1)Comunicarea umana: structura si legitatile principale.

Termenul de comunicare provine de la latina la protoromina, comunicarea a fost mostenita avind

sens de a comunica adica de a impartasi. Comunicarea sta la baza organizarii sociale. Deci
definind comunicarea comunicatorii subinteleg faptul a adduce la cunostinta a da de stire sau a
informa. Comunicarea are la baza 4 componente fundamentale:
- Emitatorul
- Canalul
- Informatia
- Receptorul
Acest model trebuie extins deoarece comunicarea nu se incheie nici odata. Comunicarea in
primul rind nu se realizeaza in vederea obtinerii unui raspuns.
In al doilea rind comunicarea este un proces intentional:
Emitatorul transmite receptorului o informative printrun canal cu scopul producerii anumitor
efecte asupra receptorului.
In al treilea rind comunicarea este o apreciere a codajului cit si a decodajului transmis.
In al patrulea rind nu trebuie ignorata posibilitatea aparitiei unor erori de codare sau decodare
toate aceste elemente vor diminua reusita comunicarii.
In concluzie putem spune ca comunicarea poate fi inteleasa drept ansamblul proceselor fizice
si psihologice prin care se efectueaza aprecierea unor operatii adica a punerii in relatii cu una sau
mai multe personae in vederea obtinerii unor anumite obiective.
2)Functiile comunicarii.
Daca analizam functiile comunicarii observam ca functia comunicarii nu e alt ceva decit un
proces inevitabil.
- Comunicarea se dezvolta in planul continutului sic el a relatiei
- Comunicarea este un process continuu.
- Comunicarea are la baza vehicularea unei informatii de tip digital si analogic.
- Comunicarea este un process ireversibil.
- Comunicarea presupune raporturi de putere intre participant.
- Comunicarea implica necesitatea acomodarii si ajustarii comportamentelor.
3)Clasificarea comunicarii.
Comunicarea umana se poate desfasura pe 5 niveluri relative distincte:
1) Se numeste clasificarea intrapersonala (in sine) adica comunicarea in sine si catre sine, si
judeca si pune intrebarisi isi gaseste raspunsul. Astfel de comunicare cu propriul forum
devine o sursa de echilibru psihic si emotional.
2) Comunicarea interpersonala adica comunicarea intre oameni urmarind diferite scopuri:
- Cunoasterea celora de linga noi
- Intretinerea legeturilor umane
- Recunoasterea valorii personale
- Satisfacerea nevoilor affective
- Initierea contactelor personale
Recunoastem ca exista si contacte interpersonale, indirecte, adica prin intermediul tehnicii
secundare, inregistrari magnetice transmise prin unde sau fibre optice.
3) Comunicarea in grup aceasta comunicare se deruleaza in colectivitati umane, restrinse de
un maxim de 11 persoane echipe, familii, cercuri e prieteni, colegi de redactie, grupe de
student, stfel se asigura schimbari de idei, emotii, se impartasesc experiente, se cauta
solutii de rezolvare a problemelor, se iau decizii si se aplaneaza conflicte.
4) Comunicarea publica aceasta comunicare isi are radacinile in retorica antica, ca de obicei
eficinta comunicarii se afla in mina oratorului si publicului sau. Cel mai cunoscut orator a
fost Marcus Fabins, el a fost primul orator public, primul profeor oratorio public, el a
scris un compendiu din 12 volume numit Institutio oratorio adica formarea oratorului.
5) Comunicare de masa subintelegem difuzarea mesjelor scrise, vorbite catre un system
mediatic, catre un public variat si numerous.
4)Canale de comunicare: Posta. Mijloace electronice. Intruniri. Convorbiri telefonice.
Pentru intelegerea fenomenului comunicarii trebuie de stiut ca procesul communicational este
un domeniu complex care presupune existent mai multor factori implicate in actul
communicational. Specialistii ne arata schema procesului de comunicare.
emitator codare canal decodare receptor efectul.
- emitator o persoana, un grup, o organizatie.
- receptorul (publicul) un grup uman sau tinta mesajelor (unde am sunat).
- mesajul semnalul ori informatia.
- canalul de comunicare mijlocul prin care mesajul ajunge la receptor.
Etapele procesului de comunicare si mecanismele interne ale acestuia sunt:
- codificarea intelesul adica deplasarea mesajului codificat de la emitator la receptor,
acest mesaj poate fi primit visual, auditiv, electronic.
- decodificarea si interpretarea.
In functie de traseul parcurs procesul de comunicare poate avea formele:
- comunicarea unilaterala aceasta cumunicare se deruleaza intr-un singur sens adica e la
emitator la receptor acest proces isi arata eficienta atunci cind discutiile nu sunt premise
considerate consumatoare inutile de timp.
- comunicarea bilaterala ea se desfasoara in 2 sensuri: emitator receptor si invers.
Aceasta comunicare este mai propice mai eficienta in cazul comunicarii orgazitionale.
Citeva particularitati ale comunicarii:
- comunicarea pune in legatura oamenii;
- se urmaresc realizarea unor scopuri;
- in caz de criza de timp procesul de comunicare capata un timp accelerat.
6)Scrierea unei cereri.
Cerearea - este un act prin care este solutionarea unei probleme. Cereri pot fi si depuse atite de
personae fizice cit si celei juridice(institutii, organizatii, intreprinderi).
In ambele cazuri caracterul cererii ca act official este acelasi, drept ca sunt cereri oficiale si
cereri personale numai ca toate sunt oficiale pentru ca cererea este un act iar un act este oficial
avind cosecinte.
Structura cererii
1)Antetul
2)Nr. si data;
3)Denumirea si adresa destinatarului;
4)Expunerea problemei si solicitarea solutionarii ei;
5)Denumirea functiei, semnatura si numele deplin a persoanei care v-a semna cererea;
6)Stampila(in caz de necessitate.
7) Cultura vorbirii notiuni principale.
Orice activitate umana presupune respectarea anumitor reguli numite norme fara de care nu
pot fi atinse scopurile.
Comunicarea in general si cea orala speciala se desfasoara in cadrul unor norme a caror
respectare asigura buna intelegere. Norme elementare care trebuiesc respectate in actul
comunicarii tin de etica.uneori mi se pare ca in societatea noastra una din cauza relelor consta in
faptul ca oamenii nu stiu a comunica civilizat.
Un om bine educat isi asculta atent interlocutorul, dind dovada de tact si respect pentru el.
Atunci cind timpul nui permite ca va veni la subiect cu alta ocazie. Unul din cele mai importante
secrete a diplomatiei este de a arata interest de ceea ce spune chiar daca nu te intereseaza.
Sa fim atenti atunci cind au loc discutii in cor. Corul in discutii vorbeste despre lipsa de
educatie. Nu se poate de vorbit cu o voce ridicata daca vorbitorul ridica vocea, noi coborim
vocea. Vocea ridicata nu contribuie niciodata la rezolvare, tonul trebuie sa fie moderat. Orice
interventie trebuie facuta in limitele bunei cuviinte.


8)Stiluri de vorbire.
Noi putem impune comunicarii doua caracteristici inportante:
- spontanietatea
- afectivitatea
In vorbirea verbal poate aparea incoerenta, repetari care pot fi grave insa pot fi reparate.
O alta trasatura a stilului e vorbire orala poate fi expresivitatea, folosind superlativul
adjectivelor: mare, tare, usor se intilnesc si prescurtari nedorite: saru-mina, doamna tre sa
lucram, din cele scrise concluzionam: in comunicarea orala trebuie respectate normele limbii
literare.
10)Scrierea unui curriculum vitae.
Un curriculum este o schita biografica intocmita e un candidat care solicita un post sau o
pozitie. In general informatia continuta de un curriculum trebuie atenta selectata ordonata si
inclusa in sectiuni bine conturata si anuntate de titular si subtitluri.
Curiculum trebuie sa fie o oglinda a spiritului in competitive. Principalul factor de care trebuie
sa se tina cont este obiectivul professional si postul vizat, pentru aceasta va trebui sa:
- Sa cunoastem cit mai bine conditiile cerute de respectivul post. Conditiile pot fi legate de
trecut, de stagiul military si s.a.
- Se v-a alcatui o lista cu punctele dumnevoastra fortedin care sa nu lipseasca pregatirea
scolara sau universitara.
- Nu exagerati in prezentarea biografiei
- Nu folositi prea multe tipuri de caractere, de folosit hirtie numai alba.
In conceptia unui curriculum trebuie trebuie sa porniti de la ideea ca nu este un singur
document el trebuie sa aiba o claritate structural, grafica, deosebita, fara greseli.
Putem indica participarile la competitii profesionale, cunostintele si publicatiile tehnice,
colaborari didactice, pasiuni.
11)Temperamentul oamenilor si comunicarea.
Interesul fata de personalitate este cauzat de mai multe obiective principalul fiind cel de
productie.
Orice persoana care ocupa o functie de conducere trebuie sa posede un anumit ansamblu de
calitati, cunostinte, aptitudeni si deprinderi corespunzatoare. Portretul personalitatii
conducatorului consta in urmatoarele trasaturi:
- formarea profesionala;
- cunostintele in teoria conducerii;
- experienta;
- trasaturi moral-volitive, spirit intreprinzator, innovator, curajos, energic,perseverant,
mobilitate, robustete fizica si psihica, viziune larga, atitudine umana, capacitate de a
intelege oamenii, dorinta de a lucre cu ei, la cele anuntate mai complicam urmatoarele
aspecte de esenta care definesc rolul conducatorului si anume:
- funcia de conducere oblige permanen sa fie in centrul atentiei el poate fi judecat, criticat,
prin comportamentul sau conducatorul trebuie sa justifice sperantele puse de el.
Fiecare conducator are un stil personal de conducere. Conducatorul constitue modelul
professional.
Primul temperament care urmaeaza a fi explicat este sangvinicul acest individ reactioneaza
repede in cadrul onor situatii noi el poseda o mare capacitate de munca sunt destuli de rezistenti
la imprejurari dificile, ei trec usor de la o activitate la alta sunt inclinati spre trairi active.
Al doilea temperament colericul are o mare capacitate de munca oboseste greu este un
neastimparat, vorba este expluziva.
Al treilea temperament este flegmaticul el este lent in miscari are o emotivitate slaba este
disciplinat si ordonat sunt inchisi in sine nu prea comunica sun orientate spre trecut.
Al patrulea temperament se numeste melancholic el poseda energie nervoasa care manifasta
neicredere in vorbe, oboseste repede retrairile sunt profunde nu prea comunica cu strainii.

12)Atractia si impatia in comunicare.
Astazi lumea este din ce in ce mai grabita nu prea are rabdare de-ai asculta pe ceilalti ca de
obicei dau sfaturi fara a fi compententi chiar daca aceste sfaturi bune si bine intentionate ele sunt
complet lipsite de valoare sau chiar daunatoare.
Comunicarea impatica ne poate ajuta sa revenim la relatii armonioase cu cei din jurul nostrum
fie in familie, prieteni, colegi chiar si cu personae necunoscute. Unul din principiile de baza a
comunicarii empatice este a ceea de al intelege pe celalalt.
Ascultarea impatica poate fi asa dar definita drept acel mod de asculatare cu intentie sincera de
a intelege. Un alt principiu in asculatrea impatica de a nu impune celuilalt modul sau de valori,
motivatii, propriile atitudini adica trebuie demonstrate o adevarata toleranta.
Al treilea principiu fundamental al comunicarii empatice este raspunsul pe care il dam trebuie
sa contina doua parti:
- partea logica adica reformularea continutului comunicarii
- avem in vedere partea logica sentimentele care se refera la incercarea de a explora adica
de a intelege de a reflecta care sunt sentimentele associate continutului logic al
comunicarii.
In cadrul comunicarii trebuie de avut dorinte sincere de al asculta si de al intelege pe celalalt,
cit despre sfaturi ele ne vor fi cerute daca cel cu care comunicam va simti ca-l intelegem. Trebuie
sa fim rabdatori, toleranti pentru a comunica in mod impatic cu ceilalti.
13)Comunicarea asertiva, agresiva, indiferenta.
Comunicarea asertiva sa dezvoltat ca modalitate de adaptare eficienta la situatii conflictuale
interpersonale. Asertivitatea este rezultatul unui set de atitudini si comportamente invatate cu
consecinte pe termen lung astfel imbunatatim increderea si respectarea drepturilor personale.
Fiecare persoana poseda un anumit stil, comportament. Persoana care se comporta pasiv nu poate
sa-si anunte concret dorintele si necesitatile sale.
Persoanele ce se comporta agresiv obtin totul isi relizeaza scopul in detrimentul celorlalti in asa
caz persoana isi realizeaza propriile dorinte fiindca ea nu ai in consideratie drepturile si cerintele
ceilorlalti drept ca actiunile agresive si passive se deosebesc radical numai ca intre timp, baza
lor e aceeasi, ceilalti sunt caracterizati dusmani avind un singur scop de a dauna lor persoanele
care se comporta agresiv ca de obicei sunt capabil sa formuleze cerinte si trebuinte personale ei
sunt increzuti in propriile forte de asemenea se cunoaste ca anumiti autori vad asevitatea si
pasivitatea drept ca ele sunt doua insusiri diferite ale persoanelor.
15)Comunicarea orala: ascultarea active, arta de a pune intrebari, urmarirea reactiei.
Despre ce se vorbeste in societate?
In Europa nu vei trece drept un om cultural daca te vei limita la discutie despre vreme. In schimb
in Anglia englejilor le-a intrat in singe acest subiect care il abordeaza in permanenta.
O multime de subiecte pot capata mare interes: cum ar fi arta, filmele, fotbal, politica.
Cum se intretine o conversatie?
Vom avea grija sa nu-l plictisim pe interlocutorul nostrum cu o tema nedorita, de operat cu
familii concrete, sa fim atenti cu anegdotele.
20) Bariere in calea comunicarii.
Un mesaj poate fi defectuos pe linga zgomot ca problema de mediu exista bariere create de
participantii la comunicare. Barierele obisnuite include:
- ideia ce se doreste comunicata este prost conceputa sau gresit;
- mesajul este slab codificat sau lipsesc informatii vitale;
- folosirea saracacioasa a limbajului sau incapacitatea unei exprimari clare;
- pierderea mesajului in vederi ereditante;
- neacordarea importantei suficiente mesajului sau neprimirea corespunzatoare lui;
- neinregistrarea mesajului primit;
- anticiparea continutului si pierderea adevaratului mesaj;
- presupunerea unui mesaj care ia prin surprindere este gresit si ignorarea sau deformarea
lui;
21)Stiluri si modalitati de comunicare in scris. Feluri de relizare.
Stilul este maniera devenita traditie si normade a utiliza resursele de limba in anumite
domenii si situatii concrete. Stilul de a comunica poate fi comparat cu obisnuinta omului de a
se imbraca diferit in situatii diferite.
Asfel putem spune si despre stilul de a vorbi sau a scrie, recunoastem ca fiecare
personalitatein special scriitorii isi au stilul lor de a comunica deci observam un stil
individual in special scrfiitorii isi au stilul lor de a comunica deci observam un stil individual
aici putem vorbi despre stilul lui Ion Creanga, Liviu Rebreanu, Ion Druta. Literatura artistica
in general isi are stilul proriu numit stil artistic. Mai exista si stil publicistic si stil publicitar
care este o varianta a stilului publicistic. Mai exista stil administrativ, este mai complicat
intelegerea stilului stiintific deaoarece el contine formule, abrevieri. Mai exista stil familiar
adica niste scrisori amicable care exprima caldura, fidelitatea, dragoste si alte sentimente.
Exista si varietati stilistice pot fi poetic, dramatic avind la rindul sau si substiluri ca de
exemplu substilul publicitar, substilul reportajul, substilul stiintifico-didactic, stiintific de
popularizare.
Concluzie cind scriem ceva trebuie sa tinem cont de cerintele stiintifice, greselele comise
pot fi clasificate in:
- greseli de continit;
- greseli de logice, cofundarea faptelor;
- greseli de text;
22)Puterea prezentarii in grup.Crearea imaginii.
In cadrul unei institutii, comunicatorii sunt acele personae desemnate sa inter-relationeze cu
diverse categorii de publicuri tinta ale institutiei. Astfel, feicare birou, serviciu sau departamen
poate avea o persoana cu atributii de comunicare sau cu functionary publici din interiorul sau din
afara institutiei respective.
La nivelul feicarei institutii exista o structura care gestioneaza procesul de comunicare in
ansamblul sau.
Rolul tuturor acestor personae, denumite generic comunicatori, este unul exetrem de
complex. Aceasta consta intr-o serie de actiuni sau atitudini care genereaza in final imaginea
institutiei respective. Astfel, comunicatorii:
- Creeaza si consolideaza increderea intre membrii organizatiei;
- Educa membrii organizatiei in sensul construirii unui climat organizational pozitiv;
- Mediaza comunicarea si relatiile pe vertical si orizontala;
- Faciliteaza solutionarea problemelor;
- Sprijina articularea, reprezentarea si ajustarea intereselor personalului;
- Aleg mesajele potrivit in functie de publicurile vizate;
- Apeleaza la factorii externi care pot veni in sprijinul mesajelor formulate tactica.















23)Organizarea unui seminar, conferinte.
Reprezinta o metoda active de difuzare a informatiei, in format scris, simpla si eficace, cu
ajutorul careia se transmite ofical presei o informative despre institutie, cu scopul desemnarii
unui mesaj catre publicul tinta. Comunicatul de presa:
- aduce la cunostinta mass-media producerea unui eveniment;
- instiinteaza ca se va produce un eveniment in viitor;
- adduce informatii suplimentare despre un eveniment deja relatat in presa.
In ceea ce priveste comunicarea cu presa, aceasta poate lua urmatoarele forme:
a. Briefingul se refera la un singur subiect, in scopul prezentarii pe scurt a unor informatii
sau de informare la zi privind activitati, prieste in desfasurare, programe sau procedure.
Ca format, briefingul este de obicei o comunicare intr-un singur sens, de la vorbitor spre
auditoriu. Un briefing se organizeaza de obicei in cazul unor evenimente negative din
evolutia institutiei, cind exista riscul ca acestea sa fie gresit prezentate si interpretate in
presa.
b. Discursul reprezinta o moalitate de informare a publicului asupr rolului, misiunii si
specificului institutiei. Este sustinut de catre conducatorul institutiei sau o persoana
desemnata de acesta.
c. Interviul este o forma pasiva de difuzare a informatiilor, in care se raspunde intrebarilor
jurnalistului. El poate avea ca destinatii: presa scrisa; radio-ul; televiziunea.
d. Conferinta de presa are scop:
- Popularizarea sau aducerea la cunostinta publiculuilarg a unui eveniment care suscita
interes;
- Economisirea timpului, prin oferirea posibilitatii jurnalistilor dea a adresa intrebari
conducerii institutiei;
- Furnizarea informatiilor despre un anumit proiect de mare anvergra mai multor mijloace
de comunicare I masa, simultan.