuzul de putere. Libertatea politic$ nu exist$ dec't 'n statele 'n care
cele 3 puteri nu s'nt concentrate 'n m'na aceleia*i persoane.
"Nu exist$ libertate - noteaz$ Montesquieu - dac$ puterea judec$toreasc$ nu este separat$ de
puterea legislativ$ *i cea executiv$. Dac$ ea ar fi 'mbinat$ cu puterea legislativ$, puterea asupra vie#ii
*i libert$#ii cet$#enilor ar fi arbitrar$, c$ci judec$torul ar fi legiuitor. Dac$ ar fi 'mbinat$ cu puterea
executiv$, judec$torul ar putea avea for#a unui opresor."
Totul ar fi pierdut dac$ acela*i om sau acela*i corp ar exercita aceste trei poteri. Separa#ia
puterilor apare, astfel, ca o condi#ie indispensabil$ realiz$rii unei guvern$ri moderate.
'n acest fel con#inutul statului s'nt puterile diferite, func#iile *i activit$#ile lor. Aici trebuie de
precizat c$ separarea puterilor nu 'nseamn$ lipsa de coresponden#$ 'ntre ele.
Puterile statului trebuie s$ fie distincte, dar fiecare alc$tuie*te 'n sine un 'ntreg. Acest
principiu al separ$rii puterilor, nu trebuie s$ introduc$ o oarecare independen#$ absolut$ care s$
considere raportul puterilor ca ceva negativ, 'n sensul c$ tot ce face una fa#$ de cealalt$, devine un act
ostil, cu destina#ia s$ i se 'mpotriveasc$.
'n ameliorarea unei asemenea viziuni un rol important revine dreptului, prin fixarea cadrului
legal de func#ionare optim$ a fiec$rei puteri, cadru 'n care trebuie s$ se regleze *i raporturile fire*ti de
cooperare a puterilor *i de integrare a acestora 'n sistemul social - politic de organizare social$.
Analiz'nd caracteristicile esen#iale ale statului, consider$m c$ se pot re#ine urm$toarele
pentru a fi cuprinse, 'ntr-o defini#ie general$ a statului:
- Statul este o organiza#ie politic$, o organiza#ie a puterii publice;
- Aceast$ organiza#ie exercit$ 'n cadrul unei comunit$#i umane de pe un anumit teritoriu
puterea suveran$;
- Statul este unica organiza#ie politic$ care de#ine monopolul for#ei de constr'ngere *i se
poate sprijini, 'n exercitarea func#iilor ei, pe aceast$ for#$ coercitiv$;
- Statul este o organiza#ie care de#ine monopolul elabor$rii *i aplic$rii dreptului a c$rui
respectare este garantat$ de for#a coercitiv$ a statului.
Deci, pornind de la tr$s$turile esen#iale enumerate mai sus, defini#ia general$ a statului ar
putea fi formulat$ 'n felul urm$tor:
Statul este organiza#ia politic$ care, detin'nd monopolul for#ei de constr'ngere, al elabor$rii *i
aplic$rii dreptului, exercit$ 'ntr-o comunitate uman$ de pe un anumit teritoriu puterea suveran$ a
de#in$torilor putem din societatea dat$.

4.2. Mecanismul de stat (i organizarea politic- a societ-'ii
Statul este o organiza#ie politic$. Pentru realizarea func#iilor sale, statul '*i organizeaz$ un
sistem de institu#ii, de organe, care dau expresie concret$ puterilor publice. Atunci c'hd statul este
analizat ca o organiza#ie, se folose*te de regul$ denumirea de "mecanism" sau "aparat", *i nu
'nt,mpl$tor fiindc$ aceast$ defini#ie ne arat$ c$ statul este o organiza#ie complex$ alc$tuit$, ca orice
ma*in$, dintr-un mecanism cu organe, p'rghii, curele de transmisie etc. Mecanismul statului const$ din
acele institu#ii sau organe care 'n ansamblul lor realizeaz$ sarcinile *i func#iile puterii de stat.
Modul lor de func#ionare, repartizarea componen#elor, atribuirea unor prerogative specifice
s'nt con#inute 'n legi, 'n Constitu#ie, 'n legile organice.
Statul n-ar putea exista f$r$ acest mecanism, f$r$ aparatul s$u. El este uneori definit ca fiind
unitatea puterii *i mecanismului s$u. "Institu#iile, -scria Hegel, - alc$tuiesc or'nduirea statului (...) *i de
aceea ele s'nt baza solid$ a statului (...) coloanele care sus#in libertatea politic$".
Elementul de baza al mecanismului 'l constituie organul de stat.
Page 35 of 149

O importan#$ deosebit$ o are pentru teoria statului definirea organului de stat *i a tr$s$turilor
sale caracteristice, ca *i problema clasific$rii organelor ce alc$tuiesc mecanismul de stat.
'n dreptul public (dreptul constitu#ional, dreptul administrativ) '*i g$se*te o larg$ dezvoltare
teoria organului de stat. 'n esen#$, organul de stat este acea parte component$ a aparatului de stat,
investit$ cu competen#$ *i putere *i care se caracterizeaz$ prin aceea c$ cei care o compun au o calitate
specific$ - deputa#i, func#ionari de stat sau magistra#i.
Organele de stat au o organizare sau structur$ proprie *i se g$sesc 'ntre ele 'n anumite
raporturi, form,nd un tot unitar, un sistem propriu. Ca o parte component$ a aparatului de stat, fiecare
organ urm$re*te 'ntr-o form$ specific$ realizarea sarcinilor *i func#iilor statului. Uneori organul de stat
const$ dintr-o institu#ie, 'n componen#a c$reia intr$ o singur$ persoan$, de exemplu, institu#ia
Pre*edintelui republicii.
Fiecare organ '*i are competen#a sa, exprimat$ 'n totalitatea drepturilor *i obliga#iilor cu care
este investit 'n vederea 'ndeplinirii atribu#iilor sale. Aceste drepturi *i obliga#ii, 'nscrise 'n legi,
alc$tuiesc statutul juridic respectiv.
Activitatea organelor de stat se efectueaz$ 'n mare m$sur$ prin elaborarea de acte juridice
care au un caracter oficial, fiind obligatorii. Actele juridice pot con#ine norme generale obligatorii, 'n
principiu, pentru cet$#eni *i func#ionarii de stat, sau pot con#ine dispozi#ii concrete unor anumi#i
cet$#eni, func#ionari de stat, organe de stat sau ob*te*ti.
'n actele organelor de stat se concretizeaz$ voin#a statului. Ca atare, obligativitatea lor este
ap$rat$ la nevoie prin for#a coercitiv$ a unor institu#ii speciale. Tocmai de aceea se spune ca organele
de stat s'nt investite cu putere, 'ntre#inerea organelor de stat este asigurat$ prin contribu#ia popula#iei,
'n principiu, sub forma impozitelor.
Deci, 'n forma cea mai general$ organul de stat ar putea fi definit ca o parte component$ a
mecanismului de stat, dotat$ cu o anumit$ competent$ *i investit$ cu putere a c$rei membri au o
calitate distinct$ (deputa#i, func#ionari de stat, magistrali), prin activitatea c$reia se realizeaz$ sarcinile
*i func#iile statului
Totalitatea organelor de stat legate 'ntre ele, 'n cadrul unui sistem, cu o structur$ proprie,
formeaz$ mecanismul sau aparatul de stat,
Potrivit criteriilor ce stau la baza separa#iei puterilor, se poate vorbi despre:
- organe de stat legislative;
- organe de stat executive;
- organe de stat judec$tore*ti.
Fiecare categorie de organe aduce la 'ndeplinire o anumit$ form$ de activitate 'n temeiul
competen#ii ce-i este rezervat prin lege. Actele acestor organe pot fi realizate 'n caz de nevoie prin
constr'ngere.
Lu'nd 'n considera#ie clasificarea susnumit$ a organelor de stat, activitatea lor cea mai
general$ se manifest$ sub urm$toarele aspecte:
a) organele de stat legislative - activitatea de legiferare *i 'n general de conducere suprem$,
'n cadrul c$reia s'nt elaborate cele mai importante acte de stat, cum s'nt legile, 'n care este concretizat$
politica intern$ *i extern$ a statului;
b) organele de stat executive - activitatea executiv-dispozitiv$ sau administrativ$, care
organizeaz$ traducerea 'n via#$ 'n mod nemijlocit a sarcinilor statului pe baza legilor;
c) organele de stat judec$tore*ti - activitatea jurisdic#ional$, care are menirea de a aplica
legile 'n forma judec$#ii 'n cazul 'nc$lc$rii lor sau a existen#ei unui litigiu.
Trebuie de men#ionat c$ aceast$ clasificare nu este absolut$. Formele de activitate a statului
'n manifestarea lor, ca *i delimitarea organelor statului cunosc multiple tr$s$turi distincte de la un tip
de stat la altul, iar 'n cadrul aceluia*i tip, de la o form$ de stat la alta.
A*a, de exemplu, 'n anumite state acelea*i organe realizeaz$ dou$ sau chiar mai multe forme
de activit$#i (cazul monarhiei, care 'n unele state a avut atit atribu#ii legislative c't *i executive, iar
uneori *i jurisdic#ionale).
Nu 'n toate tipurile istorice de stat se delimiteaz$ strict toate cele trei categorii de organe, 'n
general, diferitele forme de activitate *i, corespunz$tor, diferitele categorii de organe ale statului nu
trebuie v$zute izolat unele de altele, ci, dimpotriv$, ele se g$sesc str'ns 'mpletite, 'ntr-o stare de
interdependen#$, care se exprim$ 'ntr-un sistem organizat, centralizat, 'ntr-o m$sur$ mai mare sau mai
mic$, pe baza c$ruia ele depind unele de altele.
Acum vom men#iona c'teva momente despre organizarea politic$ asociet$#ii *i sistemul el
Conducerea societ$#ii se realizeaz$ prin intermediul unui sistem, al unui ansamblu de organe
Page 36 of 149

*i organisme, 'n centrul c$rora se afl$ sistemul organelor puterii publice. Activitatea lui este
completat$ *i 'mpletit$ cu alte organiza#ii sociale, care 'mpreun$ formeaz$ organizarea politic$ a
societ$#ii.
Prin urmare, organizarea politic$ a societ$#ii poate fi conceput$ ca un ansamblu sistemic de
organe *i organiza#ii sociale, care, 'ntr-o form$ sau alta, particip$ la realizarea *i la conducerea
societ$#ii Fiecare sistem politic cuprinde, 'n afara sistemului organelor statului *i alte categorii de
organiza#ii sociale nestatale. Aceast$ tr$s$tur$ a sistemului politic a luat o amploare deosebit$ 'n epoca
contemporan$.

4.3. Unele teorii privind originea (i esen'a statului
Problema originii *i esen#ei statului, adic$ examinarea cauzelor care au dus la apari#ia
statului *i cercetarea a ceea ce este statul 'n esen#$, a rolului lui 'n societate, a preocupat g'ndirea
uman$ 'nc$ din perioada antichit$#ii.
Pentru aproape toate conceptele despre originea *i esen#a statului ('n afar$ de concep#ia
marxist$, materialist$) statul *i 'mpreun$ cu el dreptul s'nt privite ca expresia binelui comun, a
interesului general.
Vom trece 'n revist$ principalele curente, asupra originii *i esen#ei statului, cercetarea lor
aprofundat$ fiind obiectul unei alte discipline
- Istoria doctrinelor politico-juridice.
a) Teoria teocratic$ (teologic$).
Aceast$ teorie '*i are r$d$cinile sale 'n statele Orientului antic *i care cap$t$ o mare
r$spundere 'n epoca evului mediu, sus#ine originea divin$ a statului.
Dup$ aceast$ teorie, *eful statului este reprezentantul lui Dumnezeu pe p$m'nt, deci statul
este o crea#ie a divinit$#ii. Dat fiind faptul c$ statul este o crea#ie divin$, supu*ii trebuie s$ respecte
aceast$ putere de stat, ca o obliga#ie, o 'ndatorire religioas$.
Aceast$ teorie cap$t$ o mare r$sp'ndire 'n societatea medieval$. A*a exponen#i ai bisericii
cre*tine, mai ales a catolicismului ca Augustin, Toma d'Aquino *i al#ii au sus#inut geneza divin$ a
statului *i primatul autorit$#ii biserice*ti asupra puterii laice, asupra puterii de stat: milit'nd pentru
cucerirea suprema#iei autorit$#ii papale.
Aceast$ concep#ie, cu toate variantele ei cre*tine, islamice, budiste *.a.m.d.este r$sp'ndit$ *i
ast$zi de c$tre reprezentan#ii Vaticanului, islamului, de teoreticieni ai altor centre religioase.
b) Teoria contractual$.
Aceast$ teorie o g$sim 'nc$ 'n lucr$rile marilor g'nditori din Grecia Antic$, 'ns$ cea mai
larg$ afirmare o cap$t$ 'n perioada revolu#iilor burgheze din Europa.
La baza acestei concep#ii st$ ideea, c$ na*terea statului este rezultatul unei 'n#elegeri dintre
oameni, a unui contract social n$scut din voin#a oamenilor.
Aceast$ teorie, cu toate c$ formeaz$ o 'ntreag$ *coal$, variaz$ de la un g'nditor la altul, de la
o epoc$ istoric$ la alta.
A*a de exemplu, Tbomas Hobbes (1588 - 1679) 'n lucrarea sa "Leviathan, ori Materia, forma
*i puterea statului religios *i civil" (1651) afirm$, c$ p'n$ la apari#ia statului oamenii se g$seau 'ntr-o
stare de natur$, unde fiecare avea drepturi egale, 'ns$ omul mai este *i o fiin#$ egoist$, care caut$ s$
acapere c't mai mult, de aceea omul este 'nconjurat de du*mani 'Tion homrai lupus est" (omul pentru
om este lup). De aici o necesitate fatal$ a unui "r$zboi a tuturor 'mpotriva tuturor".
Pentru a ie*i din aceast$ situa#ie, a termina cu "r$zboiul tuturor 'mpotriva tuturor", oamenii
printr-un contract social creeaz$ statul. Acest contract este 'ncheiat (prin o 'n#elegere comun$ 'ntre
oameni) 'ntre monarh *i supu*ii s$i. Acestea din urm$ trebuie s$ renun#e la toate drepturile lor 'n
folosul monarhului, c$ruia 'i recunosc o putere nelimitat$.
Printr-o 'n#elegere comun$ indivizii 'ncredin#eaz$ unei singure persoane (fie 'n fa#a unei
singure persoane, fie 'n fa#a unei adun$ri) puterea suprem$. Statul *i este acea persoan$, care folose*te
for#a *i mijloacele tuturor oamenilor, cum cre#jje de cuviin#$ pentru bun$starea lor. Purt$torul acestei
puteri, deci, este monarhul *i nu poporul.
Un alt reprezentant al teoriei contractului este Locke (1632- 1704), care mai este numit *i
ideolog al compromisului social. Concep#ia sa despre originea statului a fost sus#inut$ 'n lucrarea sa
"Dou$ tratate despre conducerea de stat".
Spre deosebire de Thomas Hobbes, Locke sus#ine o variant$ mai progresist$ a acestei *coli,
afirm'nd c$ oamenii, prin contractul social, jertfesc numai o parte a drepturilor lor ini#iale 'n interesul
asigur$rii celeilalte p$r#i - dreptul la via#$, proprietate *i libertate. Aceste valori s'nt ni*te grani#e ale
Page 37 of 149

activit$#ii puterii de stat, care nu pot fi violate.
Cel mai recunoscut reprezentant al curentului contractului social este J. J. j&ousseau (1718-
1788), aceast$ teorie el o dezvolt$ 'n lucrarea sa "Contractul social" (1762). Autor al ideei suveranit$#ii
populare, Rousseau afirm$ c$ puterea monarhului este dependent$ de popor, ce i-a acordat-o f$r$ a
renun#a la libertatea care este inalienabil$. Ca form$ de guvern$m'nt el socoate republica ca pe cea mai
eficient$.
c) Teoria patriarhal$ *i teoria patrimonial$
R$d$cinile acestei teorii le g$sim 'n lucr$rile lui Aristotel (381- 322 '. e. n.). Omul ca fiin#$
social$ se organizeaz$ 'n familii, iar statul - dup$ p$rerea lui, reprezint$ forma prelungit$ a acestei
organiz$ri. Deci la baza teoriei patriarhale st$ ideea cum c$ statul ar fi luat na*tere din familie, iar
puterea monarhului - din puterea p$rinteasc$ a tat$lui asupra membrilor familiei.
Teoria patrimonial$. Cel mai cunoscut reprezentant al acestei teorii este Ludwic von Haller
(1767-1854), care afirm$ c$ statul ar fi luat na*tere din dreptul de proprietate asupra p$m'ntului.
Guvernan#ii st$p'nesc teritoriul 'n virtutea unui drept vechi de proprietate, iar guverna#ii (poporul) nu
suit dec't o adunare de arenda*i pe mo*ia monarhiei.
d) Teoria violen#ei
Cel mai cunoscut reprezentant al acestei *coli este Duhring (1833 - 1921). Potrivind acestei
teorii, statul nu este rezultatul evolu#iei societ$#ii, a dezvolt$rii condi#iilor economice, ci este rezultatul
violen#ei politice, al luptei dintre triburi 'n societatea primitiv$. Tribul 'nving$tor instituie puterea de
stat, iar 'nvin*ii constituie masa supu*ilor s$i. Proprietatea privat$, - dup$ el, - este tot un rezultat al
violen#ei, al acapar$rii bog$#iilor de c$tre cuceritori.
Alt teoretician austriac, Ludwig Gumplowicz, 'n lucrarea sa "Teoria general$ a statului",
sus#ine aceast$ idee, transform'nd-o 'ntr-o idee na#ional -rasist$. Dup$ el, triburile apar#jn'hd unei rase
mai superioare ar fi format statul, 'n urma supunerii unor triburi de ras$ inferioar$.
e) Teoria biologic$ - organicist$
Acest curent (reprezentan#i - Bluntschii (1808-1881), Spenser (1820-1903) se caracterizeaz$
prin transpunerea mecanic$ a legilor naturii 'n studiul societ$#ii, a vie#ii politice. Ei afirm$ c$ statul
este un organism social compus din oameni a*a cum organismul animal este compus din celule. A*a
cum 'ntr-un organism, organele sale desf$*oar$ anumite ac#iuni, tot a*a *i organele statului desf$*oar$
anumite activit$#i. De exemplu, cet$#enii s'nt asemui#i cu organismul uman, partea conduc$toare cu
capul, iar partea condus$ cu mumie.
f) Teoriile psihologice.
Unele elemente ale acestei teorii au fost oferite de g'nditori apar#in'nd diferitor *coli *i
curente politico-juridice, ca de exemplu Platon *i Aristotel care au 'naintat ideea, c$ omul simte
necesitatea vie#ii 'n societate, Gugo Gro#ius ne vorbe*te de "apetetus socialis", Hobbes, c$ "fiica" 1-a
f$cut pe om s$ g$seasc$ statul, Locke, Spinoza, J. J. Rousseau 'naintau ideea "utilit$#ii statului" *. a. m.
d.
Toate aceste teorii 'n esen#$ explic$ statul prin factori de ordin psihologic sau biopsihologic.
Aceste teorii cu toate variantele sale se pot rezuma la urm$toarele dou$ teze:
a) 'n societate exist$ dou$ categorii de oameni, unii dintre care, din punct de vedere psihic,
s'nt predestina#i pentru func#ii de conducere, iar ceilal#i pentru a fi condu*i;
b) 'n formarea *i dezvoltarea statului rolul decisiv 'l joac$ diferite st$ri *i retr$iri psihice ale
oamenilor.
Deci dup$ cum vedem toate aceste teorii ne vorbesc c$ 'nc$ din vremuri str$vechi oamenii
c$utau explica#ii apari#iei statului. i cu toate c$ nu 'ntotdeauna reprezentan#ii acestor teorii ne ofer$ o
explica#ie *tiin#ific$ a originii *i esen#ei statului, totu*i ei au adus anumite contribu#ii la cercetarea unor
sau altor aspecte ale fenomenului statal.

4.4. Conceptul formei de stat
Teoria formei de stat cuprinde un important compartiment al fenomenului statal, referitor la
modul de organizare a puterii de stat, la metodele de activitate etc.
Dac$ cercetarea esen#ei statului *i a tipului istoric de stat ne d$ r$spunsul la 'ntrebarea 'n
m'na cui se afl$ puterea public$, 'n slujba c$ror grupuri sociale ac#ioneaz$ statul, examinarea formei de
stat r$spunde la o alt$ 'ntrebare *i anume, 'n ce fel *i 'n ce mod de#in$torii puterii publice conduc cu
statul, cum se 'nf$#i*eaz$ acesta.
Problematica formei de stat a preocupat g'ndirea politico-juridic$ 'nc$ de la primele existen#e
statale, av'ndu-se 'n vedere ca ea trebuie s$ rezolve anumite sarcini practice, s$ explice *i s$ dea solu#ii
Page 38 of 149

privind organizarea de stat, modalitatea exercit$rii puterii publice.
Primele cercet$ri sistematice a formelor de stat se datoreaz$ gmditorilor antici Platon,
Aristotel, Polibiu, Cicero. Teoria antic$ greco-roman$ a formei de stat, a clasific$rii lor, a criteriilor
care stau la baza acestfei clasific$ri, a factorilor care condi#ioneaz$ evolu#ia, mi*carea *i transformarea
formelor de stat a exercitat o 'nsemnat$ influen#$ asupra g'ndirii politico-juridice de mai t,rziu.
F$r'mi#area Greciei 'ntr-un num$r mare de state-cet$#i (polisuri) prezent'nd o mare varietate
de forme de organizare, a constituit materialul faptic pe baza c$ruia *i-au elaborat ideile despre forma
de stat Platon *i Aristotel.
Criteriile pentru determinarea formei de stat, utilizate de cei doi mari g'nditori, s'nt 'n
general criterii etice. Dup$ Platon (427 - 347 '. e. n.) corespunz$tor tr$s$turilor de caracter ale omului,
exist$ *i cele trei forme principale ale formei de stat *i anume:
- 'n#elepciunii umane 'i corespunde monarhia;
- curajului - aristocra#ia militar$;
- modestiei - o form$ de compromis, cu participarea maselor populare. Toate formele de stat
se 'mpart:
a) 'n juste (ideale);
b) *i injuste (rele).
Printre formele de stat juste erau socotite:
- aristocra#ia;
- monarhia aristocratic$.
Printre formele de stat injuste erau socotite:
a) timocra#ia
b) oligarhia
c) democra#ia
d) tirania.
Ca reprezentant al aristocra#iei antice, Platon se pronun#$ mai ales pentru forma republicii
aristocratice condus$ de filozofi *i bazat$ pe proprietate de stat asupra mijloacelor de produc#ie.
La temeiul clasific$rii formei de stat, potrivit concep#iei lui Aristotel (384-322 '. e. n.) st$
interesul general, folosul general *i nu folosul personal. Pornind de la aceste criterii Aristotel crede, c$
'ndeplinesc cerin#ele unei conduceri 'n interesul general monarhia, aristocra#ia *i politeea (democra#ia
legal$), iar celelalte forme *i anume oligarhia, tirania *i democra#ia s'nt expresia conducerii 'n
interesul personal. Aristotel a c$utat s$ explice schimbarea formelor de stat, transformarea 'ntr-o form$
'n alta, printr-o serie de factori, 'ntre care unii se bazeaz$ pe o cercetare realist$ a lucrurilor. i
Aristotel este adversar al formei tiranice de guvernare.
Filozoful *i juristul roman Cicero (106-43 '. e. n.) 'n lucrarea sa "Republica" distinge trei
forme de stat:
a) monarhia
b) aristocra#ia
c) democra#ia.
Tot aici Cicero insist$ c$ fiecare din ele are p$r#ile sale pozitive *i negative. El se pronun#$
pentru utilizarea tuturor acestor forme, cu condi#ia utiliz$rii laturilor lor pozitive.
Un merit al lui Cicero const$ 'n faptul c$ el a 'n#eles leg$tura dintre puterea de stat *i popor,
definind statul ca fiind "res publica" (cauza general$). El se apropie altfel de o concep#ie democratic$ a
statului.
Teoria formelor de stat este dezvoltat$ de diferi#i g'nditori din perioada modern$ a apari#iei
statului modern, dintre care un loc de seam$ 'l au J. Bodin (1530- 1596), Charles Louis Montesquieu
(1680-1755), Jean-Jaquies Rousseau (1712- 1778). O contribu#ie important$ 'n cercet$rile formei de
stat o g$sim 'n operele lui Machiavellii, la filozofii germani Cant *i Hegel etc.
J. Bodin clasific$ formele de stat dup$ criteriul etic al dreptului *i se pronun#$ pentru
monarhie popular$, pe care o distinge de monarhia fondat$ pe cuceriri.
La Bodin *i mai ales la Montesquieu, 'n centrul factorilor care asigur$ existen#a formelor de
stat, st$ factorul geografic.
Montesquieu afirm$ c$ fertilitatea sau sterilitatea p$m'ntului lucrat de oameni poate fi cauza
unei sau altei forme de stat. Astfel, 'n #$rile care dispun de p$m'nturi fertile, se profileaz$ mai ales
forma de guvern$m'nt a unui grup de persoane (aristocra#ie) sau chiar a unei singure persoane
(monarhie), 'n timp ce 'n condi#iile unui p$m'nt steril, se tinde spre o putere a poporului.
J. J. Rousseau, sprijinindu-se pe criteriul etic, cerceteaz$ 'n "Contractul social" trei forme
Page 39 of 149

principale de guvern$m'nt:
a) democra#ia; .
b) aristocra#ia;
c) monarhia.
Aristocra#ia poate fi natural$ (proprie popoarelor primitive), electiv$ (pe care o consider$ cea
mai bun$) *i ereditar$ (care este cea mai rea).
Monarhiile se 'mpart 'n legitime (bazate pe respectarea legilor) *i despotice ('ndreptate
'mpotriva intereselor poporului).
Teoria politic$ *i juridic$ socialist$, pornind de la concep#ia materialist-dialectic$ asupra
statului (Marx, Engels, Lenin) au determinat forma de stat reie*ind din caracterul de clas$ al societ$#ii,
de aici reiese o abordare unilateral$ a acestui fenomen social.
'n contextul istoric al jum$t$#ii secolului trecut, marcat de puternice crize social-economice,
doctrina materialist-istoric$ a plasat problematica statului, *i a formelor de stat 'n raporturile
nemijlocite ale luptei de clas$. Statul 'n aceast$ concep#ie este un instrument al domina#iei de clas$, a
unei clase asupra alteia, el este forma 'n care indivizii apar#in,nd clasei dominante '*i promoveaz$
interesele
comune.
Forma de stat exprim$ modul de organizare a con#inutului puterii, structura intern$ *i extern$
a acestui con#inut.
Deci organizarea puterii de stat - forma de stat 'n sensul larg al no#iunii -se manifest$ sub trei
aspecte:
a) forma de guvern$m'nt;
b) structura de stat;
c) regimul politic.
De*i distincte, aceste trei aspecte, laturi componente ale formei de stat, s'nt str'ns legate 'ntre
ele *i nu se poate stabili, care dintre aceste laturi ale formei de stat este mai important$, decisiv$ pentru
caracterizarea 'ntregii forme de stat. De asemenea exist$ o interac#iune 'ntre aceste laturi ale formei de
stat. Astfel, o schimbare 'n regimul politic al statului nu poate s$ nu afecteze forma de guvern$m'nt *i
invers.
S$ trecem acum la caracterizarea mai profund$ a formelor de stat.

4.5. Forma de guvern-m/nt
Forma de guvern$m'nt constituie aspectul cel mai pregnant al statului, exercitarea puterii
prin intermediul acestor organe *i 'mp$r#irea competen#ei 'ntre ele.
Prin forma de guvern$m'nt se 'n#elege modul de organizare a puterii supreme de stat,
competen#a organelor supreme ale putem de stat, caracterul autorit$#ii pe care ele o exercit$ asupra
popula#ie?.
Aceast$ form$ ne arat$ cine se afl$ 'n fruntea statului, cum este organizat$ institu#ia *efului
statului, dac$ este eligibil$ sau nu, dac$ are o putere limitat$ sau nu etc. Cea mai general$ clasificare a
formelor de stat din punctul de vedere al guvern$m'ntului este clasificarea 'n republici *i monarhii.
Dup$ cum am spus mai sus, teoria formei de guvern$m'nt este foarte veche. Aristotel
'mp$r#ea formele de guvern$m'nt 'n:
a) monarhie (care degenereaz$ 'n tiranie);
b) aristocra#ie (care degenereaz$ 'n oligarhie);
c) democra#ie (care degenereaz$ 'n demagogie).
Dup$ cum vedem, nici una dintre aceste forme nu este perfect$, 'ntrucrt fiecare degenereaz$
'n contrariul s$u. De aceea ele au fost socotite doar tolerabile. Pentru a se preveni fenomenul alter$rii
formelor de stat s-a apelat la forma mixt$ (Polibio, Scipio, Cicero). Avantajele acestei forme mixte
constau 'ntr-o mai mare egalitate (aeguitabilis magna) *i 'n tr$inicie (firmitudo). In formele mixte de
stat degenerarea este aproape exclus$ (poate avea loc, eventual, din cauza unor defecte ale
conduc$torilor).
In materializarea teoriei sale Cicero pleac$ de la experien#a statului roman. In evolu#ia sa
statul roman a probat utilitatea formei mixte. Aceast$ form$ mixt$, 'n concep#ia lui Cicero, ar fi
regimul senatorial al epocii de 'nflorire a republicii, 'n cazul acestei forme de stat, statul nu este
altceva dec't o comunitate de drepturi 'n care exist$ egalitatea cet$#enilor *i sistemul grada#iei dup$
merit, conduc$torul, omul de stat 'n general, trebuie s$ fie pentru concet$#enii s$i un exemplu de
m$rinimie sufleteasc$ *i de comportament civic.
Page 40 of 149

Relu'nd 'n lucr$rile sale "Despre spiritul legilor" *i "Scrisori persane" 'ntreaga problematic$
a formei de guvern$m'nt, Montesquieu consider$ c$ republica '*i avea ca model Roma sau Atena, iar
monarhia era reprezentat$ de toate acele state care s-au format pe ruinele imperiului roman.
Abord'nd regimul reprezentativ, Montesquieu ia ca model Anglia *i nu face deosebire 'ntre
democra#ie *i monarhie, important este s$ fii liber, s$ fie garantat$ libertatea politic$ prin separa#ia
puterilor.
"Cele mai multe din republicile antice, - scrie Montesguieu - sufereau de un mare defect:
anume c$ poporul acolo avea dreptul s$ ia hot$r'ri active, care cer o anumit$ executare, lucru de care el
este cu totul incapabil. El nu trebuie s$ ia parte la guvern$m'nt dec't pentru a-*i alege reprezentan#ii,
ceea ce 'i st$ pe de -a-ntregul 'n putin#$".
Problematica formei de stat se afl$ *i 'n prezent 'n dezbaterea politologic$, sociologic$,
juridic$.
Deci, potrivit criteriilor ce stau la baza de#inerii formei de guvern$m'nt, dup$ cum s-a spus
mai sus, aceasta se divide 'n republic$ *i monarhie.
Republica (res publica - cauza general$), este forma de guvern$m'nt, 'n care puterea suprem$
apar#ine unui organ ales pe un timp limitat Persoanele, care compun organul suprem al puterii de stat
s'nt responsabile juridice*te pentru activitatea lor. eful statului 'n republic$ este ales (de parlament
sau popor).
'n statele contemporane, pre*edintele republicii, sau organul colectiv -parlamentul, consiliul
de stat etc. se aleg pe un timp limitat (4 sau 5 ani). De aici republicile pot fi preziden#iale sau
parlamentare.
Monarhia este o asemenea form$ de guvern$m'nt, 'n care *eful statului este stabilit pe calea
succesiunii (nu este ales) - regii, spunea Licurg, nu pot fi ale*i deoarece ei trebuie s$ fie din neamul
care se trage din Hercule!
Monarhul, av'nd diferite denumiri - rege, 'mp$rat, #ar, sultan, faraon, *ah, emir etc. - de
regul$ nu este responsabil juridice*te *i nu poate fi schimbat f$r$ voia lui.
Cuv'ntul monarh (de la grecescul "monos"), desemneaz$ puterea unei singure persoane. Dar
aceast$ putere, sfera ei de 'ntindere, variaz$ de la o monarhie la alta. Astfel, monarhia poate fi
nelimitat$, c'nd monarhul este unicul organ suprem de stat cum este cazul despo#iilor orientale sau al
monarhiei absolute medievale. Ea poate fi limitat$, c'nd al$turi de monarh exist$ *i alte organe ale
puterii de stat, care 'ngr$desc mai mult sau mai pu#in autoritatea monarhului. Asemenea monarhii
limitate s'nt monarhia reprezentativ$ pe st$ri 'n feudalism *i monarhia constitu#ional$ 'n societatea
modern$.
'n dependen#$ de diver*i factori 'n decursul istoriei societ$#ii, republicile *i monarhiile au
cunoscut caracteristici extrem de numeroase.

4.6. Structura de stat
Forma de organizare (structura de stat) 'nseamn$ 'mp$r#irea intern$ a statului 'n unit$#i
administrativ-teritoriale sau 'n p$r#i politice autonome *i raporturile dintre stat, considerat ca 'ntreg, *i
p$r#ile sale componente.
Din acest punct de vedere statele se 'mpart 'n:
a) state simple sau unitare;
b) state compuse sau federative.
A. Statul simplu sau unitar este forma cea mai r$sp'ndit$ a structurii de stat. In a*a state
exist$ un singur parlament, un singur guvern, o singur$ constitu#ie *i o singur$ cet$#enie.
'mp$r#irea intern$ a statului se face 'n acest caz 'n unit$#i administrativ-teritoriale. (Fran#a,
Italia, Bulgaria etc.).
B. In statele compuse (federative) exist$ mai multe r'nduri de organe legislative, executive *i
judec$tore*ti - federale *i ale statelor federale, mai multe constitu#ii, iar 'mp$r#irea intern$ este f$cut$
'n p$r#i politice autonome, sau componente ale federa#iei.
Se disting diferite feluri ale structurilor de stat dintre care cele mai cunoscute s'nt:
a) federa#ia;
b) confedera#ia.
De regul$, este dificil de f$cut o delimitare net$ 'ntre formele federative *i confederative:
prin federa#ie se 'n#elege statul unional, iar prin confedera#ie -uniunea statelor.
Forma federativ$ (foedus - 'n limba latin$ 'nseamn$ uniune), presupune de regul$, trecerea
celor mai importante func#ii asupra organelor 'ntregii federa#ii (statului federal), existen#a a cel pu#in
Page 41 of 149

dou$ r'nduri de organe supreme ale puterii, administra#iei de stat *i justi#iei (organele federative *i
organele statelor membre ale federa#iei), o dubl$ legisla#ie, legisla#ia 'ntregii federa#ii *i legisla#ia
fiec$rei forma#iuni statale - membri ai federa#iei, dou$ cet$#enii etc.
Delimitarea competen#ei dintre organele federale *i cele ale forma#iunilor statale componente
ale federa#iei variaz$ de la o #ar$ la alta, 'n func#ie de condi#iile istorice concrete. Func#iile acestor
dou$ r'nduri de organe de stat s'nt prev$zute prin constitu#ia federa#iei (SUA, Rusia, Germania,
Canada, Mexic etc.).
Confedera#ia ca form$ de structur$ este o uniune de state f$r$ o leg$tur$ atit de str'ns$,
fiecare pastr'ndu-*i suveranitatea integral$, uniune creat$ pentru anumite scopuri comune ale statelor
membre, militare, diplomatice, economice.
Cunoscut$ 'n trecut, confedera#ia s-a constituit 'n special pentru ap$rarea comun$. Ea s-a
constituit 'n SUA (1776- 1787), Elve#ia (1815-"1848), Germania (1815-1871). Ast$zi nu mai exist$
confedera#ii 'n adev$ratul sens al cuv'ntului. Elve#ia, de*i a p$strat denumirea de Confedera#ie, are 'n
realitate dup$ 1949 o structur$ de stat federal$.
'n cadrul confedera#iei rela#iile 'ntre statele componente s'nt mult mai slabe dec't 'n cadrul
federa#iei. De altfel, confedera#ia nu are organe supreme proprii, distincte. Hot$r'rile confedera#iei,
luate de reuniunea reprezentan#ilor statelor membre, urmeaz$ s$ fie sanc#ionate de statele membre
pentru a deveni obligatorii.
Forme ale structurii complexe 'n istorie au fost *i uniunea personal$ *i uniunea real$ de state.
Uniunea personal$ este rezultatul 'n#elegerii 'ntre dou$ state, const,nd 'n desemnarea unui
*ef de stat comun. Statele membre ale uniunii personale '*i p$streaz$ guvernitatea. Astfel de uniuni
personale au existat 'ntre Olanda *i Luxemburg (1815-1890), 'ntre Anglia *i Hanovra (1714-1837) *i
Danemarca *i Islanda (1918-1944).
Uniunea reala este o unire mai str'ns$ 'ntre dou$ state, legate nu numai prin persoana *efului
de stat, ci prin existen#a unor institu#ii comune. Astfel de uniuni au fost create pentru atingerea unor
anumite interese, cum s'nt comunitatea politicii externe, a politicii 'n domeniul financiar etc. Ca
exemplu ale uniunii reale se pot indica Suedia *i Norvegia (1815-1905), Austria *i Ungaria (1869-
1918). Principatele unite - Muntenia *i Moldova -'ntre anii 1859- 1862 au cunoscut o uniune
personal$, transformat$ 'ntre anii 1862-1864 'n uniune real$ care a dus mai t'rziu la formarea statului
unitar.

4.7. Regimul politic al statului
Regimul politic, a treia parte, component$ a formei statului reprezint$ ansamblul metodelor
*i mijloacelor de conducere a societ$#ii, cu referire imediat$ la raporturile dintre stat *i indivizi, la
modul concret 'n care un stat asigur$ *i garanteaz$, drepturile subiective.
Cu alte cuvinte, regimul politic este acea latur$ a formei de stat prin care se define*te
sistemul metodelor *i principiilor de 'nf$ptuire a puterii de stat, 'n str'ns$ leg$tur$ cu situa#ia
drepturilor si libert$#ilor democratice ale cet$#enilor *i posibilitatea lor de a determina sau influen#a
politica statului, pe baza particip$rii lor la adoptarea deciziilor. Cea mai general$ clasificare a
regimurilor politice este clasificarea 'n
a) regimuri autocratice;
b) regimuri democratice.

A. Regimul autocratic se caracterizeaz$ prin inexisten#a at't a condi#iilor juridice formale c't
*i a condi#iilor reale pentru manifestarea voin#ei poporului. Masele populare nu au nici o posibilitate s$
determine sau s$ influen#eze politica intern$ *i extern$ a statului. Puterea de stat este exercitat$ 'n
interesul unor grupuri de persoane, de o persoan$ sau un grup de persoane prin metode dictatoriale,
brutale, prin folosirea terorii poli#iene*ti, prin negarea drepturilor *i libert$#ilor individuale, 'n m$sur$
'n care acestea s'nt prev$zute 'n legisla#ia statului respectiv.
Asemenea regimuri politice, s'nt caracteristice statelor Orientului antic, domina#iei
despotismului oriental. Asemenea regimuri politice erau cunoscute *i 'n Grecia *i Roma, purt'nd
denumirea de dictatur$ sau tiranie. Regimuri autocratice 'n perioada modern$, ca cele mai reac#ionare
s'nt cunoscute sub forma regimurilor dictatoriale fasciste, profasciste, militaro-fasciste etc.
B. Regimul politic democratic, presupune existen#a unor condi#ii care s$ fac$ posibil$
participarea maselor de cet$#eni la via#a politic$, influen#area politicii interne *i externe a statului,
exercitarea unui control asupra modului 'n care organele de stat 'ndeplinesc voin#a lor.
Regimurile democratice, se pot 'mp$r#i dup$ criteriul democra#iei directe sau indirecte.
Page 42 of 149

'n regimurile de democra#ie direct$, poporul exercit$ nemijlocit puterea de stat, 'n timp ce 'n
regimurile politice de democra#ie indirect$, conducerea de stat se realizeaz$ prin reprezentan#i, prin
organele alese (democra#ie reprezentativ$).
In concluzie putem men#iona faptul c$ statul 'mbrac$ diferite forme nu este 'ntimpl$tor.
Asupra formei statului au o influen#$ determinant$ anumi#i factori care condi#ioneaz$ o anumit$ form$
de stat; baza economic$ a societ$#ii respective, raportul de for#e pe plan interna#ional *i, de asemenea,
specificul na#ional ca *i tradi#iile unui popor. Fiecare din ace*ti factori nu ac#ioneaz$ izolat ci
cumulativ, contribuind 'n comun la procesul general de structurare *i organizare a puterii de stat.

PRINCIPIILE DREPTULUI
5.1. No'iunea principiilor fundamentale (generale) ale dreptului

Str'ns legate *i organic, 'mpletite cu valorile sociale s'nt principiile dreptului. Principiile
dreptului s'nt acele idei generale, postulate c$l$uzitoare sau percepte directoare care stau la baza
'ntregului sistem de drept diritr-o #ar$, orienfind reglement$rile juridice *i de aplicare dreptului
Principiile dreptului s'nt determinate de rela#iile sociale, fiind expresia valorilor promovate *i ap$rate
de drept.
Principiile de drept s'nt acele idei conduc$toare ale con#inutului tuturor normelor juridice.
Ele au at't un rol constructiv c't *i un rol valorizator pentru sistemul de drept, 'n sensul c$ ele cuprind
cerin#ele obiective ale societ$#ii, cerin#e cu manifest$ri specifice 'n procesul de construire a dreptului *i
procesul de realizare a s$u. Rolul constructiv al principiilor dreptului se manifest$ 'n procesul cre$rii
dreptului, prin preconizarea *i recomandarea unor noi metode juridice. Rolul valorizator al principiilor
const$ 'n generalizarea unor aprecieri individuale ale rela#iilor juridice *i transpunerea lor 'n diverse
categorii ale dreptului.
-n acest sens se poate de vorbit, c$ principiile generale ale unui sistem de drept constituie
ansamblul propozi#iilor directoare c$rora le s'nt subordonate atit structura c't *i dezvoltarea acestui
sistem de drept.
Cuv'ntul principiu vine din latinescul principium, care 'nseamn$ 'nceput, ob'r*ie av'nd *i
sensul de element fundamental.
Orice principiu este deci un 'nceput 'n plan ideal, el poate fi, de asemenea surs$, o cauz$ de
ac#iune. Pentru ca ceva s$ poat$ fi numit metod$, -noteaz$ Kant, - trebuie s$ fie un procedeu dup$
principii.
Principiile dreptului au for#a *i semnifica#ia unor norme superioare, generale ce pot fi
formulate 'n textele actelor normative, de regul$, 'n Constitu#ii, sau dac$ nu s'nt formulate expres, s'nt
deduse 'n lumina valorilor sociale promovate.
Principiile generale ale dreptului 'mbr$#i*eaz$ un mare num$r de cazuri concrete, ele se pot
prezenta sub diferite forme, dar 'n special ca o generalizare de fapte experimentale. Atunci c'nd
generalizarea acoper$ o totalitate a acestor fapte experimentale, s'ntem 'n prezen#a unui principiu
general.
Existen#a unor principii directoare se impune ca necesar$. Ideile directoare s'nt pentru
oameni ceea ce instinctele s'nt pentru animale.
Rolul principiilor de drept este subliniat mai 'nt'i 'n rela#ia specific$ procesului de creare
legislativ$. Legiuitorul are 'n vedere principiile generale 'n momentul 'n care construie*te solu#iile
juridice care s$ satisfac$" necesit$#ile de via#$.
Unele dintre ele s'nt exprimate 'n forma unor adagii sau maxime, 'n special cele formulate
'nc$ 'n dreptul roman. Un exemplu poate fi principiul "nemo censetur ignorare legem" despre care s-a
mai vorbit. De altfel, jurisconsultul Ulpian a c$utat s$ defineasc$ dreptul prin formularea principiilor
sale: a tr$i onest, a nu d$una altuia *i a-i da fiec$ruia ce i se cuvine "juris praecepta sunt haec: honeste
vivere; alteram non laedere; suum cuiquetribuere".
A*a-dar, vorbind de principii avem 'n vedere aspectul normativ pentru c$ m ultima instan#$
ele s'nt norme juridice de o mare generalitate de care trebuie s$ se #in$ seam$ atit 'n elaborarea
dreptului c't *i 'n aplicarea sa. Am putea spune c$ cele mai generale *i fundamentale principii ale
dreptului coincid cu valorile sociale promovate de drept.
Existen#a principiilor dreptului este ast$zi recunoscut$ 'n *tiin#a juridic$ chiar dac$ s'nt
diferen#ieri cu privire la denumirea sau clasificarea lor. De asemenea, uneori se face referire la ele 'n
practica legislativ$. A*a, de exemplu, Charta Organiza#iei Na#iunilor Unite men#ioneaz$ ca surs$ a
dreptului "principiile generale ale dreptului recunoscute de na#iunile civilizate", iar Codul civil italian
Page 43 of 149

recomand$ judec$torului de a judeca, 'n absen#a unor texte, 'n lumina principiilor generale ale
dreptului.
Din punct de vedere al con#inutului, principiile pot fi de inspira#ie filozofic$, politic$, social$
(de exemplu, principiul separa#iei puterilor, principiul pluralismului politic, pluralismul formelor de
proprietate) sau s$ aib$ un caracter preponderent *i chiar exclusiv juridic, de tehnic$ juridic$ Cum ar
fi, bun$oar$, principiul legalit$#ii sau autorit$#ii lucrului judecat ori cel care prevede c$ legea special$
derog$ de la cea general$ (lex specialis, derogat generalis).
Clasificarea principiilor se porne*te de la considerentul c$ 'ntre ele exist$ o ierarhizare sau un
raport de la general la particular. Astfel, cele mai importante *i cuprinz$toare s'nt definite ca principii
fundamentale sau generale. Unele din acestea s'nt atit de puternice, 'nc't se impun *i legiuitorului
constitu#ional. Desprinse din Declara#ia de suveranitate a Republicii Moldova asemenea principii s'nt:
democratismul politic, drepturile omului, separa#ia puterilor, pluralismul, independen#a judec$toriilor.
De regul$, aceste principii s'nt 'nscrise 'n Constitu#ie, cap$t$ astfel *i o for#$ juridic$ superioar$ fa#$ de
celelalte legi *i fa#$ de toate ramurile dreptului.
Al$turi de aceste principii generale se disting anumite principii proprii uneia sau c'torva
ramuri de drept, fiind 'nscrise 'n coduri sau alte legi. Pot fi amintite 'n aceast$ categorie asemenea
principii ca cel al legalit$#ii, incrimin$rii *i pedepsei 'n dreptul penal, principiile libert$#ii contractuale
sau bunei credin#i 'n dreptul civil, principiile realit$#ii contradictorialit$#ii sau publicit$#ii 'n dreptul
procesual *i altele. Fiecare disciplin$ juridic$ de ramur$ studiaz$ principiile ramurii de drept
respective.
Evident c$ frontiera 'ntre principiile fundamentale, generale sau constitu#ionale *i cele de
ramur$ este elastic$, penetrabil$ 'n sensul c$ se 'ntrep$trund, se completeaz$ *i se sprijin$ reciproc.
O men#iune aparte trebuie f$cut$ *i pentru dreptul interna#ional ale c$rui principii s-au
cristalizat de-a lungul evolu#iei rela#iilor interna#ionale. Astfel pot fi amintite principiul respect$rii
tratatelor "pacta sunt servanda", principiul bunei vecin$t$#i, principiul solu#ion$rii conflictelor
interna#ionale pe calea pa*nic$ a negocierilor, principiul reciprocit$#ii etc.
Principiile se deosebesc *i de axiomele, maximele *i aforizmele juridice. Axiomele,
maximele *i aforizmele juridice reprezint$ mici sinteze cu un grad de cuprindere mult mai mic dec't
principiile generale *i cu un rol limitat 'n interpretarea fenomenului juridic. Ele rezult$ din experien#$
*i din tradi#ie. Sediul lor se afl$ 'n dreptul roman fiind rezultatul unor procedee de tehnic$ juridic$,
care au oferit solu#ii aspectelor celor mai variate ale rela#iilor sociale.

5.2. Originea (i importan'a teoretic- (i practic- a studierii principiilor
dreptului
C$utarea *i explicarea originii principiilor dreptului a constituit o preocupare permanent$
pentru *colile *i curentele de g'ndire juridic$. In fapt, problema s-a confruntat de cele mai multe ori cu
explicarea *i interpretarea fenomenului juridic ca atare, cu descifrarea pozi#iei sale 'n sistemul
leg$turilor dintre oameni.
A*a cum am v$zut 'n con*tiin#a primelor forma#iuni sociale normele apar ca porunci impuse
oamenilor. "Nimeni nu *tie de unde vin legile, ele s'nt ve*nice" scria Sofocle 'n Antigona.
coala dreptului natural g$se*te m ra#iunea uman$ izvorul constant *i general al principiilor
dreptului. Ele s'nt valabile pentru orice timp *i orice loc.
'ntemeietorii *colii istorice dau o nou$ explicare dreptului *i a principiilor sale. coala
istoric$ a dreptului, aflat$ sub 'nr'urirea filozofiei cantiene, prezint$ dreptul *i principiile sale ca
produse ale con*tiin#ei colective, ale spiritului popular.
Constat$m, deci, tendin#a de scoatere a dreptului din ra#iunea pur$ a omului *i atribuirea lui
unor cauze evolutive istorice. Baza dreptului pozitiv *i a principiilor sale '*i g$se*te realitatea m
con*tiin#a general$ a poporului el nu este un produs arbitrar pe care 'n#elepciunea omeneasc$ 'l creeaz$
.
'n general, se poate remarca faptul c$, indiferent dac$ a fost vorba de orient$rile pozitiviste,
jusnaturaliste, sau istorice, justificarea fundamentului dreptului, a principiilor sale generale
c$l$uzitoare s-a f$cut de la constatarea dreptului ca instrument al asigur$rii libert$#ii *i egalit$#ii
oamenilor 'n raporturile dintre ei sau 'n raporturile lor cu statul, independent de varia#iile istorice 'n
care s-au configurat instrumentele juridice de garantare *i realizare a libert$#ii *i egalit$#ii.
Existen#a acestor varia#ii nu poate sc$pa 'ns$ analizei *tiin#ifice, care, re#in'nd menirea
dreptului de a asigura ordinea, securitatea, pacea 'ntre oameni, ridic$ *i 'ntrebarea: "Care pace, care
ordine *i care securitate? Sau, ordinea, securitatea, pacea cui?"
Page 44 of 149

Concep#ia modern$ a dreptului pune 'n lumin$ problema, c$ studiul principiilor dreptului
trebuie axat *i pe recunoa*terea faptului, c$ dreptul nu poate fi dislocat de materia social$.
Oricare ar fi individualitatea lor proprie, principiile dreptului exist$ *i 'n dependen#$ de
principiile generale ale altor sfere de activitate ale societ$#ii umane.
Principiile generale de drept s'nt prescrip#iile fundamentale care canalizeaz$ crearea
dreptului *i aplicarea lui. Ele s'nt str$b$tute de o dubl$ dialectic$ - extern$ *i intern$.
Dialectica extern$ prive*te dependen#a principiilor de ansamblul condi#iilor sociale, de
structura societ$#ii 'n ansamblu.
Dialectica intern$ a principiilor dreptului prive*te ansamblul leg$turilor interne caracteristice
sistemului de drept, 'ntret$ierile p$r#ilor sale componente.
Care este importan#a studierii principiilor?
In privin#a utilit$#ii practice a studiului principiilor generale a dreptului, problema merit$
aten#ie cel pu#in, din dou$ unghiuri:.
a) Principiile dreptului traseaz$ linia directoare pentru sistemul juridic. F$r$ ele dreptul n-ar
putea fi conceput, 'n acest sens, principiile de drept exercit$ o ac#iune constructiv$, ele orienteaz$
activitatea legiuitorului;
b) Principiile generale au un rol important *i 'n activitatea justi#iei. Cei 'ns$rcina#i cu
aplicarea dreptului, trebuie s$ cunoasc$ nu numai "litera" legii, ci *i "spiritul" s$u, iar principiile de
drept alc$tuiesc chiar "spiritul legii". Omul de drept trebuie s$ constate nu numai "pozitivitatea" legii,
el trebuie s$-*i explice *i ra#iunea existen#ei sale sociale, suportul social al dreptului, leg$tura sa cu
valorile sociale.
c) 'n sf'r*it, dup$ cum s-a mai men#ionat mai sus, 'n cazuri determinate, principiile de drept
#in loc de norm$ de reglementare, atunci c'nd, 'ntr-o cauz$ civil$ sau comercial$, legea tace,
judec$torul solu#ion'nd cauza 'n temeiul principiului de drept.
d) 'n concluzie, ac#iunea principiilor dreptului are ca rezultat conferirea siguran#ei dreptului -
garan#ia acordat$ indivizilor contra imprevizibilit$#ii normelor coercitive - *i a concordan#ei sistemului
legislativ, adic$ concordan#a legilor, caracterul lor social (admisibil), oportunitatea lor.

5.3. Prezentarea analitic- a principiilor generale ale dreptului
Principiile de drept s'nt extrase din dispozi#iile constitu#ionale sau s'nt deduse pe cale de
interpretare. In general, prezentarea principiilor, enum$rarea lor, s'nt rodul unor activit$#i de cercetare
*tiin#ific$ *i prin aceasta au gradul lor de subiectivitate, de*i 'n con#inutul lor ele r$spund unor
necesit$#i ce se impun 'n mod esen#ial legiuitorului.
Dintre principiile de baza ale dreptului am putea enum$ra urm$toarele:
1. Principiul libert$#ii *i egalit$#ii;
2. Principiul echit$#ii *i justi#iei;
3. Principiul responsabilit$#ii;
4. Asigurarea bazelor legale de func#ionare a statului.
1. Principiul libert$#ii *i egalit$#ii
'ntr-o societate democratic$, statul - organismul politic care dispune de for#$ *i decide cu
privire la 'ntrebuin#area ei - garanteaz$ juridic *i efectiv libertatea *i egalitatea indivizilor.
Dimensiunile demersului 'n care omul poate s$ se mi*te dup$ bunul s$u plac s'nt fixate de
c$tre puterile publice 'n conformitate cu scopurile pe care ele 'nsele *i - au propus s$ le ating$ 'ntr-un
sistem politic pluralist.
A*a cum spune Hegel, ideea dreptului este libertatea, *i pentru ca ea s$ fie 'n#eleas$,
observat$, ea trebuie s$ fie cunoscut$ atit 'n conceptul ei c't *i 'n existen#a ei real$.
Libertatea constituie substan#a dreptului, iar sistemul dreptului este Domeniul libert$#ii
'nf$ptuite.
"Fiecare individ are dreptul la via#$, la libertate *i la siguran#a personal$" - prevede art. 3 din
Declara#ia universal$ a drepturilor omului.
Fiind fundamente ale vie#ii sociale, libertatea *i egalitatea trebuie s$-*i g$seasc$ expresie
juridic$. De aceea aceste concepte vor fi *i s'nt principii ale dreptului care le va confirma 'ntr-o unitate
ce #ine de 'ns$*i dialectica vie#ii sociale.
Nu poate exista egalitatea dec't 'ntre oameni liberi *i nici libertate dec't 'ntre oameni a c$ror
egalitate este consfin#it$ juridic. Egalitatea 'nseamn$ echilibrul vie#ii, iar libertatea 'nseamn$
capacitatea oamenilor de a ac#iona f$r$ dificult$#i, f$r$ opreli*ti.
Principiul general al libert$#ii se difuzeaz$ 'n ramurile dreptului fie sub forma libert$#ilor
Page 45 of 149

generale, fie sub forma libert$#ilor individuale. Aceste libert$#i s'nt solidare, 'n sensul c$ afectarea
uneia produce o reac#ie 'n lan#, deranj'nd pe toate celelalte.
Astfel libertatea de g'ndire este str'ns legat$ de libertatea de exprimare, libertatea cuv'ntului
de libertate de a scrie *i de a publica etc.
'n constitu#ii *i 'n documentele interna#ionale privind drepturile omului s'nt 'nscrise aceste
libert$#i *i se poate de mai remarcat c$ 'n practica social$ realizarea libert$#ilor a necesitat mari
sacrificii.
A*a cum nota Hiering, pentru a stabili c$ omul e o fiin#$ liber$, c$ are dreptul la libertate, au
trebuit mai multe sfor#$ri dec't pentru a stabili c$ p$m'ntul se 'nv'rte*te 'mprejurul soarelui.
'n planul realiz$rii efective a libert$#ii sociale, rolul dreptului se materializeaz$ 'n 'ngr$direa
'nclina#iei unor grupuri de a nega altora ceea ce lor nu le place, 'n neutralizarea acelei ne'ncrederi a
autorit$#ilor politice fa#$ db grup$rile neconformiste *i 'n 'nl$turarea tuturor barierelor *i
(jfecrimin$rilor ce apar 'n calea asigur$rii *anselor egale de manifestare *i progres pentru to#i oamenii.
In acest cadru Montesquieu considera c$ "Libertatea este dreptul de a face tot ceea ce
'ng$duie legile; *i dac$ un cet$#ean ar putea s$ fac$ ceea ce ele interzic, el nu ar mai avea libertate,
pentru c$ *i ceilal#i ar putea s$ fac$ la fel".
Libertatea este una singur$, dar c$ile sale de manifestare s'nt numeroase: libertatea
religioas$, libertatea cuv'ntului, libertatea presei, libertatea 'ntrunirilor etc. Acestor forme de
exprimare ale libert$#ii le corespund diversele drepturi ale individului prev$zute 'n constitu#i *i ap$rate
'n reglement$rile legale ale actelor normative subordonate constitu#iei.
Libertatea trebuie s$ fie 'n#eleas$ de fiecare om, doar a*a ea devine o condi#ie pentru ca
fiecare s$-*i poat$ construi, gra#ie alegerilor sale ve*nice (perpetue), propria personalitate.
Omul este condamnat s$ fie liber, - noteaz$ Sartre, unul din liderii existen#ialismului, -
condamnat c$ el nu s-a creat pe sine 'nsu*i *i, de altfel, deoarece el este responsabil de tot ceea ce se
face."
'n condi#iile societ$#ii de azi, caracterizat$ printr-o multiplicare f$r$ precedent a raporturilor
juridice interumane, libertatea '*i afirm$ latura extern$, prin numeroasele sale garan#ii juridico-statale.
Ast$zi s'ntem departe de acea dispozi#ie din Constitu#ia statului Mississipi c$ doar sclavul
avea dreptul la securitate, omul liber avea privilegiul de a-*i asigura el 'nsu*i securitatea. Ast$zi se
socote*te ca un adev$r unanim admis, c$ o societate civil$ are trei drepturi "absolut" necesare:
- libertatea individului;
- securitatea persoanei *i
- proprietatea.
In aceast$ triad$ proprietatea apare ca un adev$rat fundament al atitudinii independente a
spiritului; f$r$ libertate economic$ nu poate exista nici o libertate *i este deschis oric'nd drumul
'nrobirii.

2. Principiul echit$#ii *i justi#iei
Acest principiu readuce 'n prim plan problema existen#ei unor prescrip#ii fundamentale,
desprinse din ra#iune, *i al c$ror scop este de a da siguran#$ vie#ii sociale.
Cuv'ntul echitate vine de la latinescul aequitas", care 'nseamn$ dreptate, cump$tare,
potrivire. La greci, dup$ 'mp$r#irea egal$ a pr$zii se auzeau strig$te: "Dike" (dreptate), a*a cum dup$ o
izb'nd$ militar$ strigau "Nike" (victorie). Personificat$ apoi, Dike devine zei#a armoniei *i p$cii civile.
La romani cuv'ntul "aequitas" cap$t$ sens apropiat dreptului spre exemplu: Aequitate
rempublicam gerere" (a c'rmui statul cu cump$tare).
La Cicero "aequitas" se confund$ cu "jus civile" (dreptul egal pentru to#i cet$#enii) 'n
general, la jurisconsul#ii Romei "aequitas" apare ca scop *i ideal al dreptului. Celsius define*te dreptul
- a*a cum am v$zut - ca "ars boni et aequi" (arta binelui *i echit$#ii).
Ac#iunea principiului echit$#ii prive*te atit activitatea legiuitorului, c't *i activitatea de
interpretare *i aplicare a dreptului.
Justi#ia - (sora roman$ a lui Dike), reprezint$ acea stare general$ ideal$ a societ$#ii realizabil$
prin asigurarea pentru fiecare individ 'n parte *i pentru to#i 'mpreun$ a satisfacerii drepturilor *i
intereselor comune.
'n concep#ia lui Platon, justi#ia se realizeaz$ prin 'ndeplinirea de c$tre fiecare clas$ social$
aceea ce 'i era destinat prin na*tere - s$ conduc$, s$ munceasc$, s$ se lupte, s$ se supun$ f$r$ proteste
etc.
Aristotel concepe justi#ia fie sub form$ comutativ$, fie sub forma distributiv$. Justi#ia
Page 46 of 149

comutativ$ prive*te raporturile dintre particulari, esen#a ei este egalitatea, reciprocitatea - fiecare
trebuie s$ primeasc$ exact contravaloarea a ceea ce a oferit. Justi#ia distributiv$ are 'n vedere
raporturile dintre colectivitate *i indivizi. Aici este hot$r'toare ideea de propor#ie - ceea ce prime*te
fiecare de la societate trebuie s$ fie propor#ional cu rangul, meritele *i aportul s$u. 'n acest fel justi#ia
distributiv$ la Aristotel, apare rece, aproape crud$.
La romani justi#ia se fonda pe principiul moral al drept$#ii, ei a*ezau la baza justi#iei acel
"honeste vivere" (a tr$i cinstit).
Aceast$ idee a ordinii echilibrului o 'ntilnim *i la al#i g'nditori antici. Legile vin *i pleac$,
justi#ia r$m'ne; sau, 'ntr-o expresie bine cunoscut$: "Leges enuumerare, una justi#ia".
3. Principiul responsabilit$#ii
Responsabilitatea 'nso#e*te libertatea. "C'nd se aude spun'nd - scria Hegel - c$ libertatea este
'n genere s$ po#i ac#iona cum vrei, aceasta 'nseamn$ o total$ lips$ a culturii g'ndirii, 'n care nu se
g$se*te nici o urm$ din voin#a liber$, drept, moralitate".
Responsabilitatea este un fenomen social; ea exprim$ un act de angajare a individului 'n
procesul interac#iunii sociale.
Libertatea omului apare din trei puncte de vedere.
- libertatea 'n raport cu natura;
- 'n raport cu societate;
- libertatea omului 'n raport cu sine 'nsu*i.
In ordinea de idei care ne intereseaz$, aceea a libert$#ii ca fundament al responsabilit$#ii,
avem 'n vedere sensul libert$#ii sociale a omului (cunoa*tere, decizie, ac#iune).
Concep'nd responsabilitatea ca o asumare a r$spunderii fa#$ de rezultatele ac#iunii sociale a
omului, se admite faptul c$ ac#iunea social$ este cadrul nemijlocit de manifestare a responsabilit$#ii, pe
de o parte, iar pe de alt$ parte c$ libertatea este o condi#ie fundamental$ a responsabilit$#ii.
Fiind str'ns legat$ de ac#iunea omului, responsabilitatea apare ca fiind intim corelat$ cu
sistemul normativ. Nivelul *i m$sura responsabilit$#ii s'nt apreciate 'n func#ie de gradul *i con#inutul
procesului de transpunere con*tient$ 'n practic$ a prevederilor normelor sociale.
Ca o concordan#$ dintre ideile, sentimentele, atitudinile individului *i cerin#ele sociale,
responsabilitatea era plasat$ la 'nceput, pe terenul moralei. Domeniul juridic era constatat, doar
recunosc'ndu-i domeniul r$spunderii (ca raport din afar$). ,,,
Trebuie de subliniat, c$ responsabilitatea 'n#eleas$ ca o dimensiune a individului ce
reglementeaz$ 'ntregul s$u comportament nu poate fi redus$ doar la nivelul s$u moral, exist$ o
corela#ie a tuturor formelor de responsabilitate (morala, politica, juridic$).
Dreptul nu trebuie privit *i apreciat doar prin posibilit$#ile pe care le are de a interveni post
factura pe terenul r$ului deja f$ptuit, moment 'n care sanc#iunea se impune; el are posibilitatea prin
con#inutul prescrip#iilor sale, s$ contribuie la fundamentarea unei atitudini culturale a individului fa#$
de lege, atitudine ce presupune grija asumat$ fa#$ de integritatea valorilor sociale ap$rate pe cale legal$
(implic'nd deci fenomenul responsabilit$#ii).
Dob'ndind dimensiunea responsabilit$#ii, individul nu se mai afl$ 'n situa#ia de subordonare
"oarb$" *i supunere ne'n#eleas$ fa#$ de norma de drept, ci 'n situa#ia de factor care se raporteaz$ la
normele *i valorile unei societ$#i 'n mod activ *i con*tient.

4. Asigurarea bazelor legale de func#ionare a statului
Un prim principiu este acela al asigur$rii bazelor legale de func#ionare a statului. Ac#iunea
acestui principiu constituie premisa existen#ei statului de drept. Caracteristica fundamental$ a statului
de drept o constituie, 'n aceast$ lumin$, cucerirea pe cale legal$ a puterii, *i apoi exercitarea sa 'n
conformitate cu cerin#ele legalit$#ii, ceea ce implic$ *i sim#ul compromisului, adic$ recunoa*terea
legitimit$#ii par#iale a argumentelor celorlal#i.
-ntr-un asemenea stat, dreptul 'ndepline*te misiunea sa de intermediar 'ntre idealurile morale,
filozofice, *i for#ele reale, sociologice, 'ntre ordine *i via#$.
In statul de drept 'ntinderea puterii trebuie s$ fie compensat$ de scurtimea duratei sale (a
celor ce o de#in). Izvorul oric$rei puteri politice sau civile trebuie s$ fie voin#a suveran$ a poporului,
iar aceasta, trebuie s$-*i g$seasc$ formele juridice potrivite de exprimare 'n a*a fel 'nc't puterea
poporului s$ poat$ func#iona 'n mod real ca o democra#ie.
Pentru acest motiv trebuie s$ existe acele canale intermediare prin care circul$ puterea, s$ fie
stabilite garan#ii constitu#ionale eficiente pentru realizarea separa#iei *i autolimitarii puterilor de stat.
Guvernarea prin drept (Rule of Law) 'n cadrul statului de drept (Staatrecht) '*i are
Page 47 of 149

deterrnina#iile sale calitative ui raport de ansamblul condi#iilor interne *i interna#ionale specifice 'ntr-o
etap$ dat$.
Ca scop ideal, aceast$ guvernare implic$ poten#area virtu#ilor dreptului, a autorit$#ii legii,
descurajarea (sau chiar reprimarea) tendin#elor abuzive, discre#ionare, ale structurilor etatice *i
afirmarea climatului 'n care omul s$-*i g$seasc$ lini*tea 'ntr-o ordine juridic$ activ$ (care con#ine acea
tendin#$ lini*titoare, conservatoare, pentru fiecare individ).
In concluzie, aceast$ enum$rare *i analiz$ a principiilor generale ale dreptului subliniaz$
faptul c$ o bun$ cunoa*tere a unui sistem juridic nu poate s$ nu porneasc$ de la examinarea modului 'n
care ideile conduc$toare (principiile) s'nt reflectate 'n acel sistem.
Aceasta este explica#ia faptului c$ 'n epoca noastr$ at't practicienii c't *i teoreticienii
dreptului manifest$ un interes crescut pentru principiile de drept. Acest interes este remarcat at't 'n
ceea ce prive*te normele *i institu#iile dreptului intern, c't *i 'n domeniul dreptului interna#ional
contemporan.
Marile prefaceri social-economice determin$ *i schimb$ri 'n con#inutul legisla#iei, modific$ri
'n construc#ia *i organizarea sistemelor de drept, fapt ce amplific$ rolul *tiin#ei legislative *i a
legiuitorului 'n general. Expresia juridic$ a raporturilor firodamentale din societate, principiile
dreptului apar 'n calitate de supape care asigur$ deschiderea sistemului dreptului, leg$tura sa cu
realitatea.
A ac#iona asupra dreptului *i a ajuta dreptul s$ ac#ioneze, aceasta e natura principiilor
generale ale drtptului.
-n perioadele de transform$ri sociale principiile generale trec pe primul plan. Dezvoltarea
economic$ a*eaz$ statele 'n pozi#ii dependente, fapt de natur$ a apropia reglement$rile juridice.
Se mai impune, de asemenea, concluzia c$ aceste principii generale nu r$m'n 'ntr-un spa#iu
suspendat, ele nu exist$ 'n mod abstract, f$r$ leg$tura cu reglement$rile din ramurile de drept.
Principiile generale constituie, 'n acest sens, fundamentul principiilor de ramur$. Plec'nd de
la principiile generale *tiin#ele juridice de ramur$ formuleaz$ o seam$ de principii specifice, cum ar fi
'n dreptul civil principiul repar$rii prejudiciului cauzat, 'n dreptul penal - principiul legalit$#ii
mcrimin$rii (nullum crimen sine lege), 'n dreptul procedural - (audiatur et altera pars); 'n dreptul
interna#ional public- principiul respect$rii tratatelor (pacta sunt servanda).


PRELEGEREA A #ASEA
Func#iaprimar$ a dreptului este
func#ia integrativ$, adic$ dreptul
are rolul de a calma elementele
poten#iale de conflict *i de a
unge" mecanismul social.."
(T.Parsons)
FUNC/IILE DREPTULUI
6.1.No'iunea de func'ii ale dreptului
Dreptul are ca scop reglementarea rela#iilor sociale, orientarea comportamentului uman, 'n
cadrul unor rela#ii de interes major, 'n conformitate cu o voin#$ general$.
Acest scop este servit de o serie de func#ii.
Func#iile dreptului s'nt acele direc#ii (orient$ri fundamentale) ale ac#iunii mecanismului
juridic, la realizarea c$rora participa 'ntregul sistem al dreptului (ramurile, institu#iile, normele
dreptului) precum *i instan#ele sociale cu atribu#ii 'n domeniul realiz$rii dreptului .
Cuv'ntul func#ie vine de la latinescul func#io (onis) care ini#ial a 'nsemnat munc$,
deprindere, av'nd *i sensul de 'ndeplinire. No#iunea are o larg$ aplicabilitate 'n matematic$ *i biologie.
Cunoscutul sociolog american, Talcoit Parsons considera c$ func#ia primar$ a dreptului este
func#ia integrativ$, dreptul av'nd rolul de a "calma" elementele poten#iale de conflict *i de a "unge"
mecanismul social.
Dreptul este 'n aceast$ lumin$ un instrument al controlului social, instrument ce poate
func#iona 'n condi#ii bune numai 'n prezen#a urm$toarelor premise:
- fundamentul legitim al sistemului normativ;
- modul de interpretare a normelor dreptului;
- sanc#iunile ce se aplic$ 'n cazul 'nc$lc$rii acestora;
- jurisdic#ia.
Page 48 of 149

Aceste patru premise s'nt dup$ Parsons at't obiective, c't *i func#ii ale sistemului juridic.
S. Komarov define*te func#iile dreptului ca fiind direc#iile principale de influen#$ a
mecanismului juridic care eviden#iaz$ rolul dreptului 'n reglementatea rela#iilor sociale.
-In tabloul pe care-1 ofer$ lumii evolu#ia societ$#ii de azi, dreptul '*i dezv$luie natura sa
instrumental$, capacitatea sa de a servi interesele generale ale societ$#ii, 'ntr-o re#ea de interese
particulare, adeseori contradictorii.
-ntr-un a*a context, dreptului 'i revine func#ia de creare a ordinii publice, func#ie ce se
concretizeaz$ 'n rezolvarea conflictelor dintre indivizi *i grupuri, 'n prezen#a acestor conflicte, dreptul
apare ca un instrument impar#ial de rezolvare a litigiilor.
-n termeni asem$n$tori trateaz$ problematica func#iilor dreptului autorul norvegian Vilhelm
Aubert. 'n concep#ia sa dreptul este un mijloc de rezolvare a conflictelor.
C'nd analiz$m func#iile dreptului, trebuie s$ avem 'n vedere c$ no#iunea dreptului se
'nf$#i*eaz$ 'n complexitatea sa, ca sistem juridic, introduc'hd 'n dezbatere nu numai latura normativ$ a
con#inutului dreptului, ci *i aspectele caracteristice ale cre$rii dreptului, via#a normelor juridice *i
realizarea lor, 'n str'ns$ leg$tur$ cu 'mprejur$rile sociale 'n care apar *i se dezvolt$ raporturile de drept
*i care 'ntr-o exprimare utilizat$ 'n sociologia dreptului determin$ condi#ia social$ a legii.
Iar acum s$ trecem la o prezentare mai profund$ a func#iilor dreptului.

6.2. Prezentarea analitic- a func'iilor dreptului
A. Func#ia normativ$.
Func#ia normativ$ a dreptului deriv$ din scopul superior al dreptului, din faptul c$ nef'ind
scop 'n sine, dreptul este destinat s$ asigure subordonarea ac#iunilor individuale fa#$ de o conduit$-tip.
Aceast$ func#ie ne apare ca o func#ie de sintez$, care implic$ toate celelalte func#ii ale
dreptului. Ea este str'ns legat$ de caracterul normativ al dreptului, de normativitatea juridic$.
Al$turi de alte forme de reglementare normativ$, dreptul prin ansamblul s$u, este un factor
de programare a libert$#ii de ac#iune a omului.
Orice proces care apare 'n societate nu se poate desf$*ura anarhic, la 'nt,mplare, ci 'ntr-un
cadru organizat, normat, reglementat.
Func#ia normativ$ a dreptului exprim$ pozi#ia specific$ a dreptului 'n via#a social$, calitatea
sa de a fi un mijloc eficace de organizare *i conducere social$, 'mbr$#i*'nd cele mai importante rela#ii
sociale, dreptul are o pozi#ie specific$ 'n ansamblul celorlalte forme normative bucur'ndu-se de un
tratament social specific.
B. Func#ia de conservare, ap$rare *i garantare a valorilor fundamentale ale societ$#ii
O alt$ func#ie a dreptului este aceea de conservare, ap$rare *i garantare a valorilor
fundamentale ale societ$#ii. Ocrotind *i garant'nd ordinea constitu#ional$, proprietatea, statul *i rolul
individului, dreptul apare ca un factor implicat 'n procesul dezvolt$rii sociale.
Fiind instrument al controlului social, dreptul previne dezorganizarea, asigur$ coeziunea
intern$ a colectivit$#ilor prin programarea *i tipizarea unor conduite socialmente utile, define*te cadrul
general de desf$*urare a proceselor sociale *i sanc#ioneaz$ conduitele ilicite.
Dreptul, ca ansamblu de norme, institu#ii *i sanc#iuni formalizate, stabile*te principiile de
baz$ ale convie#uirii sociale, 'n ansamblul prescrip#iilor sale dreptul ap$r$, prin mijloace specifice
fiec$rei ramuri, via#a 'n comun, 'mpotriva diferitor excese individuale, asigur$ securitatea persoanei
('n acest sens s-a vorbit despre cele trei drepturi "absolute" ale societ$#ii civile - securitatea persoanei,
libertatea individului *i proprietatea).
In perspectiva axiologic$, norma de drept, ca regul$ ce prescrie o conduit$ posibil$ sau
obligatorie, este o cale pentru realizarea unor valori finale. Pentru drept s'nt specifice valorile de
finalitate.
Interesul general, binele comun, egalitatea, justi#ia, democra#ia, proprietatea 'n formele ei
multiple, societatea civil$, statul de drept, s'nt ast$zi valori ap$rate *i garantate de drept, valori evocate
*i valorificate 'n procesul de elaborare *i aplicare a dreptului.
C. Func#ia de institutionalizare sau formalizarea juridic$ a organiz$rii social-politice.
O func#ie de baz$ a dreptului o constituie institu#ionalizarea sau formalizarea juridic$ a
rela#iilor social-politice ale societ$#ii .
Dreptul - 'n special Constitu#ia *i legile organice - asigur$ cadrul de func#ionare legal$ a
'ntregului sistem de organizare social$.
Organizarea *i func#ionarea puterilor publice precum *i a institu#iilor politice fundamentale
s'nt concepute 'n manier$ juridic$, iar mecanismul raporturilor ce se nasc 'n procesul conducerii
Page 49 of 149

politice este reglat prin intermediul dreptului.
Dreptul cuprinde 'n sfera sa un domeniu vast - domeniul organiz$rii sociale. El are 'n vedere
acest domeniu 'n ansamblul s$u o func#ie a sistemului social global.
D. Func#ia de conducere a societ$#ii
Fiind mijlocul cel mai eficace pentru realizarea scopurilor social - politice dreptul exercit$ un
rol important 'n conducerea societ$#ii.
Actul juridic normativ este un act de conducere social$, 'n forma ei cea mai general$, legea
este forma universal$ de exprimare a n$zuin#elor sociale majore, 'mbr$#i*md domeniul organiz$rii
sociale, dreptul se circumscrie conceptului de practic$ social$.
Dreptul apar#ine acestui domeniu cel pu#in din dou$ perspective:
a) ac#iunile care pun 'n mi*care activitatea legislatorului s'nt str'ns legate de nevoile reale ale
societ$#ii, de practica raporturilor interumane. In acest sens spunem c$ dreptul este determinat de
scopuri ce se impun ac#iunii;
b) ca efect al aplic$rii normei de drept se produce o modalitate a rela#iilor sociale prin aceea
c$ dreptul ofer$ o form$ specific$ de manifestare a raporturilor sociale - forma raporturilor juridice, cu
toate consecin#ele ce deriv$ de aici.
Dreptul este o tentativ$ de regularizare a raporturilor sociale; el vrea s$ stabileasc$ 'n
avalan*a de interese, adesea contradictorii, o armonie 'n virtutea ideii de valoare.
'n aceast$ lumin$, dreptul nu este - cum, 'n mod eronat este uneori 'nf$#i*at - o simpl$
tehnic$, un derivat pasiv economiei *i statului, o tehnic$ ce ar putea fi substituit$ oric$rui scop. Fiind o
'mbinare pe baze obiective a unor acte de g'ndire, de voin#$ *i experien#$, actul normativ juridic, ca act
de decizie *i de conducere, concretizeaz$ cerin#ele esen#iale ale vie#ii 'n comun.




i astfel, din tot ceea ce
exist$ pe nimic nu te po#i sprijini
mai bine dec'tpe t$ria legilor care,
'nl$tur'nd orice nedreptate, r'nduiesc
a*a cum se cuvine *i lucrurile
dumnezeie*ti *i pe cele lume*ti..."
(Iustinian)

7.1. Sistemul normelor din societate. Norme sociale (i norme tehnice
Societatea uman$ care este interesat$ 'n instaurarea ordinii, a echilibrului social, men#inerea
structurilor *i formelor sale de organizare *i func#ionare '*i desf$*oar$ activitatea 'ntr-un mod
organizat, dup$ anumite reguli sociale, 'ntr-un anumit cadru normativ, altfel s-ar instaura anarhia,
violen#a, bunul plac al fiec$rui individ *i dezordinea.
Diversitatea rela#iilor sociale determin$ existen#a unei multitudini de norme sociale, *i, 'n
consecin#$, o varietate de forme prin care se influen#eaz$ conduita oamenilor 'n cadrul acestor rela#ii.
Multitudinea de norme sociale nu se echivaleaz$ nici un moment cu existen#a anarhic$ a
acestora. Exist$, dimpotriv$, o str'ns$ rela#ie 'ntre diversele categorii de norme, numeroase forme de
colaborare 'ntre ele, determinate de faptul c$ diversele seturi normative prezint$ propriet$#i *i corela#ii
comune.
Existen#a formelor variate de reglementare a activit$#ii oamenilor impune, pe planul
cercet$rii, necesitatea delimit$rii sistemelor normative - o delimitare 'n timp *i spa#iu - precum *i
examinarea tr$s$turilor lor determinate, fundamentale.
Sistemul normelor sociale este alc$tuit din urm$toarele categorii de norme: normele etice,
normele obi*nuielnice, normele tehnice, normele religioase, normele organiza#iilor sociale nestatale *i
normele juridice.
Nu vom proceda la examinarea tr$s$turilor *i determina#iilor calitative specifice tuturor
categoriilor de norme, ci vom analiza 'n capitolul de fa#$ doar corela#iile unor norme sociale cu
normele de drept.
Deci, dup$ cum am spus mai sus, 'n afar$ de drept, de normele juridice asupra rela#iilor
sociale, asupra conduitei oamenilor, ac#ioneaz$ de asemenea o mare varietate de norme, 'n cele mai
variate forme *i modalit$#i.
Page 50 of 149

Societatea uman$ este cl$dit$ *i func#ioneaz$ potrivit unor principii *i norme (reguli),
izvor'te din necesitatea existen#ei sociale, orientind comportamentul oamenilor *i adaptarea lui la
nevoile dezvolt$rii *i progresului social 'n general.
Ac#iunea dreptului asupra rela#iilor sociale are loc 'n cadrul unui sistem de reglementare
compus dintr-o multitudine de norme (reguli) sociale. Ac#iunea de reglementare se realizeaz$
concomitent printr-o 'mpletire *i interac#iune a diferitelor categorii de norme. Pentru o mai precis$
delimitare *i 'n#elegere a reglement$rilor juridice a rela#iilor sociale este necesar$ cunoa*terea, fie *i
mai general$, a ac#iunii *i a altor norme, a reglement$rilor de natur$ extrajuridir$ sau metajuridic$.
Termenul de "norm$" este o categorie general$ folosit$ de diferite *tiin#e, inclusiv *tiin#ele
sociale (juridice, economice, politice, sociologice). De la 'nceput trebuie s$ facem o distinc#ie 'ntre
"normele sociale" *i "normele tehnice".
a) Norma social$ este 'n terminologie sociologic$, o regul$ sau un standard de comportament
'mp$rt$*it$ de dou$ sau mai multe persoane cu privire la conduita ce trebuie considerat$ ca social-
acceptabil$. Normele sociale privesc astfel raporturile dintre oameni *i s'nt, deci, o crea#ie a acestora, o
expresie de voin#$ a oamenilor.
Normele tehnice au 'n vedere comportamentul omului 'n raportul fa#$ de natur$ sau obiectele
din ea exprimate de legile naturale . Ca legi ale *tiin#ei ele au un caracter obiectiv, nu depind de voin#a
omului. Omul nu le poate schimba, 'ns$ poate *i chiar trebuie s$ le cunoasc$ pentru a putea s$ le
foloseasc$ *i s$ le instrumenteze 'n mod corect c'nd folose*te un obiect din natur$ (bun$oar$,
prelucrarea p$m'ntului) 'n conformitate cu normele agrozootehnice sau o ma*in$ ori utilaj care
func#ioneaz$ dup$ anumite norme.
Normele de folosire ale utilajului, ale unui aparat sau agregat tehnic, s'nt norme tehnice care
trebuie cunoscute *i aplicate, 'n ipoteza c$ nu se respect$ aceste norme tehnice *i tehnologic nu se
poate ob#ine rezultatul dorit. In societatea modern$, industrializat$, tehnologizat$ *i computerizat$,
folosirea *i respectarea acestor norme este foarte important$ pentru activitatea uman$ s$ se poat$
desf$*ura normal *i cu un randament deosebit. De aceea, multe norme tehnice sau tehnologice au
devenit obiect de reglementare juridic$ (cum s'nt cele din domeniul ecologic, al circula#iei, al
transportului *i telecomunica#iilor), devenind prin aceasta *i norme sociale juridice.
Normele sociale s'nt create de oameni *i stabilesc conduita oamenilor 'n cele mai diferite
domenii ale vie#ii sociale, varietatea lor fiind condi#ionat$ pe de o parte, de varietatea rela#iilor sociale
pe care le reglementeaz$ -economice, politice, de familie etc. - iar pe de alt$ parte, de modul prin care
voin#a *i interesele exprimate 'n ele s'nt aduse la 'ndeplinire, cu alte cuvinte, consecin#ele nerespect$rii
lor (existen#a unor sanc#iuni).
Existen#a normelor sociale este obiectiv necesar$, nici societatea neput'ndu-se lipsi de ele,
fiind de ne'nchipuit o societate anomic$, adic$ f$r$ norme de comportare. Pe m$sura evolu#iei *i
dezvolt$rii societ$#ii cre*te *i se diversific$ sistemul normelor sociale. Rolul acestora *i 'n mod special
al celor juridice cre*te deosebit de mult 'n societatea contemporan$ 'n care interven#ia tot mai ampl$ 'n
orientarea proceselor sociale necesit$ reglement$ri corespunz$toare.
Desigur c$ oamenii s'nt liberi 'n alegerea comportamentului lor in conformitate cu diferitele
norme sociale, acestea nu li se impun mecanic, automat ci trebuie s$ treac$ prin con*tiin#a lor, prin
liberul lor arbitru. Aceast$ libertate, liber - arbitru al oamenilor, este relativ$, adic$ permite
manifestarea concomitent$ *i a libert$#ii celorlal#i. Norma suprem$ a dreptului, dup$ Kant, cere s$ te
por#i 'n a*a fel, 'nc't libertatea, expresie a voin#ei autonome, s$ se 'mpace cu libertatea fiec$ruia.
Dreptul este acela care prin normele sale asigur$ o limitare reciproc$ a voin#elor libere ale oamenilor.
Pe de alt$ parte, 'n cazul alegerii unei conduite contrare normei sociale, intervine corectivul necesar,
aplicarea sanc#iunii, foarte diferit$ dup$ natura normei 'nc$lcate (morale, juridice etc.).
Teoreticienii au f$cut diferite clasific$ri ale normelor sociale de conduit$, pornind de la
anumite criterii cum ar fi: obiectul, sfera de cuprindere, sanc#iunea. A*a, bun$oat$, profesorul iugoslav
Radomir Lukic distinge:
1. Dup$ sfera de reglementare, norme "cu caracter general sau universal, adic$ normele care
se refer$ la comunitatea social$ 'n ansamblul s$u (de exemplu: normele morale general-umane,
normele dreptului interna#ional) sau norme cu o sfer$ mai restr'ns$ care se aplic$ numai la anumite
societ$#i sau comunit$#i umane restr'nse (o organiza#ie social$ cu caracter economic, politic sau de alt$
natur$);
2. Dup$ modul de apari#ie, se disting norme cu apari#ie spontan$, neorganizat$ (obiceiuri,
norme morale) *i norme elaborate con*tient 'n mod organizat de c$tre un organism social (norme
juridice, norme ale unei organiza#ii sociale);
Page 51 of 149

3. Dup$ sanc#iune, se disting norme care permit aplicarea unei coerci#iuni fizice *i norme
dotate cu sanc#iuni de alt$ natur$;
4. 'n fine dup$ con#inutul, adic$ sectorul sau tipul de rela#ii sociale la care se refer$ s'nt
norme economice, juridice, politice, religioase, morale, obi*nuielnice etc. Aceasta este cea mai
important$ distinc#ie .
O alt$ clasificare a normelor sociale, 'n afara celor juridice, este dat$ de autorul Jan Dabin.
El le grupeaz$ 'n reguli morale, reguli de convie#uire social$ proprii unui grup (de bun$ cre*tere sau
comportament civilizat) sau unui anumit mediu (profesional, sportiv, modem); reguli de ontologie
profesional$ (ce #in mai mult de uzajul profesiei dec't de etica exercit$rii ei); reguli propriu-zis tehnice
'n exercitarea unei profesii (de exemplu, modul de conducere a autoturismului sau de a circula ca
pieton 'n locurile *i pe c$ile publice).
F$r$ a mai intra 'n caracteristici de detaliu, men#in'ndu-ne la un grad mai mare de
generalitate, #in'nd seama de importan#a *i ponderea pe care o au 'n influen#area conduitei sociale,
precum *i de raportul lor cu dreptul, vom analiza normele sociale nejuridice, grupate 'n obiceiuri,
norme de convie#uire, norme morale *i norme ale unor organiza#ii nestatale.

7.2. Normele obiceiului
Obiceiurile (moravurile, datinile) s'nt o categorie aparte de reguli sociale, care au ap$rut 'nc$
din primele 'nceputuri ale existentei umane c'hd au dat un minim de reglement$ri colectivit$#ilor
umane.
Obiceiul este o regul$ de conduit$ care se formeaz$ *i apare 'n mod spontan, ca urmare a
aplic$rii repetate *i prelungite a unei conduite, aceasta devenind treptat o regul$ intrat$ 'n via#a *i
tradi#ia colectivit$#ii respective pe care oamenii o respect$ din obi*nuin#$, ca o deprindere. Din aceast$
cauz$ obiceiul are, 'ntr-un anumit sens, un caracter conservator. Pe cft de 'ncet se formeaz$ obiceiul,
pe at't mai greu sau chiar mai dificil 'nceteaz$ de a mai ac#iona, prin procesul invers de ie*ire din uz,
adic$ de c$dere in desuetudine.
-n societ$#ile primitive, arhaice, precum *i mai tirziu 'n antichitate *i Evul Mediu obiceiul,
tradi#ia, avea un c'mp deosebit de extins, merg'nd de la reglementarea vie#ii de familie, rudenie, uzuri
alimentare *i vestimentare, p'h$ la cele privind produc#ia *i schimbul de bunuri, 'n aceste condi#ii
societatea era interesat$ 'n consolidarea unor obiceiuri cu ajutorul puterii publice, astfel numeroase
obiceiuri cap$t$ caracter juridic. Treptat, s-a ajuns s$ se fac$ distinc#ie 'ntre obiceiul juridic *i cel
nejuridic.
Obiceiul devine norm$ juridic$ - cutum$ - 'n momentul 'n care este recunoscut de puterea
public$, de stat. 'n acel moment el devine, al$turi de celelalte norme juridice, obligatoriu, iar
'nc$lcarea sa atrage dup$ sine aplicarea juridic$ deci de acum devine izvor de drept.
Obiceiul continu$ s$ existe *i 'n societatea modern$ *i contemporan$, lu'nd 'ns$ forma
juridic$ 'ntr-o m$sur$ foarte restr'ns$, astfel cum vom vedea 'ntr-un alt capitol al cursului nostru .

7.3. Corela'ia normelor juridice cu normele etice (i normele de
convie'uire
Normele moralei reprezint$ un ansamblu de idei, reguli cu privire la bine *i la r$u, corect *i
incorect, just *i injust Morala, ca sistem ra#ional de norme pentru propria conduit$ se bazeaz$ pe
convingerea intim$ *i con*tiin#a personal$ a fiec$rui individ 'n comportamentul s$u.
Normele morale c$l$uzesc conduita oamenilor care *i-o raporteaz$ astfel la valorile morale
de bine sau r$u, din care decurge *i definirea acestui comportament ca moral sau amoral. Normele
morale s'nt dotate 'n sanc#iuni. Aceste sanc#iuni pot fi exterioare subiectului *i anume o reac#ie a
mediului social (a colectivit$#ii) fa#$ de fapta amoral$ *i 'n acest caz avem de-a face cu forme diferite
de manifestare a opiniei publice, sau pot fi interioare, din sfera con*tiin#ei subiectului, acestea fiind
cele mai puternice *i eficiente sub form$ de regrete, p$reri de r$u, mustr$ri de cuget sau scrupule de
con*tiin#$.
Vechimea moralei este tot atit de mare pe c't este *i societatea. Ea a jucat *i continu$ s$ joace
un rol deosebit de important 'n reglementarea rela#iilor sociale *i asigurarea ordinii sociale. Av'nd ca
valori fundamentale principiile binelui, drept$#ii, justi#iei, adev$rului, valori ap$rate *i promovate *i de
drept, de la bun 'nceput s-a pus problema analizei raportului de moral$, a asem$n$rilor *i deosebirilor
dintre ele. 'n perioada antic$ p'na 'n cea medieval$, 'n general, 'n multe privin#e, normele morale erau
confundate cu normele juridice, 'nc$ din antichitate g'ndirea juridico-politic$ a fost preocupat$ de
Page 52 of 149

raportul drept-moral$. Dac$ 'n Grecia antic$ nu se f$cea o distinc#ie bine precizat$ 'ntre cele dou$
categorii de norme sociale, doctrina juridic$ roman$, preocupat$ de perfec#ionarea sistemului juridic, a
f$cut pa*i sensibili 'n direc#ia conceperii dreptului, independent de moral$. Germanul Thomasius
(1655-1728) a separat pentru prima dat$, dreptul de moral$, din punct de vedere teoretic. Apoi
problema s-a aflat *i continu$ *i azi s$ se afle 'n aten#ia diferi#ilor filozofi *i teoreticieni, Kant *i-a adus
contribu#ia deosebit$ la aceast$ analiz$, relev'nd caracterul absolut, aprioric al legii morale, relevat$ de
ac#iunea practic$ 'n forma imperativului categoric. In dezvoltarea acestei teme, considerat$ de Jhering
principala 'n filozofia dreptului, au ap$rut teze dintre cele mai diverse, merg'nd de la identificarea
naturii normelor juridice *i morale, p'n$ la considerarea c$ *tiin#a dreptului, ca "teorie pur$" a
dreptului (Kelsen), trebuie s$ fac$ abstrac#ie de influen#$ moralei ca *i a politicii *i altor factori
extrajuridici asupra dreptului.
-n fapt, totalitatea juri*tilor este de p$rere c$ 'ntre drept *i moral$ exist$ o corela#ie organic$,
foarte str'ns$, fiecare p$strindu-*i independen#a.
Care smt asem$n$rile *i deosebirile dintre drept *i moral$? F$r$ 'ndoial$, c$ atit dreptul, c't *i
morala reprezint$ un ansamblu de norme de conduit$. Spre deosebire de drept, normele morale dintr-o
societate nu suit neap$rat unitare. Ele se pot deosebi, bun$oar$, 'n anumite privin#e, 'n func#ie de
natura grupului social, a colectivit$#ii na#ionale, sociale, religioase 'n care se manifest$. Nu exist$
valori morale absolute, 'n etape istorice diferite sau chiar 'n aceea*i epoc$ la categorii sociale sau
profesionale diferite exist$ *i valori morale diferite, uneori chiar opuse. Dreptul, 'n schimb, prin natura
sa este *i trebuie s$ fie unitar asigur'nd o ordine juridic$ unic$ 'n societate, 'ntr-o #ar$ dat$.
Normele morale au un caracter spontan 'n apari#ia lor, pe c'nd normele de drept, cu excep#ia
cutumei juridice, s'nt rezultatul unei crea#ii con*tiente *i organizate. Este de notat leg$tura str'ns$ 'ntre
normele de moral$ *i religie. Practic, fiecare religie a determinat formarea unei morale.
Dezvoltarea dreptului a adus la desacralizarea *i laicizarea institu#iilor, procesul fiind, 'ns$,
diferen#iat de la o religie la alta. i ast$zi unele sisteme de drept, cum este cel islamic, bun$oar$, s'nt
puternic influen#ate de morala religioas$. (Coranul este atit carte sf'nt$, c't *i codul popoarelor
islamice).
Din punct de vedere al sanc#iunii, deosebirea este foarte mare pentru c$ 'n timp ce normele
de drept pot s$ fie asigurate prin for#a coercitiv$ a statului, normele morale au ca sanc#iune oprobiul
public, marginalizarea, desconsiderarea, regretul, mustrarea de con*tiin#$. Aceasta nu 'nseamn$ c$
sanc#iunile morale s'nt f$r$ valoare. Eficien#a lor depinde de profilul moral al persoanei respective,
care resimte mai profund sau mai pu#in profund *i, deci, cu eficien#$ mai mare sau mai redus$ aceast$
sanc#iune.
Leg$tura str'ns$ 'ntre cele dou$ fenomene analizate ne vorbe*te c$ numeroase norme au at't o
natur$ moral$ c't *i juridic$. De exemplu, normele penale care cer persoanelor s$ aib$ o comportare de
respect fa#$ de via#a, demnitatea, proprietatea altora, s'nt 'n acela*i timp *i norme cu un puternic
con#inut moral. For#a dreptului se g$se*te at't 'n justificarea sa logic$, ra#ional$, cit *i aprobarea *i
sus#inerea sa moral$.
Profesorul Boris Negru consider$ c$ indiferent de modul de abordare a problemei c or
aportului drept - moral$", se impune ca dreptul s$ aib$ un con#inut moral.
De altfel, o 'nalt$ moralitate 'n societate este un sprijin atit al elabor$rii c't *i al respect$rii
normelor de drept, ea contribuind la o ordine de drept s$n$toas$, la statornicia legalit$#ii 'n societate.
Orice injusti#ie este implicit amoral$ 'ntr-un stat democratic de drept.
De aceea nu este indiferent dac$ 'n societate normele morale s'nt respectate, dac$ educa#ia
moral$ a cet$#enilor este puternic$ *i dac$ factorii educa#ionali s'nt eficien#i 'n activitatea lor, deoarece
aceasta contribuie, 'n acela*i timp *i la educa#ia juridic$ a cet$#enilor. Dar, cele dou$ sfere ale moralei
*i dreptului, nu se suprapun 'ntru-totul. Pe l'ng$ un domeniu larg, unde ac#iunea lor coincide, exist$
norme morale care n-au relevan#$ juridic$ (de pild$, rela#iile de prietenie), precum *i invers, (de pild$,
unele norme cu caracter procedural, cele tehnice *i cele organice).
'n general forma de ac#iune *i cuprindere a moralei este mai extinsa, dar reglementarea - mai
pu#in concret$ dec't a dreptului. Acest fapt nu justific$ unele p$reri, care au existat m teoria dreptului
*i 'n filozofia juridic$, potrivit c$rora "dreptul n-ar fi altceva dec't un minim de moral$", necesar$ 'n
societate.
Pe m$sur$ ce via#a devine tot mai complex$, interven#ia legiuitorului *i amplificarea
reglement$rii juridice constituie o realitate. A*adar, dreptul ajut$ la promovarea principiilor morale dar
*i morala '*i exercit$ influen#a at't asupra elabor$rii dreptului, c't *i asupra aplic$rii sale.
O categorie de norme, apropiate 'ntr-un fel de obiceiuri *i de normele morale o formeaz$
Page 53 of 149

normele de convie#uire, 'n aceast$ categorie includem normele de bun$cuviin#$, normele protocolare,
de polite#e, de curtoazie foarte numeroase *i prezente 'n via#a de zi cu zi. Calitatea sau tr$s$tura
distinct$ a acestor norme este dat$ de o anumit$ apreciere sau pre#uire reciproc$ a persoanelor,
exprimat$ prin "stima", "considera#ia" sau "respectul" ce *i-1 datoresc unul altuia. Aceste norme pot
contribui la 'ntre#inerea raporturilor interumane, a convie#uirii, 'ns$ aportul lor este redus, iar uneori
superficial sau numai formal, dac$ nu s'nt dublate de motiva#ii puternice morale.
Tot 'n categoria acestor norme de convie#uire s'nt incluse diferite reguli de cultur$, igien$, de
bun$ cuviin#$ *i comportament "civilizat", formate sub presiunea grupului.
Un segment important al normelor de convie#uire social$ cu puternice accente morale este
acel al normelor deontologice sau de deontologie profesional$. Aceste norme de convie#uire depind de
uzaje mai mult dec't de moral$ sau de drept, nu s'nt crea#ie imediat$ a unei organiza#ii, ci se formeaz$
treptat, spontan. Desigur, c$ la un moment dat, ele pot s$ fie colectate *i 'nsu*ite printr-o instruc#iune
inscris$ 'ntr-un statut etc.
Importan#a normelor de convie#uire social$ reiese *i din faptul ca in anumite condi#ii, pentru
respectarea lor (a unora dintre ele, evident) poate s$ intervin$ o reglementare 'ntr-un act normativ
special, 'n aceast$ 'mprejurare, norma de convie#uire social$ cap$t$ o for#$ juridic$.

7.4. Normele organiza'iilor sociale nestatale
-n afara normelor morale, (obiceiuri) *i a celor de convie#uire social$, exist$ o serie de norme
de conduit$, tot nejuridice, crea#ie a unor organiza#ii sau organisme sociale, economice, politice,
religioase sau de alt$ natur$, care-*i stabilesc cadrul de organizare *i func#ionare, raporturile dintre
membrii s$i prin statornicirea unor norme, elaborate de ele, ce le guverneaz$ 'ntreaga activitate.
Distingem astfel de organiza#ii ca partidele politice, asocia#ii civile, organiza#ii apolitice, organiza#ii
f$r$ scop lucrativ, firme comerciale, societ$#i mixte, organiza#ii de tip cooperatist, uniuni profesionale,
ligi, asocia#ii, cluburi sportive sau de petrecere a timpului liber, organiza#ii *tiin#ifice, culturale etc.
Toate acestea '*i elaboreaz$ norme cu caracter statutar, institu#ional, conven#ional (statut, conven#ii,
acte de instruire).
Normele organiza#iilor sociale nestatale s'nt foarte asem$n$toare normelor juridice, ele
stabilind drepturi *i obliga#ii ale membrilor lor, sanc#iuni pentru nerespectarea lor. Dar ele nu pot fi
considerate ca norme juridice pentru c$ le lipse*te, 'ntre altele, ceea ce este esen#ial dreptului *i anume
ap$rarea *i garan#ia lor, la nevoie, cu ajutorul puterii publice, a for#ei coercitive a statului.
Trebuie s$ re#inem *i faptul, c$ 'n momentul 'n care aceste norme s'nt recunoscute de puterea
de stal d'ndu-li-se for#$ juridic$, ele devin norme juridice. Aceasta are loc 'n contextul 'n care statul
recunoa*te ca av'nd valoare juridic$ statutul sau alte acte ale organiza#iilor respective.
A nu se confunda aceast$ 'mprejurare specific$ cu faptul c$, 'n general, activitatea acestor
organisme sociale nestatale *i actele lor trebuie s$ fie conforme legilor #$rii, s$ se 'nscrie 'n ordinea de
drept existent$. Este de asemenea, cazul s$ amintim de o categorie de norme nejuridice asem$n$toare
acestora, normele sau jocurile sportive care 'n general, 'n aplicarea lor, se conduc dup$ principiul
corectitudinii, fair-play-ului, cu arbitru (judec$tori) 'n aplicarea lor etc.
Iat$ deci, c$ societatea cunoa*te, al$turi de drept, numeroase alte categorii de norme, ele
contribuie la reglementarea rela#iilor sociale atit de bogate *i de complexe, Recunosc'ndu-se rolul *i
importan#a tuturor acestora, este necesar s$ avem 'n vedere totdeauna pozi#ia distinctiv$ a dreptului, a
normelor juridice 'n asigurarea unei ordini social-politice *i economice date 'ntr-o #ar$.

PRELEGEREA A OPTA
Dreptul nu este o fic#iune
metafizic$, "ci o necesitate a lucrurilor,
f$r$ care stabilitatea 'n leg$turile
dintre oameni nu se poate atinge"
(N.Iorga)

NORMA JURIDIC*
8.1. No'iunea (i tr-s-turile normei juridice
Din capitolul precedent s-a desprins concluzia c$ este de natura ac#iunii umane ca ea s$ fie
normat$. Via#a sociala presupune norme, aceste norme joac$ rolul de for#e organizatoare ale
interac#iunii umane.
Page 54 of 149

Normele juridice nu 'nl$tur$ ci se al$tur$ altor categorii de norme, coexist$ cu acestea, '*i
'mpletesc ac#iunea reglementatoare cu ac#iunea altor norme. De aceea, multe din tr$s$turile pe care.le
vom nominaliza ca note caracteristice normei juridice s'nt, 'ntr-un fel sau altul, 'nt'mite 'n analiza
separat$ a fiec$rei norme sociale.
Norma juridic$ este celula de baz$ a dreptului. Dreptul nu poate exista *i nu poate fi explicat
'n afara realit$#ii sale normative, 'n con#inutul oric$rei norme juridice este 'nmagazinat$ o anumit$
reprezentare con*tient$ a legislatorului 'n leg$tur$ cu conduita posibil$ sau datoare a subiectelor
participante la rela#iile sociale.
-n acest sens norma juridic$ este un etalon, un model de comportament, un "program".
Comportamentul omului poate r$m'ne 'n sfera de reglementare *i a altor norme sociale (morale,
religioase etc.).
De exemplu, *i normele juridice *i normele moralei con#in no#iuni legate de via#a 'n comun -
s$ nu furi, s$ nu omori etc.
Normele juridice, 'mpreun$ cu rela#iile juridice n$scute 'n baza lor, alc$tuiesc ordinea de
drept, parte component$ a ordinii sociale. Ordinea de drept constituie condi#ia de baz$ a echilibrului
ordinii sociale, garan#ia realiz$rii drepturilor esen#iale ale individului *i func#ion$rii corecte a
institu#iilor.
-n general, cuv'ntul norm$ este echivalat cu cel de regul$, 'n mai toate dic#ionarele defini#ia
normei este f$cut$ prin referire la regula de conduit$.
Situa#ia este explicabil$ dac$ avem 'n vedere faptul c$ 'n imensa lor majoritate normele
con#in reguli de comportament, atribuie drepturi *i stabilesc obliga#ii corelative, fixeaz$ praguri de
comportament *i sanc#iuni pentru cei ce neglijeaz$ sau se comport$ 'n dispre#ul acestui comportament.
Analiza normelor juridice degaj$ *i concluzia ca acestea pot cuprinde, 'n afara regulilor de
conduit$, *i alte prevederi, spre exemplu: pot con#ine principii generale de drept, defini#ii (defini#ia
propriet$#ii, a contractului, a contraven#iei, a infrac#iunii etc.), explicarea unor termeni legali,
descrierea capacit$#ii juridice etc.
Pentru a 'n#elege tr$s$turile normei juridice precum *i structura sa este necesar s$ plec$m de
la premisa c$ norma de drept con#ine ceea ce trebuie s$ 'ndeplineasc$ un subiect, ceea ce el este
'ndrept$#it s$ fac$ sau ceea ce i se recomand$ sau este stimulat s$ 'ndeplineasc$ "Legis virtus heac e*ti
imperare, vetare, permitere, punire" (for#a legii const$ 'n a ordona, a interzice, a permite, a pedepsi).
Norma juridic$ ca element constitutiv al dreptului este o regul$ de conduit$, instituit$ de
puterea pubUc$ sau recunoscut$ de aceasta, a c$rei respectare este asigurat$, la nevoie, prin for#a
coercitiv$ a statului Scopul normei juridice sau regulii de drept corespunde finalit$#ii dreptului, *i
anume, de a asigura convie#uirea social$, orient'nd comportarea oamenilor 'n direc#ia promov$rii *i
consolid$rii rela#iilor sociale potrivit idealurilor *i valorilor ce guverneaz$ societatea respectiv$. Prin
intermediul normelor juridice se ordoneaz$ *i reglementeaz$ 'n forme specifice dreptului rela#iile
interumane 'n conformitate cu aceste valori.
Semnele normei juridice.
A. Norma juridic- are un caracter general (i impersonal
Prin natura sa, norma juridic$ este o regul$ cu caracter general *i impersonal. De aici decurge
faptul c$ regula de conduit$ prescris$ de norm$ este menit$ s$ se aplice la un num$r nedefinit de cazuri
*i de persoane. Conduita tipic$ prescris$ de norma juridic$ stabile*te drepturile *i obliga#iile
participan#ilor la via#a juridic$, ale subiec#ilor raporturilor juridice, 'n mod general. Astfel norma
juridic$ devine un criteriu unic de 'ndrumare *i apreciere a conduitei oamenilor, un veritabil etalon sau
standard, 'n func#ie de care o anumita conduit$ este definit$ ca fiind licit$ sau ilicit$.
Acest criteriu de aplicare nu are un caracter abstract, ci reprezint$ o unitate de m$sur$
stabilit$ 'n conformitate cu concep#iile despre justi#ie, dreptate, ordine, disciplin$ din societatea dat$,
valori ale c$ror con#inut, oric't ar fi de stabil, cunoa*te o evolu#ie *i se poate schimba *i modifica de la
o societate la alta, de la o epoc$ sau perioad$ istoric$ la alta. Ca atare, normele juridice, ca 'ntregul
drept, se afl$ intr-o leg$tur$ organic$ cu procesul dezvolt$rii istorice a #$rii respective.
Prescriind o conduit$ tipic$, generic$, norma este menit$ s$ se aplice, 'n principiu la un
num$r nelimitat de cazuri Conduita prescris$ de norm$ trebuie s$ fie urmat$, respectat$ ori de c'te ori
s'nt prezente condi#iile *i 'mprejur$rile pe care le are 'n vedere, iar dac$ asemenea condi#ii sau
'mprejur$ri nu apar, ea nu se aplic$, 'n principiu, deci, normele juridice se realizeaz$ prin aplicarea *i
respectarea lor repetat$, continu$, ori de c'te ori slut prezente condi#iile, 'mprejur$rile, ipotezele pe
care ea le are 'n vedere.
Norma juridic$ este, de asemenea, impersonal$, aceasta subliniind faptul c$ norma juridic$
Page 55 of 149

nu se adreseaz$ anume unei sau unor persoane, prestabilite *i identificate ca atare. Caracterul
impersonal nu 'nseamn$ 'ns$ c$ fiecare norma vizeaz$ absolut pe toat$ lumea. Unele norme pot viza
to#i cet$#enii, altele vizeaz$ numai o categorie anumit$ de persoane, ca de exemplu, cei care se
'ncadreaz$ 'ntr-un anumit statut social cum ar fi cel de aleg$tori, func#ionari publici, proprietari,
chiria*i, pensionari etc. Bun$oar$, putem spune c$ unele norme constitu#ionale care privesc drepturile
omului *i libert$#ile fundamentale se adreseaz$ tuturor persoanelor fizice, care tr$iesc pe teritoriul unei
#$ri, at't cet$#enilor c't *i str$inilor sau apatrizilor. Dar s'nt norme care se adreseaz$ numai persoanelor
fizice, cet$#eni ai #$rii respective, altele care se adreseaz$ numai cet$#enilor str$ini, care domiciliaz$
sau se afl$ temporar pe teritoriul #$rii *i altele care vizeaz$ numai apatrizii. S'nt de asemenea, norme
care se adreseaz$ unor categorii de cet$#eni 'n func#ie de statutul lor civil. De pild$, codul familiei are
'n vedere rela#iile de familie, Codul muncii - rela#iile persoanelor 'ncadrate 'n munc$, normele care
reglementeaz$ situa#ia pensionarilor se adreseaz$ acestora. Exist$, a*a dar, grade diferite de
generalitate a normelor juridice.
Este important 'ns$, s$ re#inem unele aspecte, atunci c'nd avem 'n vedere normele juridice
care prev$d anumite reglement$ri pentru o organiza#ie, o institu#ie sau un organ de stat. De exemplu,
normele juridice care reglementeaz$ activitatea *i structura organelor statului *i prev$d, bun$oar$,
anumite competen#e pentru pre*edintele #$rii, pentru Parlament, pentru Guvern, sau pentru primul
ministru. Aceste norme au un caracter general *i impersonal, pentru c$ nu s'nt vizate anumite persoane
fizice care ocup$ aceste func#ii, ci se adreseaz$ institu#iei, indiferent de identitatea persoanei, care
ocup$ aceast$ func#ie. Parlamentul, Pre*edintele Moldovei, Guvernul s'nt reglementate 'n Constitu#ie,
ca institu#ii, indiferent de alc$tuirea lor nominal$. A*a dar, toate normele care privesc reglementarea
structurii *i activit$#ii 'ntr-un domeniu oarecare (al justi#iei sau al unui minister, bun$oar$), au un
caracter general *i impersonal pentru c$ ele se aplic$ de o manier$ permanent$, f$r$ considerarea
persoanelor care compun aceste organe.
B. Norma juridica are un caracter tipic.
Aceast$ tr$s$tur$ reiese din generalitatea normei juridice. Ca model de conduit$, norma
juridic$ urm$re*te o reducere *i egalizare a 'nsu*irilor semnificative a rela#iilor sociale *i izolarea
diferen#elor individuale nesemnificative.
Pentru a putea formula tipicul, identicul, repetabilul 'ntr-o norm$ juridic$, legislatorul caut$
generalul, ceea ce este universal intr-un m$nunchi de rela#ii sociale, *i 'n raport de acesta, formuleaz$
tipul conduitei .
Subordonarea fa#$ de conduita-tip prev$zut$ 'n norma juridic$ reprezint$ o cale important$
de realizare a socializ$rii individului, de 'nv$#are a modului social de existen#$.
Desigur, dreptul va putea stabili cu exactitate (*i deci cu eficacitate) principiile formalizate
ale convie#uirii sociale, dac$ va lua m considerare, cu ocazia fix$rii variantelor de comportament, a
tipului de conduit$, mecanismele psihologice complexe implicate 'n procesul devenirii social-umane a
individului, a cooper$rii lui 'n societate.
C. Norma juridic- este obligatorie.
Obligativitatea este o alt$ caracteristic$ a normelor juridice, cu nuan#ele ce le vom evoca 'n
continuare. Fiind destinate s$ stabileasc$ 'n societate o anumit$ ordine de drept, 'n mod necesar
regulile de drept trebuie s$ aib$ un caracter obligatoriu, altfel n-am avea certitudinea c$ 'n societate se
va instaura ordinea social$ dorit$ de legiuitor. Normele de drept, continuul reguli de conduit$ nu s'ht
simple indica#ii sau dolean#e, ci reprezint$ o porunc$, un ordin, o dispozi#ie obligatorie. Indiferent de
nuan#a pe care ar 'mbr$ca-o, normele juridice s'nt, 'n ultima instan#$, un comandament impus de
puterea public$, a c$rui respectare este obligatorie.
Normele juridice asigur$ trecerea de la indicativ la imperativ, de la "sein", adic$ de la ceea ce
este, la "sollen", adic$ ceea ce trebuie s$ fie. F$r$ acest caracter general obligatoriu imperativ, esen#ial
pentru norma juridic$, aceasta *i-ar pierde 'ns$*i sensul existen#ei sale ca norm$ social$ distinct$, 'n
varietatea *i multitudinea normelor sociale.
D. Norma juridic- are un caracter permanent
Aceasta 'nseamn$ c$ ea se aplic$ constant pe toat$ durata existen#ei sale, de la intrarea 'n
vigoare *i p'n$ la abrogare. Norma juridic$ se aplic$ de fiecare dat$ c'nd condi#iile, pe care le prevede
sunt 'ndeplinite. Nu intereseaz$ dac$ aplicarea efectiv$ normei este mai mult sau mai pu#in frecvent$.
Astfel, normele relative la alegerea Pre*edintelui Republicii Moldova se aplic$ o dat$ la patru ani.
E. Norma juridic$ are un caracter prescriptiv.
Norma juridic$ stabile*te o anumit$ comportare, impune o anumit$ conduit$, const'nd dintr-o
ac#iune sau inac#iune uman$, 'ndreptat$ 'ntr-o anumit$ direc#ie, 'n vederea realiz$rii unui scop. Se
Page 56 of 149

poate spune c$ norma juridic$ este elementul constitutiv al dreptului, este celula de baz$ a acestuia,
dup$ cum se exprim$ unii autori.
-n ansamblul lor, normele juridice 'n vigoare alc$tuiesc dreptul pozitiv al societ$#ii
respective.
Vorbind de caracterul prescriptiv al normei juridice trebuie s$ distingem nuan#ele specifice
ale unor norme cum s'nt normele-principii, normele-defini#ii. De asemenea, va trebui s$ facem
distinc#ia dintre normele juridice *i dispozi#iile individuale.
a) Norme-principu.
Exist$ anumite norme juridice, 'n care regula de conduit$ nu apare atit de evident ca un
anumit comportament, ci se manifest$ sub forma stabilirii unor principii cu caracter general, care pot
viza 'ntregul sistem de drept sau o anumit$ ramur$ a dreptului.
Totodat$, exist$ unele norme care definesc un anumit concept sau care stabilesc atribu#ii
pentru un anumit subiect de drept, de regul$, o instan#$, un organ de conducere etc.
Numeroase acte normative *i 'n primul r'nd Constitu#ia, pe l'ng$ unele prevederi
reglementative foarte clare *i normativ evidente, con#in unele prevederi de principiu, prin care s'nt
consfin#ite unele realit$#i ale vie#ii social-politice sau prin care se stabilesc anumite finalit$#i, #eluri ale
activit$#ii de stat. De exemplu, Titlul l al Constitu#iei Moldovei, "Principii generale", define*te
caracteristicile *i principiile fundamentale ale statului, 'n care se arat$ c$ Republica Moldova este un
stat suveran *i independent unitar *i indivizibil, c$ Republica Moldova este un stat de drept,
democratic, 'n care demnitatea omului, drepturile *i libert$#ile lui, libera dezvoltare a personalit$#ii
umane, dreptatea *i pluralismul politic prezint$ valori supreme *i s'nt garantate. Aceste prevederi s'nt
mai mult dec't simple norme obligatorii, ele s'nt norme ce consfin#esc principii ce c$l$uzesc *i dau
coloratura 'ntregului nostru sistem de drept, 'ntregului sistem social-politic al #$rii.
Asemenea norme-principii se 'nt,lnesc *i 'n alte acte normative, referitoare la un anumit
domeniu. De exemplu, multe coduri sau chiar legi 'ncep printr-un capitol intitulat "Principii generale"
sau "Dispozi#ii generale", care stabilesc anumite principii ce guverneaz$ toat$ materia, toate celelalte
norme vor trebui aplicate *i interpretate 'n lumina acestor principii.
b) Norme - defini'ii, norme - sarcini.
Exist$ frecvente situa#ii c'nd 'htr-un act normativ se definesc anumite concep#ii. De exemplu,
'n Codul familiei este definit$ rudenia, concept pe care altfel, fiecare l-ar putea interpreta 'n felul s$u.
De aceea, pentru a-i da un 'n#eles unic 'n 'ntreaga legisla#ie, Codul vine *i define*te acest concept. La
fel, in Codul penal g$se*ti l$murirea unor termini sau 'n Codul civil defini#ia propriet$#ii *i altele.
Aceste defini#ii au *i ele un caracter normativ, 'ntruc't interpretarea normelor ce s'nt 'n rela#ie de acest
concept trebuie s$ #in$ seama de sensul ce i s-a dat prin defini#ia din legea respectiv$.
Remarc$m, de asemenea c$ av'nd un specific aparte, s'nt norme prin care se stabile*te
competen#a, atribu#iile sau sarcinile unor organe. Apare astfel modalitatea 'n care se reglementeaz$
activitatea unui organ de stat stabilmdu-i-se cadrul juridic de 'ndeplinire a atribu#iilor ce le are. Aceste
norme au un caracter general pentru c$ aplicarea lor este continu$, nu se epuizeaz$ printr-o singur$
aplicare, pentru c$ organul respectiv func#ioneaz$ o perioad$ de timp nedeterminat$, iar atribu#iile ce-i
suit stabilite se aplic$ prin acte juridice concrete, individuale.
Tr$s$tura normei juridice de a avea un aspect general prezint$ unele particularit$#i 'n cazul
actelor normative bugetare. Prin 'ns$*i natura lor, legile pentru aprobarea bugetului trebuie s$
stabileasc$ sarcini *i prevederi concrete exprimate 'n cifre, privind elementele bugetului (venituri,
cheltuieli, provenien#a unora *i destina#ia altora). De aceea, normele juridice cuprinse 'n legile
bugetare au caracterul unor sarcini, stabilind un cadru precis m limitele c$ruia se desf$*oar$ activitatea
financiar$ a organelor de stat *i 'ntr-o anumit$ m$sur$ *i altor persoane juridice *i cet$#enilor.
c) Normele Juridice (i dispozi'iile individuale (actul juridic cu caracter normativ sau
general (i actul juridic cu caracter concret).
Pentru 'n#elegerea conceptului normei juridice este necesar s$ facem distinc#ia 'ntre norma
juridic$ *i actul juridic individual sau concret. Spre deosebire de norma juridic$, care are un caracter
general *i impersonal, actul juridic se refer$ la conduita 'ntr-o situa#ie dat$ a unei anumite persoane
fizice sau juridice identificat$ *i nominalizat$. Exemplul cel mai elocvent de act juridic concret 'l
constituie hot$r,rea judec$toreasc$ dat$ 'n solu#ionarea unei cauze. De asemenea, actul de numire 'ntr-
o func#ie a unei persoane, sau actul prin care se acord$ o autoriza#ie de construc#ie, de pild$, s'nt tot
acte concrete sau individuale. Din punct de vedere al for#ei juridice, actul juridic concret este
obligatoriu *i garantat, la nevoie, de for#a coercitiv$ a statului, el consum'ndu-se prin exercitarea sa
imediat$ sau 'n termenele prev$zute. Hot$r'rile guvernului bun$oar$ pot fi atit generale, stabilind
Page 57 of 149

reguli cu caracter general, c't *i concrete, cum ar fi numirea cuiva 'ntr-o func#ie.
Este necesar a men#iona c$ actele juridice concrete sau individuale s'nt date 'n baza *i 'ntru
executarea actelor normative. De altfel, actele juridice concrete. Deosebindu-se calitativ de actele
normative s'nt, 'ns$, organic legate de aceasta, deoarece prin ele se realizeaz$ *i se traduc 'n via#$
prevederile normelor juridice. Actele juridice concrete s'nt modalit$#i de aplicare a actelor normative,
un fel de prelungire *i realizare a acestora 'n via#a social$.
A*adar, norma juridic$ poale fi definit$ ca o regul$ de conduit$ generala *i impersonal$,
instituit$ de puterea public$ sau recunoscut$ de aceasta, a c$rei respectare obligatorie esle asigurat$, la
nevoie, de for#a coercitiv$ a statului

8.2. Structura normei juridice
Structura normei juridice are dou$ aspecte - structura intern$ *i structura externa. Primul
aspect are 'n vedere structura logico- juridica a normei, iar cel de-al doilea, construc#ia ei extern$, care
este legat$ de modul de exprimare 'n cadrul unui act normativ, adic$ structura lehnico-juridic$ .
A. Structura logico-juridic-.
Norma juridic$, are o organizare logic$, indiferent care ar fi formularea ei textual$ sau
ramura de drept, 'n mod logic o norm$ juridic$ are trei elemente: ipoteza, dispozi#ia, sanc#iunea.
Aceast$ componen#$ trihotomic$ corespunde conceptului logic potrivit c$ruia orice regul$
sau prescrip#ie, pentru a avea semnifica#ia unei norme de drept, trebuie s$ prevad$ 'mprejur$rile sau
condi#iile 'n care unele subiecte de drept vor avea o anumit$ conduit$, atunci care este conduita
prescris$ 'n acele imprejur$ri *i, 'n fine, ce se 'ntimpl$ dac$ nu este urmat$ acea conduit$. Sintetic
vorbind, orice norm$ juridic$ prescriind 'n mod necesar o conduit$ anume - dispozi#ie - trebuie, 'n
acela*i timp s$ arate ipoteza sau ipotezele 'n care se aplic$ aceast$ conduit$, precum *i consecin#ele
nerespect$rii acestei conduite, adic$ sanc#iunea.
De exemplu art. 7 al Legii privind actele de identitate din sistemul na#ional de pa*apoarte,
prevede c$: "Cet$#enii Republicii Moldova *i apatrizii care domiciliaz$ permanent 'n Republica
Moldova (ipoteza) s'nt obliga#i s$ de#in$ de la na*tere buletine de identitate" (dispozi#ia).
Modelul oric$rei norme juridice ar putea fi formulat 'n felul urm$tor ('n cazul 'n care...
atunci trebuie... altfel...).
Ipoteza este aceea parte a normei juridice care stabile*te condi#iile, 'mprejur$rile sau faptele
'n prezen#a c$rora se cere o anumit$ conduit$, precum *i categoria subiec#ilor la care se refer$
prevederile dispozi#iei. Bun$oar$, 'n exemplul de mai sus (art. 7 al Legii privind actele de identitate
din sistemul na#ional de pa*apoarte) ipoteza are 'n vedere cet$#enii Republicii Moldova *i apatrizii care
domiciliaz$ permanent 'n Republica Moldova.
Oric$rei norme i se poate stabili ipoteza, chiar dac$ nu este direct formulat$, prin deduc#ie,
pe cale logic$. Ipotezele pot fi de diferite feluri, 'n func#ie de gradul de precizie al formul$rii.
Ipotezele care stabilesc exact condi#ii de aplicare a dispozi#iei se numesc ipoteze
determinate. De exemplu, 'n cazul stabilirii dreptului la pensie pentru limit$ de v'rst$ sau invaliditate
prin lege se prev$d toate condi#iile pe care trebuie s$ le 'ndeplineasc$ o persoan$ pentru a fi 'ncadrat$
'ntr-una din aceste categorii, pentru a i se stabili cuantumul acesteia.
Ipoteza este relativ determinat$ atunci, c'nd 'mprejur$rile de aplicare a dispozi#iei, prin
natura lor, nu pot fi formulate 'n toate detaliile.
Ipoteza poate s$ fie simpl$ sau complex$. Este simpl$ c'nd se are 'n vedere o singur$
'mprejurare 'n care se aplic$ dispozi#ia *i complex$ atunci c'nd se are 'n vedere o multitudine de
'mprejur$ri 'n care toate sau fiecare 'n parte pot s$ determine aplicarea dispozi#iei.
Dispozi#ia este acel element al normei juridice care prevede conduita ce trebuie urmat$ 'n
prezen#a ipotezei date. mai precis, care s'nt drepturile *i obliga#iile corespunz$toare ale subiectelor
vizate de norma juridic$ respectiv$. Astfel, 'n art. 7 din Legea citat$ mai sus dispozi#ia const$ 'n
obligativitatea de a de#ine de la na*tere buletine de identitate.
Dispozi#ia poate s$ prevad$, fie s$v'r*irea unei ac#iuni (de pild$, obliga#ia conduc$torului
auto de a acorda ajutor accidenta#ilor), fie ab#inerea de la s$v'r*irea unor fapte (interdic#iile penale,
administrative *. a.). De asemenea, dispozi#ia poate s$ impun$ o anumit$ conduit$ (a face), s$ interzic$
o anumit$ comportare (a nu face) ca s$ lase la aprecierea persoanelor alegerea unui anumit
comportament.
-n func#ie de modul cum este formulat$ *i dispozi#ia poate fi determinat$, stabilind categoric
*i f$r$ nici o posibilitate de abatere drepturile *i obliga#iile subiec#ilor viza#i, sau relativ determinat$,
atunci c'nd se prev$d variante sau limite ale conduitei urm'nd ca subiec#ii s$ aleag$ una din ele, sau 'n
Page 58 of 149

cadrul acestor limite, conduita dorit$. De exemplu, art. 21 din Codul familiei stabile*te c$ "bunurile
dob'ndite 'n timpul c$s$toriei de oarecare dintre so#i s'nt, de la data dob'ndirii lor bunuri comune ale
so#ilor" conven#ia contrar$ este nul$. Deci, dispozi#ia c$ s'nt bunuri comune ale so#ilor este
determinat$. Art. 22 din Codul familiei spune c$: "La desfacerea c$s$toriei, bunurile comune se 'mpart
'ntre so#i, potrivit 'nvoielii acestora". Aici, dispozi#ia este relativ determinat$, deoarece nu spune c't 'i
revine unuia sau altuia, r$m'n'nd ca so#ii s$ stabileasc$ 'ntre ei cum s$ le 'mpart$.
Dispozi#ia este elementul esen#ial al normei juridice, deoarece ea prevede conduita ce trebuie
urmat$, iar lipsa ei ar lipsi de con#inut norma juridic$.
Sanc#iunea indic$ urm$rile nerespect$rii dispozi#iei normei juridice. Aceste urm$ri s'nt, de
fapt, m$surile luate 'mpotriva persoanelor care au violat legea *i care s'nt aduse la 'ndeplinire, la
nevoie, cu ajutorul puterii de stat. 'n func#ie de natura raporturilor sociale reglementate, de importan#a
intereselor, a valorilor ap$rute, de pericolul social pe care 'l prezint$ actele de 'nc$lcare, sanc#iunile
difer$ *i ele din punct de vedere al naturii *i gravit$#ii lor. Astfel, se disting sanc#iuni penale,
administrative (contraven#ionale), disciplinare *i civile, care, la r'ndul lor, se subdivid dup$ gravitatea
acestora 'n cadrul fiec$rei categorii 'n parte. O alt$ clasificare a sanc#iunilor se poate face dup$ scopul
acestora. Astfel, unele sanc#iuni urm$resc anularea actului ilicit *i restabilirea situa#iei legale
anterioare sau repararea prejudiciului produs. Alte sanc#iuni prev$d aplicarea unor m$suri de
constr'ngere, 'n vederea dep$*irii vinov$#iei pentru fapta antisocial$ s$v'r*it$ *i a prevenirii unor noi
'nc$lc$ri. Deci, din acest punct de vedere, sanc#iunile pot fi grupate 'n sanc#iuni de anulare a actelor
ilicite *i sanc#iuni reparatorii (de reparare *i desd$unare).
Dup$ gradul de determinare *i sanc#iunile pot fi de mai multe feluri: absolut determinate,
relativ-determinate, alternative *i cumulative , Sanc#iunile absolut determinate s'nt acelea unde
sanc#iunea este precis stabilit$ *i nu 'ncape nici o alt$ interpretare sau deviere de la ea. Sanc#iunile
relativ determinate s'nt acele, care se pot stabili 'n mod concret dintr-un cadru mai larg. Astfel s'nt, 'n
general, sanc#iunile penale, unde cel care le aplic$ poate s$ aprecieze 'ntre anumite limite cuantumul
ac#iunii aplicate. Sanc#iunile alternative s'nt acele sanc#iuni unde cel care le aplic$ are de ales 'ntre mai
multe sanc#iuni (de exemplu, 'nchisoare sau amend$). Sanc#iunile cumulative s'nt acele sanc#iuni 'n
cadrul c$rora organele de aplicare trebuie s$ aplice dou$ sau mai multe sanc#iuni (de exemplu,
'nchisoare *i confiscarea averii).
Desigur, c$ sanc#iunea este o latur$ foarte important$ a normei juridice, ca fiind aceea care
de fapt asigur$ 'n ultima instan#$ respectarea normei juridice, restabilirea ordinii juridice. De*i
sanc#iunea juridic$ #ine de domeniul general al constr,ngerii, ea nu trebuie identificat$ cu
constr,ngerea statal$. S'nt sanc#iuni a c$ror aplicare nu necesit$ interven#ia for#ei coercitive *i care se
execut$ de bun$ voie. 'n acela*i timp, s'nt sanc#iuni juridice pentru a c$ror aplicare *i executare se cere
interven#ia autorit$#ilor de stat judiciare *i administrative, inclusiv a celor care s'nt de natur$
coercitiv$. Aplicarea sanc#iunilor reprezint$ un act de putere, de mare r$spundere *i 'ntr-un stat de
drept, ea trebuie f$cut$ numai de organele competente, cu stricta respectare a prevederilor legii a
drepturilor *i libert$#ilor cet$#enilor.
Aplicarea efectiv$ a constr,ngerii atest$ faptul c$ norma nu a fost respectat$, cu toat$
garan#ia ce i-o confer$ sanc#iunea.
A*a cum sugestiv noteaz$ Eugeniu Speran#ia, filozof *i jurist roman, c'nd doar frica de
pedeaps$ constituie temeiul aplic$rii legilor, se poate distinge 'n viata societ$#ii un fel de flux *i reflux.
Astfel:
c'nd cre*te frecven#a pedepsei, creste frica;
c'nd cre*te frica, cre*te respectul legii;
c'nd cre*te respectul legii, scade frecven#a pedepsei;
c'nd scade frecven#a pedepsei, scade frica;
c'nd scade frica, scade respectul legii;
c'nd scade respectul legii, cre*te frecven#a pedepsei etc., etc .
Asemenea oscila#ii au loc 'n timp 'ndelungat *i s'nt extrem de atenuate. Acest lucru
dovede*te c$ legea se respect$ *i pentru alte motive dec't cea 'n fa#a sanc#iunii.
B. Structura tehnico-juridic$ a normei juridice.
Spre deosebire de structura logic$, structura tehnico-juridic$ a normei juridice se refer$ la
forma exterioar$ de exprimare a con#inutului *i a structurii logice a acesteia, la redactarea ei, care
trebuie s$ fie clar$, concis$, concret$. Normele juridice nu s'nt elaborate *i nu apar 'ntr-o form$
distinct$, de sinest$t$toare, ci s'nt cuprinse 'ntr-un act normativ, care poate fi lege, hot$r're,
regulament, statut etc. Acest act normativ, la r'ndul s$u, este structurat pe capitole, sec#iuni, articole.
Page 59 of 149

Articolul este elementul structural de baz$ al actului normativ care con#ine, 'n principiu, prevederi de
sinest$t$toare, dar nu orice articol de lege coincide cu o regul$ de conduit$, 'ntr-un articol pot s$ fie
cuprinse mai multe reguli de conduit$ sau, dimpotriv$, un articol poate s$ cuprind$ doar un element al
normei, lucru frecvent 'nt,lnit de altfel. Pentru a stabili con#inutul normei cu toate elementele sale
logico-juridice este necesar s$ corel$m texte din articole *i chiar legi diferite. De regul$ cu ocazia
aplic$rii, organul de aplicare trebuie s$ coreleze texte din mai multe acte normative. O hot$r're
judec$toreasc$ penal$, bun$oar$, se d$ 'n temeiul unor prevederi din Codul penal, Codul de procedur$
penal$, c't *i 'n temeiul prevederii unor legi speciale, care reglementeaz$ anumite domenii etc.
A*adar, structura tehnico-juridic$ are 'n vedere aspectul normativ, modul cum s'nt anun#ate
normelor juridice 'n cadrul actelor normative.
8.3. Clasificarea normelor juridice
Problema clasific$rii normelor juridice prezint$ atit importan#$ teoretic$, c't *i semnifica#ii
practice.
Este o problem$ teoretic$ 'n m$sura 'n care ea se 'ncadreaz$ 'n efortul de explicare a pozi#iei
normei de drept 'n sistemul dreptului.
Este o chestiune practic$ 'n sensul clasific$rii rolului diverselor reguli juridice 'n
reglementarea normativ$ a comportamentelor cu varia#ii caracteristice mecanismului de influen#$ a
dreptului asupra conduitei umane, mecanism diferen#iat 'n raport de domeniul social pe care-l vizeaz$
categoriile de norme (constitu#ionale, civile, penale etc.). Exist$ diferite clasific$ri ale normelor
juridice 'n func#ie de criteriul avut 'n vedere.
A. Criteriul ramurii de drept.
Un prim criteriu 'n baza c$ruia se realizeaz$ clasificarea normelor juridice, este cel al
obiectului reglement$rii juridice *i al metodelor de reglementare.
Dup$ obiectul pe care-1 reglementeaz$, adic$ rela#iile sociale la care se refer$ normele
juridice, se constituie ramurile de drept *i institu#iile juridice (drept constitu#ional, drept penal, drept
civil, dreptul electoral, dreptul de proprietate etc.). Aceasta este *i un criteriu de clasificare a normelor
juridice, ca norme de drept constitu#ional, penal, civil etc.
B. Criteriul for'ei juridice a actului normativ. Un alt criteriu este acela al for#ei juridice a
actului normativ, 'n care este cuprins$ norma juridic$. Dup$ for#a juridic$ pe care o au normele
juridice, #in'nd seama de ierarhia *i forma de exprimare ca acte normative, distingem norme din legi,
norme din decrete, din hot$r'ri ale guvernului *.a.m.d.
C. Criteriul modului de reglementare a conduitei. O clasificare de importan#$ este f$cut$
din punct de vedere al caracterului conduitei, a naturii pe care o prescriu, 'n general literatura juridic$
contemporan$ clasific$ normele juridice av'nd 'n vedere acest criteriu 'n onerative, prohibitive *i
permisive.
Normele juridice onerative (onus, oneris-sarcinaf s'nt acelea care prescriu 'n mod expres
obliga#ia de a s$v'r*i o ac#iune. De exemplu, Codul familiei prevede c$ "so#ii poart$ 'n timpul
c$s$toriei numele pe care le-au declarat cu ocazia c$s$toriei". Nu este neap$rat necesar ca 'n textul
actului normativ s$ se foloseasc$ *i expresia "este obligat" sau "trebuie", deduc'ndu-se din felul cum
este formulat textul.
Normele prohibitive s'nt acelea care interzic s$v'r*irea unei ac#iuni, a unei fapte. Acestei
categorii de norme juridice 'i apar#ine marea majoritate a normelor de drept penal, numeroase norme
de drept administrativ *. a.
Desigur, c$ 'mp$r#irea normelor 'n onerative *i prohibitive nu trebuie v$zut$ mecanic,
'ntruc't depinde din ce punct de vedere abordam norma pentru a vedea dac$ interzice sau oblig$ la
s$v,r*irea unei ac#iuni. De exemplu, normele penale interzic s$v'r*irea unor ac#iuni, dar in acela*i timp
oblig$ organele de stat s$ urm$reasc$ *i s$ sanc#ioneze pe infractor.
Normele juridice permisive suit acelea, care, f$r$ a obliga sau interzice 'n mod categoric o
ac#iune, o conduit$, prev$d posibilitatea ca subiectul s$-*i aleag$ singur conduita, ac#ion'nd dup$
propria apreciere.
O prim$ categorie o formeaz$ normele supletive. 'n ipoteza 'n care persoana nu a ales
singur$ conduita 'n limitele stabilite de lege norma supletiv$ este aceea ce stabile*te reglementarea ce
urmeaz$ s$ se aplice. De exemplu, 'n cazul desfacerii c$s$toriei, dac$ so#ii nu se 'n#eleg asupra
numelui pe care s$-1 poarte, atunci legea dispune c$ fiecare va putea purta numele avut 'naintea
c$s$toriei (norma supletiv$).
Un loc important 'l au normele de 'mputernicire sau de competen#$. Acestea s'nt acele norme
prin care se formeaz$ anumite drepturi *i obliga#ii sau competen#e (atribu#ii) ale subiectelor de drept.
Page 60 of 149

Ele stabilesc capacitatea *i competen#a subiec#ilor de drept, posibilitatea s$v'r*irii anumitor ac#iuni. Se
reg$sesc frecvent 'n Constitu#ie, m legile de organizare a diferitelor structuri de stat.
O tr$s$tur$ asem$n$toare normelor permisive o au *i normele de stimulare *i cele de
recomandare. Primele stabilesc bun$oar$, atribuirea de decora#ii, premii, l$s'nd 'n principiu, la
aprecierea organului competent aplicarea lor concret$. Normele de recomandare s'nt a*a cum o spune
*i denumirea - prevederi neobligatorii, adresate unor organiza#ii sociale autonome prin care s'nt
'ndemnate s$ urmeze o anumit$ conduit$. Un exemplu unde se spune: "Se recomand$ c$ prevederile
prezentei hot$r'ri s$ se aplice m mod corespunz$tor de c$tre unit$#ile cooperatiste *i ob*te*ti".
Normele onerative *i prohibitive poart$ denumirea *i de norme imperative sau categorice,
deoarece nu admit nici o abatere in realizarea lor, iar normele permisive s'nt denumite 'n *tiin#a
juridic$ *i norme dispozitive.
Reglementarea juridic$ cu caracter dispozitiv-sxiplctiv este caracteristic$ dreptului privat,
mai ales civil, m special sistemele cu economie liber$, de pia#$, 'ntemeindu-se pe garantarea dreptului
de proprietate, libertatea dreptului de dispozi#ie *i libertatea contractual$, statul permite ca proprietarii
s$ dispun$ liber *i 'n mod autonom 'n activitatea lor economic$. Sigur, statul se folose*te *i de norme
imperative pentru ocrotirea institu#iei propriet$#ii *i reglementarea ahor raporturi din societate, 'n
special cele ce privesc protec#ia social$.
D. Criteriul sferei de cuprindere.
Dup$ sfera de cuprindere *i natura reglement$rii normele juridice se mai clasific$ 'n norme
generale, speciale *i de excep#ie.
Normele generale au sfera cea mai larg$, aplic'ndu-se tuturor rela#iilor sociale din ramura
respectiv$ a dreptului, pe c'nd normele speciale cuprind un domeniu mai restr'ns de rela#ii sau anumite
institu#ii, 'n limbajul juridic, normele generale mai poart$ denumirea de drept comun. Astfel, Codul
civil con#ine reglement$ri generale de drept comun *i se aplic$ ori de c'te ori o materie sau un aspect
dintr-o materie nu e reglementat de legisla#ia special$ din sfera rela#iilor sociale de drept privat. Codul
penal con#ine ansamblul reglement$rilor generale din domeniu penal. Codul 'nsu*i se 'mparte 'n dou$
p$r#i distincte - partea general$ care con#ine norme aplicabile 'ntregului domeniu al dreptului penal *i
partea special$ ce reglementeaz$ diferitele categorii de infrac#iuni, 'n cazul c'nd intervin unele legi
distincte prin care se incrimineaz$ alte fapte ca infrac#iuni, acestea au caracterul unor legi speciale din
domeniul penal. Normele de excep#ie s'nt acele norme care se abat de la reglementarea general$,
admhind o reglementare de excep#ie fa#$ de dreptul comun *i dispozi#iile generale, 'n Codul familiei se
prevede ca v'rsta minim$ pentru c$s$torie este de 18 ani pentru b$ie#i *i 18 ani pentru fete. Cu toate
acestea, pentru motive temeinice, se poate aproba c$s$toria la femei la 17 ani.
Importan#a distinc#iei dintre normele generale, speciale *i de excep#ie apare 'n procesul de
aplicare a dreptului, 'n sensul c$ normele cu caracter special sau cu caracter de excep#ie vor trebui
interpretate 'ntotdeauna 'n mod foarte strict.
E. Criteriul structurii logice (tehnico-redac#ional)
Din punct de vedere tehnico-redac#ional exist$ norme complete sau norme incomplete, care
la r'ndul lor pot fi norme de trimitere sau norme 'n alb.
Normele complete s'nt acelea care s'nt dotate cu toate elementele necesare, deci
reglementarea este clar$.^ Normele incomplete trimit uneori pentru completare la o alt$ norm$,
'mpreun$ cu norma de trimitere reglementarea devine complet$, uneori 'ns$, norma este incomplet$
pentru c$ urmeaz$ s$ apar$ ulterior o reglementare care s$ s$v'r*easc$ *i s$ completeze aceast$ norm$.
Aceste norme poart$ denumirea de norme 'n alb. Normele incomplete mai s'nt numite 'n literatura
juridic$ *i norme imperfecte.

8.4. Ac'iunea normelor juridice /n timp
Pentru asigurarea eficien#ei actelor normative, a realiz$rii obiectului lor, este deosebit de
important a stabili cadrul lor de ac#iune 'n timp, 'n spa#iu *i asupra persoanelor, cu alte cuvinte, de a
defini principiile *i modalit$#ile de determinare a cadrului temporar, spa#ial *i uman de ac#iune a
actelor normative.
'n privin#a ac#iunii actelor normative 'n timp este deosebit de important$ stabilirea datei
exacte a intr$rii 'n vigoare *i a 'ncet$rii sau ie*irii din vigoare a actului normativ . Existen#a actului
normativ nu coincide cu durata ac#iunii sale sau 'n limbaj juridic, cu faptul de a fi 'n vigoare, adic$ de
a avea eficien#$ juridic$. Uneori data adopt$rii actului normativ *i cea a intr$rii sale 'n vigoare s'nt
diferite. Pe de alt$ parte, dup$ ie*irea din vigoare, actul normativ, 'ncetind s$ mai ac#ioneze *i s$
produc$ efecte juridice, p$r$se*te c'mpul dreptului pozitiv, r$m'n'nd doar un act cu valoare istorico-
Page 61 of 149

documentar$.
'n privin#a datei intr$rii 'n vigoare a actului normativ se are 'n vedere, 'n principiu,
necesitatea aducerii lui la cuno*tin#a public$ a cet$#enilor, a organelor de stat *i a altor organisme
sociale, a tuturor celor chema#i s$-1 respecte. Aceasta se face, de regul$, prin publicarea actelor
normative, 'n special a legilor *i a actelor emise de organele centrale de stat printr-o publica#ie oficial$,
cum este 'n #ara noastr$ Monitorul oficial. Aceasta, evident, nu 'mpiedic$ posibilitatea intr$rii 'n
vigoare a actului normativ din momentul adopt$rii lui, dac$ organul emitent prevede acest lucru, 'n
aceast$ 'mprejurare se are 'n vedere c$ mijloacele moderne de informare *i publicitate asigur$
cunoa*terea actului respectiv, fac'nd posibil$ intrarea sa 'n vigoare 'ndat$ dup$ adoptare.
Stabilirea cu precizie a datei intr$rii 'n vigoare a actului normativ este hot$r'toare pentru a
determina momentul din care 'ncep s$ decurg$ toate efectele juridice (crearea, modificarea sau
'ncetarea unor drepturi *i obliga#iuni) prev$zute de el.
1. Intrarea 'n vigoare a normelor juridice
Modalit$#ile de stabilire a datei intr$rii 'n vigoare a Legilor *i a altor acte normative s'nt
diferite:
a) Intrarea 'n vigoare de la data public$rii legii sau altui act normativ, 'n cazul c'nd nu se
prevede nici o alt$ dat$ 'n textul actului privitor la intrarea lor 'n vigoare. Astfel, data intr$rii legilor 'n
vigoare 'n #ara noastr$, dac$ nu este prev$zut$ 'n textul legii, este data Monitorului Oficial 'n care a
fost publicat$. Pentru a nu se crea confuzii, men#ion$m c$ data *i num$rul Monitorului Oficial 'n
vigoare 'n care este publicat$ legea, nu trebuie confundate cu datele la care ea a fost adoptat$ de
parlament *i promulgat$ de pre*edintele #$rii.
Astfel art. l al Legii privind modul de publicare *i intrare in vigoare a actelor oficiale ne
spune, c$ actele oficiale (legile *i alte acte ale Parlamentului, decretele Pre*edintelui Republicii
Moldova, hot$r'rile Guvernului, actele normative ale ministerelor, departamentelor *i B$ncii na#ionale
a Republicii Moldova) intr$ 'n vigoare la data public$rii lor 'n "Monitorul oficial".
b) Legea (sau alt act normativ) prevede ea 'ns$*i, 'ntr-un articol, de regul$ final, momentul
intr$rii sale in vigoare. Aceasta se face prin men#ionarea zilei, lunii *i anului intr$rii 'n vigoare, fie prin
stabilirea unui termen (num$r de zile sau luni) de la data public$rii.
c) Actele interna#ionale intr$ 'n vigoare dup$ schimbul instrumentelor de ratificare sau dup$
remiterea actelor aprobate depozitarului spre p$strare 'n conformitate cu normele de drept interna#ional
sau 'n alt mod *i termen stabilite de p$r#ile contractante (art. 2 al Legii privind modul de publicare *i
intrare 'n vigoare a actelor oficiale).
Desigur c$ introducerea unei reglement$ri 'ntr-un domeniu nereglementat anterior,
modificarea reglement$rilor anterioare printr-un act de modificare sau printr-un act normativ nou,
abrogarea *i renun#area la o reglementare existent$, toate acestea ridic$ probleme complexe privind
situa#ia raporturilor juridice ap$rute sub imperiul vechilor reglement$ri, drepturile c'*tigate *i
obliga#iile instituite *i asumate 'n acele condi#ii.
Numeroase raporturi juridice - civile, de familie, de munc$, social -politice *i de alt$ natur$,
care au o existen#$ 'ndelungat$, produc'nd efecte juridice ne'ntrerupte, se afl$ astfel supuse unor
reglement$ri juridice succesive *i care pot s$ fie foarte deosebite 'ntre ele. Pentru a solu#iona
problemele ce se pun 'n leg$tur$ cu modificarea regimului juridic, al reglement$rilor dintr-un domeniu
sau altul, pe l'ng$ formularea unor principii referitoare la ac#iunea actelor normative 'n timp, actele
normative pot con#ine ele 'nsele dispozi#ii speciale - tranzitorii sau 'n cazul unor acte normative cu o
larg$ sfer$ de ac#iune, cum s'nt codurile, pot fi date concomitent acte normative speciale menite a
asigura punerea acestora 'n aplicare *i a rezolva toate situa#iile tranzitorii de la vechiul la noul regim
juridic.
Principiul neretroactivit$#ii normelor juridice
Un principiu fundamental al ac#iunii legilor (*i altor acte normative), 'n timp este cel al
neretroactivit$#ii lor. Acest principiu decurge din 'mprejurarea fireasc$ potrivit c$reia legea
reglementeaz$ pentru viitor, ea se aplic$ conduitei *i rela#iilor sociale de la data intr$rii sale in vigoare,
statul neput'nd pretinde cet$#enilor s$ se supun$ unei legi ale c$rei reglement$ri nu se cunosc 'ntruc't
legea nu exista. Conform acestui principiu art. 22 al Constitu#iei ne vorbe*te c$ "nimeni nu va fi
condamnat pentru ac#iuni dac$ acestea 'n momentul comiterii nu constituiau un act delictuos. De
asemenea nu se va aplica nici o pedeaps$ mai aspr$ dec't cea care era aplicabil$ 'n momentul comiterii
actului delictuos".
Ra#iuni de ordin umanitar si unele necesit$#i practice determin$, totu*i, admiterea unor
excep#ii de la principiul neretroactivit$#ii legii *i altor acte normative care, 'n principiu, s'nt
Page 62 of 149

urm$toarele:
A. Legea penal$ mai favorabil$ sau mai bl'nd$;
B. Legile interpretative;
C. C'nd actul normativ prevede 'n mod direct ca se aplic$ si unor situa#ii anterioare sau
stabile*te o dat$ a intr$rii 'n vigoare anterioar$ datei adopt$rii lui.
A. Principiul dreptului penal al aplic$rii legii mai favorabile (art. 6) exprim$ o concep#ie
umanitar$, care permite ca persoana ce a comis o infrac#iune 'n trecut sub imperiul unei legi vechi,
'nlocuit$ cu o lege nou$, s$ i se aplice, dintre cele dou$ reglement$ri, aceea care stabile*te, pentru fapta
comis$ o pedeapsa mai bl'nd$, mai u*oar$, 'n cazul 'n care legea nou$ este mai favorabil$ (bl'nd$) se
va aplica aceasta 'n mod retroactiv de*i fapta a fost s$vir*it$ 'nainte de intrarea 'n vigoare a acestei
legi.
B. Retroactivitatea legilor interpretative 'n sensul c$ prevederile sale se aplic$ de la data
intr$rii 'n vigoare a legii pe care o interpreteaz$, este fireasc$ *i logic$, deoarece scopul lor este de a
explica 'n#elesul exact al legii interpretate, ce trebuie s$-i fie atribuit de la intrarea ei 'n vigoare.
C. Prevederea direct$ a aplic$rii retroactive a legii decurge din voin#a exprimat$ 'n mod
nemijlocit direct, de c$tre legiuitor, 'n temeiul dreptului s$u de legiferare. Este evident c$ 'ntr-un regim
de legalitate al statului de drept se vor stabili *i unele norme de principiu la nivel constitu#ional sau de
lege care s$ 'mpiedice *i s$ limiteze aceast$ posibilitate (de exemplu, prevederile Codului civil *i
Codului penal citate mai 'nainte) *i, 'n orice caz, se va recurge foarte prudent *i doar excep#ional la o
asemenea m$sur$, pentru a nu tulbura desf$*urarea normal$ a rela#iilor sociale *i, de asemenea, nu se
va admite o atare prevedere 'n cazul 'n care ea ar leza drepturile *i interesele legitime ale cet$#enilor.
2. -ncetarea ac#iunii normelor juridice
In leg$tur$ cu 'ncetarea ac#iunii legii sau altor acte normative, ceea ce echivaleaz$ cu ie*irea
lor din vigoare, men#ion$m acest lucru ca o problem$ de principiu *i 'n general, legea *i celelalte acte
normative se adopt$ pe o durat$ nedeterminat$, urm'nd ca ulterior s$ se decid$ asupra 'ncet$rii
ac#iunii lor. De la aceasta fac excep#ie reglement$rile temporare (legile temporare) a c$ror durat$ de
aplicare este de la 'nceput limitat$ la o perioad$ de timp prestabilit$, 'n dfceste situa#ii legea sau
celelalte acte normative ies din vigoare prin ajungerea la termen, f$r$ a mai fi nevoie de vre-o
constatare sau hot$r're special$ 'n acest scop.
Conceptul prin care se exprim$ 'ncetarea ac#iunii actului normativ, scoaterea sa din vigoare,
poart$ denumirea de abrogare.
S'nt cunoscute mai multe forme de abrogare: abrogare direct$, atunci c'nd noul act normativ
prevede 'n mod direct ceea ce se abrog$, (un act normativ 'n 'ntregime sau anumite articole ale actului
sau actelor normative), sau indirect$, atunci c'nd noul act normativ se limiteaz$ s$ prevad$ c$ se
abrog$ toate actele normative sau prevederile din actele normative contrare dispozi#iilor sale, f$r$ 'ns$
a indica actul sau articolele respective. Forma de abrogare 'n ambele modalit$#i este folosit$, de
exemplu, 'n art. 6 al Hot$r'rii Parlamentului Republicii Moldova pentru modul de punere 'n vigoare a
Legii privind alegerea Parlamentului, care prevede c$ se abrog$ Legea Nr. 3618-XI din 23 noiembrie
1989 cu privire la alegerea de deputa#i ai poporului RSSM (abrogare direct$) precum *i alte dispozi#ii
contrare prezentei Hot$riri (abrogare indirect$).
Abrogarea tacit$ sau implicit$ are loc atunci c'nd noul act normativ nu con#ine nici o
prevedere de abrogare, dar reglementarea pe care o cuprinde se 'ndep$rteaz$ *i se deosebe*te atit de
mult de reglement$rile din actele normative vechi, 'ncft acestea nu se mai pot aplica *i, deci, c$
legiuitorul le-a abrogat implicit, 'ntruc't, a venit cu o nou$ reglementare. Este o form$ evident
inferioar$ abrog$rii directe. Aceasta din urm$ fiind preferabil$, deoarece 'nl$tura eventualitatea
oric$rei confuzii *i ne'n#elegeri privind scoaterea din vigoare a reglement$rilor precedente.
Trebuie f$cut$ o deosebire 'ntre abrogare *i derogare. Derogarea reprezint$ o reglementare
diferit$, *b abatere sau o excep#ie de la reglementarea existent$ pe care nu o abrog$, ci 'i 'ngusteaz$,
putem spune, sfera de aplicare.
O alt$ form$ de 'ncetare a unui act normativ este c$derea 'n desuetudine. 'n acest caz este
vorba de actele normative sau reglement$ri care au fost total dep$*ite de rezolvarea rela#iilor sociale,
de schimb$rile social-economice care au avut loc in societate, de faptul c$ st$rile de lucru ce au
determinat necesitatea adopt$rii acestor acte normative au 'ncetat s$ mai existe, astfel 'hc't ac#iunea lor
nu mai are nici o justificare *i nici nu mai poate fi sus#inut$, fiind dep$*it$ de noile realit$#i ale vie#ii.
Sigur, este o modalitate ce apare 'n lipsa utiliz$rii formei de scoatere din vigoare prin abrogare. Ea nu
este caracteristic$ unui regim strict de legalitate propriu statului de drept. Ea 'ns$ are loc *i nu poate fi
evitat$ *i ignorat$ 'n perioada revolu#ionar$ de trecere de la dictatur$ la democra#ie pentru acele acte
Page 63 of 149

normative *i reglement$ri ale vechiului regim care, f$r$ s$ fi fost abrogate, nu mai corespund noilor
realit$#i.
Principiul 'ncet$rii ac#iunii legii sau altor acte normative prin derogare sau ajungere la
termen cunoa*te *i el dou$ excep#ii de ultraactivitate, c'nd prevederile actului normativ abrogat sau
ajuns la termen pot fi, totu*i, ulterior aplicate. Este cazul legii penale mai favorabile care se aplic$ *i
dup$ 'nlocuirea ei cu o lege mai aspra, pentru faptele petrecute sub imperiul ei, din acelea*i
considerente umanitare pentru care se admite *i retroactivitatea legii penale mai favorabile. A doua
situa#ie de excep#ie prive*te legea temporar$, prevederile c$reia se aplic$ *i dup$ 'mplinirea termenului
ei de ac#iune pentru infrac#iunile s$v'r*ite 'n timpul c'nd era 'n vigoare, dar fapta nu a fost urm$rit$ sau
judecat$ 'n acel interval de timp.

Page 64 of 149

8.5. Ac'iunea normelor juridice /n spa'iu (i asupra persoanelor
C't prive*te ac#iunea normelor juridice 'n spa#iu *i asupra persoanelor, modalit$#i foarte strins
'mplelite, men#ion$m c$, ele s'nt organic legate de principiul suveranit$#ii puterii de stat, se manifest$
'n special sub aspectul suveranit$#ii teritoriale *i al leg$turii dintre stat *i persoane prin cet$#enie, 'n
temeiul principiului suveranit$#ii statului, legile *i celelalte acte normative s'nt obligatorii pentru
cet$#enii statului respectiv *i pentru toate organiza#iile, institu#iile, organismele sociale *i persoanele
fizice *i juridice care se afl$ pe teritoriul s$u. Aceasta 'nseamn$ c$ pe teritoriul unui stal ac#ioneaz$
dreptul acelui stat, determin'nd conduita tuturor persoanelor aflate pe acel teritoriu, 'n mod firesc,
aceasta presupune excluderea ac#iunii 'n acest teritoriu *i asupra persoanelor aflate pe el, a legilor altor
state str$ine.
In analiza ac#iunii actelor normative 'n spa#iu trebuie distinse aspectul intern *i aspectul
interna#ional. Din punct de vedere intern, de asemenea, trebuie f$cut$ distinc#ia dintre statele federale
*i cele unitare.
Ac#iunea actelor normative 'n spa#iu este condi#ionat$ de competen#a teritorial$ a organului
de stat emitent. Astfel, 'n republica noastr$, legea *i actele normative ale organelor centrale ale
administra#iei de stat ac#ioneaz$, 'n principiu, pe 'ntreg teritoriu 'n cadrul frontierelor de stat.
De exemplu, art. l al Legii privind frontiera de stat a Republicii Moldova ne vorbe*te c$
"...frontiera de stat a Republicii Moldova este linia ce desparte pe uscat *i pe ap$ teritoriul Republicii
Moldova de teritoriile statelor vecine, iar 'n plan vertical delimiteaz$ spa#iul aerian *i subsolul statelor
vecine". Deci, frontiera de stat stabile*te limitele spa#iale de ac#iune a suveranit$#ii de stat a Republicii
Moldova.
Desigur, organul legiuitor sau alte organe emitente pot stabili ac#iunea actelor normative pe o
anumit$ parte a teritoriului statului (de pild$, zona de frontier$, anumite zone delimitate 'n cazul unor
calamit$#i naturale) etc. Actele normative ale autorit$#ilor locale au o ac#iune limitat$ la unitatea
adrmnistrativ-teritorial$ respectiv$ -jude#ul, municipiu, ora* sau comun$.
-n cazul statelor cu o structur$ federa|$ se pune problema elucid$rii raporturilor dintre
competen#$ teritorial$ a organelor federale *i cea a organelor statelor membre ale federa#iei, precum *i
a raporturilor dintre legisla#ia statelor membre ale federa#iei, 'n principiu, actele normative ale
organelor federale se aplic$ pe 'ntregul teritoriul federa#iei, iar actele normative ale statelor membre
ale federa#iei se aplic$ pe teritoriul acestui stat Exist$ diferite modalit$#i de asigurare a concordan#ei *i
de rezolvare a cazurilor 'n care apar necorel$ri 'ntre legisla#ia federal$ *i cea republican$ (a statelor
membre ale federa#iei). Pot func#iona *i anumite instan#e jurisdic#ionale care, 'ntre alte atribu#ii, au *i
pe aceea de^a veghea *i asigura concordan#a dintre legisla#ia federal$ *i cea republican$, 'n general
dac$ la 'n anumit moment 'n acela*i cadru teritorial al statului coexist$ mai multe acte normative
reglementind aceea*i materie, se va aplica actul normativ cu for#a juridic$ superioar$, iar dac$ au
aceea*i for#$ juridic$ - actul normativ cu data cea mai recent$ de adoptare.
Deosebit de complex$ este ac#iunea actelor normative 'n spa#iu *i cu privire la persoane sub
aspect interna#ional. Astfel bun$oar$, raporturile sociale cu un str$in, fie c$ e vorba de un act 'ntre un
cet$#ean al Republicii Moldova *i un str$in sau de un act 'ncheiat 'n str$in$tate *i aplicat 'n Moldova
ori cu privire la un bun aflat 'n str$in$tate, fie c$ este vorba de o infrac#iune s$v'r*it$ pe teritoriul mai
multor state, al unui stat str$in de c$tre un cet$#ean de-al nostru sau de c$tre un str$in dar contra vie#ii
unui cet$#ean de-al nostru, ori de c$tre o persoan$ cu statut de reprezentant diplomatic, precum *i alte
asemenea 'mprejur$ri, ridic$ probleme multiple 'n leg$tur$ cu stabilirea legii care se aplic$: a
republicii sau str$ine, #in'nd seama de diferi#i factori cum s'nt locul 'ncheierii actului sau s$v'r*irii
infrac#iunii, calitatea persoanei - cet$#ean, str$in, reprezentant diplomatic *i altele.
'ntruc't rela#iile sociale cu element str$in ridic$ probleme speciale 'n func#ie de natura
acestor rela#ii - civile, penale, administrative, comerciale, fiscale etc. - ele formeaz$ obiect de studiu
pentru diferite discipline ca dreptul interna#ional privat, dreptul penal interna#ional, dreptul comercial
interna#ional.
De exemplu, dreptul interna#ional privat reglementeaz$ rela#iile sociale cu element str$in
civile, de familie, procesual civile, *i altele conexe cu acestea, mdic'nd instan#a competent$ *i legea
aplicabil$ *i solu#ion'nd conflictul de legi. 'n stabilirea normei conflictuale, adic$ a regulii care s$
reglementeze rela#iile sociale cu element str$in, se pot avea 'n vedere, de pild$, urm$toarele tipuri de
dispozi#ii:
aplicarea legii 'n func#ie de cet$#enie sau domiciliul persoanei;
aplicarea legii locului unde se afl$ situat bunul;
aplicarea legii instan#ei;
Page 65 of 149

aplicarea legii aleas$ de p$r#i.
Principiul teritorialit$#ii nu este 'ns$ absolut. Necesitatea men#inerii *i dezvolt$rii unor rela#ii
politice, economice, sociale, culturale 'ntre state au creat 'n decursul istoriei anumite excep#ii de la
acest principiu - excep#ia extrateritorialita#ii - c'nd, 'n anumite condi#ii, pe teritoriul unui stat pot exista
persoane *i unele locuri (reprezentan#e diplomatice, ambasade, nave) asupra c$rora nu se aplic$, 'n
anumite limite, actele normative ale statului respectiv sau c'nd se recunoa*te aplicarea legilor str$ine,
de asemenea, 'n anumite limite, pe teritoriul altui stat. In condi#iile 'n care aceste excep#ii se aplic$ cu
respectarea principiilor democratice ale dreptului interna#ional *i 'n special al egalit$#ii suverane a
statelor, al reciprocit$#ii, al liberului lor consim#$m,nt ele nu afecteaz$ cu nimic principiul
suveranit$#ii de stat ci dimpotriv$, s'nt menite s$ asigure dezvoltarea multilateral$ a rela#iilor
interna#ionale contemporane.
'ntre aceste excep#ii amintim, f$r$ a intra 'ntr-o analiz$ detaliat$, urm$toarele situa#ii:
a) persoane care se bucur$ de extrateritorialitate - imunitatea diplomatic$ *i regimul juridic al
consulilor;
b) regimul juridic al str$inilor *i al persoanelor f$r$ cet$#enie;
c) regimul juridic al cet$#eanului aflat 'n str$in$tate;
d) recunoa*terea efectului juridic al unor acte s$v'r*ite pe teritoriul unui alt stat sau aplicarea
legii asupra unor fapte s$v'r*ite 'n str$in$tate.
Imunitatea diplomatic$ const$ 'n exceptarea personalului corpului diplomatic de la jurisdic#ia
statului de re*edin#$, const'nd 'n inviolabilitatea personal$, inviolabilitatea cl$dirilor reprezentan#ei
diplomatice *i a mijloacelor de transport, 'n cazul 'nc$lc$rii legilor #$rii de re*edin#$, reprezentantul
diplomatic poate fi declarat persana non grota, lucrul care atrage dup$ sine rechemarea sau expulzarea
sa. Reprezentan#ii consulari ai statelor str$ine s'nt scuti#i de unele impozite, presta#ii, nu li se aplic$
jurisdic#ia instan#elor judec$tore*ti ale #$rii de re*edin#$ 'n cauzele privind infrac#iunile lor de serviciu
etc., iar regimul juridic este stabilit pe baz$ de reciprocitate *i 'n conformitate cu normele dreptului
interna#ional.
Cet$#eanul str$in sau persoanele f$r$ cet$#enie afla#i pe teritoriul unui stat au un regim
juridic, 'ntr-o anumit$ m$sur$ diferit de cel al cet$#enilor statului respectiv. Regimul str$inilor se
manifest$, de regul$, sub trei forme: regimul na#ional, c'nd str$inii au acelea*i drepturi civile ca *i
cet$#enii statului de re*edin#$; regimul special, potrivit c$ruia drepturile str$inilor s'nt stabilite 'n mod
special prin legi sau atribute interna#ionale *i regimul clauzei na#iunii celei mai favorizate, potrivit
c$ruia statul de re*edin#$ acord$ cet$#enilor unui alt stat afla#i pe teritoriul s$u. anumite drepturi, care
nu pot fi mai restr'nse dec't drepturile acordate cet$#enilor oric$rui stat ter#.
De exemplu, art. 7 al Legii cu privire la cet$#enia Republicii Moldova ne spune c$ 'n
Republica Moldova cet$#enii str$ini s'nt considera#i persoanele care au cet$#enia unui alt stat.
Persoanele care nu s'nt cet$#eni ai Republicii Moldova *i care nu au dovada cet$#eniei unui
alt stat s'nt considerate persoane f$r$ cet$#enie (apatrizi) art. 8 al aceleia*i legi "cet$#enii statelor
str$ine *i persoanele f$r$ cet$#enie s'nt obliga#i s$ respecte pe teritoriul Republicii Moldova Constitu#ia
*i celelalte legi ale republicii".
Pe teritoriul Republicii Moldova ei au un statut juridic de cet$#eni str$ini, de persoane f$r$
cet$#enie, lor li se garanteaz$ drepturi *i libert$#i, inclusiv dreptul de ac#iune 'n fa#a instan#elor
judec$tore*ti *i altor organe de stat pentru ap$rarea drepturilor lor legitime.
Cet$#enilor str$ini care se afl$ pe teritoriul Republicii Moldova li se garanteaz$ dreptul de a
cere ap$rare reprezentan#elor diplomatice *i institu#iilor consulare ale statului lor.
Cet$#enii no*tri afla#i 'n str$in$tate se bucur$ de protec#ia statului nostru *i s'nt chema#i s$-*i
'ndeplineasc$ obliga#iile, cu excep#ia acelora incompatibile cu absen#a lor din #ar$. Desigur c$ aflat 'n
str$in$tate, cet$#eanul nostru trebuie s$ se supun$ *i legilor statului respectiv.
De asemenea, Codul penal prevede c$ el se aplic$ *i infrac#iunilor s$v'r*ite 'n afara
teritoriului #$rii de c$tre un cet$#ean din Moldova.
-n ac#iunea actelor normative cu privire la persoane este important de sublimat - ca o aplicare
a principiilor democratismului dreptului - c$ legile *i celelalte acte normative se aplic$ 'n mod egal
fa#$ de to#i cet$#enii f$r$ deosebire de ras$, na#ionalitate, origine etnic$, limb$, sex, religie, avere,
origine social$, apartenen#$ politic$. Evident c$ nu toate legile *i celelalte acte normative privesc
automat pe to#i cet$#enii. Exist$ acte normative care prin con#inutul reglement$rilor lor se adreseaz$
unor categorii distincte de persoane ca, de pild$, cadrelor didactice, personalului sanitar, militarilor,
salaria#ilor de stat, mamelor cu copii etc. Determinarea categoriilor de persoane asupra c$rora
ac#ioneaz$ actul normativ prezint$ o deosebit$ importan#$ 'n studiul acestuia.
Page 66 of 149

'n concluzie putem sublinia c$ studierea *i cunoa*terea aprofundat$ a principiilor *i
modalit$#ilor ac#iunii legilor *i celorlalte acte normative 'n timp, spa#iu *i asupra persoanelor au o
'nsemn$tate deosebit$ pentru asigurarea unit$#ii *i concordan#ei dreptului dintr-o #ar$ 'n multitudinea
izvoarelor sale, pentru rezolvarea conflictelor ce pot ap$rea cu ocazia aplic$rii sale 'ntre diferite acte
normative, 'n spiritul legalit$#ii *i justi#iei.



Page 67 of 149





PRELEGEREA A NOUA
...totu*i am g$sit
c$ 'n vremea noastr$ legile (...)
s'nt at't de 'ncurcate, 'nc't t$r$g$n'ndu-se
la infinit aceast$ stare a lor,
cu greu ar putea fi priceput$
de vre-o minte omeneasc$".
(lustinian)
SISTEMUL DREPTULUI
9.1. Conceptul sistemului de drept
Societatea modern$ se caracterizeaz$ printr-o amplificare f$r$ precedent a activit$#ii
normative. Zigzagurile impevizibile de la o zi la alta a sistemului politic complic$ mult sarcina
legisla#iei. Num$rul mare de acte normative impune organizarea lor, ordonarea lor 'n raport de
anumite criterii.
Normele juridice, oric't ar fi de deosebite prin con#inut, s'nt foarte str'ns legate 'ntre ele,
alc$tuind un tot unitar. Ele formeaz$ un ansamblu logic coerent constituindu-se 'ntr-un sistem, nefiind
o 'ngr$m$dire ci, dimpotriv$ se asambleaz$ 'n mod organic.
Dreptul 'ntr-un stat ni se 'nf$#i*eaz$ nu ca o sum$ aritmetic$ dat$ de totalitatea normelor
juridice 'n vigoare, ci ca un ansamblu al acestora, structurat, organizat 'ntr-un sistem pe baza anumitor
principii.
'n teoria dreptului, vorbind de organizarea, structurarea dreptului, ne 'nt,lnim cu urm$toarele
no#iuni:
a) sistem juridic,
b) sistem legislativ,
c) sistemul dreptului.
Pentru a nu confunda aceste no#iuni *i a delimita con#inutul no#iunii de sistem de drept, este
necesar de a l$muri con#inutul fiec$rei din ele.
Sistemul juridic sau juridicul este o dimensiune inalienabil$ a existen#ei umane (parte
component$ a realit$#ii sociale).
Sistemul legislativ este unitatea actelor normative dintr-un stat.
Sistemul dreptului cuprinde organizarea dreptului ca fenomen normativ pe ramuri *i
institu#ii.
Prin urmare, sistemul de drept reprezint$ structura intern$ a dreptului dintr-un stat, prin care
se realizeaz$ unitatea normetor juridice *i gruparea lor 'n anumite p$r#i interdependente - ramuri *i
institu#ii juridice.
Sistemul dreptului are un caracter integrativ, exprimat 'n unitatea normelor sale. La baza
acestei unit$#i stau urm$torii factori:
- voin#a unic$, obiectivat$ prin ac#iunea legislativ$ a parlamentului *i asigurat$ 'n forme
precizate prin regulamentul de func#ionare a parlamentului;
- scopul unic al normelor de drept, #in'nd 'n principiu de 'mplinirea intereselor generale ale
societ$#ii;
- unitatea "c'mpul juridic" deriv'nd din faptul, c$ normele, fiind generale *i impersonale prin
natura sa, nu se aplic$ doar 'ntr-un singur caz *i 'ntr-un singur moment, ci 'n mod repetat 'ntr-un spa#iu
de timp dat, care intr$ sub inciden#a unui sistem determinat de drept;
- unitatea modului de realizare a normelor juridice, rezultmd din interven#ia, la nevoie, a
for#elor coercitive a statului ceea ce le diferen#iaz$ de celelalte tipuri de norme sociale (politice,
morale, religioase etc.).
Din to#i factorii enumera#i mai sus putem spune c$ factorul principal, care st$ la baza
sistemului de drept, este voin#a unic$, voin#$ exprimat$ primordial prin intermediul organului
legislativ care 'n statele modeme este parlamentul.
Prin crearea normelor juridice se formeaz$ con#inutul normativ al dreptului ce urm$re*te un
scop unic: reglementarea juridic$ a rela#iilor sociale 'n direc#ia realiz$rii sarcinilor comune ale
societ$#ii respective.
Page 68 of 149

In cadrul acestei unit$#i a dreptului, normele juridice se repartizeaz$, 'ns$, dup$ diferite
criterii 'n anumite grupe distinctive, cunoscute sub denumirea de institu#ii juridice *i ramuri de drept
Nici o norm$ juridic$ nu poate ac#iona deta*at$, rupt$ de restul normelor, 'n afara ansamblului lor. Dar
nici institu#iile juridice *i ramurile de drept nu s'nt grup$ri de norme complet separate. Av'nd o esen#$
social$ comun$, toate acestea reprezint$ o unitate, iar principiile reflectate de fiecare dintre ele se afl$
'ntr-o concordan#$ *i armonie, fiind totodat$ subordonat$ principiilor generale ale tipului respectiv de
drept.
Astfel, de exemplu, o norm$ de drept civil referitoare la prerogativele dreptului de
proprietate nu poate fi interpretat$ *i aplicat$ dec't prin prisma normelor constitu#ionale care ocrotesc
acest drept, a normelor de procedur$ civil$ care reglementeaz$ modalit$#ile de "punere 'n ac#iune" a
dreptului subiectiv de exercitare a lui cu ajutorul organelor de stat *i prin prisma principiilor generale
ale dreptului.
Leg$turile puternice, durabile, dintre normele juridice face posibil$ integrarea lor 'n sistem.
Astfel, putem spune c$ sistemul de drept este constituit din totalitatea normelor juridice 'ntre care
exist$ rela#ii relativ stabile *i durabile.
Studierea sistemului de drept are o mare important$ teoretic$ *i practic$. Cunoa*terea
sistemului de drept ajut$ organele de stat 'n procesul de elaborare *i perfec#ionare a dreptului pentru a
descoperi *i completa anumite lacune ale dreptului pozitiv, pentru eliminarea reglement$rilor perimate
*i asigurarea armoniei *i concordan#ei 'ntre normele, institu#iile *i ramurile de drept.
Sistemul de drept st$ la baza sistematiz$rii legisla#iei 'n ambele sale forme: incorporarea *i
codificarea. Cunoa*terea sistemului dreptului contribuie, totodat$, la perfec#ionarea aplic$rii *i
interpret$rii dreptului, atr$gtnd aten#ia asupra leg$turilor *i interdependen#ei dintre diferitele norme *i
institu#ii juridice. Sistemul dreptului are o importan#$ de seam$ *i pentru scopuri didactice *i *tiin#ifice,
st'nd la baza clasific$rii *tiin#elor juridice (*tiin#$ de ramur$), pentru bun$ organizare a pred$rii
dreptului, ca *i a muncii de cercetare juridic$.

9.2. Diviziunea dreptului /n drept public (i drept privat
Ca orice sistem, *i sistemul dreptului se caracterizeaz$ printr-o structur$, anumit$ aranjare a
elementelor 'n sistem. Structurarea normelor juridice s-a realizat dup$ multiple criterii *i, 'n general, ea
se face 'n mod deosebit de la o #ar$ la alta, de la un sistem de drept la altul, remarc'nd, 'ns$, *i
modalit$#i *i criterii comune mai multor sisteme.
Prima distinc#ie care s-a realizat 'n$untrul normelor juridice a fost aceea 'ntre normele
dreptului public *i normele dreptului privat.
De la Ulpian (170-228 e. n.) ne-a r$mas prima structurare a normelor juridice a unui sistem
de drept, ce distingea 'n cadrul dreptului roman "jus publicum (dreptul public) *i "jus privatum "
(dreptul privat), 'n sensul c$ cel dint'i are 'n vedere interesele statului, iar cel de-al doilea - interesele
diferitor persoane. Ulpian spunea:
Huius studii duoe sunt positiones publicum et privatum. Publicum jus est quod ad statum rei
romane spectat, privatum, quod singularum utiUtatem (Institu#iunile din CORPUS IURIS CIVILIS
DE JUSTI/IA ET DEIUREIV) .
Grecii nu f$ceau aceast$ distinc#ie iar germanii vechi au confundat aceste dou$ ramuri.
'n dreptul public statul era scopul, 'n dreptul privat individul este scopul,
Dreptul roman mai cuno*tea *i alte diviziuni: jus naturae, jus gentium, jus civile, dreptul
natural, dreptul gin#ilor - interna#ional - *i dreptul civil - dreptul tuturor cet$#enilor romani.
'n doctrina contemporan$ exist$ numero*i autori care se pronun#$ pentru o diferen#iere 'ntre
dreptul public *i dreptul privat, dar criteriile la care fac trimitere nu s'nt acelea*i. Astfel, de exemplu,
unii sus#in c$ baza 'mp$r#irii 'n cele dou$ ramuri o formeaz$ nu atit caracterul general sau individual al
interesului ap$rat, ci modul 'n care se asigur$ ap$rarea drepturilor subiective.
Dac$ se asigur$ ex off'cio este vorba de dreptul public, dac$ se asigur$ la interven#ia la
cererea p$r#ilor este vorba de drept privat .
In #ara noastr$ *i 'n #$rile blocului socialist teoreticienii 'n domeniul dreptului, sub influen#a
teoriei marxiste *i a ideologiei sovietice, nu numai c$ au renun#at la distinc#ia susnumit$, dar *i criticau
'mp$r#irea dreptului socialist 'n public *i privat, sus#in'nd c$ nimic nu este "privat" 'ntr-o astfel de
societate.
Dup$ destr$marea sistemului socialist *i a imperiului sovietic se reabiliteaz$ pozi#ia teoretic$
clasic$, dar, a*a cum observ$ pe bun$ dreptate Genoveva Vrabie , f$r$ a se argumenta motivele relu$rii
acestei tradi#ii de g'ndire. Dup$ cum remarc$ autoarea, reorientarea amintit$ se 'nso#e*te cert cu
Page 69 of 149

distinc#ia 'ntre:
I. Ramurile de drept prin care se organizeaz$ raporturile dintre stat, organele statului *i
indivizi, raporturi care s'nt orientate prin normele de drept care le reglementeaz$ 'n direc#ia ap$r$rii *i
conserv$rii unor interese generale ale societ$#ii, ale statului ca reprezentant al acesteia, pe de o parte *i,
II. Ramurile de drept prin care se organizeaz$, se ghideaz$ raporturile 'ntre indivizi, dintre
persoane fizice, prin reglementarea respectiv$ urm$rindu-se realizarea unui minimum de securitate,
condi#ie a exercit$rii libert$#ii, precum *i ap$rarea *i exercitarea unor interese personale 'n acord cu
cele generale.
S'nt considerate ramuri de drept public: dreptul constitu#ional, dreptul administrativ, dreptul
financiar, dreptul penal etc., iar ramuri de drept privat: dreptul civil, dreptul comercial, dreptul agrar *.
a. m. d.
Ciundu-l pe R David, L. Deleanu arat$ c$ "Dipticul Ulpian, de*i 'n zilele noastre #ine mai
mult de pedagogism dec't de *tiin#a dreptului, apar#ine mai mult tradi#iei dec't realit$#ii, s-a instaurat,
totu*i, 'n toate #$rile romano-catolice, devenind nu numai o problem$ de metod$, ci *i o schem$ de
g'ndire ca toate "schemele", cu avantajele *i dezavantajele ei".

9.3. Ramura de drept *i institu#ia juridic$
Dac$ 'n *tiin#a juridic$ din occident nu s-au purtat prea multe discu#ii pe tema sistemului de
drept conceput ca o totalitate de ramuri *i nu s-a pus cu acuitate problema delimit$rii unor ramuri de
drept, a criteriilor de delimitare, 'n #$rile din r$s$ritul *i centrul Europei au existat fructuoase discu#ii
pe aceast$ tem$, diversitatea de idei fiind determinat$ de renun#area la teoria clasic$ a 'mp$r#irii
dreptului m public *i privat, de apari#ia unor ramuri noi *i mai ales de stabilirea unor criterii de
clasificare a dreptului 'n ramuri *i institu#ii juridice.
Sistemul dreptului evoc$ unitatea dreptului *i diferen#ierea sa, adic$ 'mp$r#irea sa pe ramuri
*i institu#ii juridice.
Ramura de drept este ansamblul normelor juridice al vie#ii sociale 'n baza unei metode
specifice de reglementare *i a unor principii comune.
Ramurile de drept nu s'nt izolate unele de altele, ci se g$sesc 'ntr-o strins$ interdependen#$,
'n general, ramura de drept reprezint$ unitatea mai multor institu#ii juridice legate str'ns 'ntre ele prin
obiectul lor *i prin anumite principii *i metode comune.
Institu#ia juridic$ cuprinde normele juridice care reglementeaz$ o anumit$ unitate de rela#ii
sociale, instaurmd astfel o categorie aparte de raporturi juridice (De exemplu, institu#ia mo*tenirii 'n
dreptul civil, institu#ia c$s$toriei 'n dreptul familiei).
Unele institu#ii juridice, av'nd o sfer$ mai larg$, '*i pot subdiviza normele 'n mai multe
subgrupe.
Complexitatea ramurilor de drept se manifest$ *i prin faptul c$ 'n cadrul unora din ele mai
multe institu#ii juridice se pot grupa ca o subramur$ care pot face obiectul unei reglement$ri juridice
distincte 'n form$ de cod, regulament etc. Ca exemplu, poate fi adus dreptul maritim ca subramur$ a
dreptului civil care grupeaz$ totalitatea normelor ce reglementeaz$ rela#iile sociale din domeniul
transportului maritim. Principalul izvor al acestei subramuri este Codul maritim, sau, 'n cadrul
dreptului penal, m afar$ de codul penal este 'n vigoare 'n unele #$ri *i un cod al justi#iei militare, care
reglementeaz$ o leg$tur$ cu activitatea lor.
Dup$ cum s-a vorbit mai sus, o problem$ fundamental$ pentru studiul sistemului dreptului
este aceea a stabilirii criteriilor care stau la baza diviziunii dreptului 'n ramuri *i institu#ii. Acestea suit,
'n principal, urm$toarele: obiectul reglement$rii juridice *i metoda de reglementare.
Majoritatea autorilor s'nt de acord ca la baza 'mp$r#irii sistemului de drept 'n ramuri s$ stea
caracterul rela#iilor sociale, reglementate de o grup$ de norme de drept. Cu alte cuvinte, 'mp$r#irea pe
ramuri trebuie s$ porneasc$ de la obiectul reglement$rii juridice ca un criteriu principal, fundamental.
Caracterul distinct *i unitar, tr$s$turile specifice ale rela#iilor sociale dintr-un anumit domeniu sau
sector de activitate fac necesar *i posibil ca ele s$ fie reglementate de o categorie aparte de norme.
Astfel, s'nt, bun$oar$, rela#iile sociale din domeniul activit$#ii executiv-dispozitive, cele din cadrul
activit$#ii represive a statului 'mpotriva actelor antisociale de natur$ penala, rela#iile patrimoniale,
agrare, de munc$, de familie, etc.
Al$turi de criteriul obiectului, nu ne putem lipsi de metoda pe care puterea de stat o alege
pentru reglementarea diferitelor categorii de rela#ii sociale *i care face ca anumite norme, de*i cu un
obiect comun, s$ se separe 'ntr-o ramur$ aparte. Prin metod$ se are 'n vedere modul 'n care statul
ac#ioneaz$ asupra unor rela#ii sociale. Astfel unii autori au distins metoda egalit$#ii juridice a
Page 70 of 149

subiectelor sau metoda reglement$rii autonome, metoda autoritar$, metoda reglement$rii *. a. 'n orice
caz, metoda este un criteriu auxiliar *i subordonat obiectului.
De exemplu, dreptului civil 'i este specific$ metoda echivalen#ei (egalit$#ii) p$r#ilor, spre
deosebire de dreptul administrativ sau de dreptul financiar, m care metoda de reglementare este aceea
a subordon$rii p$r#ilor (metoda autoritar$). Astfel, 'ntr-un raport juridic de drept civil (un contract de
v'nzare - cump$rare, spre exemplu) p$r#ile (subiectele) stau pe picior de egalitate, ele au drepturi *i
obliga#ii corelative stabilite pe baz$ de negociere, 'ntr-un raport financiar ('ntre un organ de impozitare
*i un subiect impozabil) p$r#ile (subiectele) se afl$ 'n raporturi de subordonare.
Sistemul dreptului unui stat nu are un caracter fix, neschimb$tor. Unele transform$ri ale
sistemului de drept au loc *i s'nt determinate de transform$rile ce se produc in via#a economic$ *i
social$, precum si de interesele noi ale for#elor politice conduc$toare.
Apari#ia *i existen#a paralel$ a "jus crvilis" *i "jus gentium" a presupus extinderea comer#ului
*i un amestec al diferitelor popoare. Chiar 'mp$r#irea 'n drept public *i drept privat devine posibil$ *i
necesar$ numai dup$ ce se destram$ comunit$#ile familiare *i ia propor#ii dezvoltarea propriet$#ii
private.
Cre*terea influen#ei sociale *i politice a bisericii 'n cadrul or'nduirii feudale determin$
punerea bazelor dreptului canonic.
O tendin#$ a evolu#iei sistemului de drept este aceea a apari#iei unor ramuri noi. Apari#ia lor
este dovad$ dependen#ei sistemului de drept de evolu#ia rela#iilor sociale.
Apari#ia ast$zi a unei noi ramuri de drept - dreptul economic - este explicat$ pe temeiul unei
realit$#i noi: organizarea privat$ a economiei, colaborarea dintre puterea public$ *i cea privat$ *i
interven#ia statului (controlul calit$#ii produselor, m$suri juridice statale de protec#ie a cump$r$torului
etc.).
Zdruncinarea 'mp$r#irii clasice a dreptului 'n public *i privat este subliniat$ *i de apari#ia
unor ramuri mixte (complexe) de drept. Din ele fac parte dreptul familiei, dreptul muncii, legile rutiere
*. a. m. d
Toate acestea subliniaz$ caracterul dinamic al sistemului de drept.

9.4. Ramurile dreptului actual al Republicii Moldova
In sistemul dreptului contemporan distingem ca ramuri de drept, ramurile corespunz$toare
diviziunii dreptului 'n drept public *i drept privat 'n dreptul public intr$: dreptul constitu#ional, dreptul
administrativ, dreptul financiar, dreptul penal, dreptul procesual (penal *i civil), dreptul interna#ional
public, iar 'n dreptul privat: dreptul civil, comercial etc. Avem 'n vedere, de asemenea, a*a cum
ar$t$m, *i existen#a unui drept mixt (legisla#ia muncitoreasc$, legisla#ia rutier$).
In ceea ce prive*te dreptul actual al Republicii Moldova, distingem de regul$ urm$toarele
ramuri de drept: dreptul constitu#ional, dreptul administrativ, dreptul financiar, dreptul civil, dreptul
muncii, dreptul funciar, dreptul familiei, dreptul penal, dreptul procesual (penal *i civil).
Dreptul constitu#ional cuprinde totalitatea normelor juridice ce stabilesc principiile
fundamentale ale structurii sotial-econoniice *i ale or'nduirii de stat, sistemul, principiile de organizare
*i de func#ionare ale organelor statului, precum *i drepturile *i 'ndatoririle fundamentale ale
cet$#enilor.
Raporturile de drept constitu#ional s'nt raporturile sociale care apar 'n procesul organiz$rii *i
exercit$rii puterii de stat. Astfel s'nt raporturile dintre diferitele organe ale puterii de stat, dintre
organele puterii *i cet$#eni, raporturile dintre stat *i cet$#eni, al c$ror con#inut 'l constituie drepturile *i
obliga#iile cet$#enilor.
Principalul izvor al dreptului constitu#ional 'l formeaz$ Constitu#ia. Normele dreptului
constitu#ional s'nt cuprinse, de asemenea, *i 'n alte legi.
Dreptul administrativ cuprinde totalitatea normelor juridice care reglementeaz$ raporturile
sociale ce formeaz$ obiectul administra#iei de stat El se refer$ la organizarea organelor administra#iei
de stal, activit$#ii lor reciproce cu alte organe de stal, precum *i la modalit$#ile de executare a
competen#ei cu care s'nt 'nzestrate organele administra#iei de stat
In raporturile juridice administrative ca *i 'n cele de drept constitu#ional, p$r#ile, sau una din
ele apar ca purt$tori de drepturi *i obliga#ii *i, totodat$, ca titular al puterii, 'n raporturile juridice ale
dreptului administrativ 'ntotdeauna o parte este un organ al administra#iei de stat, metoda reglement$rii
raporturilor de c$tre normele dreptului administrativ are un caracter imperativ.
Raporturile juridice administrative se nasc, deci, 'ntre diferite organe ale administra#iei de
stat, pe de o parte, *i organiza#ii sau cet$#eni, pe de alt$ parte.
Page 71 of 149

Raporturile de drept administrativ pot s$ apar$ *i numai din ini#iativa unei p$r#i, f$r$
consim#$m'ntul celeilalte p$r#i. Violarea normei juridice administrative atrage dup$ sine r$spunderea
autorului 'nc$lc$rii fa#$ de stat, iar sanc#iunea este de regul$ o sanc#iune administrativ$.
Dreptul financiar cuprinde totalitatea normelor juridice care reglementeaz$ activitatea
financiar$ a organelor de stat. 'ntocmirea bugetului, perceperea impozitelor, stabilirea modul de
cheltuire a mijloacelor b$ne*ti ale statului, creditul, asigur$rile etc.
Dreptul civil cuprinde totalitatea normelor juridice care reglementeaz$ raporturile
patrimoniale 'n care p$r#ile se afl$ pe pozi#ii de egalitate juridic$. De asemenea, dreptul civil include *i
normele juridice care reglementeaz$ rela#iile sociale nepatrimoniale 'n care se manifest$
individualitatea persoanei, cum ar fi numele, dreptul de autor, domiciliu, starea civil$ etc.
Spre deosebire de rela#ii de drept constitu#ional *i administrativ, unde cel pu#in una din p$r#i
se manifest$ ca titular al puterii, 'n raporturile juridice de drept civil p$r#ile apar ca subiecte egale.
Rela#iile de munc$, de familie, funciare ca *i altele, chiar dac$ au un caracter patrimonial, nu intr$ 'n
sfera dreptului civil.
Dreptul muncii cuprinde totalitatea normelor juridice care reglementeaz$ rela#iile sociale de
munc$. Rela#iile din acest domeniu apar 'n leg$tur$ cu folosirea dreptului de munc$, condi#iile muncii,
ale salariz$rii, angaj$rii, 'n leg$tur$ cu drepturile *i obliga#iile muncitorilor *i ale func#ionarilor. De
asemenea dreptul muncii cuprinde *i normele juridice privind organizarea muncii, preg$tirea
profesional$, protec#ia muncii *i altele.
Dreptul funciar cuprinde totalitatea normelor juridice care reglementeaz$ raporturile funciare
'n leg$tur$ cu folosirea p$m'ntului, p$durilor, apelor, 'n scopul unei juste 'mp$r#iri a fondului funciar
*i unei folosiri ra#ionale *i eficiente a p$m'ntului.
Dreptul familiei Familia include rela#iile dintre so#i, dintre p$rin#i *i copii etc. Aici 'nt,lnim
rela#ii de diferite categorii: morale, ideologice, patrimoniale. Familia 'ndepline*te 'ntotdeauna func#ia
de educare a noii genera#ii.
Reglementarea acestui complex de rela#ii sociale, care se formeaz$ 'n leg$tur$ cu familia *i
'n cadrul familiei, se face de un ansamblu de norme juridice ce se grupeaz$ 'n cadrul dreptului familiei
ca o ramur$ distinct$ de drept. Raporturile juridice de familie cuprind raporturile de c$s$torie, de
rudenie *i filia#ie, raporturi 'n leg$tur$ cu 'nfieri, cu ocrotirea celor lipsi#i de capacitate sau cu
capacitate restr,ns$, c't *i altor persoane.
Dreptul penal cuprinde totalitatea normelor juridice care stabilesc, 'n conformitate cu
interesul societ$#ii, ce fapte s'nt considerat^ infrac#iuni *i care este m$sura pedepsei pe care trebuie s-o
aplice justi#ia celor ce s-au f$cut vinova#i de s$v,r*irea infrac#iunilor.
Dreptul procesual penal cuprinde totalitatea normelor juridice care reglementeaz$ activitatea
organelor de urm$rire, a procuraturii *i a justi#iei 'n judecata cauzelor penale, pentru descoperirea
infrac#iunilor *i a infractorilor *i pedepsirea lor, norme care reglementeaz$ raporturile acestor organe
cu cet$#enii asupra c$rora se r$sfi'nge activitatea lor.
Organele de urm$rire penal$ ale poli#iei, procuraturii, ca *i organele justi#iei, 'ndeplinindu-*i
sarcinile 'n domeniul luptei 'mpotriva criminalit$#ii, pun 'n mi*care, cerceteaz$ *i rezolv$ cauzele
penale, adic$ cauzele cu privire la s$v'r*irea infrac#iunilor.
Activitatea acestor organe reprezint$ un sistem de ac#iuni 'ndreptate spre cercetarea
complex$, *i sub toate aspectele a 'mprejur$rilor cauzei, 'n scopul descoperirii *i sanc#ion$rii
persoanelor care au s$v'r*it infrac#iunea, 'n aceast$ activitate a organelor men#ionate apar *i raporturile
lor cu cet$#enii asupra c$rora se r$sfi'nge activitatea lor: acuzat, parte civil$, martori.
Dreptul procesual civil cuprinde totalitatea normelor juridice care reglementeaz$ ordinea
dezbaterii *i rezolv$rii de c$tre justi#ie a cauzelor civile, precum *i 'ndeplinirea hot$r'rilor judec$tore*ti
'n aceste cauze.
Dreptul procesual civil reglementeaz$ raporturile care apar 'ntre organele de 'nf$ptuire a
justi#iei *i cet$#eni, precum *i 'ntre cet$#eni ca p$r#i 'n proces -reclamant *i p'r't Aceste raporturi
reglementate de dreptul procesual civil reglementeaz$ *i litigiile izvor'te din anumite raporturi de
familie, de munca sau chiar de drept constitu#ional.
Scopul dreptului procesual civil este de a asigura o rezolvare rapid$ *i just$ a cauzelor civile,
d'nd posibilitate persoanelor ale c$ror drepturi au fost 'nc$lcate, s$ ob#in$ realizarea lor 'n fapt, cu
ajutorul puterii statale.
Dreptul interna#ional are o situa#ie special$ el neintr'nd 'n sistemul intern de drept al vreunui
stat. Aceasta nu reprezint$ voin#a uni stat singur, ci a mai multor state, 'n condi#iile actuale.
Dreptul interna#ional contemporan este definit ca totalitatea normelor" care se creeaz$ prin
Page 72 of 149

acordul dintre state, suverane *i egale 'n drepturi, care exprim$ voin#ele concordante ale acestor state,
reglementeaz$ rela#iile dintre ele 'n procesul luptei *i al colabor$rii, 'n direc#ia asigur$rii coexisten#ei
pa*nice a statelor *i s'nt aduse la 'ndeplinire, 'n caz de necesitate prin constr'ngere exercitat$ de c$tre
state individual sau colectiv. Subiectele dreptului interna#ional s'nt statele, iar 'n anumite condi#ii,
na#iunile care lupt$ pentru independen#$ *i se g$sesc 'n faza de constituire a statului lor na#ional.
Normele dreptului interna#ional, av'nd un caracter consensual, se creeaz$ prin condi#iile
dintre state (tratate, pacte, etc.) 'n cadrul c$rora statele '*i asum$ obliga#iile *i dob'ndesc anumite
drepturi, unele fa#$ de altele. Numeroase norme de drept interna#ional s-au format, de asemenea pe
calea cutumiar$.
-n afar$ de dreptul interna#ional public, exist$ *i un drept interna#ional privat. Dreptul
interna#ional privat cuprinde totalitatea normelor juridice care reglementeaz$ situa#ia juridicei civil$
sau procesual$ civil$ a persoanelor fizice *i juridice str$ine. El reglementeaz$ o categorie special$ de
raporturi civile, care apar 'n condi#iile rela#iilor economice (mai ales comerciale) dintre state, *i de
aceea normele s'nt exprimate parte 'n dreptul intern, parte 'n tratatele interna#ionale sau cutumele
interna#ionale.
Ramura dreptului *i disciplinele *tiin#ei juridice.
Sistemul ramurilor *tiin#ei juridice *i al disciplinelor juridice desigur c$ nu poate s$ nu #in$
seama de sistemul dreptului. Aceasta nu duce 'ns$ la o identificare complet$ a acestora.
Diferen#ele considerate de ordin *tiin#ific *i didactic fac ca uneori aceea*i ramur$ de drept s$
fie separat$ 'n mai multe discipline *tiin#ifice sau, dimpotriv$, 'n cadrul aceleea*i discipline, s$ fie
studiate 'mpreun$ mai multe ramuri de drept.
Trebuie s$ men#ion$m de asemenea, existen#a *tiin#elor juridice auxiliare -criminalistica,
medicina legal$, psihiatria judiciar$, statistica judiciar$, etc. care nefiind legate de existen#a unor
ramuri sau institu#ii juridice distincte, vin 'n sprijinul unor *tiin#e juridice de ramur$, a activit$#ii de
aplicare a dreptului, 'n general.
Pe fonul apari#iei unor ramuri noi ale dreptului economic, dreptului industrial, dreptul
afacerilor, discipline complexe reunesc studiul unor realit$#i juridice noi, dincolo de 'mp$r#irea clasic$
a dreptului public *i privat.






Dreptul trece 'n existenta
faptic$ mai 'ntii, prin form$
prin faptul c$ este pus ca lege..."
(Hegel)

IZVOARELE DREPTULUI
10.1. Conceptul de izvor al dreptului. Izvoare materiale (i izvoare formale
Analiz'nd 'n cadrul capitolului "Conceptul dreptului" forma dreptului, am subliniat faptul c$
esen#a *i con#inutul dreptului trebuie s$-*i g$seasc$ modalit$#i potrivite de exprimare, forme adecvate.
"Dreptul, - scrie Hegel - trece 'n existen#a faptic$ mai 'ntii prin form$, prin faptul c$ este pus
ca lege...". Aceast$ 'mprejurare d$ dreptului posibilitatea de a fi cunoscut, de a fi respectat *i aplicat la
cazul concret.
-n teoria dreptului aceste modalit$#i specifice de exprimare a con#inutului dreptului poart$
denumirea de izvoare ale dreptului sau surse ale dreptului .
In teoria dreptului, precum *i 'n general 'n *tiin#ele juridice conceptul de izvor al dreptului
este folosit 'ntr-un sens specfic, strict juridic, prin care se au 'n vedere formele de exprimare a
normelor juridice - actele normative (legi, decrete), obiceiul juridic, practica judiciar$ etc.
Pornindu-se de la sensul etimologic al termenului de izvor", 'n *tiin#a juridic$ prin el au fost
definite, de asemenea, sursele, originea, factorii de determinare *i creare a dreptului. Pentru a se evita
confuzia dintre cele dou$ abord$ri a izvoarelor" dreptului 'n *tiin#a juridic$ s-a f$cut distinc#ia 'ntre
izvoarele materiale sau 'n sens material *i izvoarele formale sau 'n sens formal al dreptului.
Izvoarele materiale sau 'n sens material desemneaz$ faptul social, for#ele creatoare sau
factorii care configureaz$ dreptul, geneza dreptului.
Page 73 of 149

-n con#inutul acestor izvoare s'nt introduse elemente ce apar#in unor sfere diferite de rela#ii
sociale. S'nt socotite, astfel, izvoare materiale ale dreptului factorii de configurare a dreptului
(analiza#i de noi 'n tema Conceptul dreptului"), dreptul natural *i ra#iunea uman$, con*tiin#a juridic$.
Analiza *tiin#ific$ a dreptului nu poate ignora rolul izvoarelor materiale (factorii sociali,
economici, culturali, ideologici etc.). Ele reprezint$ factorii ce dau con#inut concret dreptului pozitiv,
concentr,nd nevoile reale ale vie#ii *i ap$r'nd 'n fa#a legislatorului sub forma unor comenzi sociale.
Intruc't problema "izvoarelor materiale", denumite uneori *i "reale" sau "sociale" face parte,
'n realitate, din problematica general$, filozofic$ a dreptului, ea este tratat$ 'n contextul respectiv, al
analizei conceptului *i esen#ei dreptului, 'n *tiin#a juridic$ a c$p$tat o larg$ circula#ie, practic s-a
generalizat, no#iunea de izvor al dreptului 'n cel$lalt sens, a*a-numit "formal", *i care are 'n vedere
mijlocul cu ajutorul c$ruia se exprim$ izvorul material, forma pe care o 'mbrac$ dreptul 'n ansamblul
normelor sale.
Av'nd 'n vedere c$ normele juridice nu se prezint$ 'n form$ nud$, lor le este caracteristic$ o
form$ exterioar$, o "haina" juridic$ pe care o 'mbrac$ aceast$ form$ exterioar$, ea poart$ *i denumirea
de izvoare formale sau forme exterioare de exprimare a dreptului.
La aceasta ne vom referi *i noi, pe acestea le avem, de regul$, 'n vedere atunci c'nd vorbim
de izvoarele dreptului. Este vorba deci de un sens propriu terminologiei juridice care, 'n acest caz, nu
coincide cu totul cu sensul etimologic al cuv'ntului.
Evident c$ nu excludem *i folosirea termenului 'n sensul utilizat de *tiin#ele istorice care prin
"izvoare" ale dreptului au 'n vedere indicarea surselor de cunoa*tere ale unui sistem de drept cum ar fi:
izvoare scrise sau nescrise, cele de natura arheologic$ etc. care pot oferi informa#ii despre dreptul
existent 'ntr-o anumit$ epoc$ istoric$, despre legisla#ia unei #$ri etc.
A*adar, prin izvoare ale dreptului ('n sensul juridic) *tiin#a juridic$ are 'n vedere, 'ntr-o
formulare foarte general$, formele de exprimare ale normelor juridice 'n cadrul unui sistem de drept 'n
diferite epoci *i #$ri.
Teoria juridic$ clasic$ a izvoarelor dreptului deosebe*te:
a) izvoarele scrise *i izvoare nescrise;
b) izvoare oficiale *i izvoare neoficiale;
c) izvoare directe *i izvoare indirecte.
Spre exemplu: obiceiul este un izvor nescris, spre deosebire de actul normativ care se
prezint$ totdeauna sub form$ scris$; obiceiul *i doctrina s'nt considerate surse neoficiale, spre
deosebire de lege *i jurispruden#$, care s'nt surse oficiale; 'n acela*i timp, actul normativ sau
contractul normativ s'nt considerate izvoare directe, pe c'nd obiceiul sau normele elaborate de
organiza#ii nestatale s'nt izvoare mediate (indirecte), ele trebuind s$ fie "validate" de o autoritate
statal$ pentru a deveni izvoare de drept.
Trebuie s$ men#ion$m c$ no#iunea de izvor ca form$ a dreptului sau a normelor juridice, ceea
ce este acela*i lucru, are 'n vedere doar un anumit aspect al formei dreptului, pe c'nd categoria de
form$, aplicat$ la drept este plurivoc$ fiind utilizat$ *i 'n alte sensuri, alte abord$ri (structura dreptului,
sistemul de drept etc.). Izvorul de drept vizeaz$ acel aspect al formei dreptului prin care norma social$
devine norm$ juridic$ 'n procesul de instituire sau recunoa*tere a ei de c$tre puterea public$ primind
astfel o form$ adecvat$ denumit$ izvor de drept. Izvoarele dreptului s'nt expresia crea#iei de drept ca
una din modalit$#ile guvern$rii societ$#ii prin intermediul autorit$#ii publice.
Putem spune c$ izvorul de drept este forma de exprimare a dreptului, adic$ modalitatea de
instituire sau recunoa*tere de c$tre puterea de stat a normelor juridice 'n procesul de creare a dreptului.
Izvoarele dreptului s'nt date de modalit$#ile multiple de existen#$ ale dreptului dintr-o epoc$ istoric$,
'ntr-o anumit$ #ar$. Rolul de a da for#a juridic$ regulilor de conduit$ revine organelor statului, fie
printr-o activitate direct$ de elaborare *i prelucrare a izvoarelor de drept sub forma actelor normative -
legi, decrete, hot$r'ri etc. -fie prin investirea cu for#a juridic$ a unor reguli ap$rute pe alte c$i cum s'nt
obiceiul sau practica judiciar$ prin care aceast$ investire sau recunoa*tere, devin izvoare de drept.

10.2. Clasificarea izvoarelor dreptului
Dezvoltarea dreptului de-a lungul istoriei ne demonstreaz$ existen#a pluralit$#ii izvoarelor 'n
sistemul de drept al fiec$rei #$ri. Explica#ia acestei situa#ii trebuie s$ o c$ut$m, pe de o parte 'n
complexitatea rela#iilor sociale supuse reglement$rii juridice, iar pe de alt$ parte - 'n varietatea
formelor de organizare *i guvernare a societ$#ii, a organiz$rii activit$#ii *i competen#ei organelor de
stat, a autorit$#ii publice.
Izvoarele formale ale dreptului impuse de evolu#ia de p'n$ acum a dreptului s'nt urm$toarele:
Page 74 of 149

a)obiceiul juridic;
b) practica judec$toreasc$ *i precedentul judiciar;
c) doctrina;
d) contractul normativ;
e) actul normativ.
A. Obiceiul juridic sau cutuma.
Obiceiul este cel mai vechi izvor de drept.
Obiceiul este, dup$ cum se *tie, o regul$ de conduit$ ce se formeaz$ spontan ca urmare a
aplic$rii ei repetate 'ntr-o perioada de timp relativ 'ndelungat$ 'ntr-o colectivitate uman$. Obiceiul sub
forma diferitelor datini *i tradi#ii cu caracter moral sau religios a reprezentat modalitatea principal$ de
ordonare a rela#iilor sociale *i influen#area ac#iunii umane 'n comuna primitiv$, 'n conformitate cu
interesele asigur$rii existente *i securit$#ii colectivit$#ii. Obiceiul continu$ s$ aib$ un rol social inferior
'n toate epocile istorice, ponderea sa variind, 'ns$, de la o epoc$ la alta, 'mpreun$ cu schimbarea
con#inutului social al reglement$rilor consacrate de el.
In conformitate cu interesele pe care le promoveaz$, puterea de stat are fa#$ de obiceiurile
existente urm$toarele atitudini:
a) de recunoa*tere, consacrare *i sanc#ionare - d'ndu-le for#$ juridic$ -acelora pe care le
consider$ utile *i necesare consolid$rii ordinii de drept;
b) de acceptare *i tolerare a acelor care, prin semnifica#ia *i importan#a lor nu reclam$
transformarea lor 'n norme cu caracter juridic, iar prin prevederile lor nu contravin ordinii de drept *i
r'nduielilor sociale corespunz$toare;
c) de interzicere a acelora care contravin ordinii *i r'nduielilor sociale, instituite *i ap$rate de
puterea de stat.
Obiceiurile recunoscute de puterea de stat *i dotate de aceasta cu for#$ juridic$ devin
obiceiuri juridice cunoscute *i sub denumirea de cutume, ele s'nt izvoare de drept.
Romanii numeau obiceiul juridic "mores majoram" (moravurile b$tr'nilor).
Modul de sanc#ionare al obiceiului *i de transformare 'n obicei juridic s-a realizat, de regul$,
'n practica aplic$rii dreptului, prin recunoa*terea lor de c$tre instan#ele judec$tore*ti cu prilejul
rezolv$rii diferitelor cauze.
Ast$zi obiceiul are un rol 'nsemnat 'ntr-o serie de #$ri eliberate de sub jugul colonial . Dat
fiind specificul form$rii normelor comer#ului maritim, 'n special ale activit$#ilor portuale, 'n decursul
timpului, cutuma, cuprinz'nd 'n principal norme cu caracter tehnic, practicate 'n portul respectiv,
continu$ s$ fie *i 'n prezent un izvor al dreptului maritim.
Cutuma a jucat *i continu$ s$ aib$ un rol important ca izvor al dreptului interna#ional, de*i 'n
epoca contemporana s-a dezvoltat puternic tendin#a de reglementare scris$ *i de codificare a acestuia.
Obiceiul juridic ca izvor de drept este, 'n genere, propriu societ$#ilor cu ritm lent de
dezvoltare *i transformare, ceea ce este specific pentru societ$#ile vechi (antic$, feudal$). Normele sale
se formeaz$ 'ncet ca urmare a aplic$rii lor 'ndelungate p'n$ se ajunge ca ele s$ fie generalizate *i
acceptate de comunitatea respectiv$.
In doctrin$ este r$sp'ndit$ teoria potrivit c$reia cutuma are dou$ elemente
De exemplu: 'n Tailanda puia ast$zi mai exist$ obiceiul de divor# al so#ilor, care a existat
'nc$ 'n perioada ini#ial$. B$rbatul *i so#ia 'n fa#a martorilor aprind c'te o luminare de m$rime egal$.
Acel so#, luminarea c$ruia arde mai repede, este obligat s$ p$r$seasc$ casa, nelu'nd nimic din avere
cantitative, unul de ordin psihologic (sau subiectiv), const'nd 'n convingerea c$ o regul$ comun$
practicat$ are valoare *i for#$ juridic$ (opinio necesitatis sau opinio juris) *i al doilea de ordin material
(sau obiectiv), const'nd 'n faptul c$ aceast$ regul$ exist$, se practic$ 'n realitate exterioriz'ndu-se,
deci, 'n via#a social$. Aceast$ exteriorizare, care dup$ opinia dominant$ trebuie s$ se manifeste 'ntr-un
act judiciar sau administrativ, joac$ rolul public$rii 'n dreptul scris.
Proba existen#ei *i cunoa*terii obiceiului este mai dificil$ dec't a dreptului scris. Pentru a se
u*ura cunoa*terea obiceiului, au ap$rut 'n special 'n evul mediu diferite culegeri scrise ale cutumelor,
fie ca opere a unor juri*ti av'hd un caracter privat, fie sub forma unor acte cu caracter oficial.
Asemenea culegeri au fost "Oglinda saxon$" (Sachsenspiegel) din 1230 *i "Oglinda *vaba"
(Schwabenspiengel) denumit$ *i drept imperial (Kaiserrecht) din 1273-1282 'n Germania,
"a*ez$mintele lui Ludovic cel Sf'nt" din 1270 'n Fran#a, Pravila Rus$ (Ruskaia Pravda) din sec. IX-
XIII 'n Rusia *i altele. In a doua jum$tate a sec. al XIX 'n Fran#a au fost adunate la ordinul
Ministerului de Interne cutumele locale. Pentru recunoa*terea prevederilor cutumelor, 'n Elve#ia s-a
statornicit tradi#ia ca, anual, ele s$ fie citite 'n adun$rile #inuturilor (landsgemeinde) sau al parohiilor.
Page 75 of 149

P$r#ilor 'n proces li se 'ng$duia, dqc$ era cazul, s$ dovedeasc$ faptul c$ de la redactarea ei, cutuma s-a
modificat sau a 'ncetat.
Istoria dreptului nostru cunoa*te obiceiul ca izvor al dreptului geto-dac, ce s-a men#inut 'n
anumite limite. Un rol deosebit a avut cutuma 'n perioada timpurie *i apoi de-a lungul feudalismului.
Este cunoscut sub acest aspect jus Valachicum (valah), adic$ dreptul rom,nilor (valahilor) ca
reglementare obi*nuielnic$ recunoscut$ 'n r'ndul popula#iei atit 'n #$rile Romane, c't *i la rom,nii din
statele din jur (Polonia, Ungaria, Serbia, Bulgaria). Odat$ cu formarea statelor rom,ne*ti feudale, jus
Valachicum este recunoscut *i ca "lex terrae", "consuetudo terrae", adic$ Legea #$rii sau obiceiul
p$m'ntului, ceea ce consfin#e*te leg$tura acestui drept cu popula#ia local$ *i teritoriul pe care ea era
a*ezat$, 'ntr-un document din perioada lui tefan al II-lea din Moldova (1445), se arat$ c$ un rob t$tar,
'n caz de iertare de robie va avea s$ tr$iasc$ "dup$ legea valah$". Foarte r$sp'ndit$ a fost aplicarea
cutumei 'n reglementarea rela#iilor agro-pastorale, -principala form$ de produc#ie din aceea perioad$.
Cu timpul se denume*te "zacon", legea b$tr'n$, dar diferit$ de legea scris$.
-n perioada de descompunere a feudalismului multe norme obi*nuiehiice suit incluse 'n
actele normative, obiceiul p$m'ntului fiind, bun$oar$, una din sursele de inspira#ie pentru
Pravilniceasc$ Condic$ (1780), Codul Calimack (1817) sau Legiuirea Caragea (1818). -ncetarea
aplic$rii unei cutume se produce 'n acela*i mod dar cu efect invers, prin npnuzajul ei treptat *i repetat
ceea ce 'n limbaj juridic se cheam$ desuetudine. In general, cutuma, ca izvor de drept, este inferioar$
dreptului scris, ea nu prezint$ certitudinea acestuia, fiind imprecis$, nesigur$, mai greu de constatat *i
cunoscut. Ea are prin natura sa un caracter conservator deoarece consfin#e*te unele comportamente
rezultate dintr-o practic$ 'ndelungat$. Al$turi de consacrarea unor valori morale *i spirituale ale
poporului, numeroase cutume au avut un caracter retrograd, consfin#ind inegalitatea dintre sex,
descrimin$ri na#ionale *i rasiale, intoleran#$ religioas$.
In epoca modern$ *i contemporan$ sfera de ac#iune a cutumei s-a restr'ns, de*i 'n m$sur$
diferit$, at't 'n #$rile cu o dezvoltat$ legisla#ie codificat$ c't *i 'n dreptul anglo-saxon, unde totu*i, se
mai p$streaz$ sub forma dreptului comun (common law).
Ast$zi, 'n m$sura 'n care este recunoscut$, cutuma 'n unele #$ri se aplic$ 'n dreptul privat
(civil, comercial) *i 'n dreptul constitu#ional. Odat$ cu instaurarea principiului legalit$#ii incrimin$rii *i
al pedepsei, s-a pus cap$t recunoa*terii cutumei ca izvor al dreptului penal. Ca for#$ juridic$ 'n raport
cu legea, cutuma are, 'n principiu, un rol subsidiar, subordonat. Totu*i, 'n dreptul Germaniei doctrina
sus#ine c$ cutuma are aceea*i for#$ juridic$ cu legea, de unde decurge c$ ea poate nu numai s$
suplineasc$ legea (cutuma praeter legem) s$ o completeze (cutuma secundum legemj, dar chiar s$
deroge de la ea (cutuma contra legem).
In realitate aceast$ tez$ r$m'ne pe terenul pur teoretic, abstract, nici un autor neput'nd invoca
un simplu exemplu din via#$ de abrogare a unei dispozi#ii legale printr-o cutum$.
Sistemele socialiste au f$cut practic inoperabil$ folosirea formei cutumiare m dreptul intern,
afar$ de anumite situa#ii cu totul speciale *i de excep#ie.
B. Doctrina.
Doctrina, ca izvor de drept, cuprinde analizele, investiga#iile, interpret$rile pe care oamenii
de specialitate le dau fenomenului juridic. Ea este *tiin#a juridic$ (a c$rui rol, structur$ *i func#ii au fost
prezentate 'n tema 'nt'i a cursului).
In general, rolul *tiin#ei este teoretic-explicativ, interpret$rile *tiin#ifice f$cute materialului
normativ 'l ajut$ pe legislator sau pe judec$tor 'n procesul de creare *i, respectiv, de aplicare a
dreptului.
'n istoria dreptului doctrina a avut un rol creator nemijlocit.
Doctrina sau *tiin#a juridic$ a avut un rol 'nsemnat ca izvor de drept 'n special 'n antichitate
*i epoca medieval$, 'ntr-adev$r, 'n dreptul roman jurisconsul#ii au desf$*urat o activitate complex$ *i
bogat$ privind aplicarea *i interpretarea dreptului, aduc'ndu-*i contribu#ia substan#ial$ 'n ^dezvoltarea
*i adoptarea reglement$rilor juridice la rela#iile vie#ii sociale, 'ncep'nd cu August, 'mp$ra#ii romani,
servindu-se de jurisconsul#i 'n realizarea politicii lor, le-au acordat celor mai de seam$ dintre ei dreptul
de a da avize 'n solu#ionarea unor cauze, de care judec$torii erau datori a #ine seama (jus pubiice
respondendi). Apoi, treptat, aceste avize au 'nceput s$ fie luate 'n considerare 'n solu#ionarea *i a altor
cauze similare. Dintre jurisconsul#ii de mare renume s'nt cunoscu#i 'n sec. al III-lea e. n. Papmian,
Paul, Ulpian ale c$ror avize, al$turi de cele ale lui Modestin *i Gaius au c$p$tat putere de lege pe baza
unei hot$riri dat$ 'n anul 426 a 'mp$ra#ilor Teodosiu al II - lea *i Valentinian al III - lea. De altfel
lucr$rile jurisconsul#ilor, 'n special cele ale lui Paul *i Ulpian, au constituit principala surs$ de
inspira#ie in alc$tuirea Engestelor sau Pandectelor lui Justmian.
Page 76 of 149

'n evul mediu doctrina rec'*tig$ 'n autoritate 'n procesul recep#ion$rii dreptului, iar apoi *i 'n
cel al prelucr$rii cutumelor. Opinia comun$, concordant$ a juri*tilor (communis opinio doctorum)
avea autoritatea de lege, fiind invocat$ 'n hot$ririle juridice. In continuare, de-a lungul secolelor,
*tiin#a juridic$ *i-a adus o 'nsemnat$ contribu#ie la unificarea *i adoptarea dreptului 'n diferite #$ri, la
rela#iile 'n continu$ dezvoltare, dar rolul ei ca izvor de drept a 'ncetat, practic, 'n epoca modern$. Este
adev$rat c$ 'n unele cazuri legea permite judec$torului ca atunci, c'nd nu exist$ o reglementare
referitoare la pricina pe care o solu#ioneaz$, s$ se inspire din solu#ii consacrate de doctrin$. Este
bun$oar$, cazul Codului civil elve#ian care are asemenea prevedere 'n art. l, alin.3.
-n dreptul socialist, de*i doctrina nu a fost recunoscut$ ca izvor de drept, 'n realitate doctrina
*i ideologia totalitar$, exprimat$ 'n programul partidului unic comunist au exercitat o puternic$
influen#$ nefast$ 'n activitatea organelor de stat, inclusiv al justi#iei.
C. Practica judec-toreasc- (i precedentul judiciar.
Precedentul judiciar *i practica judiciar$ au avut un rol important ca izvoare de-a lungul
istoriei.
Pornindu-se de la considerentul c$ instan#ele de judecat$, cu ocazia solu#ion$rii unor cauze,
s'nt puse 'n situa#ia de a preciza sensul legii c'nd acesta este 'ntunecat, sau de a completa *i a suplini
lipsa unor reglement$ri, 'n numeroase sisteme de drept se admite ca o hot$r,re judec$toreasc$, mai
ales c'nd este dat$ de instan#ele superioare, devine obligatorie 'n solu#ionarea unor cauze similare
viitoare, form'ndu-se 'n felul acesta o anumit$ practic$ judiciar$ numit$ *i jurispruden#$.
Uneori 'ns$*i hot$r'rile judec$tore*ti con#in al$turi de dispozi#iile de spe#$ *i dispozi#ii de
principiu, cu caracter general, menite a orienta activitatea viitoare, 'n felul acesta judec$torii, pe ung$
activitatea de aplicare, f$ceau *i oper$ de creare a dreptului, substituindu-se legiuitorului. Rolul
jurispruden#ei nu este acela*i 'n toate sistemele de drept. Av'nd o pozi#ie important$ 'ntre izvoarele
dreptului 'n antichitate *i feudalism, rolul ei se diminueaz$, urm'nd acela*i drum ca al cutumei de care
este dealtfel str'ns legat$, pe m$sur$ ce spore*te ponderea actelor normative, 'n epoca modern$ 'n #$rile
de pe continentul european, 'n timp ce se men#ine, 'ns$, activ$ 'n sistemul dreptului anglo-saxon.
-n dreptul roman jurispruden#a a c$p$tat o mare importan#$ prin intermediul a*a-numitului
drept pretorian. Hot$r,rile pretorilor *i ale altor magistra#i cu ocazia solu#ion$rii unor cauze concrete
prin care se corecta, adopta sau completa vechiul drept civil, au devenit obligatorii, la 'nceput, pentru
magistratul care le-a dat, apoi, pentru to#i magistra#ii. Practica judiciar$ are o mare importan#$ ca izvor
de drept 'n feudalism, 'n Europa ea se afirm$ puternic, de asemenea, odat$ cu recep#ionarea dreptului,
'n formarea dreptului comercial *i maritim au avut un rol important tribunalele comerciale *i maritime,
'nc$ 'n secolul al XIII-lea au 'nceput s$ apar$ diferite colec#ii de jurispruden#a ca, de pild$, reports-
urile 'n Anglia. Centralizarea *i cre*terea puterii monarhice pe continent, 'nso#it$, dup$ cum am v$zut,
de cre*terea rolului actelor normative, inclusiv prin codific$rile efectuate, au restrins c'mpul de
aplicare a jurispruden#ei. Astfel, 'n Germania, Codul penal Allgemeines Landrecht din 1794, a
prev$zut c$ "'n hot$r'rile care urmeaz$ s$ fie pronun#ate, nicidecum nu trebuie luate 'n considera#ie
nici p$rerile oamenilor de *tiin#$, nici hot$r'ile precedente aduse de tribunale". Dispozi#ii asem$n$toare
con#ine *i Codul civil austriac din 1811.
Revolu#iile burgheze au avut o influen#$ diferen#iat$ cu privire la rolul practicii judiciare *i
recunoa*terea sau nerecunoa*terea jurispruden#ei ca izvor de drept. Astfel, 'n #$rile europene
continentale aflate puternic sub influen#a codific$rilor napoleoniene *i 'n special Codului civil francez
din 1804 care interzicea tribunalelor s$ se pronun#e pe cale de dispozi#ii generale, jurispruden#a *i-a
pierdut rolul de odinioar$.
Totu*i nu-i mai pu#in adev$rat c$ se recunoa*te rolul important al deciziilor instan#elor
europene - constitu#ionale, judiciare sau administrative -Tribunale sau Cur#i Constitu#ionale, Cur#i
Supreme, Tribunale Administrative, Consiliul de Stat - ceea ce este tot practic$ judiciar$, 'ntruc't
aceste organe se situeaz$ 'n afara sistemului organelor legislative. Are loc o extins$ publicare - oficial$
sau oficioas$ - a jurispruden#ei instan#elor superioare. A*adar, 'ntr-o anumit$ m$sur$, jurispruden#a
r$m'ne, totu*i, *i pentru aceste #$ri un izvor de drept, un izvor subsidiar, am putea spune.
O pozi#ie deosebit de important$ continu$ s$ aib$ jurispruden#a ca izvor de drept 'n #$rile
care au adoptat sistemul de drept anglo-saxon (Anglia, Statele Unite, Canada *i numeroase #$ri foste
colonii britanice, membre ale Commonealth-ului. Dreptul englez se manifest$ sub forma dreptului
statutar (statutary law) alc$tuit din actele parlamentului *i organele executive *i dreptul comun
(Common law) alc$tuit din hot$r'ri judec$tore*ti, precum *i cutumele consfin#ite de ele. 'n general, aici
dreptul nu este codificat, iar judec$torul este considerat ca un singur interpret al legii, o autoritate care
stabile*te cutuma, iar hot$r'rea sa cel pu#in 'n cazurile instan#elor superioare, constituie un precedent
Page 77 of 149

obligatoriu 'n viitor nu numai pentru instan#a respectiv$, ci pentru toate instan#ele inferioare. Astfel
judec$torul creeaz$ dreptul (juge mode law).
Conform doctrinei clasice a "dreptului comun", acesta este privit ca *i cum ar avea o
existen#$ obiectiv$ chiar dac$ nu este exprimat 'n anumite acte. Dac$, 'ns$, o anumit$ 'nt'mplare nu-*i
g$se*te reglementarea 'n lege, asta nu 'nseamn$ c$ nu este reglementat$. Ei i se aplic$ "dreptul
comun". Deci, p'n$ la urm$, legea apare 'ntr-o pozi#ie auxiliar$, ajut$toare fa#$ de dreptul comun. De-a
lungul anilor sau adunat un num$r imens de precedente, cu multe necorel$ri, contradic#ii, fapt ce face
dificil$ cunoa*terea dreptului chiar *i pentru speciali*ti, nemaivorbind de cet$#eanul de r'nd. Accesul la
justi#ie este 'ngreunat f$r$ asisten#a unor speciali*ti, a avocaturii.
'n sistemul dreptului socialist, practicii judiciare nu i s-a recunoscut, 'n principiu, sub nici un
aspect rolul de izvor de drept.
O situa#ie aparte era rezervat$ a*a numitelor Decizii de 'ndrumare pe care era 'mputernicit$
s$ le dea Judec$toria Suprem$, instan#a judiciar$ suprem$, 'n cadrul competen#ei sale de control a
activit$#ii instan#elor judec$tore*ti. Deciziile de 'ndrumare nu erau solu#ii de spe#$ ci 'ndrum$ri de
principiu pentru solu#ionarea unor cauze de c$tre instan#e (care 'n practica lor au interpretat 'n mod
diferit actele normative) 'n vederea asigur$rii, aplic$rii *i interpret$rii unitare a legilor *i altor acte
normative.
D. Contractul normativ.
Contractul este un act juridic individual, 'n sensul c$ el stabile*te drepturi *i obliga#ii pentru
subiecte determinate (spre exemplu, pentru v'nz$tor *i cump$r$tor).
-n aceast$ accep#iune, contractul nu poate fi izvor de drept. Contractul normativ ca izvor de
drept are deosebire de contractele concrete care stabilesc drepturi *i obliga#ii 'n sarcina subiec#ilor,
fiindc$ el stabile*te norme juridice obligatorii. Istoria dreptului cunoa*te forma conven#ional$ a cre$rii
normelor juridice, situa#ie 'n care drepturile *i obliga#iile se manifest$ ca reguli de conduit$ - norme
juridice obligatorii pentru p$r#i, 'n comportamentul lor.
O aplicare larg$ a avut contractul ca izvor de drept 'n feudalism 'n reglementarea raporturilor
dintre diferitele st$ri sau p$turi sociale sau dintre acestea *i monarh. Evident c$ ele exprimau raportul
de for#e 'ntre p$r#ile semnatare, 'n acest sens, poate fi amintit$ 'n Anglia Magna Charta Ubertatum
'ncheiat$ 'ntre baroni, cavaleri *i r$scula#i *i regele loan f$r$ de /ar$ la 15 iunie 1215.
'n epoca de mai t'rziu contractul este un important izvor al dreptului constitu#ional 'n cazul
form$rii confedera#iilor sau federa#iilor; prin el se statorniceau principiile fundamentale, convenite de
statele membre 'n constituirea federa#iei sau statului feudal.
A*a, bun$oar$, constituirea Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste 'n 1922 a avut loc 'n
forma juridic$ a unui tratat 'ncheiat la conferin#a delega#iilor Congreselor Sovietelor din RSFSR,
Ucrainei, Bielorusei *i Federa#iei Transcaucaziene, adoptat de c$tre primul Congres unional al
Sovietelor din 30 decembrie 1922, care a intrat, apoi, 'n cuprinsul Constitu#iei URSS din 1924 *i a
celei ulterioare. Dezvolt'ndu-se caracterul nedemocratic al principiilor care au stat la baza f$uririi
Uniunii Sovietice, 'n prezent se dezbat problemele g$sirii unei noi forme democratice de acord 'ntre
republicile suverane 'n cadrul unei comunit$#i de state (CSI).
'n dreptul intern, este de asemenea acceptat$ teza potrivit c$reia contractul colectiv este un
izvor al dreptului muncii, c't prive*te prevederile sale cu caracter general, se constituie adev$rate
norme juridice de natur$ conven#ional$. Este de men#ionat aici tendin#a actual$ de standardizare a
numeroaselor opera#ii juridice prin "contractele-tip" sau "contractele de adeziune", unde p$r#ile se
mul#umesc cu acceptarea *i individualizarea lor.
O 'nsemn$tate deosebit$ i se recunoa*te contractului, 'n sens general de conven#ie, tratat,
acord, etc. ca izvor de drept interna#ional.
E. Actul normativ
Actele normative, 'n general, reprezint$ categoria foarte important$ a izvoarelor dreptului 'n
toate sistemele de drept c$p$t'nd un caracter predominant cu deosebire 'n epoca modern$ *i
contemporan$. Dreptul cutumiar nu a putut *i nu poate singur s$ asigure reglementarea, consacrarea *i
ap$rarea rela#iilor sociale, de aceea apare nevoia concretiz$rii voin#ei *i intereselor de#in$torilor puterii
de stat pentru conducerea societ$#ii 'n forma actelor juridice normative, a dreptului scris cum i se mai
spune 'n opozi#ie cu cel cutumiar nescris.
In toate sistemele de drept *i 'n toate #$rile exist$ mai multe categorii de acte juridice
normative constituite 'n sistem ierarhizat, locul principal ocup'ndu-1 legea. Este potrivit s$ facem
unele preciz$ri terminologice privind categoria general$ de act Juridic normativ *i cea de lege. Primul
concept define*te toate formele sub care apar normele juridice edictate de organele statului - lege,
Page 78 of 149

decret, hot$r're *.a. 'n principiu, fiecare stat '*i stabile*te denumirea actelor normative *i competen#a
organelor care le emit, denumirile de lege, cod, constitu#ie, decret, hot$r're, regulament *i altele, fiind
cele mai r$sp'ndite *i av'nd, 'n principiu, aceea*i pozi#ie 'n sistemul actelor normative din diferite #$ri.
Denumirea mai precis$ *i complet$ este acea de act juridic normativ, pentru a evita confuzia cu actele
normative ale unor organiza#ii nestatale - statutul unui club sportiv, bun$oar$, care nu au evident,
caracter juridic. Dar, 'n limbajul curent juridic se folose*te *i forma prescurtat$ de acte normative la fel
cum proced$m *i noi 'n lucrarea de fa#$. Pentru ipoteza 'n care am avea 'n vedere sensul larg al actului
normativ, vom face preciz$rile de rigoare. Ad$ug$m, de asemenea, c$ adesea 'n limbajul juridico-
politic termenul de lege se folose*te 'ntr-un sens foarte larg, acel de drept scris, cuprinz'nd orice form$
a actelor normative. Evident, c$ 'n prelegerea noastr$ vom folosi termenul de lege 'n sensul strict al
cuv'ntului.
'n principiu, denumirea de lege, este dat$, *i folosit$ *i 'n doctrina juridica, pentru a desemna
actul normativ cu for#$ juridic$ superioar$, adoptat de organul suprem al puterii de stat fie el colegial
sau unipersonal, 'n func#ie deforma de guvern$m'nt *i regimul politic al statului.
-n categoria legii, ca o varietate a ei, intr$, de asemenea, Constitu#ia ca lege fundamental$ *i
Codul ca o lege 'n care reglement$rile 'mbrac$ o anumit$ form$ de sistematizare. De aici decurge *i
cea mai general$ clasificare a actelor normative 'n legi *i acte normative subordonate legii.
Actele legislative adoptate 'n perioada ini#ial$ 'n statele Orientului antic ca *i 'n Grecia *i
Roma au cuprins 'n mare parte numeroase reguli cutumiare. 'ntre monumentele legislative ale
antichit$#ii amintim: Legea lui Bokoris 'n Egipt (sec. VIII i. e. n.), Legea sau Codul lui Hammurabi 'n
Babilon (sec. VIII '. e. n.), care a avut o larg$ aplicare 'n Orientul antic, apropiat *i mijlociu, Legile lui
M,nu 'n India (sec. III '. e. n.), Legile lui Moise la evrei -Legea MU 'n China, Legea celor XII Table
'n Roma antic$ (sec. V '. e. n.), Legile lui Solon (sec. VII '. e. n.), Legile lui Dracon (sec. V '. e. n.) 'n
Grecia Antic$, 'n dreptul roman afar$ de legi s'nt cunoscute de asemenea Senatus -Consultele *i
Constitu#iile imperiale. Codificarea lui Justinian 'nceput$ 'n anul 528 e. n. la realizarea c$reia o
contribu#ie de seam$ a avut-o juristul Trebonian, intrat$ 'n istoria dreptului sub denumirea de
Condicele dreptului civil (Corpus iuris civilis), care cuprindea Digestele, Codul, Institu#iile *i
Novelele, reprezint$ o culegere a dreptului roman pus de acord cu realit$#ile social-politice, din aceea
epoc$.
-n feudalism importan#a dreptului scris *i necesitatea sa 'ncepe s$ se simt$ tot mai mult, pe
m$sura dep$*irii economiei naturale, a dezvolt$rii for#elor de produc#ie *i a rela#iilor de schimb, a
cre*terii tendin#elor de centralizare a puterii de stat. 'n epoca absolutismului feudal, de*i
particularismul juridic local, bazat pe cutume, nu dispare total, paralel cu recep#ionarea dreptului
roman (desf$*urat$ mai ales 'n sec. XIV-XV) s'nt edictate legi *i coduri de valoare na#ional$ cum au
fost 'n Germania Codul Penal Carolina din 1532, 'n Fran#a Codul maritim din 1643 *i Codul comercial
din 1681.
Tendin#a spre un drept scris a cunoscut o puternic$ afirmare 'n epoca modern$, 'n capitalism,
'nc$ 'n perioada preg$tirii revolu#iilor burgheze, printre principiile proclamate de ideologii acestora,
figura principiului legalit$#ii *i al suprema#iei legii 'n cadrul reglement$rilor juridice apar ca o expresie
a dorin#ei tinerei clase burgheze 'n ascensiune, de a se opune arbitrarului nobilimii feudale.
Dup$ victoria revolu#iilor burgheze, a fost creat un sistem de acte normative, potrivit
ierarhiei aparatului de stat, fac'ndu-se distinc#ia 'ntre lege ca act normativ adoptat de organul suprem
al puterii de stat (Parlament) *i actele normative, subordonate, de regul$, regulamentele, adoptate de
organele administra#iei publice. Apar de asemenea primele constitu#ii ca legi fundamentale adoptate de
un organ suprem special, constituant. Iau o mare amploare codific$rile mai ales pe baza exemplelor
napoleoniene din Fran#a, 'n special 'n domeniul dreptului civil, comercial *i penal.
Cu unele particularit$#i ale dreptului anglo-saxon, actele normative *i 'n primul r'nd legea,
cap$t$ un rol predominant 'ntre izvoarele dreptului 'n toate statele. Principiile legalit$#ii, ale
suprema#iei legilor *i, evident, ale Constitu#iei, nu au fost din p$cate, consecvent observate *i
respectate, iar 'n perioada regimurilor autoritare, dictatoriale au fost brutal 'nc$lcate, legea devenind
un act arbitrar al dictatorului *i clicii sale.
Doctrina juridic$ a manifestat un deosebit interes pentru stabilirea tr$s$turilor definitorii ale
legii, inclusiv a con#inutului ei voli#ional, ca expresie a interesului *i voin#ei generale a poporului.
Astfel, 'n Declara#ia Omului *i Cet$#eanului din 1789 se ar$ta c$ legea este: "expresia voin#ei
generale" *i c$ "to#i cet$#enii au dreptul s$ concureze personal sau prin reprezentan#ii lor la elaborarea
sa" (art. 6).
De o anumit$ circula#ie s-a bucurat un timp teza cu privire la diviziunea legii 'n "lege 'n sens
Page 79 of 149

material" *i "lege 'n sens formal". Ap$rut$ 'n Germania la finele sec. XIX, aceast$ teorie legat$ de
numele juristului P. Lavand s-a n$scut din conflictul dintre Parlament ca exponent al puterii legislative
*i monarh (*i guvern) ca exponent al puterii executive *i urm$rea favorizarea ultimei 'n dauna
Parlamentului. Nu to#i autorii s'nt de acord cu aceast$ diviziune, iar cei care o accept$ nu-i dau
acelea*i explica#ii, 'n esen#$, prin "legi materiale" sau "'n sens material", se consider$ lege orice act
care, potrivit criteriului material, con#ine o regul$ de drept (o norm$ general$) indiferent de organul cel
adopt$, 'n timp ce "legea formal$" sau "'n sens formal" se consider$ acel act care, potrivit criteriului
formal, este votat de parlament, printr-o procedur$ proprie de legiferare, chiar dac$ nu con#ine o regul$
general$, ci o dispozi#ie concret$. La timpul s$u aceast$ distinc#ie a avut menirea de a scoate bugetul *i
tratatele interna#ionale, precum *i alte materii, din competen#a parlamentului *i a le trece 'n acea a
executivului, 'ntre timp, aceast$ distinc#ie *i-a pierdut din importan#$, dar competi#ia dintre organul
legiuitor *i cel executiv continu$, 'n centrul aten#iei este pus$ de data aceasta problema definirii sferei
"domeniului legii", urm'nd ca ceea ce nu este rezervat legii s$ fie de competen#a executivului, 'n
studiul actelor normative se impune s$ facem o distinc#ie principial$ 'ntre lege *i actele normative
subordonate legii.
A. Legea este actul normativ cu valoare juridic$ superioar$, cel mai important izvor al
dreptului ce eman$ de la Parlament, organul suprem al puterii de stat, exponent al puterii suverane al
poporului. Legea se distinge de celelalte acte normative at't prin pozi#ia ei superioar$ 'n sistemul
izvoarelor dreptului, fiind edictat$ de organul suprem reprezentativ al puterii de stat, potrivit unei
proceduri anume stabilite, cit *i prin con#inutul normativ al reglement$rilor instituite de ea.
Aceasta este o consecin#$ a democratismului, o consecin#$ logic$ *i fireasc$ a faptului c$
puterea politic$ apar#ine poporului care o exercit$ c't prive*te adoptarea deciziilor supreme prin
organul s$u suprem reprezentativ -Parlamentul.
Desigur, c$ 'n #$rile 'n care este institu#ionalizat referendumul, este posibil$ *i participarea
direct$ a cet$#enilor 'n procesul de adoptare a legilor pe aceast$ cale. In statele federale au competen#$
legislativ$, evident at't organele legislative federale, c't *i cele ale statelor membre.
Clasificarea legilor
Din punctul de vedere al for#ei juridice se disting dou$ categorii de legi: constitu#ionale sau
fundamentale (constitu#ia denumit$ *i legea fundamental$) *i ordinare (celelalte legi). Prin con#inutul
ei, Constitu#ia (implicit legile de modificare a constitu#iei) are ca obiect reglementarea principiilor
fundamentale ale organiz$rii sociale *i de stat, sistemul organelor *i separa#iei puterilor 'n stat,
drepturile, libert$#ile *i 'ndatoririle fundamentale ale cet$#enilor. Constitu#ia are o pozi#ie deosebit$ 'n
ierarhia legilor *i a celorlalte acte normative, a tuturor izvoarelor dreptului, 'ntruc't dispune de for#$
juridic$ superioar$ fa#$ de toate acestea: con#inutul acestora trebuie s$ fie totodat$, conform
prevederilor Constitu#iei. Aceasta 'nseamn$ c$ nici o dispozi#ie dintr-o lege din alte acte normative sau
izvoare de drept, nu pot contraveni 'n nici un fel Constitu#iei. Este vorba de principiile suprema#iei
Constitu#iei *i constitu#ionalit$#ii legilor ca tr$s$turi esen#iale ale statului de drept. Dat$ fiind
importan#a acestor principii s-au instituit diferite modalit$#i de control al constitu#ionalit$#ii legilor.
O problem$ de o deosebit$ 'nsemn$tate teoretic$ *i practic$ este aceea a con#inutului
normativ al legii, cunoscut 'n teoria dreptului sub denumirea de "domeniul legii", spre deosebire de cel
al altor acte normative subordonate. Cunosc'nd locul legii 'n ierarhia actelor normative este important
a se determina sfera de reglementare a rela#iilor sociale prin lege, lucru cov'r*itor pentru realizarea
principiului legalit$#ii *i prevenirea 'nc$lc$rii lui prin acte normative subordonate ale altor organe dec't
cel legiuitor, cum ar fi Guvernul sau ministerele. Dar, 'n mod concret, aceste aspecte vor fi analizate la
disciplina de Drept Constitu#ional astfel c$ nu intr$m 'n cercetarea *i prezentarea lor.
-n analiza legii, men#ion$m c$ teoria dreptului *i practica unor #$ri, inclusiv a #$rii noastre,
disting a*a numitele "legi organice", adic$ acele legi care ini#ial se refereau la organizarea,
func#ionarea *i structura diferitele organe ale statului, dar care pot cuprinde alte domenii *i care au o
pozi#ie distinct$ in ierarhia legislativ$, ele situ'ndu-se 'ntre Constitu#ie *i legile ordinare.
Codurile, ca o form$ anumit$ sistematizat$ 'ntr-un domeniu dat, s'nt tot legi. De altfel, 'n
practica legislativ$ adoptarea codurilor s-a f$cut prin legi. Legea se adopt$ dup$ o anumit$ procedur$
strict stabilit$ (de Constitu#ie, Regulamentul Parlamentului etc.) *i a c$rei respectare este obligatorie,
ca o condi#ie a validit$#ii ei. Astfel, procedura de adoptare a legii cunoa*te ca momente distincte *i
precis determinate, ini#iativa legislativ$, dezbaterea proiectului de lege, votarea *i adoptarea legii. In
ipoteza existen#ei institu#iei referendumului, adoptarea legii presupune *i aprobarea ei prin referendum.
1. Ini#iativa legislativ$ reprezint$ dreptul de a propune *i supune organului legiuitor un
proiect de lege cu obliga#ia acestuia de a se pronun#a asupra lui, 'nscriindu-1 pe ordinea sa de zi.
Page 80 of 149

Evident c$ nu oricine are drept de ini#iativ$ legislativ$, ci numai persoanele sau organele anumit
stabilite.
2. Proiectele de lege s'nt examinate de c$tre comisiile permanente ale Parlamentului
Republicii Moldova. Dezbaterea proiectului 'ncepe cu ascultarea expunerii de motive prezentat$ de
ini#iator *i a raportului comisiei permanente competente care a examinat proiectul.
3. Urmeaz$, apoi, discu#ia pe articole dup$ care se trece la votarea proiectului de lege 'n
'ntregime.
4. Dup$ adoptarea de c$tre Parlament, urmeaz$ promulgarea. Promulgarea are semnifica#ia
de a constata existen#a textului autentic al legii din care se desprinde dispozi#ia de a o publica *i
consecin#a c$ ea este executorie, activ$, intr$ 'n vigoare (evident, de la data public$rii sau alt$ dat$
stabilit$ 'n textul legii sau 'ntr-o alt$ lege care ar reglementa aceast$ problem$). Promulgarea nu este
un vot al Pre*edintelui, legea exist$ deja, fiind adoptat$ de Parlament.
5. Dup$ adoptare este necesar$ aducerea legilor la cuno*tin#a public$ nefiind de conceput s$
se cear$ cuiva respectarea unor reguli care nu au fost f$cute publice 'ntr-o form$ corespunz$toare.
Aceasta are loc prin publicare 'ntr-o publica#ie legislativ$ oficial$, 'ntr-un anumit termen de la
adoptare, 'n #ara noastr$ legile se public$ 'n Monitorul oficial al Republicii Moldova sub semn$tura
Pre*edintelui Republicii Moldova, 'mpreun$ cu Decretul de punere 'n aplicare, 'n afar$ de publicarea
oficial$ a actelor normative, pentru asigurarea cunoa*terii con#inutului actelor normative, se desf$*oar$
o ampl$ activitate, folosind mijloacele de informare 'n mas$ precum *i alte modalit$#i.
-n caracterizarea legilor este cunoscut$ de asemenea, clasificarea lor 'n generale, speciale *i
excep#ionale. Distinc#ia 'ntre legea general$ *i special$ trebuie v$zut$ 'n mod complex, 'n sensul c$
legea special$ intervine cu o reglementare aparte, deosebit$, particular$ fa#$ de reglement$rile legii
generale. De exemplu, Codul civil este o lege general$ fa#$ de legea v'nz$rii de m$rfuri sau legile
privind administrarea fondului locativ *i reglementarea raporturilor dintre proprietari *i chiria*i; sau
Codul penal este o lege general$ fa#$ de alte legi speciale care con#in dispozi#ii penale. Pe de alt$ parte,
aceea*i lege sau dispozi#ie poate s$ aib$ caracter general sau special dup$ cum o raport$m la o alt$
reglementare mai general$ sau mai special$. Importan#a distinc#iei 'n legea general$ *i special$
prive*te procesul de interpretare *i aplicare. Legea special$ se aplic$ materiei pe care o reglementeaz$,
iar 'n caz de concurs, cu legea general$ se aplic$ legea special$, conform principiului "lex speciali
derogat generali' 'n m$sura 'n care legea special$ care este de strict$ interpretare nu a dispus altfel, se
aplic$ dispozi#iile legii generale.
Legile sau reglement$rile excep#ionale se dau 'n situa#ii cu totul deosebite, ele 'nsele
stabilind consecin#ele juridice ale aplic$rii lor. Asemenea acte pot fi, de pild$, cele prin care se
instituie de exemplu, starea de necesitate.
Ca izvor al dreptului de acela*i nivel cu legea, s'nt considerate *i unele acte interna#ionale,
semnate *i ratificate . Actele interna#ionale (tratate, conven#ii, acorduri, etc.) se 'ncheie *i se adopt$
potrivit procedurii *i competen#ei specifice 'n multe privin#e deosebite de normele juridice interne.
O urmare a cre$rii Comunit$#ii Economice Europene (Pe#ii Comune) este considerat ca izvor
de drept 'n statele membre, a*a numitul drept comunitar, care conform opiniei Cur#ii de Justi#ie a
C.E.E. are chiar superioritate fa#$ de ansamblul dreptului na#ional al fiec$rei #$ri.
B. Actele normative subordonate legii. Orice efort nu se depune pentru a cuprinde 'n legi o
sfer$ c't mai larg$ de reglementare care s$ fie tot odat$ c't mai complet$, via#a a ar$tat c$ r$m'n totu*i
unele aspecte care #in de traducerea 'n via#$, realizarea *i aplicarea legilor ce necesit$ o intervenire
normativ$ a altor organe de stat. De altfel, 'ns$*i realizarea atribu#iilor diferitelor organe, potrivit
competen#ei lor legale se face *i cu acte cu caracter normativ date pe baza *i 'n vederea execut$rii
legilor, 'n ce m$sur$, c't de frecvent intervin actele normative subordonate legii - 'n special cele ale
organelor executive *i 'n primul r'nd ale guvernului depinde de politica legislativ$ *i practica
conducerii politice 'ntr-un stat sau altul, de sensul mai larg sau restrictiv dat formul$rii "pe baza *i 'n
vederea execut$rii legilor".
In definirea sferei de cuprindere a actelor normative subordonate legii, trebuie s$ se aib$ 'n
vedere urm$toarele:
a) aceste acte s$ fie 'n conformitate cu legile (inclusiv Constitu#ia, evident), s$ nu con#in$
dispozi#ii contrare acestora;
b) ele nu pot da reglement$ri primare sau 'n domenii a c$ror reglementare este prev$zut$ a fi
dat$ prin lege;
c) s$ se 'nscrie m limitele competen#ei materiale *i teritoriale ale organului de la care eman$;
d) s$ respecte ierarhia for#ei juridice a actelor superioare fa#$ de cele inferioare;
Page 81 of 149

e) s$ fie date 'n forma *i cu procedura prev$zut$ pentru fiecare din ele . Actele normative
subordonate legii au forme diferite 'n sistemul de drept
al fiec$rui stat Ele pot fi, totu*i, clasificate ca: acte ale *efului statului, purtihd denumirea de
regul$, de decrete, acte ale organelor centrale de specialitate - hot$r'ri, regulamente, ordine,
instruc#iuni, decizii, ori av'nd alte denumiri ale guvernului sau ale ministerelor *i altor organe centrale
de stat, precum *i ale organelor locale.
1. Decretele, de regul$, acte ale *efului statului (la noi ale Pre*edintelui), potrivit domeniilor
'n care s'nt date, precum *i practicii conducerii de stat, s'nt 'n principiu, acte concrete, individuale
(denumiri sau rechem$ri 'n func#ie, de acord$ri *i avans$ri 'n grade militare etc.). Totu*i, practica arat$
c$ 'n func#ie de specificul regimului dintr-o #ar$ sau alta se emit *i decrete cu caracter normativ, fiind
astfel, izvoare de drept.
2. Guvernul ca organ al autorit$#ilor publice executive adopt$ 'n 'ndeplinirea atribu#iilor sale,
hot$r'ri *i dispozi#ii pe baza *i 'n vederea execut$rii legilor.
3. S'nt izvoare ale dreptului, de asemenea, instruc#iunile, ordinele *i alte asemenea acte (cu
denumiri diferite) cu caracter normativ ale mini*trilor *i celorlal#i conduc$tori ai organelor centrale ale
administra#iei publice.
4. Hot$r'rile organelor locale ale administra#iei publice, 'n m$sura 'n care au caracter
normativ, s'nt de asemenea, izvoare de drept.
Vorbind de actele normative nu putem trece cu vederea *i actele normative ale organelor
nestatale.
Actele normative ale unor organiza#ii nestatale au fost, de asemenea, 'n anumite perioade
istorice recunoscute ca izvoare de drept Amintim 'n acest sens dreptul canonic instituit de biseric$,
av'nd o mare r$sp'ndire 'n Europa apusean$ 'n Evul Mediu. Normele sale priveau organizarea
bisericii, raporturile dintre acestea *i stat, precum *i unele aspecte ale vie#ii personale (c$s$toria,
familia) precum *i unele reglement$ri penale *i procesual penale. Este cunoscut$ culegerea dreptului
canonic f$cut$ de c$lug$rul Gratiani (Decretum Gratiani} 'nceput$ 'n sec. XII, care a devenit mai tirau
baza culegerii dreptului canonic -Corpus Juris Canonici, adev$rat corespondent a lui Corpus Juris
Civilis 'n evul mediu, 'n epoca modern$, odat$ cu separarea bisericii de stat, dreptul canonic '*i pierde
'nsemn$tatea *i rolul juridic activ, 'n aceea*i ordine de idei men#ion$m *i dreptul musulman care
continu$ s$ exercite 'nc$ o influen#$ destul de puternic$ m unele state arabe *i islamice. Atit 'n cazul
dreptului canonic c't *i celui islamic, institu#iile *i organiza#iile respective religioase s-au internat mai
mult sau mai pu#in 'n forme diferite de la o #ar$ la alta, 'n mecanismul puterii de stat.
-n aceast$ categorie a izvoarelor de drept pot fi incluse de asemenea, statutele unor
organiza#ii sociale 'n m$sura 'n care H se recunoa*te for#a juridic$.
'n 'ncheierea analizei diferitelor izvoare ale dreptului se cuvine s$ men#ion$m faptul c$ 'n
fiecare epoc$ istoric$, de la o #ar$ la alta, locul *i ponderea diferitelor izvoare au cunoscut aspecte de
nuan#e proprii, specifice 'n acela*i timp, este de re#inut 'mprejurarea c$ 'n cadrul statului nostru
izvoarele de drept nu se manifest$ izolat unul de altul ci, dimpotriv$, ele se afl$ 'ntr-o leg$tur$
organic$, sistematic$, de complementaritate *i subordonare, toate laolalt$ alc$tuind sistemul dreptului
Republicii Moldova. Cu toat$ diversitatea lor, ele au aceea*i finalitate - crearea unei organiza#ii sociale
bazate pe o ordine de drept corespunz$toare.


PRELEGEREA A UNSPREZECEA
Poporul ajunge
s$ dispre#uiasc$ legile
ce se schimb$ 'n fiecare zi"-
(J.J.Russeau)
11.1. Conceptul de tehnic- juridic-
Prezen#a actului normativ 'n sistemul izvoarelor dreptului este rezultatul activit$#ii
constructive desf$*urate de organe specializate, atribuite prin Constitu#ie (cu dreptul de a elabora
norme cu putere general-obligatorie). Aceste organe poart$ denumirea de organe legislative, care s'nt
'n primul r'nd organe ale puterii de stat 'ndrept$#ite s$ reglementeze primar *i originar rela#iile sociale
fundamentale d'ntr-o societate, s$ organizeze ordinea de drept a unei na#iuni.
Deci, dup$ cum vedem, crearea dreptului are loc 'n principal prin activitatea normativ$ a
organelor de stat *i mai ales, 'n statul democratic, prin activitatea normativ$ a Parlamentului *i a
Guvernului, activitate ce se finalizeaz$ 'n adoptarea de acte normative, 'n felul acesta, activitatea
Page 82 of 149

normativ$ este una din modalit$#ile fundamentale de realizare *i executare a activit$#ii de stat, a
func#iilor statului, este o activitate creatoare de drept, potrivit necesit$#ilor dictate de evolu#ia
societ$#ii.
Activitatea normativ$ a organelor statului se desf$*oar$ 'n conformitate cu atribu#iile,
competen#ele pe care acestea le au *i care s'nt stabilite, 'n primul r'nd. 'n Constitu#ie *i apoi *i 'n alte
legi. 'ntreaga activitate de elaborare a legilor se face cu respectarea unor proceduri *i metode, precum
*i a unor principii care s$ r$spund$ c't mai precis unei reglement$ri *tiin#ifice, clare, coerente. Aceste
metode, principii *i proceduri s'nt studiate *i analizate de tehnica juridic$.
Ce este tehnica juridic$?
-n general, prin tehnic$ se 'n#elege un ansamblu de metode, procedee *i reguli, care, 'mbinate
*i cu o anumit$ m$iestrie personal$ a celui ce le aplic$, s'nt aplicate 'n vederea execut$rii unei lucr$ri,
'n practicarea unei profesii oarecare . Tehnica reprezint$, deci, un gen de cunoa*tere, care trebuie s$
permit$, pornind de la *tiin#$ folosirea practic$ a unui fenomen, a unei legi *tiin#ifice. Analiz'nd
raportul dintre *tiin#$ *i tehnic$, constat$m c$ aceasta din urm$ este aplicarea practic$ a *tiin#ei 'n
vederea atingerilor anumitor obiective, pe care omul *i le fixeaz$ *i, pe care le vizeaz$ c'nd creeaz$ o
*tiin#$.
Tehnica juridic$ are sarcina de a g$si mijloacele optime, pentru a transpune 'n drept, 'n
norme juridice voin#a de stat, adic$ ea ne arat$ modul cel mai potrivit 'n care decizia organului de stat
s$ fie formulat$ pentru a deveni general obligatorie 'n societate.
Tehnica juridic$ cuprinde anumite reguli, procedee, metode, principii, 'n vederea execut$rii
opera#iilor juridice, adic$ 'n vederea elabor$rii actelor normative, 'n general, *i de sistematizare a
dreptului.
Una din mo*tenirile incontestabile ale dreptului roman o reprezint$ crearea alfabetului juridic
*i progresul 'n domeniul tehnicii juridice. Dac$ nu ne-au l$sat o teorie *tiin#ific$ 'nchegat$ a elabor$rii
dreptului, elabor$rile tehnice ale dreptului roman, precizia *i claritatea defini#iilor, logica *i
consecven#a g'ndului juridic - toate acestea dau dovad$ *i m$rturisesc marea art$ a jurisconsul#ilor
Romei. Acest lucru a f$cut ca asemenea construc#ii s$ poat$ str$bate timpul, s$ poat$ fi 'nsu*ite, peste
mii de ani, de orice legislator.
Cu 200 de ani 'n urm$, g'ndirea juridic$ 'ncepe s$ se preocupe de latura teoretic$ a
procesului legislativ. Problema care se punea era aceea de a stabili dac$ dreptul este un "dat" 'n afara
oric$rei elabor$ri umane sau este "construit" de om.
Formularea clasic$ a distinc#iei dintre "dat" *i "construit" 'n drept o g$sim la Francois Geny,
'n cultura juridic$ francez$, 'n lucrarea sa fundamental$ "Science et technique en droit prive pozitif'
Geny analizeaz$ pentru prima dat$, ad'nc *i multilateral, raportul dintre *tiin#$ *i tehnic$ juridic$,
fac'nd o delimitare 'ntre aceste categorii "pornind de la cele dou$ concepte "datul" *i "construitul".
"Datul", 'n concep#ia lui, reprezint$ realitatea existent$, faptul obiectiv pe care *tiin#a caut$
s$-1 descopere. De aceea, *tiin#a juridic$ caut$ s$ dezv$luie con#inutul fenomenului existent 'n via#$ .
De exemplu: care este realitatea economic$, care este realitatea politic$, realitatea social$ etc.
Tehnica juridic$ este o crea#ie artificial$, este rezultatul voin#ei oamenilor care caut$ s$
transpun$ "datul" 'n form$ juridic$, adic$ s$-1 construiasc$. De aceea "construitul" reprezint$ un
rezultat al voin#ei *i ac#iunii oamenilor, o crea#ie a acestora. Desigur, c$ cuprinz'nd acest aspect al
"dat" - ului *i "construit" - ului 'n studierea fenomenelor juridice, noi nu trebuie s$ rupem *tiin#a
juridic$ de tehnica juridic$, pentru c$, 'n realitate, ele s'nt str'ns legate 'ntre ele, tehnica juridic$ este *i
ea o parte a *tiin#ei juridice, pentru c$ 'n general, tehnica, de*i se ocup$ de procedee, de forme,
modalit$#i de asigurare a rezultatului, presupune o crea#ie, o activitate *tiin#ific$. Tehnica juridic$ ,
trebuie s$ caute cea mai bun$, cea mai ra#ional$ cale pentru a concretiza, a elabora legile, pentru a
transpune 'n normele juridice, principiile fundamentale *i legit$#ile generale ale *tiin#ei dreptului.
Redus$ la aceste c'teva preciz$ri, subliniem faptul c$ g'ndirea lui Fr. Geny a exercitat o
enorm$ influen#$ asupra teoriei dreptului, fiind 'mbr$#i*at$ (*i completat$ critic) de numero*i
teoreticieni ai dreptului.
Jean Dabin remarc$ faptul c$ partea de "construit" 'n dreptul pozitiv are o foarte larg$
extensie. Legile, cutumele, jurispruden#a, ca surse formale ale dreptului s'nt rezultatul acestei
construc#ii - legea, de legislator, jurispruden#a, de tribunale, cutuma de c$tre popor .
Deci, dup$ cum am vorbit anterior, ca ansamblu de procedee, de reguli 'n vederea stabilirii,
formul$rii *i aplic$rii dreptului, tehnica juridic$ a ap$rut odat$ cu dreptul scris.
Romanii au folosit o serie de formule solemne 'n elaborarea *i aplicarea dreptului, f$r$ care
nu se n$*teau raporturi juridice. Dar studiile de tehnic$ juridic$ au ap$rut mult mai t'rziu. De-abia 'n
Page 83 of 149

sec. XVIII-XIX au 'nceput s$ apar$ o serie de lucr$ri de tehnic$ juridic$, iar 'n zilele noastre o serie de
procedee, folosite de tehnica juridic$ 'n procesul de elaborare *i aplicare a dreptului au devenit, la
r'ndul lor, chiar obiect de reglementare juridic$, fiind 'nscris 'n Constitu#ie sau 'n alte legi. 'n acest
sens, 'n statele contemporane, 'n unele #$ri, au ap$rut a*a-numitele metodologii de tehnic$ juridic$,
aprobate de organele de stat, 'n care se reglementeaz$ modul, formele, procedeele pe care le folosesc
acestea 'n elaborarea actelor normative.
Problema tehnicii juridice *i a metodologiei elabor$rii dreptului nu este numai o problem$ ce
#ine de *tiin#a juridic$ ci, sub anumite aspecte, se transform$ ea 'ns$*i 'ntr-o reglementare juridic$,
devine o obliga#ie juridic$ pentru organele de stat c'nd preg$tesc, ini#iaz$ un act normativ. De altfel,
elaborarea actelor normative presupune existen#a unor speciali*ti, juri*ti, pe de o parte, care cunosc
aceast$ metodologie *i, dup$ cum *tim, presupune *i folosirea altor speciali*ti, din alte domenii, care
studiaz$ rela#iile sociale pe care le reglementeaz$ actul normativ respectiv.
Deci putem spune c$ tehnica juridic$ reprezint$ ansamblul sau totalitatea procedeelor *i
metodelor folosite 'ntr-un sistem de drept 'n scopul traducerii optime 'n acte normative a voin#ei de
stat, precum *i scopul realiz$rii *i aplic$rii acestora 'n viat$. Tehnica juridic$ este un concept complex,
care cuprinde at't tehnica elabor$rii dreptului, sau tehnica legislativ$, c't *i tehnica realiz$rii, aplic$rii,
interpret$rii *i sistematiz$rii dreptului.
Con#inutul no#iunii de tehnic$ juridic$ ne apare astfel ca deosebit de complex, el implic$
momentul recept$rii de c$tre legislator a comandamentului social, aprecierea sa selectiv$ *i elaborarea
normei (tehnica legislativ$), dar cuprinde, de asemenea, *i momentul realiz$rii (transpunerii 'n via#$) a
normei de drept construite de legislator (tehnica realiz$rii *i interpret$rii dreptului).
Dup$ cum vedem no#iunea de tehnic$ juridic$ nu corespunde no#iunii de tehnic$ legislativ$.
Uneori se confund$ tehnica juridic$ cu legiferarea (cu tehnica legislativ$), printr-o reducere a
sferei tehnicii juridice doar la procesul elabor$rii normative.
Tehnica legislativ$ este parte component$ a tehnicii juridice *i este alc$tuit$ dintr-un
complex de metode *i procedee menite s$ asigure o form$ corespunz$toare con#inutului (substan#ei)
reglement$rilor juridice.
Alegerea acestor procedee tehnice ale legifer$rii apar#ine legislatorului. Dar ea nu poate fi
nici pe departe arbitrar$. Exist$ anumite principii deduse din reglement$ri constitu#ionale sau 'nscrise
ca atare 'n metodologii de tehnic$ legislativ$, adoptate de parlamente. Asemenea principii s'nt
urm$rite at't 'n practica normativ$ parlamentar$, c't *i 'n activitatea desf$*urat$ de alte organe statale
cu competen#e normative.

11.2. Principiile (cerin'ele) procesului de elaborare a dreptului
Activitatea normativ$, 'ndeosebi la nivel legislativ, se desf$*oar$ dup$ urm$toarele principii:
A. Principiul planific$rii legislative *i a suprema#iei legii, potrivit c$rora activitatea
normativ$ trebuie s$ se realizeze dup$ programe de legiferare a parlamentului, c't *i ale guvernului ca
ini#iator al proiectelor de legi.
In acest sens, dup$ august 1991 sau legiferat acte normative deosebit de importante pentru
via#a social-politic$ a Moldovei, cum ar fi legile organice referitoare la administra#ie (guvern,
ministere, organe locale), justi#ie, legile asupra fondului funciar, privatiz$rii, cet$#eniei etc., etc.
Principiul suprema#iei legii, dup$ care legea se bucur$ de for#$ juridic$ suprem$ 'n ierarhia
izvoarelor de drept, ea reglement'nd cele mai importante rela#ii ale vie#ii sociale *i fiind adoptat$ de
parlament, ales prin sufragiu universal. Toate actele normative ale celorlalte organe de stat trebuie s$
se 'ntemeieze pe lege.
B. Principiul (cerin#a) fundament$rii *tiin#ifice a activit$#ii de elaborare a dreptului
Amplificarea *i ad'hcirea complexit$#ii rela#iilor interumane ridic$ 'n fa#a legislatorului
aspecte de reglementare cu totul noi.
Apar domenii noi de reglementare, cum ar fi la noi domeniul concuren#ei, domeniul
dezvolt$rii economice etc. Abordarea acestor domenii implic$ o 'narmare cu cuno*tin#e noi.
Necesitatea cunoa*terii aprofundate a rela#iilor ap$rute 'n aceste *i alte domenii 'l oblig$ pe legislator
s$ 'ndeplineasc$ investiga#ii prealabile economice, sociologice, de psihologie social$.
Legislatorul nu ajunge niciodat$ 'n mod 'ntimpl$tor la definirea propozi#iei normative (a
normei), ci prin practic$ *i ra#ionament
O cunoa*tere insuficient$ a faptului poate duce la solu#ii juridice nefondate, poate oferi o
imagine fals$ asupra efectelor sociale ale reglement$rii respective, cu toate consecin#ele negative ce se
pot ivi.
Page 84 of 149

Simplul apel la posibilitatea impunerii unei legi prin for#a coercitiv$ a statului, indiferent de
gradul accept$rii sale de c$tre societate, nu poate fi suficient *i nici hot$r'tor 'n durabilitatea *i
eficien#a acesteia.
Mai devreme sau mai tirziu o asemenea reglementare, care nu #ine cont de trebuin#ele sociale
reale, se va confrunta cu fenomenul de respingere, "de revolt$" a faptelor 'mpotriva dreptului.
Fundamentarea *tiin#ific$ a unui proiect legislativ trebuie s$ cuprind$ descrierea situa#iilor de
fapt ce urmeaz$ s$ fie transformate 'n situa#ii de drept.
Cercetarea *tiin#ific$, trebuie de asemenea, s$ conduc$ la fundamentarea unor prognoze
legislative, pe termene scurte, medii sau lungi *i s$ reduc$ terenul de manifestare a ac#iunii legislative
conjuncturale, lipsit$ de o baz$ de analiz$ corespunz$toare.
'ntruc't organele de decizie juridic$ (parlamentele) nu au ele 'nsu*i posibilitatea s$
'ntreprind$ asemenea opera#iuni, se apeleaz$ de obicei la organisme juridice specializate, care s'nt
indriduite s$ avizeze proiectele de acte normative.
'n Fran#a un asemenea rol 'l are Consiliul de Stat (creat de Napoleon), 'n SUA exista grupe
de speciali*ti juri*ti pe l'nga Camera Reprezentan#ilor, pe l'nga Senat *i Pre*edinte, 'n Moldova
proiectele de legi 'nregistrate se transmit 'n grupul de exper#i al Sec#iei pentru problemele legisla#iei a
Secretariatului Parlamentului Republicii Moldova, care face un aviz despre concordan#a proiectului de
lege cu cerin#ele tehnicii legislative, Constitu#ia Republicii Moldova, normele limbii literare etc.
Deci, fundamentarea *tiin#ific$ a unui proiect legislativ presupune c$ 'n g$sirea solu#iilor s$
se porneasc$ de la rezultatele *tiin#ei, s$ se elaboreze variante diferite, s$ se angajeze speciali*ti, 'n a*a
fel 'nc't 'ntregul proces de elaborare a proiectului s$ se fac$ *tiin#ific.
C. Principiul asigur-rii echilibrului /ntre stabilitatea (i mobilitatea unui sistem de
drept.
-n procesul elabor$rii normative, legislatorul se confrunt$ cu presiuni sociale dintre cele mai
variate (economice, politice, culturale, ideologice). Schimb$rile rapide ce intervin in societate duc la
muta#ii 'n con#inutul raporturilor sociale, la modific$ri institu#ionale.
Rolul dreptului este acela de a ordona aceste raporturi, de a le garanta securitatea *i siguran#a
juridic$, de a calma posibilele conflicte, 'n general legea reglementeaz$ pentru perioade lungi, de
aceea 'n rela#iile sale cu politica dreptul apare mai conservator, el caut$ s$ apere *i s$ asigure unitatea
dintre existen#$ *i norm$. Ca produs al activit$#ii sociale a oamenilor, dreptul poate atinge nu numai
grade relativ mari de independen#$, dar poate circula de la o societate la alta.
Legislatorul trebuie s$ #in$ 'n echilibru dreptul, asigur,nd prin politica sa legislativ$,
stabilitatea fireasc$ a rela#iilor sociale reglementate juridic.
"Poporul, - nota J.J. Russeau - ajunge s$ dispre#uiasc$ legile ce se schimb$ 'n fiecare zi".
Pentru acest motiv raportul dintre stabilitatea *i modalitatea unui sistem de drept nu este doar
o chestiune de politic$ juridic$, el #ine de 'ns$*i ra#iunea dreptului, de menirea sa social$.
Principiul echilibrului 'ntre stabilitatea *i mobilitatea dreptului '*i g$se*te expresie 'n unitatea
reglement$rilor juridice care cere ca fiecare nou act normativ s$ se integreze organic 'n cadrul celor
deja existente 'n ramura de drept respectiv$ *i 'n ansamblul sistemului de drept; unitatea, coeren#a
interioar$ a sistemului de drept, nu trebuie afectat$ prin modific$rile *i abrog$rile, ele 'nsele necesare,
de norme. Respectarea acestui principiu asigur$ eliminarea lacunelor legislative, a normelor c$zute 'n
desuetudine, a paralelismelor, suprapunerilor *i contradic#iilor dintre diferite reglement$ri.
D. Principiul accesibilit-'ii /n elaborarea normativ-.
Elabor,nd anumite acte normative, legislatorul trebuie s$ aib$ 'n vedere faptul, c$ destinatarii
normelor juridice s'nt oamenii cu nivele culturale diferite, cu posibilit$#i diferite de receptare a unui
mesaj normativ.
Arta legislatorului const$ 'n a construi norme care s$ previn$ asemenea dificult$#i.
"Legislatorul, - remarca Diering - trebuie s$ g'ndeasc$ profund ca un filozof, dar trebuie s$ se exprime
clar ca un #$ran". Trebuie, de asemenea, avut 'n vedere c$ cei dispu*i s$ violeze norma de drept vor
'ncerca 'ntotdeauna s$ exploateze eventualele deficien#e sau neclarit$#i ale reglement$rii.

11.3. Etapele procesului de elaborare a dreptului
Orice activitate normativ$ presupune parcurgerea unor anumitor etape, faze, precum *i dup$
cum s-a vorbit mai sus respectarea unor principii. C't prive*te fazele de elaborare a actelor normative,
aici avem urm$toarele etape:
- elaborarea sau ini#ierea actelor normative;
- dezbaterea actelor normative;
Page 85 of 149

- adoptarea actelor normative;
- promulgarea *i publicarea actelor normative.
Etapele elabor$rii unui act normativ
a) Elaborarea sau ini#ierea actelor normative.
Un act normativ care se are 'n vedere s$ fie adoptat, trebuie s$ fie ini#iat de cineva care
stabile*te un proiect de act normativ. Actele normative s'nt ini#iate, de regul$, de organul care are
dreptul de a adopta acest act normativ. Dar av'nd 'n vedere pozi#ia deosebit$ a organiz$rii puterii *i a
separa#iei puterilor, s-au stabilit anumite reguli *i principii cu privire la elaborarea actelor normative *i
'n primul r'nd 'n func#ie de for#a lor juridic$. Vorbind despre lege, ini#ierea adopt$rii legii apar#ine
celor care au dreptul de ini#iativ$ legislativ$. Nu oricine poate veni s$ propun$ Parlamentului proiecte
de legi, ci numai organele care au drept de ini#iativ$ legislativ$.
b) Dezbaterea proiectelor actelor normative.
Dezbaterea proiectelor are loc 'n formele stabilite de Constitu#ie *i de Regulamentul de
organizare *i func#ionare ale organului legislativ.
Proiectul de lege, prezentat spre dezbatere Parlamentului Republicii Moldova, se dezbate, de
regul$, 'n dou$ lecturi.
Art. 62 al Regulamentului Parlamentului Republicii Moldova prevede ca "'n cursul
dezbaterilor proiectului de lege 'n prima lectur$ pot fi examinate propuneri viz'nd":
- adoptarea legii;
- remiterea proiectului de lege comisiei permanente sesizate 'n fond sau altei comisii
competente pentru definitivare;
- adoptarea proiectului de lege 'n 'ntregime *i supunerea ei dezbaterii 'n a doua lectur$;
- respingerea proiectului de lege.
c) Adoptarea actelor normative.
Proiectul de lege se adopt$ articol cu articol, iar la sf'r*it se trece la votare *i practic la
adoptarea lui 'n 'ntregime.
Un proiect de lege se adopt$ cu votul a jum$tate plus unu din deputa#ii Parlamentului, votul
putind fi secret sau deschis.
d) Promulgarea *i publicarea actelor normative.
Odat$ votat$ legea, ea este adoptat$. Dup$ aceea urmeaz$ promulgarea, pe care o face
Pre*edintele. Promulgarea nu este un vot nou ci este un act prin care, pe de o parte, se recunoa*te c$
acesta este con#inutul autentic al textului care a fost votat de Parlament, iar pe de alt$ parte, se d$
dispozi#ie s$ fie publicata. Publicarea nu #ine de aprobarea legii, 'ns$ ea este un moment important,
deoarece 'n acest fel se aduc la cuno*tin#$ cet$#enilor prevederile legii.

11.4. Tehnica elabor-rii dreptului
Tehnica elabor$rii dreptului (tehnica legislativ$) reprezint$ acea latur$ a tehnicii juridice care
vizeaz$ modalit$#ile, procedeele folosite 'n 'ntocmirea actului normativ.
A. P$r#ile constitutive ale actului normativ.
-n elaborarea actelor normative este necesar s$ se aib$ 'n vedere o anumit$ alc$tuire a
acestora, o anumita structur$. Din acest punct de vedere, 'n tehnica legislativa s-au statornicit anumite
p$r#i constitutive, care, 'mpreun$, dau o anumita form$ actelor normative. Acest model de act
normativ nu este general obligatoriu, ci el se adapteaz$ 'n func#ie de caracterul acestuia, de 'ntinderea
lui, de obiectul pe care-1 reglementeaz$.
'nainte de a enum$ra, men#ion$m c$ actul normativ este 'nso#it de regul$ de o expunere de
motive, care prezint$ considerentele de necesitate ale interven#iei normative *i face referiri la
reglement$rile existente *i neajunsurile lor, la finalitatea noilor prevederi, la contribu#ia adus$ 'n
materie *i la efectele ce urmeaz$ s$ se manifeste 'n plan social, precum *i 'n planul vechilor
reglement$ri *i al sistemului de drept 'n general.
F$r$ s$ fie vorba de un model rigid, proiectul de act normativ cuprinde, de regul$,
urm$toarele elemente constitutive:
- titlul actului normativ;
- preambulul *i formula introductiv$;
- dispozi#ii sau principii generale;
- dispozi#ii de con#inut propriu-zise;
- dispozi#ii finale *i tranzitorii.
1. Titlul actului normativ este elementul de identificare a acestuia. O cerin#$ a tehnicii
Page 86 of 149

juridice const$ 'n aceea ca titlul s$ fie concis *i s$ exprime cu claritate obiectul reglement$rii
respective.
2. Preambulul actului normativ reprezint$ o succint$ introducere, unde se arat$
considerentele de natur$ social$, economic$, politic$, juridic$, avute 'n vedere la elaborarea actului
normativ. Aceasta nu este absolut necesar, de aceea, el se 'ntocme*te numai pentru anumite acte, de
regul$, cele mai importante. El ajut$ la 'n#elegerea actului normativ, deoarece 'n el se d$ 'ntr-o form$
mai succint$, dec't 'n expunerea de motive, justificarea noii reglement$ri. Este important de re#inut, c$
preambulul nu con#ine norme juridice, 'n anumite 'mprejur$ri, preambulul poate s$ con#in$ orient$ri
fundamentale, care stau la baza actului normativ. De regul$, aceste preambuluri se refer$ la
preambulurile unor acte foarte importante (constitu#ii). Marea majoritate a actelor normative nu au
preambul. Formula introductiv$ este, de regul$, acea parte a actului normativ care arat$ temeiul legal,
constitu#ional, 'n baza c$ruia este dat$ reglementarea. Uneori aceast$ formul$ introductiv$ este foarte
simpl$, de exemplu, "Parlamentul Moldovei adopt$ prezent$ hot$r're...", ori "Parlamentul Republicii
Moldova adopt$ prezenta lege...".
3. Dispozi#iile sau principiile generale reprezint$ o prim$ parte a reglement$rilor din actul
normativ. Aici s'nt stabilite anumite dispozi#ii cu caracter general ce privesc actul normativ 'n
totalitatea sa. Aceste dispozi#ii generale pot lua uneori forma *i denumirea de "Principii generale" 'n
sensul c$ stabilesc anumite principii valabile pentru 'ntregul act normativ. Uneori ele s'nt desp$r#ite,
chiar printr-un titlu distinct, un capitol sau o sec#iune distinct$, cu titlu de "Principii generale", sau
"Dispozi#ii generale", sau "Principii de baz$".
4. Dispozi#ii de con#inut 'n func#ie de problematica actului normativ, aceste dispozi#ii pot fi
mai mult sau mai pu#in numeroase *i, dup$ caz, s$ se 'mpart$ 'n subdiviziuni (capitole, paragrafe).
Dispozi#iile de con#inut formeaz$ con#inutul propriu-zis al actului normativ, 'n aceast$ parte
s'nt cuprinse regulile ce stabilesc drepturi *i obliga#ii, se arat$ un anumit comportament, s'nt ar$tate
urm$rile 'n cazul nerespect$rii conduitei impuse.
5. Dispozi#iile Finale. Ele se refer$ la data intr$rii 'n vigoare a actului normativ atunci c'nd se
dore*te acest lucru. Numeroase acte normative au nevoie de dispozi#ii, de tranzi#ie de la vechea la
noua reglementare, s$ rezolve anumite situa#ii tranzitorii *i atunci se adaug$ *i aceste dispozi#ii cu
caracter tranzitoriu. C't prive*te modul lor de delimitare, ele pot fi uneori cuprinse 'ntr-un titlu distinct,
sau 'ntr-un titlu, de regul$, indicat cu "Dispozi#iile finale".
B. Structura actului normativ.
Norma juridic$, cu structura sa intern$, este cuprins$ 'n articolele actului normativ.
Elementul structural de baz$ al actului normativ 'n #ara noastr$ 'l formeaz$ articolul (tot a*a cum
norma juridic$ alc$tuie*te celula de baz$ a dreptului).
Con#inutul normei juridice este redat 'n articolele actului normativ 'n mod variat. Articolul,
de regul$, con#ine o dispozi#ie de sme-st$t$toare.
Exist$ cazuri, 'ns$, c'nd 'n cuprinsul actului normativ un articol con#ine o singur$ norm$ sau,
dimpotriv$, o norm$ este cuprins$ 'n mai multe articole. Totodat$, diversele componente ale structurii
logice a normei juridice (ipoteza, dispozi#ia, sanc#iunea) pot fi reg$site 'n articole diferite. Din aceast$
cauz$ (a*a cum s-a subliniat 'n capitolul Norma juridic$) nu se poate identifica norma juridic$ cu
articolul actului normativ. Ideal ar fi ca fiecare articol dintr-un act normativ s$ cuprind$ o singur$
regul$ (norm$) cu toate tr$s$turile care o caracterizeaz$. Aceste caracteristici trebuie redate 'n a*a fel,
fflc't ele s$ exprime 'n mod c't mai complet norma juridic$ *i s$ delimiteze 'n mod precis con#inutul
acelei norme 'n raport cu celelalte norme ale actului normativ.
-ntr-o bun$ tehnic$ legislativ$ articolele actului normativ trebuie s$ se afle 'n str'ns$ leg$tur$,
iar structurarea pe articole s$ se fac$ 'ntr-o ordine de
expresie logic$.
Complexitatea reglement$rii este impus$ de natura rela#iilor sociale. Pentru acest motiv,
articolul se subdivide uneori 'n paragrafe *i alineate.
Articolele se numeroteaz$ cu cifre arabe, 'n cazul unor acte normative care modific$
reglementarea din alte acte normative se utilizeaz$ numerotarea cu cifre latine.
De exemplu: "Art. l - Denumirea *i dispozi#ia articolului 133 din Codul penal se vor reforma
'n felul urm$tor...".
De obicei, alineatele *i paragrafele nu se numeroteaz$, 'n cazul unor acte normative de mare
importan#$ (Constitu#ia, Codul) articolele au *i note marginale, care redau 'ntr-o form$ sintetic$,
con#inutul articolului respectiv.
Atunci c'nd 'ntr-un act normativ se introduc articole noi, f$r$ s$ se modifice numerotarea
Page 87 of 149

veche a actului normativ, se folose*te metoda introducerii unor indici (spre exemplu: art. 18' din Codul
penal).
Pentru o mai bun$ sistematizare a actului normativ, articolele acestuia se pot grupa 'n
sec#iuni, capitole, titluri. Unele coduri (Codul penal, spre exemplu) s'nt organizate pe p$r#i (partea
general$ *i partea special$). Sec#iunile, capitolele *i titlurile au denumiri, care evoc$ pe scurt
con#inutul prevederilor pe care le con#in.
'n cazul 'n care un act normativ face referire la dispozi#ii dintr-un alt act normativ deja
existent, noul act normativ nu va reproduce dispozi#iile din actul normativ preexistent, ci va face
trimitere la dispozi#iile respective printr-o norm$ de trimitere.
C. Tehnica modific-rii (i complet-rii actelor normative. Regula care func#ioneaz$ 'n
leg$tur$ cu modificarea actelor normative este aceea c$ un act nu poate fi modificat dec't printr-un act
normativ de aceea*i categorie av'nd aceea*i for#$ juridic$.
O hot$r're a guvernului se modific$ numai printr-o alt$ hot$r,re a guvernului *i o lege doar
printr-o alt$ lege. Se 'n#elege de asemenea, c$ un act juridic cu for#$ inferioar$ nu poate modifica un
altul, superior, iar actul juridic cu for#$ superioar$ nu este chemat s$ modifice acte inferioare lui, dec't
cel mult, cu titlu de excep#ie. Dac$ se modific$ o lege, organele care emit acte subordonate legii s'nt
obligate s$ reconsidere actele proprii, abro^ndu-le sau modific'ndu-le corespunz$tor.
C'nd modificarea se realizeaz$ printr-un act normativ av'nd expres acest scop, trebuie s$ se
precizeze 'n 'nsu*i titlul actului denumirea, num$rul *i anul public$rii actului ce se modific$.
Exist$ situa#ii c'nd un act normativ nou, o lege de exemplu, are un obiect bine determinat,
dar textul ei modific$ o lege anterioar$. Atunci 'n textul legii se prevede expres aceast$ modificare,
indic'ndu-se concret articolele care se modific$ *i cum se modific$ ele. Exist$ *i modific$ri indirecte,
atunci c'nd o lege nou$ schimb$ o reglementare, prin con#inutul ei, f$r$ s$ men#ioneze acest lucru.
Se pune problema de a se *ti cum s$ se procedeze atunci c'nd este vorba de modificare.
Printr-o lege complet nou$, care s$ abroge legea, sau legile vechi? Sau printr-o lege de modificare a
legii, sau a legilor vechi?
Acest fapt r$m'ne la aprecierea organului legislativ. Desigur, dac$ este vorba de o schimbare
radical$, fundamental$, a vechilor reglement$ri, este recomandabil s$ se adopte o lege nou$ 'n care
reglementarea veche s$ se abroge. Dac$ este vorba doar de anumite modific$ri, nu a 'ntregului sistem
de reglementare din legea veche, este recomandabil s$ se dea o lege de modificare.
D. Stilul (i limbajul actelor normative.
Problema elabor$rii actelor normative pune 'n aten#ie *i modul de elaborare a textului din
punct de vedere al limbii, ce stil se folose*te, ce expresii, ce terminologie. O cerin#$ fundamental$ *i,
'n acela*i timp, elementar$ a actelor normative este claritatea *i accesibilitatea lor. Este important ca
toate actele normative sa fie scrise 'ntr-un stil *i folosind un limbaj simplu, clar, accesibil. Trebuie, de
asemenea, ca reglement$rile s$ fie bine precizate *i relativ u*or de 'n#eles, s$ nu provoace confuzii.
'nc$ la 1847 Ministerul Drept$#ii din Moldova, prin circulara nr. 5093 preciza: "Din buletinul
*i foaia s$teasc$ s-a v$zut c$ unele din tribunale 'n a lor lucr$ri se slujesc de cuvinte necunoscute p'n$
acum 'n dialectul na#ional, care str$ine fiind de cuno*tin#a ob*tii, aduc 'ndoielnic$ 'n#elegere lucr$rilor
tribunalelor, 'n vreme c'nd dimpotriv$ acestea se cer a fi cu l$murirea cea mai senina spre a putea
'n#elege de fie*tecare *i mai ales lucr$rile acelea, care trebuin#a cere a se da 'n *tirea ob*tii".
Pentru asigurarea accesibilit$#ii normelor de drept, astfel 'nc't ele s$ poat$ fi cunoscute *i
'nsu*ite de to#i cet$#enii, actele normative s'nt redactate 'n form$ prescriptiv$, stabilind anumite
drepturi *i obliga#ii 'ntr-o formulare precisa, clar$, concis$, care evit$ echivocurile. Textele actelor
normative folosesc limbajul obi*nuit, cu 'n#elesul pe care cuvintele 'l au 'n mod curent Pentru
ob#inerea preciziei termenilor folosi#i 'n cazul m care apar mai multe 'n#elesuri pentru un acela*i
termen sau concept, se recomanda explicarea 'n text a sensului avut 'n vedere.
'n elaborarea actelor normative, legislatorul se folose*te de diferite modalit$#i tehnice.
Tehnica legislativ$ folose*te concepte cu un anumit sens general acceptat de *tiin#a dreptului *i 'n
limbajul juridic. Acestea s'nt no#iunile de infrac#iune, pedeaps$, contraven#ie, majorat, con*tiin#$
juridic$ etc. Aceste no#iuni generale s'nt 'n m$sur$ s$ reflecte sintetic un num$r mare de situa#ii
concrete, permi#'nd interpretarea just$ *i aplicarea corect$ a regulilor de conduit$.
O problem$ legat$ de redactarea actelor normative se refer$ la modalitatea tehnic$ folosit$ 'n
reglementarea juridic$ cu ajutorul prezum#iilor Juridice. Prezum#ia presupune c$ ceva, f$r$ s$ fi fost
dovedit, exist$ cu adev$rat, 'n func#ie de importan#a prezum#iei, avem prezum#ii absolute sau relative.
Prezum#ia este o modalitate de a reglementa *i de a da o solu#ionare juridic$. O prezum#ie cunoscut$ *i
foarte important$ 'n legisla#ia penal$, care caracterizeaz$ democratismul *i umanismul acesteia, este
Page 88 of 149

prezum#ia de nevinov$#ie.
Un alt procedeu este cel d fic#iunii juridice, care prevede c$ un anumit fapt este considerat ca
stabilit, de*i el nu a fost stabilit, sau nu exist$ 'n realitate.
Aceste fic#iuni sunt necesare pentru a reglementa anumite situa#ii concrete. De exemplu:
- (infaps conceptus): copilul conceput, va fi considerat c$ exist$, 'nainte de na*tere, dac$ este
'n interesul lui;
- extrateritoriaUtatea cl$dirilor ambasadelor str$ine etc.
Procedeul fic#iunilor *i acela al prezum#iilor se folosesc cu spirit de pruden#$ *i doar atunci
c'nd nu pot fi ocolite.

11.5. Tehnica sistematiz-rii actelor normative
A. Sistemul dreptului, sistemul odelor normative *i sistematizarea actelor normative.
At't elaborarea c't *i realizarea dreptului reclam$ o opera#iune juridic$ foarte important$:
sistematizarea actelor normative. Ea este in rela#ie str'ns$ cu alte activit$#i juridice, cu no#iuni *i
categorii juridice.
Dup$ cum s-a precizat 'n alt context, sistemul dreptului reprezint$ ansamblul unor p$r#i
independente: norma juridic$, institu#ia juridic$, ramura de drept. El este obiectiv determinat de
rela#iile sociale reglementate.
Sistemul actelor normative prive*te sub un alt unghi de vedere asupra fenomenului juridic:
elaborarea dreptului.
Aceasta const$ 'n adoptarea de acte normative, care, luate 'n totalitatea lor, reprezint$ un
sistem, o unitate de acte a c$ror diversitate rezult$ din locul ce-1 ocup$ 'n ierarhia sistemului.
Dac$ 'n sistemul dreptului unitatea de baz$ este norma, 'n sistemul actelor normative unitatea
de baz$ este actul normativ 'n formele lui variate: lege, decret, hot$r'fe, instruc#iune etc. Organizarea *i
structurarea actelor normative se desf$*oar$ pe vertical$ (dup$ nivelul ierarhic al organelor care le
emit, adic$ dup$ for#a juridic$ a actelor normative: legi, decrete, hot$riri guvernamentale, ordine,
decizii etc.) *i pe orizontal$ (unde aceea*i categorie de acte normative se diferen#iaz$ dup$ criterii
diferite. Astfel, legile s'nt legi generale *i speciale, legi materiale *i legi procedurale etc.).
Sistematizarea actelor normative prive*te o anumit$ a*ezare a actelor normative 'n vigoare,
folosind criterii obiective *i subiective, 'ntre care prevaleaz$ criteriul sistemului de drept *i criteriul
sistemului legisla#iei. Rezultatul sistematiz$rii actelor normative se concretizeaz$ 'n elaborarea
colec#iilor, culegerilor de acte normative sau a codurilor.
Sistematizarea actelor normative decurge din necesitatea perfec#ion$rii dreptului, 'n primul
r'nd al legilor. Prin prelucrarea sistematic$ a actelor normative *i gruparea lor dup$ criterii se asigur$
sesizarea *i 'nl$turarea oportun$ a unor contradic#ii dintre acte, identificarea *i eliminarea lacunelor 'n
drept, stabilirea celor mai eficiente metode de reglementare a rela#iilor sociale 'n func#ie de specificul
fiec$rei situa#ii.
Totodat$, sistematizarea actelor normative, a legisla#iei 'n primul r'nd, este cerut$ *i de
procesul realiz$rii dreptului, 'ntruc't faciliteaz$ cunoa*terea dreptului pozitiv, interpretarea corect$ a
actelor normative *i sesizarea interdependen#ei lor. De aceea, sistematizarea actelor normative este un
factor de condi#ionare a eficacit$#ii dreptului. Nu 'n ultimul r'nd, ea favorizeaz$ popularizarea
legisla#iei, accesibilitatea actelor normative pentru to#i cet$#enii.
Deci conceptul de sistematizare a legisla#iei, pus 'n lumin$ 'n cadrul preocup$rilor de tehnic$
juridic$, r$spunde unor necesit$#i de a se pune ordine 'n multitudinea de acte normative, de a se realiza
o amplificare, reducere *i concentrare a reglement$rilor.
Principalele forme de sistematizare a actelor normative s'nt:
'ncorporarea *i codificarea.
B. ncorporarea.
'ncorporarea este o form$ interioar$ (ini#iala), cea mai simpl$ *i cea mai veche form$ de
sistematizare a actelor normative *i const$ 'n gruparea principalelor acte - legi, decrete, hot$rni - 'n
diferite colec#ii ori culegeri 'n func#ie de diverse criterii:
a) cronologic (dup$ succesiunea temporar$ a apari#iei);
b) alfabetic (pornind de la denumirea materiei reglementate);
c) dup$ ramura de drept sau institu#ia juridic$ reglementat$, 'ncorporarea poate fi de dou$
feluri:
a) oficial$;
b) neoficial$.
Page 89 of 149

Este oficial$ 'ncorporarea efectuat$ de organe de stat (precum Ministerul Justi#iei,
Procuratura), care 'ntocme*te culegeri de acte normative, colec#ii de legi, decrete, hot$r'ri publicate
periodic, colec#ii 'n care se 'mbina criteriul cronologic cu cel al for#ei juridice a actului norma#i v.
Este neoficial$ 'ncorporarea realizat$ de diferite organisme *ijorganiza#ii nestatale sau de
edituri, institu#ii de cercetare, de 'nv$#$m'nt ctc. 'n afara de aceasta culegeri de acte normative pot s$
alc$tuiasc$ *i persoane particulare (sub forma unor 'ndrum$ri legislative).
'ncorporarea opereaz$ prin utilizarea materialului normativ a*a cum este el alc$tuit, f$r$ s$
provoace modific$ri de con#inut, ci doar corective sub aspect gramatical, tipografic, terminologic. Ea
include totu*i modific$rile produse 'n timp 'n domeniul legisla#iei, 'n raport cu actul ini#ial adoptat.
'corporarea actelor normative a fost folosita 'n evolu#ia tipurilor istorice de drept, dar mai
frecvent 'n etapele de 'nceput al dreptului, c'nd ea lua forma unui conglomerat de norme scrise *i de
cutume. Amintim de sistematizarea decretelor imperiale din timpul domniei 'mp$ratului roman
lustiman (527-566 e. n.): "Corpus juris civilis".
C. Codificarea.
Codificarea este o form$ superioar$ de sistematizare. Codificarea ca form$ de sistematizare a
legisla#iei, se deosebe*te de 'ncorporare atit prin obiectul ei, prin subiectele ce o realizeaz$, cit *i prin
for#a sa juridic$.
Codificarea se realizeaz$ prin cuprinderea unitara a tuturor sau aproape a tuturor actelor
normative ce alc$tuiesc o ramura de drept, prin prelucrarea lor *i constituirea unui singur act normativ,
nou, denumit cod, av'nd valoarea unei legi.
Codul nu este o lege obi*nuit$, el este un act legislativ unic, cu o organizare interna aparte, 'n
care normele juridice s'nt a*ezate 'ntr-o 212 consecutivitate logic$ stringent$, dup$ un sistem bine
g'ndit, care reflect$ structura intern$ a ramurii de drept respective (cod, statut, Regulament eto.).
Tehnica juridic$ de sistematizare cu care opereaz$ codificarea este mai complex$ comparativ
cu cea a 'ncorpor$rii *i presupune parcurgerea a trei etape:
1) La prima etap$ se stabile*te volumul materialului legislativ supus codific$rii *i se
selec#ioneaz$. (Selec#ionarea urm$re*te 'nl$turarea paralelismelor *i contradic#iilor de reglementare).
Codificarea este efectuat$ dup$ criteriul ramurii de drept, din actele normative ale unei ramuri de drept
se re#in acele acte normative care nu au fost abrogate, care nu au c$zut 'n desuetudine.
2) La a doua etap$ are loc prelucrarea materialului normativ *i repartizarea lui dup$ structura
codului, 'n p$r#i (sau c$r#i), pe sec#iuni, capitole, titluri, paragrafe.
3) La a treia etap$ are loc dezbaterea *i adoptarea lui 'n organul legislativ, faze cunoscute ale
procedurii de legiferare.
Codificarea poate fi:
a) de ramura (cuprinde legisla#ia unei ramuri de drept);
b) speciala (grupeaz$ normele unei institu#ii, sau c'torva institu#ii juridice dac$ aceasta are o
importan#$ deosebit$).
Codul apare 'n urma unui complex de opera#ii. Reglement'nd pentru o perioad$ 'ntins$ de
timp, el apare, ca regul$, 'ntr-un volum destul de mare
Alc$tuirea, dezbaterea *i adoptarea codului presupune profesionalism, previziune *i
r$spundere. Nu 'nt'mpl$tor marii oameni de stat an dedicat eforturi speciale ac#iunii de codificare. Este
suficient s$ amintim c$ Napoleon obi*nuia s$ remarce faptul, c$ guvernarea sa va r$m'ne probabil 'n
istorie nu prin victoriile militare ci prin codul civil ('n Fran#a Codul civil apare la 21 martie 1804).
Ac#iunea de codificare este cunoscut$ 'nc$ 'n dreptul roman. P'n$ 'n timpul de fa#$ r$m'ne o
enigm$ problema preg$tirii primului cod denumit "Codul lui Theodosian" de juri*tii lui lustiman
(cunoscut *i sub denumirea de "Digestele lui lustiman' ) care 'n scurt timp au efectuat lucr$ri de
codificare de propor#ii majore, 'n scurt timp (timp de 3 ani), din 530 p'n$ 'n 533, au fost prelucrate
peste 1525 de c$r#i (aproximativ 2700 coli de tipar).
Iustinian este acel care a des$v'r*it opera de sistematizare a dreptului roman, 'n vremea sa
erau 'n uz texte legislative care 'n bun$ parte nu mai corespundeau nevoilor social-economicc. Scopul
ac#iunii lui lustinian a fost ca din dispozi#iile izolate adoptate de 'mp$ra#i dinaintea lui, precum *i din
scrierile jurisconsul#ilor din timpul Principatului, s$ aleag$ ce era mai bun *i s$ pun$ 'ntr-o anumit$
ordine acest material.
-n 'ncheiere, putem spune c$ tehnica juridic$ reprezint$ totalitatea regulilor statornicite 'ntr-
un anumit sistem de drept cu privire la elaborarea, aplicarea ra#ional$ *i formularea corect$ a
institu#iilor juridice, a normelor *i articolelor din actele normative, 'n vederea ob#inerii unor forme
perfec#ionate, clare *i accesibile de exprimare a lor, 'n a*a f el, 'ncU actele normative s$ aib$ un
Page 90 of 149

con#inut exprimat tntr-o form$ clara, corect$, sistematizat logic, s$ se integreze organic 'n sistemul de
drept s$ 'nl$ture paralelismele, contradic#iile *i echivocul 'n reglementarea rela#iilor sociale.
Cerin#a unei tehnici juridice bine pus$ la punct, a elabor$rii unor acte normative ra#ional
organizate *i clar formulate de natura democra#iei *i a democratiz$rii societ$#ii, pentru c$, la urma
urmei, actele normative privesc modul de via#$ a cet$#enilor.


PRELEGEREA A DOU*SPREZECEA

"Juristul nu lucreaz$
cu materie ne'nsufle#it$ ca zidarul
sau mecanicul, ci are de a face
cu fr$m,nt$rile *i furtunile sim#irii
omene*ti, cu dezl$n#uirile tuturor
suferin#elor *i tuturor patimilor,
cu susceptibilitatea *i sensibilitatea
celor mai variate caractere, cu aspira#iile dar *i cu mizeriile
nenum$rate ale vie#ii de om". (E. Speran#ia)

REALIZAREA DREPTULUI

12.1. Conceptul realiz-rii dreptului
Elaborarea dreptului, a actelor normative nu reprezint$ un scop 'n sine, prin elaborarea lor se
urm$re*te reglementarea rela#iilor sociale 'n sensul dorit. Normele juridice suit create 'n vederea
realiz$rii unor sarcini ale societ$#ii, sarcini complexe, orientate 'n direc#ia asigur$rii unei conduceri
eficiente a acesteia.
Privite prin prisma rolului statului, normele juridice apar ca mijloace fundamentale de
realizare a acesteia. Ele constituie cadrul juridic al realiz$rii sarcinilor statului. Statul *i societatea s'nt
interesate 'n realizarea prevederilor 'nscrise 'n actele normative.
Garantarea suveranit$#ii na#ionale *i a integrit$#ii teritoriale, asigurarea ordinii
constitu#ionale, consfin#irea *i garantarea drepturilor *i libert$#ilor cet$#enilor, exploatarea resurselor
naturale 'n concordan#$ cu interesul na#ional, valorificarea poten#ialului creator *i productiv al tuturor
for#elor sociale, dezvoltarea culturii *i *tiin#ei, protejarea patrimoniului cultural na#ional, ocrotirea
mediului 'nconjur$tor *i asigurarea echilibrului ecologic, crearea condi#iilor necesare pentru cre*terea
calit$#ii vie#ii *i pentru protec#ia social$ a cet$#enilor, atragerea tuturor cet$#enilor la via#a politic$ a
societ$#ii, organizarea cooper$rii cu alte state etc., 'ntr-un cuv'nt, acestea s'nt sarcinile care se
urm$resc prin crearea de norme ce reglementeaz$ rela#iile din domeniile amintite.
Deci, crearea de norme, oric't ar fi de corect$ *i de bun$ reglementarea, nu constituie dec't
primul pas 'n realizarea sarcinilor amintite, la fel de important este cel al realiz$rii normelor, a
'nf$ptuirii scopurilor urm$rite prin reglementare. De altfel, aceste dou$ procese de creare *i de
realizare a dreptului se interp$trund, deosebirea dintre ele pu#ind *i trebuind a fi f$cut$ din punct de
vedere teoretic, dar greu de realizat, uneori, 'n practic$.
Analiza conceptului realiz$rii dreptului este de f apt analiza modului de implementare a
normei de drept 'n via#a social$, a modului 'n care societatea prime*te norma de drept, o 'ncorporeaz$
'n patrimoniul psihologic al individului.
Condi#iile generale ce caracterizeaz$ climatul social-politic *i ideologic determin$ m mod
nemijlocit eficien#a formelor juridice de realizare a dreptului. Rolul acestor condi#ii (economice,
politice, spirituale) este hot$r'tor 'n procesul transform$rii principiilor dreptului 'n valori proprii
structurii intime a personalit$#ii umane *i ca criterii de apreciere a desf$*ur$rii corecte a rela#iilor din
societate.
In ultim$ instan#$, dreptul pozitiv, este rezultatul acestor condi#ii, el neputuid fi superior
societ$#ii 'n care se na*te *i ac#ioneaz$.
Cercet$rile de sociologie juridic$ *i de criminologie, pun'nd 'n centru lor studiul condi#iei
sociale a legii, a cunoa*terii legii de c$tre destinatarii s$i etc., au scos la iveal$ concluzii de o mare
importan#$ teoretic$ *i practic$ privind dependen#a realiz$rii dreptului de condi#iile generale social-
umane *i culturale. Aceste cercet$ri subliniaz$ particularit$#ile modului 'n care procesele sociale
majore '*i exercit$ 'nr,urirea asupra comportamentului juridic al cet$#eanului *i asupra aplic$rii
Page 91 of 149

dreptului de c$tre organele statului
Consider$m c$ realizarea dreptului poate fi definit$ ca procesul transpunerii m via#a a
con#inutului normelor-juridiee 'n cadrul c$reia oamenii, ca subiecte de drept, respect$ *i execut$
dispozi#iile normative, iar organele de stat optic$ dreptul, m temeiul competen#ei lor.

12.2. Formele realiz-rii dreptului
Analiza formelor de realizare a dreptului a permis literaturii de specialitate sublinierea unor
caracteristici *i note definitorii ale procesului pun'nd 'n valoare concluzia c$ buna realizare a dreptului
determin$, de fapt, transformarea ordinii de drept - ca un concept teoretic - 'n rela#ii sociale reale.
Realizarea dreptului 'mbrac$ dou$ forme:
1) realizarea dreptului prin executarea *i respectarea dispozi#iilor legale de c$tre cet$#eni *i
2) realizarea dreptului prin aplicarea normelor juridice de c$tre organele de stat *i alte
organisme sociale.
Realizarea actelor normative m sensul cel mai larg al cuv'ntului 'nseamn$ traducerea 'n via#$
a prescrip#iilor normelor juridice, realizarea drepturilor *i obliga#iilor, a conduitei stabilite, sau, cu alte
cuvinte, respectarea acestor prevederi.
Cea mai simpl$ situa#ie o prezint$ realizarea normelor prohibitive, categoria de norme fac'nd
parte din mai multe ramuri de drept (penal, administrativ, financiar etc.). Pentru 'ndeplinirea
interdic#iei pe care o con#in aceste norme este suficient ca persoanele vizate s$ se ab#in$ de la
s$v,r*irea faptelor interzise *i astfel, prohibi#ia, interdic#ia stabilit$ de stat, a fost realizat$, *i-a atins
scopul.
Aceast$ activitate nu presupune, prin urmare, opera#ii juridice, elaborarea de acte *i nici nu
necesit$ neap$rat crearea *i desf$*urarea de raporturi juridice, concrete. Normele prohibitive dau
na*tere unor raporturi juridice numai 'n cazul 'nc$lc$rii prevederilor lor *i, deci, a aplic$rii sanc#iunii
juridice stabilite de aceste norme.
Pentru a asigura respectarea actelor normative statul, societatea, iau m$suri corespunz$toare,
organizeaz$ sistemul de ap$rare, de control, de inspec#ie, de supraveghere, necesar pentru a urm$ri
modul m care acestea smt traduse 'n via#$.
Mai complex$ este calea pe care o urmeaz$ alte categorii de norme, cum s'nt normele
onerntive *i cele permisive.
Se pot distinge dou$ forme juridice principale de realizare a acestor norme:
1. executarea ('ndeplinirea) prevederilor normei juridice,
2. aplicarea normelor juridice de c$tre organele de stat competente.
-n cazul anumitor acte normative, pentru ca ele s$ fie realizate, cet$#enii trebuie s$ aib$ o
ini#iativ$ 'ntr-un anumit sens si s$ desf$*oare o anumit$ activitate concret$. De pild$, dac$ cineva vrea
s$ 'nchirieze o locuin#$ este normal c$ trebuie s$ ia leg$tur$ cu proprietarul *i s$ 'ncheie o conven#ie,
un concret contract care nu trebuie neap$rat 'ncheiat la notariat sau s$ aib$ o form$ oficial$, ci se poate
realiza printr-o bun$ 'n#elegere. Pentru anumite raporturi juridice nu se cer forme deosebite dar s'nt
raporturi juridice pentru care legea impune anumite forme, anumite m$suri deosebite sau care nu pot
s$ se rezolve pur *i simplu 'ntre persoane, ci prin interven#ia unui organ oficial. De exemplu, o
v'nzare-cump$rare. Una este s$ mergi 'ntr-un magazin s$ cumperi ceva, ce se vinde 'n respectivul
magazin, un obiect oarecare, *i altceva este s$ cumperi, de pild$, un imobil; pentru a cump$ra un
imobil este nevoie s$ se 'ntocmeasc$ un act autentic, acest act autentic se poate 'ntocmi la notariat, sau
cump$nhd un autoturism, se intr$ 'ntr-un raport juridic mai deosebit, pentru c$ acest autoturism trebuie
*i asigurat, deci se intr$ 'n raporturi cu asigur$rile de stat *.a.m.d
Astfel, o form$ de realizare a normelor juridice onerative si permisive este 'ndeplinirea
(executarea) prevederilor normelor juridice de c$tre cet$#eni *i subiectele colective, prin asumarea
unor ini#iative, desf$*urarea unei activit$#i care se concretizeaz$ 'n producerea de fapte cu implica#ii
juridice. Situa#iile juridice din cadrul acestei forme, din punct de vedere al tehnicii solicit$ activit$#i
juridice relativ simple care deseori nu necesit$ 'ncheierea unui act scris 'ntr-o form$ oficial$ *i nici
participarea organelor de stat.
Subordonarea conduitei individuale fa#$ de conduita-tip con#inut$ de normele de drept,
subordonare ce se concretizeaz$ fie 'n acte de respectare a legii, fie 'n acte de executare a prevederilor
juridice, devine, 'n acest cadru, o form$ important$ de realizare a dreptului.
-n acest sens putem caracteriza dreptul ca un factor de programare a libert$#ii de ac#iune a
omului, *i pentru ca el s$ fie respectat *i executat de c$tre cet$#eni, ei trebuie s$ ia m$surile necesare de
popularizare a actelor normative.
Page 92 of 149

"Obliga#ia supunerii fa#$ de lege implic$ 'n virtutea dreptului constiin#ei-de-sine, necesitatea
ca legile s$ fie aduse la cuno*tin#$ general$" (Hegel).
A atirna legile atit de sus 'nc't nici un cet$#ean s$ nu le poat$ citi sau a le 'nmorm'nta 'n
aparatul vast al c$r#ilor erudite, al culegerilor de spe#e juridice *i de opinii diferite astfel 'nc't accesul
la ele s$-1 aib$ doar cei instrui#i 'n materie, constituie una *i aceea*i injusti#ie.
Propagarea valorilor specifice ale culturii *i civiliza#iei juridice are un rol hot$r,tor 'n
afirmarea, educarea *i dezvoltarea con*tiin#ei juridice a de#in$torilor normelor juridice.
Prin diferite metode, problematica juridic$ trebuie s$ fie tradus$ 'ntr-un limbaj special.
Realizarea dreptului prin activitatea de executare *i respectare a normelor juridice are
urm$toarele tr$s$turi :
a) Aceast$ form$ de realizare a dreptului implic$ 'ndeplinirea prevederilor cuprinse 'n
normele juridice prin conformarea fa#$ de dispozi#iile normative, traducerea 'n via#$ a con#inutului
dreptului pe aceast$ cale are o importan#$ deosebit$, ea tnscriindu-se ca o component$ de baz$ a
climatului de ordine *i legalitate;
b) Conformarea (supunerea) fa#$ de conduita fixat$ prin normele de drept este rezultatul
direct al mai multor factori, cum ar fi: con#inutul dreptului, acceptarea legii de c$tre societate, ca
expresie a mai multor necesit$#i, ridicarea gradului vie#ii materiale *i spirituale a oamenilor, sporirea
nivelului de cuno*tin#e *i perfec#ionarea instruc#iei *colare etc;
c) Ca volum de intensitate aceast$ form$ de realizare a dreptului este mult mai legat$ dec't
cealalt$ form$ - aplicarea dreptului - ea declan*'nd un num$r imens de situa#ii juridice la care particip$
categoria cea mai mare de subiec#i - cet$#enii - precum *i diferite organiza#ii sociale.
d) Din punctul de vedere al tehnicii juridice, activit$#ile 'n realizarea acestei forme s'nt
relativ mai simple, ele se pot desf$*ura *i 'n fapt, f$r$ 'ncheierea unui act scris; f$r$ 'ndeplinirea unor
condi#ii de form$ sau de fond speciale;
e) Ele s'nt, bine'n#eles, compatibile *i cu realizarea prin crearea *i desf$*urarea unor raporturi
juridice, 'n care drepturile *i 'ndatoririle participan#ilor se concretizeaz$ 'n leg$turi juridice statornice
prin normele de drept din cele mai diferite ramuri ale sistemului juridic;
f) Respect,nd *i aduc'nd la 'ndeplinire (execut'nd) normele dreptului, cet$#enii '*i valorific$
drepturile subiective, cu luarea 'n considera#ie *i a obliga#iilor ce apar 'n procesul interac#iunii sociale.
Forma aceasta de realizare a dreptului, se 'nf$#i*eaz$, astfel, ca necesar$ *i util$ at't societ$#ii
'n ansamblul s$u, c't *i subiec#ilor de drept, care-*i valorific$ prerogativele 'ntr-o modalitate
socialmente acceptabil$. S'nt, 'ns$, anumite forme de traducere 'n via#$ a actelor normative, de
realizare a lor, care nu se pot face dec't prin interven#ia unor organe oficiale, special 'ns$rcinate, cu o
competen#$ special$. De exemplu, pentru a construi un imobil exist$ anumite norme ce reglementeaz$
construirea imobilelor, fiind necesar$, 'n acest scop o autoriza#ie a unui organ competent. Iat$, deci, c$
aici, pentru realizarea dreptului se cere interven#ia unui organ oficial, printr-un act oficial, care este
autorizarea respectiv$. Chiar *i 'n cazul 'nc$lc$rii dreptului, c'nd se aplic$ sanc#iuni, sanc#iunea nu o
poate aplica ori*icine, ci numai un organ special competent, purt$tor al autorit$#ii publice. -n func#ie de
gravitatea faptei (dac$ este vorba de o abatere, contraven#ie sau infrac#iune) acest organ este diferit
Dintr-o dat$ se desprinde deci, din conceptul general al realiz$rii dreptului, pe de o parte respectarea
lui in forma 'ndeplinirii 'n via#a cotidian$ a prescrip#iilor actelor normative, a dispozi#iei actelor
normative, iar pe de alt$ parte, intervine o alt$ form$ de realizare a actelor normative care presupune
interven#ia unui organ de stat special 'ns$rcinat *i competent s$ aplice prevederile normei respective de
drept. Aceast$ form$ de realizare de drept poart$ denumirea de aplicare a dreptului, a doua form$ de
realizare a normelor juridice onerative *i pernisive.

12.3. Aplicarea dreptului de c-tre organele competente
-n afara particip$rii specifice a cet$#enilor *i organiza#iilor nestatale 'n procesul realiz$rii
dreptului, acesta este realizat *i prin intermediul unor acte specifice de autoritate emise de organele
statului 'n conformitate cu competen#a rezervat$ lor prin lege. Aceast$ form$ este denumit$ la general
"Aplicarea dreptului".
-n esen#$, aplicarea dreptului const$ 'n elaborarea unui sistem de ac#iuni statale, 'n vederea
transpunerii 'n practic$ a dispozi#iilor *i sanc#iunilor normelor de drept. Aplicarea dreptului sau
aplicarea normelor de drept juridice presupune interven#ia unor organe competente; aceast$ aplicare se
realizeaz$ 'ntr-o form$ oficial$ *i se concretizeaz$ printr-un act care este actul de aplicare. Cu alte
cuvinte, conceptul de aplicare a dreptului este folosit 'n literatura juridic$ 'ntr-un sens specific,
propriu, ca o modalitate a realiz$rii dreptului, modalitatea care presupune interven#ia unui organ
Page 93 of 149

competent ce elaboreaz$ un act juridic 'n anumite forme specifice, dup$ o anumit$ procedur$.
A*adar, nu trebuie confundat$ realizarea dreptului, respectarea dreptului, cu aplicarea
dreptului.
Aplicarea dreptului este un concept mai restr'ns, care presupune o activitate concret$, de
realizare a unei norme juridice. Aplicarea dreptului este o activitate vast$ pe care o desf$*oar$
organele de stat potrivit competen#ei lor, o activitate vast$ pentru c$ toate organele de stat, 'n principiu,
s'nt chemate s$ aplice dreptul, deoarece '*i desf$*oar$ activitatea 'n conformitate cu normele juridice,
cu normele de drept ca *i cet$#enii de altfel, numai c$ organele de stat lucreaz$ 'n numele puterii *i ele
se manifest$ prin acte concrete care au putere de lege 'n traducerea lor 'n via#$.
Nu toate organele de stat elaboreaz$ acte normative. Dac$ lu$m cele trei categorii de organe
de stat - legislative, executive *i judec$tore*ti -constat$m c$ toate fac acte de aplicare, dar acte de
elaborare nu fac dec't primele: Parlamentul *i apoi Guvernul.
Desigur c$ Parlamentul 'n primul rind face acte de elaborare a dreptului, pentru c$ este
organul legiuitor, dar *i el face acte de aplicare 'n sensul c$ are *i anumite atribu#ii pe care le
realizeaz$ 'n conformitate cu Constitu#ia sau alte legi. De exemplu, aprob$ compozi#ia guvernului.
Actul prin care aprob$ compozi#ia guvernului este un act de aplicare, nefiind un act normativ.
Guvernul ca organ executiv face at't acte normative c't *i acte de aplicare, Aici ponderea este alta,
penru c$ guvernul, ca organ executiv, 'n primul r'hd vine s$ execute actele normative existente, de
aceea el d$ numeroase acte de aplicare.
Ministerele *i organele locale fac, 'n primul r'nd, acte de aplicare concrete prin
dispozi#mVpe care le dau organelor subordonate prin ordine, institu#ii dintre care unele au caracter
normativ, dar cele mai multe s'nt ordine, instruc#iuni transmise 'n vederea realiz$rii unor sarcini
concrete.
Trec'nd la instan#ele judec$tore*ti, vom consemna c$ acestea nu pot s$ dea acte normative
prin natura lor. Deci prin natura lor, instan#ele judec$tore*ti ca *i procuratura fac numai acte de
aplicare. i organele poli#iene*ti fac acte de aplicare. Procesul verbal de constatare a unei contraven#ii,
sau cu ocazia unei perchezi#ii, sau alte acte care intervin 'n activitatea cotidian$, avertismentul sau
sanc#iunile pe care le aplic$ *. a. m. d., s'nt acte de aplicare. Deci aplicarea dreptului se face de c$tre
organele oficiale 'ns$rcinate cu aplicarea unor acte normative, activitate ce intra 'n competen#a lor ca
activitate concretizat$ 'ntr-un act oficial care este actul de aplicare.
Nu trebuie s$ se reduc$ actul de aplicare numai la actul de sanc#ionare. S'nt situa#ii 'n care
dispozi#ia actului de aplicare dat de un organ de stat const$, de exemplu, 'n numirea 'ntr-o func#ie,
'nfiin#area unei societ$#i mixte, 'ncheierea unui contract *. a., deci nefiind vorba de un act de
sanc#ionare.
Actul de aplicare constituie un act deosebit de important, deoarece el na*te, stinge sau
modific$ raporturi juridice, genereaz$ drepturile *i obliga#iile fa#$ de persoanele la care se refer$.
Elaborarea actelor de aplicare cunoa*te anumite faze, care constituie un proces unic de*i ele nu au
aceea*i succesiune 'n timp, la toate categoriile de norme juridice.
-n linia celor expuse tun$ acum, reiese, credem, faptul c$ aplicarea dreptului este o f arm$
specific$ de realizare a sa, str'ns legat$ de procesul traducerii 'n via#$ a normelor juridice prin acte
individuale *i concrete adoptate de organele statutul
Domeniile 'n care intervin organele statului 'n procesul realiz$rii dreptului s'nt determinate
de competen#a acestor organe 'n domeniul organiz$rii *i conducerii sociale, al garant$rii exercit$rii
libere a drepturilor cet$#ene*ti, ale jurisdic#iei etc.
'n literatura juridic$ unii autori 'ncearc$ s$ 'mpart$ aplicarea dreptului 'n:
- aplicarea normativ$;
- aplicarea individual$.
-n argumentarea acestei clasific$ri, ei pornesc de la faptul c$ majoritatea hot$ririlor
guvernului s'nt elaborate pentru a aplica prevederi cuprinse 'n diferite legi.
Pentru acest motiv, ne exprim$m rezerve *i consider$m c$ 'n aceste cazuri nu ne afl$m 'n
prezen#a unor acte de aplicare a dreptului, ci este vorba despre realizarea unor atribu#ii ale guvernului
*i ale ministerelor.
Aceste acte, care s'nt acte normative, nu s'nt acte de aplicare a dreptului la un caz concret, ci
ele s'nt elaborate pentru executarea legilor, 'n temeiul puterii de reglementare a guvernului.
Ele urm$resc s$ asigure, prin mijloace normative, cadrul organizatoric, material etc., pentru o
bun$ activitate de aplicare a legii de c$tre toate organele 'n subordine. Ele nu pot fi 'n nici un caz extra
lege (cu atit mai mult contra legeei) *i nu dau na*tere nemijlocit la raporturi juridice concrete, nu s'nt
Page 94 of 149

manifest$ri de voin#$ ale unui organ de stat 'ntr-un raport de drept individualizat Aceste m$suri
juridice apar#in ordinii normative *i nu celei sub-normative.

12.4. No'iunea (i tr-s-turile actului de aplicare a dreptului
Ca activitate complex$, realizat$ prin declan*area *i desf$*urarea a nenum$rate raporturi
juridice, aplicarea dreptului ce concretizeaz$ 'ntr-un rezultat specific - actul de aplicare. El finalizeaz$,
de fapt, activitatea concret$ a organului de stat purt$tor al unei atribu#ii de putere 'n conformitate cu
competen#a sa.
Aplicarea dreptului, ca proces complex, se realizeaz$ 'n baza legilor *i celorlalte acte
normative care compun sistemul juridic. Baz'ndu-se pe actul normativ *i pe voin#a subiectiv$ a
organului de stat care-1 elaboreaz$, actul de aplicare are aceea*i esen#$ ca actul normativ. Aplicarea
dreptului d$ expresie unei anumite competen#e a organelor de stat, competen#$ de lege *i care
desemneaz$ atribu#iile organelor de stat *i Urnitele exercit$rii acestora. Realiz'ndu-*i atribu#iile legal
conferite, unele organe ale statului pot desf$*ura o activitate specific$ de elaborare normativ$.
Activitatea normativ$ se deosebe*te de activitatea de aplicare a dreptului prin tr$s$turi de
con#inut *i form$ .
1. Activitatea de crea#ie a dreptului este rezervat$ doar unor categorii de organe ale statului.
Aceste organe pot elabora nu numai acte normative ci *i acte de aplicare a dreptului. De exemplu:
guvernul edicteaz$ atit hot$r'rile normative, c't *i decizii individuale.
Dac$ activitatea normativ$ este strict determinat$ 'n competen#a unor organe ale statului,
activitatea de aplicare poate fi realizat$ de orice organ al statului *i in limite determinate, chiar *i de
organiza#ii nestalale.
2. Spre deosebire de actele normative, care au un caracter general, impersonal *i se aplic$ de
c'le ori s'nt 'ntrunite condi#iile prev$zute 'n ipotez$, actele de aplicare au un caracter concret,
determinat, s'nt acte individuale. Scopul actului de aplicare este determinat de actul normativ, el
trebuie s$ traduc$ 'n via#$, 'ntr-o rela#ie concret$, prevederi ale normei de drept. Av'nd caracter
individual *i nu general-obligatoriu, actul de aplicare este nemijlocit legat de activitatea unui organ de
stat nominalizat *i a altor subiecte (persoane fizice) concret determinate.
3. Activitatea de elaborare a dreptului este subordonat$ unor reguli metodologice de tehnic$
juridic$.
Actele de aplicare a dreptului s'nt elaborate 'n mod foarte diferit de la o ramur$ la alta *i
chiar 'n cadrul aceleia*i ramuri de drept de la o institu#ie juridic$ la alta.
Varietatea enorm$ de acte de aplicare face imposibil$ adoptarea *i codificarea regulilor
privitoare la tehnica de aplicare a dreptului, fiecare act de aplicare urnind reguli specifice de adoptare,
de reformare, de modificare, de structur$, de form$ etc.
4. Actele normative se deosebesc de actele de aplicare prin efectul lor 'n timp.
Actele normative intr$ 'n vigoare odat$ cu publicarea *i continua s$-*i produc$ efectele at'ta
timp c't nu au fost abrogate.
Actele de aplicare au un efect 'n timp diferit de la un act la alt act, termenul fiind subordonat
scopului rezolv$rii intereselor legale ce au stat la baza lor. Efectul lor 'n timp depinde de natura actului
penal, civil etc., de urgen#a m$surilor.
De exemplu, 'n dreptul civil, un contract de v'nzare - cump$rare '*i produce efectul 'n limita
termenelor de prescrip#ie a drepturilor pe care le au cele doua p$r#i ale raportului juridic n$scut pe baza
acestui contract pe c'nd 'ncheierea c$s$toriei produce efecte pe toat$ durata acesteia, iar 'n unele
privin#e *i dup$ 'ncetarea ei.
Alt exemplu: Din momentul 'n care o instan#$ de judecat$ solu#ioneaz$ o cauz$ *i pronun#$
hot,r'rea ea se dezinveste*te de cauza respectiv$. Solu#ionarea cauzei prive*te doar p$r#ile participante
m procesul respectiv.
5. Spre deosebire de activitatea de executare *i respectare a normelor de drept de c$tre
cet$#eni 'n cursul c$reia ei pot s$ 'ncheie, prin acord de voin#$, un raport de drept 'n temeiul unor
dispozi#ii legale ce le stau la dispozi#ie, actele de aplicare, baz'ndu-se *i ele pe prevederile dreptului,
apar totdeauna prin voin#a unilateral$ a unui organ al statului.
6. Orice act normativ intr$ 'n vigoare din momentul public$rii sale (sau la o dat$ ulterioar$
expres prev$zut$) *i ac#ioneaz$ p'h$ la scoaterea din vigoare, 'n aceste limite ac#iunea normei este
universal$ *i obligatorie, nimeni, prin voin#a unilateral$, nu poate s$ se sustrag$ de la aplicarea normei.
Spre deosebire de actul normativ, actul de aplicare devine obligatoriu, 'n principiu, din
momentul comunic$rii lui p$r#ilor interesate.
Page 95 of 149

7. Un act normativ poate s$ ias$ din vigoare pentru c$, de regul$, nu mai corespunde noilor
rela#ii sau nevoi ale unei societ$#i *i numai 'n caz de revolu#ie, de schimb$ri fundamentale 'n societate,
poate s$ fie abrogat pentru c$ vine 'n contradic#ie cu anumite principii juridice sau etice. Un act de
aplicare poate fi suspendat, sau dup$ caz, anulat de un organ ierarhic superior pentru c$ este ilegal.
Spre deosebire de Controlul legalit$#ii actelor de aplicare, controlul legalit$#ii actelor normative
cunoa*te un sistem de garan#ii specifice (controlul parlamentar sau control judec$toresc).
8. O alt$ caracteristic$ a actului de aplicare care 'l deosebe*te de actul normativ se refer$ la
condi#iile formale de validitate ale acestuia. De exemplu: o lege este votat$ la noi de parlament, apoi
promulgat$ de Pre*edintele #$rii *i apoi publicat$, respect'ndu-se Regulamentul cu privire la activitatea
Parlamentului. Dar dac$ este vorba, de exemplu, de o hotar're judec$toreasc$ 'ntr-un proces civil,
hot,r'rea trebuie dat$ cu respectarea tuturor regulilor de procedur$ civil$ care o reglementeaz$, fiecare
hotar're trebuie s$ cuprind$ denumirea instan#ei de la care eman$, numele *i prenumele judec$torilor
ce au f$cut parte din complectul de judecat$, numele *i prenumele p$r#ilor, motivul chem$rii 'n
judecata, descrierea situa#iei de fapt etc.
9. -n leg$tur$ cu deosebirea dintre actele juridice normative *i cele de aplicare (nenormative)
pot fi reflectate *i alte aspecte. Ne mai referim doar la unul *i anume: 'n privin#a c$ilor de atac, trebuie
ar$tat faptul c$ ele difer$ de la o categorie la alta de acte de aplicare, pe c'nd 'n cazul actelor normative
nu putem vorbi de c$i de atac propriu-zis.
Astfel, de exemplu; o hotar're judec$toreasc$ pronun#at$ de o judec$torie poate fi atacat$ 'n
recurs 'n termen de 7 zile din momentul anun#$rii sentin#ei, 'mpotriva unui act administrativ ilegal se
poate face reclama#ie la organul ierarhic superior, care este obligat s$ rezolve cererea 'n termen de 15
zile, iar 'mpotriva solu#iei date de acesta, cel ce se considera v$t$mat se poate adresa judec$toriei,
put'nd cere anularea actului ilegal, recunoa*terea dreptului pretins *i repararea pagubei ce i-a fost
cauzat$.
Actele normative pot fi *i ele ilegale, necesitatea conformit$#ii actelor inferioare cu cele
superioare lor fiind *i aici dedus$ din principiul legalit$#ii. Dar 'n acest domeniu, nu se vorbe*te "de
atac". Dac$, de exemplu, o lege vine 'n contradic#ie cu Constitu#ia, ea poate forma obiectul controlului
constitu#ionalit$#ii legilor, *i pe cale de consecin#$ se ajunge la 'ncetarea ac#iunii ei.
Dac$ un act normativ, o instruc#iune a unui ministru, vine 'n contradic#ie CU un act normativ
superior, se va aplica acesta din urm$.
Clas#f'carea actelor de apticare
Actele de aplicare ca *i actele normative se pot clasifica dup$ diferite temeiuri:
1. Dup$ con#inutul prescrip#iei deosebim:
- acte care duc la apari#ia raporturilor juridice;
- acte care duc la stingerea raporturilor juridice;
- acte care duc la schimbarea sau modificarea raporturilor juridice.
2. Dup$ forma actului de aplicare:
-decrete
-ordine
- dispozi#ii
- sentin#a judec$toreasc$
3. Dup$ subiect cunoa*tem:
- acte de aplicare administrative;
- acte de aplicare judiciare.
-ntruc't actul de aplicare este un act deosebit de important, deoarece el genereaz$ raportul
juridic, na*te, stinge sau modific$ raporturi juridice, drepturile *i obliga#iunile fa#$ de persoanele la
care se refer$, elaborarea actelor de aplicare cunoa*te anumite faze, anumite etape care 'n unele situa#ii
s'nt mai evidente, 'n altele s'nt mai pu#in evidente, dar ele s'nt prezente.


12.5. Fazele procesului de aplicare a dreptului
Fazele procesului de aplicare s'nt:
1. Stabilirea st$rii de fapt, adic$ l$murirea asupra 'mprejur$rilor ce solicit$ aplicarea
dreptului situa#iei de fapt. De exemplu, dac$ cineva, o anumit$ persoan$ fizic$ *i juridic$ solicit$ o
autoriza#ie de construire a unui imobil, prim$ria, prin organul competent trebuie s$ se l$mureasc$
asupra situa#iei de fapt, s$ vad$ care s'nt 'mprejur$rile *i celelalte aspecte legate de construirea
respectivului imobil. Evident c$ 'n cazul unui proces *i mai ales 'n cazul unui proces penal stabilirea
Page 96 of 149

st$rii de fapt este deosebit$ de important$ pentru c$ ea presupune 'n realitate constatarea producerii
faptei penale pentru a putea trage concluzia, dac$ acea fapt$ a fost produs$ de persoana respectiv$,
dac$ persoana respectiv$ sau persoanele respective au sau nu au r$spundere juridic$, 'n ce m$sura, ce
fel de r$spundere, care au fost efectele *.a.md.
In func#ie de natura aplic$rii, stabilirea st$rii de fapt se face *i ea dup$ anumite proceduri, de
pild$, urm$rirea penal$ se face dup$ anumite norme, dup$ anumite reguli, cu respectarea anumitor
reglement$ri, pentru a nu fi violate drepturile fundamentale ale cet$#enilor.
Dup$ cum s-a vorbit mai sus stabilirea st$rii de fapt difer$ de la un act de aplicare la altul.
Atunci, c'nd, spre exemplu, un organ administrativ de specialitate dispune repartizarea unei suprafe#e
locative, el are a verifica relativ pu#ine aspecte faptice - stabilirea num$rului persoanelor, a venitului
mediu anual al fiec$rei persoane 'n vederea fix$rii cuantumului chiriei etc.
'n alte cazuri ('ntr-un proces judiciar, spre exemplu), instan#a de judecat$ are de efectuat
numeroase activit$#i 'n vederea stabilirii cu exactitate a 'mprejur$rilor cauzei (ascult$ martori, verific$
diferite momente, dispune efectuarea unor expertize etc.).
2 Alegerea normei de drept ce trebuie aplicat$ 'n 'mprejur$rile stabilite, constituie un al
doilea moment de aplicare a dreptului.
Altfel, cunoscmd 'mprejur$rile cauzei, organul de aplicare caut$ norma sau normele care se
refer$ la ele. Apoi verific$ conexiunea dintre ele, pentru a vedea dac$ fapta sau faptele respective nu se
afl$ sub inciden#a mai multor norme.
Apoi trebuie verificat faptul dac$ normele respective mai s'nt 'n vigoare, dac$ nu au fost
abrogate, dac$ s'nt sau nu aplicabile persoanei respective din punct de vedere al spa#iului 'n care s-au
produs faptele *i din punct de vedere al calit$#ii persoanei - cet$#ean, str$in, apatrid.
Dup$ aceasta trebuie aplicat$ concordan#a normei alese cu alte norme cuprinse 'n izvoare de
drept ierarhic superioare, cu normele *i principiile constitu#ionale *i chiar cu principiile ce guverneaz$
dreptul, cu principiul echit$#ii 'n mod deosebit.
De multe ori este dificil de f$cut 'ncadrarea juridic$ corect$ a unei fapte atunci c'nd prin
tr$s$turile ei se afl$ sub inciden#a mai multor norme, 'n aceea*i situa#ie, interpret$rii textului sau a
textelor juridice 'i revine un rol fundamental 'n alegerea, stabilirea normei ce urmeaz$ a fi aplicat$.
3. Interpretarea normelor juridice constituie o activitate la care organul de aplicare recurge
pentru a stabili 'n#elesul adev$rat *i deplin al normei juridice, utilizrnd 'n acest scop metode *i
procedee cu care opereaz$ tehnica interpret$rii dreptului, (vezi tema urm$toare)
4. Elaborarea actului de aplicare, constituie ultimul moment (faz$, etap$) a procesului de
aplicare a dreptului. Acest act va atrage dup$ sine stabilirea, modificarea sau stingerea unor raporturi
juridice concrete,
'n dreptul civil hot$r,rea judec$toreasc$ prevede dup$ caz, drepturi *i obliga#ii ale p$r#ilor,
ele fiind obligatorii pentru acestea, hot$r'rea bucur'ndu-se de autoritatea de lucru judecat.
-n dreptul penal hot$r'rea prevede sanc#iunea, pedeapsa ce urmeaz$ a fi executat$ de cel ce a
s$v'r*it infrac#iunea.
Dar nu numai organele judec$tore*ti trebuie s$ stabileasc$ 'mprejur$rile de fapt, s$ aleag$
apoi norma care se prevede pentru ca apoi s$ pronun#e solu#ia. Dup$ cum ar$tam mai 'nainte, aceea*i
succesiune a aplic$rii dreptului poate fi constatat$ 'n toate ramurile de drept.
Astfel, de exemplu, un organ administrativ cu competen#$ 'n domeniul acord$rii pensiilor, va
trebui s$ constate dac$ s'nt 'ndeplinite condi#iile pentru pensionare: v'rsta, vechimea 'n munc$ etc.,
apoi va trebui s$ aleag$ norma, sau normele m care cazul dat se 'ncadreaz$ si numai apoi poate emite
decizia de pensionare. Aplicarea dreptului prezint$ o deosebit$ importan#$ pentru realizarea scopului
urm$rit de legislator prin reglementare, deoarece acesta nu poate fi atins prin simplul fapt al cre$rii de
reguli de comportament. O norm$ care nu se aplic$ constituie o norm$ moart$.
Via#a dreptului implic$, astfel, dou$ momente la fel de importante: crearea normelor juridice
*i aplicarea lor. Tocmai 'n acest proces de 'nf$ptuire a normelor juridice se reflect$ eficien#a dreptului.
Prin desf$*urarea rela#iilor dintre oameni, potrivit normelor juridice 'n vigoare, se realizeaz$ ordinea
de drept Nerespectarea normelor juridice atrage r$spunderea juridic$ a persoanelor al c$ror
comportament face obiectul acestor reglement$ri.



PRELEGEREA A TREISPREZECEA

Page 97 of 149

Interpretarea nu caut$
dec't un maximum de dreptate.
Scopul din urm$ al interpret$rii
este de a scoate dreptatea *i de aceea
legile evolueaz$ *i se schimba mereu
pe c$i de multe ori aparent logice.
O interpretare care duce la nedrept$#i
nu este o interpretare bun$"
(M. Djuvara)

INTERPRETAREA NORMELOR JURIDICE

13.1. Conceptul interpret-rii normelor juridice
-n procesul realiz$rii dreptului interpretarea normei juridice ce urmeaz$ a se aplica 'n
vederea solu#ion$rii unei cauze printr-un act de aplicare reprezint$ un moment de cea mai mare
importan#$.
Istoria 'ndelungat$ a dreptului a impus o adev$rat$ "metod$ juridic$", fapt care ne d$
posibilitate de a dezv$lui con#inutul bogat al normei juridice, semnifica#iile momentelor sale
succesive, formele *i metodele specifice de realizare a interpret$rii. Necesitatea interpret$rii este
justificat$ de faptul c$ 'n procesul aplic$rii dreptului organul de aplicare (judec$torul, organul
administrativ etc.) trebuie s$ clarifice cu toat$ precizia textul normei juridice, s$ stabileasc$
compatibilitatea acestuia 'n raport cu o anumit$ situa#ie de fapt.
Judec$torul are 'ntotdeauna 'n fa#$ un sistem de norme juridice cu caracter general *i
impersonal, din care trebuie s$ selec#ioneze pe cea care se aplic$ 'n cazul concret (un caz particular *i
individual, determinat prin tr$s$turi ce nu-*i g$sesc de flecare dat$ reflectarea exact$ *i detaliat$ 'n
con#inutul normei).
Pentru a judeca, judec$torul trebuie s$ cbnstate fiecare spe#$ 'n parte. Astfel se na*te nevoia
interpret$rii, adic$ a 'ncerc$rii de a subsuma cazul dat unei norme generale existente, interpretarea este
'n orice caz o opera#ie prin care se stabile*te o leg$tur$ logic$ 'ntre dreptul pozitiv *i aplicarea lui.
Dup$ cum am ar$tat mai sus normele juridice au un caracter general *i impersonal care ne
formeaz$ un model general de conduit$. Aceste norme 'ns$, trebuie s$ se aplice unor situa#ii concrete
diverse. Caracterul general al noimei, pe de o parte, *i marea diversitate de cazuri 'n care se aplic$, pe
de alt$parte, eviden#iaz$ necesitatea interpret$rii normelor juridice.
-n primul r'ind, legislatorul nu poate avea 'n vedere atunci c'nd elaboreaz$ normele juridice,
toate situa#iile, care se pot ivi 'n aplicarea dreptului. De aceea, el trebuie s$ r$m'n$ la un nivel de
generalitate, care impune, pentru racordarea normei la situa#ie, interpretarea ei.
-n al doilea rind, necesitatea interpret$rii normelor juridice rezult$ *i din faptul c$
legislatorul, redactind normele, se exprim$ concis, concentr'nd la maximum con#inutul exprimat De
aici rezult$, pentru organul de interpretare, necesitatea dezv$luirii con#inutului real al normei *i a sferei
situa#iilor avute 'n vedere de legislator cu prilejul redact$rii normei. O norm$ juridic$ ridic$ pu#ine
probleme de interpretare atunci c'nd reglement$rile ce le cuprinde s'nt mai minu#ioase, urm$rind s$
acopere o diversitate de situa#ii concrete.
-n al treilea rind, se *tie c$ pe timpul c't o norm$ este 'n vigoare pot s$ apar$ fapte noi care,
'ntruc't nu existau 'n momentul elabor$rii ei, nici n-au fost prev$zute 'n mod direct.
Aceasta duce la elaborarea unor noi norme, care intersecteaz$^sfera de aplicare a celor deja
existente, 'n aceast$ situa#ie se impune interpretarea noilor acte normative, compar'ndu-le *i studiindu-
le cu alte dispozi#ii legale.
In al patrulea rind, necesitatea interpret$rii deriv$ *i din problemele care se pot ivi 'n leg$tur$
cu redactarea gramatical$ a textului de lege, cu o anumit$ pozi#ie a cuvintelor 'n text, cu folosirea
semnelor de punctua#ie.
-n al cincilea rind, 'n textele de lege s'nt folosite 4e multe ori termsni al c$ror sens este diferit
de cel obi*nuit. Din acest motiv, legislatorul consider$ uneori necesar s$ fac$, chiar 'n cuprinsul unor
legi, preciz$ri asupra 'n#elesului special al termenilor folosi#i 'n redactarea actului normativ.
Un termen poate avea 'n#elesuri diferite pentru ramuri de drept diferite. Sesizarea sensului
contextual revine interpret$rii, care asigur$ o analiz$ *i o explicare adecvat$ a termenului 'n cauz$.
Aspectele enun#ate, la care se pot ad$uga *i altele, demonstreaz$ necesitatea de a clarifica
orice nuan#$ semantic$ a limbajului juridic, deoarece acesta nu poate reda 'ntotdeauna cu maxim$
Page 98 of 149

claritate determin$rile de con#inut, care exprim$ voin#a legislatorului, 'n aceast$ situa#ie trebuie s$ se
recurg$ la forme *i metode de interpretare a normelor juridice care s$ cuprind$ concordan#a dintre
voin#a real$ a legiuitorului *i 'n#elesul nemijlocit al termenilor 'ntrebuin#a#i.
Sistemul nostru de drept nu dispune de o reglementare a problematicii interpret$rii. Preciz$ri
asupra unor aspecte ce pot fi ridicate de interpretarea 'ntr-o ramur$ de drept sau 'ntr-un domeniu se
'htilnesc, 'ns$, 'n diferite legi, 'ndeosebi 'n coduri *i-tratate interna#ionale.
Abord'nd conceptul interpret$rii normelor juridice, trebuie s$ preciz$m c$ privim
interpretarea ca un moment al aplic$rii dreptului.
Realizarea normelor juridice, dup$ cum *tim, presupune efectuarea prealabil$ a urm$toarelor
opera#ii:
1. stabilirea exact$ a situa#iei de fapt;
2. determinarea normelor juridice care o prev$d;
3. interpretarea jc't mai exact$ a con#inutului normelor ce urmeaz$ a fi aplicate situa#iei date,
a scopului 'n care au fost elaborate.
Orice norm$ trebuie interpretat$, oric't ar p$rea de simpl$ *i de clar$; varietatea cazurilor 'n
care se aplic$ tot face necesar$ interpretarea ei.
Unii autori declar$, cu autoritatea unui aforism juridic, c$ nu este nevoie de interpretare
atunci c'nd norma este clar$. In acest sens este citat elve#ianul De Vatel pentru care "in claris nonfit
interpretatio" (interpretarea nu are loc cu privire la ceva care este clar), 'n realitate, aceasta reprezint$ o
"contradic#ie in subiecto" deoarece, pentru a se stabili dac$ o norm$ este clar$, ea trebuie necesarmente
sa fie interpretat$.
Vorbind de. interpretare, ca un moment al aplic$rii dreptului, pentru acest motiv trebuie
utilizat$ no#iunea de "interpretare a normelor juridice" *i nu "interpretarea dreptului".
Tematica interpret$rii 'n acest caz nu are 'n vedere un discurs filozofic care s$ pun$ 'n
valoare explica#ia temeiurilor principale ale pozi#iei *i func#ion$rii dreptului 'n societate (interpretarea
teoretico-filozofic$ a dreptului).
Ca moment (faz$) al aplic$rii normei juridice la cazuri concrete, interpretarea este necesar$
pentru a clarifica *i a limpezi sensul exact al normei, pentru a defini cu toat$ precizia voin#a
legislatorului. Nu 'ntimpl$tor 'n literatura juridic$ mai veche interpretarea normei mai purta *i
denumirea de ticluire sau explicare a normei. Ticluirea era considerat$ ca o art$ (hermeneutic$), iar
scopul s$u era acela de a determina l$murit sau a deslu*i ideea de drept cuprins$ 'n regul$.
Interpretarea normei juridice se face 'n scopul 'n#elegerii exacte a con#inutului ei, a raportului
cu alte norme, a momentului intr$rii ei 'n vigoare, a sferei de aplicare, a g$sirii scopului urm$rit de
legislator prin reglementare.
Scopul interpret$rii este 'ntotdeauna identificarea voin#ei legislatorului. Aceast$ voin#$ ar fi
putut s$ fie exprimat$ mai mult sau mai pu#in corect.
Exprimarea voin#ei 'n norma juridic$, dup$ cum am v$zut din capitolul precedent este o
problem$ de tehnic$ juridic$, 'n general, *i de tehnic$ legislativ$, 'n particular. Interpretarea normei
juridice nu are ca obiect identificarea voin#ei interne a indivizilor, care au redat norma, ci voin#a lor
a*a cum a fost exprimat$ (materializat$) 'n norma publicat$.
Interpretarea const$ dintr-un proces mintal 'n care s'nt folosite variate metode *i principii de
interpretare pentru a determina, cu cel mai 'nalt grad de #recizie posibil, con#inutul *i finalitatea voin#ei
legislatorului.
In sfirs.it, toate aceste obiective ale interpret$rii s'nt canalizate 'n final 'n scopul aplic$rii
corecte *i unitare a normelor juridice pe tot cuprinsul #$rii, 'n vederea realiz$rii lor cu respectarea
principiilor generale ale dreptului, ale legalit$#ii *i echit$#ii.
Definind interpretarea dreptului, putem re#ine c$ interpretarea normelor juridice constituie o
opera#iune logic$ - ra#ional$ care const$ 'n clarificarea sensului exact *i l$murirea con#inutului
normelor juridice 'n vederea realiz$rii *i aplic$rii lor c't mai eficiente *i 'n mod echitabil f a#$ de to#i
cet$#enii
Aplicarea normelor juridice, realizarea obiectivelor urm$rite prin reglementare, "punerea 'n
aplicare a normelor" prin "integrarea" lor 'n via#$, impune concretizarea lor sub mai multe aspecte:
1. sub aspectul determin$rii persoanelor fizice *i juridice la care se refer$;
2. sub aspectul stabilirii c't mai exacte a drepturilor *i obliga#iilor celor ce 'ncheie raporturi
pe baza normelor interpretate, precum *i a sanc#iunilor prev$zute pentru cazul nerespect$rii acestor
drepturi;
3. sub aspectul determin$rii celor mai bune mijloace de realizare a prescrip#iilor normei
Page 99 of 149

juridice, atunci c'nd aceast$ norm$ las$ organelor de aplicare libertatea unei astfel de determin$ri.
Interpretarea se refer$ la toate elementele normei. Totu*i, elementul care ridic$ cele mai
frecvente nevoi de interpretare este ipoteza.
Interpretarea normei juridice const$ adesea 'n opera#ii logico-ra#ionale av'nd ca obiectiv
clarificarea sensului unor termeni sau stabilirea tr$s$turilor esen#iale 'n vederea 'ndep$rt$rii celor
neesen#iale.
Alteori aceasta const$ 'n determinarea exact$ a c'mpului de aplicare a normei 'n spa#iu, in
timp *i asupra persoanelor.
Nu de pu#ine ori interpretarea apare ca necesar$ pentru a stabili dac$ o norm$ nou$ a abrogat
sau nu, total sau par#ial, o norm$ mai veche.
In sf'r*it, interpretarea poate fi necesar$ *i pentru determinarea naturii *i caracterului normei:
este o norm$ imperativ$ sau dispozitiv$, este principal$ sau subsidiar$, formuleaz$ o regul$ sau o
excep#ie de la regul$, este 'n conformitate cu normele cuprinse 'n actele juridice normative superioare
sau nuetc.
Interpretarea normelor juridice, prin dezv$luirea sensului normei, a con#inutului ei *i a
voin#ei exprimate 'n norm$, permite aplicarea acesteia la cazuri concrete. Procesul practic al aplic$rii
normelor juridice este, la r'ndul s$u, piatra de 'ncercare a juste#ei interpret$rii *i a eficien#ei normei.
Dar uneori, interpretarea a dep$*it acest rol de intermediar 'n procesul aplic$rii, av'nd, cel
pu#in m privin#a deciziilor de 'ndrumare ale Plenului Judec$toriei Supreme, un rol de completare a
normelor juridice, de "ad'ncire" a 'n#elesului lor, activitatea aceasta de 'ndrumare fac'ndu-ne s$ ne
sim#im 'n prezen#a acelor "cazuri limit$", "de hotare", 'ntre interpretarea *i crearea dreptului.
-n aceste situa#ii, prin acoperirea lacunelor legii, prin completarea ei (realizat$ printr-o
interpretare extensiv$ a textelor), prin stabilirea unor forme mai restr'nse de aplicare (care determin$
crearea unor excep#ii de la regulile supuse interpret$rii)., instan#a suprem$ a ajuns s$ aib$ un anume rol
creator de drept, activitatea ei situ'ndu-se la grani#a dintre interpretarea dreptului *i crearea lui.
Deci 'nc$ odat$ se poate de subliniat c$ interpretarea normelor juridice, adic$ l$murirea
sensului exact *i complet al normelor juridice, constituie o condi#ie necesar$ a procesului de aplicare a
dreptului.
Dreptul organului de aplicare de a face interpretarea normei aplicabil$ a fost justificat 'n mod
diferit de-a lungul timpului, iar 'ntinderea acestui drept a variat 'n raport de 'n#elesul dat interpret$rii *i
de raportul rezultatului interpret$rii cu voin#a legislatorului.
-n Imperiul roman lustinian declara c$ numai el poate interpreta legea, fapt ce a adus la
decretarea caracterului obligatoriu al interpret$rii imperiale *i la interzicerea oric$rei interpret$ri
private.
A fost interzis$ chiar *i scrierea de comentarii ale legilor. Principiul care domina era acela c$
nu putea interpreta legea dec't cel care a facut-o ("ejus est interpretari legem cujus est condere").
Aceasta este, de altfel, tendin#a regimurilor autoritare, despotice. Este cunoscut, spre pild$,
faptul c$ la apari#ia primului comentariu al codului civil francez, Napoleon ar fi exclamat: Mon code
est perdu!"
'n perioada de preg$tire a revolu#iei burgheze franceze, teza predominant$ a fost aceea a
necesit$#ii respect$rii de c$tre judec$tor a literei legii, 'ngr$direa posibilit$#ilor sale de interpretare
"creatoare". "Judec$torii na#iunii nu s'nt dec't gpra care roste*te cuvintele legii..." (Montesquieu).
Legea era atotputernic$, 'n ea se g$seau reflectate doar trebuin#ele na#iunii.
Pe m$sura dezvolt$rii economice, sociale plenipoten#a legii 'ncepe s$ fie pus$ la 'ndoial$. Se
formeaz$ acum o imagine nou$, aceea a crizei dreptului, neputin#ei legilor, a 'ntirzierii acestora fa#$ de
fapte. Ideea c$ dreptul de interpretare a legilor apar#ine exclusiv organelor legislative - idee
caracteristic$ concep#iilor iluministe - este considerat$ dep$*it$, 'n a doua jum$tate a secolului XIX
*tiin#a dreptului justific$ teoretic posibilitatea judec$torului de a interpreta creator legile. In Germania
*coala "liberului drept" g$se*te temeiul acestei posibilit$#i "lacunele legii", pe care judec$torul are
dreptul s$ le completeze.
Codific$rile masive realizate pe continentul european 'n secolul trecut, au creat pentru
moment iluzia lipsei de utilitate a interpret$rii. A ap$rut 'n timp, concep#ia static$ *i cea evolu#ionist$ a
interpret$rii. Adep#ii concep#iei statice sus#in c$ sensul legii este dat pentru totdeauna 'n momentul
cre$rii ei. 'n acest caz schimbarea acestui sens, dintr-un motiv sau altul, s-ar putea face pe cale de
interven#ie legislativ$. Punctul de vedere evolu#ionist admite extinderea *i adoptarea con#inutului legii
pe cale de interpretare. Acesl punct de vedere sus#ine elasticitatea interpret$rii, caracterul s$u "liber".
Problematica interpret$rii cunoa*te forme specifice de afirmare 'n sistemul de drept anglo-
Page 100 of 149

saxon. 'ntruc't 'n acest sistem predomin$ ca izvor precedentul *i obiceiul, interpretarea juridic$ este
relativ mai liber$. Ca izvor de drept cu o mai mic$ extindere, legea este interpretat$ restrictiv.
-n teoria clasic$ s-a afirmat c$ interpretarea avea ca scop s$ 'nl$ture ambiguitatea sau
caracterul echivoc al unor reglement$ri. Adep#ii *colii istorice au respins aceast$ idee, af'rm'nd c$
normele clare nu au nevoie de interpretare, iar cele obscure nu se pot interpreta, 'n realitate, orice
norm$ juridic$ ce urmeaz$ a fi aplicat$ pentru rezolvarea unui caz concret prezint$ necesitatea de a fi
interpretat$ pentru ca hot$r'rea care se va da s$ se 'ntemeieze 'n a*a fel pe lege, 'hc't arbitrarul s$ fie
c't mai redus. Organul de aplicare trebuie s$ individualizeze norma. Cobor'rea de la generalul *i
abstractul normei la particularul *i singularul cazului implic$ profesionalism *i m$iestrie, preg$tire
teoretic$ impecabil$.
Pe de alt$ parte, interpretarea reprezint$ o mijlocire intre drept *i realitatea vie#ii ('ntre drept
*i aequitas, cum spuneau romanii). Pentru acest motiv, interpretul va trebui s$ explice norma 'n
contextul social 'n care ac#ioneaz$.
-n lumina celor de mai de sus, rezult$ c$ judec$torul, interpret,nd norma de drept, nu poate
r$m'ne total exterior acesteia. Imaginea pe care o ofer$ Montesquieu judec$torului - ca fiin#$
ne'nsufle#it$, pe care n-o poate atenua nici duritatea, nici bl'nde#ea, nu rezist$ criticii. Mai apropiat$ de
realitate apare concep#ia aristotelic$, dup$ care judec$torul e dreptul care tr$ie*te.
Legislatorul nu poate *i nu trebuie s$ prevad$ totul, 'nc$ la lucr$rile premerg$toare ale
codului civil francez, Portalis avertiza asupra periculoasei ambi#ii de a voi s$ reglementezi *i s$
prevezi totul. "A prevedea totul este imposibil de atins. Nevoile societ$#ii s'nt at't de extinse 'nc't este
imposibil pentru legislator s$ prevad$ totul".
Pe de alt$ parte, este cunoscut faptul c$ legislatorul las$ uneori, 'n mod inten#ionat, zone albe
'n reglementarea rela#iilor sociale.
Interpretarea, deci, este 'ntotdeauna o alterare care poate fi ne'nsemnat$ 'n unele cazuri, *i
violent$ chiar, 'n alte cazuri. Dar ea exist$ de fiecare dat$, deoarece norma general$ e un rezultat al
unor cazuri individuale preexistente *i deci interpretarea se face prin mijlocirea acelei norme generale,
cu plivire la cazul nou, care nu poate fi niciodat$ perfect identic cu un altul.

13.2. Sursele interpret-rii normelor juridice
De*i statul este un subiect aparte de drepturi *i obliga#ii, el ac#ioneaz$ prin trei diviziuni mari
ale puterii de stat *i anume: puterea de a edicta dreptul (puterea legislativ$), puterea de a sanc#iona *i
aduce la 'ndeplinire dreptul (puterea executiv$) *i puterea de a asigura respectarea dreptului (puterea
judec$toreasc$) .
Reafirm'nd concep#ia lui Montesquieu, dup$ care singurul titular al tuturor puterilor este
na#iunea *i ea le exercit$ prin delegare, prin Constitu#ie s-a delegat puterea legislativ$ Adun$rii
Na#ionale, puterea executiv$ regelui *i puterea judiciar$ judec$torilor.
Dup$ proclamarea independen#ei Republicii Moldova din 27 august 1991 'n #ara noastr$, de
asemenea, a fost consacrat$, separa#ia puterilor de stat. Astfel Constitu#ia Republicii Moldova, art. 6,
prevede separarea puterii de stat, 'n putere legislativ$, executiv$ *i putere judec$toreasc$.
Atit 'n constitu#ia francez$, c't *i 'n celelalte constitu#ii, care au fost structurate pe baza
diviziunii puterii de stat, cum este *i Constitu#ia Republicii Moldova, s-a c$utat 'ntotdeauna s$ se
ob#in$ un echilibru al puterilor (check and balance) prin definirea prerogativelor fiec$reia dintre puteri
*i stabilirea raporturilor dintre ele.
Aceasta a fost o mare problem$ de drept constitu#ional$ cu care s-au confruntat actualmente
redactorii proiectului noii Constitu#ii a Republicii Moldova.
Sursele interpret$rii 'n dreptul intern s'nt organele prin care se exercit$ puterea legislativ$,
puterea executiv$ *i puterea judec$toreasc$. De aceea se poate vorbi de o interpretare legislativ$, o
interpretare executiv$ *i de o interpretare judec$toreasc$.
In afar$ de organele de stat, interpretarea poate fi f$cut$ *i de al#i subiec#i.
a) De c$tre cet$#eni, pentru orientarea propriei conduite 'n conformitate cu normele juridice
'n vigoare.
b) De c$tre practicieni, teoreticieni, oameni de *tiin#$ 'n domeniul dreptului.
A*a dar, interpretarea dreptului constituie o activitate la care particip$ diferite subiecte, av'nd
fiecare un scop distinct, iar solu#iile de interpretare la care ajung nu au aceea*i importan#$ *i for#$
juridic$. De la aceste considerente porne*te *i cea mai cunoscut$ clasificare a formelor de interpretare
a normelor juridice *i anume interpretarea oficial$ *i interpretarea neoficial$.

Page 101 of 149



13.3. Felurile (genurile) interpret-rii normelor juridice
-n teoria dreptului interpretarea normelor juridice se clasific$ 'n:
a) interpretare oficial$;
b) interpretare neoficial$.
Interpretarea oficial$ este obligatorie *i ea mai poart$ denumirea de interpretare cu for#$
juridic$. Interpretarea neoficial$ mai poart$ denumirea de interpretare doctrinar$: ea este facultativ$,
f$r$ for#$ juridic$.
A. Interpretarea oficiala este realizat$ de c$tre organe de stat care au atribu#ii fie 'n procesul
elabor$rii dreptului, fie 'n procesul aplic$rii lui.
-n Moldova puterea de a edicta legile (stricto sensu) apar#ine, cel pu#in pentru moment,
numai Parlamentului. In exercitarea func#iilor sale, Parlamentul poate interpreta oric'nd atit Constitu#ia
*i legile constitu#ionale, c't *i legile ordinare pe care le adopt$. Interpretarea sa are un caracter autentic.
Ce 'nseamn$ o interpretare autentic$?
Atunci c'nd organul emitent '*i interpreteaz$ propriul act aceast$ interpretare poart$
denumirea de interpretare autentic$, iar actul juridic ce cuprinde interpretarea are for#$ juridic$ a
actului interpretat.
Dup$ cum am observat organul care a edictat sau sanc#ionat o norm$ juridic$ are prerogative
de a o interpreta, fie 'n cuprinsul actului normativ, 'n care norma este inclus$, fie 'ntr-un act normativ
care va fi adoptat ulterior.
Spre exemplu: defini#iile date unor termeni 'n Codul penal s'nt interpret$ri ale normelor
juridice cuprinse 'n acest cod. Indiferent de momentul la care este f$cut$, interpretarea dat$ unei norme
juridice de c$tre acela*i organ, care a edictat-o sau sanc#ionat-o (interpretarea autentic$ sau de
autoritate) are for#a juridic$ a normei interpretate.
-ntre for#a juridic$ a normei interpretative *i for#a juridic$ a normei interpretate exist$ o
echivalen#$. De aceea actul juridic interpretativ este aplicat retroactiv (ex tune) din momentul edict$rii,
sau sanc#ion$rii normei juridice.
-n afar$ de legislativ, interpretarea poate fi efectuat$ *i de alte organe ale statului.
De exemplu, 'n Moldova Pre*edintele este *eful puterii executive. El este ales conform art.
78 din Constitu#ia Republicii Moldova de c$tre Parlamentul Republicii Moldova, 'n calitatea sa de *ef
el poate interpreta atit Constitu#ia *i legile constitu#ionale c't *i cele ordinare, ori de c'te ori aceasta
este necesar pentru executarea func#iilor sale.
Toate organele administrative s'nt p$r#i componente ale puterii executive. Acestea pot
interpreta legea, fie prin acte normative inferioare, cum ar fi hot$r'rile guvernului, ordinile *i
instruc#iunile cu caracter general al mini*trilor *i secretarilor de stat, *efi ale unor institu#ii centrale, fie
prin acte cu caracter individual, pe care le emit sau s$v'r*esc cu ocazia aplic$rii normelor juridice la
situa#ii individuale. Este 'n#eles c$ legea (stricto sensu) trebuie respectat$ 'n ambele forme de
interpretare administrativ$.
Acest gen de interpretare constituie o interpretare legal$ sau general$, iar actul normativ
interpretativ, dup$ cum s-a vorbit mai sus, va face corp comun cu actul interpretat (aplic'ndu-se, deci,
retroactiv).
Observ$m faptul c$ acest gen de interpretare oficial$ nu se 'nscrie propriu zis 'n limitele
procesului de aplicare (nu este un moment nemijlocit al aplic$rii normei juridice), de*i nu se poate
afirma c$ el este complet desprins de acest proces, c$ nu are leg$tur$ cu aplicarea. Interpretarea, 'n
acest caz, constituie o premis$ a bunei aplic$ri a normelor juridice prin faptul c$ d$ explica#ie corect$
'n#elesului, scopului *i finalit$#ii unui act emis anterior.
Deci, dup$ cum vedem, interpretarea legal$, general$ se realizeaz$ prin acte normative
apar#in'nd legislativului sau executivului. Autorul ei poate fi organul emitent $l actului supus
interpret$rii sau un organ ierarhic superior. Interpretarea general$ sau legal$ este reclamat$ de situa#ia
'n care o dispozi#ie sau o prevedere dintr-un act normativ este neclar$ sau confuz$. Interpretarea legal$
a legilor revine numai parlamentului. Celelalte organe ale statului, neput'nd adopta acte normative prin
care s$ dea interpretare general obligatorie legilor, emit, 'ns$, acte normative 'n temeiul *i pentru
aplicarea legilor.
Referitor la efectele temporare ale interpret$rii, trebuie 'nc$ o dat$ re#inut faptul, c$ actul de
interpretare are *i efect retroactiv; el intr$ 'n vigoare de la o dat$ ce prevede adoptarea sa *i care
marcheaz$ perioade de timp p'n$ la data intr$rii 'n vigoare a actului interpretat. Totodat$, actul de
Page 102 of 149

interpretare creeaz$ efecte *i pentru viitor; situa#iile ce vor fi rezolvate ulterior se vor baza pe
interpretarea dat$ 'ntre timp.
De asemenea interpretarea poate fi concret$ (cauzal$ sau Judiciar$), fiind f$cut$ de organele
de aplicare a dreptului cu prilejul solu#ion$rii unei cauze concrete, a unui anumit caz sau spe#$ *i care
are caracter obligatoriu numai pentru acea cauz$.
Subiectele acestei interpret$ri sunt toate organele de stat care aplic$ dreptul, deoarece aceast$
activitate presupune 'ntotdeauna l$murirea sensului normei juridice ce urmeaz$ a fi aplicat$, iar
rezultatul interpret$rii este cuprins 'n con#inutul, 'n redactarea actului de aplicare.
Organul de aplicare, av'nd de solu#ionat o cauz$, dup$ ce stabile*te cu maxim$ aten#ie
circumstan#ele cauzei, calific$ juridic cauza *i 'n vederea emiterii actului de aplicare (o hot$r're
judec$toreasc$ sau un act administrativ), procedeaz$ la interpretarea normei juridice selec#ionate,
pentru a emite un act de aplicare legal. Interpretarea dat$ are for#$ juridic$ (este obligatorie) pentru
cauza respectiv$ *i fa#$ de participan#ii la aceast$ cauz$, aceast$ hot$r're (dac$ este vorba de o hot$r're
judec$toreasc$) are putere de lucru judecat.
De aici rezult$ c$ interpretarea cauzal$ se caracterizeaz$ prin:
- aplicabilitate limitat$ doar la un raport juridic determinat;
- obligativitatea ei numai 'n *i pentru situa#ia solu#ionat$;
- neobligativitatea ei pentru alte organe *i pentru 'mprejur$ri similare *i nici^pentru aceea*i
autoritate 'ntr-o 'mprejurare identic$.
In concluzie se poate de men#ionat, c$ 'ntre interpretarea general -obligatorie *i cea cauzal$
exist$ o deosebire principial$.
-n cadrul primei forme general - obligatorii, interpretarea cap$t$ o valoare de sinest$t$toare *i
este f$cut$ cu scopul de a l$muri sensul unei norme, nefiind condi#ionat$ de necesitatea solu#ion$rii
concomitente a unei cauze concrete, 'n situa#ia interpret$rii cauzale, dimpotriv$ interpretarea, este doar
un mijloc pentru solu#ionarea unei cauze concrete. De aceea, aici nu avem, de fapt, un act de
interpretare, ci un act juridic de aplicare dat 'n temeiul unei norme juridice al c$rei con#inut a putut fi
dezv$luit 'n urma unui efort mai mult sau mai pu#in complex, de interpretare.
B. Interpretarea neoficial$ a normelor juridice, poart$ *i denumirea de interpretare
facultativ$, doctrinar$, 'ntruc't ea este cuprins$, de obicei, 'n operele *tiin#ifice ('n doctrin$), efectele
sale nefiind obligatorii.
'ntre modalit$#ile interpret$rii neoficiale distingem urm$toarele genuri :
-doctrinar$;
- oficioas$ *i
- comun$.
Interpretarea doctrinar$, ob#inut$ 'n cercetarea riguroas$ a institu#iilor juridice, este
'ntemeiat$ pe argumente *tiin#ifice. Valoarea acestei interpret$ri este 'n func#ie de puterea
argumentelor *tiin#ifice pe care se sprijin$, cu alte cuvinte, ea se bucur$ numai de o autoritate
*tiin#ific$ *i nu juridic$.
Interpretarea oficioas$, o alt$ modalitate de interpretare neoficial$ a normelor juridice, de*i
tot nu are efecte obligatorii, rezult$ din opiniile unor conduc$tori de organe de autoritate public$, ale
func#ionarilor *i deputa#ilor sau ale altor persoane oficiale, opinii exprimate cu prilejul dezbaterilor
proiectelor de acte normative etc. Interpretarea oficioasa rezult$ *i din opiniile unor juri*ti (procurori,
avoca#i, jurisconsul#i) asupra unor probleme de drept ap$rute 'n procesele judiciare la care particip$.
A*a, de exemplu, interpretarea facultativ$, oficioas$ se g$se*te 'n activitatea avocatului,
analiza cauzei pe care o reprezint$ pu#ind fi luat$ In considera#ie de c$tre organul de aplicare, sau
pu#ind fi respins$ (at't acceptarea, c't *i respingerea interpret$rii avocatului netrebuind a fi motivate de
c$tre judec$tor). Organul de aplicare d$ propria sa interpretare normei juridice, interpretare care
constituie suportul intelectual al deciziei sale.
Interpret$rile provenind de la factorii aminti#i prezint$ o anumit$ valoare pentru organele
care elaboreaz$ sau aplic$ dreptul deoarece ele eviden#iaz$ *i clasific$ diferite sensuri ale
reglement$rilor 'n vigoare *i semnifica#ia lor pentru cazul concret. Organul de stat *i' le poate 'nsu*i, 'n
func#ie de prerogativele sale, pe cale normativ$ sau prin acte individuale, asigur'nd astfel *i
recunoa*terea juridic$ a interpret$rii oficioase.
Interpretarea neoficial$ cuprinde *i acea form$ aparte care este interpretarea comun$ a
dreptului, realizat$ de cet$#eni, de mass-media, de factorii politici etc. Ea corespunde nivelului culturii
*i educa#iei juridice *i const$ 'n opinii despre dreptul existent, despre aplicarea *i perfec#ionarea sa.

Page 103 of 149

13.4. Metodele de interpretare a normelor juridice
-n realizarea interpret$rii, organul de aplicare 'ntrebuin#eaz$ o serie de metode, prin
intermediul c$rora el reu*e*te s$ stabileasc$, 'n interesul solu#ion$rii cauzei, sensul exact al normei,
efectele *i scopul regulii.
Metodele de interpretare constau 'n construc#ii logice, metode de lucru *i principii generale,
care au fost acceptate, 'n practica organelor de aplicare a legii, ca mijloace pentru identificarea voin#ei
legislatorului, c't prive*te con#inutul *i finalitatea normei juridice interpretate.
Ele s'nt de obicei, denumite metode sau procedee de interpretare. Teoria juridic$ este de
mult$ vreme preocupat$ de stabilirea *i clasificarea metodelor de interpretare.
-n general se admite existen#a urm$toarelor metode:
A Metoda gramatical' (interpretarea ad. literam).
B. Metoda sistematic' (interpretarea n sistem, adic' prin plasarea normei n cadrul
sistemului de reglementare respectiv).
C. Metoda istoric' (interpretarea istoric', sau prin raport la contextul istoric n care
norma a fost adoptat').
D. Metoda logic' (interpretarea logic' relev' ra#io logis $i mens legis).
E. Metoda teleologic' (interpretarea dup' scop, urm're$te g'sirea sensului actului
normativ prin desprinderea finalit$#ii actului respectiv, a interesului protejat, urm$re*te s$ pun$ 'n
lumin$ scopul legii).

A. Metoda gramatical- (interpretarea ad literam).
Metoda gramatical$, are ca obiect stabilirea sensului comandamentului cuprins 'n norma
juridic$ prin analiza gramatical$ (sintactic$ *i morfologic$) a textului normei juridice.
Interpretul trebuie s$ stabileasc$ sensul cuvintelor, modul de folosire a acestora 'n text.
De multe ori legislatorul define*te chiar 'n con#inutul actului normativ sensul unor cuvinte
sau expresii, d$ defini#ii unor institu#ii, cazuri 'n care sarcina interpretului este sensibil u*urata.
-n interpretarea gramatical$ organul de aplicare urm$re*te *i modul de 'mbinare a cuvintelor
'n propozi#ii *i fraze precum *i sensul unor conjunc#ii. Spre exemplu, o anumita concluzie trage
interpretul din faptul c$ 'n textul normei juridice legislatorul utilizeaz$ conjunc#ia "*i", o alt$ concluzie
dac$ legea folose*te conjunc#ia "sau". Dac$ textul spune c$ o fapt$ se pedepse*te cu 'nchisoare de la...
la.... *i confiscarea averii, ori c$ o fapt$ se pedepse*te cu 'nchisoare sau amend$ penal$. Vom fi 'ntr-un
asemenea caz 'n fa#a unei pedepse cumulative sau a unei pedepse alternative.
Interpretarea gramatical$ este angajat$ *i 'n clasificarea terminologiei juridice folosite, 'n
leg$tur$ cu care se disting trei categorii de no#iuni:
1. cele care au 'n#elesul propriu limbajului *i care alc$tuiesc fondul de baz$ al lexicului
textelor normative (no#iuni precum so#, copil, minor, ascendent, descendent, etc.);
2. no#iunile care au un 'n#eles deosebit 'n limbajul juridic cu toate c$ apar#in limbajului
comun (de exemplu, no#iunea de "teritoriu", desemn'nd 'n limbajul obi*nuit o suprafa#$ a uscatului, are
'n accep#iunea juridic$ a teritoriului na#ional o sfer$ mai larg$, incluz'nd, pe l'ng$ sol *i subsol, *i
apele interioare, marea teritorial$ *i spa#iul aerian);
3. no#iunile care primesc sensuri diferite de la o ramur$ de drept la alta (precum no#iunea de
"familie"), desemn'nd 'n dreptul familiei so#ii sau p$rin#ii *i copiii lor minori, iar 'n legisla#ia civil$
locativ$, pe l'ng$ acestea, *i persoanele care convie#uiesc ori se afl$ 'n 'ntre#inere sau 'ngrijire .
'ntruc't orice interpretare a unei norme juridice 'ncepe cu lectura textului, 'n care aceasta a
fost exprimat$, se poate afirma c$ procesul de interpretare, oric't de complex ar fi el, 'ncepe,
'ntotdeauna, cu interpretarea ad literam. Mai mult, este de presupus c$ 'n marea majoritate a cazurilor,
interpretarea normelor juridice este redus$ la acest procedeu de interpretare, 'n special atunci c'nd
juri*tii nu particip$ la acest proces.

B. Metoda sistematic-
Aceast$ metod$ de interpretare nu se rezum$ la examinarea normei juridice numai 'n
contextul actului normativ 'n care este cuprins$. Ea cere ca norma s$ fie interpretat$ 'n 'ntregul context
al ramurii de drept c$reia 'i apar#ine sau chiar a 'ntregului sistem de drept din care face parte actul
normativ respectiv.
Necesitatea aplic$rii procedeelor sistematice de interpretare decurge din leg$tura
indisolubil$, sistematic$ dintre elementele componente ale dreptului dintr-un stat, care, cum s-a mai
ar$tat, nu constituie o simpl$ 'nsumare de norme, ci o unitate alc$tuit$ din p$r#i interdependente.
Page 104 of 149

-n acest fel, nici o norm$ de drept nu poate fi 'n#eleas$ dac$ este rupt$ de celelalte norme:
normele din partea special$ a codurilor de normele *i principiile din partea general$ a acestora,
normele ramurilor de drept de normele constitu#ionale etc.
Utilitatea acestei metode este *i mai evident$ 'n cazul normelor incomplete, adic$ a normelor
de trimitere, de referire *i 'n alb, care '*i cap$t$ con#inutul deplin numai prin ad$ugarea realizat$ pe
calea interpret$rii.
Prin interpretarea 'n sistem a normei juridice, aceasta este raportat$ nu numai la alte norme
juridice concrete apar#in'nd aceleia*i ramuri sau diviziuni a dreptului, dar *i la principiile generale ale
acelei ramuri sau diviziuni. Prin aceast$ ultim$ referire, se va stabili dac$ norma juridic$ reprezint$
'ntr-adev$r o expresie concret$ (sau o ilustrare) a principiului general sau reprezint$, din contra, o
excep#ie de la acest principiu.
C. Metoda istoric-
Interpretarea istoric$ const$ 'n stabilirea sensului adev$rat *i deplin al normelor juridice,
recurg'ndu-se la cercetarea condi#iilor istorice, social-politice, care au determinat adoptarea unui act
nnormativ *i, 'n func#ie de aceste condi#ii, prin determinarea scopurilor urm$rite de acest act.
Aplicarea metodei istorice reclam$ studiul izvoarelor documentare, a materialelor
preg$titoare ale adopt$rii actului normativ, a expunerii de motive *i discu#iilor ce s-au purtat cu ocazia
dezbaterii proiectului de lege, amendamentele propuse etc.
(Amendamentele, care au fost respinse, ar putea identifica, spre exemplu, acele aspecte ale
rela#iei sociale reglementate de norma juridic$ pe care legislatorul nu a voit s$ le includ$ 'n textul
normei. Cu alte cuvinte norma interpretat$ s-ar putea dovedi a avea, 'n realitate, un con#inut mai
restr'ns dec't acela pe care-1: putea sugera limbajul general, care a fost folosit 'n redactarea ei).
Uneori informa#iile necesare pentru stabilirea cauzelor *i scopurilor elabor$rii unui act
normativ sunt descrise 'n partea introductiv$ a actului normativ, 'n preambul.
D. Metoda logic-
Metoda logic$ de interpretare const$ 'n utilizarea regulilor logicii formale *i a sistemului de
argumente pe care se sprijin$ pentru stabilirea 'n#elesului unei norme.
Cu toate c$ orice procedeu de interpretare cuprinde "o interpretare logic$", exist$, totu*i, o
seam$ de ra#ionamente, de judec$#i folosite 'n procesul interpret$rii normelor care, 'ntemeindu-se
'ndeosebi pe regulile logicii formale *i nefiind condi#ionate de celelalte procedee de interpretare, pot fi
considerate c'fc procedee pur logice ale interpret$rii.
Metoda logic$ nu este o metod$ ad$ugat$ celorlalte. Scopul ei este altul. Ea nu se pronun#$
nemijlocit asupra valorii de adev$r *i, deci, asupra con#inutului, ci asupra corectitudinii logice a
desf$*ur$rii argumenta#iei, de aici, asupra coeren#ei formale a g'ndirii care st$ la baza actului normativ.
Distingem urm$toarele reguli de principiu, "argumente", folosite mai frecvent 'n
interpretarea logic$
- argumentul "ad - absurdwti", ceea ce 'n logic$ poart$ denumirea de demonstra#ie indirect$,
const$ 'n stabilirea tezei de demonstrat prin infirmarea tezei care o contrazice, ceea ce 'n matematic$
se nume*te "reducerea la absurd" *i implic$ efectuarea a dou$ opera#ii:
- presupunerea c$ teza (solu#ia) contrar$ ar fi adev$rat$;
- dovedirea falsit$#ii acesteia.
'n acest caz interpretul demonstreaz$ c$ orice alt$ interpretare dat$ textului normei juridice,
'n afar$ de cea oferit$ de el, conduce la concluzii contrare legii.
- argumentul "per - a contraria" se bazeaz$ pe legea logic$ a ter#ului exclus (ter#ium non
datur). Acest argument pleac$ de la premise c$ 'n cazul no#iunilor contradictorii, care se neag$ una pe
alta, doar una poate fi adev$rat$, cealalt$ este fals$, o a treia posibilitate nu exist$ (qui dicit de uno
negat de altera).
- argumentul "a majori ad minus" (cine poate mai multe poate *i mai pu#in), este un silogism.
- argumentul "a fort'ori" const$ 'n aceea c$ ra#iunea aplic$rii unei norme este *i mai
puternic$ 'ntr-o alt$ ipotez$ dec't acea indicat$ expres 'n norma respectiv$.
- argumentul "a pari" se 'ntemeiaz$ pe ra#ionamentul c$ pentru situa#ii identice s$ se
pronun#e solu#ii identice (ubi eadem ratio, ibi idemjus).
Organul de aplicare (judec$torul sau organul administrativ) trebuie s$ observe 'n activitatea
sa textul legii, litera sa, dar *i spiritul s$u. Lui nu-i este 'ng$duit s$ fac$ distinc#ii acolo unde legea nu
distinge. O asemenea conduit$ este re#inut$ 'n principiul: ubi lex non distinguit, nee nos distinguere
debemus.
E. Metoda teleologic- sau dup- scop, urm$re*te g$sirea sensului actului normativ prin
Page 105 of 149

desprinderea finalit$#ii actului respectiv, a interesului protejat.
Norma juridic$ are nu numai un con#inut, care este compus din p$r#ile ei constitutive
(ipoteza, dispozi#ia *i sanc#iunea) dar *i finalitate sau scop. Ea a fost edictat$ sau, respectiv,
sanc#ionat$, pentru atingerea unor obiective politice, economice sau morale specifice. Metoda
teleologic$ este foarte aproape de metoda istoric$.
Diferen#a principal$ const$ 'n aceea c$, interpretarea istoric$ are 'n vedere realitatea dat$ 'n
momentul edict$rii sau sanc#ion$rii normei juridice, pe c'nd interpretarea teleologic$ are 'n vedere
obiectivele urm$rite de legiuitor.
F. Analogia (Rezolvarea unei cauze pe baz- de analogie)
Atunci c'nd organul de aplicare, solu#ion'nd o cauz$, nu g$se*te o noim$ corespunz$toare, el
face fie apel la o norm$ asem$n$toare (analogia legis) fie la principiile de drept (analogia juris).
'n dreptul roman situa#ia judec$torului era mai favorabil$. Atunci c'nd el nu g$sea solu#ia 'n
norm$, pronun#a sub jur$m'nt o formul$: rem sibi non liquere (afacerea nu e l$murit$).
'n dreptul modern judec$torul nu mai poate proceda astfel. Cu alte cuvinte judec$torul
trebuie s$ dea o solu#ie chiar *i atunci c'nd constat$ o lacun$ 'n drept. El va trebui s$ aplice prin
analogie o alt$ norm$ juridic$ la situa#ia de fapt cu care s-a confruntat. Aceast$ regul$ este dictat$ de
interesele ordinii publice *i de autoritatea justi#iei.
Analogia legii reprezint$ procedeul prin care, atunci c'nd lipse*te norma care s$
reglementeze cazul dat, se utilizeaz$ acea norm$ care prive*te un caz asem$n$tor.
Analogia dreptului se prezint$ ca un procedeu de solu#ionare a unei situa#ii pentru care,
nedispun'ndu-se de nici un text normativ, se apeleaz$ la principiile dreptului, care formeaz$ acel ideal
de ra#iune *i justi#ie care st$ la baza dreptului pozitiv.
Analogia dreptului (analogia juris) este reglementat$ expres 'n unele coduri. Astfel Codul
civil italian men#ioneaz$ c$ "ultima ratio" suit principiile generale ale dreptului. Codul civil elve#ian
statueaz$ 'n art. l c$ "judec$torul 'n asemenea cazuri va hot$r' ca *i cum ar fi "legislator". Codul civil
francez, cel german, cel rom,n oblig$ doar pe judec$tor s$ se pronun#e c'nd legea este neclar$.
Trebuie precizat de la 'nceput c$ analogia nu poate fi aplicat$ m trei categorii de situa#ii :
1. Prima este a pedepselor prev$zute 'n codul penal. Aici func#ioneaz$ principiul legalit$#ii
incrimin$rii (nullum crimen sine lege) *i principiul legalit$#ii pedepsei (nulla poena sine lege), dup$
care nici o fapt$ nu poate fi pedepsit$ dec't dac$ ea a fost, 'n mod expres, determinat$ de o norm$
juridic$.
2. O a doua categorie de situa#ii este aceea a excep#iilor pe care legislatorul le poate prevedea
la o norm$ juridic$. Principiul universal este ca "exceptiones strictisiima interpretatione sint"
(excep#iile s'nt de strict$ interpretare).
3. A treia categorie este acea a prezum#iilor legale absolute: prezumtiones strictissima
interpretatione sint (prezum#iile sunt de strict$ interpretare).
Analogia legii *i analogia dreptului trebuiesc astfel folosite, 'nc't s$ se evite 'nc$lcarea legii
*i arbitrariul. Apelul la prevederile Constitu#iei, la spiritul ei, reprezint$ un demers necesar. Folosirea
analogiei se face cu titlu excep#ional. De aceea, solu#ia dat$ are putere juridic$ numai 'n situa#ia
respectiv$ *i exclusiv asupra p$r#ilor implicate.
Norma creat$ prin deduc#ie da c$tre organul ce o *i aplic$ nu dob'nde*te 'n actul de
solu#ionare calitatea de izvor de drept; ea este crea#ia exclusiv$ a con*tiin#ei juridice a celui care aplic$
dreptul, crea#ie care se fundamenteaz$ 'n principiile *i valorile juridice, dar care nu subzist$ dec't prin
actul unicei sale folosiri.

13.5. Rezultatele (limitele) interpret-rii normelor juridice .
Din punctul de vedere al rezultatelor (limitelor) interpret$rii normelor juridice, interpretarea
poate fi:
a) literal$;
b) extensiv$;
c) restrictiv$.
a) Interpretarea literal$ ("arf literam sau interpreta#io declarativa ) se realizeaz$ atunci c'nd
organul de aplicare constat$ c$ textul normei juridice coincide deplin con#inutului raporturilor sociale
pe care le reglementeaz$. In acest caz se spune c$ legea este limpede, organul de aplicare neavmd dec't
sarcina s-o aplice, 'ntruc't textul corespunde con#inutului normei, voin#ei legislatorului.
'n urma interpret$rii normei juridice prin metodele amintite, organul de aplicare poate ajunge
'ns$ *i la concluzia c$ textul normei juridice este mai larg, sau dimpotriv$, mai restr'ns dec't sfera
Page 106 of 149

rela#iilor sociale reglementate, 'n aceste cazuri se realizeaz$ o interpretare extensiv$ (interpreta#io
extensiva) sau o interpretare restrictiv$ (interpreta#io restrictiva).
b) Interpretarea extensiv$ l$rge*te con#inutul normei 'n raport cu formularea ei textual$, ea
stabile*te c$ voin#a legislatorului are de fapt un caracter mai cuprinz$tor 'n raport cu prev$zut 'n
libertatea primar$ a normei
'n cauz$.
c) Interpretarea restrictiv$ este acel rezultat al interpret$rii care restr'nge con#inutul real al
normei 'n raport cu formularea textului ei, formulare dovedit$ ca fiind prea larg$.
'n ambele sale forme (extensiv$ *i restrictiv$) interpretarea ne dovede*te existen#a unei
relative nepotriviri 'ntre textul normei juridice *i con#inutul s$u, prin referire la sfera rela#iilor sociale
pe care le vizeaz$ con#inutul reglementator al normei.


PRELEGEREA A PAISPREZECEA
F$r$ drepturile subiective
care intr$ 'n joc gra#ie contingentelor
vie#ii *i gra#ie finalit$#ilor omene*ti
dreptul obiectiv n-arfi dec't o sum$
de enun#uri anodine, sterpe... Dreptul
obiectiv are o ra#iune de a fi:
consacrarea *i ap$rarea ceha
subiectiv. Cel subiectiv are *i el una:
via#$ social$ *i ('n ultima analiz$)
via#a spiritual$".
(E. Speran#ia)
RAPORTUL JURIDIC
14.1. Premisele (i defini'ia raportului juridic .
Ca sistem al normelor juridice, dreptul nu este un scop 'n sine. El are menirea de a
reglementa conduita oamenilor 'n rela#iile interindividuale *i 'n planul vie#ii sociale, 'n conformitate cu
interesul general *i valorile admise, 'n rela#iile lor reciproce, normate juridic, oamenii trebuie s$ se
comporte dup$ prescrip#iile normelor juridice.
Aceast$ comportare se concretizeaz$ 'n stabilirea *i 'ndeplinirea unor drepturi subiective *i a
obliga#iilor anexate acestor drepturi, astfel 'nc't rela#iile dintre oameni iau forma specific$ a
raporturilor sau rela#iilor juridice.
Spre deosebire de raporturile politice *i morale care '*i extrag con#inutul din impactul
normelor politice ori etice asupra conduitei umane, raporturile juridice iau fiin#$ prin ac#iunea
dreptului. Prescrip#iile normative, exprimate 'n mod general, impersonal, se materializeaz$ 'n raporturi
juridice determinate: participan#ii devin purt$tori sau titulari ai unor drepturi *i, corelativ, obliga#ii
juridice .
Mecanismul reglement$rii prin norme juridice a vie#ii sociale pune 'n lumin$ aspecte dintre
cele mai variate ale influen#ei dreptului asupra societ$#ii, 'n acela*i timp, 'ns$, rolul dreptului nu poate
fi limitat doar la aceast$ influen#$ teoretic$, 'n ultima sa esen#$ dreptul 'nseamn$ via#$. Ca expresie a
unui sistem de valori, dreptul garanteaz$ ordinea, stabilitatea social$, siguran#a juridic$.
P$trunz,nd #es$tura raporturilor mterumane, studiul raporturilor juridice, subliniaz$ faptul, c$
'nainte de toate acestea s'nt ni*te raporturi sociale, 'n care oamenii intr$ 'n vederea 'ndestul$rii
trebuin#elor lor variate, raporturi de cooperare *i existen#$.
Dreptul, dup$ cum vedem, '*i realizeaz$ voca#ia de organizator *i disciplinator al vie#ii
sociale nu numai prin intermediul normelor, dar *i al raporturilor pe care le creeaz$. Raporturile
juridice nu pot fi 'n nici un fel desprinse de realitatea juridic$, nu pot fi rupte de realitatea social$ 'n
ansamblul componen#elor sale.
Pentru ca un raport juridic s$ poat$ apare *i s$ se desf$*oare este nevoie de existen#a vxust
premise, 'n general se consider$ c$ aceste premise s'nt:
- Norma juridic$;
- Subiectele de drept (premise generale, abstracte);
- Faptele juridice (premis$ special$, sau concret$) .
Norma juridic$ reprezint$ principala premis$ a raportului juridic 'ntruc't ea va determina atit
Page 107 of 149

capacitatea juridic$ a celor ce particip$ la un raport, va determina con#inutul acestui raport, va descrie
*i 'mprejur$rile care declan*eaz$ un raport juridic. Rolul normei juridice este atit de mare 'hc't uneori,
raportul juridic este definit ca o "norm$ juridic$ 'n ac#iune". P'n$ la un punct aceast$ caracterizare este
exact$, #ine cont de realit$#i, deoarece raportul juridic apare ca modalitatea esen#ial$ de realizare a
normei juridice, dar nu *i singura, pentru c$ dac$ marea majoritate a normelor juridice se realizeaz$
prin crearea *i desf$*urarea unor raporturi juridice, exist$ *i norme juridice care '*i: realizeaz$ menirea
f$r$ crearea nemijlocit$ a unui raport juridic.
Normele la care se face referire 'n acest caz s'nt cele cu caracter *i con#inut prohibitiv.
Menirea acestor norme, sarcina lor fundamental$ nu este, deci, crearea de raporturi juridice, ci
ab#inerea de la s$v'r*irea unor fapte ce ar putea s$ lezeze drepturi *i interese.
Apari#ia raportului juridic este, 'n acest caz, rezultatul nerespect$rii normei, al 'nc$lc$rii
interdic#iei. Legislatorul a dorit s$ vad$ aceast$ norm$ realizat$ nu prin crearea raportului juridic de
constr'ngere, ci prin respectarea conduitei prescrise, a ab#inerii de la ac#iunile prohibite.
F$r$ crearea *i desf$*urarea nemijlocita a unor raporturi juridice se realizeaz$ *i unele norme
de drept constitu#ional, care consacr$ drepturi *i libert$#i fundamentale (libertatea cuv'ntului, a presei,
a 'ntrunirilor, inviolabilitatea persoanei *. a. m. d.)
'n literatura de teoria dreptului s-a mai subliniat *i faptul c$ 'n situa#ii determinate pot s$
apar$ raporturi de drept *i 'n lipsa unei norme juridice.
Este vorba de func#ionarea institu#iei analogiei, c'nd judec$torul solu#ioneaz$ un caz nu pe
baza unei norme, ci 'n temeiul unui principiu de drept .
'n oric'te ipostaze nu s-ar prezenta mecanismul complex al influen#ei dreptului asupra
comportamentului uman, trebuie s$ se recunoasc$ faptul c$ forma esen#ial$ a acestei influen#e o
constituie crearea *i desf$*urarea unor raporturi juridice.
Raporturile juridice constituie modalitatea cea mai frecvent$ prin care energia normelor de
drept se 'ntrupeaz$ 'n via#i
'n ansamblul premiselor ce condi#ioneaz$ raportul juridic, norma juridic$ exercit$ rolul
fundamental. Celelalte premise - subiectele de drept, faptele juridice - se afl$, la r'ndul lor, 'n str'ns$
interdependen#$ cu norma juridic$.
'n cele mai multe cazuri, raportul juridic ia na*tere, se modific$ ori 'nceteaz$, numai dac$
intervine un fapt juridic care s$ provoace ac#iunea normei, fapt care 'mpreun$ cu norma 'ns$*i
reprezint$ premisele ori condi#iile raportului juridic.
'n lucr$rile de specialitate , raportul juridic este definit ca o rela#ie social$, ideologic$, o
rela#ie individualizat$, reglementat$ de norma de drept, ap$rat$ de stat *i caracterizat$ prin existen#a
drepturilor *i obliga#iilor juridice.
Defini#ia raportului juridic trebuie s$ #in$ cont de existen#ele oric$rei defini#ii, dar 'n primul
r'nd, c$ raportul juridic este o rela#ie social$.
Raportul juridic, ca rela#ie social$, face parte dintr-un sistem de leg$turi de contacte sociale,
care define*te individul ca fiin#$ social$. Nefiind un simplu homo faber (fiin#$ produc$toare), ci un
homo sapiens (fiin#$ cuget$toare) omul '*i g'ndeste viitorul *i '*i define*te existen#a 'n func#ie de un
proiect. Ca participant la rela#iile sociale el este f$uritor de istorie *i poart$ din plin r$spunderea pentru
actele sale.
Ceea ce separ$ raportul juridic de toate celelalte raporturi sociale 'l constituie faptul, c$
aceast$ leg$tur$ sociala este reglementat$ de o norm$ specific$, norm$ de drept, *i care este ap$rat$ pe
cale statal$, prin constr'ngere.
Fa#$ de aceste 'mprejur$ri putem defini raportul juridic ca un. raport social, constituit pe baza
normelor Juridice 'n vigoare, 'n care participan#ii (subiectele) apar ca titulari de drepturi *i obliga#ii,
drepturi ce pot fi realizate la nevoie cu ajutorul organelor de stat.

14.2. Tr-s-turile raportului juridic
Spre deosebire de normele de drept, care promoveaz$ valori juridice ce trebuie sau urmeaz$
s$ se realizeze 'n rela#iile umane., raporturile juridice #in de sfera rela#ional$, faptic$ a juridicului.
Raporturile juridice comport$ anumite caracteristici:
A. Raportul juridic este un report social
Raportul juridic se stabile*te 'ntotdeauna 'ntre oameni, fie 'ntre persoane fizice, fie 'ntre
acestea *i organele statului, sau 'ntre organele statului. Ca raport social, raport dintre oameni, raportul
juridic coexist$ cu ansamblul raporturilor social-economice, politice etc.
Dac$ nu orice rela#ie social$ este un raport juridic (pentru c$ acesta din urm$ are un con#inut
Page 108 of 149

conferit de normele juridice), totu*i orice raport juridic este cu necesitate o rela#ie social$ (fiind o
rela#ie 'ntre oameni).
Chiar *i 'n situa#ia 'n care unele raporturi se refer$ la lucruri, ele nu 'nceteaz$ s$ fie rela#ii
intre oameni, 'n raporturile juridice de proprietate, de exemplu, nu stau fa#a 'n fa#$ oamenii ca
proprietari *i obiectele asupra c$rora poarta proprietatea, aici este un raport juridic 'ntre oameni cu
privire la lucruri.
Societatea 'ns$*i este un produs al interac#iunii oamenilor, un sistem de rela#ii aflate 'n
permanent$ dezvoltare.
Omul nu ac#ioneaz$ nici odat$ ca un sistem izolat, el ac#ioneaz$ 'ntr-un sistem de rela#ii 'ntr-
o ambian#$ social$ dat$. Desf$*urarea rela#iilor sociale reglementate de normele juridice m
conformitate cu prevederile acestora d$ na*tere unei ordini sociale specifice - ordinea juridic$, parte
component$ a ordinii sociale.
"Orice raport de drept, - nota eminentul profesor francez Saleilles, - tinde la un scop
social...". Imbr$ctnd haina juridic$, raportul social '*i compune o figur$ aparte, se bucur$ de un
tratament special, dob'nde*te chiar o calitate specific$, urmare a leg$turii deosebite ce men#in al$turi
participan#ii.
B. Raportul juridic are un caracter ideologic 'n timp ce rela#iile economice ca rela#ie
material$ se formeaz$ 'ntre oameni, dar independent de voin#a lor, av'nd 'n caracter obiectiv,
raporturile juridice se integreaz$ 'n aceea*i categorie cu rela#iile politice, morale sau religioase, a c$ror
formare este condi#ionat$ de momentul subiectiv, ai exprim$rii voin#ei.
Ele s'nt raporturi care, formate con*tient, au un caracter subiectiv, manifest'ndu-se ca
raporturi nemateriale ideologice.
Dimensiunea ideologic$ specific$ raporturilor juridice const$ 'n faptul c$ ele s'nt
reglementate prin intermediul normelor juridice care exprim$ voin#a legislatorului, ea 'ns$*i este o
expresie adecvat$ a voin#ei generale, inevitabil determinat$ de interese *i ideile majorit$#ii.
'n compara#ie cu norma de drept care poate p$stra aparentele caracterului democratic chiar *i
atunci c'nd exprim$ o voin#$ de stat antidemocratic$, raportul juridic reflect$ mai adecvat con#inutul *i
caracterul democratic sau nedemocratic al sistemului juridic ce func#ioneaz$ 'n societate la un moment
dat. 'n rela#ia juridic$ concret$ *i 'n modul de realizare a dreptului se eviden#iaz$ contradic#ia dintre
con#inut *i form$, dintre spiritul *i litera legii.
C. Raportul juridic este un raport voli'ional
Fiind un raport 'ntre oameni, raportul juridic este un raport de voin#$. Oamenii intr$ 'n
raporturi sociale 'n vederea satisfacerii trebuin#elor lor. Raportul juridic nu este un simplu raport dintre
doi sau mai mul#i participan#i la via#a social$.
Singur$, voin#a subiec#ilor este insuficien#$, este nevoie ca aceast$ voin#$ s$ se exprime in
conformitate cu voin#a de stat. Ca raport cu caracter voli#ional, raportul juridic este terenul pe care se
intflnesc doua voin#e: voin#a statului, exprimat$ 'n norma de drept, care consfin#e*te drepturile *i
obliga#iile participan#ilor *i voin#a subiectelor, 'n acest sens literatura juridic$ clasific$ raporturile
juridice 'n raporturi prin care se realizeaz$ dispozi#ia normelor juridice *i raporturi prin care se
realizeaz$ sanc#iunea normelor juridice.
'n manifestarea caracterului voli#ional al raportului de drept trebuie s$ se #in$ cont de ramura
de drept 'n care particip$ subiec#ii raportului juridic. Astfel, 'n domeniul dreptului civil, al familiei, al
muncii etc., majoritatea raporturilor se nasc pe baza actului de voin#$ individual, 'n 'ncheierea unui
raport juridic de c$s$torie, spre exemplu, determinant$ este voin#a p$r#ilor de a 'ncheia acest raport
juridic. Aceast$ voin#$ va fi valabil$ (legal$) numai in condi#iile prev$zute de lege, 'n 'ndeplinirea
acestor condi#ii. In caz contrar, c$s$toria nu va fi 'ncheiat$.
'n alte ramuri de drept - dreptul administrativ, financiar, penal *.a.m.d.-esen#ial$ este voin#a
de stat, exprimat$ 'n norma de drept. Atunci c'nd un organ fiscal stabile*te un impozit unui oarecare
subiect, el este obligat s$ fac$ acest lucru f$r$ a-1 consulta. Na*terea acestui raport se face la ini#iativa
organului fiscal, 'n desf$*urarea raportului juridic, subiectele au apoi drepturi *i obliga#ii reciproce
(subiectul care pl$te*te impozitul are dreptul s$ cear$ stabilirea unui impozit conform prevederilor
legale).
Corela#ia dintre voin#a general$ *i cea individual$ 'n stabilirea drepturilor *i obliga#iilor
reciproce ale subiectelor prezint$, a*a cum am men#ionat, nuan#e diferite 'n raport de ramura de drept.
Fie c$ este vorba de normele cucaracter permisiv, care dau posibilitatea subiectelor s$-*i aleag$
conduita, fie c$ este vorba de normele imperative, care oblig$ la o anumita conduit$, 'mpletirea voin#ei
generale de stat cu cea individual$, a participan#ilor la via#a sociala, reprezint$ o cale important$ prin
Page 109 of 149

intermediul c$reia se pune 'n mi*care mecanismul influen#$rii prin norma juridic$ a conduitei umane,
'n acest fel, raportul juridic ne apare, mai 'nt'i, ca un rezultat al reglement$rii prin norma de drept a
rela#iilor sociale, m care drepturile *i obliga#iile participan#ilor s'nt consfin#ite, prin voin#a statului, iar
mai apoi, ca o rela#ie 'n care se exprim$ *i voin#a participan#ilor, care s'nt purt$tori ai acestor drepturi
*i obliga#ii juridice.
In procesul determin$rii drepturilor *i obliga#iilor ac#ioneaz$ voin#a individual$ a subiectelor.
D. Raportul juridic este un raport valoric.
Importan#a studierii no#iunii *i tr$s$turilor raportului juridic se eviden#iaz$ *i 'n planul
axiologiei juridice, 'ntr-adev$r, 'n raporturi juridice '*i g$sesc concretizarea valorile esen#iale ale
societ$#ii.
Valorile se afirm$ *i tr$iesc nu 'n sfera societ$#ii, ci, dimpotriv$, 'n dinamismul circula#iei lor
'n societate. Desf$*urarea vie#ii 'n conformitate cu normele de drept (ordinea de drept) constituie un
mijloc important de realizare a acestor valori.
Valoarea nu e produsul unei min#i individuale; nu exist$ un f$c$tor de, inventator al valorii
de cinste, de bine, de r$u etc., a*a cum exist$ un autor al cazanului cu aburi, al locomotivei etc.
Valorile dob'ndesc realitate prin efortul cognitiv *i evaluativ al comunit$#ii omene*ti, ele au caracter
social *i valabilitate social$.
Raporturile juridice - fie cele mai numeroase prin care se realizeaz$ dispozi#iile normelor de
drept, fie cele mai restr'nse prin care se realizeaz$ sanc#iunile normelor de drept - pot fi caracterizate
ca instrumente de transmitere a con#inutului valoric al normelor de drept 'n planul rela#iilor sociale
concrete *i reale.
Purt$toare de valori s'nt faptele cuiva 'n m$sura 'n care, coordonate cu ale altuia *i sau
conform unor norme de drept, dau na*tere unor raporturi sau situa#ii reale.
E. Raportul juridic este o categorie istoric-
Nefiind un simplu raport social 'n care se exprim$ doar voin#a liber$ a participan#ilor la
rela#iile sociale, ci un raport reglementai de o norm$ de drept, raportul juridic poart$ atit 'n con#inutul
s$u, c't *i 'n forma sa, amprenta voin#ei sociale care se exprim$ 'n norma juridic$ ce dirijeaz$ acest
raport. Fiecare tip de organiza#ie social$ genereaz$ raporturi juridice (ca *i forme de administra#ie)
proprii .
Astfel, 'n dreptul privat roman, sclavul era trecut 'n r'ndul bunurilor. St$p'nul avea asupra
sclavului dreptul de via#$ *i de moarte (ius vitae nicisgue).
Mai t'rziu, 'n dreptul medieval, nobilimea nu mai avea drept de via#$ *i de moarte asupra
#$ranului *erb, dar diferitele dependen#e (consfin#irea juridic$ a leg$turii de p$m'nt a #$ranului, rentele
*. a. m. d.) restr'ngeau posibilit$#ile particip$rii acestuia la raporturile juridice.
Observ$m, deci, c$ 'n orice societate existen#a diferitor raporturi juridice are la baz$ un tip
aparte de rela#ii sociale.
Tipul raporturilor juridice 'n decursul istoriei variaz$, se schimb$ *i se dezvolt$ 'n direct$
leg$tur$ cu evolu#ia general$ a societ$#ii cu caracteristicile leg$turilor pe planul produc#iei *i
schimbului de activit$#i.
'n concluzie se poate de men#ionat c$ studiind raporturile juridice, trebuie s$ #inem cont de
existen#a acestor tr$s$turi generale, s$ plec$m de la ele. Este evident c$ pe baza acestor caracteristici
generale apar, apoi, 'n func#ie de fiecare raport juridic concret, dintr-o ramur$ sau alta a dreptului,
tr$s$turi specifice, note particulare, potrivit cu specificul rela#iilor sociale reglementate de nonrele de
drept dintr-un domeniu sau altul.

14.3. Structura raportului juridic
La 'nceputul acestui curs am precizat c$ func#ia dreptului pozitiv (norma agendi) este aceea
de a reglementa rela#iile sociale dintre oameni. Raportul juridic nu este altceva dec't aceast$ rela#ie
social$ 'n forma reglementat$ de dreptul pozitiv.
Raportul juridic este un raport social, voli#ional, reglementat de norma juridic$ 'n cadrul
c$reia participan#ii se manifest$ ca titulari de drepturi *i obliga#ii prin exercitarea c$rora se atinge
finalitatea normei juridice.
Raportul juridic are o structur$ cuprinz'nd elemente care 'l condi#ioneaz$. Structural,
raporturile juridice presupun trei elemente:
- subiectele (p$r#ile 'ntre care se 'ncheie raportul juridic)
- con#inutul (format din drepturile subiective ale p$r#ilor *i din obliga#iile corelative lor)
- obiectul ('l formeaz$ conduita p$r#ilor, ac#iunile sau inac#iunile 'n timpul normei juridice.
Page 110 of 149

A. Subiectele raportului juridic
Fiind bazat pe o rela#ie social$, raportul juridic cuprinde ca un prim element, p$r#ile la
aceasta rela#ie. Aceste p$r#i s'nt desemnate ca subiecte ale raportului juridic.
Privit ca raport social, raportul juridic are ca subiecte oamenii, considera#i individual sau ca
participan#i la anumite organiza#ii.
La 'ncheierea unui raport juridic s'nt necesare cel pu#in dou$ persoane, care se numesc
subiecte ale raportului juridic.
'n istoria dreptului se 'ntflnesc cazuri extrem de interesante, c'nd unele fenomene ale naturii
sau animale erau personificate, fiind tratate ca *i c'nd ar fi fost titulare de drepturi *i obliga#ii 'n
raporturi juridice determinate.
A*a spre exemplu, Darius, regele Persiei, dup$ ce marea 'i 'nghi#ise cor$biile 'n cursul
expedi#iei 'n Sci#ia, ordon$ s$ se bat$ valurile 'n semn de sanc#iune, 'n Evul mediu, s'nt cunoscute
cazuri c'nd se judecau animale (c'ini, pisici, porci), diferite obiecte *.a.m.d. Etnograful englez D.
Frezer 'n lucr$rile sale vorbe*te de un caz c'nd 'n anul 1457 'n Fran#a a fost judecat un porc *i *ase
purcei c$rora li s-a 'naintat 'nvinuirea de omor al unui oarecare Mar#ea Ascult'nd m$rturiile p$r#ilor la
proces judec$torul a primit hotar'rea ca acestui porc s$-i fie dat$ pedeapsa suprem$ "sp'nzurare de
picioarele din urm$ de ramura unui copac str'mb". Sentin#a a fost 'ndeplinit$ conform hot,r'rii
judec$torului.
-n Rusia 'n anul 1593 a fost pedepsit cu biciul *i trimis 'n Siberia un clopot din ora*ul Uglici,
'n care b$teau slujitorii bisericii 'n leg$tur$ cu omorul #areviciului Dmitrii.
Concep#ia modern$ a dreptului nu mai re#ine asemenea situa#ii, omul fiind singurul 'n
m$sur$ s$ participe la raportul juridic 'n calitate de subiect. Aceast$ participare nu rezult$ nicidecum
'n mod natural, ea este o calitate pe care o acord$ statul, fiind detaliat reglementat$ prin normele de
drept.
Exist$ situa#ii 'n care normele de drept au 'n vedere pagube provocate de animale sau de
lucruri stabilind r$spunderi sau prohibi#ii 'n conduita oamenilor 'n rela#iile lor reciproce cu privire la
bunuri sau animale, 'n aceste situa#ii codul civil stabile*te c$ pentru fapta animalului r$spunde
proprietarul sau cel care se serve*te de animal, iar pentru prejudiciile cauzate prin ruina edificiului
r$spunde proprietarul edificiului.
Subiecte ale raporturilor juridice nu pot fi decft oamenii - fie individual, fie grupa#i 'n forme
organizate. Statul recunoa*te oamenilor o atare calitate *i ap$r$, 'n caz de nevoie prin constr,ngere,
realizarea prerogativelor specifice ale titularilor drepturilor 'n cadrul diverselor f aporturi juridice.
Deci, la 'ncheierea unui raport juridic s'nt necesare cel pu#in dou$ persoane, care se numesc
subiecte ale raportului juridic.
Unele din subiecte s'nt, 'n cadrul aceluia*i raport, titulari de drepturi, altele de obliga#ii sau,
'n mod colectiv, *i de drepturi *i de obliga#ii.
De exemplu, 'ntr-un raport juridic de drept financiar, organele administrative oblig$ pe
impozabili la plata impozitelor, iar acestea au obliga#ia s$ pl$teasc$ impozitele, 'n acest raport una
dintre p$r#i este titular de drepturi (organul administrativ), iar cealalt$ parte (impozabilul) este titularul
unei obliga#ii.
'n alte raporturi juridice fiecare subiect este deopotriv$ titular de drepturi *i obliga#ii. De
exemplu, 'n domeniul dreptului civil, unde 'nt,lnim numeroase astfel de cazuri, 'ntr-un contract de
v'nzare-cump$rare se creeaz$ un raport juridic 'n care v'nz$torul are dreptul s$ primeasc$ pre#ul
obiectului v'ndut, revenindu-i corelativ obliga#ia de a preda obiectul: cump$r$torul este 'ndrept$#it s$
primeasc$ obiectul cump$rat revenindu-i corelativ obliga#ia de a achita pre#ul obiectului.
-n cele mai multe raporturi juridice s'nt precizate 'n mod concret *i individual atit titularii de
drepturi, c't *i titularii de obliga#ii (a*a cum este cazul raporturilor juridice de munc$, de v'nzare-
cump$rare, de plat$ a impozitelor etc.). S'nt 'ns$ *i raporturi 'n care doar unul dintre subiecte este
precizat, anume titularul drepturilor, iar toate celelalte persoane r$m'n titulare de obliga#ii. De
exemplu, 'ntr-un raport juridic de proprietate, st$p'nirea unei case este dreptul proprietarului, iar
respectarea acestei propriet$#i revine ca obliga#ie tuturor celorlalte persoane. Dup$ cum observ$m,
subiectul titular al obliga#iei nu este individualizat. Numai c'nd se nesocote*te aceast$ obliga#ie se
produce individualizarea, situa#ie 'n care se creeaz$ 'ns$ un alt raport juridic, 'n care este sanc#ionat cel
ce a s$v'r*it fapta ilicit$.
La fel stau lucrurile *i 'n dreptul penal. Legea ocrote*te o seam$ de valori, consfin#ind
dreptul tuturor cet$#enilor la via#$, la integritate corporal$, la s$n$tate *. a. Toate persoanele s'nt titulari
ai acestor drepturi; titularii obliga#iilor nu s'nt individualiza#i, ei fiind, de asemenea toate celelalte
Page 111 of 149

persoane. Individualizarea titularului de obliga#ie opereaz$ numai atunci c'nd o persoan$ pune 'n
pericol unul dintre drepturile ap$rate de lege, situa#ie 'n care apare un raport juridic de drept penal.
De aici putem face concluzia, c$ numai oamenii pot fi subiecte ale raportului juridic fie 'n
mod individual, ca persoane fizice, fie organiza#i 'n diverse grupuri, ca subiecte colective de drept.
Clasificarea subiectelor raporturilor juridice.
Subiectele raporturilor juridice se clasific$ 'n:
a) subiecte individuale - persoane fizice *i
b) subiecte colective (care s&tt urm$toarele); -persoanele juridice,
- statul;
- organul de stat;
- unit$#ile administrativ-teritoriale,
- institu#iile de stat;
- organiza#iile cooperatiste *i alte forme asociative asem$n$toare,
- organiza#ii, asocia#ii, partide politice;
- subiecte colective atipice.
a) subiecte individuale (persoana fizica).
Persoana fizic$ (individul) poate fi subiect al raportului juridic ca cet$#ean, apatrid, str$in, 'n
cazurile cele mai frecvente ca subiecte ale raportului juridic s'nt cet$#enii statului.
Pentru a fi subiect de drept persoana fizic$ trebuie s$ aib$ capacitate juridic$, care este fixat$
prin lege.
Numim capacitate juridic$ aptitudinea general$ *i abstract$ a persoanei de a avea drepturi *i
obliga#ii 'n cadrul raportului juridic. Capacitatea juridic$ este reglementat$ de normele juridice 'n
cadrul fiec$rei ramuri de drept. Putem distinge, deci, o capacitate juridic$ civil$, penal$, administrativ$
*. a. m. d.
De exemplu, 'n raporturile privind executarea drepturilor electorale (raporturi de drept
constitu#ional) capacitatea se manifest$ la 'mplinirea v'rstei de 18 ani; 'n dreptul civil, capacitatea
opereaz$ odat$ cu na*terea *.a.m.d.
Dup$ cum am spus, capacitatea juridic$ este fixat$ prin lege. 'n acest sens trebuie s$ facem
precizarea, c$ au existat unele societ$#i, unde categorii 'ntregi de oameni erau lipsite de capacitatea
juridic$, 'n societatea modern$, 'ns$, potrivit principiului egalit$#ii tuturor cet$#enilor 'n fa#a legii, toate
persoanele au capacitatea de a deveni titulare de drepturi *i obliga#ii, subiecte ale celor mai diverse
raporturi juridice, 'n condi#iile *i cu restric#iile mai mult sau mai pu#in justificate de lege.
Capacitatea juridic$ este de dou$ feluri:
a) capacitatea juridica general$
b) capacitatea juridic$ special$.
a) Capacitatea juridic$ general$ reprezint$ posibilitatea general$ a cet$#eanului de a fi titular
de drepturi *i obliga#ii.
b) Capacitatea juridic$ special$ 'nseamn$ posibilitatea unor categorii de persoane de a crea
anumite raporturi juridice. Astfel, de exemplu, o capacitate juridic$ special$ au deputa#ii, 'ntotdeauna
au capacitate juridic$ special$ formele organiza#ionale, organele de stat 'n special, determinat$ de
legea care le reglementeaz$ competen#a, 'n dreptul public, capacitatea juridic$ a organului este
denumit$ competen#$.
'n general, capacitate juridic$ special$ o au organiza#iile, deoarece ele s'nt create pentru un
anumit scop, ea fiind tocmai competen#a institu#iei.
'n anumite ramuri de drept, precum dreptul civil se face o distinc#ie 'ntre capacitatea de
folosin#$ *i capacitatea de exerci#iu.
Aptitudinea de a avea drepturi *i obliga#ii 'n cadrul unor raporturi juridice constituie
capacitatea de folosin#$. Se dob'ndeste, cum ar$tam mai 'nainte, din momentul na*terii *i 'nso#e*te
persoana uman$ p'n$ la sf'r*itul vie#ii.
Aptitudinea persoanei de a-*i exercita *i de a-*i asuma obliga#ii producwd acte juridice
reprezint$ capacitatea de exerci#iu. A*a, de exemplu, im minor poate fi proprietar dar nu poate
'nstr$ina prin acte proprii bunul pe care 'l are 'n proprietate, 'n acest caz el nu are capacitate de
exerci#iu. Pentru a-*i putea exercita drepturile trebuie s$ 'ndepline*ti anumite condi#ii prev$zute de
lege - precum cea de a avea v'rsta majoratului - condi#ii a c$ror 'ntrunire este necesar$ tocmai pentru
ocrotirea copiilor *i tinerilor.
Din acest motiv nu dispun de capacitatea de exerci#iu, presupun'ndu-se c$ nu au
discern$m'nt, aliena#ii sau debilii mintali, persoanele puse sub interdic#ie legal$ sau juridic$, minorii
Page 112 of 149

sub 14 ani.
Capacitatea de exerci#iu deplin$ se dob'ndeste, referitor la persoanele fizice, din momentul
'ndeplinirii v'rstei majoratului. Minorilor de peste 16 ani le este recunoscut$ o capacitate de exerci#iu
restr'ns$, deci posibilitatea de a 'ncheia anumite acte juridice cu 'ncuviin#area prealabil$ a p$rin#ilor
sau tutelarului.
Dac$ 'n ramura dreptului civil *i a dreptului procesual civil, de exemplu, se face deosebirea
'ntre capacitatea de folosin#$ *i capacitatea de exerci#iu, 'n celelalte ramuri de drept nu se face aceast$
distinc#ie. Astfel, 'n dreptul constitu#ional, cine are aptitudinea de a alege sau de a fi ales 'ntr-un organ
reprezentativ, are *i aptitudinea de a exercita aceste drepturi, 'n dreptul familial capacitatea de
folosin#$ de c$s$torie nu are sens f$r$ aceea de exerci#iu.
b) Subiectele colective ale raportului juridic
Subiectele colective ale raportului juridic s'nt diversele organiza#ii (societ$#i comerciale,
ministere, judec$torii, parlament) inclusiv statul, 'n materia dreptului civil subiectul colectiv de drept
este mai precis definit sub forma persoanei juridice. Aceasta presupune o serie de condi#ii speciale,
referitor la organizare, conducere, patrimoniu, r$spundere, firm$ *. a.
I. Persoana juridic-
Persoanele juridice s'nt colective de oameni av'nd un patrimoniu distinct de cel al statului *i
al persoanelor fizice care 'l compun, o organizare de sine st$t$toare *i un scop 'n acord cu interesul
ob*tesc. Ele se manifest$ ca subiecte de drept civil, comercial, de dreptul muncii, financiar *.a.m.d.
Persoana juridic$ reprezint$ un subiect de drept cu o larg$ arie de r$spundere 'n circuitul
juridic. Societ$#ile comerciale, 'ntreprinderile,companiile s'nt participante 'n calitate de persoane
juridice 'n raporturile de drept privat Institu#iile s'nt acele unit$#i care desf$*oar$ o anumit$ activitate
de stat 'n domenii distincte ('nv$#$m'nt, s$n$tate, *tiin#$, cultur$ etc.), activitate f$r$ caracter economic
*i care func#ioneaz$ pe baza finan#$rii din buget.
Organele statului, 'n afara particip$rii lor ca purt$toare ale autorit$#ii, apar uneori *i ca
persoane juridice 'n raporturi care nu s'nt nemijlocit legate de realizarea competen#ei sale (de exemplu,
raporturile 'n care intr$ o instan#$ de judecat$ cu o cooperativ$ 'n vederea efectu$rii repara#iei
mobilierului din sala de judecat$).
Organiza#iile cooperatiste, celelalte organiza#ii nestatale, sindicate, uniuni de crea#ie, de
tineri, asocia#ii, care au 'n principiu un scop patrimonial, particip$ ca subiecte 'n rela#ii diverse:
educa#ie, cultur$, literatur$, sport *. a. m. d.
Specificul subiectelor colective care au capacitate juridic$ este acela c$ particip$ la raporturi
juridice ca persoane egale 'n drepturi cu cealalt$ parte a acestora.
2. Statul - subiect de drept.
Statul particip$ 'n calitate de subiect de drept atit 'n raporturi juridice interne, c't *i 'n
raporturi juridice de drept interna#ional, 'n dreptul intern statul apare ca subiect de drept 'n raporturile
juridice de drept constitu#ional , 'n raporturile de cet$#enie, raporturi juridice de drept constitu#ional
prin intermediul c$rora se realizeaz$ federa#ia precum *i 'n raporturile statului privit ca 'ntreg *i
unit$#ile administrativ - teritoriale.
'n raporturi juridice civile el se manifest$ ca subiect de drept prin intermediul Ministerelor
economiei *i a finan#elor *i prin organele sale financiare teritoriale.
O situa#ie special$ prezint$ participarea statului 'n raporturile juridice de drept interna#ional.
Potrivit concep#iei actuale, doctrina de drept interna#ional concepe statul ca subiect de drept
interna#ional indiferent de 'ntinderea sa teritorial$, de num$rul popula#iei, de stadiul de dezvoltare
economic$, social$ *i politic$.
3. Organele statului - subiecte de drept.
Organele de stat se manifest$ ca subiecte de drept 'n nume propriu, disting'udu-se fa#$ de
stat, 'ndeosebi 'n rela#iile de putere sau de autoritate, ca institu#ii ale puterii legislative, executive *i
judec$tore*ti, 'n raporturile de drept constitu#ional, administrativ, drept procesual civil *i penal, dar *i
'n diferite raporturi civile, de dreptul muncii (c'nd dispun de capacit$#i juridice necesare) precum *i 'n
raporturi financiare, de dreptul familiei.
'n procesul de realizare a dreptului, participarea organelor de stat -organele puterii
legislative, organele administra#iei, organele justi#iei, organele procuraturii - se realizeaz$ 'n raport de
competen#a rezervat$ prin Constitu#ie *i legile de organizare *i func#ionare fiec$rei categorii de organe
precum *i fiec$rui organ 'n parte. Spre exemplu:
Parlamentul este subiect de drept constitu#ional 'n rela#iile care privesc, de pild$, alegerea
sau revocarea guvernului, controlul activit$#ii unor organe *. a
;
m. d.
Page 113 of 149

'n rela#iile administrative apar ca subiecte de drept organele administra#iei de stat centrale
sau locale, 'n domeniul ocrotirii ordinii sociale, a ap$r$rii *i garant$rii exercit$rii libere *i nestinghente
a drepturilor constitu#ionale ale cet$#enilor, a ap$r$rii propriet$#ii publice sau private *i or'nduirii de
stat particip$ ca subiecte de drept organele de justi#ie, de procuratur$ *i cele ale Ministerului afacerilor
interne.
Specific pentru participarea organelor de stat 'n raporturi juridice este faptul c$ drepturile lor
fa#$ de celelalte subiecte constituie, 'n acela*i timp *i obliga#ii ale lor fa#$ de stat.
Organul de stat este obligat s$-*i exercite drepturile (organul de urm$rire penal$ este obligat
s$ ac#ioneze pentru descoperirea unui criminal, organul de justi#ie este obligat s$ solu#ioneze cauza).
4. Unit$#ile admin'strativ-teritoriale ca subiecte de drept. Unit$#ile administrativ - teritoriale
(municipiul, ora*ul *i comuna) au capacitate juridic$, drepturile *i obliga#iile lor fiind exercitate *i
respectiv 'ndeplinite de c$tre prim$rie.
5. Institu#iile de stat desf$*oar$ o activitate neproductiv$ fiind finan#ate, de regul$, de la
bugetul de stat (muzeele, teatrele, spitalele, *colile, c$minele *. a. m. d.).
6. Organiza#iile cooperatiste *i alte forme asociative - subiecte de drept. Aceste organiza#ii
av'nd scop patrimonial, sau nepatrimonial, ac#ioneaz$ pe baza legii, urm$rind o anumit$ finalitate.

14.4. Con'inutul raportului juridic
Con#inutul raportului juridic este format din ansamblul drepturilor *i obliga#iilor pe care le au
subiec#ii 'n cadrul raportului juridic. Subiectele s'nt legate tocmai prin aceste drepturi *i obliga#ii, care
'n cadrul raportului juridic s'nt reciproce. Aceste drepturi *i obliga#ii s'nt prev$zute de norma juridic$.
Trebuie s$ facem deosebire 'ntre dreptul obiectiv ca ansamblu de norme *i dreptul subiectiv
ca posibilitatea unei persoane de a ac#iona 'h temeiul dreptului obiectiv *i care se poate ap$ra (dreptul
subiectiv) apel'nd la justi#ie.
Unele raporturi juridice s'rit simple, 'ntruc't aici o parte se prezint$ ca titular al dreptului, iar
cealalt$ ca titular al obliga#iei (contractul de 'mprumut); alte raporturi s'nt complexe, deoarece fiecare
parte este deopotriv$ titular de drepturi *i obliga#ii (contract de v'nzare-cump$rare) .
Drepturile *i obliga#iile subiectelor 'n raporturile juridice s'ht fenomene juridice de cea mai
mare important$, iar corecta explicare a manifest$rii lor condi#ioneaz$ o bun$ 'n#elegere a con#inutului
raportului de drept.
Dreptul subiectiv (facultas agendi).
Dup$ cum am subliniat mai sus o parte la raportul juridic (subiectul activ) are, 'n general,
dreptul de a pretinde celeilalte p$r#i (subiectul pasiv) s$ 'ntreprind$ ac#iunea promis$ sau impus$, sau
s$ se ab#in$ de a face (ac#iune *i inac#iune), a*a cum p$r#ile au 'n#eles c$ trebuie s$ se comporte atunci
c'nd au intrat 'n raportul juridic, *i c$ cealalt$ parte are obliga#ia de a se comporta conform acestei
cereri.
Putin#a subiectului activ de a pretinde subiectului pasiv s$ 'ntreprind$ ac#iunea propus$ sau
impus$, sau s$ se ab#in$ de a face ceva, a*a cum p$r#ile au 'n#eles c$ trebuie sa se comporte, atunci
c'nd au intrat 'n raportul juridic, este denumit$ 'n dreptul privat drept subiectiv.
Atunci c'nd aceast$ putin#$ apar#ine, 'n dreptul public, statului sau unuia dintre organele sale,
aceast$ putin#$ este prerogativ$.
Cu alte cuvinte, dreptul subiectiv este puterea subiectului unui raport juridic de a ac#iona
'ntr-un fel sau de a pretinde celuilalt subiect o anumit$ comportare, o anumit$ presta#ie, pu#ind, la
nevoie, apela la ajutorul organelor de stat.
'n felul acesta dreptul subiectiv al unui raport juridic se deosebe*te de alte drepturi subiective
de natur$ etic$, religioas$ *. a. m. d., deoarece, potrivit regulilor de drept, titularul obliga#iei poate fi
constr'ns prin intermediul unor organe competente. De exemplu:
Proprietarul, 'ntr-un raport juridic de proprietate, are dreptul, 'n limitele stabilite prin lege, de
a posed$, de a folosi, de a dispune de lucrul la care trimite dreptul s$u de proprietate *i, 'n acela*i timp,
de a pretinde celor ce au leg$tur$ cu lucrul respectiv s$-i respecte dreptul ce-1 are. 'n caz de 'nc$lcare a
acestui drept, proprietarul poate apela la organele statului.
De aici putem face concluzia, c$ dreptul subiectiv poate fi conceput fie ca o putin#$
(facultate) de a face ceva (facultas agendi), fie ca o preten#ie ca altul s$ 'ndeplineasc$ ceva 'n virtutea
unei obliga#ii (pretesa).
Cel$lalt element al con#inutului raportului juridic 'l formeaz$ obliga#ia.
Obliga#ia, 'n sensul juridic, desemneaz$ 'ndatorirea pe care o are un subiect al raportului
juridic de a avea o anumit$ conduit$, de a s$v'r*i o ac#iune sau de a se ab#ine de la s$vfr*irea unei
Page 114 of 149

ac#iuni, conduit$ care-i poate fi impus$ cu ajutorul organelor de stai.
De exemplu: V'nz$torat este obligat s$ predea obiectul v'ndut, cump$r$torul are obliga#ia s$
pl$teasc$ obiectul cump$rat, conduc$torul automobilului are obliga#ia s$ fac$ serviciul de transport
pentru care s-a angajat *, a. m. d.
Drepturile subiective *i obliga#iile care formeaz$ con#inutul unui raport juridic s'nt
corelative, fiec$rui drept corespunz'ndu-i o anumit$ obliga#ie *i invers. Dreptul v'nz$torului unui bun
de a primi plata pre#ului 'i corespunde obliga#ia cump$r$torului de a o efectua. Aceste drepturi *i
obliga#ii s'nt prev$zute fie de lege, fie de actele de aplicare a legii, acte 'ncheiate 'n conformitate cu
legea *i 'n limitele ei.
Clasificarea drepturilor subiective *i a obliga#iilor.
Drepturile subiective s'nt foarte variate. De aceea, pentru 'n#elegerea lor aprofundat$ este
necesar$ efectuarea unor distinc#ii 'ntre diversele categorii de drepturi. Distinc#iile se fac 'n func#ie de
urm$toarele criterii:
1. Conform importantei *i modului lor de consfin#ire drepturile *i 'ndatoririle s'nt
fundamentale (dreptul electoral) (prev$zute 'n constitu#ie) *i nefundamenlale sau ordinare (prev$zute
'n diferite acte normative).
2. Dup$ natura lor juridic$ - Drepturi *i obliga#ii materiale (de con#inut) - Drepturi *i
obliga#ii procedurale (de form$) - Drepturi de con#inut s'nt: patrimoniale (economice) *i
nepatrimoniale (drept de autor), onoarea, dreptul la nume - Drepturile patrimoniale se 'mpart 'n
drepturi reale (dreptul de proprietate) *i drepturi de crean#$ (de exemplu acele care rezult$ din
contractul de 'mprumut).
3. Dup$ 'ntinderea efectelor lor - Drepturi absolute (acele drepturi ce produc efecte fa#$ de
toat$ lumea. (De exemplu dreptul la via#$, proprietate etc.). - Drepturi relative (acele drepturi care
produc efecte numai 'ntre titularul dreptului subiectiv *i titularul obliga#iei) .
Exist$ *i alte clasific$ri, astfel 'nc't *tiin#a fiec$rei ramuri de drept efectueaz$ propriile
clasific$ri. Totalitatea drepturilor *i obliga#iilor pe care le are cet$#eanul conform legilor 'n vigoare
formeaz$ statutul juridic al persoanei.

14.5. Obiectul raportului juridic
Prin 'ncheierea raportului juridic p$r#ile urm$resc anumite scopuri. Astfel, cel ce are nevoie
de un bun (de exemplu un automobil) 'ncheie un contract de v'nzare-cump$rare 'n vederea ob#inerii
lui, cel ce are nevoie de un garaj 'ncheie un contract de antrepriz$ pentru efectuarea acestei lucr$ri,
autorul unei c$r#i 'ncheie un contract cu editura pentru publicarea ei. Deci, dup$ cum vedem flecare
urm$re*te un anumit scop, obiectul oric$rui raport juridic este scopul materializat 'n lucr$ri sau ac#iuni
.
Obiectul raportului juridic cuprinde:
- lucruri;
- conduita uman$ (ac#iuni sau inac#iuni).
De exemplu: faptul de a transmite dreptul de proprietate asupra unui bun ce constituie
obiectul material al v'hz$rii *i de a-1 remite cump$r$torului constituie obiect al raportului juridic de
vinzare-cump$rare. Deci bunul a c$rei proprietate va fi transmis$ de la v'nz$tor la cump$r$tor
constituie obiect material al raportului juridic.
Acest fapt nu trebuie s$ ne conduc$ la concluzia c$ celelalte raporturi juridice, a c$ror
'ncheieri nu presupun scopuri legate de transmiterea sau constituirea unor drepturi asupra bunurilor, nu
au obiect. S'nt multe alte raporturi care nu au nici o leg$tur$ cu bunurile materiale exterioare rela#iei
juridice (rezultatul crea#iei intelectuale, opera ca unitate de idei, opera literar$, artistic$, *tiin#ific$ *. a.
m. d.
Dar *i aceste rela#ii juridice au un obiect *i anume conduita p$r#ilor, presta#ia pe care o
exercit$ un subiect *i la care are dreptul cel$lalt subiect
De aici putem forma urm$toarea concluzie. Obiectul raportului juridic o constituie o anumit$
conduit$ uman$, ce se realizeaz$ ca urmare a exercit$rii drepturilor fi obliga#iilor.
Acesta este rezultatul realiz$rii drepturilor *i obliga#iilor, cu care nu se confund$, 'n anumite
raporturi juridice, conduita urm$rit$ este unica form$ a obiectului juridic (de exemplu 'n cazul
exercit$rii dreptului la vot), 'n alte raporturi juridice poate interveni *i 'n lucru material (spre exemplu
'n cazul v'nz$rii-cump$r$rii) care formeaz$ obiectul extern al raportului juridic.

14.6. Faptul juridic
Page 115 of 149

O premis$ esen#ial$ a apari#iei sau stingerii unui raport juridic o formeaz$ faptul juridic.
Faptul juridic reprezint$ o 'mprejurare care are efecte juridice, care creeaz$, modific$ sau
stinge raporturi juridice.
Nu orice 'mprejurare din natura sau din via#a social$ este fapt juridic, ci numai acele
'mprejur$ri, de existen#a c$rora normele de drept leag$ consecin#e juridice. Aceste 'mprejur$ri s'nt
descrise, de obicei, 'n ipoteza normei juridice .
Astfel, de exemplu, 'ncheierea unui contract de munc$ duce la na*terea unui raport 'ntre o
'ntreprindere, institu#ie *i o persoan$ fizic$, adic$ 'ntre cel ce o angajeaz$ *i cel angajat. Sau, oferta de
v'nzare f$cut$ 'ntr-o pia#$, 'n cazul 'n care cineva face o acceptare, duce la na*terea unui raport de
v'nzare-cump$rare 'ntre cele dou$ persoane: titularul ofertei si titularul accept$rii, 'n alte cazuri, 'ns$,
raportul juridic poate ap$rea 'n lipsa unei manifest$ri de voin#$, cum ar fi, de exemplu, na*terea unei
persoane care provoac$ apari#ia unui raport juridic apar#in'nd dreptului familiei, raport 'n virtutea
c$ruia p$rin#ii au obliga#ia de 'ntre#inere a copilului.
Clasificarea faptelor juridice
'n func#ie de caracterul lor voli#ional sau 'n mod tradi#ional faptele juridice se clasific$ 'n
dou$ mari categorii, 'n evenimente *i ac#iuni
Al$turi de evenimente *i ac#iuni, mai dob'ndesc caracter juridic *i acele acte, care poart$,
prin esen#a lor denumirea de acte juridice, destinate modific$rilor 'n statutul juridic al persoanelor.
Aceste modific$ri se fac fie pe cale general$ (prin legi, *i statute cu caracter normativ), fie pe calea
unor acte individuale (cum s'nt conven#iile sau alte genuri de contracte) .
A. Evenimentele s'nt acele fapte juridice care se produc independent de voin#a omului, dar
ale c$ror rezultate produc consecin#e juridice numai dac$ norma de drept prevede acest lucru, 'n
aceast$ categorie se includ fenomenele naturale - calamit$#i, na*terea, moartea etc. Ele s'nt ni*te
procese ce se dezvolt$ independent (uneori 'mpotriva) voin#ei oamenilor.
De exemplu, na*terea este un eveniment, deci un fapt juridic, 'n care voin#a nu joac$ nici un
rol, deoarece producerea lui este urmat$ de anumite consecin#e juridice ce s'nt prev$zute 'n dreptul
pozitiv. Acela*i eveniment duce *i la na*terea unui raport juridic 'ntre stat *i copil, care, potrivit Legii
Republicii Moldova "Despre cet$#enie", urmeaz$ a fi ocrotit de c$tre acesta av'nd anumite obliga#ii
fa#$ de cet$#enii s$i.
B. Ac#iunile, spre deosebire de evenimente, s'nt manifest$ri de voin#$ ale oamenilor
('ncheierea unui contract, ridicarea unei construc#ii etc.). Aceast$ categorie a faptelor juridice se
caracterizeaz$, 'nainte de toate, prin faptul c$ s'nt s$v'r*ite de om.
263
Ac#iunile la r'ndul lor pot fi:
- s$v'f*ite cu inten#ia de a produce efecte juridice (actele juridice);
- f$r$ inten#ia de a produce efecte juridice. Ac#iunile s$v'r*ite f$r$ inten#ia de a produce
efecte juridice se 'mpart 'n:
a) ac#iuni licite;
b) ac#iuni ilicite.
De exemplu: g$sirea unui lucru, ce constituie obiect al dreptului de proprietate ce apar#ine
altei persoane, d$ na*tere unui raport juridic 'ntre cel ce 1-a g$sit, care are obliga#ia de a-1 restitui, *i
cel ce 1-a pierdut, care are dreptul sa-1 primeasc$, deci restituirea lui este o fapt$ licit$.
Dac$ cel ce a g$sit bunul nu 'l restituie (fapt$ ilicit$), proprietarul are dreptul de a-1
revendica.
Locul cel mai important 'n cadrul faptelor juridice 'l constituie actele juridice.
c) Ac#iunile juridice licite s$v'r*ite cu scopul de a produce efecte juridice poart$ denumirea
de acte juridice.
Actul juridic const$ 'n manifestarea de voin#$ care are ca inten#ie producerea, prin
respectarea legii, a efectelor juridice.
No#iunea de act juridic are mai multe 'n#elesuri, 'n limbajul curent el este folosit cel mai
adesea 'n sensul de ''nscris doveditor" adic$ un 'nscris prin care se poate proba un fapt juridic , 'n acest
sens s'nt acte juridice: o decizie de numire 'n post, o chitan#$ primit$ 'n urma achit$rii unei sume de
bani, o declara#ie a unui martor, un contract scris de v'nzare-cump$rare a unui televizor *. a. m. d.
'n limbaj juridic, tehnic, no#iunea de act juridic poate desemna, dup$ caz, fie o manifestare
de voin#$ a unui organ de stat competent, care elaboreaz$ *i adopt$ un act ce constituie un izvor de
drept, fie o manifestare de voin#$ cu inten#ia de a da na*tere, a modifica sau a stinge un raport juridic
concret.
Page 116 of 149

'n acest din urm$ sens actul juridic este cel mai important *i cel mai frecvent izvor al
raporturilor juridice.
Pentru a nu se crea confuzie, actul juridic care cuprinde reguli generale este numit act juridic
normativ, iar cel de aplicare este numit simplu, act juridic individual (de aplicare).
Pentru s$v'r*irea ('n cazul actului juridic unilateral) sau 'ncheierea ('n cazul unui act juridic
bilateral) unui act juridic este necesar s$ existe:
- un subiect de drept;
- o voin#$ a acestui subiect de drept c$reia i se recunosc efecte juridice (voin#a juridic$);
- un scop definit (cauza juridic$);
264
- o ac#iune sau inac#iune, care este avut$ 'n vedere pentru atingerea scopului propus (obiectul
juridic);
- un scop definit (cauza juridic$);
- o ac#iune sau inac#iune, care este avut$ 'n vedere pentru atingerea scopului propus (obiectul
juridic).
Deci, dup$ cum vedem, indiferent de ramura de drept* adele juridice cuprind o seam$ de
elemente esen#iale, care condi#ioneaz$ 'ns$*i construirea lor.
Actele juridice s'nt foarte variate, fapt pentru care, 'n vederea stabilirii corecte a regimului
lor juridic, s'nt structurate 'n mai multe categorii dup$ diferite criterii:'
L dup$ num$rul voin#elor exprimate:
a) acte juridice unilaterale (testamentul)
b) acte juridice bilaterale (actul de vinzare-cump$rare)
c) acte juridice multilaterale (contractul de societate)
2. dup$ amploarea efectelor juridice produse:
a) acte juridice normative (legea)
b) acte juridice individuale (hot$r'rea judec$toreasc$)
3. dup$ forma pe care o 'mbrac$:
a) acte formale sau solemne (c$s$toria)
b) acte consensuale (vmzarea-cump$rarea)
4. dup$ for#a juridic$:
a) acte juridice oficiale (sentin#a judec$toreasc$)
b) acte juridice neoficiale (o chitan#$ ce atest$ un 'mprumut)
5. dup$ ramura de drept:
a) acte de drept constitu#ional
b) acte de drept civil
c) acte de drept administrativ *.a.m.d.
A*adar, 'n sensul larg de izvor al raporturilor juridice, faptul juridic 'ncadreaz$ actele
juridice, evenimentele *i ac#iunile juridice, acestea din urm$ luate ca fapte care produc consecin#e
licite sau ilicite. Conceptul de fapt juridic vizeaz$ acele fapte de a c$ror existen#$ legea leag$ efecte
juridice, d'nd astfel na*tere unor raporturi juridice ori modific'ndu-le sau stin^ndu-le, f$r$ s$ conteze
dac$ faptele 'n cauz$ s-au produs cu inten#ia sau f$r$ inten#ia de a crea efecte juridice corespunz$toare.

PRELEGEREA A CINCISPREZECEA
Numai 'n ziua 'n care
dreptul va str$luci ca un r$s$rit
de soare 'n sufletele tuturor oamenilor
ca o direc#ie str$lucitoare, ca un imperativ
categoric care se impune, ca o autosupunere
care se confund$ cu libertatea organizat$,
numai atunci omenirea va fi salvat$, pentru
c$ $n pacea pe care o creeaz$ ordinea
juridic$ omul '*i va putea 'ndeplini
destinul s$u potrivit comandamentului
idealului creator".
(N. Titulescu)
LEGALITATEA #I R*SPUNDEREA JURIDIC*
Page 117 of 149

15.1. Legalitatea unusi statul de drept
a) Conceptul legalit$#ii,
Respectarea normelor de drept constituie o condi#ie necesar$ pentru realizarea prevederilor
dreptului, pentru crearea ordinii de drept. Nici un sistem de drept nu se poale lipsi de respectarea
prevederilor care fixeaz$ m$surile principale, ale statului 'n conducerea vie#ii economice, politice,
culturale *.a.m.d.Respectarea normelor juridice exprim$ atitudinea cet$#enilor, a organelor de stat, a
altor organe sociale fa#$ de actele normative.
Starea de ordine 'n desf$*urarea raporturilor sociale, ce rezultat$ din atitudinea de respectare
a legilor, se nud nume*te legalitate. Prin legalitate se 'n#elege respectarea 'ntocmai a Constitu#iei,
legilor, celorlalte acte normative *i a actelor juridice concrete date m baza lor, respectarea drepturilor
*i libert$#ilor cet$#ene*ti de c$tre organele statului, de organismele sociale 'n general precum *i de
c$tre cet$#eni.
Legalitatea se define*te ca un principiu fundamental de drept 'n baza c$ruia orice subiect de
drept trebuie s$ respecte, *i, c'nd e cazul, s$ aplice legile *i celelalte acte normative ori individuale.
Legalitatea este *i o 'ndatorire fundamental$ de natur$ constitu#ional$, care prive*te
persoanele fizice *i juridice, modul de organizare *i desf$*urare a activit$#ii de stat.
Cet$#eanul este liber s$ se manifeste sau s$ 'ntreprind$ orice, 'n afar$ de ceea ce este interzis
prin lege: autoritatea de stat poate desf$*ura numai acele activit$#i stabilite prin lege ca atribu#ii.
Legalitatea este, pe de o parte, o cerin#a care decurge din lege, iar pe de alta, o stare care
rezult$ din respectarea ei. Din acest motiv, se poate vorbi de promovarea, asigurarea ori 'nc$lcarea
legalit$#ii, dar nu de respectarea legisla#iei; legalitatea 'nseamn$ tocmai respectarea legii, 'n genere a
oric$rui act normativ (inckisiv decrete, hot$r'ri, instruc#iuni *. a.) sau individual (contracte, hot$r'ri
judec$tore*ti etc.).
Dreptul pozitiv, normele juridice ce trebuie respectate, constituie o condi#ie pentru existen#a
legalit$#ii, obiectul ei, iar persoanele fizice *i juridice, obligate s$ respecte aceste norme, formeaz$
subiectele legalit$#ii.
Subiectele legalit$#ii s'nt persoanele fizice precum *i persoanele juridice (organe de stat, alte
organisme sociale) care trebuie s$ aib$ o conduit$ conform$ cu prevederile legale. Prezint$ o
importan#$ deosebit$ respectarea legii de c$tre organele for#ei publice (armata Justi#ia, procuratura,
poli#ia).
De no#iunea legalit$#ii este str'ns legat$ no#iunea de ordine de drept (ordine juridic$), ca
componen#$ a ordinii sociale. Cuv'ntul ordine, c'nd este vorba de lucruri, obiecte, reprezint$ o anumit$
a*ezare sau succesiune a acestora, conform unui plan, unor reguli.
Dac$ ordinea prive*te comportarea *i activitatea uman$, obiectul ei s'nt rela#iile sociale. In
situa#ia c'nd conduita oamenilor corespunde 'ntocmai regulilor ce reglementeaz$ rela#iile lor, rezult$
ordinea dorit$ (ordinea obiceiurilor, moralei sau dreptului),
Prin urmare, orice ordine privind rela#iile sociale, via#a social$ este condi#ionat$ de urm$torii
factori de baz$: norme sociale, rela#ii sociale reglementate prin aceste norme, conformitatea
comport$rii oamenilor ce 'ntr$ 'n aceste rela#ii cu prevederile normelor.
A*adar, ordinea de drept 'nseamn$ o r'nduial$, o a*ezare a rela#iilor sociale 'n baza normelor
juridice, a dreptului, 'ntr-un stat de drept aceste norme juridice, obiect al legalit$#ii, trebuie s$ fie
emana#ia democratic$ a voin#ei poporului prin intermediul organelor legislative democratic constituite.
Legalitatea, principiul suprema#iei legii ca form$ a legalit$#ii, implic$ respectarea Constitu#iei, a legilor
dar *i a actelor normative subordonate legii precum *i a actelor concrete de aplicare. Toate acestea nu
reprezint$ un scop 'n sine, ci urm$resc, 'n ultim$ instan#$, asigurarea drepturilor *i libert$#ilor
cet$#ene*ti 'n societate .
Corolarul legalit$#ii 'n statul de drept 'l reprezint$ respectarea drepturilor omului - institu#ie
juridic$ central$, 'n jurul c$reia graviteaz$ toate celelalte institu#ii juridice, 'n procesul reglement$rii
juridice nu se pune problema de a reglementa toate rela#iile sociale. Se vor avea 'n vedere numai acele
rela#ii sociale ce necesit$ o anumit$ interven#ie din partea legiuitorului pentru a se asigura ordinea
social$.
Principiul libert$#ii individuale permite cet$#eanului 'n statul de drept sa*i exercite
capacit$#ile sale creatoare, s$-*i pun$ 'n valoare aptitudinile. Legiuitorul nu prescrie ceea ce individul
poate s$ fac$, ci ceea ce este interzis sa fac$, av'nd 'n vedere c$ libertatea unui individ trebuie s$
permit$ *i libertatea celorlal#i indivizi 'n societate.
b) Cerin#ele fundamentale ale legalit$#ii
Principiul legalit$#ii caracterizeaz$ dreptul 'n ansamblu *i se manifest$ sub forma unor
Page 118 of 149

cerin#e fundamentale 'n toate ramurile dreptului. Pe ling$ aceste cerin#e fundamentale, principiul
legalit$#ii cuprinde *i unele cerin#e concrete, tipice pentru o categorie ori alta de norme juridice sau o
ramur$ sau alta de drept De exemplu: 'n dreptul penal *i procesul penal, el apare 'n special sub forma
legalit$#ii 'ncrimin$rii *i pedepsei, independen#ei judec$torilor *i supunerii lor numai legii, garant$rii
dreptului la ap$rare, prezum#iei de nevinov$#ie.
1. O cerin'a fundamental- a legalit-'ii 'n activitatea normativa este respectarea ierarhiei
actelor normative, 'n special respectarea suprema#iei legii. Principiul legalit$#ii 'n activitatea de
elaborare a dreptului - activitatea normativ$ - cere organelor statului ce emit acte normative s$ nu-*i
dep$*easc$ competen#a, s$ respecte procedura de elaborare a actelor normative, s$ le dea forma
juridic$ prev$zut$ de lege.
Ierarhia actelor normative este determinat$ de for#a lor juridic$, de puterea cu care creeaz$
efecte obligatorii unele 'n raport cu altele. Suprema#ia legii fa#$ de celelalte acte normative,
determinat$ prin pozi#ia parlamentului ca putere legislativ$, exprim'nd suveranitatea poporului,
'nseamn$ c$ toate celelalte acte s'nt subordonate legii, c$ legea nu este subordonat$ nici unui act
normativ ('n afar$ de subordonarea legilor ordinare fa#$ de Constitu#ie), c$ ea nu poate fi modificat$
sau abrogat$ dec't printr-o alt$ lege.
2. Unitatea legalit-'ii deriv$ 'n ultim$ instan#$ din unitatea *i unicitatea sistemului de drept
al unui stat suveran. Unitatea legalit$#ii const$ 'n faptul c$ legea este *i trebuie s$ fie aceea*i pe 'ntreg
teritoriul statului *i pentru toate subiectele de drept. Democratismul subiectului de drept '*i afl$
determinarea *i 'n unitatea *i unicitatea legalit$#ii, menite s$ asigure egalitatea 'n fa#a legii.
3. Legalitatea (i oportunitatea.
Unitatea legalit$#ii nu exclude ci *i presupune cunoa*terea *i luarea 'n seam$ a condi#iilor
concrete, a particularit$#ilor locale pentru o mai bun$ aplicare a normelor juridice, aprecierea faptului
dac$ aplicarea unui act normativ, m condi#ii date este sau nu oportun$. Cu alte cuvinte, principiul
legalit$#ii nu poate fi opus principiului oportunit$#ii legii.
Principiul oportunit$#ii (cerin#a) impune studierea atent$ a particularit$#ilor *i 'mprejur$rilor
'n care urmeaz$ s$ se aplice actul normativ, pentru ca pe aceast$ baz$ s$ se stabileasc$ cum s$ fie
aplicat acest act excluz'nd formalismul 'n aplicarea dreptului, principiul oportunit$#ii presupune stricta
respectare a legalit$#ii. Un act nu poate fi oportun dac$ nu este pe deplin legal. Oportunitatea
(actualitatea) unui act juridic presupune legalitatea lui, 'n numele oportunit$#ii nu se admite un act
ilegal.
4. O cerin'- fundamental- a legalit-'ii destinat$ deopotriv$ organelor de stat, organiza#iilor
ob*te*ti ci cet$#enilor, este asigurarea *i respectarea drepturilor *i libert$#ilor democratice ale
cet$#enilor. Aceast$ cerin#$ a legalit$#ii, nu se bizuie numai pe reglementarea lor prin Constitu#ie *i
legi, ci solicit$ asigurarea condi#iilor realiz$rii lor practice *i 'ndeosebi ap$rarea lor eficient$, implicit
prin mijloace juridice, dac$ ele au fost nesocotite.
5. Legalitatea *i disciplina de stat. O cerin#$ de baz$ a legalit$#ii este asigurarea disciplinei de
stat. La rindul ei, 'nt$rirea disciplinei de stat creeaz$ condi#iile necesare unei respect$ri stricte a
normelor juridice.
Disciplina de stat impune, 'n primul r'nd, respectarea legilor *i a altor acte normative care
reglementeaz$ activitatea personalului 'ncadrat 'n munc$ *i stabile*te obliga#iile lor de serviciu. Nu
poate fi disciplinat un func#ionar care nu 'ndepline*te prevederile legale. Pe l'ng$ aceast$ cerin#$,
disciplina de stat presupune ca personalul s$ execute exact atribu#iile sale de serviciu, s$ lupte
'mpotriva tergivers$rilor *i birocratismului, s$ execute rapid *i exact ordinele *i dispozi#iile
superiorilor s$i, s$ p$streze secretul de serviciu etc.
c). Asigurarea legalit$#ii
Complexitatea tot mai mare a problemelor social-economice pe care trebuie s$ le rezolve
poporul republicii noastre determin$ cre*terea importantei respect$rii normelor juridice *i a asigur$rii
acesteia; de aici decurge *i necesitatea 'nt$ririi *i asigur$rii tot mai eficiente a legalit$#ii.
Legalitatea se 'nt$re*te prin activitatea organizatoric$ a organelor de stat, ale organiza#iilor
ob*te*ti *i cet$#enilor, 'n lupta 'mpotriva oric$ror 'nc$lc$ri ale legilor #$rii.
Ansamblul condi#iilor obiective *i subiective care asigur$ respectarea strict$ a legilor *i a
tuturor actelor normative bazate pe lege, precum *i prevenirea *i 'nl$turarea tuturor 'nc$lc$rilor de
drept constituie garan#iile legalit$#ii Legalitatea rezult$ din garan#iile sale. Acestea constau 'n factorii
care asigur$ respectarea tuturor actelor normative cre'nd totodat$ condi#iile prevenirii *i 'nl$tur$rii
faptelor ilegale.
Fie c$ s'nt obiective (de exemplu, cele de natur$ economic$) sau subiective (viz'nd calitatea
Page 119 of 149

con*tiin#ei juridice a individului), fie c$ s'nt generale (cum ar fi natura democratic$ a societ$#ii) sau
speciale (de exemplu, controlul de stat) etc. aceste garan#ii opereaz$ cumulativ, ca un sistem coerent,
care asigur$ ordinea de drept promov'nd legalitatea.

15.2. Conceptul r-spunderii juridice
R$spunderea juridic$ constituie un subiect a c$rui tratare provoac$ dificult$#i 'n special la
nivelul teoriei generale a dreptului. Acest subiect intereseaz$ toate disciplinele juridice de ramur$,
av'nd o deosebire important$ practic$, deoarece cu r$spunderea se finalizeaz$ orice problem$ juridic$.
Prezent$ 'n toate ramurile dreptului, institu#ia r$spunderii asigur$ eficacitatea ordinii de drept,
stimuleaz$ atitudinea de respectare a legii, stabilirea *i men#inerea ordinii sociale . Iat$ de ce, 'nainte
de a se studia 'n cadrul diferitor *tiin#e juridice de ramur$, este necesar$, ca condi#ie preliminar$,
'nsu*irea 'n cadrul cursului de Teorie general$ a dreptului a cuno*tin#elor elementare, fundamentale
despre r$spunderea juridic$ 'n general.
'ntr-un capitol anterior (principiile dreptului) am sublimat faptul c$ unul din principiile
fundamentale ale dreptului este acel al responsabilit$#ii. Responsabilitatea social$ are diferite forme de
manifestare: responsabilitate moral$, religioas$, politic$, cultural$, juridic$.
Mult timp s-a considerat c$ dreptului nu i-ar fi caracteristic no#iunea de responsabilitate
plasat$ 'n mod absolut pe terenul moralei, ci dec't categoria de r$spundere. (Dreptul n-ar putea ac#iona
dec't dup$ ce s-a s$v'r*it fapta periculoas$).
Abord'nd acum no#iunea r$spunderii, nu putem s$ nu revenim la ideea potrivit c$reia pentru
ca func#ionarea r$spunderii juridice s$ instituie specificul dreptului, s$ poat$ fi legat$ de scopurile
generale ale sistemului juridic, este nevoie s$ existe credin#a c$ legea - legea dreapt$, legea just$! -
poate crea, ca stare de spirit, 'n con*tiin#a destinatarilor s$i, sentimentul responsabilit$#ii .
Omul tr$ie*te 'n societate, iar conduita sa formeaz$ obiectul evalu$rii *i reac#iei sociale.
Aprecierea conduitei const$ 'n confruntarea ei cu modelul de conduit$ stabilit de diferite categorii de
norme existente 'n societate (morale, politice, juridice etc.). R$spunderea intervine atunci c'nd o
anumit$ conduit$ nu se conformeaz$ modelului stabilit de norma social$, iar aceast$ conduit$ este
apreciat$ 'n mod negativ.
"Omul - scria Kant - este singura fiin#$ capabil$ s$ ac#ioneze ca o for#$ moral$ pe deplin
responsabil$ pentru propriile ac#iuni".
Termenul "r$spundere", astfel cum este utilizat 'n drept, este derivat din verbul latin
"respondere". Acest verb 'nseamn$ a r$spunde dar 'n acela*i timp *i a pl$ti o 'ndatorire, o sarcin$.
Profesorul englez H. L. A Hait , cunoscut 'n plan interna#ional prin analiza conceptual$ a
dreptului, arat$ c$ expresiei "r$spundere" i se pot atribui urm$toarele semnifica#ii distincte:
a) r$spunderea care decurge dintr-o anumit$ func#ie;
b) r$spunderea cauzat$;
c) r$spundere;
d) capacitatea de a r$spunde.
a) 'n primul caz, persoana r$spunde pentru 'ndeplinirea 'ndatoririlor sale ce decurg din rolul
*i func#ia pe care o de#ine 'n cadrul unei anumite organiza#ii. De exemplu: p$rin#ii sunt responsabili de
cre*terea copiilor lor.
'n acest sens se spune c$ o persoan$ este responsabil$ sau c$ se comport$ 'n mod responsabil,
adic$ lu'ndu-*i 'ndatoririle 'n serios *i fiind dispus$ s$ depun$ toate eforturile pentru a le 'ndeplini.
b) 'n al doilea caz, se poate porni de la exemplu: "'nghe#ul a fost r$spunz$tor de accidentul
rutier produs", 'n sensul c$ accidentul s-a produs din cauza alunecu*ului. Se sugereaz$ deci, c$ 'n cazul
r$spunderii cauzate, aceasta poate fi atribuit$ nu numai fiin#elor umane, ci *i evenimentelor naturale.
c) 'n al treilea caz, r$spunderea este 'n#eleas$ in felul urm$tor: atunci c'nd o persoan$ 'ncalc$
norma juridic$ ce o oblig$ la o anumit$ ac#iune sau persoana este obligat$ de lege s$ suporte o
pedeaps$ sau s$ repare paguba pricinuit$. Este vorba deci, de faptul c$ o anumit$ persoan$ poate fi
tras$ la r$spundere juridic$, poate fi obligat$ s$ suporte pedeapsa sau s$ repare paguba pricinuit$.
d) i 'n sf'r*it, dup$ profesorul Hart cuv'ntul "r$spundere" poate 'nsemna *i faptul, c$
persoana are capacitatea de a 'n#elege ce i se cere s$ fac$ sau s$ nu fac$, de a c'nt$ri ceea ce face, de a
decide ceea ce va face sau nu.
R$spunderea juridic$ este o form$ specific$ a r$spunderii sociale, nerespectarea normelor
sociale provoac$ consecin#e negative, atit pentru ceilal#i c't *i pentru societate 'n general.
R$spunderea social$ care cuprinde 'ntreaga sfer$ a realiz$rii normelor ia forma r$spunderii
politice, juridice, morale.
Page 120 of 149

R$spunderea juridic$ se distinge de celelalte forme de r$spundere social$ prin faptul c$
vizeaz$ obliga#ia de a da seama pentru 'nc$lcarea normei de drept Nesocotirea prevederilor normelor
de drept este singurul temei al r$spunderii juridice.
Stabilirea concret$ a r$spunderii juridice presupune, pe ling$ aprecierea social$ (din partea
unui colectiv a opiniei publice), o constatare oficial$, realizat$ de organe de stat cu atribu#ii bine
determinate.
R$spunderea juridic$ este asociat$ cu sanc#iunea. Dar, de*i r$spunderea juridic$ *i sanc#iunea
pot fi considerate dou$ fa#ete ale aceluia*i mecanism social, ele nu se confund$ ci reprezint$ dou$
no#iuni diferite. R$spunderea deriv$ din sanc#iunea pe care legislatorul o prevede 'n con#inutul normei.
Spre deosebire de sanc#iunile morale, religioase, sanc#iunea juridic$ este mai grav$, mai
promt$ *i mai eficace, av'nd *i un caracter obligatoriu. R$spunderea *i sanc#ionarea nu s'nt (*i nu pot
fi) 'n nici un caz forme de r$zbunare oarb$, ci modalit$#i de legal$ r$splat$ ("dup$ fapt$ *i r$splat$!" -
spune poporul), de reparare a ordinii 'nc$lcate, de reintegrare a unui patrimoniu lezat *i de ap$rare
social$.
A*a cum subliniem, r$spunderea *i sanc#iunea s'nt dou$ fa#ete ale aceluia*i fenomen social.
Sanc#iunea nu vizeaz$ dec't un aspect al r$spunderii - reac#ia societ$#ii.
Principalul, se poate ridica 'ntrebarea: ce legitimeaz$ sanc#iunea, dreptul unor oameni de a
pedepsi pe al#ii? R$spunsul ar putea fi: nimic altceva dec't interesele societ$#ii de a se ap$ra 'mpotriva
acelora care o v$t$ma.
Pentru acest motiv, s$vir*irea unei fapte care 'ncalc$ ordinea juridic$ *i pune 'n pericol chiar
convie#uirea uman$, provoac$ reac#ia societ$#ii, 'n acest sens, accentul ce se pune pe sanc#iune ca
m$sur$ reparatorie apare 'n bun$ m$sur$ justificat, 'n acela*i timp, 'ns$, r$spunderea juridic$ *i
sanc#iunea s'nt no#iuni diferite, prima constituind cadrul juridic de realizare pentru cea de-a doua.
R$spunderea juridic$ constituie cadrul juridic de realizare a sanc#iunilor juridice. Dac$
r$spunderea juridic$ este un raport juridic de constr'ngere, sanc#iunea juridic$ constituie obiectul ei.
Pentru a 'nlesni 'n#elegerea conceptului de r$spundere juridic$ este necesar s$ amintim c$ ea
a fost definit$ de foarte mul#i autori prin referire, 'ntr-o form$ sau alta, la raportul juridic.
Astfel r$spunderea juridic$ a fost, de pild$ definit$, ca un raport de constr'ngere , care are ca
obiect sanc#iunea juridic$. Sau r$spunderea juridic$ a fost definit$ ca un complex de drepturi *i
obliga#ii conexe care, 'n conformitate cu legea, se nasc ca urmare a s$v'r*irii unei f apte ilicite *i care
constituie cadrul de realizare a constringerii de stat, prin aplicarea sanc#iunilor juridici, defini#ie care
poate fi, credem, considerat$ admisibil$ *i nu numai ca obliga#ie de a suporta sanc#iunea sau *i de a
raporta prejudiciul, care este un element necesar, dar nu suficient al r$spunderii.

15.3. Principiile generale ale r-spunderii juridice
R$spunderea juridic$, 'n afar$ de formele concrete pe care le cunoa*te, dispune de un *ir de
principii generale, ni*te idei c$l$uzitoare, valabile pentru toate aceste forme, indiferent de
particularit$#ile fiec$reia dintre ele.
Principiile generale ale r$spunderii juridice, ca *i principiile generale ale dreptului joac$ un
rol c$l$uzitor pentru institu#ia de r$spundere juridic$.
A. Principial r-spunderii pentru f apte s-v/r(ite cu vinov-'ie.
Dup$ acest principiu nimeni nu poate fi chemat s$ r$spund$ pentru fapta sa, dec't dac$ este
vinovat *i numai 'n limitele vinov$#iei sale.
Desconsiderarea conduitei prescrise *i alegerea conduitei care nu #ine cont de interesul *i
valorile ocrotite de lege atrag r$spunderea juridic$. Problema dac$ persoana respectiv$ este vinovat$
cu sau f$r$ inten#ie, *tie sau trebuie s$ *tie care sunt consecin#ele negative nu are importan#$.
De respectarea acestui principiu depinde *i efectul educativ al r$spunderii juridice. Autorul
faptei ilicite nu se poate 'ndrepta f$r$ stabilirea r$spunderii juridice care 'i revine, tot aici, dac$ o
persoan$ a fost acuzat$ pe nedrept, dispare *i efectul educativ al r$spunderii juridice.
B. Principiul legalit-'ii r-spunderii juridice.
Cu toate c$ acest principiu este formulat 'n materia dreptului penal, 'n forma legalit$#ii
incrimin$rii *i sanc#ion$rii "Nullum crimen sine lege" *i "Nulla poena sine lege "este valabil pentru
toate formele r$spunderii juridice.
C. Principiul r-spunderii personale care cere ca r$spunderea juridic$ s$ fie strict legat$ de
persoana care a produs fapta ilicit$, nici o persoan$ nu poate r$spunde pentru fapta ilicit$ a altuia.
Chiar *i arunci, c'nd 'n func#ie de situa#ie, r$spunderea reiese *i din fapta altuia ori din acea produs$ 'n
comun cu altul, ea se circumscrie numai pentru ceea ce a s$v'r*it autorul.
Page 121 of 149

D. Principiul o singur- violare a normei, o singur$ r$spundere. Principiul r$spunderii
personale implic$ *i regula c$ autoul faptei ilicite nu poate fi sanc#ionat dec't o singura dat$ pentru
aceea*i fapt$ (non bis in idem).
Cumulul diferitor forme de r$spundere juridic$ fa#$ de aceea*i persoan$ *i cu privire la
aceea*i fapt$ nu 'ncalc$ aceast$ regul$. De asemenea, nu o 'ncalc$ nici aplicarea sanc#iunilor
cumulative 'n cadrul aceleea*i forme de r$spundere juridic$ (de exemplu: 'nchisoarea *i amenda,
amenda sau 'nchisoarea *i confiscarea averii, reprezint$ sanc#iuni cumulative care se aplic$ m cadrul
r$spunderii juridice penale).
-n esen#$, acest principiu urm$re*te excluderea aplic$rii fa#$ de aceea*i persoan$ *i pentru
aceea*i fapt$ a dou$ sau mai multe sanc#iuni care prin natura lor suit identice; o singur$ 'nc$lcare a
normei de drept nu trebuie s$ determine dec't o singur$ sanc#iune juridic$.
E. Principiul prezum'iei de nevinov-'ie 'n stabilirea r$spunderii juridice. Conform acestui
principiu se presupune c$ ceva f$r$ s$ fi fost dovedit exist$ cu adev$rat Persoana poate fi tras$ la
r$spundere numai 'n cazul c$ i-a fost dovedit$ vinov$#ia.
F. Principiul justi'iei sanc'iunii, sau principiul propor#wnaUz$rn sanc#iunii 'n raport cu
gravitatea faptei Acest principiu necesit$ o corect$ alegere a normei juridice sub a c$rei inciden#$ intr$
fapta ilicit$. Principiul justi#iei sanc#iunii 'nseamn$ totdeauna individualizarea corect$ *i aplicarea
adecvat$ a sanc#iunilor prescrise de norma de drept.
G. Principiul celerit-'ii tragerii la r-spundere juridica. Esen#a acestui principiu este a
asigura realizarea scopurilor r$spunderii juridice. Dac$ aplicarea sanc#iunilor, realizat$ prin for#a de
constr'ngere a statului la faptele ilicite nu intervine cu promtitudine, atunci nu se mai ob#in efectele
dorite nici 'n raport cu persoana ce a 'nc$lcat legea, nici cu societatea.
Aplicarea acestui principiu implic$ tragerea la r$spundere la timpul potrivit, pentru a se evita
situa#ia c$, pentru trecerea timpului s$ nu mai existe posibilitatea tragerii la r$spundere.
'n afar$ de principiile generale ale r$spunderii juridice, comune pentru toate formele de
r$spundere juridic$, exist$ *i principii care s'nt proprii unei anumite forme de r$spundere. Aceste
principii vor fi elucidate 'n cadrul studierii diferitor ramuri ale dreptului.

5.4. Condi'iile r-spunderii juridice
Pentru angajarea r$spunderii juridice trebuie s$ existe o seam$ de condi#ii:
1. Fapta (conduita) ilicit';
2. Rezultatul conduitei ilicite;
3. Leg'tura cauzal' ntre conduita ilicit' $i rezultat;
4. Subiectul r'spunderii juridice;
5. Vinov'#ia (numit' $i culp' sau vin');
6. Cauzele care nl'tur' r'spunderea juridic'.
'n timp ce primele cinci condi#ii, s'nt condi#ii pozitive, cea din urm$ *i anume existen#a unor
'mprejur$ri care exclud r$spunderea juridic$, este negativ$.
1. Fapta (conduita) ilicit-.
Conduita ilicit$ este o prim$ condi#ie. Prin conduit$ ilicit$ se 'n#elege o ac#iune sau inac#iune
care contravine normei juridice.
Conduita uman$ se manifest$ prin ansamblul faptelor concrete ale persoanei, fapte care stau
sub controlul con*tiin#ei sale. Fapta ilicit$ const$ 'ntr-o comportare nepermis$, ne'ng$duit$ de lege.
'nc$lcarea unei norme de drept poate 'nsemna *i nesocotirea unor drepturi subiective ori a unor
raporturi juridice, dar 'ntotdeauna 'nseamn$ 'nc$lcarea ordinii publice.
Conduita ilicit$ se produce prin ac#iune sau inac#iune.
Ac#iunea constituie cea mai frecvent$ modalitate de realizare a conduitei ilicite. De exemplu,
cineva prefereaz$ injurii la adresa unei persoane, deci are o conduit$ ilicit$ exprimat$ printr-o ac#iune.
Ac#iunea, cu alte cuvinte, este voin#a con*tient$, exteriorizat$ a omului, mi*carea lui
voluntar$ c$tre un scop anumit, 'nc$lcarea unei norme de drept cu caracter prohibitiv. (De exemplu, se
'ncheie un act f$r$ s$ se respecte condi#iile legii, un om atenteaz$ la cinstea, onoarea *i integritatea
corporal$ a unui alt om).
Inac#iunea este ab#inerea de la o ac#iune pe care persoana este obligat$ prin lege s$ o
'ndeplineasc$. Deci inac#iunea poate fi considerat$ ilicit$ numai atunci c'nd aceast$ persoan$ avea
obliga#ia juridic$ s$ ac#ioneze 'ntr-un anumit fel *i ea nu a ac#ionat ca atare. (De exemplu, sustragerea
de la executarea serviciului militar obligatoriu, neachitarea unei datorii 'n termenul prev$zut, legea
oblig$ conduc$torul auto care accidenteaz$ o persoan$ s$ transporte victima la cea mai apropiat$
Page 122 of 149

unitate de spital, iar un asemenea conduc$tor fuge de la locul faptei *i nu execut$ prevederea legii
etc.).
Conduita ilicit$ prezint$ 'n forme *i intensitate diferit$ un pericol social. Gradul de pericol
social delimiteaz$ formele r$spunderii juridice: penale, administrative, civile etc.
Conduita ilicit$ poate s$ se exprime 'n forme diferite: cauzarea de prejudiciu, abaterea
disciplinar$, contraven#ia, infrac#iunea.
2. Rezultatele conduitei ilicite vizeaz$ consecin#ele s$v'r*irii ei, daunele societ$#ii sau unui
individ, adic$ atingerea valorilor ap$rate de stat.
Dup$ natura faptei ilicite daunele pot fi materiale (distrugerea unui bun, decesul sau
v$t$marea persoanei fizice) sau nemateriale (de exemplu, atingerea onoarei *i demnit$#ii unei
persoane).
Importan#a rezultatului pentru stabilirea r$spunderii nu este acela*i 'n toate ramurile de drept.
Astfel, 'n dreptul civil r$spunderea juridic$ survine numai atunci c'nd s-a produs rezultatul ilicit,
prejudiciul. Rezultatul, 'ndeosebi 'n cazul faptelor materiale, prezint$ o deosebit$ importan#$ ca
element dovedit pentru faptul ilicit; pornindu-se de la constatarea producerii sale se stabile*te
comiterea faptei.
'n dreptul penal *i administrativ, de*i caracterul ilicit al unei conduite este str'ns legat de
rezultatul ei v$t$m$tor, legea stabile*te 'n anumite cazuri r$spunderea juridic$ chiar dac$ rezultatul
v$t$m$tor nu s-a produs, dar s-a creat un pericol al producerii lui. 'n dreptul penal, dintre astfel de
fapte ilicite, f$r$ rezultate concrete v$t$m$toare, face parte tentativa.
Tot 'n dreptul penal, faptul ilicit cu urm$ri materiale (omorul, t'lh$ria, furtul) constituie a*a-
numitele infrac#iuni de rezultat, iar cele lipsite de astfel de urm$ri (insulta, calomnia) - infrac#iuni de
pericol. Se mai distinge *i categoria infrac#iunilor de punere 'n primejdie (conducerea unui automobil
'n stare de ebrietate).
3. Leg-tura cauzal- dintre fapta ilicit- (i rezultatul d-un-tor. Leg$tura cauzal$ 'ntre
fapt$ *i rezultat, este o alt$ condi#ie a r$spunderii juridice. Pentru ca r$spunderea s$ se declan*eze *i un
subiect s$ poat$ fi tras la r$spundere pentru s$v'r*irea cu vinov$#ie a unei fapte antisociale, este
necesar ca rezultatul ilicit s$ fie consecin#a nemijlocit$ a ac#iunii sale (ac#iunea sau inac#iunea s$ fie
cauza producerii efectului p$gubitor pentru ordinea de drept).
Desigur c$ 'n practic$ exist$ situa#ii 'n care se manifest$ o cauzalitate complex$, la
producerea rezultatului concur'nd mai multe cauze manifest'ndu-se *i diverse condi#ii care
influen#eaz$ favorabil sau defavorabil producerea rezultatului. De aceea organul de stat 'mputernicit s$
stabileasc$ forma de r$spundere trebuie s$ stabileasc$ cu toat$ precizia leg$tura cauzal$, re#in'nd
circumstan#ele exacte ale cauzei, elementele necesare care caracterizeaz$ producerea ac#iunii *i s$
'nl$ture elementele accidentale, condi#iile care s-au suprapus lan#ului cauzal *i care au putut s$
accelereze sau s$ 'nt'rzie efectul, s$ agraveze sau s$ atenueze urm$rile.
4. Subiectul r-spunderii juridice este persoana fa#$ de care se exercit$ constr,ngerea de
stat prin aplicarea de sanc#iuni juridice . Subiecte ale r$spunderii juridice s'nt at't persoane fizice, c't *i
persoana juridic$.
O prim$ condi#ie pentru a fi subiect al r$spunderii juridice este ca persoana fizic$ s$ aib$
capacitate de r$spundere. Aceasta reprezint$ aptitudinea persoanei fizice de a da seama 'n fa#a
organelor jurisdic#ionale pentru f aptele ei ilicite, dac$ din punct de vedere psihologic se manifest$ ca
o persoan$ normal$.
Ca form$ specific$ a capacit$#ii juridice capacitatea de a r$spunde se deosebe*te de
capacitatea de folosin#$ *i de aceea de exerci#iu. Dac$ ultimele doua confer$ persoanei calitatea de
subiecte de drept *i, respectiv, posibilitatea de a-*i exercita direct aceste drepturi, cea din#ii
(capacitatea de a r$spunde) atribuie subiec#ilor de drepturi calitatea de subiec#i pasivi ai r$spunderii
juridice, ai raportului juridic de constr'ngere.
A doua condi#ie vizeaz$ capacitatea ei de a ac#iona ca fiin#$ liber$. Sanc#ionarea faptelor
ilicite decurge tocmai din calitatea persoanei de a ti ac#ionat liber 'n 'nc$lcarea ordinii de drept, de*i
cunoa*te exigentele legii *i valorile ap$rate de ea.
R$spunderea persoanei juridice intervine pentru acele fapte ale persoanelor fizice care o
compun, fapte care au fost s$v'r*ite 'n exerci#iul atribu#iilor de serviciu ori 'n leg$tur$ cu serviciul.
Prin natura sa de subiect colectiv, persoana Juridic$ r$spunde numai sub form$ civil$ sau
administrativ$; r$spunderea penal$ ori cea disciplinar$ s'nt operante numai 'n cazul persoanelor fizice.
5. Vinov-'ia este o alt$ condi#ie (o condi#ie subiectiv$) a r$spunderii juridice, 'nc$lcarea
legii atrage r$spunderea juridic$ numai dac$ autorul ei a ac#ionat cu vinov$#ie. Formele vinov$#iei s'nt
Page 123 of 149

inten#ia *i culpa.
Vinov$#ia este atitudinea psihic$ a unei persoane fa#$ de fapta ilicit$ s$v'r*it$ de ea, precum
*i fa#$ de urm$rile acestei fapte, 'n situa#ia 'n care autorul prevede rezultatul faptei sale *i urm$re*te
producerea lui prin comiterea faptei, avem de a face cu inten#ia direct$, iar c'nd producerea urm$rilor a
fost numai admis$, acceptat$, inten#ia este indirect$.
Culpa este o form$ mai pu#in grav$ a vinov$#iei, caracterizat$ prin aceea c$ subiectul nu
prevede urm$rile faptei sale, de*i trebuia s$ le prevad$ (este vorba de neglijen#a, sau prev$z'ndu-le,
sper$ 'n mod u*uratic s$ nu se produc$ (este vorba de impruden#$).
Distinc#ia dintre inten#ie *i culp$ are 'n dreptul penal importan#$ practic$, deoarece face
posibil$ stabilirea sanc#iunii, 'n func#ie de gradul de vinov$#ie al autorului faptei ilicite.
R$spunderea juridic$ se exclude 'n cazul s$v'r*irii unui act ilicit, dar f$r$ vinov$#ie. Spre
exemplu: minoritatea, aliena#ia mintal$ (cauze de iresponsabilitate); legitima ap$rare, starea de
necesitate - 'mprejur$ri care de asemenea exclud r$spunderea penal$.
Legitima ap$rare intervine atunci c'nd subiectul este expus unui atac material, direct, imediat
*i injust, ac#iune ce reprezint$ o ripost$ imediat$ *i spontan$. Suirea de necesitate exist$ atunci c'nd
subiectul, pentru a-*i ap$ra propria-i via#$ 'n fa#a unui pericol ce-1 pune 'n mod iminent sub semnul
'ntreb$rii, sacrific$ alt$ persoan$ sau sacrific$ bunurile altei persoane, pentru ap$rarea bunurilor sale,
atunci c'nd 'n mod natural nu exist$ alt$ solu#ie.
Aceste 'mprejur$ri bazate pe factorii biologici - fiziologici s'nt ca urmare a existentei unor
presiuni exterioare care se reflect$ 'n psihicul subiectului, 'n comportamentul s$u *i care antreneaz$
anumite instincte (cum este acela de conservare a vie#ii, sau de protec#ie a unor valori).
Terminologia folosit$ mai sus a fost consacrat$ 'n dreptul penal, 'n dreptul civil, culpa nu
desemneaz$ o anumit$ form$ a vinov$#iei, ci vinov$#ia cu toate formele ei. Formele culpei civile
(vinov$#ia 'n dreptul civil) s'nt denumite:
- doi (inten#ia);
- impruden#a;
- neglijen#a.
'n dreptul civil inten#ia este denumit$ "doi". Dolul presupune 'ntotdeauna inten#ia de a
p$gubi. Dolul este direct sau propriu-zis, dac$ autorul prejudiciului a prev$zut urm$rile faptei sale
ilicite, de*i cuno*tea semnifica#ia lor social$ negativ$ *i a vrut ca aceste urm$ri s$ se produc$. Dolul
direct are 'n#elesul dorin#ei de al p$gubi pe altul.
Astfel cum s-a mai amintit, 'n dreptul civil culpa poate fi *i ne'ntemeiat$, 'n acest caz, ea
'mbrac$ forma impruden#ei, fie forma neglijentei. Impruden#a 'nseamn$ prevederea rezultatului
p$gubitor al faptei ilicite c't *i speran#a u*uratic$, ne'ntemeiat$ de pre'nt,mpinare a rezultatului
p$gubitor.
Neglijen#a 'nseamn$ neprevederea rezultatului p$gubitor, 'n condi#iile 'n care exist$
posibilitatea *i obliga#ia prevederii.

6. Cauzele care /nl-tur- r-spunderea juridic-
Exist$ anumite 'mprejur$ri sau cauze care 'nl$tur$ r$spunderea juridic$. Aceste 'mprejur$ri,
prev$zute de legisla#ie, difer$ de la o ramur$ de drept la alta. Astfel m dreptul penal s'nt prev$zute ca
av'nd un asemenea caracter:
- amnistia;
- gra#ierea,-
- lipsa pUngeriiprealabile a p,rtilor etc.
Amnistia 'nl$tur$ r$spunderea penal$ pentru fapta s$v'r*it$; dac$ intervine dup$ condamnare,
'nl$tur$ *i executarea pedepsei.
Gra#ierea., 'nl$tur$ total sau 'n parte, doar executarea pedepsei. Dreptul penal mai cunoa*te *i
alte cauze care 'nl$tur$ r$spunderea juridic$, precum lipsa pKngerii prealabile a p$r#ilor v$t$mate,
'mp$carea p$r#ilor sau retragerea pl'ngerii prealabile .

15.5. Formele r-spunderii juridice
Compararea *i delimitarea formelor r$spunderii juridice prezint$ importan#$ teoretic$, dar
mai ales practic$, deoarece, stabilirea naturii juridice a r$spunderii 'n fiecare caz concret prive*te
calificarea juridic$ a situa#iei de fapt, ca faz$ a aplic$rii dreptului, de interes major atit pentru individ,
c't *i pentru societate, 'n principiu, fiecare ramur$ a dreptului cunoa*te o form$ de r$spundere
specific$. De aceea exist$ mai multe feluri (forme) de r$spundere juridic$:
Page 124 of 149

- r$spunderea juridic$ cu caracter politic (r$spunderea constitu#ional$ a Parlamentului);
- r$spunderea civil$;
- r$spunderea penal$;
- r$spunderea administrativ$;
- r$spunderea disciplinar$ etc.
a) R$spunderea civil$ survine 'n urma 'nc$lc$rilor normelor dreptului civil, care cuprind o
sfer$ vast$ de fapte ilicite civile, care pot fi 'mp$r#ite 'n dou$ categorii:
1. Fapte ilicite civile care constau 'n ne'ndeplinirea unor obliga#ii ce deriv$ din contract.
Aceste fapte ilicite constituie temeiul r$spunderii contractuale;
2, Fapte ilicite civile, care nu suit legate de obliga#ii contractuale, ci prin s$v'r*irea unei fapte
ilicite cauzatoare de prejudiciu (de daun$), denumite delicte civile (fapte care pricinuiesc, din inten#ie,
din neglijen#$ sau impruden#$, o daun$ unei persoane) .
Scopul tragerii la r$spundere civil$ const$, de regul$, 'n repararea prejudi#iilor patrimoniale
cauzate prin fapte ilicite. De aici distingem 'n dreptul civil r$spunderea cu caracter reparator (sanc#iuni
reparatorii). R$spunderea reparatorie vizeaz$ anularea consecin#elor prejudenciante pentru patrimoniul
persoanei (fizice ori juridice) prin obligarea f$ptuitorului la ac#iunea de a da sau a face 'n beneficiul
p$gubitorului.
R$spunderea reparatorie este *i material$. Pagubele provocate unei organiza#ii, societ$#i sau
institu#ii de c$tre propriul personal sau membrii acestora, pagube produse din vina *i 'n cadrul
activit$#ii profesionale, antreneaz$ r$spunderea material$.
b) R$spunderea penala survine 'n urma 'nc$lc$rii dreptului penal, care se numesc infrac#iuni
Infrac#iunea este o fapt$ care prezint$ pericol social, s$v'r*it$ cu vinov$#ie *i prev$zut$ de
legea penala. Criteriul principal pentru caracterizarea unei fapte drept infrac#iune 'l constituie pericolul
social pe care 'l prezint$. Periculozitatea faptei atrage gravitatea pedepsei (priva#iune de libertate).
R$spunderea penal$ este definit$ ca un raport juridic de constr'ngere, n$scut ca urmare a
s$v'r*irii ac#iunii, raport ce se stabile*te 'ntre stat *i infractor, al c$rui con#inut 'l formeaz$ dreptul
statului de a atrage la r$spundere pe infractor, de a-i aplica sanc#iunea prev$zut$ de legea penal$ *i de
al constr,nge s$ o execute, precum *i obliga#ia infractorului de a r$spunde pentru fapta sa *i a se
supune sanc#iunii, aplicat$ 'n vederea restabilirii ordinii de drept .
Formele de sanc#ionare 'n cazul s$v'r*irii infrac#iunii pot fi privarea de libertate, amenda
penal$, interzicerea unor drepturi, confisc$ri etc.
c) R$spunderea administrativ$, apare 'n urma 'nc$lc$rii normelor dreptului administrativ.
Fapta s$v'r*it$ cu vinov$#ie, dar cu un pericol social mai redus 'n raport cu infrac#iunea se nume*te
contraven#ie.
'n cazul contraven#iilor, r$spunderea este stabilit$ de organele administra#iei de stat sau de
judecat$, care pot aplica sanc#iuni administrative: avertisment, amend$, confiscare etc.
d) R$spunderea disciplinar$, 'nc$lcarea 'ndatoririlor profesionale de c$tre acele persoane
c$rora le revin anumite atribu#ii *i obliga#ii 'n cadrul produc#iei, a activit$#ii didactice, militare etc.
reprezint$ r$spunderea disciplinar$. Asemenea fapte se cheam$ abateri *i se sanc#ioneaz$ cu: mustrare,
avertisment, reduceri de salarii, retrograd$ri, suspend$ri din func#ie, transfer disciplinar, destituirea din
func#ie.
Prin tr$s$turile sale, prin natura sa *i prin consecin#ele pe care le produce, r$spunderea
juridic$ apare ca o form$ agravat$ de r$spundere social$, 'ntruc't faptele antisociale care declan*eaz$
r$spunderea juridic$ produc atingerea valorilor sociale, *i 'mpiedic$ normala desf$*urare a rela#iilor de
cooperare social$, este firesc c$ r$spunderea juridic$ s$ se concretizeze 'n m$suri cu caracter de
constr'ngere, iar punerea 'n executare a acestor m$suri s$ revin$ ca obliga#ie de serviciu unor instan#e
sociale statale specializate.

PRELEGEREA A #AISPREZECEA
Sensul preg$tirii unui jurist
nu const$ 'nf$ptuit c$ el trebuie
s$ 'nve#e pe de rost *i 'n detalii
normele Ui vigoare. Pu#in probabil
c$aceasta-ivafidefofaspeste
l O ani de activitate profesional$,
deoarece o bun$ parte din aceste
norme '*i vor pierde valoarea, 'ns$
Page 125 of 149

pentru el este important de a 'n#elege
organizarea intern$ a acestora,
rela#iile de unitate, coeren#a, ierarhia
*i interdependen#a sistemului juridic...".
(Rene David)
SISTEMELE JURIDICE CONTEMPORANE
16.1. Tipologia juridic-. No'iuni (i categorii de baz-
Problema tipologiei juridice 'n condi#iile actuale cap$t$ o importan#$ deosebit de mare. 'n
sec. XX num$rul sistemelor juridice a crescut aproape de 3 ori, *i acum atinge cifra de 200.
Este vorba, bine'n#eles, nu numai despre caracteristicile numerice *i despre varietatea
considerabil$ a sistemelor juridice na#ionale, ci *i despre neuniformitatea dezvolt$rii sociale *i istorice,
care determin$ jonc#iunea 'htr-o sec#iune sincronic$ a celor mai diferite stadii de dezvoltare a
dreptului. De aceea tipologia juridic$ este o premis$ necesar$ a analizei diferen#iate, multilaterale a
h$r#ii juridice a lumii, 'n plan filozofic ea demonstreaz$ unitatea comunului (tipului de drept istoric),
specificului (familiei de drept) *i a unicit$#ii (sistemului juridic na#ional concret).
Obiectul fundamental al tipologiei juridice este categoria de "sistem juridic", str'ns legat$ de
a*a no#iuni conceptuale ini#iale ca "harta juridic$ a lumii", "tigul de drept istoric", "familia sistemelor
juridice", "sistem juridic na#ional". Intr-un sens restr'ns sub sistem juridic se sub'n#elege dreptul unui
stat concret, indicat terminologic prin "sistem na#ional", 'n acest caz no#iunea de "sistem juridic" nu
este sinonimul no#iunii "sistem de drept", deoarece acesta din urm$ este o no#iune insitutiv$, ce
dezv$luie leg$turile reciproce, raportul *i structura ramurilor dreptului, fapt ce este determinat de
factori de ordin obiectiv *i subiectiv.
283
No#iunea de "sistem juridic" este mai larg$ dec't cea de "sistem de drept". Pe l'ng$ structura
institutiv$ de drept (sistem de drept) ea mai cuprinde *i un *ir de componente ale vie#ii juridice a
societ$#ii, analiza c$rora permite eviden#ierea acelor p$r#i *i aspecte ale dezvolt$rii juridice, care nu pot
fi elucidate doar prin analiza structurii institutive. No#iunea de "sistem juridic", spre deosebire de cea
de "sistem de drept", reflect$ nu at't concordan#a intern$ a ramurilor dreptului, c't autonomia lor ca
forma#iuni juridice independente.
No#iunea de "sistem juridic" folosit$ 'n al doilea sens, este deosebit de str'ns legat$ de
dreptul comparativ. Aici terminologia este destul de divers$. De exemplu, R David folose*te termenul
"familia sistemelor juridice", C. O Abert *i Re'nstain - cercuri juridice'", I. Sabo - "forma sistemelor
juridice"
r
S.S. Alexeev - "comunitate structural$". Cel mai r$sp'ndit este termenul "familie juridica".
Categoria "familie juridic$" serve*te pentru indicarea unit$#ii relative a sistemelor juridice
na#ionale, care au principii juridice asem$n$toare, *i reflect$ acele particularit$#i ale sistemelor
indicate, care s'nt condi#ionate de asem$narea dezvolt$rii lor istorice concrete: structurii, izvoarelor,
institu#iilor *i ramurilor principale, culturii juridice, tradi#iilor *.a.m.d.Ea este secundar$, auxiliar$ 'n
raport cu no#iunea "tipul de drept istoric", reflect'nd mai 'ntii de toate independen#a relativ$ a formei
juridice, particularit$#ile con#inutului tehnico-juridic al dreptului.
A*a dar, o familie juridic$ este o totalitate de sisteme juridice na#ionale 'n cadrul unui tip de
drept, asociate prin comunitatea form$rii istorice, structurii izvoarelor, principalelor ramuri si institu#ii
juridice, apuc$rii dreptului, aparatului de no#iuni *i categorii ale *tiin#ei juridice.
In sens larg categoria "sistem juridic" este 'ntrebuin#at$ ca identic$ cu no#iunea de "tipul de
drept istoric", care cuprinde caracteristica esen#ial$ sintetizat$ a sistemelor juridice ale unei forma#iuni
social-economice *i exprim$ principalul *i esen#ialul, caracteristic fiec$rui sistem, 'ns$ categoria "tipul
istoric de drept" nu poate cuprinde toat$ diversitatea sistemelor juridice actuale, 'n sistemele juridice
coincid principiile comune fundamentale, iar caracteristicile individuale istorice, care s'nt deosebit de
importante pentru teoria general$ a dreptului, difer$.
Av'nd 'n vedere toate sistemele juridice na#ionale de pe globul p$m'ntesc, 'n literatura
juridic$ s'nt 'ntrebuin#a#i termenii: "harta juridic$ a lumii" (V. A. Tumanov), "geografia juridic$ a
lumii (V. Knapp), "comunitatea sistemelor juridice" (J. Stalev) *. a. . *
Termenii men#iona#i cuprind sistemele juridice na#ionale existente pe globul p$m'ntesc, cu
indiciile lor originale, specifice.
Se deosebesc: tipologia global$, bazat$ pe criterii social-economice, *i
284
clasificarea 'n cadrul tipologiei globale, bazat$ j>e criterii juridice. No#iunea de "tipologie" *i
"clasificare" nu s'nt identice. In compara#ie cu clasificarea, pentru tipologie este caracteristic un nivel
Page 126 of 149

mai 'nalt de abstrac#ie. Ea cuprinde totalitatea calitativ identic$, toate unit$#ile care au o legitate
comun$ de dezvoltare, 'n fond, raportul "tipologie - clasificare" poate fi prezentat ca unitate dintre
comun *i specific. "Tipologia este bazat$ pe clasificare, 'n sensul logic al procesului de cunoa*tere
urmeaz$ dup$ ea, lichideaz$ neajunsurile ei, 'n acest sens este o prelungire direct$ a ei"
'n cadrul tipologiei globale este stabilit$ apartenen#a sistemelor juridice actuale 'n un anumit
tip istoric de drept Criteriul folosit la structura ei #ine cont de esen#a sistemelor juridice ale forma#iunii
social-economice date. A*a dar, sistemul social-economic *i politic poate fi recunoscut ca criteriu
tipologic *i serve*te ca baz$ pentru structura tipologiei globale ale sistemelor juridice actuale -
tipurilor istorice de drept.
Tipologia global$ a sistemelor juridice actuale fixeaz$ principalul, f$r$ care nu este *i nu
poate fi tipul istoric de drept Ea caracterizeaz$ sistemele juridice ca componente ale unei forma#iuni
social-economice anumite, prezent'ndu-se sub diferite forme *i manifest$ri.
Problema tipologiei juridice nu se epuizeaz$ prin raportul comunului *i specificului. Mai
exist$ *i un alt nivel - intermediar - f$r$ care nu poate fi studiat un sistem juridic actual. El presupune
folosirea categoriei filozofice de "specific" ca exprimare a leg$turii dialectice reciproce dintre comun
*i unic 'n studierea sistemelor juridice actuale, 'n acest caz este vorba de o leg$tur$ tripl$: tipul istoric
de drept - rezultatul tipologiei globale (familia juridic$) - rezultatul clasific$rii *i (sistemul juridic
concret).
'n fiecare sistem juridic na#ional apar, 'n primul r'nd, tr$s$turi determinate de legit$#ile
generale ale dreptului, adic$ semne caracteristice tuturor sistemelor juridice, dreptului 'n general
(semne, principii generale), 'n al doilea r'nd - tr$s$turi ce se unesc doar cu unele din ele 'n cadrul unui
tip istoric de drept (tr$s$turi tipologice), 'n al treilea r'nd - tr$s$turi ce se unesc 'n cadrul familiei
juridice *i grupului juridic (tr$s$turi din interiorul tipului *i a familiei), *i, 'n sf'r*it, 'n al patrulea r'nd -
tr$s$turi caracteristice numai sistemului juridic na#ional dat (tr$s$turi specifice).
16.2. Clasificarea sistemelor juridice contemporane
'n cadrul tipologiei juridice este posibil$ *i necesar$ o clasificare, care ar lua 'n considera#ie
particularit$#ile concret-istorice, tehnico-juridice *i altele
285
ale diferitor sisteme juridice.
Bine'n#eles, c$ ambele tipuri de tipologie juridic$ nu trebuie s$ se opun$ (sau s$ se
confrunte), deoarece pentru ele este caracteristic$ leg$tura reciproc$, completarea reciproc$. Totodat$,
tipologia global$ 'ndepline*te rolul de baz$ metodologic$ pentru clasificarea din interiorul tipului, care
concretizeaz$ *i formalizeaz$ tr$s$turile cele mai comune, tipice ale sistemelor juridice 'n cadrul unui
tip istoric de drept.
Clasificarea din interiorul tipului este imposibil$ f$r$ a lua 'n considera#ie raporturile ei
reciproce cu particularit$#ile tipologiei globale *i invers. Numai 'n condi#iile unit$#ii tipologiei globale
cu clasificarea din interiorul tipului a sistemelor juridice putem ob#ine o impresie integr$ despre harta
juridic$ a lumii.
Clasificarea este posibil$ atit la nivelul sistemelor juridice, c't *i la nivelul principalelor
ramuri ale dreptului. Aceste dou$ variet$#i ale clasific$rii din interiorul tipului nu se contrazic.
Specificul clasific$rii ramurale este determinat de problema abord$rii c't mai diferen#iate a h$r#ii
juridice a lumii. In fiecare caz aparte este suficient$ existen#a a unui sau dou$ criterii.
In calitate de criterii pot s$ apar$ institu#iile juridice specifice, izvoarele dreptului (codurile),
sfera de aplicare a dreptului *. a. Unul *i acela*i sistem juridic poate s$ se refere la diferite familii
juridice 'n dependen#$ de faptul ce ramur$ sau ramuri este sau s'nt luate 'n calitate de criteriu.
Bine'n#eles, c$ toate clasific$rile ramurale 'ntr-o m$sur$ sau alta con#in particularit$#i ce
caracterizeaz$ clasificarea ei la nivelul sistemelor juridice.
Clasificarea sistemelor juridice contemporane trebuie abordat$ ca un sistem complex (dup$
structur$) a familiilor juridice, 'n interiorul fiec$rei familii juridice se pot prevedea alte clasific$ri mai
mici, adic$ ea poate fi divizat$ 'n mai multe grupuri juridice. De exemplu, m familia juridic$ romano -
german$ se disting: grupul juridic francez (romanic) *i grupul juridic german. In familia juridic$ de
drept comun - grupul de drept englez *i grupul de drept american.
O clasificare *i mai frac#ionat$ m interiorul familiei o face academicianul V. Knapp, care
distinge, de exemplu, 'n familia juridic$ romano-german$ urm$toarele sfere (grupuri) de sisteme
juridice: dreptul francez, dreptul austriac, dreptul german, dreptul elve#ian, sfera de drept a #$rilor
scandinave, sisteme mixte de drept, dreptul canonic ,
Clasific'nd principalele sisteme juridice contemporane, juristul trebuie s$ fac$ o selec#ie
Page 127 of 149

chibzuit$ *i s$ se limiteze la un num$r nu prea mare de sisteme juridice. Dac$ cineva ar dori s$
foloseasc$ pentru clasific$ri toate
286
sistemele juridice existente de pe glob, el pur *i simplu s-ar cufunda 'ntr-un noian de material
empiric. Cea mai detaliat$, pentru ziua de ast$zi, list$ a sistemelor juridice actuale este prezentat$ 'n
Enciclopedia interna#ional$ a dreptului comparativ. Ins$ este simptomatic faptul ca nici aici n-au fost
cuprinse toate sistemele juridice ale lumii.
Se consider$, c$ juristul trebuie mai 'nt'i de toate s$ stabileasc$ genealogia sistemelor
juridice, apoi s$ urm$reasc$ r$sptndirea lor geografic$ ulterioar$, adic$ receptarea.
Dac$ privim harta juridic$ a lumii, putem observa, c$ 2/3 din globul p$m'ntesc tr$iesc dup$
sistemele juridice receptate ini#ial, ascendente 'n dreptul comun romano-germanic *i englez.
In baza clasific$rii, 'n primul r'nd pot fi puse cele mai largi sau, invers, cele mai 'nguste sfere
geografice ini#iale, 'n al doilea r'nd, criteriile pot avea un caracter istoric *i nu geografic.
i, 'n sf'r*it, 'n calitate de criterii pot fi nemijlocit institu#iile juridice *i ramurile dreptului,
'ntr-un cuv'nt, 'n c$utarea clasific$rii desf$*urate a sistemelor juridice actuale criteriile folosite pot s$
ia 'n considera#ie cei mai diferi#i factori, 'ncep'nd cu cei etici, culturali, geografici, religio*i *i
termin'nd cu "tehnica juridic$", "stilul dreptului". Deaceea num$rul clasific$rilor este aproape
echivalent cu num$rul savan#ilor-juri*ti. 'ns$, cu toat$ varietatea pozi#iilor *i punctelor de vedere, se
pot deosebi (bine'n#eles, destul de conven#ional) dou$ direc#ii de baz$ 'n clasificarea sistemelor
juridice actuale, fiecare din ele av'nd, la r'ndul lor, mai multe tipuri ce posed$ anumite particularit$#i.
Prima direc#ie este deosebit de clar prezentat$ 'n lucr$rile cunoscutului savant francez R.
David, care a lansat ideea de trihotomie - eviden#ierea a trei "familii juridice" (romano-germanic$,
anglo-saxon$, socialist$), la care ader$ restul lumii juridice care cuprinde 4/5 din planet$ *i s'nt
denumite "sisteme religioase *i tradi#ionale" .
La baza acestei clasific$ri stau 2 criterii ideologice (la ele se refer$ factorii religiei, filozofiei,
structurii economice *i sociale) *i criteriul tehnicii juridice, *i ambii trebuie folosi#i "nu izolat ci 'n
ansamblu".
Clasificarea lui R. David se bucur$ de o popularitate considerabil$ 'n *tiin#a juridic$
contemporan$. De exemplu, predarea cursului didactic "Principalele sisteme juridice contemporane" 'n
universit$#ile franceze se face 'n corespundere cu aceast$ clasificare.
Cel mai cunoscut reprezentant al altei direc#ii este juristul german K. Zweigerdt 'n calitate de
criteriu de clasificare este luat$ no#iunea de "stil juridic" ("stil de drept"), care ia 'n considera#ie 5
factori:
287
1) apari#ia *i evolu#ia sistemului juridic;
2) specificul g,ndirii juridice;
3) institu#iile juridice specifice;
4) natura izvoarelor dreptului *i modurile de interpretare a lor;
5) factorii ideologici.
'n baza aceasta K. Zweigerdt deosebe*te 8 "cercuri juridice": romanic, germanic, scandinav,
anglo-american, socialist, islamic, hindus (dreptul hindu*ilor) .
Pentru eviden#ierea principalelor familii juridice exist$ trei grupuri de criterii cu leg$turi
reciproce: 'n primul r'nd, geneza istoric$ a sistemelor juridice; 'n al doilea r'nd, sistemul de izvoare ale
dreptului; 'n al treilea r'nd, structura sistemului juridic - principalele institu#ii *i ramuri ale dreptului.
Forma, sistemul *i ierarhia izvoarelor de drept caracterizeaz$ specificul familiilor juridice *i
s'nt ni*te criterii importante ale clasific$rii lor. Dac$ familia juridic$ romano-germanic$ este un drept
scris, codificat, adic$ este o totalitate de norme care au primit o expresie legislativ$, unde elaborarea
permanent$ *i larg$ a normelor duce la principii generale 'nt$rite de lege, atunci dreptul comun anglo-
american se opune dreptului continental 'n sensul c$ la baza lui se afl$ precedentul judiciar: el prezint$
un sistem de drept necodificat.
Sistemul izvoarelor de drept al fiec$rei familii juridice este determinat de dezvoltarea istoric$
specific$, 'n acest sens un interes deosebit prezint$ izvoarele de drept scandinav: aici de mai mult de
100 de ani majoritatea actelor legislative se adopt$ 'n urma cooper$rii #$rilor scandinave, unul din
scopurile c$reia este unificarea legisla#iei lor. Dac$ 'nainte aceast$ cooperare legislativ$ se referea
numai la dreptul privat, atunci 'n prezent ea a cuprins *i sfera dreptului public.
Particularit$#ile dezvolt$rii istorice, sistemul izvoarelor de drept determin$ *i a*a numitul
mod de g'ndire juridic. De exemplu, pentru un jurist romano-gennanic este caracteristic$ predispozi#ia
Page 128 of 149

pentru no#iuni abstracte, construc#ie de no#iuni, pentru sistematizarea c't mai deplin$ a tuturor
ramurilor juridice *i pentru examinarea logico-deductiv$ a leg$turilor cazuale. Juristul englez nu se
deranjeaz$ cu totaliz$ri *i abstrac#ii. El improvizeaz$ mai bine *i cu mai mult succes baz'ndu-se pe
propria experien#$.
Clasific'nd sistemele juridice 'n linii generale, se ia 'n considera#ie locul 'n aceste sisteme
ramurilor de drept, 'n special ale celor principale, a*a ca ramurile dreptului constitu#ional, civil,
comercial, penal, procesual. Unul *i
288
acela*i sistem juridic se poate referi la diferite familii juridice 'n dependen#$ de faptul, ce
ramuri ale dreptului se iau 'n calitate de criteriu. De exemplu, sistemele juridice ale #$rilor latino-
americane dup$ clasificarea elaborat$ pe baza dreptului privat se vor pomeni, cu unele abateri, 'n
familia juridic$ romano-germanic$, 'ns$ dup$ clasificarea bazat$ pe dreptul constitu#ional, majoritatea
acestor #$ri nimere*te 'n grupul de drept american 'n sistemul de drept comun.
In ceea ce prive*te dreptul scandinav, el are 'nclina#ie spre sistemele juridice-germanice, 'ns$
dac$ reie*im din faptul c$ aici este mult mai pu#in relevat$ frontiera dintre dreptul privat *i public,
atunci el se va afla mai aproape de "dreptul comun".
A*a dar, 'n baza celor trei criterii reciproc legate, se pot eviden#ia urm$toarele opt familii
juridice: familia juridic$ romano-germanic$; familia juridic$ de drept comun; familia juridic$
scandinav$; familia juridic$ latino-american$; f omilia juridic$ musulman$; fomiKa juridic$ a
hindu*ilor; familia dreptului obi*nuielnic; familia juridic$ din Extremul Orient
16.3. Caracteristica general$ a principalelor sisteme juridice active
A Familia juridic$ romano-germanic$.
La familia juridic$ romano-germanic$ se refer$ sistemele juridice ce au ap$rut 'n Europa
continental$ 'n baza tradi#iilor juridice romane, canonice *i locale. Ea s-a format 'n baza studierii
dreptului roman la universit$#ile italiene, franceze *i germane, care au 'ntemeiat 'n sec. XII-XVI 'n
baza culegerii de legi a lui lustinian o *tiin#$ juridic$ pentru multe #$ri europene. A avut loc procesul
cu denumirea "preluarea *i adaptarea dreptului roman". La 'nceput aceast$ preluare *i adaptare purta
forme doctrinare: dreptul roman nu se aplica nemijlocit, se studia fondul lui de no#iuni, structura logic$
intern$, tehnica juridic$. Anume aceasta a adus la o anumit$ asem$nare 'ntre sistemele juridice ale
#$rilor europene, 'n aceea*i direc#ie s-a resim#it *i influen#a dreptului canonic. Codific$rile na#ionale au
atribuit dreptului o anumit$ claritate, au facilitat aplicarea lui *i au devenit o consecin#$ logic$ a
concep#iei formate 'n Europa continental$ despre norma juridic$ *i despre drept m general. Ele au
'ncheiat formarea familiei juridice romano -germanice ca fenomen integru.
Pentru familia juridic$ romano-germanic$ s'nt caracteristice: existen#a dreptului scris,
sistemul ierarhic unic al izvoarelor dreptului, divizarea lui 'n public *i privat, precum *i divizarea
dreptului 'n ramuri. Comun pentru dreptul tuturor #$rilor din familia juridic$ romano-germanic$ este
caracterul lui codificat, fondul de no#iuni comune (asem$n$toare no#iunilor *i
289
categoriilor de baz$), un sistem mai mult sau mai pu#in comun al principiilor juridice, 'n
toate aceste #$ri exist$ constitu#ii scrise, normele c$rora au o autoritate juridic$ major$. Aceast$
autoritate este sus#inut$ *i de stabilirea 'n majoritatea #$rilor a unui control judiciar al
constitu#ionalit$#ii legilor ordinare. Constitu#iile delimiteaz$ competen#a elabor$rii dreptului a
diferitelor organe de stat *i 'n corespundere cu aceast$ competen#$ 'nf$ptuiesc diferen#ierea diferitelor
izvoare ale dreptului.
Doctrina juridic$ romano-germanic$ *i practica legislativ$ deosebesc 3 tipuri de legi
ordinare: codurile, legile speciale (legisla#ia curent$) *i culegere de norme.
'n majoritatea #$rilor continentale suit adoptate *i ac#ioneaz$ codurile: civil, penal, de
procedur$ civil$, de procedur$ penal$ *. a.
Sistemul legisla#iei curente este de asemenea destul de ramificat. Legile regleaz$ sfere
distincte ale rela#iilor sociale, num$rul lor 'n flecare #ar$ este mare.
Fttntre izvoarele dreptului romano-germanic este important rolul actelor normative
subordonate legii: regulamentelor, circularelor administrative, decretelor mini*trilor *. a.
Situa#ia obiceiului 'n sistemul de izvoare al dreptului romano-germanic este specific$,
neobi*nuit$, el poate ac#iona nu numai "'n completarea legii" dar *i "pe l'ng$ lege" (except'nd legea).
S'nt posibile situa#ii c'nd obiceiul ocup$ o pozi#ie "'mpotriva legii" (de exemplu, 'n dreptul naviga#iei
Italiei, unde obiceiul maritim prevaleaz$ asupra normei codului civil), 'n general, 'ns$, obiceiul 'n
prezent *i-a pierdut caracterul de surs$ independent$ a dreptului cu rare excep#ii.
Page 129 of 149

C't prive*te practica judiciar$ ca izvor al dreptului romano-germanic, aici pozi#ia doctrinei
este destul de contradictorie. Cu toate acestea, practica judiciar$ poate fi referit$ la num$rul izvoarelor
auxiliare, 'n primul r'nd aceasta este legat de "precedentul de recurs". Deoarece curtea de casa#ie este
instan#a suprem$, chiar *i o decizie judiciar$ "simpl$" (bazat$ pe analogie sau pe principii generale),
parcurg'nd "etapa de recurs ', poate fi sesizat$ de c$tre altejudec$torii la solu#ionarea proceselor de a*a
gen ca precedent real.
'n sistemul juridic romano-germanic un loc deosebit 'l ocup$ doctrina ce a elaborat
principiile generale ale structurii acestei familii juridice. Doctrina joac$ un rol important 'n activitatea
de preg$tire a legilor. Ea se folose*te *i 'n activitatea de aplicare a legilor (interpretarea legilor).
Odat$ cu dezvoltarea leg$turilor interna#ionale cap$t$ o mare importan#$ pentru sistemele
juridice na#ionale dreptul interna#ional, 'n unele #$ri conven#iile interna#ionale au o putere juridic$ mai
mare dec't legile interne. De exemplu, Constitu#ia RFG din 1949 direct men#ioneaz$, c$ "principiile
generale ale dreptului interna#ional" au prioritate 'n fa#a legii.
290
A*a dar, pentru #$rile din familia juridic$ romano-germanic$ este caracteristic$ schema unic$
a sistemului ierarhic al izvoarelor de drept, de*i 'n cadru acestei scheme este posibil$ o deplasare a
accentelor. Acela*i lucru trebuie men#ionat *i despre sistemul de drept, adic$ 'mp$r#irea lui 'n ramuri.
'n toate #$rile familiei romano-germanice este cunoscut$ divizarea dreptului 'n public *i
privat. Aceast$ divizare poart$ un caracter general, este preponderent doctrinar$ *i 'n ultimul timp *i-a
pierdut 'nsemn$tatea de odinioar$, 'n linii generale se poate spune, c$ la dreptul public se refer$ acele
ramuri *i institu#ii, care determin$ statul, ordinea activit$#ii organelor statale *i rela#iile individului cu
statul, iar la cel privat - ramurile *i institu#iile ce regleaz$ rela#iile-indivizilor reciproce, 'n fiecare din
aceste dou$ sfere, 'n #$ri diferite nimeresc aproximativ acelea*i ramuri, 'ns$, de exemplu, 'n RFG
diviziunea 'ntre dreptul privat *i public este pronun#at$ mai pu#in dec't 'n Fran#a, ceea ce, 'n spe#$, '*i
g$se*te reflectare 'ntr-o organizare *i competen#$ a organelor justi#iei generale, administrative *i
constitu#ionale diferit$ de cea a Fran#ei.
Apartenen#a dreptului diferitor #$ri europene la familia romano-germanic$ nu exclude
anumite deosebiri 'ntre sistemele juridice na#ionale. Reamintim, c$ dreptul francez, pe de o parte, *i
dreptul german, pe de alt$ parte, au servit drept model, 'n baza c$ruia 'n interiorul familiei juridice
romano-germanice se deosebesc dou$ grupuri juridice: romanic, din care fac parte Belgia,
Luxemburgul, Olanda, Italia, Portugalia, Spania *i cel germanic, care include de asemenea Austria,
Elve#ia *i alte #$ri. 'n interiorul familiei juridice romano-germanice grupul dreptului "romanic", care se
reflect$, 'n deosebi 'n dreptul francez, difer$ de grupul dreptului "germanic", care este influen#at de
*tiin#a juridic$ german$.
R Familia juridic$ de drept comun.
Spre deosebire de #$rile familiei romano-germanice, unde izvorul principal al dreptului este
legea aplicat$ 'n ac#iune, 'n #$rile familiei juridice anglo-saxone ca izvor de baz$ a dreptului serve*te
norma formulat$ de c$tre judec$tori *i exprimat$ 'n precedente judiciare.
Dreptul comun anglo-american, ca *i dreptul roman, s-a dezvoltat dup$ principiul "Dreptul e
acolo, unde este ap$rarea". i nec,t'nd la toate 'ncerc$rile de codificare (I. Bentam *. a.), dreptul
comun englez, completat *i perfec#ionat cu legile "dreptului de echitate", la baza lui este un drept de
precedent creat de judec$torie. Acest fapt nu exclude cre*terea rolului dreptului statutar (legislativ).
A*a dar, dreptul englez a c$p$tat o structur$ tripl$: dreptul comun - izvor de baz$; dreptul de echitate
care completeaz$ *i corecteaz$ acest izvor de baz$; dreptul statutar - dreptul scris de origine
parlamentar$.
291
* -rtf*
In familia juridic$ anglb-americana se deosebesc grupurile de drept englez *i legat de el prin
originea sa, dreptul SUA. /n grupul de drept englez intr$, pe l'ng$ Anglia, Irlanda de Nord, Canada,
Australia, Noua Zeland$, fostele colonii britanice ('n prezent 36 de state s'nt membre ale Comunit$#ii),
Dup$ cum se *tie Anglia a fost un mare Imperiu colonial *i dreptul englez s-a r$sp'ndit 'n multe #$ri ale
lumii, 'n consecin#$ aproape 1/3 din popula#ia lumii tr$ie*te conform normelor dreptului englez.
Dreptul SUA, av'nd drept surs$ dreptul comun englez, 'n prezent este destul de independent.
Excep#ie fac: statul Lmziana, unde un rol considerabil H joac$ dreptul francez *i statele cele mai
sudice, $e teritoriul c$rora este r$sp'ndit dreptul Spaniei.
Dreptul comun este un sistem, care poart$ amprenta istoriei, iar aceast$ istorie p'n$ 'n sec.
XVIII este o istorie exclusiv a dreptului englez care s-a dezvoltat pe trei c$i: formarea dreptului
Page 130 of 149

comun, completarea lui cu dreptul de echitate *i interpretarea statutelor.
'ns$, dac$ juri*tii Europei continentale consider$ dreptul o totalitate de reguli stabilite
dinainte, atunci pentru un englez dreptul este, 'n general, aceea la ce va ajunge examinarea judiciar$.
Pe continent juri*tii s'nt interesa#i 'n primul r'nd de faptul cum este reglementat$ situa#ia dat$, 'n
Anglia - 'n ce ordine ea trebuie corectat$, pentru a ajunge la o hot$r're judiciar$ corect$.
'n Fran#a, Germania, Italia, 'n toate #$rile din familia romano-germanic$ justi#ia se face de
c$tre judec$torii care posed$ diploma de jurist 'n Anglia chiar *i judec$torii din "Tribunalul suprem"
p'n$ 'n sec. XIX nu trebuiau s$ aib$ neap$rat studii juridice universitare: ei 'nsu*eau profesia lucr'nd
cu avoca#i *i studiind practica de procedur$ judiciar$. Abia 'n timpurile noastre dob'ndirea diplomei
universitare a devenit o condi#ie important$ pentru a deveni avocat sau judec$tor. Examenele
profesionale, care permit ocupa#ia de profesii juridice, au devenit foarte serioase *i pot fi considerate
ast$zi ca echivalent al diplomei juridice. Dar *i 'n prezent, dup$ p$rerea englezilor principalul este, ca
dosarele s$ fie examinate 'n judec$torii de c$tre oameni practici. Dup$ p$rerea lor, pentru a "judeca
bine" este de ajuns s$ se respecte principiile de baz$ ale procedurii judiciare, care s'nt o parte
component$ a eticii generale.
Dreptul englez *i ast$zi ram'ne un drept judiciar, elaborat de c$tre judec$tori 'n procesul
examin$rii cazurilor aparte. Lu'nd 'n considera#ie regulile precedentului, o asemenea abordare asigur$
situa#ia 'n care normele de drept comun s'nt mai flexibile *i mai pu#in abstracte, dec't normele de drept
ale sistemelor romano-germanice, 'n schimb face dreptul mai cazuistic *i mai pu#in concret. . -
Structura dreptului 'n familia juridic$ anglo-saxon$ (divizarea 'n ramuri *i institu#ii de drept),
'ns$*i concep#ia dreptului, sistemul de izvoare ale
292
dreptului, limbajul juridic - totul este diferit de cele din sistemele juridice ale familiei
romano-germanice. 'n cadrul dreptului englez lipse*te divizarea dreptului 'n privat *i public, carg este
'nlocuit$ aici cu divizarea 'n drept comun *i dreptul echit$#ii.
Ramurile dreptului englez nu s'nt at't de clar pronun#ate ca 'n sistemele de drept
continentale, fapt ce 1-au considerat 2 factori: 'n primul r'nd, toate judec$toriile au o jurisdic#ie
comun$, adic$ pot examina diferite categorii de dosare - de drept public *i privat, civile, comerciale,
penale. Jurisdic#ia 'mp$r#it$ duce la delimitarea ramurilor de drept, iar cea unificat$ ac#ioneaz$,
evident, 'n direc#ia opus$, 'n al doilea r'nd, dreptul englez s-a dezvoltat treptat, pe calea practicii
judiciare *i a reformelor legislative 'n cazuri aparte. 'n Anglia nu exist$ coduri de tip european.
Deaceea pentru un jurist englez dreptul este omogen. Doctrina englez$ nu cunoa*te discu#ii despre
diviziunile structurale ale dreptului. De fapt ea mai mult prefer$ rezultatul dec't argument$ri teoretice.
Revolu#ia American$ a 'naintat pe primul plan ideea dreptului american na#ional
independent, care a rupt leg$turile cu "trecutul s$u englez". Adoptarea Constitu#iei federale scrise din
1787, a constitu#iilor statelor ce au intrat 'n componen#a SUA, a fost un prim *i important pas pe
aceast$ cale. Se presupunea o respingere total$ a dreptului englez, iar odat$ cu el - a principiului
precedentului *i altor semne caracteristice pentru "dreptul comun", 'ns$ nu s-a petrecut o trecere a
dreptului american 'n familia romano-germanic$. Numai unele state, foste colonii franceze sau
spaniole (Luiziana, California) au adoptat codurile de tip roman, care cu timpul, treptat s-au pomenit
absorbite de "dreptul comun".
'n general, 'n SUA s-a format un sistem dualist, asem$n$tor celui englez: dreptul precedent
'n interac#iune cu cel legislativ, 'n Anglia *i SUA exist$ una *i aceea*i concep#ie a dreptului *i a rolului
s$u. 'n ambele #$ri exist$ de fapt, aceea*i divizare a dreptului, se folosesc unele *i acelea*i no#iuni *i
interpretare a normelor de drept.
Pentru un jurist american, ca *i pentru unul englez, dreptul este mai 'nt'i de toate un drept al
practicii judiciare. Normele elaborate de legislator p$trund cu adev$rat 'n sistemul de drept american
numai dup$ o aplicare *i interpretare a lor multipl$ de c$tre judec$torii numai c'nd se va putea face o
referire la hot$r'rile judiciare care 1-au aplicat *i nu la norme nemijlocit. Prin urmare, dreptul SUA, 'n
general, are o structur$ analogic$ cu structura dreptului comun. Dar numai 'n general, 'n procesul
examin$rii unei probleme apar diferite deosebiri structurale dintre dreptul englez *i cel american,
multe din care s'nt considerabile cu adev$rat *i nu pot fi neglijate .
293
Una din aceste deosebiri considerabile este legat$ de structura federal$ a SUA. Statele din
componen#a SUA s'nt dotate cu o competen#$ destul de larg$, 'n cadrul c$reia ele '*i f$uresc legisla#ia
lor *i sistemul s$u de drept precedent, 'n leg$tur$ cu aceasta se poate spune, c$ 'n SUA exist$ 51
sisteme de drept - 50 - 'n state *i una federal$. Judec$toriile fiec$rui stat '*i exercit$ jurisdic#ia
Page 131 of 149

independent unul fa#$ de altul, *i de aceea nu este neap$rat$ condi#ia de respectare a hot$r'rii, luate de
judec$toria unui stat, 'n altul.
C't de puternic$ n-ar fi tendin#a spre un caracter unitar al practicii judiciare, nu s'nt rare
cazurile, c'nd judec$torii diferitor state adopt$ asupra unor dosare analogice hot$r'ri neidentice, uneori
chiar contradictorii. Acest fapt provoac$ coliziuni, agravate de posibile divergen#e dintre hot$r'rile
judec$toriilor statelor (care examineaz$ majoritatea dosarelor) *i judec$toriile federale (c$rora le s'nt
subordonate categorii anumite de dosare).
'nc$ o deosebire a dreptului american de cel englez este ac#iunea pu#in mai liber$ a regulii
precedentului, instan#ele superioare judiciare ale statelor *i Curtea Suprem$ a SUA nici odat$ n-au fost
legate de propriile lor precedente. De aici - libertatea considerabil$ *i capacitatea de manevrare 'n
timpul procesului de adaptare a dreptului la condi#iile ce se schimb$.
Aceast$ comportare mai liber$ cu precedentul cap$t$ o deosebit$ importan#$ 'n leg$tur$ cu
competen#a judec$toriilor americane (necunoscut$ judec$toriilor engleze) de a exercita controlul
asupra constitu#ionalit$#ii legilor. Dreptul controlului constitu#ional, folosit activ de Curtea Suprem$,
subliniaz$ rolul puterii judiciare 'n sistemul american de guvern$m,nt
Posibilit$#ile mari ale influen#ei judiciare asupra legisla#iei nu exclude faptul, c$ legisla#ia 'n
sistemul juridic al SUA are o pondere mare *i este mai important$ dec't dreptul statutar 'n Anglia.
Aceasta se datoreaz$ 'n primul r'hd existen#ei constitu#iei scrise, mai precis - a unui sistem 'ntreg de
constitu#ii: federal$, care exist$ deja 200 de ani *i joac$ un rol important, *i diferite dup$ v'rst$,
constitu#ii ale statelor. Pe l'ng$ aceasta, dup$ cum s-a men#ionat mai sus, statelor le este acordat$ o
competen#$ legislativ$ destul de larg$, *i ele se folosesc activ de ea.
'n dreptul statutar al SUA se 'nt,lnesc numeroase coduri, care nu s'nt cunoscute dreptului
englez, 'n c'teva state ac#ioneaz$ codurile civile, 'n 25 -de procedur$ civil$, 'n toate statele - penale, 'n
unele - de procedur$ penal$.
O form$ de codificare deosebit$ 'n SUA a devenit crearea a*a-numttelor legi *i coduri cu
caracter unitar, scopul c$rora este de a stabili o posibil$ unitate a acelor p$r#i ale dreptului, unde acest
lucru este deosebit de necesar. Preg$tirea proiectelor acestor legi *i coduri este 'nf$ptuit$ de Comisia
Na#ional$ a reprezentan#ilor tuturor statelor 'mpreun$ cu Institutul American de drept *i Asocia#ia
American$ a avoca#ilor.
Pentru ca proiectul s$ devin$ lege, el trebuie s$ fie adoptat de state.
294
Printre codurile de acest gen, primul *i cel mai cunoscut este Codul comercial Unitar, care a
fost adoptat oficial 'n anul 1962.
'n SUA, ca *i 'n Anglia, aplicarea legii depinde de precedentele judiciare, de interpretarea lor
*i nu s'nt garan#ii c$ legile sau codurile unitare vor fi interpretate peste tot la fel de practica judiciar$.
Din diferite motive (expansiunea colonial$, recep#ia, influen#a ideologic$ *. a.), 'n afara
cadrului european s-au pomenit multe sisteme juridice na#ionale, care se pot referi, cu unele rezerve, la
familia romano-germanic$. Aici poate fi vorba de "dreptul latino-american".
C. Dreptul latino-american.
Comunitatea destinului istoric a statelor latino-americane, asem$narea ormduirii social-
economice *i a structurii politice 'n majoritatea acestor state au dat na*tere la institu#ii politico-juridice
asem$n$toare. Aceasta a condi#ionat *i asem$narea sistemelor juridice, ceea ce ne d$ posibilitate s$
vorbim despre dreptul latino-american.
'n baza sa dreptul latino-american este un drept codificat, unde codurile s'nt construite dup$
modele europene, ceea ce la r'ndul s$u, ne permite s$ vorbim despre apropierea lui de sistemul
romano-germanic. De aici alte tr$s$turi de asem$nare - sistemul de drept aproximativ analogic,
caracterul abstract al normei juridice.
Pentru percep#ia anume a modelului european *i, 'n special, a modelului francez de
codificare, statele latino-americane au fost preg$tite de caracterul dreptului colonial, adic$ al dreptului
spaniol *i portughez, apropiat dup$ dezvoltarea sa istoric$ de dreptul francez *i transportat pe
continentul american de c$tre cuceritori. Este caracteristic faptul, c$ *i #$rile ce gravitau geografic
c$tre SUA, s-au pomenit aderate la modelele continentale europene. Un exemplu este Mexicul, unde
sistemul juridic format dup$ cucerirea independentei politice "a asimilat ideile juridice *i tehnica
juridic$ specifice pentru grupul romano-germanic al sistemului continental de drept burghez. Tradi#iile
romanice 'n Mexic s-au pronun#at chiar *i 'n aceea, c$ primele lui coduri *i multe legi adoptate 'n sec.
XIX au suportat o variabil$ influen#$ a dreptului francez *i spaniol"^
Unele coduri adoptate 'n secolul trecut 'n c'teva #$ri au fost 'nlocuite cu altele noi sau
Page 132 of 149

considerabil modernizate (ca, de exemplu, 'n Mexic dup$ adoptarea constitu#iei din anul 1917), 'ns$ 'n
majoritatea cazurilor codificarea veche a r$mas 'n vigoare. Aceast$ situa#ie este asem$n$toare cu cea
din Fran#a *i RFG *i ea respectiv provoac$ acelea*i probleme *i consecin#e. Codurile vechi se
pomenesc 'ncercuite de o mas$ de legi *i acte subordonate
295
legii. In dreptul latino -american un rol deosebit de important 'l joac$ legisla#ia delegat$,
adic$ actele puterii guvernamentale, ceea ce este legat de forma de guvern$m,nt preziden#ial$ c't *i de
perioadele 'ndelungate de guvernare a militarilor, c'nd activitatea juridic$ normal$ de fapt se reducea
la zero.
Rolul obiceiului ca izvor al dreptului latino-american variaz$ de la o #ar$ la alta. De exemplu,
'n Argentina el este mai mare, iar 'n Uruguay -dimpotriv$, mai mic. Dar 'n genere - este o surs$
subven#ionar$.
Patru state latino-americane s'nt federative - Argentina, Venesuela, Brazilia *i Mexic.
Caracteriz'nd dreptul acestor #$ri, este nevoie de a delimita competen#a dintre federa#ie *i membrii ei,
masivul competen#ei legislative de baz$ apar#ine federa#iei
Dreptul latino - american se deosebe*te de sistemul romano-germaaic prin sfera de drept
public. i dac$, cucerindu-*i independen#a, #$rile latino -americane 'n c$utarea modelului de drept
privat *i-au 'ndreptat privirile spre Europa, atunci modelul constitu#ional ele l-au g$sit 'n SUA.
Constitu#iile acestor #$ri au 'mprumutat forma american$ de guvern$m'nt - republica preziden#ial$, alte
institu#ii constitu#ionale.
Tinerele state din America Latin$ nici n-au avut de ales altceva. Constitu#ia SUA era pe
atunci unica constitu#ie republican$ scris$, 'n vigoare, 'n acela*i timp asimilarea modelului
constitu#ional american ne permite s$ vorbim despre "dualitatea" dreptului latino - american, despre
jonc#iunea 'n cadrul lui a modelelor european *i american.
Trebuie de men#ionat faptul c$ spre deosebire de SUA, pentru #$rile Americii Latine nu este
caracteristic$ stabilitatea constitu#ional$, 'n Venesuela, de exemplu, 'n 168 de ani (din momentul
adopt$rii primei constitu#ii) au fost adoptate 20 de constitu#ii, 'n Bolivia 'n 152 de ani - 21 de
constitu#ii *. a. m. d.
Printre particularit$#ile dreptului latino-american trebuie men#ionat$ aten#ia 'ncordat$ a
constitu#iilor #$rilor acestei regiuni c$tre institu#ia controlului judiciar asupra constitu#ionalit$#ii legilor,
inclusiv folosirea acestor proceduri, care nu s'nt cunoscute pentru modelul controlului judiciar
constitu#ional american.
'mpntmuttnd de la SUA principiile structurii *i func#ion$rii sistemului judiciar ('n special -
referitor la organizarea *i atribu#iile Judec$toriilor Supreme), #$rile latino-americane, au modificat
modelul american, elabor'nd m unele cazuri concep#ia na#ional$ proprie de aplicare a puterii judiciare.
De exemplu, spre deosebire de SUA, practica judiciar$ 'n majoritatea acestor #$ri nu este
considerat$ izvor de drept
In sec. XX America Latin$ se debaraseaz$ de imita#ia pasiv$, caracteristic$ secolului trecut, a
modelelor juridico-politice str$ine atit 'n sfera dreptului public, c't *i 'n cea a dreptului privat
296
Cre*te "tendin#a 'n folosul instituirii *i dezvolt$rii institu#iilor statale de drept *i social-
politice de origine local$, na#ional$. Textele constitu#iilor devin mai concrete, mai flexibile, iau 'n
considera#ie condi#iile social-economice ce se modific$ *i situa#ia politic$ atit 'n lume 'n general c't *i
'n America Latin$ 'n particular" .
D. Dreptul scandinav
Nec$tind la faptul, c$ #$rile scandinave, - Suedia, Norvegia, Danemarca, Finlanda - geografic
s'nt mai aproape de #$rile familiei juridice romano-germanice dec't America Latin$ sau Japonia, este
de men#ionat originalitatea *i autonomia dreptului scandinav.
Dreptul roman a jucat, f$r$ 'ndoial$, un rol mai pu#in remarcabil 'n dezvoltarea sistemelor
juridice 'n #$rile scandinave dec't 'n Fran#a *i Germania, 'n statele nordice nu s'nt *i n-au fost coduri
asem$n$toare Codului Civil francez sau Codului Civil german.
Practica juridic$ joac$ aici un rol mai important dec't 'n #$rile Europei continentale.
Dreptul scandinav nu poate fi referit nici la sistemul de drept comun anglo-saxon.
Dezvoltarea istoric$ a sistemelor juridice ale #$rilor nordice a avut loc independent fa#$ de
dreptul englez. Dreptul scandinav aproape nu are a*a semne caracteristice ale dreptului comun cum
s'nt regula precedentului, tehnica deosebirilor, rolul deosebit al dreptului procesual.
Leg$turile reciproce str'nse ale sistemelor juridice nordice se explic$ prin existen#a
Page 133 of 149

leg$turilor stabile politice, economice *i culturale dintre #$rile scandinave.
Punctul de pornire 'n formarea dreptului #$rilor scandinave au fost 2 acte legislative, 2 coduri
- "Codul regelui Cristian V" adoptat 'n Danemarca 'n 1683 ('n 1687 ac#iunea lui s-a r$sptndit *i 'n
Norvegia sub denumirea de "Dreptul norvegian"), *i "Codul de Legi al statului Suedez" din 1734.
Aceste coduri au constituit baza dezvolt$rii ulterioare a ambelor ramuri - daneze *i suedeze - ale
dreptului scandinav.
Legisla#ia codificat$ nu este cea mai mare parte a dreptului scandinav. De exemplu, 'n
Norvegia *i Danemarca se deosebe*te chiar pozi#ia, care atribuie o mare importan#$ practicii judiciare
ca izvor de drept. Este destul de important rolul practicii judiciare *i 'n Suedia. Acest fapt deosebe*te
dreptul scandinav de sistemul romano-germanic, apropiindu-1 de dreptul comun.
Dreptul scandinav este un sistem unitar nu numai datorit$ faptului, c$ s'nt asem$n$toare c$ile
istorice de dezvoltare a dreptului, particularit$#ile
297
legisla#iei, sistemul izvoarelor. Un rol deosebi#ii joac$ *i faptul, c$ #$rile scandinave
colaboreaz$ str,ns 'n domeniul legisla#iei *i acest proces, care a 'nceput la sf'r*itul sec. XIX, a adus la
apari#ia unui num$r considerabil de acte unificate, ce ac#ioneaz$ egal 'n toate statele participante.
'n #$rile scandinave au existat condi#ii deosebit de favorabile pentru atingerea dac$ nu a
unit$#ii, atunci a unui nivel 'nalt de armonizare a dreptului. Dezvoltarea lor istoric$ *i limbile s'nt
destul de asem$n$toare, leg$turile culturale foarte str'nse, 'ntre ele n-au existat diferen#e politice
considerabile, popula#ia lor, situa#ia geografic$ *i nivelul de dezvoltare economic$ au fost aproximativ
acelea*i.
Toate aceste circumstan#e au 'nlesnit considerabil colaborarea juridic$, la fel *i faptul c$ 'n
aceste #$ri dreptul s-a dezvoltat istoric pe c$i paralele. Fiind 'n general aproape de modelul continental,
dreptul scandinav are, totu*i, tr$s$turi specifice considerabile.
E. Dreptul musulman (islamic)
Dreptul musulman ca sistem de norme, ce exprim$ 'n form$ religioas$ 'n general, voin#a
nobilimii musulmane religioase, 'ntr-o oarecare m$sur$ sanc#ionate *i sus#inute de statul musulman
teoretic, 'n baza sa s-a format 'n Califatul Arab 'n sec. VII-X *i este bazat pe religia musulman$ -
islam.
Islamul porne*te de la faptul, c$ dreptul existent a venit de la Allah care 'ntr-un anumit
moment al istoriei 1-a descoperit omului prin prorocul s$u Muhamed. Dreptul lui Allah este dat
omenirii odat$ *i pentru totdeauna, dcaccca societatea trebuie s$ se conduc$ de el *i s$ nu creeze altul,
al s$u, sub influen#a condi#iilor sociale ce se schimb$ mereu. Este adev$rat, c$ teoria dreptului
musulman recunoa*te faptul, c$ revela#ia divin$ necesit$ explica#ie, interpretare pentru care au trecut
veacuri de munc$ asidu$ a juri*tilor musulmani.
'ns$ aceste eforturi n-au fost 'ndreptate spre crearea unui drept nou, ci doar pentru a adapta
dreptul dat de dumnezeu pentru o 'ntrebuin#are practic$.
Deoarece dreptul musulman reflect$ voin#a lui Allah, el cuprinde toate sferele vie#ii sociale,
dar nu numai acelea care de obicei se refer$ la sfera de drept. Dreptul musulman 'n sensul larg
determin$ molitvele, pe care trebuie s$ le *tie musulmanul posturile care trebuiesc respectate, pomana
care trebuie dat$, pelerinajele care trebuie f$cute, 'n acest sens el este un sistem islamic unitar de
reglare social-normativ$, care cuprinde atit norme juridice, c't *i norme nejuridice, 'n primul r'nd
norme religioase, precum *i obiceiuri .
anatul const$ din 2 p$r#i - teologia sau principiile credin#ei - (achid) *i dreptul (fikh).
Fikhul, sau dreptul musulman se 'mparte 'n 2 p$r#i: prima indic$ linia de comportament al
musulmanului fa#$ de semenii s$i
298
(muamalat), a doua prescrie 'ndatoririle fa#$ de Allah (ibadat).
Aceste dou$ p$r#i alc$tuiesc obiectul *tiin#ei juridice sub aspectul, cum ea este determinat$
de *colile de drept.
Func#ia principal$ a "fikhului" const$ 'n p$strarea leg$turilor indisolubile, dintre legisla#ia
statului musulman *i sursele ei primare. Diferen#a dintre *tiin#a juridic$ musulman$ *i cea civil$ const$
'n faptul, c$ sistemul juridic musulman 'ncepe din Coran *i consider$ dreptul un rezultat al
dispozi#iilor divine *i nu un produs al con*tiin#ei omene*ti *i al condi#iilor sociale.
De*i islamul este cea mai t'n$r$ din cele trei religii mondiale *i-a cucerit o larg$ r$sp'ndire.
Conform diferitor calcule, m lume tr$iesc de la 750 p'h$ la 900 milioane de oameni care profeseaz$
islamul. Ei alc$tuiesc majoritatea saup parte considerabil$ a popula#iei din 51 de state .
Page 134 of 149

'ns$ ac#iunea spa#ial$ a dreptului nu este identic$ cu grani#ele geografice ale #$rilor cu
popula#ie musulman$. Exist$ na#iuni *i grupuri etnice ce profeseaz$ islamul 'n calitate de religie, 'ns$
n-au acceptat dreptul musulman.
Baza *tiin#ei juridice musulmane o constituie metoda cazuistic$ sub denumirea "Um al furu",
sau rezolvarea cauzei (mas'ii). La baza tuturor *colilor, sunite *i *ute, 'nv$#$turile c$rora s'nt
recunoscute, au stat dou$ *coli: *coala Medina *i *coala irachian$. Aceste vechi *coli foloseau dreptul
obi*nuelnic, stabilit pe teritoriile controlate de ei, *i 1-au adaptat la necesit$#ile credin#ei noi. Din
motive istorice ast$zi exist$ 4 *coli sunite (hanific$, malichit$, *afiit$, hanbalit$) ale dreptului
musulman, precum *i 3 *coli *iite (djafarit$, ismailit$, zeidit$). Fiecare *coal$ are metodologia *i
concep#ia sa juridic$, fiecare pretinde s$ se considere un sistem independent al dreptului musulman.
Dreptul musulman este bazat pe postulate incontestabile, ce acord$ sistemului statornicie.
Juri*tii musulmani condamn$ totul ce este mtHnpl$tor *i nedeterminat Dup$ structura sa normele
juridice formulate de ace*ti juri*ti s'nt bazate 'ntotdeauna pe factori exteriori.
Motivele *i inten#iile individului nici odat$ nu se iau 'n considera#ie. Toate elementele
psihologice s'nt excluse con*tient din examinare. Legea, 'n interpretarea sa romanic$ veche *i
occidental$, pentru concep#ia de drept musulman$ nu exist$. Teoretic numai Dumnezeu are putere
legislativ$, m realitate, 'ns$, unica surs$ a dreptului musulman s'nt lucr$rile savan#ilor
299
juri*ti . Examin'nd dosarul, judec$torul nici odat$ nu apeleaz$ la Coran sau Sun$ - legend$
despre proroc. El se refer$ la autorul, autoritatea c$ruia este unanim recunoscut$.
Dreptul ca o totalitate de norme anumite s-a format 'n primele dou$ secole ale existen#ei
islamului. Secolele urm$toare practic nu au adus nimic nou. Aceast$ stagnare este atribuit$ a*a numitei
"'nchideri a por#ilor eforturilor omene*ti Idjtihad". 'ns$ *colile *iitice nici odat$ n-au recunoscut
aceast$ "'nchidere a por#ilor". Deaceea dreptul *ii#ilor a fost mult mai flexibil dec't dreptul profesat de
*colile sunite. Cu toate acestea, p'n$ 'n sec. XIX evolu#ia concep#iei de drept musulman a decurs
prioritar 'n comentarii juridice religioase *i culegeri de "fetre" care interpretau pe nou tradi#ionalele
principii *i legi ale *ariatului, neschimb'ndu-le con#inutul obi*nuit. La aceasta au contribuit ritmurile
relativ lente de dezvoltare social$, domina#ia formei religioase a con*tiin#ei sociale.
'n dreptul musulman s-a creat 'nv$#$tura despre 4 "r$d$cini" (izvoare) ale dreptului
musulman. Prima "r$d$cin$" este, bine'n#eles, coranul. A doua "r$d$cin$" este sunna, important$
pentrui interpretarea *i t$lm$cirea regulilor Coranului, adic$ povestire despre via#$, activitatea
prorocului. A treia "r$d$cin$" - idjima: acord atins de toat$ activitatea musulman$ 'n problema
obliga#iilor musulmanului. A patra *i ultima "r$d$cin$" - analogia (chias), adic$ aplicarea la cazurile
noi asem$n$toare a regulilor stabilite de Coran, sunn$ sau adjim$.
Pe parcursul dezvolt$rii ulterioare a 'nv$#$turii 'n aceast$ schem$ s-a introdus 'nc$ o
modificare, a ideii idjima, care a m$rit considerabil importan#a ei practic$: propunerea acceptat$ odat$
de c$tre juri*tii tuturor sau chiar a unei *coli, este considerat$ regul$.
Influen#a izvoarelor de drept de tip european a devenit., de fapt, un proces ireversibil, care a
atins *i toate #$rile islamice, unde recent a dominat dreptul musulman 'n toat$ originalitatea surselor
sale.
Sistemele juridice ale acestor #$ri au suferit schimb$ri considerabile 'n sensul c$ importan#a,
sfer$ de ac#iune *i ponderea dreptului musulman s-au mic*orat, iar 'nsu*i dreptul - dup$ forma sa
exterioar$ - a asimilat c'te ceva din codific$rile europene.
'ns$ nu trebuie s$ exager$m tendin#ele de acest gen, mai ales 'n condi#iile activit$#ii
islamului, care caracterizeaz$ via#a politic$ a multor state. Aceast$ activitate este 'nso#it$ de cerin#ele
de a respinge modelele de drept occidentale, de a restabili definitiv toate normele *i cerin#ele dreptului
musulman
300
In cadrul dreptului musulman lipse*te divizarea clasic$ 'n drept public *i privat. Capitolul
urmeaz$ dup$ capitol f$r$ o delimitare logic$ a problemelor care ar trebui referite la dreptul privat sau
la cel penal. Din num$rul principalelor ramuri ale dreptului musulman fac parte dreptul penal, dreptul
judiciar *i dreptul familiei.
Dreptul penal musulman este bazat, mai 'nt'i de toate pe deosebirea dintre pedepsele ferm
stabilite (Audud) *i discrete (talzir). La m$surile de pedeaps$ stabilite (destul de drastice) se condamn$
pentru urm$toarele infrac#iuni: omor, adulter, acuzare fals$ de adulter, furt, 'ntrebuin#area b$uturilor
spirtoase, jefuire armat$ *i revolt$. Pe l'ng$ pedeapsa pentru infrac#iunile enumerate, codi (judec$torul)
putea, dup$ aprecierea personal$, s$ pedepseasc$ pentru oricare alt$ violare a legii. Lui i se acord$ o
Page 135 of 149

mare libertate de apreciere *i un *ir de norme a fost creat anume pe aceast$ cale.
Organizarea judiciar$ musulman$ se deosebea prin simplitate. Un singur judec$tor examina
dosare de diferite categorii. Nu exist$ o ierarhie a judec$torilor.
In condi#iile actuale unele #$ri musulmane (de exemplu, Egiptul) au refuzat complet
judec$toriile musulmane, 'ns$ 'n majoritatea #$rilor arabe ele continu$ s$ joace un rol destul de
important 'n mecanismul de ac#iune social$ a dreptului, 'n unele #$ri (de exemplu, 'n Sudan) sistemul
de judec$torii musulmane a c$p$tat un caracter de mai multe trepte (mai multe instan#e), 'n altele
exist$ sisteme^ paralele de judec$torii musulmane, corespunz$toare diferitor interpret$ri, 'n unele #$ri
judec$toriile musulmane dup$ competenta sa s'nt orientate spre examinarea dosarelor 'n special cu
statut personal. In altele (#$rile peninsulei Arabe *i golfului Persic) examinarea cuprinde *i dosarele
civile *i penale. De obicei, judec$torilor li se 'nainteaz$ cerin#e 'nalte de calificare 'n sensul preg$tirii
lor de drept religioase.
Legisla#ia familiei a #$rilor arabe, 'n general, este orientat$ spre consolidarea normelor *i
principiilor dreptului musulman.
Dreptul musulman, care a suportat numeroase influen#e str$ine, r$m'ne o familie juridic$
independent$, care ac#ioneaz$ asupra milioanelor de oameni.
F. Dreptul hindu*ilor
Form'ndu-se 'nc$ 'n antichitate *i parcurg'hd un drum de 2000 de ani, lung *i complicat, de
dezvoltare istoric$, dreptul hindus *i-a p$strat semnifica#ia reglementativ$ ('n limite restr'nse) p'n$ 'n
prezent *i este unul din componentele principale ale suprastructurii juridice a societ$#ii indiene.
Principalul motiv al acestei "viabilit$#i" este ascuns nu 'n particularit$#ile deosebite ale dreptului
hindus, ci 'n leg$tur$ strihs$ a normelor lui cu institu#iile sociale tradi#ionale ('n primul r'nd - cu ob*tea
*i cu structurile de cast$, foarte stabile, capabile la adaptare 'n cele mai diferite condi#ii social-
economice *i politice). Anume datorit$ acestei leg$turi cu institu#iile sociale
tradi#ionale, dreptul hindus pe parcursul a mai multor secole *i-a p$strat nu numai forma, dar,
'ntr-o m$sur$ oarecare, *i con#inutul .
Principala particularitate a dreptului hindus este 'ncruci*area s#r'ns$ cu religia. Dreptul
hindus nu are o independen#$ relativ$ *i este, 'n fond, o parte integrant$ a hinduismului, a unui
fenomen foarte original ('n concep#ia comun$), a unui sistem sincretic tradi#ional, care cuprinde
diferite credin#e *i ritualuri religioase, valori morale, filozofice *i ideologice, care presupun un anumit
mod de via#$, un anumit regim social, o anumit$ organizare sau structur$ social$.
Sistemul de drept hindus este unul din cele mai vechi din lume. Vedele (veoi) culegeri de
c'ntece, rug$ciuni, imnuri *i vorbe de duh religioase indiene, alc$tuite 'n diferite por#iuni ale mileniului
doi p'n$ la era noastr$ *i chiar mai 'nainte, con#in texte antice, 'n care unele r'nduri pot fi interpretate
ca reguli de comportare, 'ns$, de*i hindu*ii consider$ vedele revela#ii divine *i surse ale religiei *i
dreptului lor, influen#a lor practic$ asupra vie#ii spirituale a popula#iei hinduse a fost foarte
ne'nsemnat$.
Se *tie c$ 'n Roma Antic$ apari#ia construc#iilor de drept, adic$ dezvoltarea dreptului, a fost
'nso#it$ de eliberarea (debarasarea) lui de formele religioase, 'n India Antic$ formarea institu#iilor *i
normelor de drept, ca *i 'n dreptul musulman, a decurs 'ntr-o aparen#$ religioas$. Pentru evolu#ia
dreptului hindus a fost caracteristic nu procesul seculariz$rii, ci schimbarea caracterului leg$turii lui cu
formele religioase, modificarea 'n raportul formelor de drept *i religioase. Leg$tura dintre juridic *i
religios este putere de stat.
colile hinduse de drept, formate treptat 'n sec. XI-XII se deosebeau prin abordarea diferit$ a
trei probleme importante, legate de dreptul la mo*tenire, regimul juridic al averii unor membri ai
familiei nedivizate, 'mp$r#irea averii familiei. Principalele *coli ale dreptului hindus au fost *coala
Daiabaa 'n Bengatia *i *coala mitac*ara, cu c'teva ramifica#ii. Pe ling$ aceasta, dreptul hindus
'ntotdeauna a recunoscut faptul, c$ obiceiurile care s'nt respectate de demult 'ntr-o anumit$ regiune,
cast$, clan sau familie, trebuie considerate izvoare de drept.
'n perioada anterioar$ coloniz$rii britanice, dreptul hindus clasic nu se baza nici pe
normativele formale stabilite de c$tre autorit$#ile laice, nici pe hot$r'rile judiciare.
'n fond, el se baza pe lucr$rile savan#ilor, pe "smriti", pe comentariile *i pe culegerile lor.
Toate aceste lucr$ri reprezentau o descriere a dreptului obi*nuit. Preo#ii-juri*ti ai Indiei, f$r$ 'ndoial$,
jucau un rol important 'n stabilirea obiceiurilor ce meritau o apreciere juridic$.
302
Dreptul hindus a suportat modific$ri considerabile 'n perioada expansiunii coloniale engleze,
'n domeniul dreptului de proprietate *i dreptului obligatoriu normele tradi#ionale au fost substituite de
Page 136 of 149

normele dreptului comun.
Alta era situa#ia 'n domeniul dreptului familiei *i de mo*tenire, unde toate procesele de
mo*tenire, de c$s$torie, de cast$ *i de alte obiceiuri, erau hot$r'te conform normelor dreptului hindus.
S-a format ceva de genul "dreptul anglo-hindus". 'ns$ n-a avut loc o total$ 'nl$turare a dreptului
hindus, *i un *ir de institu#ii *i norme ale lui prelungeau s$ ac#ioneze, 'n timpul luptei pentru
independen#$ s-a discutat planul codific$rii totale a dreptului hindus, iar dup$ proclamarea
independen#ei, 'n 1947 guvernul Indiei a propus parlamentului s$ examineze proiectul "Codului
hindus", care trebuie s$ cuprind$ dreptul de familie *i de mo*tenire, 'ns$ 'n urma rezistentei opuse de
puterile conservatoare *i a reac#iei locale proiectul a fost retras de pe ordinea de zi, *i guvernul a pornit
pe calea preg$tirii unor proiecte de legi aparte. Aceast$ tactic$ a reu*it.
'n 1955 prima a intrat 'n vigoare Legea despre c$s$torie, care a unificat dreptul conjugal al
hindu*ilor *i 1-a adaptat la concep#ia actual$ despre lume.
In 1956 au intrat 'n vigoare 'nc$ trei legi: Legea despre minori *i tutel$, Legea despre
mo*tenire, Legea despre 'nfiere *i achitarea pl$#ilor pentru 'ntre#inere a membrilor familiei. P'n$ 'n
prezent a fost depus$ o munc$ enorm$ de codificare a dreptului hindus, *i judec$torii apeleaz$ 'n
primul r'nd la noile legi *i precedente.
Ulterior au avut loc modific$rile urm$toare ale institu#iilor juridice hinduse, 'n urma c$rora s-
a mic*orat brusc sfera de ac#iune a obiceiurilor.
A fost permis$ 'nfierea orfanilor. Copilul 'nfiat se egala pe deplin 'n dreptul de mo*tenire cu
cel legitim. Era interzis$ poligamia, legiferat divor#ul de judecat$. A fost reformat dreptul de mo*tenire
'n direc#ia de l$rgire a drepturilor de mo*tenire ale femeilor, 'n consecin#$ s-au mic*orat diferen#ierile
juridice dintre drepturile b$rba#ilor *i femeilor.
Interpret$rile juridice de "drept hindus", de obicei, nu reflect$ problema castelor, deoarece ea
nu se refer$ la "dreptul personal", 'n #ar$ s'nt acceptate no#iunile de "institu#ii de cast$" *i "autonomie
de cast$". Ele s'nt protejate de articolul 26 din Constitu#ie: "Fiecare curent religios sau sect$, dac$ ele
nu 'ncalc$ ordinea public$, morala *i ocrotirea s$n$t$#ii, au dreptul: a) de a 'nfiin#a *i men#ine un
a*ez$m'nt religios sau de binefacere; b) de a executa conducerea 'n problemele religiei...". De aici
rezult$, c$ o cast$ poate fixa pedepse pentru membrii s$i care au 'nc$lcat prescrip#iile religioase. Dac$
divergentele poart$ un caracter religios, infractorii pot fi excomunica#i pentru refuzul de subordonare.
Deci, castele pot s$ 'ntre#in$ disciplina interioar$ 'n problemele culturii,
303
alimenta#iei, c$s$toriei *i altele referitoare la credin#$. Judecata nu este 'mputernicit$ s$
reexamineze regulile de cast$, ea supravegheaz$ doar respectarea *i aplicarea lor corect$. Judecata
poate anula hot$r,rea castei dac$ aceasta con#ine sfidarea justi#iei na#ionale.
A*a dar, sub "dreptul hindus" se sub'n#elege dreptul personal al hindu*ilor, modificat de legi
*i obiceiuri (care mai ac#ioneaz$, de exemplu, 'n Birmania, Malaesia, Singapore). Dreptul hindus se
aplic$ nemijlocit *i indirect ca ramur$ a dreptului 'n India, 'n #$rile indicate mai sus *i Africa Oriental$,
unde el de asemenea suport$ modific$ri* din partea legisla#iei (Kenya, Uganda).
G. Dreptul obi*nuielnic.
Noul drept, ce se formeaz$ 'n statele care *i-au c$p$tat independen#a 'n urma dezmembr$rii
sistemului colonial, se 'mbin$ cu elementele dreptului vechi, cu dreptul religios (musulman, hindus),
cu dreptul obiceiului, care 'nc$ mai ac#ioneaz$ 'ntr-o sfer$ (testul de larg$ a rela#iilor publice. P'n$ 'n
prezent dup$ normele dreptului obiceiului tr$ie*te majoritatea popula#iei continentului african.
Aprecierea corect$ a rolului dreptului ajut$ la cunoa*terea legit$#ilor proceselor cate au loc
pe harta juridic$ a continentului african, la elucidarea tr$s$turilor *i tendin#elor caracteristice ale
dezvolt$rii dreptului na#ional al statelor africane tinere.
Termenul de "drept obi*nuielnic' cel mai des este 'ntrebuin#at pentru a indica dreptul
tradi#ional, care a existat la popoarele africane p'n$ la colonizare. Cu excep#ia a c'teva exemple de
"legisla#ie a tribului", dreptul tradi#ional este o totalitate de reguli nescrise, transmise oral din genera#ie
'n genera#ie, 'n cadrul dreptului tradi#ional normele de drept *i morale s'nt strins legate, iar la
solu#ionarea conflictelor p$r#ile se conduc dup$ ideea de
'mp$care.
Nec$t'nd la deosebirile considerabile dintre popoarele Africii ('n primul r'nd 'n aspectele
etnice *i lingvistice, 'n sistemul de rudenie, modul de via#$ 'n familie), nec$t'nd la varietatea
obiceiurilor lor *i a dreptului obi*nuielnic, exist$ destule motive pentru a considera dreptul african ca
ceva unitar. Dreptul obi*nuielnic african este un drept al grupelor sau comunit$#ilor, *i nu un drept al
indivizilor.
Page 137 of 149

Aceast$ tr$s$tur$ caracteristic$ se manifesta aproape 'n fiecare domeniu al dreptului
obi*nuiehiic.
'n cadrul dreptului obi*nuiehiic contractul de c$s$torie este mai degrab$ un acord dintre dou$
grupuri de familie, dec't o unire a doi indivizi, *i divor#ul este posibil numai cu aprobarea familiei.
Dreptul la proprietatea funciar$ apar#ine grupului social, 'n dreptul la mo*tenire averea, de asemenea,
se transmite familiilor sau grupurilor, nu indivizilor. Compensarea
304
daunei pricinuite era pl$tit$ de c$tre o familie sau clan altei familii sau clan, dar nu de c$tre o
persoan$ alteia. i, 'n sf'r*it, procesele civile m societatea african$ aveau loc de asemenea 'ntre
comunit$#i *i grupuri.
'n Africa ac#ionau 2 tipuri de baz$ de judec$#i sau sisteme de solu#ionare a conflictelor.
Uneori 'ntr-o singur$ comunitate ele ac#ionau 'mpreun$. Ele pot fi clasificate ca arbitraj *i judecat$ cu
respectarea formalit$#ilor juridice.
Trebuie men#ionat *i rolul supranaturalului 'n dreptul tradi#ional, 'n cadrul procedurilor
judiciare acest factor se manifest$ prin faptul, c$ pentru elucidarea adev$rului se oblig$ la jur$minte *i
se efectua 'ncercarea cu "judecata dumnezeiasc$".
O aten#ie deosebit$ merit$ *i un alt aspect al dreptului obi*nuit -r$spunderea grupului de
oameni sau a comunit$#ii. Acest fapt poate s$ se manifeste 'n dou$ moduri: a) responsabilitatea
familiei sau grupului de rude pentru delictul comis de c$tre unii membri aparte (isp$*irea vinei
str$ine); b) situa#ia ctnd infrac#iunea comis$ de un individ coordoneaz$ cu drepturile *i obliga#iunile
lui de membru al grupului, 'n leg$tur$ cu aceasta este cazul s$ men#ion$m faptul, c$ individualismul *i
no#iunea de "drept subiectiv", care decurge din el, s'nt incompatibile cu tradi#iile dreptului uzual. El nu
at't garanteaz$ respectarea drepturilor individului, c't reglementeaz$ rela#iile lui cu grupul de oameni.
Printre institu#iile dreptului tradi#ional un loc important 'l ocup$ familia, proprietatea
funciar$, mo*tenirea. Dup$ cum s-a mai men#ionat, c$s$toria dup$ dreptul obi*nuiehiic este mai
degrab$ un acord al celor dou$ grupuri familiale, dec't o uniune a doi indivizi. Ele joac$ un rol
important 'n fiecare etap$ a c$s$toriei: aleg mirele *i mireasa, discut$ *i pl$tesc zestrea, sbra#ioneaz$
contradic#iile dintre so# *i so#ie; divor#ul, f$r$ participarea lor activ$, este imposibil.
Dreptul obi*nuit a recunoscut peste tot poligamia, adic$ dreptul b$rba#ilor de a avea mai
multe so#ii *i a fixat "r$scump$rarea pentrui mireas$", care avea menirea de a confirma, c$ bazat$ pe
obicei, c$s$toria nu era altceva dec't cump$rarea so#iei.
'n pofida p$rerii larg r$sp'ndite, desfacerea c$s$toriei era un fenomen foarte rar 'n cadrul
dreptului obi*nuiehiic, iar s$ ob#ii permisiunea pentru divor#, constituia o munc$ intens$. Familiile
erau foarte cointeresate 'n prelungirea alian#ei dintre ele, pe l'ng$ aceasta, divor#ul 'nsenina neap$rat
re'ntoarcerea zestrei. Divor#ul era discutat 'ntre familii, cu antrenarea c$peteniilor clanului.
Se consider$ c$ 'n societ$#ile tradi#ionale cu drepturi funciare s'nt 'nzestra#i nu indivizii ci
grupul. De*i individul are dreptul s$ foloseasc$ p$m'ntul, el apar#ine ob*tii sau grupului.
Repartizarea p$m'ntului, folosirea lui, anexarea, au loc sub controlul
conduc$torilor sau al grupurilor sociale - familia sau clanul.
Dreptul la mo*tenire 'n cadrul societ$#ii tradi#ionale prevede trecerea nu numai a averii, dar
*i a unui complex 'ntreg de drepturi *i obliga#ii ale dreptului la urma*ii lui. Exist$ cele mai diferite
tipuri de mo*tenire: 1) patrimonial$ sau matrimonial$; 2) automat$ (mo*tenitorul este cunoscut) sau
electiv$ (mo*tenitorul se alege dup$ moarte); 3) universal$ (un singur mo*tenitor) sau colectiv$ (mai
mul#i mo*tenitori).
Toat$ Africa, cu mici excep#ii, a fost colonizat$ de c$tre marile puteri europene, 'n sec. XIX
toate puterile coloniale - engleze, franceze, portugheze, belgiene - 'n general tindeau s$ introduc$ 'n
#$rile africane dreptul care ac#iona m metropol$, *i sistemul s$u judiciar. Fiecare putere colonial$ le-a
impus coloniilor sale propriul model juridic: dreptul francez a fost introdus 'n Africa francez$ *i pe
insula Madagascar; dreptul belgian - 'n Congo, cel portughez - 'n Angola *i Mozambic, dreptul comun
- 'n coloniile engleze, dreptul romano-olandez, modificat mai tirziu sub influen#a dreptului comun
englez - 'n Africa de Sud. Liberia a 'mprumutat dreptul *i unele obiceiuri judiciare ale Angliei *i SUA.
Pe l'ng$ introducerea propriilor institu#ii de drept, colonizatorii duceau o politic$ de p$strare
(men#inere) a acelei p$r#i a dreptului uzual *i a procedurii judiciare africane care, dup$ p$rerea lor, nu
contravenea intereselor lor.
A*a dar, 'n urma domina#iei coloniale a ap$rut un sistem de drept dualist. El cuprindea
dreptul introdus de c$tre metropole *i dreptul obi*nuit.
Primul cuprindea 'n special dreptul administrativ, comercial, penal. Domeniile tradi#ionale -
Page 138 of 149

proprietatea funciar$, dreptul familiei *i de mo*tenire - au r$mas 'n sfera de activitate a dreptului
obi*nuit
Se pot deosebi modific$ri importante, care au avut loc 'n cadrul dreptului obi*nuit 'n
perioada colonial$: 1) 'ndep$rtarea de metodele tradi#ionale de solu#ionare a conflictelor, adic$,
introducerea treptat$ a sistemului judiciar *i trecerea lui de la legile tribului la modelele organiz$rii
judiciare burgheze; 2) asimilarea normelor europene de c$tre judec$torii care duceau examin$rile 'n
judec$toriile locale dup$ normele dreptului obi*nuit; 3) introducerea legilor, care, de*i nu exclud
dreptul obi*nuielnic, dar totu*i dau africanilor posibilitatea de a-*i regla rela#iile juridice 'n baza
dreptului burghez; 4) interzicerea direct$ a unor obiceiuri, recunoscute barbare, de exemplu, robia *i
mutilarea.
Tradi#ional, dreptul obi*nuielnic african, ^bine'n#eles, '*i pierde, iar 'n unele cazuri *i-a
pierdut deja, o mare parte a tr$s$turilor sale ini#iale. El a devenit, 'n fond, un obiect de codificare *i
sistematizare. Dreptul obi*nuielnic este considerat din ce m ce mai mult ca un drept ce se dezvolt$ de
c$tre organele de stat, inclusiv *i de judec$#i. i de*i arbitrajul, caracteristic dreptului obi*nuit, se mai
practic$ *i chiar este recunoscut indirect 'n unele #$ri, el suport$ o influen#$ inevitabil$ a concep#iilor
despre drept *i procedurile judiciare, de care se conduc judec$toriile oficiale contemporane.
'n general, 'ns$, el i-a cedat considerabil locul sistemului judiciar formal, dotat cu reguli
detaliate de cercetare a cazurilor.
Principalele tendin#e de dezvoltare a dreptului 'n condi#iile independentei na#ionale se
caracterizeaz$, pe de o parte, prin dep$*irea suprapunerilor coloniale, pe de alt$ parte - prin limitarea
semnifica#iei reglementative a obiceiului juridic pe m$sur$ ce se l$rge*te cercul rela#iilor sociale
cuprinse de ac#iunea legisla#iei na#ionale.
Dup$ cum demonstreaz$ experien#a de organizare juridic$ a tinerelor state din Africa,
legisla#ia na#ional$ la 'nceput '*i p$streaz$ firul de "succesiune" a normelor dreptului obi*nuielnic
formate istoric . Procesul de 'nl$turare a normelor de drept obi*nuielnic din sfera de reglementare
juridic$ 'n #$rile africane este destui de complicat *i de lung$ durat$.
'n general, 'ns$, principala tendin#$ de dezvoltare a dreptului obi*nuit 'n toate statele tinere se
caracterizeaz$ prin limitarea semnifica#iei reglementative a obiceiului juridic *i prin l$rgirea cercului
de rela#ii sociale cuprinse de ac#iunea legisla#iei na#ionale.
Page 139 of 149

PRELEGEREA A #APTESPREZECEA
Apari#ia con*tiin#ei la om
este considerat$ un triumf al s$u
asupra incon*tientului Triumf ce se
datoreaz$ unui proces ce a durat mu de ani.. .
(Platon)
Conceptul con(tiin'ei juridice
Acum, ca niciodat$, este nespus de important de a ne orienta aten#ia asupra spiritualului
Aceast$ tendin#$ este determinat$ de condi#iile social-istorice existente, de perioada de tranzi#ie
proprie statului nostru. Este bine cunoscut faptul c$ o societate democratic$ este constituit$ *i
func#ioneaz$ numai 'n baza unor valori *i idealuri comune, care s'nt reflectate at't 'n con*tiin#a fiec$rui
individ 'n parte c't *i a societ$#ii 'n 'ntregime.
Con*tiin#a este o form$ superioar$ de reflectare a realit$#ii obiective proprie numai omului.
Etimologia acestui cuv'nt (con-scien#ia; con-science; so-znanie) ne arat$ c$ organizarea con*tient$ este
o reflectare cu *tiin#$, adic$ acea reflectare 'n care individul dispune de o serie de informa#ii ce pot fi
utilizate m vederea descifr$rii, 'n#elegerii *i interpret$rii unui nou obiect, fenomen, eveniment
'n psihologia clasic$ con*tiin#a este definit$ drept form$ suprem$ de organizare psihic$ prin
care se realizeaz$ integrarea activ-subiectiv$ a tuturor fenomenelor vie#ii psihice *i care faciliteaz$
raportarea continu$ a individului la mediu.
Apari#ia con*tiin#ei la om este considerat$ un triumf al s$u asupra incon*tientului Triumf ce
se datoreaz$ unui proces ce a durat sute *i mii de ani
Din primele zile de via#$ omul face cuno*tin#$ cu lumea 'nconjur$toare, treptat el '*i
formeaz$ anumite atitudini, convingeri referitoare la obiectele din jur *i '*i propune scopuri, sarcini ce
urmeaz$ a fi realizate. Pornind de la ideea c$ omul este o fiin#$ social$, e firesc s$ sus#inem c$
con*tiin#a acestuia e determinat$ de con*tiin#a social$.
RDurkheim define*te con*tiin#a social$ ca fiind ansamblul credin#elor *i sentimentelor
comune majorit$#ii membrilor unei societ$#i
O form$ a con*tiin#ei sociale este con*tiin#a juridic$ care desemneaz$ ansamblul concep#iilor,
teoriilor, atitudinilor, sentimentelor referitoare la fenomenele juridice.
Fiecare om posed$ con*tiin#$ juridic$ indiferent de faptul cunoa*te el aceasta ori nu.
L A. Iliin a eviden#iat c$ nu exist$ oameni f$r$ con*tiin#$ juridic$. Chiar *i persoana care
comite o infrac#iune posed$ con*tiin#$ juridic$ ce poate fi numit$ con*tiin#$ juridic$ criminal$, adic$
deformat$. Prin urmare con*tiin#a juridic$ le este proprie, tuturor, 'ns$ nivelul de dezvoltare a acesteia
difer$ de la o persoan$ la alta.
Con*tiin#a juridic$ apare odat$ cu dreptul, dezvolt,ndu-se *i perfec#ion,ndu-se concomitent
cu el.
Din cele mai vechi timpuri 'nv$#a#ii au 'ncercat s$ precizeze care este rolul con*tiin#ei
juridice 'n procesul de elaborare *i realizare a dreptului.
'n prezent con*tiin#a juridic$ serve*te drept obiect de cercetare a teoriei generale a dreptului.
Teoria general$ a dreptului studiaz$ a*a categorii ca: no#iunea, esen#a *i structura con*tiin#ei juridice,
func#iile *i rolul ei 'n cadrul reglement$rii rela#iilor sociale 'n vederea asigur$rii legalit$#ii *i ordinii de
drept. Datorit$ importantei sale, 'n ultimii ani, con*tiin#a juridic$ se bucur$ de o aten#ie deosebit$ din
partea cercet$torilor unii sus#in,nd c$ de r,nd cu a*a compartimente bine conturate ca teoria dreptului,
teoria statului, exist$ *i teoria con*tiin#ei juridice.
Literatura juridic$ propune o serie de defini#ii ale con*tiin#ei juridice, care difer$
nesemnificativ 'ntre ele. Astfel. Gh. Bobo* men#ioneaz$ c$ con*tiin#a juridic$ este totalitatea unor idei,
concep#ii, reprezent$ri cu privire la drept *i raporturile juridice.
V.V.Lazarev define*te con*tiin#a juridic$ ca sfera sau domeniul con*tiin#ei care reflect$
realitatea juridic$ 'n form$ de cuno*tin#e juridice *i a atitudini apreciative fa#$ de drept *i practica
realiz$rii lui, direc#iile sodal-juridice, ce orienteaz$ comportamentul uman m sitiunu juridice
determinativ
N L.Grant define*te con*tiin#a juridic$ drept form$ a con*tiin#ei umane care reflect$
realitatea juridic$ inform$ de cuno*tin#e *i convingeri referitoare la drept *l practica de realizare a h$,
montaje juridice *i atitudini apreciative ce orienteaz$ comportamentul oamenilor 'n situata de
importan#$ juridic$.
Gh. Avornic consider$ caprin con*tiin#$ juridic$ se sub'n#elege o parte component$ a
con*tiin#ei sociale ap$rut$ 'n procesul de elaborare *i realizare a dreptului 'n societate viz,nd un
Page 140 of 149

ansamblu de reprezent$ri, idei, concep#ii, cuno*tin#e cu privire la drept ca fenomen social.
Con*tiin#a juridic$ serve*te drept "surs$ energizatoare" care determin$ persoana de a ac#iona
'ntr-un fel sau altul 'n situa#ii juridice determinate.
Con*tiin#a juridic$ este un fenomen complex ce include urm$toarele elemente structurale:
a) ideologia juridica sau latura cognitiv$ (cuno*tin#e, idei, opinii);
b) psihologia juridic$ sau latura social-psihologic$, emo#ional-volitiv$ (emo#ii, sentimente,
convingeri, deprinderi, etc.)
a) Ideologia juridic$ poate fi definit$ ca un ansamblu de concep#ii, teorii, doctrine, principii,
cerin#e juridice ale societ$#ii *i ale diferitor grupuri sociale, 'n care sunt exprimate scopurile, sarcinile
*i n$zuin#ele lor.
Ideologia juridic$ trebuie s$ se formeze pe baza procedeelor de relevare, con*tientizare
teoretic$ *i concordare a intereselor membrilor societ$#ii pe calea atingerii compromisului social.
Astfel, ea ar con#ine un poten#ial moral 'nalt care ar asigura prioritate drepturilor *i libert$#ilor omului,
ar presupune separarea puterilor 'n stat, pluralismul politic, rolul 'nalt al judec$torilor ca antipod al
conducerii birocratice, toate fiind caracteristice unei societ$#i s$n$toase cu o cultur$ juridic$
dezvoltat$. Ideologia juridic$ fundamenteaz$ *i apreciaz$ raporturile juridice existente, legalitatea *i
ordinea de drept.
Lu,nd 'n considera#ie condi#iile istorice ale vie#ii sociale, coraportul for#elor social-politice
ale societ$#ii, nivelul con*tiin#ei sociale, psihologia social$, voin#a *i interesele poporului juri*tii,
politologii, economi*tii etc. s'nt cei ce elaboreaz$ con*tiin#a juridic$ a societ$#ii.
Cuno*tin#ele despre drept reprezint$ nucleul ideologii juridice. Omul care nu cunoa*te
dreptul statului sau este neputincios 'n fa#a nedrept$#ilor sociale, manifest$ supu*enie fa#$ de
samovolnicia func#ionarilor de stat. Totodat$ aceast$ persoan$ are o conduit$ anarhic$ bazat$ pe
reprezent$rile sale despre drepturi *i obliga#ii, care deseori s'nt distorsionate, 'ns$, cunosc,nd ce-i este
permis *i ce-i este interzis omul devine ferm, hot$r,t, 'ncrezut 'n corectitudinea ac#iunilor sale *i astfel
poate insista asupra respect$rii drepturilor *i libert$#ilor sale din partea celor din jur. 'n cazul c'nd
ultimii refuz$ s$ 'ndeplineasc$ cerin#ele legitime 'naintate, statul este obligat s$ asigure realizarea lor.
Astfel, cunoa*terea drepturilor apare ca o necesitate obiectiv$ pentru existen#a *i libera dezvoltare a
persoanei 'n societate.
Fiecare persoan$ este apt$ de a cunoa*te *i de a 'n#elege dreptul .gra#ie capacit$#ilor *i
particularit$#ilor individuale, precum *i nivelului de informatizare juridic$ pe care-1 posed$. Din
aceste considerente, statul trebuie s$-*i propun$ drept scop ridicarea nivelului de informatizare juridic$
a societ$#ii, astfel contribuind la o percepere *i o 'nsu*ire mai eficient$ a dreptului *i principiilor sale.
Aceasta se efectueaz$ prin intermediul mijloacelor de informare 'n mas$, institu#iilor de 'nv$#$m,nt,
'nt,lnirilor func#ionarilor de stat cu cet$#enii etc.
b) Psihologia juridic$ cuprinde totalitatea sentimentelor, deprinderilor, reprezent$rilor,
convingerilor juridice care se formeaz$ spontan *i suit caracteristice unei persoane, unui grup social
sau 'ntregii societ$#i.
Psihologia juridic$ reflect$ nemijlocit rela#iile sociale dintre membrii societ$#ii ce formeaz$ o
na#iune, un popor, un grup social.
Prin intermediul psihologiei juridice:
a) se realizeaz$ cunoa*terea dreptului;
b) se formeaz$ obiceiurile *i tradi#iile juridice;
c) se realizeaz$ autoaprecierea, adic$ abilitatea de a aprecia critic propria conduit$ din punct
de vedere al corespunderii ei cu normele juridice *i principiile dreptului.
'n rezultatul autoaprecierii persoana poate r$m,ne satisf$cut$ de propriul comportament sau
nesatisfacut$, con*tientiz,nd c$ a 'nc$lcat drepturile *i libert$#ile altor persoane.
Este stabilit c$ con*tiin#a juridic$ reprezint$ punctul central ce 'nglobeaz$ toate procesele
psihice, particularit$#ile *i st$rile care se manifest$ 'ntr-un comportament juridic concret, form,nd
anumite montaje *i orient$ri juridice.
Din aceste considerente este tentant$ ideea stabilirii rolului cuno*tin#elor juridice 'n
provocarea anumitor emo#ii, sentimente, tr$iri afective *i 'n final a dispozi#iei 'n general. Referitor la
aceasta am putea men#iona c$ dreptul influen#eaz$ direct asupra persoanei indic,ndu-i cel mai reu*it
comportament. Dreptul plaseaz$ persoana 'htr-un raport de dependen#$ fa#$ de indica#iile sale,
stabilind drepturile, obliga#iile *i consecin#ele care survin 'n cazul nerespect$rii prevederilor sale. Prin
urmare persoana trebuie s$ sesizeze prevederile adresate ei, s$ le clarifice sensul *i s$ le urmeze.
Pentru aceasta nu este suficient$ doar posedarea cuno*tin#elor juridice, se mai solicit$ *i prezen#a unor
Page 141 of 149

deprinderi, convingeri juridice.
In felul acesta, pentru ca dreptul s$-*i 'ndeplineasc$ rolul de reglator al rela#iilor sociale este
necesar$ recunoa*terea lui drept valoare spiritual$ *i necesitate vital$ a societ$#ii, simpla cunoa*tere a
dreptului fiind insuficient$ 'n acest caz.
A*adar, dreptul '*i va 'ndeplini func#iile cu care este investit doar atunci, c'nd cet$#enii, 'n
baza convingerilor, emo#iilor *i sentimentelor proprii vor vedea 'n principiile *i normele juridice ni*te
condi#ii obiective, necesare pentru asigurarea bun$st$rii persoanele, oblig,ndu-se de a respecta
prevederile dreptului.
Spre regret, 'ns$ 'n societate exist$ multe persoane care din anumite motive neglijeaz$
dreptul Recunoa*terea sau nerecunoa*terea dreptului determin$ atitudinea oamenilor fa#$ de anumite
evenimente, fapte, 'nt,mpl$ri care au loc 'n societate.
Deci psihologia juridic$ cuprinde tr$irile afective referitoare la drept, concretiz,ndu-se 'n
conduita persoanei, care poate fi at't legal$ c't *i ilegal$.
Ideologia *i psihologia juridic$, alc$tuind con#inutul con*tiin#ei juridice se afl$ 'ntr-un raport
de conexiune invers$, influen#,ndu-se reciproc. Astfel, de nivelul de preg$tire ideologic$ a persoanei
depinde capacitatea ei de autocontrol. Corespunz$tor., de psihologia juridic$ depinde 'n final
recunoa*terea sau nerecunoa*terea dreptului *i totodat$ respectarea sau nerespectarea prevederilor
normelor juridic, 'n acest sens con*tiin#a juridic$ are rolul unui filtru prin care se infiltreaz$ to#i factorii
ce ac#ioneaz$ asupra dreptului *i conduitei de importan#$ juridic$.

17.2. Func'iile con(tiin'ei juridice
Con*tiin#a apare *i se manifest$ 'n procesul *i 'n rezultatul activit$#ii umane. Din aceste
considerente func#iile con*tiin#ei juridice pot fi concepute 'n dependen#$ de rezultatele activit$#ii
subiec#ilor s$i.
Majoritatea autorilor s,nt de p$rerea c$ con*tiin#a juridic$ 'ndepline*te trei func#ii principale:
de cunoa*tere, de apreciere *i normativ$.
Func#ia de cunoa*tere presupune asimilarea cuno*tin#elor juridice exprimate 'n no#iuni,
categorii, opinii, reprezent$ri ob#inute 'n rezultatul activit$#ii intelectuale.
Cuno*tin#ele acumulate 'l determin$ pe om s$-*i formeze o anumit$ atitudine fa#$ de
fenomenele juridice, s$ le aprecieze. Aceasta *i este esen#a func#iei de apreciere, prin care fenomenelor
*i ac#iunilor umane li se atribuie o anumit$ semnifica#ie, valoare.
'n con#inutul con*tiin#ei juridice s-au conturat patru categorii de atitudini apreciative.
l fat$ de drept (norme, principii, institu#ii);
2.f a#$ de comportamentul juridic al celor (Rn jur *i obiectele activit$#ii lor (criminalitate,
infrac#iune, infractor);
3 fa#$ de activitatea organelor de ocrotire a normelor de drept (organele procuraturii organele
judec$tore*ti, organele avocaturii, organele de interne, etc.);
4. fa#$ de propriul comportament (autoaprecierea).
'n rezultatul aprecierii la persoan$ se formeaz$ un anumit montaj juridic,
312
prin care se 'n#elege predispunerea persoanei de a recep#iona *i aprecia informa#ia 'ntr-un
anumit fel *i g$tin#a ei de a ac#iona 'n dependen#$ de aceast$ apreciere.
Montajele juridice se formeaz$ 'n baza sistemului de valori ale persoanei, determin,nd
orientarea juridic$ a acestora 'n situa#ii juridice concrete.
Func#ia normativ$ (de reglare) se realizeaz$ prin intermediul montajelor *i orient$rilor
juridice, incluz,nd at,t elementul ra#ional, c't *i cel afectiv. Rezultatul acestei regl$ri se concretizeaz$
'n comportamentul uman. Astfel, A.R.Ratinov ne demonstreaz$ rolul con*tiin#ei juridice ca reglator al
conduitei umane prin intermediul urm$torului tabel:
Func#
iile con*tiin#ei
juridice
Comp
onentele psihice
Rezultatel
e func#ion$rii
Indicii
empirici
De
cunoa*tere
Intelec
tuale
Preg$tirea
juridic$
Cuno*ti
n#ele juridice *i
capacitatea de
utilizare a lor.
Page 142 of 149

De
apreciere
Intelec
tual -emo#ionale
.Aprecier
ea dreptului *i
practica aplic$rii lui
Judecat$
apreciativ$
(opinie)
Nor
mativ$
Intelec
tual' emo#ionale
*i volitive
Montaje
*i orient$ri juridice
Comport
amentul omului
A
In literatura juridic$ s-au eviden#iat trei reguli de func#ionare a con*tiin#ei juridice.
Prima regul$ indic$: "respect$ benevol legile 'n vigoare *i lupt$ loial pentru cele noi, niai
bune".
A doua regul$: "autoelibereaz$-te prin intermediul asum$rii benevole a obliga#iilor *i caut$
libertatea numai prin intermediul legii, ceea ce este necesar *i util at't pentru societate, c't *i pentru
persoan$, 'n special dac$ aceasta este o lege echitabil$ *i just$".
A treia regul$ presupune caracterul creativ al con*tiin#ei juridice care se manifest$ 'n
procesul de elaborare a unor legi noi, mai efective, c't *i 'n procesul de aplicare a normelor juridice.
313
17.3. Formele con(tiin'ei juridice
'n literatura, juridic$ exist$ c,teva criterii 'n baza c$rora s,nt relevate mai multe forme ale
con*tiin#ei juridice.
Primul criteriu vizeaz$ subiec#ii con*tiin#ei juridice, 'n conformitate cu acest criteriu
deosebim:
-con*tiin#$ Juridic$ individual$;
-con*tiin#$ juridic$ a unui grup social;
-con*tiin#$ juridic$ a societ$#ii.
Aceste forme ale con*tiin#ei juridice nu exist$ independent una fa#$ de alta, ci se influen#eaz$
*i se determin$ reciproc, 'n a*a mod, con*tiin#a juridic$ individual$ se formeaz$ *i se dezvolt$ 'n
dependen#$ de con*tiin#a juridic$ a societ$#ii respective, iar con*tiin#a juridic$ a societ$#ii nu poate
exista 'n afara con*tiin#ei juridice individuale, ea exist$ *i se manifest$ 'n comportamentul fiec$rei
persoane.
Din punct de vedere al profunzimii reflect$rii realit$#ii juridice se eviden#iaz$ trei niveluri ale
con*tiin#ei juridice:
a) con*tiin#$ juridic$ cotidian$ (empiric$);
b) con*tiin#$ juridic$ *tiin#ific$ (teoretic$);
c) con*tiin#$ juridic$ profesional$.
a) Con*tiin#a juridic$ cotidian$ se formeaz$ stihiinic sub influen#a unor condi#ii concrete de
via#$, a experien#ei vitale a cet$#enilor *i studiilor juridice accesibile popula#iei. Ea reflect$ perceperea
nemijlocit$ a fenomenelor juridice concrete *i se manifest$ mai pronun#at la nivelul con*tiin#ei juridice
individuale *i de grup.
b) Con*tiin#a juridic$ *tiin#ific$, spre deosebire de cea cotidian$ se formeaz$ *i se
perfec#ioneaz$ 'n baza generaliz$rilor *i concluziilor f$cute m conformitate cu legit$#ile *i metodele
*tiin#ifice de cercetare a realit$#ii social-juridice. Con*tiin#a juridic$ *tiin#ific$ trebuie permanent s$
serveasc$ drept izvor material 'n procesul de elaborare a dreptului, s$ contribuie la perfec#ionarea
practicii juridice, deoarece nu este nimic mai trainic dec,t o teorie bun$.
c) Con*tiin#a juridic$ profesional$ este caracteristic$ juri*tilor (judec$torilor, procurorilor,
avoca#ilor etc.)
Pe l,ng$ generaliz$rile, concluziile, legit$#ile argumentate din punct de vedere *tiin#ific,
proprii con*tiin#ei juridice teoretice, con*tiin#a juridic$ profesional$ mai cuprinde *i abilit$#i,
deprinderi, priceperi de a aplica dreptul.
In concluzie putem men#iona c$ fiecare om posed$ con*tiin#$ juridic$, 'n felul acesta ea se
manifest$ ca fiind izvor creator al dreptului, determin$ conduita uman$ m situa#ii de importan#$
juridic$ *i serve*te drept criteriu de apreciere a comportamentului uman.
17.4. Educa'ia juridic-
Istoria ne demonstreaz$ c$ 'n toate statele, indiferent de nivelul lor de dezvoltare *i orientare
politic$, se organizeaz$ *i se desf$*oar$ diverse forme de activit$#i 'n vederea promov$rii concep#iilor
referitoare la drept, stat, ordine de drept etc. Pentru aceasta s'nt utilizate a*a mijloace ca: presa,
radioul, televiziunea, institu#iile de 'nv$#$m,nt, biserica etc., prin intermediul c$rora statul realizeaz$
Page 143 of 149

educa#ia juridic$ a societ$#ii.
Odat$ cu dezvoltarea *i perfec#ionarea statului se sesizeaz$ un progres 'n activitatea
organelor de stat 'n ceea ce prive*te educa#ie juridic$.
'n statele dezvoltate s-a observat c$ tactica *i metodele de influen#$ asupra con*tiin#ei
cet$#enilor s'nt dinamice, 'n timp ce o mare parte din valorile care s'nt transmise r$m,n invariabile (de
exemplu: esen#a, func#iile dreptului). Vorbind 'ns$ despre Republica Moldova, putem men#iona c$ au
suportat modific$ri esen#iale at't sistemul valoric al societ$#ii c,t *i metodele de educa#ie juridic$.
Prin educa#ie juridic$ se 'n#elege o activitate bine orientat$ a statului, organelor sale,
organiza#iilor ob*te*ti *i colectivelor de munc$ 'n scopul ridic$rii nivelului con*tiin#ei *i culturii
juridice.
Deci, educa#ia juridic$ influen#eaz$ asupra form$rii *i dezvolt$rii con*tiin#ei juridice, 'ns$, 'n
dependen#$ de obiectivele pe care le urm$re*te, ea poate s$-*i exercite influen#a at't asupra con*tiin#ei
juridice individuale, c't *i asupra con*tiin#ei juridice a societ$#ii.
Educa#ia juridic$ urm$re*te realizarea mai multor obiective relativ independente, care pot fi
grupate 'n:
-obiective strategice,, "'ndep$rtate" care urmeaz$ a fi realizate pe parcursul unei perioade
relativ 'ndelungate de timp;
-obiective tactice "apropiate" ce vizeaz$ perioade apropiate de timp;
-obiective generale;
-obiective opera#ionale.
Drept obiectiv strategic (fundamental) serve*te educarea la cet$#enii Republicii Moldova a
stimei *i respectului fa#$ de drept, 'n calitate de mijloace de realizare a acestui obiectiv pot fi:
'mbun$t$#irea calit$#ii actelor normative, 'nt$rirea legalit$#ii *i ordinii de drept, ridicarea nivelului de
instruire *i educare a juri*tilor *i a altor func#ionari de stat.
Un obiectiv tactic al educa#iei juridice este ob#inerea unui comportament legitim, at't din
partea popula#iei c't *i din parte func#ionarilor de stat 'n procesul de realizare a dreptului.
Educa#ia juridic$ 'ncepe la o v,rst$ fraged$ 'nc$ 'n cadrul familiei prin 'nsu*irea no#iunilor
juridice elementare, apoi urmeaz$ 'n cadrul institu#iilor de 'nv$#$m,nt 'ntr-o form$ planificat$,
organizat$ 'n conformitate cu programele de studii, sub conducerea cadrelor didactice calificate.
Astfel, Boris Negru eviden#iaz$ c,teva stadii parcurse de educa#ia juridic$ 'n institu#iile de 'nv$#$m,nt
'n primul stadiu copiii 'nva#$ normele *i formele acceptabile de conduit$ social$, 'nsu*esc
cuno*tin#ele elementare despre drepturi *i libert$#i. Acest stadiu se refer$ la 'nv$#$m,ntul pre*colar *i
*colar primar.
'n al doilea stadiu copii studiaz$ a*a institu#ii ca: dreptul, statul *i locul acestora 'n sistemul
valorilor sociale.
Faza urm$toare a educa#iei juridice se refer$ la elevii ce-*i fac studiile 'n clasele superioare
ale liceelor, gimnaziile, 'n institu#iile de 'nv$#$m,nt mediu *i superior.
Un alt stadiu consider$m c$ ar fi studierea 'n institu#iile de 'nv$#$m,nt mediu *i superior cu
profil juridic.
Prin urmare educa#ia juridic$ realizat$ 'n institu#iile de 'nv$#$m,nt are o importan#$ major$
pentru formarea personalit$#ii, dar pentru ca persoana s$ manifeste o stim$ fa#$ de drept mai este
necesar ca:
-legile s$ fie elaborate *i adoptate 'n spiritul justi#iei *i echit$#ii sociale;
-sistemul instan#elor judec$tore*ti s$ func#ioneze eficient, pentru ca persoana s$ fie convins$
c$ litigiul va fi solu#ionat 'n conformitate cu "litera *i spiritul legii".
-'n primul r,nd func#ionarii aparatului de stat s$ respecte legile *i s$ serveasc$ drept exemplu
pentru ceilal#i, 'n acest fel ei ar contribui esen#ial la educarea con*tiin#ei juridice 'n societate.

Filozofu merg /naintea juri(tilor (i le lumineaz- calea..."

(Constantin Stere)
PRINCIPALELE #COLI #I CURENTE N GNDIREA JURIDIC*
18.1. Considera'ii generale
Din 'ndep$rtata antichitate *i p'n$ 'n zilele noastre toate marile sisteme filozofice, de la
Platou *i Aristotel, la Cant *i Hegel, se apleac$ cu interes asupra fenomenului juridic, tocmai pentru
importan#a acestuia 'n via#a societ$#ii *i voca#ia lui (a dreptului) pentru domeniul filozofiei. Dac$
*tiin#a dreptului are 'n vedere natura lui particular$, filozofia are 'n vedere natura H universal$.
Page 144 of 149

Dup$ cum spunea un mare g'nditor al neamului rom,nesc Constantin Stere referinduse la
conexiunea dintre drept *i filozofie
... filozofii merg 'naintea juri*tilor *i le lumineaz$ calea."
'n crce timp #i la orice popor exist$ un sistem pozitiv de drept, adic$ un complex de norme
sau instruc#iuni care contureaz$ #i reglementeaz$ via#a poporului, cu caracter obligator. Exist$ astfel o
serie multipl$ de sisteme deosebite, dup$ popoare *i dup$ diferite timpuri. Peste aceste grani#e
na#ionale exist$ elemente esen#iale comune tuturor sistemelor juridice *i dincolo de particularit$#i se
contureaz$ un concept universal al dreptului.
Dreptul pozitiv nu este produsul unor cauze speciale *i excep#ionale, ci este un fenomen
comun tuturor popoarelor 'n toate timpurile, cu alte cuvinte, dup$ cum men*ioneaz$ Ch. Lupu, dreptul
este un produs necesar al ra#iunii umane, ceea ce 'nseamn$ c$ dincolo de cauzele particulare *i
emediate care determin$ fiecare norm$ 'n parte s'nt altele generale *i comune.
Nu exist$ existen#$ omeneasc$ f$r$ un anumit sistem de drept, iar marele num$r de
asem$n$ri *i analogii ce unesc sistemele juridice ale tuturor popoarelor confirm$ idintitatea
fundamental$ a naturii umane an care dreptul '*i are r$d$cinile sale.
318
Al$turi de marile sisteme filozofice concep#iile, ideile, opiniile despre drept sau constituit 'n
*coli, 'n curente de g'ndire juridic$ sucesive sau paralele 'n timp, precum coala dreptului natural,
coala istoric$ a dreptului, coala ra#iottalist, a dreptului, coala realist$ a dreptului. coala
sociologic$ a dreptului, coala normativist$ a dreptului* Teoria psihologic$ a dreptului,
Existen#ialismul juridic, etc.
Obiectul acestei prelegeri prive*te tocmai esen#a acestor *coli *i curente 'n linii geneale,
pentru a g$si calea evolu#iei g'ndirii juridice atit 'n timp c't *i 'n spa#iu, dincolo de grani#ile sistemelor
juridice na#ionale *i de cercetarea tehnicist$ a regulii de drept, luat$ pur *i simplu.
Tehnicismul 'ngust 'n care adesea se 'nchisteaz$ practicienii cu o lung$ experien#$ emita#i cu
zel de tinerii practicieni, devine o barier$ 'n aplicarea creatoare a dreptului *i a 'n#elegerii c$ legea nu
este un scop 'n sine ci un mijloc de ocrotire acostului social 'n general *i a fiec$rui individ 'n special.

18.2. #coala dreptului natural
Germenii acestei teorii au ap$rut 'n antichitate, iar ca teorie cu pondere *i o influen#$ major$
ea s-a manifestat 'n g'ndirea filozofic$ *i politico-juridic$ din evul mediu, 'ntemeietorul *colii
dreptului natural este considerat filozoful grec Socrate (469-399 '.e.n.). Ideile sale despre adev$r,
echitate, justi#ie vor fi preluate mai t,rziu de discipolii s$i, precum *i de al#i cuget$tori de seam$. In
concep#ia socratic$, unitatea conceptual$ *i ra#ional$ a omului presupune cunoa*terea adev$rului.
Singura surs$ a cuno*tin#elor necesarmente egale pentru to#i o constituie ra#iunea uman$ . Echitatea,
dup$ Socrate, nu este altceva dec't expresia cunoa*terii umane, iar justi#ia este conceput$ drept criteriu
de manifestare a legalit$#ii, ambele fiind, de fapt, identice. Ceea ce este just, este *i legal, iar ceea ce
este legal este *i just, sus#ine 'ntemeietorul *colii.
Un alt reprezentant al *colii dreptului natural este, Platon (427-347 '.e.n.), discipolul lui
Socrate. Lucr$rile sale de prestigiu care trateaz$ problema dreptului sunt Republica *i Legile.
La baza operelor sale este pus$ ideea, considerat$ ca temelie a esen#ei lucrurilor *i cauz$ a
tuturor fenomenelor ce se produc 'n lume. Preocupat, 'n mod deosebit, de problema f$uririi unui stat
ideal, Platon sus#ine c$ adev$ratul stat trebuie s$ asigure un trai comun tuturor cet$#enilor *i s$-i fie
proprii toate virtu#ile: 'n#elepciunea, curajul, cump$tarea *i dreptatea. Dreptatea nu este altceva dec't
asigurarea st$p'nini libere a tot ce este al s$u *i 'mplinirea chem$rii proprii. Pacea social$ 'n stat se
asigur$, conform ideilor sale, sub domina#ia sever$ a dreptului, conceput ca un ansamblu de norme
eterne *i imuabile existente atit 'n form$ scris$, cit *i nescris$. Dreptul 'ntruchipeaz$ 'n sine
'n#elepciunea uman$, de aceea ea este unicul scop c$tre care fiecare legiuitor bun trebuie s$-*i 'ndrepte
legile sale , 'n concep#ia lui Platon, legea este principalul mijloc ce-1 poate determina pe un om s$ fie
just sau injust, de aceea se cere ca legile s$ nu fie pentru cei care guverneaz$, ci s$ serveasc$ binele
ob*tesc. Pentru ca binele s$ domine pacea, lini*tea, organizarea, legislatorul trebuie s$ g$seasc$
punctul de care concet$#enii trebuie s$ fie convin*i c$ le va asigura fericirea *i, dup$ ce 'l va g$si, s$
dob'ndeasc$ mijloacele de a-i face s$ se rosteasc$ asupra binelui, 'n mod uniform, 'n orice timp *i 'n
orice 'mprejurare .
Cel care a conturat teoria dreptului natural a fost Aristote! (384-322 '.e.n.), idei ale c$rui le
g$sim m lucr$rile Politica *i Etica. Spre deosebire de Platon, care deducea dreptul din ideea binelui
spre care oamenii tind a se apropia zi de zi, Aristotel caut$ dreptul 'n observarea ra#ional$ a naturii.
Page 145 of 149

Omul, 'n viziunea lui, este o parte integrant$ a naturii 'n dubla accep#iune: ca parte a materiei *i ca
fiin#$ ra#ional$, ceea ce 1-a f$cut s$ afirme c$ omul este cea mai nobil$ dintre toate fiin#ele, dar,
totodat$, *i cea mai lipsit$ de lege *i dreptate. Oamenii, dup$ Aristotel, doresc, instinctiv, via#a social$,
'ntruc't natura nu creeaz$ nimic f$r$ scop, de aceea oamenii se *i reunesc 'ntr-un singur scop comun,
'n care fiecare, 'n particular, '*i g$se*te perfec#ionarea *i 'nfrumuse#area vie#ii. Abord'nd problema
politicii, Aristotel afirm$ c$ statul 'ntruchipeaz$ scopul binelui, constituind 'n acest fel o asocia#ie de
fiin#e egale. Binele 'n politic$ este, conform viziunii lui Platon, justi#ia care '*i are sursa 'n virtute *i
este orientat$ 'n folosul altora, al 'ntregii societ$#ii. De la justi#ia politic$, Aristotel '*i 'ndreapt$ aten#ia
asupra problemei dreptului f$r$ de care politica nu-*i poate atinge scopurile. Astfel, el identific$
justi#ia politic$ cu dreptul politic, pe care, la r'ndul s$u, 'l divizeaz$ 'n drept natural *i drept pozitiv.
Dreptul natural este caracterizat ca fiind imuabil *i specific tuturor, indiferent de faptul dac$ va fi
recunoscut sau nu. Dreptul pozitiv, spre deosebire de dreptul natural, variaz$ de la o comunitate
politic$ la alta, a*a cum exist$ diverse popoare *i or'nduiri de stat. Acestea din urm$ trebuie s$
corespund$ dreptului natural, iar c'nd se elaboreaz$ o lege, principiile *i cerin#ele justi#iei politice
trebuie s$ fie respectate. Justi#ia 'nseamn$ egalitate *i aceast$ egalitate a justi#iei are 'n vedere atit
interesul general al statului, c't *i interesul individual al cet$#enilor.
-n g'ndirea aristotelic$, dreptul este ordinea comunit$#ii politice. El, ca *i justi#ia, este o
virtute care aduce fericirea *i armonia, contribuind, 'n acest mod, la dezvoltarea ra#ionalului,
caracteristic omului.
Un alt exponent al teoriei dreptului natural este Marcus Tullius Cicero (106-43 '.e.n.), ale
c$rui op#iuni cu referire la drept au fost influen#ate de Platon, de Aristotel *i de c$tre stoici, 'n
concep#ia lui Cicero, dreptul nu este un produs al voin#ei, ci este dat de natur$ (natura furi* ab hominis
repetenda est natura). El cuprinde trei precepte fundamentale: s$ tr$ie*ti onest, s$ nu prejudiciezi pe
altcineva, s$ dai fiec$ruia ce este al lui (juris praecepta sunt haec; honeste vivere, alterumnonlaedere,
suumcuigue tribuere). Justi#ia, ca temelie a dreptului, '*i g$se*te esen#a 'n ideea: a da fiec$ruia ce este
al lui *i al trata pe fiecare m mod egal". Ideea drept$#ii, fiind legat$ de finalitatea dreptului, este
definit$ de c$tre Cicero, ca arta de a 'ndeplini binele *i egalitatea (ius est ars boni et aequi).
Statul, sus#ine reprezentantul teoriei dreptului natural, este un bun al poporului, unit nu prin
'ntimplare, ci 'n baza de drepturi *i interese comune .
-n perioada evului mediu teoria dreptului natural a fost dezvoltat$ de c$tre Toma din
Aquino (1225-1274), unul dintre cei mai de vaz$ reprezentan#i ai Scolasticii (perioada filozofiei
cre*tine). Abordeaz$ probleme referitoare la drept, lege *i stat 'n lucrarea SummaTheologica. 'n
doctrina sa, autorul recunoa*te existen#a unei prime cauze eficiente, *i anume cea de Dumnezeu, a
c$rei existen#$ poate fi probat$ prin ra#iune. Totul ce este f$cut de natur$, trebuire s$ fie raportat unei
prime cauze, cea de Dumnezeu. De unde reiese c$ atit ra#iunea, voin#a uman$, c't *i lucrurile trebuie s$
fie raportate acestei prime.cauze
'ntemeindu-*i 'nv$#$tura sa cu privire la fenomenul juridic, 'n baza doctrinei sale filozofice,
Toma din Aquino constat$ c$ dreptul este justi#ia 'n cadrul comunit$#ii umane, conform ordinii
stabilite de Dumnezeu. Justi#ia, ca o categorie etic$, nu se manifest$ prin rela#iile omului fa#$ de sine
'nsu*i, ci prin rela#iile cu alte persoane *i are la baz$ ideea de a i se da fiec$ruia ceea ce i se cuvine".
Potrivit lui Toma din Aquino, legea este o regul$ sau o unitate de m$sur$ a ac#iunilor dup$
care trebuie s$ se conduc$ sau s$ se ab#in$ ori*icine .
Statul este un produs natural *i necesar 'n ceea ce prive*te satisfacerea necesit$#ilor omene*ti,
care deriv$ din 'ns$*i natura social$ a omului *i are datoria de a garanta siguran#a oamenilor, constitui#i
'n societate^ de a promova binele 'n comun. El este imaginea 'mp$r$#iei lui Dumnezeu .
'n epoca Rena*terii, 'n condi#iile luptei dintre monarhia absolut$ *i suprema#ia Bisericii,
noile for#e ale societ$#ii apeleaz$ la dreptul natural. Reprezentantul de vaz$ al acestui drept a fost Hugo
Grotius (1583-1645), filozof olandez, care a abordat problema dreptului *i statului 'n lucrarea Dreptul
p$cii *i al r$zboaielor (1625). Rcvalorific'nd ideile dreptului natural, Hugo Grotius este de p$rerea c$
el nu-*i are temeiurile 'n voin#a divin$, ci 'n natura uman$ *i 'n imobilele principii ra#ionale ., Dup$
Grotius, dreptul natural, poate fi recunoscut prin dou$ metode: a priori *i a posteriori. Prin metoda a
priori omul poate descoperi conformitatea sau neconfornitatea necesar$ a unui anumit lucru fa#$ de
natura ra#ional$ *i social$. Prin cea de a doua metod$ a posteriori poate fi observat un fenomen
oarecare considerat ca just de toate popoarele, 'n viziunea tui Grotius, dreptul pozitiv este expresia
voin#ei umane sau a celei divine *i se divizeaz$ 'n drept scris *i drept nescris. Dreptul (dreptul natural
*i cel pozitiv) este ceea ce dreapta ra#iune arat$ c$ este conform ra#iunii sociale a omului . El const$ 'n
a-i da fiec$ruia ce-i apar#ine. Statul este o uniune des$v'r*it$ a oamenilor liberi, uni#i cu scopul
Page 146 of 149

respect$rii, dreptului *i a binelui comun.
Un alt reprezentant al *colii dreptului natural, perioada modera, este Jean-Jacques Rousseau
(1712-1778), autorul lucr$rilor Contractul social (1772) *i Discursul asupra origina *i fundamentelor
inegalit$#ii dintre oameni (1752).
Preocupat de problema apari#iei dreptului *i statului, Rousseau afirma c$ fiin#a uman$ a fost
nevoit$ s$ fac$ un pas 'n evolu#ia sa din starea primitiv$, care nu se mai putea men#ine. Astfel,
nanaiputmd crea for#e noi, oamenilor, 'n aceast$ situa#ie, nu le r$m'nea dec,t s$ se uneasc$ 'n vederea
unui singur scop, fapt ce a pus fundamentul contractului social. Contractul social reprezint$ o form$
social$ de asociere care d$ na*tere unui corp moral *i colectiv 'n care exist$ un angajament reciproc al
publicului cu particularii. In urma 'ncheierii contractului social, fiec$rui asociat 'i s'nt 'nstr$inate toate
drepturile sale 'n favoarea 'ntregii comunit$#i. Contractul social urm$re*te scopul asigur$rii libert$#ii
naturale. Acest pact, 'n loc s$ distrug$ egalitatea natural$, o 'nlocuie*te prin una moral$ si legitim$.
Egalitatea presupune
existen#a acelora*i condi#ii de supunere pentru toate persoanele. Reciprocitatea, ap$rut$ 'ntre
persoane, d$ na*tere unei justi#ii universale. Experien#a ra#iunii umane, 'n baza c$reia oamenii s-au
asociat este voin#a general$, care, 'n esen#$, porne*te de la to#i pentru a se aplica tuturor, fiind deci
pentru to#i adev$rata libertate. Voin#a general$ '*i g$se*te expresia 'n drept.

18.3. #coala istoric- a dreptului
coala istoric$ a dreptului a ap$rut 'n Germania la sf'r*itui sec. al XVIII-lea *i 'nceputul sec.
al XEX-lea. Principalii reprezentan#i: Gustav Hugo (1798-1846), Friedrich Cari von Savigny (1779-
1861) *i Friedrich Puchta (1798-1846).
Aceast$ *coal$ a ap$rut ca o reac#ie la ideile revolu#iei franceze prin care se urm$rea
codificarea dreptului. Primele idei fundamentale ale *colii istorice a dreptului s'nt reflectate 'n opera
fondatorului *colii Gustav Hugo, Manual de drept natural sau Filozofia dreptului pozitiv, 'ntemeietorul
*colii contest$ ideile dreptului natural privind apari#ia statului pe calea unui contract social, afinn'nd c$
acest fapt este imposibil din cauza num$rului mare de oameni, iar puterea 'n stat nu este durabil$,
fiindc$ obliga#ia de supunere are la baza un acord 'ncheiat 'ntre oameni.
'n concep#ia lui Hugo, puterea *i dreptul au ap$rut 'n mod diferit *i sunt recunoscute ca fiind
juste pentru un anumit interval de timp. Dreptul, conform ideilor fondatorului, apare din necesitatea
solu#ion$rii a diferitelor litigii care iau na*tere ca rezultat al dezvolt$rii sociale, independent de
legislator. El este un produs colectiv al vie#ii istorice *i nu o crea#ie a unor individualit$#i. Izvorul s$u
st$, 'n mod natural, 'n ad'ncurile trecutului. Legislatorul este doar un organ al con*tiin#ei sociale, care
reflect$ 'n legi realitatea existent$. Asemenea limbajului, dreptul ia na*tere *i se dezvolt$ 'n
conformitate cu spiritul na#ional al poporului respectiv.
Dezvolt'nd ideea evolu#iei istorice a dreptului, Friedrich Cari voa Savigny afirm$ c$ dreptul
ca produs al spiritului poporului exist$ 'n con*tiin#a acestuia nu at't 'n concepte abstracte, c't 'n
perceperea vie a institu#iilor juridice. La etapa ini#ial$, dreptul exista sub forma dreptului natural,
manifest'ndu-se prin ac#iunile simbolice ale indivizilor, dar, o dat$ cu dezvoltarea poporului, culturii,
dreptul devine o *tiin#$ aparte, care cuprinde realiz$rile *tiin#ifice ale juri*tilor.
Conform concep#iei lui Freidrich Puchta, primele manifest$ri ale con*tiin#ei juridice iau
na*tere 'n familie, aceasta are un caracter neconturat O dat$ cu dezvoltarea poporului, con*tiin#a
juridic$ se contureaz$ 'n rela#iile dintre membrii familiei, lu'nd na*tere dreptul. Pentru a ap$ra acest
drept, oamenii au creat statul Dreptul *i statul iau na*tere din voin#a divin$ reflectat$ 'n voin#a
poporului.

18.4. #coala ra'ionalist- a dreptului
Exponentul *colii ra#ionaliste a dreptului este filozoful Immanuel Kant (1724-1804).
Principalele sale opere s'nt Critica ra#iunii pure, Critica ra#iunii practice, Fundamentul metafizicii
moravurilor *i Principiile metafizice ale doctrinei dreptului.
In doctrina sa juridic$ el n-a f$cut dec't s$ corecteze *i s$ l$mureasc$ ideile mai vechi ale
*colii dreptului natural, afirm'nd valoarea pur ra#ional$ regulat$ a principiilor dreptului natural.
In Critica ra#iunii pure Kant afirm$ c$ orice cunoa*tere a omului se datoreaz$ experien#ei,
ceea ce 'nseamn$ c$ orice obiect care exercit$ o influen#$ asupra sim#urilor noastre ne produce anumite
reprezent$ri *i, 'n acela*i timp, el ne pune 'n mi*care intelectul. Astfel, este recunoscut$ existen#a a
dou$ tulpini de cunoa*tere a omului, ramifica#ii ce provin dintr-o r$d$cin$ comun$, dar necunoscut$
Page 147 of 149

nou$, anume sensibilitatea *i intelectul: prin cea dint,i obiectele ne s'nt date, iar prin cea de a doua ele
s'nt g'ndite. Deasupra experien#ei concrete, deasupra cuno*tin#ei sensibile st$ ra#iunea pur$ care
reflect$ universalitatea. Ra#iunea practic$, spre deosebire de ra#iunea pur$, se sprijin$ pe principiile
determinate ale voin#ei care are facultatea de a produce obiecte corespunz$toare reprezent$rilor sau,
cel pu#in, de a se determina pe sine la producerea acestora. Aceste principii determinate ale voin#ei nu
pot fi considerate legi, c$rora trebuie s$ ne conform$m, deoarece, 'n domeniul practic, voin#a are a
face cu facultatea de a r'vni, dup$ a c$rei natur$ particular$ regula se poate 'ndruma 'n chip diferit.
Voin#a, conform ideilor lui Kant, este sediul dorin#ei necon*tiente, care 'ndreptata spre un obiect este
auto'ntemeiat$ pe bunul plac *i nu pe con*tiin#a actului. Totodat$, voin#a este *i sediul pentru liberul
arbitru care, din contra, fiind dorin#a autodeterminat$, ac#ioneaz$ dup$ bunul plac *i are con*tiin#a
actului 'n producerea obiectului. Liber arbitru devine 'n sine pur numai dac$ ra#iunea a ajuns prin
exerci#iu s$ purifice voin#a de orice impuls sensibil, astfel, 'nc't maxima ac#iunii sale s$ aib$ o valoare
universal$, f$r$ o dependen#$ implicat$ de sensibilitate.
Conform ideilor cantiene, ac#iunile omului sunt subordonate unor imperative *i, anume,
imperativul ipotetic (condi#ionat, este specific voin#ei ce r'vne*te) *i imperativul categoric
(necondi#ionat sub form$ de lege a con*tiin#ei ce determin$ suficient voin#a ca independent$ de
condi#iile 'ntimpl$toare).
Conceptul de drept, de*i este un concept pur, se 'ntemeiaz$ 'n practic$ *i are la baz$
imperativul categoric sau legea moral$ formulat$ astfel: Lucreaz$ 'n a*a fel, 'nc't maxima ac#iunii tale
s$ poat$ servi drept principiu al unei legisla#ii universale". Sistemul de principii ra#ionale se contope*te
cu legea moral$, deoarece tot ce este ra#ional, trebuie s$ fie *i moral. Legea morala, a c$rei fundament
este libertatea, porunce*te, 'n mod absolut, pentru to#i acelea*i fapte *i 'nl$tur$ orice impuls particular
voin#ei.
Dreptul, spre deosebire de moral$, se reduce doar la reglementarea ac#iunilor exterioare,
fac'nd abstrac#ie de motivele ce determin$ actul sau ab#inerea. Potrivit concep#iei exponentului,
dreptul este redus la ideea conform c$reia este interzis de a aduce vreo daun$ altei persoane prin
propria ac#iune exterioar$, nu nis$ dup$ anterioritatea sufletului.
Immanuel Kant define*te dreptul ca pe o totalitate de condi#ii, potrivit c$rora liberul arbitru
al unui om se poate uni cu liberul arbitru al altui om, conform unei legi universale a libert$#ii . Statul
este o reuniune a unei multitudini de oameni sub legi juridice, constituit conform ideii unui contract
social, care este baza juridic$ ideal$ a sa. El ia fiin#$ ca urmare a coexistentei libert$#ilor individuale cu
libertatea tuturor, contribuind, astfel, la 'ngr$direa libert$#ii individuale pentru asigurarea vie#ii 'n
comun.

18.5. #coala realist- a dreptului
coala realist$ a dreptului a ap$rut 'n secolul al XlX-lea, fiind reprezentat$ de 'nv$#atul
german Rudolf von Ihering (1818-1892).
Ideile acestei *coli au fost expuse 'n lucr$rile Spiritul dreptului roman, Lupta pentru drept *i
Scopul 'n drept.
'n concep#ia lui Ihering, dreptul rezult$ din propriile sale for#e *i reprezint$ o realitate vie. El
ia na*tere *i se dezvolt$ sub ac#iunea factorilor exteriori, ca rezultat al unei lupte permanente. Ace*ti
foctori reprezint$ interesele oamenilor proiectate 'n scopuri, realizate nemijlocit prin intermediul
dreptului. Dreptul urm$re*te 'ntotdeauna scopul men#inerii p$cii 'n cadrul societ$#ii, de asemenea *i 'n
afara ei, iar mijlocul realiz$rii acestui obiectiv este lupta, care va dura at'ta timp c't va dura 'ns$*i
lumea, deoarece at't dreptul, c't *i lumea sunt rezultatul luptei. Aceast$ lupt$ nu este, pur *i simplu, un
act de g'ndire, ci o for#$ cu adev$rat vie, 'ndreptat$ 'mpotriva nedret$#ilor.
Ihering afirm$ ca nu exist$ un drept absolut echitabil. Valoarea dreptului const$ 'n realizarea
scopurilor puse. Lu'nd na*tere 'n lupta de interese, dreptul apare 'n calitate de for#$, care subordoneaz$
voin#a unor indivizi intereselor altor indivizi, 'n condi#ii obligatorii de respectare a principiilor de
convie#uire social$.
Dreptul, dup$ reprezentantul *colii realiste, se divizeaz$ 'n drept subiectiv *i drept obiectiv.
Realizarea acestor drepturi poate fi efectuat$ numai prin intermediul luptei. Astfel, traducerea 'n via#$
a dreptului din partea statului, ap$rarea ordinii de drept este o lupt$ a statului 'mpotriva f$r$delegilor *i
samavolniciei. La r,ndul s$u, orice persoan$ '*i poate ob#ine dreptul s$u doar declan*'nd o lupt$ 'n
acest scop, fiindc$ dreptul existent constituie un obstacol 'n calea intereselor pe care le pretinde
subiectul 'n des$v'r*irea sa. 'n cazul 'n care se refuz$ de a satisface aceste drepturi *i interese, se poate
'ntimpla ca acestea s$ fie dob'ndite pe calea unui r$zboi
Page 148 of 149

Lupta dreptului subiectiv se exprim$ 'n 'nc$lcarea sau 'nsu*irea acestui drept de c$tre o alt$
persoan$, fiindc$ atit dreptul individului, c't *i dreptul unui popor nu este asigurat de pericolul
exterior. Aceast$ lupt$ se 'nte#e*te 'n toate sferele dreptului: 'n dreptul privat, 'n dreptul public, 'n
dreptul interna#ional. Lupta pentru drept 'n sfera privat$, spre deosebire de celelalte sfere, 'n care ea
are un caracter deschis (confrunt$ri, r$zboaie), are un caracter 'nchis, 'n aceast$ sfer$ nu se ap$r$ doar
subiectul propriet$#ii, ci persoana care s-a afirmat 'n acest obiect. Sim#ul dreptului, ca libertate a
ac#iunii, exist$ 'n inimile fiec$ruia. Refuzul luptei este contrar dreptului. Lupta pentru drept, dup$
Ihering, este o obliga#ie a celui care are acest drept 'n raport cu sine 'nsu*i.
Referindu-se la dreptul concret *i la dreptul abstract, Ihering afirm$: dreptul concret nu
numai c$ ob#ine for#$ *i via#$ prin cel abstract, ci *i o 'ntoarce lui.
Toate f$r$delegile, samavolniciile ce se produc 'n sfera dreptului public, apar din cauza c$
cei din aparatul statului nu-*i onoreaz$ obliga#iile din oficiu. Ideea dreptului *i interesele statului s'nt
comune *i trebuie s$ se 'nso#easc$ permanent, deoarece statul este condi#ia indisolubil$ de existen#$ a
dreptului.

18.6. #coala sociologic- sau pozitivist- a dreptului
coala sociologic$ sau pozitivist$ a fost 'ntemeiat$ de marele cuget$tor francez din prima
jum$tate a secolului al XDC-lea Auguste Comte (1798-1857).
'n lucrarea sa Curs de filozofie pozitiv$ Comte afirm$ c$ *tiin#a nu are dreptul s$ admit$
dec't ceea ce se consta#i, 'n mod pozitiv, 'n concep#ia sa, toate *tiin#ele trec 'n evolu#ia lor istoric$, m
mod succesiv, prin trei stadii: teologic, metafizic *i pozitiv. Avmd ca punct de reper legea celor trei
st$ri Auguste Comte clasific$ *tiin#ele m *tiin#ele matematicii, *tiin#ele mecanicii, *tiin#a sociologic$
care, la r,ndul ei, 'mbr$#i*eaz$ dreptul.
Astfel, pentru a ne 'ndrepta 'n *tiin#$ spre ceva ce este concret, dup$ Comte, trebuie s$
evit$m orice explica#ie metafizic$, s$ o limit$m numai la o explica#ie pozitiv$, adic$ istoric$, *tiin#ifici,
'ntemeiat$ pe date concrete, pe observa#ie ."
Dreptul este un fenomen istoric, sub forma institu#iilor, pe care sociologia 'l studiaz$. El
reprezint$ ceva por material *i observabil prin sim#urile noastre.
Un alt reprezentant al *colii sociologice sau pozitiviste este Leon Duguit (1859-1929).
Exponent al teoriei solidarit$#ii sociale, el sus#ine c$ dreptul n~a luat na*tere ca un imperativ al vie#ii
comunitare, ci doar ca un instrument *i un indicativ al 'n#elegerii con*tiente dintre indivizi. Func#ia sa
const$ 'n a asigura stabilitatea ordinii *i , p$cii sociale, 'n viziunea savantului, aceast$ func#ie rezult$
din faptul c$ dreptul decurge din via#a social$ *i impune indivizilor norme ce trebuie respectata 'n
interesul 'ntregii societ$#i. Societatea, colectivitatea nu este m drept s$ suprime dreptul individului, iar
acesta, la r'ndul s$u, nu este 'n drept a se confrunta cu colectivitatea *i al#i cet$#eni. To#i oamenii
trebuie s$ se supun$ prevederilor normelor juridice, ca expresie a solidarit$#ii sociale. Atit statul, cit *i
indivizii, trebuie s$ se conformeze normelor juridice. Constr,ngerea de stat se aplic$ numai 'n baza *i
'n limitele prev$zute de normele juridice. Dreptul, consider$ Duguit, nu trebuie s$ sanc#ioneze
obliga#ii, garan#ii sau s$ aib$ caracter punitiv. Toate aceste caractere au fost dob'ndite o dat$ cu
interven#ia statului 'n via#a societ$#ii *i, mai ales, din momentul m care guvernan#ii au 'nceput a-*i
impune propria vom#$ guverna#ilor .
Dreptul, dup$ Duguit, este 'mp$r#it m dou$ categorii: dreptul social, care rezult$ din via#a
social$ a oamenilor *i dup$ care se conduc, 'n mod con*tient, cei mai mul#i oameni, *i dreptul pozitiv,
elaborat de stat, care d$ consacrare juridic$ dreptului social, cuprins m formele juridice *i 'nvestit cu
for#a de constr'ngere a statului . Atunci c'nd 'ntre dreptul social *i cel edictat de stat apar discrepan#e,
este pus$ 'n pericol 'ntreaga valoare fundamental$ a solidarit$#ii sociale.

18.7. Teoria naormativist- a dreptului
Bazele acestei teorii au fost puse de juristul german Rudolf StamniLer. 'n concep#ia Im
Stammler, dreptul apar#ine domeniului g'ndiiii *i este cunoscut ca voin#$. El apar#ine voin#ei 'n sensul
cauzal naturalist *i nici nu este produsul acestuia, dar este voin#a 'ns$*i, deoarece are proprietatea de a
se determina. Voin#a, dup$ Stammler, poate fi divizat$ 'n voin#$ moral$ *i voin#$ social$. Voin#a
moral$ sau voin#a individului izolat, spre deosebire de voin#a social$, apare 'ntotdeauna sub forma
gmdirii 'n sine. Voin#a social$ este menit$ s$ aib$ rolul de mediator al vie#ii 'n comun, s$ uneasc$, 'ntr-
un fel, scopurile individului, s$ creeze o ordine unitar$ 'n activitatea social$. Atit voin#a moral$, c't *i
voin#a social$ eman$ de la aceea*i lege suprem$ a voin#ei. Voin#a pentru a deveni voin#$ just$ trebuie
s$ se c$l$uzeasc$ dup$ ideea juste#ei, ceea ce 'nseamn$ ordine unitar$ *i '*i g$se*te contrariul 'n tr$irea
Page 149 of 149

spiritual$ confuz$, 'n cazul 'n care un cuprins de voin#$ este considerat ca 'ntemeiat 'n sine,
necondi#ionat, nelimitat la un caz concret, acest cuprins are o valabilitate general$, Criteriul general nu
poate fi g$sit 'n vreun interes particular sau 'n vreun scop limitat Fiind c$l$uzit$ de un criteriu general,
voin#a are proprietatea de a pune fundamentul unei armonii necondi#ionate a tuturor voin#elor
particulare cu valoare absolut$. O voin#$ este just$, conform ideilor lui Stammler, numai 'n cazul 'n
care ea se conduce dup$ o lege fimdamental$- ideea unei voin#e libere. Conceptul dreptului
'mbr$#i*eaz$ dreptul 'n toat$ complexitatea sa fie just$ sau injust$. 01 reprezint$ o unitate de condi#ii
necesare form$rii fenomenului juridic *i este un fenomen pur logic, 'n mod formal de a ordona
cuprinsul cuno*tin#ei noastre. Ideea dreptului, 'n concep#ia lui Stammler, este normativ$ *i are sarcina
de a 'mp$r#i cuprinsul con*tiin#ei 'n func#ie de valoarea acesteia 'n Just" *i injust". Dreptul este definit
ca reglementare coerent$, ordine ra#ional$ *i necesar$ activit$#ilor exteriorizate ce atribuie drepturi *i
obliga#ii unor persoane libere .
Ideile teoriei normativiste, ca un curent al pozitivizmilui juridic, s'nt reflectate *i 'n
principala lucrare a juristului american Hans Kelsen Teoria pur$ a dreptului,
In opinia autorului, *tiin#a dreptului trebuie s$ se limiteze la cercetarea dreptului numai 'n
starea lui pur$, 'n afara leg$turilor cu politica, morala. Locul central 'n lucrarea sa 'l ocup$ norma
juridic$. Toate normele juridice apar#in unei ordine juridice date, '*i justific$ valabilitatea prin
raportarea la o norm$ fundamental$ .
'n cazul neconform$rii cu norma juridic$ superioar$, reglementarea juridic$ nu-*i atinge
scopul Con#inutul dreptului, 'n doctrina lui Stammler, este totalmente normativ. l poate fi dedus
numai din normele juridice *i nu din faptele sociale. Nonpefe s'nt .rupte de via#a social$, de rela#iile
dintre oameni. Dreptul, conform ideilor lui Kelsen, reprezint$ o regul$ normativ$, un sistem de nonne,
ce reglementeaz$ conduita uman$. Aceast$ conduit$ a omului poate avea un con#inut juridic numai 'n
baza unei norme juridice.

18.8. Teoria psihologic- a dreptului
Teoria psihologic$ a fost 'ntemeiat$ la 'nceputul sec. Al XX-lea, fiind dezvoltat$ 'n lucr$rile
savantului L.LPetrasycki. El '*i concentreaz$ aten#ia asupra studierii fenomenului dreptului, ay'nd la
baz$ via#a l$untric$ a omului, 'n cercet$rile lui Retrasycki, *tiin#a empiric$ cerceteaz$ existen#a uman$
sub aspectele fizic *i psihic. Dreptul, ca fenomen al existen#ei, apar#ine laturii psihice *i poate fi
explicat numai prin prisma proceselor psihice emo#ionale *i intelectuale. El este un fenomen emotiv.
Spre deosebire de emo#iile morale, emo#ia juridic$ face parte din sfera emo#iilor irnperativ-atributive.
In timp ce emo#iile morale se caracterizeaz$ prin adeziune liber$, emo#iile juridice nu s'nt libere,
deoarece o alt$ persoan$ poate s$ insiste *i s$ impun$ realizarea acestei emo#ii . Dreptul se divizeaz$ 'n
drept autonom *i drept pozitiv. Dreptul autonom constituie emo#iile generate de 'ndemnul con*tiin#ei.
Dreptul pozitiv este edificat pe o autoritate str$in$, ce-*i g$se*te expresie 'n actul normativ, stabilind,
astfel, prescrip#ii juridice obligatorii pentru to#i subiec#ii de drept. Normele juridice, fiind o emana#ie a
statului, reprezint$ o reflec#ie a emo#iilor.

18.9. Existen'ialismul juridic
Existen#ialismul juridic a ap$rut 'n sec. al XX-lea sub influen#a filozofiei existen#ialiste, ai
c$rei reprezentan#i s'nt Martin Heidegger (1889-1976) *i Jean Paul Sartre (1905-1989).
Qt despre cercetarea fenomenelor juridice, reprezentan#ii acestui curent pornesc de la fiin#a
uman$, care se distinge prin categorii noi numite existen#iale, 'n viziunea adep#ilor, omul este o fiin#$
identic$ *i finit$. Existen#ialismul '*i concentreaz$ aten#ia asupra lumii subiective a omului, 'n#eleas$
ca singura surs$ a libert$#ii. Lumea extern$ este 6 lume opus$ celei subiective, care nu ne va permite
niciodat$ s$ cunoa*tem adev$rata existen#$ uman$. A exista ca fiin#$ uman$, dup$ existen#iali*ti,
'nseamn$ a folosi libertatea, a avea posibilitatea de a alege. Dreptul, din punct de vedere al acestei
filozofii, consist$ 'n posibilitatea cunoa*terii *i trat$rii lui ca pe un fenomen existen#ialist, ceea ce nu
putem atribui legilor dreptului pozitiv. Legile sau dreptul pozitiv stnt considerate ca neautentice,
'nstr$inate de individ, opuse existen#ei ca esen#$. Dreptul este destinat s$ asigure indivizilor un minim
de securitate social$ fa#$ de indivizii incertitudinii existen#iale". Indivizii sfat liberi m cadrul statului,
dar fiecare ins trebuie s$ nu 'ncalce libertatea celorlal#i.