COMPARAREA SOCIAL

1. Este o noiune utilizat n psihologia social. Tradiia behaviorista nu considera individul

dect un loc de producere a unei reacii la un stimul. Psihologia social i cognitiv spune
c individul este considerat un actor cu anumite scopuri si strategii.
Teoria comparrii a lui Festinger are la baz incertititudinea subiectului cu privire la opiniile sale.
Cand nu se simte in stare sa-si evalueze aptitudinile cauta un altul pentru a se compara. Festinger
spune ca pentru a valida opinia unui individ, nu este nevoie ca toata lumea sa creada ca el, este
suficient ca cei din grup sa impartaseasca aceeasi opinie. Festinger spune ca Incertitudinea
subiectului se reduce prin comparatie cu celalalt.
Propozitii principale referitoare la opinii si capacitati avansate de Festinger
1. Fiecare individ are tendinta de a-si evalua opiniile si aptitudinile
2. In lipsa mijloacelor obiective non sociale, evaluarea opiniilor si aptitudinilor se face prin
compararea lor cu opiniile si aptitudinile celorlalti, in consecinta evaluarea subiectiva a
lor este instabila.
3. Tendina de comparare cu cellalt scade pe msur ce crete diferena intre
sine insui i acest cellalt, atat in privina opiniilor, cat i a aptitudinilor".
Presiunile spre uniformitate dintr-un grup depind de importanta grupului pentru individ,
pertinenta opiniei sau a capacitatii pentru grup
Teoria compararii sociale, arata, faptul ca cine se aseamana se aduna. Aceasta sintagma nu este
adevarata decat in cazuri aparte. Este probabil ca
un juctor de ah s vrea s fac o partid cu un partener la fel de puternic (i s
obin mai multe informaii din aceast situaie) decit cu un debutant sau un
mare campion, dar nu se poate pretinde c acest tip de situaie specific ar fi prototipul tuturor
situaiilor sociale.
2. Conformismul superior de sine - Codol 1975
Conformisul superior de sine sau efectul P.I.P, Primus Inter Pares, semnificand primul dintre
egali. In acest caz, subiectii se compara in functie de normele sociale in vigoare, intr-o situatie in
care eul si celalat sunt simultan implicati.
Principala afirmatie a lui Codol este ca Pentru un ansamblu
definit de indivizi, exist in general o tendin a fiecruia de a afirma c el
personal este mai conform cu normele in vigoare in acest ansamblu (aa cum sint
percepute sau trite aceste norme) decit ceilali participani in general.
Conformisumul superior de sine s-ar carateriza prin faptul ca individual are tendinta de a se
valoriza in raport cu normele, atribuindu-si caracteristici positive, ceea ce revine la o simpla

valorizare de sine, dar si valorizandu-se in raport cu ceilalti, descriindu-se mai conform decat
ceilalti.
Codol spune ca in adoptarea unui comportament de conformism superior de sine, subiecii se
refer la normele cele mai pregnante la un moment dat".
La Festinger, tendina de a se compara cu cellalt varia invers proporional cu
distana dintre sine i acest cellalt; i la Codol, distana psihologic sau
perceput intre sine i cellalt limiteaz apariia fenomenului de conformism
superior de sine.
In concluzie, Codol spune ca, compararea social poate duce la un anume
conformism, dar ea poate duce i la comportamente de difereniere care se
actualizeaz in ceea ce se cheam conformismul superior de sine".