PSIHOLOGIE SOCIALA

CURS 1
12 octombrie

Radu Rizeanu, profesor

PS este subdomeniu al psihologiei care studiază comportamentul individual

intr-un context social.
PS încearcă sa descifreze cauzele si natura comportamentului in condiții
sociale. PS abordează doua aspecte:
1. Impactul social asupra comportamentului individual
2. aporturile personale in inițierea si cristalizarea unor fapte sociale
PS operează cu o categorie aparte de fenomene care apar in contextul
interacțiunii social psihologic
.- prin CS se înțelege “alte persoane aflate în ambianța noastră, respectiv
interacțiunea”. Pe baza acesteia intre social si psihologic apare un nou
fenomen- fenomenul psihosocial.
Pentru cercetarea PS s-a pus problema obiectivității acesteia având in vedere
faptul că și psihologii sunt ființe umane influențate de propriile valori și
convingeri. Psihologii sociali prin activitatea lor urmăresc să aducă îmbunătățiri
vieții umane prin căutarea continuă de soluții și rezultate.
Există la majoritatea oamenilor o tendință de a observa și analiza atitudinile și
comportamentele semenilor astfel generând o serie de păreri.
Se emit o serie de ipoteze în urma cărora se emit o serie de predicții. Cu
siguranță putem spune că testarea empirică duce la infirmarea ipotezelor iar
acest lucru poate avea ca rezultat respingerea sau refacerea acestora de către
cercetători.
In general o caracteristică Importantă a metodei ștințifice este REPETIȚIA prin
care se evită ca un rezultat să fie efectul unor situații circumstanțiale.

Metoda experimentală presupune manipularea unor factori cu scopul de a

observa efectele acestora. Psihologii experimentează constituirea de situații
sociale care reproduc trăsături importante ale vieții noastre. Experimentele
efectuate pe loturi selectate conferă cercetării un grad crescut de acuratețe.
Experimentul de laborator este efectuat în condiții extrem de controlate. În PS
acest experiment este cel mai folosit întrucât putem controla toate variabilele
posibile care pot genera confuzie.

Metoda de cercetare NONEXPERIMENTALA- tinde sa fie preferată de știință

și se compune din:
1. Observația- înregistrarea riguroasă și planificată a desfășurării unui
proces, fenomen sau comportament, acțiune fără intervenția
observatorului în desfășurarea acesteia.
2. Studiul documentelor prin cercetarea arhivelor
3. Studiile de caz
4. Ancheta socială
5. Completarea de chestionare
6. Cercetarea prin sondaj
7. Cercetarea de teren

Etica cercetării in PS. 5 principii:

1. Protejarea stării fizice a participanților

2. Dreptul la intimitate
3. Uzul de fals
4. Consimțământul informat
5. Interviul ulterior

Teorii in PS

O teorie in PS este o structura de propoziții care explica originile

comportamentului social.
Acestea sunt:
1. Behaviorismul – care include si neobehaviorismul
2. Psihologia cognitivă
3. Neuroștiința
4. PS evoluționistă
5. Teoriile colectiviste
6. Reducționismul
7. Pozitivismul
8. Operativismul
E-ul social

Răspunde la întrebarea “Cine ești tu?”. Dacă cineva te întreaba asta poți
realiza o listă lunga de trasaturi și caracteristici, definitorii pt tine însuți. Sinele
este un aspect fundamental pentru orice ființă umană și nu reprezintă doar un
aspect personal, individual, ci este intr-o mare măsură unul social. A cunoaște
despre noi înșine cine suntem ne permite sa știm ceea ce ar trebui să gândim
despre noi și felul în care ar trebui să ne comportăm în situații diferite.
E-ul reprezintă forma supremă a ființei noastre conștiente. El este o conștiință
reflexivă constituită într-un sistem de valori de propria persoană.

Dezvoltarea E-ului social

Conceptul de “E-u” are o importanță social economică psihologică majoră

întrucât ne ajută să ne organizam gândirea și să ne ghidam comportamentul
social. În dezvoltarea E ului social, rolurile sale, compararea dinamică succes-
eșec, evaluările altor persoane au o contribuție foarte importantă.

- Rolurile sociale sunt integrate în imaginea de sine.

- Compararea socială are un rol de calibrare asupra concepției de sine
- Dinamica succes-eșec reprezintă o cărămidă pe care zilnic o punem la
temelia imaginii de sine
- Evaluarea celorlalți și felul acestora de raportare afectează formarea
conceptului de SINE.

De-a lungul anilor au fost clasificate mai multe tipuri de E-uri:

1. E-ul SOMATIC sau corporal: configurat din percepția, reprezentarea și
informația privind schema corporală a propriei persoane.
2. E-ul PSIHOLOGIC- care include trăsăturile și structurile psihice prin care
persoana se exprimă și acționează
3. E-ul SOCIAL care este format din latura cognitivă, latura afectivă și
latura comportamentală.

Imaginea de sine

Formata din concepția de sine si stima de sine.

CONCEPTIA DE SINE sau latura cognitivă include suma credințelor si
convingerilor pe care o persoana le are despre sine astfel ca sa inteleaga cine
este ea insasi.

TEORIA ROLULILOR MULTIPLE a lui Powel& Greenhouse 2010- subliniază

importanta pe care o are in viața oamenilor asumarea unor roluri in sensul
identitatii sociale multiple. Fiecare rol reprezintă oportunitatea interacțiunilor
sociale si deschide drumul spre noi experiențe.

TEORIA COMPARATIEI SOCIALE- Festingger 1954- care prezintă doua postulate

definitorii:
1. Atunci cand oamenii sunt nesiguri cu privire la abilitatile si opiniile lor se
auto-evalueaza comparandu-se cu alții asemanatori

2. Oamenii simt adesea nevoia unei intariri, a unei confirrmari, compararea

sociala referind reperele obiective necesare consilidarii imaginii de sine

Comparația ii permite individului sa se compare pe sine insusi cu o sursa

validata extern, in același timp oferind o ancora, un reper pentru confirmarea
propriilor valori.

TEORIA REFLECTARII SOCIALE

Concepția pe care ne-o formam despre noi este in ceea mai mare măsura
reflectarea părerii persoanelor importante din mediul social căruia ii aparținem
fizic si afectiv. Putem vbi de: OGLINDA si HALOUL SOCIAL.

TEORIA DIFERENTIERII SOCIALE este nevoia de unicitate care sta la baza

tuturor acelor contexte in care pot fi asemanator celorlalți, in vederea obținerii
unei diferențieri precum si a originalitatii de sine care sa le impregneze
personalitatea si mediul in care trăiesc, multiple resurse materiale si
psihologice.

STIMA DE SINE

Sau LATURA AFECTIVA reprezintă mecanismul afectiv, energizant al E-ului

social si potenteaza auto-si calitatea imaginii de sine. Stima de sine a unei
persoane poate varia in funcție de situația prin care trece persoana respectiva
sau evenimentele cu care se confrunta.

Eveniment pozitiv- stima de sine crescuta

Eveniment negativ- stima de sine scăzută

Conform lui Branden (1987)- Stima de sine este alcatuita din încrederea de sine
si respectul de sine.
Stima de sine înalta corelează cu: INTUITIA, CREATIVITATEA, FLEXIBILITATEA,
INDEPENDENTA SI CAPACITATEA DE A-SI ASUMA SI CORECTA ERORILE.
Stima scazuta de asociază cu reacțiile defensive, tema de nou, teama de
necunoscut, iraționalitatea, comportamentul servil, tiranic, anxietate si
ostilitate
Stima de sine are o intensă fluctuație precum si instabilitate, dezechilibru
emoțional , labilitate, aspecte ce indica de multe ori prezentarea unor tulburări
de personalitate (tulburarea borderline)

Cum se formează stima de sine?

Modelul parental rejectiv autoritar caracterizat prin impunerea voinței

părintelui, ignorarea nevoii copilului, lipsa de comunicare——> STIMA DE SINE
NEGATIVA.
Modelul parental permisiv sau HIPERTOLERANT caracterizat prin: indulgenta,
suport emotional, hiperprotectie- dezvolta o STIMA SCAZAUTA. (NEGATIVA)
Modelul parental adaptativ sau democrat caracterizat prin relaționare bazata
pe respect, dragoste, încredere, dezvolta o STIMA CRESCUTA (POZITIVA).

Respingerea sociala conduce la scăderea stimei de sine. Oameni cu o stima de

sine scuzata au probleme in viața, sunt predispuși la depresii, consum de alcool
si droguri.

STIMA DE SINE INALTA stimulează sentimentele frumoase insa poate fi

problematica ducând la narcisism.

Care sunt semnele STIMEI de SINE scăzuta?

1. Sindromul impostorului- o anxietate in care o persoana afiseaza o

încredere falsa fiind mereu in alerta ca cineva va descoperi adevarul.
 2. Victimizarea- o persoana va apela la sentimentul de neajutorare
completa in fata provocărilor, se va compătimi si se va baza pe alte
persoane pentru rezolvarea problemelor.
3. Rebeliunea- o persoana va părea indiferenta la părerile celor din jur,
ceea ce e fals. Va recurge la furie sau acte de rebeliune pentru a își potoli
sentimentele de inferioritate
4. Dialogul intern negativ- are potențialul de a influenta destul de mult
stima de sine, cineva cu o stima de sine scazuta își va repeta adesea ca nu
se descurca (școala, locul de munca, ca nu ii place de propria persoana,
ca nimeni nu e interesat de ceea ce spune si ca alti oameni merita mai
multa fericire

Toate aceste gânduri negative pot deveni atat de dese incat o persoana le va
percepe ca fiind ADEVARURI nu o capcana.

Cum putem creste stima de sine?

1. Facand pace cu trecutul
2. Alegerea oamenilor potriviti cu care sa ne insotim
3. Hobbyy, sport
4. Psihoterapia- cea mai eficienta metoda pt creșterea stimei de sine
 PSIHOLOGIE SOCIALA
CURS 2
19 octombrie

Efectul de PRIMING sau asocierea dintre stimuli cunoscuți

Un stimul subtil poate influența modulul în care ne reamintim

evenimentele. Sistemul nostru de memorie este o rețea de asociații iar
primingul este trezirea sau activarea anumitor asociații. Experimentele
arată că pregătirea unui gând chiar și fără conștientizare poate influența
un alt gând sau chiar o acțiune. Cercetătorul Bargh 1996 a cerut
oamenilor să completeze o propoziție care să conțină cuvintele ca “vechi,
înțelept, pensionar”. La scurt timp după aceasta Bbargh a observat că
acești oameni mergeau mai lent în comparație cu alți oameni care nu
intraseră în contact cu aceste cuvinte. Deseori gândirea si acțiunile
noastre sunt “subtitrate” de evenimente neobservate.
Holland 2005 a observat că studenții olandezi expuși mirosului unui
detergent universal au fost mai rapizi în a identifica cuvinte legate de
curățenie. În ambele experimente subiecții nu au fost conștienți de
influența stimulilor asupra comportamentelor lor. Cercetările asupra
efectelor de PRIMING din 2006 au arătat și transpunerea acestui
eveniment în viața de zi cu zi.

AGRESIIVITATE

- DEFINIȚIE: O formă de interacțiune deschisă, directă de cele mai multe

ori dăunătoare lansată cu intenția de a provoca daune sau alte neplăceri
unui alt individ. Această agresivitate poate avea loc ca răspuns/ reacție a
unui eveniment anterior sau spontan fără provocare.
- Freud 1927, a fost primul autor care a susținut natura instinctuală a
agresivității evidențiind faptul că oamenii se nasc cu instinctul de a fi
violenți. Deci dacă agresivitatea e determinată genetic ar fi de așteptat să
existe o relație de corespondență puternică între nivelurile de
agresivitate (de ex la gemenii identici).
- Raine 1993 a studiat cazurile unor gemeni ai criminalilor condamnați în
USA și a constatat că jumătate din gemenii identici aveau cazier, deci cu
 cât împărtășeau mai mult genetic cu atât exista probabilitatea de a
comite delicte. Deci tendința de agresivitate este înnăscută. Dintr-un
anumit punct de vedere este atât ceea ce ne determină să creștem, fiind
în strânsă legătură cu instinctul de supraviețuite cât și ceea ce ne
îndeamnă la distrugere. Manifestările agresive există încă din primele zile
de viață ale bebelușului care mușcă sânul mamei pentru ua își asigura
existența fără să aibă capacitatea de a înțelege sau discerne ce e bine sau
rău. Dezvoltarea noastră ca specie are la bază infinite momente de acest
gen, de a lupta pentru supremația celor mai puternici, la acțiunea de a
vâna care înseamnă supraviețuire. Un comportament agresiv vine la
pachet cu iritare, neliniște dar și cu dificultăți de control al propriilor
reacții.
- Sunt situații când alegem sa fim agresivi pentru a obține răzbunare sau a
provocam deliberat pe cineva
Se întâmplă adesea să întoarcem agresivitatea asupra propriei persoane.
Pentru a combate acest tip de comportament este important să-i
înțelegem cauzele

Cauzele generale sunt:

1. Starea de sănătate fizică
2. Starea de sănătate mentală
3. Relația cu familia și ceilalți
4. Mediul de lucru uși cel general de viață
5. Factorii sociali sau socio-economici
6. Anumite trăsături individuale
7. Istoria personală, experiențele de viață

Cauzele psihologice și psihiatrice ale agresivității

1. Frustrarea
2. Autismul
3. Tulburarea de deficit de atenție (ADHD)
4. Tulburarea bipolară
5. Schizofrenia
6. Tulburările de comportament
7. Sindromul de stres post-traumatic
8. Ale cauze- NEUROLOGICE:
1. AVC
2. Traume craniene (lovituri la cap sau accidente)
 Cauze infecțioase:
1. Turbarea (rabia)

Manifestarea agresivității diferă în funcție de bolile cu care e asociata: de ex o

persoana care suferă de autism sau bipolară ar putea acționa agresiv atunci
când se simte frustrată sau nu poate vorbi despre sentimentele sale, în timp ce
în cazul unor tulburări de comportament răspunsul agresiv vine intenționat.

Agresivitate. Simptome

Poate fi asociată și cu simptome cauzate de o alta afecțiune. Bolile care

influențează comportamentul au adesea simptome psihologice dar și fizice:
1. Anxietate
2. Furie
3. Proastă dispoziție
4. Probleme de memorie
5. Probleme de concentrare și atenție
6. Incapacitatea de a gândi clar și organizat
7. Abilități slabe de comunicare
8. Probleme cu înțelegerea, scrierea cuvintelor
9. Halucinațiile
10.Delirul
11.Fluctuațiile de personalitate
12.Afectarea gândirii și procesului decizional
13.Insomnia
14.Izolarea socială
15.Punerea în pericol a propriei persoane și a celorlalți
16.Comportament amenințător
17.Modificări ale stării mentale
18.Confuzie, dezorientare, letargie
19.Traumatisme: deformarea oaselor, arsuri, leziuni ale organelor vizibile

Este important de făcut diferența între un comportament agresiv care poate fi

la limita acceptabil în anumite situații (provocări etc) și violență care implică
utilizarea a forței fizice pentru a produce daune sau a distruge
Forme ale comportamentului agresiv:
1. Țipete
2. Injurii
3. Insulte
4. Comentarii rasiale, religioase, etnice sau sexuale
 5. Amenințări verbale
6. Anumite gesturi de amenințare
7. Apeluri telefonice și mesaje de hărțuire
8. Alte forme de hărțuire
9. Șantaj și abuz emoțional

Reacții fizice și emoționale asociate cu agresivitatea

Reacții fizice:
Gură uscată, transpirație, bătăi rapide de inimă, tensiune musculară,
tremurături, instabilitate a picioarelor, dinți și obraji încleștați

Reacții emoționale: sentiment de frustrare sau neputință, mânie, nerăbdare,

neliniște, ostilitate, depresie sau anxietate, sentiment de tristețe și senzație de
plâns.

Ieșirile agresive apar la copii atunci când aceștia se confruntă cu dificultăți sau
au de a face cu anumite emoții precum frustrare frecvent întâlnit la copii cu
autism și deficiențe cognitive.
Dacă o anumită situație le produce o frustrare este foarte probabil ca ei să nu
mai poată remedia sau măcar descrie mulțumitor situația fapt care îi determină
să acționeze agresiv. Copiii cu ADHD prezintă un anumit deficit de atenție și de
înțelegere si de aceea pot fi impulsivi. În unele cazuri aceste comportamente
impulsive pot fi considerate agresive mai ales când sunt inacceptabile dpdv
social.
Copiii recurg adesea ka violență mai ales în situațiile când le este interzis un
anumit lucru. Aici apar sentimente de frustrare îi furie iar prin apelarea la
violență ei pot obține ce vor. În acest caz este indicat ca părinții să îi ajute pe
copii să rezolve problemele așa încât să vadă o alternativă sănătoasa la varianta
violentă.
Dacă în calitate de părinte considerați că nu mai puteți în frâu agresivitatea
copilului este bine să apelați la psihoterapie.

Efectele agresivității asupra persoanei agresate

Când vorbim despre agresivitate la fel de importante sunt și efectele pe

care aceasta le are asupra persoanei agresate. O persoană care a fost
supusă violenței poate ajunge în punctul în care are nevoie de îngrijiri
medicale. În funcție de gravitate, AGRESIVITATEA poate produce sechele
pe timp lung sau chiar moarte.

În ceea ce privește sănătatea mintală, victimele pot suferi răni

emoționale serioase:
1. Depresie
2. Anxietate
3. Atac de panică
4. Insomnie
5. Coșmaruri
6. Sindrom post traumatic

În urma acestora pot apărea:

1. Tulburări de personalitate
2. Tulburări alimentare
3. Tentative de suicid
4. Abuz de alcool sau droguri

Cum poți gestiona mai ușor furia:

1. Încearcă să te gândești de două ori înainte de a acționa sau
vorbi
2. Respiră profund de câteva ori atunci când simți că te cuprinde
furia
3. Fă sport- ajută la eliberarea de gânduri și emoții negative
4. Ia o pauză
5. Folosește umorul pentru a elimina tensiunea
6. Identifică potențiale soluții
7. Îmbunătățește abilitățile de comunicare
8. Învață să recunoști si să eviți ceea ce te poate face să adopți
un comportament agresiv

PSIHOLOGIE SOCIALA
 CURS 3
26 octombrie
Tulburările de personalitate reprezintă o serie de tipare dezadaptative de
personalitate cre afectează funcționalitatea individului. Aceste tulburări sunt
caracterizate de modul în care o persoană reacționează în fața unui eveniment
sau acțiunii unui om, manifestate prin modificări de gândire, limbaj,
comportament, afectivitate. Tulburările de personalitate au tendința de a se
manifesta încă din adolescență și persistă pe tot cursul vieții. Comportamentul
pacienților poate fi: excentric, dramatic, anxios sau inhibat.
Personalitatea unui om e compusă din modul său de gândi, simți și acționa.
Modul de a fi e influențat de mediul înconjurător, de experiențele de viață
avute și de caracteristici moștenite genetic.
Personalitatea unui om rămâne de obicei neschimbată pe tot parcursul vieții
existând și excepții. Acestea sunt cazurile în care o persoană suferă de o
tulburare de personalitate având un model rigid și nesănătos de gândire,
funcționare și comportament. O persoană cu o tulburare de personalitate are
probleme în a înțelege oamenii din jur și a relaționa cu ei și situațiile în care se
găsesc.

Tulburările de personalitate sunt 10:

1. Tulburarea paranoidă
2. Schizoidă
3. Schizotipală
4. Antisocială
5. Borderline
6. Histrionică
7. Narcisistică
8. Evitantă
9. Dependentă
10.Obsesiv compulsivă

Tulburarea paranoidă
Se manifestă prin:
1. Suspiciune
2. Neîncredere generalizată față de alții care debutează de la adultul tânăr
și îndeplinește următoarele criterii:
● îi suspectează pe ceilalți fără a avea argumente
 ● Evită să facă destăinuiri, are dubii cu privire la loialitatea sau încrederea
prietenilor săi
● Are suspiciuni repetate

● Este ranchiunos

● Interpretează remarcile inocente ca jigniri

● Au dificultăți în inițierea relațiilor apropiate

● Sunt rigizi, incapabili să coopereze, caută să-și confirme ideile negative și

pot manifesta episoade psihotice

Tulburarea schizoidă
Se caracterizează printr-un patern de detașare de relațiile sociale și o gamă
restrânsă de exprimare a emoțiilor.
Interes redus sau neinteresat în experiențe sexuale
Număr restrâns de activități care îi fac plăcere
Este o persoană rece, distanțată emoțional și aplatizată afectiv
Indiferent la lauda sau critica celorlalți
Nu are prieteni apropiați sau confidenți cu excepția rudelor de gradul I

Tulburarea schizo-tipală
Se caracterizează printr-un patern de deficite sociale, reducerea capacității de a
avea relații strânse, credințe bizare sau gândire magică, comportament în
dezacord cu normele culturale, credință în superstiții, clarviziune, telepatie,
experiențe perceptive neobișnuite, iluzii corporale, gândire și limbaj bizar,
caracter suspicios sau ideație paranoidă, sentimente inadecvate sau limitate,
comportament excentric bizar sau ciudat, lipsa prietenilor apropiați cu excepția
rudelor apropiate.

Tulburarea antisocială
Se manifestă printr-un tipar comportamental prin desconsiderarea și încălcarea
drepturilor celorlalți apărut încă de la 15 ani, incapacitatea de a se conforma
normelor sociale și comportament în afara limitelor legii, înșelătorie, minciuni,
nume false, escrocherii, impulsivitate sau incapacitatea de a planifica o acțiune,
iritabilitate, agresivitate, lipsa de remușcări începând cu 18 ani și
comportament antisocial

Tulburarea borderline
Patern de instabilitate al relațiilor interpersonale. Efortul de a evita abandonul
real sau imaginar, impulsivitate în cel puțin două domenii (cheltuieli și sex),
tulburări de identitate, instabilitatea imaginii de sine, comportament suicidal
recurent, gesturi și amenințări cu suicidul, comportament auto-mutilant,
instabilitate afectivă sau anxietate care durează de obicei câteva ore, sentiment
cronic de vid interior, manie incontrolată și intensă, ideație paranoidă
tranzitorie.

Tulburarea histrionică
Se caracterizează printr-un tipar comportamental caracterizat prin:
Exprimarea excesivă a emoțiilor și căutarea atenției celor din jur
Se simte incomod când nu se află în centrul atenției
Are comportament neadecvat cu tentă sexuală sau provocatoare
Dorește să atragă atenția mereu
Vrea să impresioneze audiența
Exprimarea emoțiilor este exagerată, teatrală sau dramatică
Apreciază greșit relațiile cu cei din jur

Tulburarea narcisistică
Reprezentată de patern comportamental de grandoare, necesitatea de
admirație și lipsa de empatie, exagerarea realizărilor. Au nevoie neapărată de
admirație. Sentiment exagerat de importanță, preocupați de putere, strălucire,
frumusețe sau dragoste ideală. Atitudine arogantă superioară.

Tulburarea evitantă
Se caracterizează prin un tipar de inhibiție socială. Evită activități profesionale
care presupun contacte inter-personale din cauza fricii de a nu fi criticat sau
respins. Nu este dispus să se implice în relații cu alte persoane decât dacă este
sigur că este simpatizat. Rezervat în relațiile apropiate din cauza fricii de a se
face de rușine sau să fie respins. Inhibat când este confruntat cu persoane noi.
Se consideră inapt social, lipsit de atractivitate sau inferior altora. Nu își
dorește să își asume riscuri și să e angajeze în acțiuni noi.

Tulburarea dependentă
Nevoia exagerată a unei persoane ca altcineva să aibă grijă de ea. Are dificultăți
în luarea deciziilor, in exprimarea dezacordului, are dificultăți a demara
proiecte, face eforturi succesive pentru a obține sprijin, se simte incomod sau
neajutorat când este singur

Tulburarea obsesiv-compulsivă
Se caracterizează printr-un patern de preocupare pentru ordine, perfecțiune,
pentru a deține controlul mental în detrimentul flexibilității, deschiderii și
eficienței. Este dedicat excesiv muncii și productivității, incapabil să arunce
obiecte uzate, refuze să delege altora sarcini, sunt rigizi și încăpățânați.

Tulburarea depresivă
Caracterizată prin doua simptome principale:
● Dispoziție tristă

● Lipsa interesului/ lipsa plăcerii pentru activitățile care erau plăcute

O stare generală de tristețe care te incapacitează. Tristețea și lipsa interesului
se pot asocia cu sentimente de inutilitate sau vinovăție, gândul că viața nu mai
merită trăită, insomnii, lipsa poftei de mâncare, lentoare psihomotorie, nivel
scăzut de energie , dificultăți în concentrare, dificultatea de a lua cele mai mici
decizii: la simptome- epuizare sau oboseală extremă, insomnie sau tulburări de
somn, tulburări de alimentație.

Alte tulburări de personalitate

● De tip labil dacă principala trăsătură e labilitatea

● De tip dezinhibat dacă principala trăsătura este controlul redus al

impulsurilor manifestat prin indiscreții sociale
● De tip agresiv dacă principala trăsătura este comportamentul agresiv

● De tip apatic dacă principala trăsătură este apatia severă și indiferența

● De tip paranoid dacă principala trăsătură este caracterul suspicios sau

ideația paranoidă

Personalitatea unui om este compusă din modul de a gândi, simți și acționa

independent. O tulburare de personalitate este un mod rigid, nesănătos de
gândire, funcționare și comportament
Tulburările de personalitate încep în anii adolescenței sau începutul vârstei
adulte.Consecințele acestor tulburări pot fi prevenite cu ajutorul terapiei și
tratamentului medicamentos.

Psihoterapia este foarte importantă în ajutarea individului să descopere

motivațiile și temerile asociate cu gândurile și comportamentele și să ajute
pacientul să relaționeze cu ceilalți într-un mod corespunzător.

CURS 2 noiembrie

Manipularea psihologică este un tip de influență socială care urmărește

schimbarea percepției și a comportamentului celorlalți cu ajutorul unor tactici
ascunse, amăgitoare sau chiar abuzive. Deoarece manipulatorul își urmărește
doar propriile interese adesea în detrimentul altora aceste metode pot fi
considerate exploatatoare, imorale și înșelătoare.
Când auzim cuvântul manipulare putem avea diverse reacții:
● Teama

● Dispreț

● Interes

● Dorința de a ști mai multe

● Nicio reacție

Manipularea constă în a folosi diferite metode și tactici de cele mai multe ori
abuzive, de a îi determina pe ceilalți să facă ceea ce tu dorești fără a ține cont
sau chiar prejudiciind dorințele, nevoile și interesele lor.
În majoritatea cazurilor manipulatorii sunt conștienți de ceea ce fac, în orice
moment ei. Pot să își explice comportamentul și acțiunile ca fiind justificate, ba
mai mult ca fiind în favoarea victimei.
Manipularea pot fi:
● Verbala

● Fizică

● Sexuală
 ● Emoțională

● Pecuniară
Este exploatată vulnerabilitatea umană în toate aceste situații: naivitatea, lipsa
e experiență, bunătatea, vinovăția, neputința, sinceritatea, frica și îndoiala.
În situații cotidiene suntem obișnuiți cu anumite forme de manipulare subtilă
pe care de obicei io folosesc comercianții, prezentatorii de știri sau politicienii,
cu excepția celor foarte naivi, oamenii pot pune lucrurile cap la cap atunci când
le interpretează mesajele
Problema poate deveni și mai serioasă atunci când manipularea vine din partea
apropiați: colegi, prieteni, părinți, partener de cuplu și chiar copii. Un
comportament manipulativ al unei persoana apropiate poate produce multă
suferință uneori cu consecințe grave pe tot parcursul vieții.

Manipularea prin intermediul mass-media

Ar însemna când cineva își dorește să influențeze societatea, un grup social sau
anumit individ și se folosește de aceste instrumente pentru ca să își atingă
scopul: convingerea, constrângerea, sugestia, contaminarea precum și metode
și procedee, tehnici și tehnologii de influență
Presa, unele televiziuni, site-urile, ziarele și tehnologii de influență au scopul să
ne implanteze o anumită idee, să ne facă să devenim susținătorii unui punct de
vedere, să ne convingă să gândim într-un fel anume.

Personalitatea manipulată

Modelul SHOSTROM 1967 evidențiază două tipuri de manipulatori cu caracter

specific: activi și pasivi. În ceea ce privește manipularea interpersonală aceștia
își găsesc victimele destul de facil cunoscând îndeaproape vulnerabilitățile
psihologice ale acestora și speculându-le ori de câte ori se ivește ocazia. Un
manipulator se bazează pe ignoranța și naivitatea victimei sau pe specularea
slăbiciunii emoționale ale acesteia

Putem evalua vulnerabilitatea victimelor după cum urmează: Coxal 2013

Risc extrem: o victimă cu grad crescut de labilitate poate fi un subiect excelent
într-un complot manipulativ; o victimă care refuză că poate fi manipulată este
perfectă
Risc mediu- ridicat: ignoranța sau necunoașterea manipulării, astfel mulți
oameni nu cunosc. Conceptul de manipulare sau îl consideră ceva de domeniul
fantasticului ignorând efectele acestuia
Risc mediu: conștientizarea manipulării ca metodă politică însă necunoașterea
motivațiilor pentru manipulare
Risc scăzut: este vorba de cunoașterea fenomenelor de manipulare precum și a
diverselor tehnici de manipulare.
Există mai multe motive pentru care manipularea e de succes:
1. Ignoranța, în multe cazuri oamenii nu realizează că sunt manipulați caz în
care manipularea are un succes total
2. Bucuria nevinovată: marketingul manipulează în mod constant pentru a îi
determina pe oameni să prefere un anumit brand în defavoarea altuia.
3. Evitarea: când manipularea nu este subtilă avem tendința de a evita pe
cei care îi știm că manipulează
4. Lipsa de energie: persoanele care sunt mai energice și sceptice tind să fie
greu de manipulat
5. Căutarea de comfort: persoanele care nu pot tolera mai mult disconfort
vor avea tendința de a reacționa mult mai ușor la o abordare
manipulativă.

Trăsăturile persoanelor care pot fi manipulate:

1. Sugestibilitate crescută
2. Dependența emoțional afectivă
3. Slaba încredere în forțele proprii
4. Imaginea de sine scăzută
5. Identitatea de sine difuză
6. Lipsa de asertivitate și incapacitatea de a spune “nu”
7. Dependența de a avea aprobarea și acceptarea altora
8. Grad crescut de labilitate emoțională
9. Grad crescut de impresionabilitate

Personalitatea manipulativă

Pentru ca manipularea să fie de succes, manipulatorul ar trebui să prezinte

următoarele atribute:
1. Capacitatea de a își ascunde intențiile
2. Cunoașterea vulnerabilității psihologice ale victimei
3. Determinarea celor mai eficiente tehnici
 4. Lipsa empatiei față de victimă

Motivele care stau la baza acțiunii manipulatorilor:

1. Nevoi de a își atinge scopul
2. Nevoia puternică de a obține putere și superioritate
3. Nevoia de a avea În permanență controlul

Manipulatorul activ- Shostrom 1967 care are un impuls în căutarea victimelor.

Există 4 personalități de manipulator:
1. Dictatorul
2. Judecătorul
3. Tipul abuziv
4. Tipul calculat

Manipulatorul pasiv care urmărește controlul victimei prin mijloace subversive:

1. Victima
2. Apărătorul
3. Tipul amabil
4. Dependentul

Fiecare. Tip activ. Este într-o relație de interdependență cu unul dintre

tipurile pasive de personalitate descris de Shostrom

Sunt manipulatorii psihopați?- Nu! Ceea ce este caracteristic acestor

persoane este o anumită structură de personalitate care se subscrie
conceptului de TRIADA ÎNTUNECATĂ A PERSONALITĂȚII. Cele 3
componente ale acestei structuri sunt:
1. Narcisismul obiectivat în vanitate, egocentrism, imagine de sine cu
conotații de elitism
2. Machiavelismul, oameni seducători, exploatând vulnerabilitatea
emoțională a altora
3. Psihopatie, construct psihologic ce nu echivalează cu diagnosticul de
psihopatie clinică dar evidențiază un comportament antisocial, egoism și
impulsivitate combinat cu un nivel scăzut de empatie, rușine și vinovăție.
Tehnici de manipulare

1. Minciuna- tehnică folosită uneori extrem de subtil, alteori mai puțin,

pentru manipulare.
2. Minciuna prin omisiune- se realizează prin ascunderea unei părți de
adevăr; se folosește în propagandă.
3. Negarea-manipulatorul refuză să recunoască că a făcut ceva greșit
4. Raționalizarea- apare ca o scuză folosită de manipulator pentru un
comportament nepotrivit
5. Minimizarea- este un tip de negare în care manipulatorul afirmă că
atitudinea sa nu este rău voitoare așa cum sugerează altă persoană
6. Diversiunea- manipulatorul nu dă un răspuns direct la o anumită
problemă , creând o diversiune. Și începând o altă propoziție
7. Folosirea de răspunsuri evazive, ambigue într-o conversație
8. Intimidarea voalată- manipulatorul folosește amenințări subtile,
indirecte
9. Învinovățirea- tactică de intimidare prin care manipulatorul sugerează că
celălalt este o persoană egoistă și nepăsătoare, ceea ce induce
sentimentul de vinovăție
10.Șantajul emoțional- șantajistul amenință direct sau indirect pentru a
obține ceea ce își dorește
11.Folosirea sarcasmului este făcută cu scopul de a cultiva teama
12.Jucarea rolului victimei în care manipulatorul se prezintă pe sine ca fiind
o victimă a circumstanțelor sau a comportamentului altora
13.Defăimarea victimei, este un mijloc de a pune victima în defensivă și de a
își masca intențiile agresive
14.Proiectarea vinei (de a da vina pe alți) în care manipulatorul găsește un
țap ispășitor
15.Simularea nevinovăției/ inocenței în care manipulatorul susține că nu a
făcut nimic intenționat, adoptă o atitudine de uimire și perplexitate
16.Simularea confuziei în care manipulatorul pretinde că nu știe despre ce e
vorba
17.Folosirea mâniei sau furiei în care manipulatorul se arată furios pentru a
își șoca victima și a obține ce vrea
18.Seducția, manipulatorul se folosește de Charisma sa, farmecul personal,
laudă și măgulește pentru obținerea de încredere totală
Dezinformarea- ansamblu organizat de tehnici și procedee de prelucrare și
transmitere a informațiilor cu scopul conștient de induce în eroare, a provoca
derută și a manipula opiniile și comportamentele persoanelor și grupurilor.

Curs seminar 9 noiembrie

Procedee de manipulare informațională

Aceste procedee sunt extrem de variate, fake news-ul este unul din multiplele
exemple ale manipulării prin dezinformare. În cadrul procesului de manipulare
pot fi. Identificate o serie de procedee specifice:
1. Ascunderea sau selectarea informațiilor
2. Distorsionarea informațiilor
3. Deformarea proporțiilor
4. Intoxicarea țintei (lansarea de pseudo info cu rolul de a distrage atenția)
5. Lansarea de zvonuri (afirmații care nu pot fi verificate)
6. Lansarea unor sloganuri, stereotipii de gândire
7. Dirijarea asocierii faptelor
8. Discreditarea surselor incomode prin: atacuri la persoană, calomnii,
interpretări tendențioase
9. Fabricarea și promovarea de așa zis experți care se dau drept surse
credibile

Cele zece legi ale manipulării- Noam Chomsky

1. Poporul trebuie să aibă mereu mintea ocupată cu altceva decât cu

problemele lui adevărate- pentru aceasta trebuie să distragi permanent
atenția de la problemele sociale reale îndreptând-o către subiecte
minore dar cu mare impact emoțional
2. Poporul trebuie să perceapă conducătorii drept salvatori ai națiunii-
pentru aceasta inventează false amenințări ori creează probleme grave
care îngrijorează real și angajează opinia publică iar apoi oferă soluțiile
3. Poporul trebuie mereu pregătit pentru mai rău, pentru aceasta
mecanismele propagandei albe (oficială integral asumată de guvern),
propagandă gri (parțial asumată), propagandă neagră (niciodată
asumată) trebuie să promoveze imaginea unui guvern în permanență
preocupat pentru ameliorarea condițiilor tocmai sumbre ale viitorului;
politicile antipopulare dure se vor aplica gradual, pentru a preveni sau
 atenua protestele sociale; în acest fel cel mai mare rău devine suportabil
dacă este administrat în porții anuale conform unui program anunțat
4. Poporul trebuie să creadă că și ceea ce guvernele îi pregătesc mai rău
este tot spre binele lui; pentru aceasta să obții acordul de moment al
poporului pentru măsuri dure economice din viitor, omul se obișnuiește
cu ideea dacă este prevenit și amânat
5. Poporul trebuie să aibă o gândire ca să nu îi permită sesizarea legăturii
dintre cauză și efect; pentru aceasta trebuie să te adresezi oamenilor ca
și cum toți ar avea o gândire infantilă. În felul acesta îndrepți mulțimile
spre un tip de gândire superficială, naivă și cu predispoziție la intoxicări
Informaționale
6. Poporul trebuie dezobișnuit să problematizeze realitatea și să acționeze
sub impulsul emoțiilor; pentru aceasta trebuie să faci tot timpul apel la
sentimente și la reacții glandulare și nu la rațiune, să încurajezi reacțiile
emoționale pentru că sunt cel mai ușor de manipulat
7. Poporul trebuie obișnuit cu satisfacții ieftine care să-i ocupe timpul și să-l
demotiveze în atingerea unor idealuri superioare; pentru aceasta un
sistem de învățământ corup și nefuncțional este instrumentul ideal de a
ține cetățenii în ignoranță și a manipula opiniile colective după bunul
plac
8. Poporul nu trebuie să aibă acces la mijloacele de informare completă.
Pentru aceasta trebuie să încurajezi financiar acele mijloace de
comunicare în masă care îndobitocesc publicul și îl țin legat de emisiuni și
seriale vulgare ce trag inteligența în jos
9. Poporului trebuie să îi fie indus spiritul turmei; pentru aceasta trebuie să
stimulezi sentimentul individual de culpă, de fatalitate, de neputință;
persoanele care nu mai au impusul de a se revolta devin o turmă și sunt
ușor de controlat
10.Poporul nu trebuie să creadă în existența strategiilor și mijloacelor
oficiale de manipulare; pentru aceasta trebuie să apelezi la toate
cuceririle științelor pentru a cunoaște punctele slabe din psihologia
individului și a mulțimilor; în același timp să discreditezi aceste
cunoștințe prin mass-media astfel ca poporul să nu creadă în mijloacele
și strategiile statale de manipulare.

Curs seminar 16 noiembrie

Grupurile sociale
Caracteristici principale ale grupurilor sociale.
Grupul reprezintă o parte centrală în existența umană. Toți suntem membri
unei varietăți de grupuri sociale de la grupul din care facem parte când mergem
la serviciu, la grupurile de prieteni sau echipe sportive din care facem parte.
Grupurile ne definesc ca indivizi sociali; identitatea noastră socială este în
strânsă legătură cu grupul din care facem parte. Grupul social ne influențează
viața în multiple aspecte, ne influențează atitudinile și convingerile și ne
setează un anumit tip de comportament. Identitatea noastră socială este în
strânsă legătură cu grupul din care facem parte dar și cu grupurile cu care luăm
contact. Cercetătorii au diferențiat adesea grupurile în funcție de mărimea lor,
de gradul de structurare sau în funcție de gradul de apropiere dintre membri.
Grupurile sunt formațiuni sociale în care indivizii interacționează direct, pe
baza unor reguli acceptate și se recunosc ca membri ai unei entități distincte
într-un anumit moment și loc.
Colectivitățile au la bază aceeași recunoaștere a unor norme și principii
comune dar nu presupun interacțiuni directe între membri.
Organizațiile sunt formațiuni sociale deliberat constituite în atingerea unui
scop prin folosirea unor strategii de decizie și control

Caracteristicile grupurilor sociale

1. Mărimea este dată de numărul de membri care compun grupul
2. Compoziția reflectă caracteristicile psihosociale ale membrilor sub
aspectul vârstei, etniei, nivelului de instruire, stării civile și statut
profesional
3. Structura evidențiază existența unui set de norme și distribuția rolurilor
și funcțiilor în grup
4. Coeziunea: ansamblul forțelor care mențin unitatea grupului.
5. Consensul, arată existența atitudinilor asemănătoare în grup
6. Conformismul, se referă la gradul de respectare a normelor.
7. Auto-organizarea, este capacitatea grupului de a se organiza.
8. Omogenitatea, reflectă gradul de similaritate psihologică
9. Flexibilitatea, capacitatea de a manifesta comportamente variate opusă
rigidității și stereotipiei
10.Tonul hedonic este plăcerea apartenenței la grup
11.Intimitatea, gradul de apropiere psihologică între membrii grupului
12.Autonomia arată independența grupului
13.Controlul: grupul ca mijloc de control al acțiunii membrilor săi
14.Permeabilitatea, reflectă gradul de cooptare a altor membri cu grupul
 15.Nivelul de integrare, reprezintă măsura identificării membrilor cu grupul
16.Eficiența, exprimă parametrii calitativi și cantitativi de realizare a sarcinii.
17.Stabilitatea, persistența în timp a grupului

Funcțiile grupurilor sociale

Potrivit psihologiei evoluționiste, oamenii au moștenit ca urmare a selecției

naturale și adaptării evolutive, competențe specializate care le permit să
îndeplinească eficient sarcini importante. Integrarea în grup oferă avantaje,
oportunități importante pentru supraviețuire.

Funcțiile grupurilor:
1. Afilierea socială și atașamentul- calitatea de membru oferă beneficii
bunăstării noastre psihologice sub. Formă de afiliere și acceptare de
către alții; gradul de acceptare socială într-un grup social se reflectă în
calitatea stimei noastre de sine. Când ne simțim acceptați și valorizați
aceasta are o conotație pozitivă; când ne simțim respinși sau devalorizați
stima de sine are de suferit.
2. Afilierea și anxietatea, făcând parte din grupuri sociale indivizii capătă un
sentiment de securitate și li se reduce anxietate; când suntem triști sau
temători, când nu suntem siguri ce anume să facem sau ce anume să
procedăm, ne întoarcem frecvent la alții. Identificarea cu grupul spune
multe despre cine suntem cu adevărat dar și cum trebuie să ne
comportăm
3. Rolul afilierii la grup asupra sănătății mintale a individului – oamenii care
simt că au un sprijin social adecvat raportează că sunt mai fericiți și de
asemenea au mai puține probleme psihologice incluzând
comportamentul criminal, tulburări de alimentație și boli psihice;
persoanele cu mai mult sprijin social (cei căsătoriți sau cu job) în
comparație cu cei singuri prezintă o rată scăzută a suicidului conform
Rothberg &Jhones 1987; conform TEORIEI COMPARĂRII SOCIALE
(Festinger 1954), învățăm despre abilitățile noastre, despre adecvarea și
validarea opiniilor noastre și situația noastră socială prin procesul
comparației sociale
4. Distinctivitatea optimă, pe lângă comparația socială unul dintre
procesele importante implicate în formarea și menținerea imaginii de
sine este și diferențierea socială. Oamenii doresc în general să se distingă
de ceilalți și să se perceapă ca indivizi unici, în același timp resimt nevoia
raportării la alții iar apartenența la grupuri satisface ambele tipuri de
nevoi; există mai multe strategii prin care oamenii mențin echilibrul între
 nevoia de a fi și nevoia de a aparține unor structuri sociale; printre
acestea se numără:
a. Identificarea cu un grup numeric distinct
b. Identificarea cu un sub grup, de exemplu partidele conțin facțiuni cu
opinii diferite
c. Consolidarea distinctivității grupului
d. Diferențierea de ceilalți membri prin roluri adoptate
e. Perceperea de sine ca find loiali grupului
f. Convingerea că respecți normele grupului
5. Identitatea socială, definită de apartenența la un grup; când ne
identificăm cu un grup ne idenditificăm cu valorile, prestigiul și statutul
acestuia deoarece identitatea noastră socială se repercutează asupra
stimei de sine
Normele sociale
Orice grup social activează în baza unui set de reguli menite să ghideze
conduita și activitatea membrilor. Există norme formale și informale specific
fiecărui grup. Normele sociale sunt media opiniilor, atitudinilor și
comportamentelor acceptate social. Ele conferă un anumit element distinctiv
fiecărui grup. Psihologul american Stangore in 2004 definește norma socială
ca un mod de a gândi, a simți și a se comporta ce este perceput de ceilalți
membri ca normal în grupul social. Normele sociale exercită o mare influență
asupra atitudinilor și comportamentelor noastre. Psihologul român Dan Cristea
2015 identifică următoarele funcții ale normelor sociale:
1. Promovează și protejează sistemul axiologic al unui grup social.
2. Exercită controlul social asupra membrilor grupului
3. Reglează relațiile interpersonale oferind repere pentru comportamente
4. Reduc anxietatea în cazul unor situații sociale inedite
5. Eficientizează activitățile sociale datorită unor scheme comportamentale

Rol și statut
În afară de norme și prescripții, grupurile au definite și câteva expectanțe vizavi
de cum trebuie să se poarte oamenii. Acestea sunt ROLURILE SOCIALE. Rolurile
definesc cum trebuie să se poarte o persoană care ocupă o poziție specifică în
grupul respectiv. Există și situații în care rolurile sociale pot modela nu numai
comportamentul și emoțiile dar și personalitatea.

Dan Cristea 2015 realizează o clasificare a rolurilor pe criterii:

1. Prin raportarea la statutele corespondente, respectiv roluri de vârstă,
sex, profesie, familie
2. În funcție de contribuția persoanei sunt roluri create și roluri performate
3. Din punct de vedere al libertății pe care o presupun sunt roluri asumate
și roluri impuse
4. După criteriul temporalității există roluri prezente, viitoare și
reminiscente
5. După forma de manifestare- roluri rigide și flexibile
6. După nivelul la care se produc sunt roluri instituționale, grupale și
personale
7. După raportul cu realitatea sunt roluri refuzate, aspirate, visate,
imaginate, virtuale sau simbolice

Ce este ambiguitatea rolului?- necesitatea de a îndeplini anumite roluri

poate cauza în unele situații probleme pentru grup și membrii săi.
O potențială dificultate apare atunci când există așteptarea ca individul
să presteze un rol însă în același timp grupul nu oferă suficiente
informații despre cum se face acest lucru.
Ambiguitatea rolului se produce atunci când nu este limpede ce este
cerut; în acest caz, grupul se așteaptă ca individul să îndeplinească un rol
și poate chiar să-l sancționeze dacă nu face acest lucru.
Consecințele ambiguității sunt: frustrarea, stresul, insatisfacția.

Ce este conflictul de rol? Atunci când o persoană trebuie să îndeplinească

mai multe roluri care sunt incompatibile sau au un caracter
contradictoriu spunem că se confundă cu un conflict de rol. (Familie vs
muncă). Acest conflict este o sursă considerabilă de distress atât pentru
angajați cât și pentru organizație și se soldează cu stări emoționale
preponderent negative.
Statutul se referă la autoritatea, prestigiul sau reputația unui membru în
raport cu ceilalți membri. Schimbările de statut sunt antrenate de
conjunctura dinamică și imprevizibilitatea vieții, de curgerea timpului,
implicații asupra vârstei și sănătății fizice și psihice precum și asupra
modificărilor conștiinței de sine și de lume a fiecăruia.

Patologii induse prin manipulare la nivelul grupului

1. Catharsisul și isteria în masă- aceasta este prima etapă a unui grup și

înseamnă de obicei o curățare a interdicțiilor prin ritualuri; un
sentiment al uniunii comunității este creat și încurajat de liderul
grupului, fiind constituit în general pe o serie de predici ce duc la o
eliberare catharsică a energiei colective
Curs seminar 23.11.2023

Fenomene specifice ale grupurilor sociale

Facilitarea socială (cum suntem afectați de prezența altora)
Marvin Shown 1981 susține că toate grupurile au un lucru comun:
interacțiunea membrilor, prin urmare el definește un grup ca fiind format din
doi sau mai mulți indivizi ce interacționează și se influențează unul pe celălalt.
Diversitatea grupurilor ajută la satisfacerea diferitelor nevoi umane precum
sunt cele de afiliere, realizare și de obținerea unei identități sociale

Facilitarea versus inhibiția socială

- Este procesul prin care prezența celorlalți poate favoriza performanța
individului. Studiile au arătat existența acestui proces și la regnul animal.
Exemplu: cangurii, maimuțele, caii mănâncă și aleargă mai repede în
prezența membrilor aceleași specii
Lenea sociala
În anul 1913 Ringelmann a efectuat un experiment în care subiecții erau puși să
tragă de capătul unei funii cu putere la celălalt capăt fiind atașat un dispozitiv
care măsura intensitatea forței. Subiecții realizau această sarcină individual cât
și în grup; rezultatele arătau faptul că puterea exercitată asupra frânghiei
scădea proporțional cu cât mărimea grupului creștea. În grupurile cele mai
numeroase indivizii exercitau cea mai slabă forță.
Dezindividualizarea sau când își pierd oamenii sentimentul de sine în grupuri
Situațiile de grup pot determina dispersa sinelui, a individualității. Concluzie:
facem împreună ceea ce nu facem singuri, în situațiile de grup oamenii sunt
influențați fiind mai dispuși să renunțe la diferite constrângeri și să-și piardă
simțul identității pentru a deveni cât mai integrați. (Efect de turmă)
Polarizarea de grup, sau grupul ne intensifică opiniile fenomenul se explică prin
întărirea propriei identități prin asociere cu indivizi asemănători.
Gândirea în grup- grupul împiedică sau ajută la luarea deciziilor bune?
Psihologul american Irving Janis 1982 se întreabă dacă toate procesele care se
petrec în interiorul grupurilor ar fi putut să explice deciziile nefaste luate de
politicienii americani în secolul 20.

Simptomele gândiri de grup

Janis 2008 a identificat 8 simptome:
1. Iluzia de invulnerabilitate în care grupurile pot dezvolta un optimism
excesiv care le poate orbi în fața avertizărilor de pericol
2. Convingerea neclintită în moralitatea grupului la care membrii grupului
își asuma moralitatea inerentă grupului din care fac parte și pot ignora
problemele de natură etică, morală general valabile
3. Raționalizarea- grupurile desconsideră provocările prin justificarea
colectivă a deciziilor
4. Perspectiva stereotipă asupra adversarului, în multe situații membrii
grupului consideră că opozanții lor sunt prea neîndurători pentru a
negocia cu ei sau prea slabi și neinteligenți pentru a se apăra împotriva
inițiativei pusă la punct
5. Presiunea de conformare, membrii grupului îi resping pe cei ce ridică
îndoieli cu privire la ipotezele și planurile grupului
6. Autocenzura, deoarce dezacordurile sunt adesea inconfortabile, membrii
refuză saurenunță adesea la propriile lor îndoieli
7. Iluzia de unanimitate, autocenzura și presiunea de a nu scoate din
ecuație consensul creează o iluzie de unanimitate
8. Protectorii coeziunii grupului, unii membri protejează grupul de
informațiile care ar pune sub semnul întrebării eficacitatea sau
moralitatea deciziilor luate

Problematica liderului
Liderii manipulatori prezintă ceea ce se numește TRIADA ÎNTUNECATĂ A
PERSONALITĂȚII în care încadrăm narcisismul, machiavelismul și psihopatia.
Liderii dictatoriali sunt deosebit de dăunători deoarece aceștia tind să se
înconjoare cu o elită dominantă pe care p selecționează ideologic și prin
comportamente de tip recompensă- pedeapsă. Liderii machiavelici sunt
pregătiți să facă totul pentru a își menține statutul și poziția în cadrul grupului.
Liderii narcisici sunt consumați de glorie, de importanța de sine, de invidie,
aroganță, supremație, lipsă de empatie și un sentiment de putere absolută.

Trăsăturile de personalitate și diferențe individuale ale liderilor

Lideri mari sau celebri care au rămas în istorie cum ar fi Winston Churchill,
Gandi, Mandela, Thatcher, Hitler, Stalin, Ceaușescu- aceștia par să aibă
capabilități speciale și distinctive care îi fac să se deosebească de ceilalți. În
mod surprinzător avem tendința de a căuta o explicație în ceea ce privește
capacitățile unice ale acestor persoane. Potrivit cercetătorilor se iau în
considerație trăsăturile comportamentale ale acestora care atrag atenția.
Trăsăturile de personalitate îi fac pe unii lideri mai eficienți decât alții. De
exemplu, liderii tind să fie peste medie în ceea ce privește statura, sănătatea,
activitatea fizică, încrederea în sine, sociabilitatea și fluiditatea verbală.
Inteligența este importantă pentru că liderii trebuie să gândesc și să răspundă
iute, să aibă acces mai repede la informație decât alții. Există de asemenea
constelații de atribute care sunt asociate cu o conducere adevărat malefică, în
special triadă întunecată a trăsăturilor de personalitate (narcisism,
machiavelism, psihopatia) care este asociată cu negativitate sau indiferența
față de ceilalți, ba chiar cu lezarea lor conștientă în scopul atingerii obiectivelor
personale. Narcisismul crescut este caracterizat de o autoevaluare exagerată.
Machiavelismul se caracterizează printr-o manipulare grosolană a celorlalți
pentru câștiguri personale. Psihopatia se caracterizează prin afectări ale altora
și lipsa rezonanței afective.

Curs 7 decembrie

Teoriile contingenței- recunosc că majoritatea comportamentelor sau stilurilor

de conducere depind de context, altfel spus unele stiluri sunt mai potrivite
pentru anumite situații sau sarcini decât altele. Este evident că sunt diferite
stiluri de comportament care sunt potrivite, de exemplu pentru un avion de
luptă, un avion de mecanică, o companie de dans. Sportiv sau o națiune în
criză. Cea mai cunoscută teorie a contingenței este acea a lui Fred Fidler 1964-
El a distins între. Liderii orientați spre sarcini (care sunt. Autoritari centrați pe
valorificarea succesului grupului și sunt conștienți de sine în raport cu
îndeplinirea unei sarcini mai degrabă decât în contact cu grupul și lideri
orientați către relații care sunt mai relaxați, prietenoși, non directivi și sociabili,
ei câștigă încredere în sine din relațiile de grup fericite și armonioase.

Fidler a măsurat stilul de conducere utilizând LEAST PREFERED CO-WORKER

SCALE (LPC)- scala colaboratorului cel mai puțin preferat, unde respondenții au
evaluat persoana pe care o preferă cel mai puțin în calitate de coleg, pe mai
multe dimensiuni (plăcut- neplăcut, plictisitor- interesant, prietenos-
neprietenos) scorurile LPC au fost folosite pentru a face diferența între două
stiluri de lidership diferite.
Teoria contingenței distinge între eficacitatea conducerii liderilor de nivel înalt
și scăzut conform scalei LPC. Conform acestei scale liderii pot fi împărțiți în
funcție de eficacitate în cei cu un scor mai mare de 64 și cel cu un scor mai mic
de 57. Întrebarea se pune- ce se întâmplă cu comportamentul celor situați între
57 și 64? Aceasta este o întrebare validă deoarece 20% din populație se
încadrează în acest nivel. Jhon Kennedy în 1982 a efectuat un studiu pentru a
aborda această întrebare

Teoria deciziei normative (Normative Decision Theory)

Este o altă teorie a contingenței care se concentrează în mod specific asupra
conducerii în contextele de luare a deciziilor în grup. Această teorie identifică 3
strategii de luare a deciziilor din care liderii pot alege:
1. Autocritica
2. Luarea deciziilor de grup, unde liderii și subordonații sunt parteneri egali
3. Consultativă, unde se caută implicarea sunbordonaților
Eficacitatea acestor strategii depinde de calitatea relațiilor leader- subordonați.

Leaderul tranzacțional și leadershipul transformațional

Deși popular teoriile de contingență sunt totuși statice, fără dinamism; această
limitare este abordată de teoriile tranzacționale care postulează ca principală
ipoteză faptul că o conducere este un proces de schimb analog cu relațiile
contraactuale din viața economică și care se bazează pe buna credință a
participanților. Leaderii tranzacționează cu cei pe care îi conduc pentru a face
să funcționeze lucrurile. Ei creează așteptări și stabilesc obiective, oferă
recunoaștere și recompense pentru îndeplinirea sarcinilor (Burns 1978).

Rolul charismei
Noțiunea de charismă este atât de centrală pentru teoria conducerii
transformatoare, ea poate fi constructivă, pozitivă și malefică. Pentru a face o
diferențiere între transformatorii malefici (Hitler) și eroii transformaționali
(Gadhi) psihologia socială a apelat la această delimitare ce postulează granița
dintre alternativele efectului de conducere: PROSOCIAL și ANTISOCIAL

Identitatea socială și conducerea

Conducerea este o relație în care unii membri ai grupului pot influența restul
grupului pentru a îmbrățișa propriile lor valori, atitudini și obiective. Un leader
eficient poate transforma acțiunea individuală în acțiune de grup astfel
conducerea are o funcție de identitate importantă. Oamenii se uită la lideri
pentru a își exprima identitatea, pentru a o clarifica, consolida, stabiliza și
ancora.

Încrederea și leadershipsul
Încrederea joacă un rol important în conducerea grupurilor sociale. Dacă vrem
să îi urmăm pe liderii noștri trebuie să avem încredere în faptul că ei acționează
în interesul tuturor ca grup mai degrabă decât în interes propriu. Leaderii
câștigă încredere, loialitate și sprijin în cazul în care se pot asigura că cei care îi
urmează valoric și acțional cred în autenticitatea lor. De exemplu, în timpul
alegerilor prezidențiale din SUA 2016, Partidul Republican a încercat să
slăbească sprijinul electoral pentru Hilary Clinton prin orchestrarea unui atac
concentrat asupra ei prin care se dorea crearea unei imagini a unui candidat
lipsit de autenticitate și nedemn de încredere.
Încrederea energizează o mentalitate negativa care generează în oameni o
poziție cognitivă.

Justețe și corectitudine
Liderii au nevoie ca cei ce îi urmează să aibă încredere în ei astfel încât să poată
fi inovativi și transformativi. Deoarece liderii iau decizii cu consecințe
importante pentru membrii grupului, aceștia sunt preocupați de cât de corect
este liderul în luarea de decizii.
În judecarea corectitudinii membrii grupului social evaluează un lider în ceea
ce privește atât justiția distributivă cât și cea procedurală. Percepția justiției și
judecățile de corectitudine își pun amprenta asupra reacțiilor la decizii și la
autoritățile care iau aceste decizii.

Influența socială
Psihologia socială a fost definită de Gordon Allport 1962 drept o încercare de a
înțelege și de a explica modul în care gândurile, sentimentele și
comportamentele indivizilor sunt influențate de prezența reală imaginată sau
implicită a altora. Viața socială implică o mulțime de argumente, conflicte,
controverse în care indivizii sau grupurile încearcă să schimbe gândurile,
sentimentele, comportamentele altora prin persuasiune, argumentare,
exemplu, comandă, propagandă sau forță. Viața socială este caracterizată de
norme, adică de uniformitatea atitudinii și comportamentului; leaderii joacă un
rol central în dezvoltarea normelor și într-un sens mai larg, în procese de
influență și persuasiune.

Persuasiunea
Eforturile de a convinge sunt fie diabolice fie controversate și chiar benefice în
funcție de context. Persuasiunea nu este nici bună nici rea, iar efectele ei țin de
scopul și conținutul mesajului care determină judecăți de bine sau de rău. Răul
este numit propagandă în timp ce binele- educație. Educația este mai puțin
coercitivă.
Elementele persuasiunii, studiate de psihologii sociali sunt următoarele:
Comunicatorul
Mesajul
Modalitatea de transmitere a ideii
Auditoriul

Credibilitatea
Cu cât o persoană care emite mesajul este mai credibilă cu atât impactul este
mai mare.

Încrederea percepută
Este cunoscut faptul că o persoană este percepută ca fiind de încredere
datorită anumitor factori, precum stilul în care se exprimă, tonul vocii sau
limbajul corporal. De asemenea, oamenii percep ca persoane sincere și indivizii
care prin spusele lor contrazic propriilor lor interese.
Norman Miller 1976 au descoperit că percepțiile încrederii și credibilității sunt
sporite atunci când oamenii vorbesc mai repede.

Atractivitatea
În general refuzăm să credem că suntem influențați de persoanele faimoase și
de publicitatea făcută acestora; în asemenea cazuri este folosită atracția, iar
studiile arată că răspundem pozitivi atunci când o persoană este atractivă;
interesul fizic și similaritatea fac parte din categoria numită ATRACȚIE. Ne
simțim atrași de persoanele care arată la fel ca noi sau care au obiceiuri și
tendințe asemănătoare.

Rațiunea versus emoția

Un element poate fi atât rezonabil cât și emoțional, putem așadar uni pasiunea
cu logica. Oamenii cu un nivel de educație crescut sau cu simț analitic, răspund
mai bine la mesajele raționale

Efectul stării de bine

Mesajele devin mult mai convingătoare și prin asocierea cu starea de bine, prin
urmare atunci când nu dețin un argument puternic oamenii pot apela la un
tertip, adică facilitarea unei stări dispoziționale pozitive a auditoriului. În acest
fel mesajul poate fi recepționat fără ca auditoriul să se gândească serios la el.
Efectul trezirii fricii
Susținerea poate fi eficientă prin evocarea sentimentelor negative; în
momentul în care convingi persoanele să renunțe la fumat sau să conducă cu
grijă, un mesaj ce trezește frica poate fi puternic.

Discrepanța
Neînțelegerile produc disconfort, iar disconfortul îndeamnă oamenii să-și
schimbe ideile și opiniile.Indivizii sunt mai deschiși la concluziile din sfera lor de
acceptabilitate. Deci efectul unei discrepanțe depinde de credibilitatea
comunicatorului.

Mesajele unilaterale sau bilaterale

Cei ce vor sa fie persuasive se confruntă și cu problema recunoașterii
argumentelor opuse. Admiterea raționamentelor adverse ar putea confuza
publicul. În acest sens experimentele arată că o prezentare din două
perspective când oamenii sunt conștienți și de argumentele opuse este mai
persuasiv și se întipărește mai durabil

Curs 14 decembrie

Devianța

Este o încălcare a normelor sau regulilor a unui grup, ori a unei societăți, care
atrage după sine o sancțiune pentru cel în cauză. Dintr-o perspectivă
sociologică trăsătura cea mai importantă a devierii nu este actul sau caracterul
individual în cauză ci auditoriul- oameni care observă, aud și evaluează.

Moralitatea
Reprezintă perspectiva asupra dreptății justiției binelui și al răului care poate fi
privită prin prisma a două apecte esențiale: poate fi considerată relativă
(subiectiv problematică) și/sau absolută.

Relativitatea
Abordarea moralității ca fiind relativă sau subiectiv problematică privește
aspectele invers: încearcă să înțeleagă cum și de ce comportamentul este
considerat deviant. Ceea ce este considerat rău într-un loc poate fi acceptabil
sau răsplătit în altele. Moralitatea este relativă din punct de vedere geografic și
cultural. De exemplu: femeile care comit adulter în Iran pot fi omorâte cu
pietre, dar în Sik adulterul este tolerat.

Teoriile explicative ale devianței

Teoria anomiei (Merton 1968)
Anomia este un proces prin care structurile sociale creează le însele condițiile
încălcării codului moral. Oamenii pot avea tipuri de răspunsuri diferite la starea
de anomie și de asemenea pot trece de la un tip de răspuns la altul în cursul
angajării lor în diferite activități sociale.

Tipuri de răspunsuri la starea de anomie:

A. Confruntarea- acest tip de răspuns al individului înseamnă acceptarea
scopurilor dezirabile social și ale mijloacelor legitime de atingere a
acestora
B. Inovarea- este un tip de răspuns prin care individul are un comportament
ce exprimă acceptarea scopurilor sociale și respingerea mijloacelor
instituționale pentru atingerea lor
C. Ritualismul- reprezintă ansamblul de comportamente prin care sunt
răspunse scopurile sociale și sunt acceptate mijloace legitime.

Teoria frustrării legate de statut (Cohen 1955)

Societatea valorizează și încurajează obținerea unui statut înalt însă nu oferă și
mijloacele necesare obținerii acestuia în același fel pentru oamenii aflați în
structuri sociale diferite. Astfel indivizii din clasele de jos se vor angaja în acte
deviante pentru a obține statutul valorizat social

Teoria oportunităților diferențiale

Potrivit acestei teorii mijloacele dea devia cu succes sunt accesibile diferențiat
respectiv doar anumiți indivizi au acces la mijloace legitime pentru obținerea
unui statut sau îndeplinirea unui scop
Cloward și Ohlin descriu subculturile ca fiind medii ce permit adaptări sociale
colective ca urmare a constrângerilor și blocării oportunităților. Subcultura
delicventă oferă mijloace și oportunități în special tinerilor din clasa de jos,
tineri care se integrează foarte ușor și prezintă o capacitate de adaptare
(respectiv în acte de tâlhărie, furturi, violențe, hărțuire).

Teoriile învățării sociale- comportamentul deviant învățat în interacțiunea cu

ceilalți
Teoria asocierilor diferențiale (Erwin Sutherland 1966)- această teorie afirmă
faptul că atunci când un individ se asociază mai degrabă cu cei care au un
comportament deviant decât cu cei care au un comportament conformist
probabilitatea de a dezvolta la rândul lui un comportament deviant este
crescută

Teoria identificării diferențiale (Glaser 1956)

Probabilitatea ca un act să fie comis sau repetat crește proporțional cu
recompensele atașate (statut, bani, plăcere, obținerea aprobării).
Procesul de întărire negativă se reflectă în următoarea asuncție: probabilitatea
ca un act să fie comis sau repetat descrește proporțional cu sancțiunile sau
pedepsele atașate

Comportamentul colectiv

Panica morală – senzație de frică răspândită ce are la bază ideea potrivit căreia
ceva rău care amenință normalitatea și starea de bine a societății. În cazul
apariției fenomenului de panică morală un grup sau o categorie socială se
angajează într-un comportament inacceptabil imoral, responsabil pentru
consecințele grave.

Elementele panicii morale

1. Îngrijorarea, poate fi provocată de o serie de factori inclusiv de mass-
media și se manifestă prin sondaje, comentarii publice, legislație
propusă- de exemplu anxietatea americanilor de la 9/11
2. Ostilitatea, în doilea rând trebuie să existe un nivel sporit de ostilitate
față de grupul, categoria socială, considerată a fi implicată în
comportamentul sau generarea condiției respective. Ostilitatea este
amplificată și de constructele stereotipe și reprezintă una dintre
constructele panicii morale
3. Consensul, în al treilea rând trebuie să existe un acord sau un consens
substanțial sau larg răspândit, adică societatea să considere că
amenințarea este reală, provocată de membrii grupului respectiv și de
comportamentul acestora
4. Disproporția, în al patrulea rând există presupunerea că în apariția
fenomenului de panică de morală există un număr mare de membrii ai
societății implicați în comportamentul respectiv. În panica morală
difuzarea cifrelor este extrem de importantă astfel dependenții, morții,
victimele, leziuni, boli iar majoritatea cifrelor sunt extrem de exagerate
de unde concluzia- conceptul de panică morală se bazează pe
disproporție.
CURS 11 IANUARIE

Teoriile explicative ale panicii morale

Cercetătorii au propus numeroase explicații în privința fenomenului de panica

morală însă doi cercetători în 2009 au sintetizat aceste explicații în cadrul a 3
teorii:

1. Modelul elitelor
2. Modelul grupurilor de interese
3. Modelul Grass- Roots

Modelul elitelor

Elita dominantă determină, creează sau orchestrează panica morală astfel cei
mai. Bogați, cei mai. Puternici membri ai societății în mod conștient desfășoară
campanii de generare a fricii și panicii din partea publicului în legătură cu o
chestiune
Această campanie ar avea scopul de a distrage atenția de la problemele reale
ale societății. Elita domină mass-media, determină legile, controlează
mecanismele aplicării legii și influențează opinia publică. Așadar, teoria afirmă
că elitele pot manipula temerile și preocupările publice pentru a își atinge un
scop, distragerea atenției publicului de la adevăratele probleme

Modelul grupurilor de interese (multinaționale)

Odată ce atenția este axată pe o anumită problemă de către grupurile de

interese, publicul larg devine captivat. Din perspectiva grupului de interese,
asociații profesionale, părți ale mass-media, grupuri religioase, organizații etc
politica grupului de interese este de obicei cinică, lipsită de convingere sinceră.
Modelul Grass- Roots

Acesta susține că panica morală de obicei provine de la publicul larg ca urmare

a unui factor declanșator sau unui catalizator îngrijorarea pornește spontan.
Elementul central este reprezentat de existența unor atitudini și credințe
profunde manifestate și exprimate din partea unei societăți față de un
fenomen sau condiție aparte. Exemplu: cauza stagnării nucleare a SUA susțin
teoreticienii este teama publicului cu privire la pericolele legate de energia
nucleară (în special legată de deșeuile radioctive). Teama de energie nucleară
deși are la bază aspecte reale ilustrează importanța publicului ca factor de
generare a ostilităților față de o anumită practică sau instituție. Exemplu 2: frica
d zbor cu avionul- deși sansele dea muri în accident de mașina sunt mai mari
oamenii se tem mai mult. Experții ar considera frica poporului de a fi eronată și
irațională

Populismul ca factor în erupția fenomenului de panică morală

Panica morală implică des sentimente populiste. Amenințarea sau presupusa
amenințare care generează îngrijorări provine din preocuparea pe care o mare
parte a publicului o resimte față de membrii aflți în vârful societății. Statutul și
puterea acestora din urmă le conferă o calitate teribilă și anume capacitatea lor
de a dăuna și a face rău oamenilor obișnuiți și harnici. În conformitate cu
această teorie o anumită parte a eșaloanelor de vârf ale societății este capabilă
să profite de această preconcepție a maselor și să manipuleze conținutul
zvonurilor. Deci populismul este folosit ca unealtă de către unii membri de vârf
împotriva altora aflați tot în poziții de putere.

Zvonul
Este un proces și produs, un accelerator al unui comportament colectiv și o
formă de comportament colectiv în sine. Este atât un mecanism care pătrunde
în comportamentul colectiv cât și un exemplu de comportament colectiv.
Popular, zvonul este un ansamblu de povestiri false. Procesul de apariție al
zvonului este facilitat de 4 factori:
A. Incertitudinea sau ambiguitatea
B. Implicațiile relevante ale rezultatelor
C. Anxietatea personală
D. Sugestibilitatea
Zvonul tinde să ia amploare în anumite situații, respectiv în caz de război,
dezastre, piață bursieră fluctuantă, instabilitate politică, tensiune rasială,
momente de criză axiologică, incertitudini și al semnificației pentru viața
oamenilor.

Legende urbane sau contemporane

Există un tip de zvon particular numit legendă urbană. Acesta e o poveste
despre care se spune că sunt adevărate fără verificare factuală; ele reprezintă
invenții populare.

Emoții colective exagerate

Există o serie de relatări despre contagiunea isterică și panică în masă. Miller-
calități pentru isteria în masă:
1. Credință greșită în ceea ce privește amenințarea
2. Emoție sporită
3. Mobilizare substanțială a populației

Impactul dezastrelor asupra emoțiilor și comportamentelor colective

Tornadele pot fi prezise, vulcanii dau semne de erupții