1.1.

FUNCTIILE CONTABILITATII DE GESTIUNE

1. Determinarea, calculul costurilor standard prestabilite, bugetate
aceste costuri trebuie stabilite inainte de lansarea in fabricatie a
unui produs.
2. Inregistrarea efectiva analitica ci curenta a costurilor efectuate. Se
face pe baza de documente justificative si se da posibilitatea
compararii informatiilor cu cele din contabilitatea financiara.
Reprezinta inregistrari propriu-zise de costuri pe elemente de
cheltuieli.
3. Functia de analiza, comparare si determinare de rezultate
analitice. Se compara costurile prestabilite cu cele efective,
obtinand astfel rezultatele analitice. Functia poate fi realizata
numai cu conditia existentei celorlalte doua.


CLASIFICAREA CHELTUIELILOR CARE FORMEAZA COSTUL DE PRODUCTIE
Dupa natura lor :
Cheltuielile de exploatare
Cheltuielile financiare
Cheltuielile extraordinare
Dupa omogenitatea continutului lor:
Cheltuielile simple
Cheltuielile complexe
Dupa importanta lor in procesul de productie:
Cheltuielile de baza
Cheltuielile de regie
Dupa modul de repartizare in costul produselor, lucrarilor si serviciilor:
Cheltuielile directe
Cheltuielile indirecte


- regia fixa de productie, formata din cheltuielile indirecte de productie care
sunt relativ constante indiferent de volumul activitatii productive (amortizarea
utilajelor, intretinerea sectiilor si utilajelor, cheltuieli de conducere si administrare a
sectiilor) ;
- regia variabila de productie, care cuprinde cheltuielile indirecte de
productie ce variaza in functie de volumul activitatii productive (cheltuielile indirecte
cu consumul de materiale si forta de munca).
4. Dupa destinatia lor, cheltuielile de productie se grupeaza pe articole de
calculatie.
COSTURI MEDII SI COSTURI MARGINALE
Costurile medii se obtin prin raportarea cheltuielilor totale la volumul
total
de activitate.

Q
ch
mediu ct .
Costurile marginale sunt costurile aferente ultimului lot de produse
adaugat. Mai sunt denumite si costuri diferentiale.
.
In corelarea dintre costurile medii si costurile marginale se disting
aceleasi 3 zone de evolutie:
- zona 1 degresiva este zona in care atat costurile medii cat si cele
marginale scad;
- zona 2 de proportionalitate este zona in care costurile marginale se
aproprie cel mai mult de costurile medii, rezultand chiar o
intersectare grafica;
- zona 3 progresiva este zona in care atat costurile medii cat si cele
marginale cresc, dar costurile marginale au o crestere accentuata.

Costul diferentiat total
CTD = Ct1 - Ct0

Costul diferentiat unitar sau marginal

0 1
0 1
arg) (
Q Q
Ct Ct
Ct
m d

Ct1 costul total dupa adaugarea ultimul produs sau lot
Ct0 costul total inainte de adaugarea ultimul produs sau lot
Q1 productia dupa adaugarea ultimului produs sau lot
Q0 productia inainte de adaugarea ultimului produs sau lot.



Ch
zona
degres.
zona
prog.
zona
optima
cost
mediu
cost marginal
PRINCIPIILE DE ORGANIZARE A CONTABILITATII DE GESTIUNE

a. Principiul separarii cheltuielilor care privesc productia de
cele care nu privesc productia. Acest principiu spune ca se impune o
sepaare a evidentei cheltuielilor care privesc productia ( se refera la obiectul
de activitate ) de cele care nu privesc productia (se refera al cheltuielile cu
caracter cultural, social, sportiv).
b. Principiul separarii cheltuielilor cu caracter productiv de cele
cu caracter neproductiv. Obiectul contabilitatii de gestiune il reprezinta
cheltuielile care privesc productia. Acestea, la randul lor, vor fi separate in
cheltuieli cu caracter productiv si cheltuieli cu caracter neproductiv
(nrebuturi, pierderi, depasiri de costuri)..
c. Pricipiul separarii cheltueililor in spatiu. Potrivit acestui
principiu, orice cheltuiala este atasabila unui anumit centru de
responsabilitate ( loc de desfasurare a activitatii). In functei de locul care a
generat cheltuiala se stabileste si responsabilitatea.
d. Principiul separarii cheltuielilor in timp. Acst principiu
presupune stabilirea unei legaturi intre momentul efectuarii cheltuielilor si
momentul realizarii productiei.
e. Principiul documentarii conform caruia orixe cheltuiala
inregistrata in contabilitatea financiara trebuie sa fie consemnata intr-un
document justificativ.


FILIERA LOGICA A INREGISTRARILOR CONTABILE

1. Inregistrarea productiei neterminate la inceputul lunii (
repunea se cheltueili a productiei neterminate) cunoscuta sub denumirea de
destocaj in contabilitatea financiara.

921 = 901

Nota: In cazul in care productia neterminata la sfarsitul lunii
precedente ramane cu sold ( nu se inchide contul 933), articolul contabil va
fii:

921 = 933
921 cheltuielile activitatii de baza
933 costul productiei in curs de executie
2. Colectarea cheltuielilor ocazionate in cursul lunii (criteriul de
colectare este destinatia cheltuieilor)

% = 901
921
922
923
924
925
3. Decontarea prestatiilor reciproce intre sectoarele auxiliare.
Secontarea se face pe baza de documente justificative in functie de
prestatiile reciproce:

922/ sectia beneficiara = 922/ sectia furnizoare

4. Decontarea cheltuielilor auxiliare catre sectiile sau sectoarele
beneficiare sau produsele beneficiare.



% = 922
921 - prestatia se identifica pe produs
923 - prestatia se identifica pe sector
924 de activitate sau centru de
925 responsabilitate


Dupa aceasta operatiune contul 922 se inchide.




5. Repartizarea cheltuielilor indirecte de productie se face cu
ajutorul procedeului suplimentarii, iar baza de repartizare o reprezinta
cheltuielile cu materiile directe sau manopera directa sau total cheltuieli
directe sau pot fi baze diferentiate pentru fiecare fel sau categorie de
cheltuiala directa.

921 = 923

Dupa aceasta operatiune de realizeaza:
- se obtine costul de productie;
- se inchide contul 923.

.

6. Repartizarea cheltuielilor generale si de administratie se
aplica procedeul suplimentarii, iar baza de repartizare o reprezinta, de
regula, costul de productie.

921 = 924

Dupa aveasta operatiune se realizeaza:
- se obtine costul complet;
- se inchide contul 924.





7. Repartizarea cheltuielilor de desfacere baza de repatizare o
reprezinta costul complet sau costul de productie sau poate fi alt criteriu de
repartizare (cantitatea). Procedeul utilizat este procedeul suplimentarii.

921 = 925

Dupa aceasta operatiune se realizeaza :
- se obtine costul complet comercial;
- se inchide contul 925.

8. Inregistrarea la cost prestabilit a productiei terminate, finite,
fabricate, obtinute.

931 = 902
Costul prestabiliat se determina prin metoda standard-cost.
Inregistrarea productiei terminate se face in momentul efectiv al
obtinerii acesteia.

9. Inregistrarea la cost efectiv a productiei terminate (decontarea
costului efectiv al productiei terminate).

902 = 921



10. Inregistrarea diferentelor dintre costul prestabilit si cel
efectiv.

+ sau - 903 = 902

- cu plus se inregistreaza diferentele nefavorabile
- cu minus se inregistreaza diferentele favorabile









Contul 902 se inchide dupa aceasta operatiune.
In contabilitatea financiara se inregistreaza :

348 = 711 diferente nefavorabile
711 = 348 diferente favorabile
348 diferente de pret
Costul prestabilit al productiei
terminate 931
Diferente pentru productia terminate +
sau 903

Costul efectiv al
productiei terminate
921
902
Ex. Cost prestabilit 100
Cost efectiv 120
Diferenta nefavorabila 20




11. Inregistrarea la cost efectiv a productiei neterminate la
sfarsitul lunii.

933 = 921

12. Interfata dintre costul productiei si cheltueilile efectuate- se
realizeaza o comparatie dar si o legatura intre o masa de cheltuieli si aceasi
masa de cheltuieli repartizate pe produse, dar la nivel de cost prestabilt si la
nivel de diferente.
Se face referire la productia terminata sau obtinuta.

901 = %
931 cost prestabilit la productai terminata
903 + sau diferente dintre costul efectiv si
costul
costul prestabiliat
efectiv

Dupa aceasta operatiune se inchid conturile 931 si 903.


13. Inchiderea conturilor ( cheltuieli aferente productiei
neterminate) interfata dintre cheltuielile efective si costuri privind
productias neterminata.

901 = 933

PROCEDEE DE CALCULATIE A COSTURILOR

CATEGORII DE PROCEDEE:
- procedee de determinare si delimitare a costurilor pe purtator si pe
sectoare
- procedee de repartizare a cheltuielilor indirecte;
- procedee de separare a cheltuielilor variabile si fixe
- procedee de calcul al costului productiei de fabricatie
interdependenta;
- procedee de calcul al costului unitar.

Procedeele de determinare si delimitare a cheltuielilor pe
purtator si pe sectoare au drept scop determinarea cheltuielilor in
momentul efectuarii acestora si in functie de posibilitatile de identificare pe
Venitul prestabilit 100

Diferente nefavorabila 20
Cheltuielile efective 120
Contul de rezultate
purtator de cost ( cheltuieli directe) sau pe sectoare de activitate ( cheltuieli
indirecte).

a. Procedeul ponderarii cantitatilor cu preturile se aplica pentru
determinarea acheltuielilor cu materiile prime, materialelor (bonul de
consum sau factura), energie, combustibil dar si pentru cheltuieli salariale.
Relatia de calcul este:
- pentru cheltuieli materiale :

Chm= cantitate * pret

- pentru cheltuieli cu manopera :

Chman = timp * tarif

b. Procedeul aplicarii de cote proncetuale la o valoare absoluta.
Se utilizeaza pentru determinarea cheltuielilor cu contributiilor, pentru
amortizari dar si pentru alte cheltuieli.
Relatia de calcul este:

Ch = Baza de calcul * x%

Ex. Chcas = Salarii brute * 22%

c. Procedeul repartizarii de cote in raport cu numarul
perioadelor de gestiune la care se refera. Se utilizeaza indeosebi pentru
cheltuielile aferente mai multor perioade de gestiune ( cheltuieli anticipate).


N
repartizat de cheltuieli
Cota
ch
. .

N numarul perioadelor de gestiune



d. Procedeul statistico-experimental se aplica ndeosebi in
antecalcul, atunci cnd anumite cheltuieli nu sunt cunoscute si pentru care
se fac anumite studii sau experimente. Ulterior, pe msura ce acestea devin
efective se fac ajustrile necesare.

PROCEDEE DE REPARTIZARE A CHELTUIELILOR INDIRECTE.


Procedee de repartizare a cheltuielilor indirecte. Se utilizeaz un
singur procedeu, respectiv procedeul suplimentarii, dar aplicat sub mai
multe forme si variante. Acestea au drept scop repartizarea cheltuielilor
indirecte pe purttor de cost, lund in considerare particularitatile fiecrei
cheltuieli de rapartizare si a bazei de repartizare.

a. Procedeul suplimentarii in forma clasica, acesta avand mai
multe variante:
- varianta coeficientului unic ( global)
- varianta coeficientilor diferentiati
- varianta coeficientilor selectivi.

b. Procedeul cifrelor relative de structura ( coeficientului unic sau
global)






PROCEDEE DE SEPARARE A CHELTUIELILOR IN
VARIABILE SI FIXE


Procedeele utilizate sunt:
- procedeul celor mai mici patrate
- procedeul punctelor de maxim si de minim
- procedeul analitic.


1. reiterarii sau procedeul calculelor iterative.
Intru-cat o sectie auxiliara efectueaza anumite cheltuieli pentru
obtinerea unei anumite cantitati de produs si cedeaza ( transfera) unei alte
secti o parte din produse ( care reprezinta o anumite pondere din total) va
deca si cheltuieli in aceasi pondere.
Pe masura ce o sectie auxiliara primeste de la celelalte anumite
cheltuieli, va deda ulterior aceasi pondere si din acestea. Reiterarile
continua pana cand cheltuielile care urmeaza a fi redate devin
nesemnificative.
2. Procedeul algebric.
Procedeul algebric pleaca de la premisa ca o sectie pentru a realiza
anumite produse, genereaza anumite cheltuieli proprii, dar are nevoie si de
anumite cantitati de produse de la alte sectii. Pentru aceasta se stabileste
un sistem de n ecuatii ( dat de numarul de sectii ) cu n necunoscute (
necunoscutele fiind costurile unitare ale produselor din cadrul fiecarui
centru de responsabilitate).

1.3. Procedee de calcul a costului unitar

Procedee:
1. Procedeul diviziunii simple
2. Procedeul cantitativ
3. Procedeul indicilor (coeficientilor) de echivalenta
4. Procedeul echivalarii cantitative a produsului secundar cu
produsul principal;
5. Procedeul valorii reziduale (ramase) sau procedeul resturi.

3.5.1. Procedeul diviziunii simple

Procedeul diviziunii simple se aplica in intreprinderile cu productie de
masa (ciment, carbune, energie electrica, energie termica).
Costul unitar se obtine dupa relatia:


1
n
i
i
Ch
Ctu
Q

Si in acest caz evidenta cheltuielilor se tine pe centre de
responsabilitate, pe produs si pe articol de calculatie.




3.5.2. Procedeul cantitativ

Procedeul cantitativ se foloseste atunci cand din procesul de fabricatie
se obtin produse cuplate, colaterale si care au valori de intrebuintare
apropriate.
Totodata, apar diferente intre cantitatea fabricata si cea utilizata
efectiv, intru-cat pot aoare pierderi pe timpul pastrarii sau depozitatii. Se
utilizeaza indeosebi in intreprinderea chimica si petrochimica.


Exemplu : In urma unui proces chimic se obtin trei produse colaterale A,
B, C.
Cheltuielile totale de productie sunt de 50.000.000 um. Cantitatea fabricata
si
utilizata se prezinta astfel:
PRODUS qf qu
A 2.000 1.500
B 1.400 1.300
C 800 600
Total 4.200 3.400
1.
1
( )
1
50.000.000
11.905. /
4.200
n
i
i
mediu n
f j
j
Ch
Ctu um uf
q

2.
( )
( )
( )
*
f j
j
m
u j
q
Ctu Ctu
q


2.000
11.905* 15.873. /
1.500
A
Ctu um uf

1.400
11.905* 12.821. /
1.300
B
Ctu um uf

800
11.905* 15.873. /
600
C
Ctu um uf


3.5.3. Procedeul indicilor de echivalenta ( coeficientului de
echivalenta)


Se aplica atunci cand din procesul de productie majoritatea
produselor sau cel putin doua dintre acestea sunt considerate principale.
Totodata mai trebuie indeplinita una din urmatoarele doua conditii:
- din acelasi consum de materiale si cu acelasi consum de forta de
munca se obtin produse finite diferite si care difera prin unul sau mau
multi parametrii cantitativi ( indici directi);
- atunci cand din acelasi consum de materiale sar cu cheltuieli de
prelucrare diferite se obtin produse diferite, diferentierea fiind facuta de
unul sau mai multi parametrii de ordin calitativ ( indici inversati). Indicii
inversati sunt aplicati numai pentru cheltuielile de prelucrare.

Criterii de clasificare a indicilor:

1. Dupa numarul parametrilor prin care se face diferentierea
produselor, indicii se imparat in :
- simplii produsele difera printr-un singur parametru;
- complecsi - produsele difera prin doua sau mai multi parametrii;
- agregati sau serii multiple de indici de echivalenta.

2. Dupa modul de calcul:
- indici calculati ca raport direct
- indici calculati ca raport invers sau indici inversati.

Combinand cele doua criterii de clasificare se regasesc cu posibilitati
de aplicare, urmatoarele categorii de indici:
1. Indici de echivalenta simplii calculati ca raport direct;
2. Indici de echivalenta complecsi calculati ca raport direct;
3. Indici de echivalenta simplii calculati ca raport invers ( indici inversati)
4. Serii multiple de indici de echivalenta





Exemplu:

Cheltuielile totale generate de procesul de fabricatie sunt de
80.000.000 um. Se fabrica 3 produse A, B, C care difera printr-un singur
parametru, respectiv lungimea produsului.
Cantitatile fabricate si marimea parametrilor se prezenta astfel:

1. Stabilirea parametrului prin care difera produsele si determinarea
marimii parametrilor.
Produsul qi P(L) - lungimea
A 1.400 1
B 2.400 4
C 3.000 2

2. Calculul indicilor
Se alege drept baza produsul B ( nu conteaza care este ales)

4
1

A
K
4
4

B
K
4
2

C
K

3. Calculul produsului echivalent

uc unitate conventionala
uc q
eA
. 350
4
1
* 400 . 1

uc q
eB
. 400 . 2
4
4
* 400 . 2

uc q
eC
. 500 . 1
4
2
* 000 . 3

Qe = 350 + 2.400 + 1.500 = 4.250 uc
4. Determinarea costului pe unitate conventionala ( uc )

uc um Ct
c ue
/ . 824 . 18
250 . 4
000 . 000 . 80
/


5. Determinarea costului pe unitatea fizica de produs ( uf )

uf um Ct
uA
/ . 706 . 4
4
1
* 824 . 18

uf um Ct
uB
/ . 824 . 18
4
4
* 824 . 18

uf um Ct
uC
/ . 412 . 9
4
2
* 824 . 18



2. Indici de echivalenta complecsi calculati ca raport direct se
aplica atunci cand doi sau mai multe produse sunt considerate principale,
cand este indeplinita prima conditie iar produsele difera prin doua sau mai
multi parametrii, toti fiind de ordin cantitativ.
Etapele sunt similare cu cele de mai sus dar coeficientul de
echivalenta se determina potrivit relatiei:


nb b b
nj j j
j
P P P
P P P
K
* ......... * *
* ......... * *
2 1
2 1



nj j j
P P P * ......... * *
2 1
- parametrii j


nb b b
P P P * ......... * *
2 1
- parametrii j pentru care difera produsele

Exemplu:
Cheltuielile totale de productie sunt de 80.000.000 um. Se obtin trei
produse A, B, C care difera prin 3 parametrii, toti de ordin cantitativ,
respectiv lungine, latime, inaltime. Cantitatile fabricate si marimile
parametrilor se prezinta astfel:

1. Se considera drept baza proba B

Produsul gj(uf) L
( lungime)
l
(latime)
I
(inaltime)
A 1.000 2 1 0.4
B 1.500 1 1 0.2
C 2.200 6 0.5 0.1

2. Calculul indicilor

4
2 . 0 * 1 * 1
4 . 0 * 1 * 2

A
K

1
2 . 0 * 1 * 1
2 . 0 * 1 * 1

B
K

5 . 1
2 . 0 * 1 * 1
1 . 0 * 5 . 0 * 6

C
K

3. Calcululul produselor echivalente
000 . 4 4 * 1000
eA
q uc

500 . 1 1 * 1500
eB
q uc

300 . 3 5 . 1 * 200 . 2
eC
q uc

qe = 4.000+1.500+3.300 = 8.800

4. Determinarea costului pe unitate conventionala

091 . 9
800 . 8
000 . 000 . 80
/

e uc
Ct um/uc

5. Determinarea costului unitar efectiv

CtuA = 9.091*4=36.364 um/uf
CtuB = 9.091*1= 9.091 um/uf
CtuC = 9.091*1.5 = 13.637 um/uf

3. Indici de echivalenta simplii calculati ca raport invers se aplica
atunci cand produsele sunt considerate de baza, este indeplinita a doua
conditie, iar produsele difera printr-un singur parametru care este de ordin
calitativ (calitatea sau finetea produsului)
Intotdeauna se alege drept baza produsul de calitate superioaa (are
parametrul cu marimea cea mai mica).
Etapele sunt similare cu cele de mai sus, dar indicii se calculeaza
potrivit relatiei:


Pj
Pb
K
j


Cheltuielile se impart in doua categorii :
- cheltuieli materiale care se regasesc in raport direct fata de
cantitatea fabricata, costul unitar pentru materiale fiind determinat potrivit
relatiei:


Q
Ch
Ct
mat
umat


- cheltuieli de prelucrare pentru care se aplica indicii inversati,
costul unitar al produselor va fi determinat prin insumarea celor doua
costuri unitare partiale:


e uprelucrat umat uj
Ct Ct Ct

Ctumat raport direct
Ctuprelucrate raport inversat indici inversati

Exemplu:

In procesul de fabricatie au loc cheltuieli totale de 120.000.000 lei, din
care:
- cheltuieli materiale 40.000.000 lei
- cheltuieli de prelucrare 80.000.000 lei.
Parametrul prin care diferea produsele este finetea produselor.
Cantitatile fabricate si marimea se prezinta astfel:

1.
Produsul qi P - finetea
A 1.400 1
B 2.400 4
C 3.000 2


Chmat = 40.000.000 um

1.400+2.400+3.000 = 6.800

882 . 5
800 . 6
000 . 000 . 40

umat
Ct um/uf (kg)

Ctuprelucrare = 80.000.000 um indici inversati

2. Calculul coeficientilor
Produsul ales drept baza este obligatoriu produsul A deoarece are
calitatea superioara 1.


1
1

A
K
4
1

B
K
2
1

C
K

3. Calculul produsului echivalent

uc q
eA
. 400 . 1 1 * 400 . 1

uc q
eB
. 600
4
1
* 400 . 2

uc q
eC
. 500 . 1
2
1
* 000 . 3


Qe = 1.400+600+1.500=3.500 uc

4. Calculul costului unitar

uc um Ct
c ue
/ . 857 . 22
500 . 3
000 . 000 . 80
/




5. Costul unitar al prelucrarii pe unitatea fizica de produs este:

CtupA= 22.854*1=22.857 um/uc

CtupB 714 . 5
4
1
* 857 . 22 um/uc

CtupC 50 , 428 . 11
2
1
* 857 . 22 um/uc

6. Determinarea costului unitar efectiv pe produs ( material +
prelucrare )

Ctuj = Ctumatj + Ctupj

CtuA = 5.882+22.857 = 28.739 um/uf

CtuB = 5.882+5.714 = 11.596 um/uf

CtuC = 5.882 + 11.428,50 = 17.310,50 um/uf


4. Indicii de echivalenta agregati sau serii multiple de indici
echivalenti
Cheltuielile sunt structurate pe feluri sau categorii de cheltuieli (
materile, de prelucrare, generale, de desfacegre, etc) si pentru fiecare fel de
cheltuiala se aplica o anumita serie de indici calculati, dupa caz, prin una
din regulile de mai sus.








4. Procedeul echivalarii cantitative a produsului secundar cu produslui
principal

Se aplica atunci cand din procesul de fabricatie se obtin produse
secundare si principale. Se utilizeaza in industria petrolului, in agricultura
dar si in industria alimentara.
Echivalarea intre produsel secundar si cel principal se face nu pe baza
de indici ci pe baza unui echivalent cunoscut si general valabil pentru
sectorul respectiv de activitate:

1 tone petrol = 1000 m
3
gaz sonda

ETAPE:

1. Echivalarea cantitativa teoretica a produsului secundara cu
produsul principal:


E
Q
q
s
p s

/
unde

qs/p cantitatea de produs secundar transformata teoretic in produsul
principal
Qs cantitatea fizica de produs secundar
E echivalentu;

2. Determinarea cantitatii teoretice totale de produs principal

Qt/p = Qp + qs/p unde

Qp cantitatea fizica de produs principal

3. Calculul costului pe unitatea teoretica de produs principal


p t
n
i
i
p t
Q
Ch
Ctu
/
1
/

4. Determinarea costului unitar efectiv al produsului principal

Ctup = Ctut/p
5. Determinarea costului unitar al produsului secundar


E
Ctu
Ctu
p t
s
/







Exemplu:

Cheltuielile totale generate de procesul de productie sunt de
200.000.000 um.
Se obtin:
- produsul principal petrol 500 t = Qp
- produsul secundar gaz de sonda 100.000 m
3

Echivalentul 1 tona petrol = 1000 m
3
gaz sonda

Rezolvare:

1. Echivalarea cantitativa teoretica a produsului secundara cu
produsul principal:

Determinarea costului unitar

ut
E
Q
q
s
p s
. 100
000 . 1
000 . 100
/



2. Determinarea cantitatii teoretice totale de produs principal

Qt/p = Qp + qs/p = 500+100=600 ut



3. Calculul costului pe unitatea teoretica de produs principal

ut um
Q
Ch
Ctu
p t
n
i
i
p t
/ . 333 . 333
600
000 . 000 . 200
/
1
/

4. Determinarea costului unitar efectiv al produsului principal

Ctup = Ctut/p = 333.333 um/ut

5. Determinarea costului unitar al produsului secundar

33 , 333
1000
333 . 333
/

E
Ctu
Ctu
p t
s












5. Procedeul valorii ramase sau a valorii reziduale ( procedeul restului)

Se utilizeaza atunci cand din procesul de productie se obtin produse
principale si produse reziduale destinate valorificarii sau utilizarii in
procesul de productie.
Costul unitar al produsului principal se obtine potrivit relatiei:

Qp
productie de proc in ile reutilizab sau terti la reziduale prod valorif din obtinute Ch
Ctu
n
i
i
p

. . . . . . . . . . . .
1