Cerbu Andreea Georgiana

Stramtoarea Bosfor

Stramtorea Bosfor se afla situata intre Peninsula Instambul (partea
europeana) si Peninsula Kokaeli (Asia Mica), strabatand o regiune cu structura
geologica si o tectonica complexa.
In anul 1822 K.EA.von Hoff este cel dintai care se ocupa cu morfologia
stramtorii, emitand o ipoteza morfogenetica. Cercetarile se intensifica dupa
primele publicatii intre care un loc aparte ii revine lui N.Andrusov (1900),
ajungandu-se la sfarsitul secolului XX-lea la o buna cunoastere a reliefului,
morfogenezei si oceanografiei acestei stramtori.
Recent, o serie de cercetari executate prin cele mai moderne tehnici
contribuie la intelegerea corecta a morfogenezei si a schimbului de apa dintre
Marea Marmare si Marea Neagra.
Lungimea stramtorii este de 31km iar adancimea maxima de 110m, cea
minima de 33m iar cea medie de 35.8m. in stramtoare se gasesc 2 praguri, unul la
sud in apropiere de Besiktas, la 33 de metri adancime, celalalt in nord la 61m.
Latimea stramtorii variaza intre 0.7km si 3.5km.
In anul 1941 C. Bratescu considera ca stramtoarea a existat in forma si
dimensiunile actuale inca de la sfarsitul Pliocenului, punand baza a trei ipoteze
I. Ipoteza antecedentei, care sustine ca Stramtoarea Bosfor este o
vale adancita treptat prin eroziune fluviatila, incepand din Dacian
si Levantin, devenind stramtoare la inceputul Cuaternalului.
II. Ipoteza tectonica care sustine ca Stramtoarea Bosfor s-a format
printr-o serie de prabusiri tectonice incepand cu acum circa
100.000 de ani in urma si definitivata cu 7200 de ani in urma.
III. Ipoteza mixta, care sustine ca aceasta stramtoare s-a format atat
prin prabusiri tectonice cat si prin eroziune fluviatila, la sfarsitul
Pliocenului si inceputul Cuaternalului.
Recent, E.Gokosan realizeaza un studiu bazat pe utilizarea tehnicilor
seismo-acustice si geomorfologice. Modelul geomorfologic realizat exprima
formarea stramtorii in 4 stadii:
- Stadiul initial, in care un rau sudic, mai lung se varsa in Marea Marmara,
iar dincolo de cumpana apei, un rau sudic mult mai scurt se varsa in
Marea Neagra.
- La stadiul al 2-lea se formeaza un bazin tectonic de mici dimensiuni,
intre Buyukdere si Beykoz, ceea ce schimba structura retelei
hidrografice.
- In stadiul al 3-lea au loc procese tectonice intense care schiteaza
structura generala a stramtorii la sud de cumpana apei, care se mentine,
spre Marea Neagra
- In ultimul stadiu, majoritatea faliilor se reactiveaza, iar in nord, spre
Marea Neagra se prabuseste cumpana de apa formandu-se ultimul
compartiment al stramtorii.
In anul 1681 A.Marsigli executa masuratori asupra curentilor si a volumului
de apa al Marii Negre si Marea Marmara. Modelul general al circulatiei apelor prin
stramtoarea Bosfor a fost stabilit in 1885 de catre Makarov care realizeaza un
studiu aprofundat al circulatiei prin Bosfor pe baza cercetarilor efectuate in timpul
expeditiei la bordul navei Taman intre 1881-1882.
Cele peste 4000 de masuratori de temperatura si 1000 de masuratori
asupra curentilor de suprafata si adancime au fundamentat cunoasterea
oceanografica a stramtorii. A fost elaborat, astfel, primul model al circulatiei
contrare si al schimbului prin Stramtoarea Bosfor. Fluxul mediu multianual de apa
prin Stramtoarea Bosfor este de 600Km
3
pe an sau 20.000m
3
cu o salinitate medie
de 18 din Marea Neagra spre Marea Marmara, iar pe la suprafata de 300km
3
pe
an sau 10.000m
3
pe secunda cu o salinitate de 35.
Valorile fluxului de ape prin Stramtoarea Bosfor sunt mari, avand o
importanta deosebita prin aportul de apa transportat de origine mediteraneeana
mult mai sarata in comparatie cu apele Marii Negre.
Profilul longitudinal al Stramtorii Bosfor prezinta urmatoarele stratificatii:
- Stratul superficial, in care apele Marii Negre se scrug in Marea Marmara
- Stratul de tranzitie cu gradientul de salinitate si temperatura
- Stratul de fund, in care apele din Marea Marmara se scurg in Marea
Neagra .
In conditiile normale, fara influenta oscilatiilor din Marea Neagra si a
intensificarilor de vant, adancimile medii si trasaturile acestor straturi sunt:
- Interfata strat superficial, strat de gradient care are pante si care variaza
neliniar : partea sudica are pante usoare care cresc continuu spre nord
cu 2m/km pentru ca spre capatul noric al stramtorii, panta sa se reduca
la 0.6m/km .
- Interfata strat de gradient, strat de fund, care are pante mult mai
reduse, variind intre 1.4m/km in sud si 0.5m/km in nord.
- Grosimea stratului de gradient este de 12m in sud, 14m in centru si 9m
in partea nordica a stramtorii.