I.

Coeziunea grupului, factor determinant al climatului psihosocial

Structurile militare romanesti trec in prezent printr-un profund proces de restructurare.
La nivelul fiecarei organizatii sunt si vor fi necesare redefiniri, redirectionari, restructurari. La nivelul
culturii organizationale, al relatiilor de putere, al tiparelor de comunicare si al constantelor
comportamentale individuale si colective se vor produce, neindoielnic, modificari uneori dramatice. Din
acest punct de vedere, imaginarul organizational, ce fundamenteaza, orienteaza si justifica, in plan
interpersonal, conduitele fiecaruia dintre noi, va trebui sa fie interiorizat (atat cat este posibil). Rezistenta
la schimbare, criza culturii organizationale se vor obiectiva in comportamente, acte si actiuni concrete,
carora comandantii de la toate nivelurile trebuie sa le faca fata si, pentru fiecare caz in parte, sa gaseasca
solutii.
Spatiul social este locul de intalnire al unor vointe individuale, fiecare cu o serie de atitudini si preferinte
noi. De aceea avem nevoie acum de aceasta schimbare, care trebuie sa fie globala, profunda si sa se
desfasoare, pe cat posibil, in ritm alert.
rganizatiile sunt ansambluri structurate constituite in vederea atingerii unor obiective determinate.
!nitatea unei organizatii este data de modul de interdependenta si de e"istenta functiilor, rolurilor si
statutelor pertinente pentru atingerea obiectivelor propuse. Raporturile sunt structurate, cel mai adesea,
ierarhic si dupa functii sau calificari (competente). rganizatia este compusa din indivizi care formeaza
un ansamblu chiar daca fiecare are propriile sale obiective, menirea sa de a raspunde la constrangeri, de a
lucra, capacitatea sa de a se coordona cu ceilalti indivizi, de a coopera, de a e"ersa sau de a suporta
autoritatea. #rupurile pe care le constituie, formale sau informale, reflecta aceste diferente prin
intermediul unor aliante sau conflicte care se nasc in organizatie. $cceptul de a coopera este responsabil,
in ultima instanta, de bunul mers al organizatiei, decizand in privinta dinamicii ei.
$titudinile, reprezentarile pe care unii le au despre ceilalti (in primul rand ale celor cu care lucreaza
impreuna), solidaritatile si simpatiile joaca un rol esential. $lte relatii pot de asemenea traversa
organizatia, fie ca este vorba de cunostinte interioare si e"terioare organizatiei, fie ca au e"istat anterior
relatii de grup pe care jocul promovarilor le-a slabit, dar care nu sunt mai putin prezente. %oate acestea
pot fi reunite sub termenul generic de, &climat psihosocial&. $cesta este un sistem de referinta pentru
fiecare individ in alegerea comportamentului sau, in procesul de adaptare a conduitei si a modului sau de
interrelationare in cadrul organizatiei.
Starea psihica a fiecarui membru al organizatiei este influentata mai mult sau mai putin de climatul
psihosocial din organizatie, ceea ce conduce la satisfactie sau insatisfactie, echilibru sau conflicte la
eficienta sau ineficienta.
'olonelul (. )urdulea mentioneaza* &'limatul psihosocial vizeaza relatiile interpersonale pe orizontala si
verticala, modul lor de constituire+ el da e"presie rolului colectivului in realizarea coeziunii, a
interactiunii factorilor e"terni si interni ce conditioneaza formarea personalitatii luptatorului, gradul de
integrare socio-culturala a fiecaruia&.
,iecare individ se caracterizeaza atat prin trasaturi ce tin de varsta, nivel de instruire, profesie, mediu de
provenienta, cat si prin particularitatile ce deriva din temperament sau caracter. ,elul de a fi al fiecaruia
este dat de atitudinile adoptate, opiniile e"primate in legatura cu anumite fapte, comportamentul obisnuit.
Se naste intrebarea* daca grupul este format din mai multi indivizi si daca fiecare are felul sau deosebit
de a se manifesta, cum putem vorbi despre opinia grupului, despre un comportament al grupului in
ansamblul sau- !nitatea de apreciere si de actiune ce apare la nivelul colectivitatii este rodul influentei
reciproce a membrilor sai. $desea, remarcam ca o persoana cunoscuta se comporta cu totul neasteptat
atunci cand se integreaza intr-un ansamblu. $titudinea sa devine e"plicabila atunci cand stim ce influente
sufera din partea celorlalti. Din interactiunea indivizilor ia nastere un comportament al grupului,
comportament ce isi pune amprenta asupra tuturor.
.lecand de la aceasta ipoteza trebuie subliniata ideea conform careia grupul actioneaza ca unitate de sine
statatoare numai din momentul in care a atins un nivel minim de coeziune, cand s-au constituit diverse
structuri in care sunt inclusi toti membrii sai. ,ireste ca nu toti membrii sunt integrati in acelasi mod in
toate structurile. 'u cat insa ponderea lor in fiecare structura este mai mare, cu atat coeziunea este mai
ridicata si invers, cu cat raman in afara acestei structuri mai multi membrii, cu atat coeziunea este mai
mica. &'oeziunea poate fi considerata drept cea mai importanta variabila de grup, deoarece, tocmai
datorita ei, grupul e"ista, se mentine si functioneaza ca o entitate coerenta, relativ de sine statatoare&.
(#olu .antelimon, &.sihologie Sociala&, (ditura Didactica si .edagogica, )ucuresti /01/, pag /02).
,enomenul de coeziune reflecta gradul in care grupul este atractiv pentru membrii sai, de pilda oamenii
se plac unii pe altii si doresc sa ramana membrii ai grupului.
'oeziunea rezulta deci din fortele care se e"ercita asupra grupului. (a va fi cu atat mai mare cu cat
fortele pozitive sunt mai importante, intrucat ele determina atractia pe care o e"ercita grupul asupra
membrilor sai. Dar aceasta coeziune creste si in cazul in care grupul dezvolta un sistem de reglare si de
actiune asupra fortelor negative, sistem in care intervin pe scala larga o serie de procese care impiedica
iesirea din grup sau abandonarea acestuia.
Studiile din domeniul psihologiei organizationale acorda o importanta deosebita fenomenului coeziunii,
apreciindu-se ca el are implicatii deosebite asupra comportamentului angajatilor in grupurile de lucru.
berle si )eauvois (/003) inventariaza consecintele pozitive si negative ale coeziunii in planul
comportamentului in grup. Dintre acestea amintim cu titlu de e"emplu*
- .articiparea activa la activitatile grupului, datorata faptului ca indivizii sunt motivati si reflectata in
comunicarea eficienta in grup, fluctuatie voluntara redusa a membrilor si absenteism redus+
- Succesul grupului de lucru* #rupurile de lucru sunt foarte eficiente in atingerea propriilor scopuri, prin
calitatea comunicarii dintre membrii si a implicarii lor in indeplinirea sarcinii, in conditiile unei
conformari active la norme.
De asemenea au e"istat numeroase lucrari care s-au ocupat de relatia dintre coeziune si performanta.
Daca primele cercetari, cea intreprinsa de 4a5o la 6estern (lectric si cea a lui 7en8ins asupra
echipajelor de bombardiere, au evidentiat cu claritate superioritatea grupurilor coezive+ se pare totusi ca
relatia performanta-coeziune este mai comple"a, asa cum au demonstrat studiile lui Schachter (/03/). !n
grup coeziv va fi foarte performant daca adera la scopurile ce ii sunt fi"ate. 9n absenta acestui acord,
consecintele coeziunii vor fi foarte importante, dar in sens opus.