MINISTERUL EDUCATIEI SI CERCETARII

SNSPA
SCOALA NATIONALA DE STUDII POLITICE
SI ADMINISTRATIVE

COMI SI A DE ETI CA
Str. Povernei Nr. 6, 10643, Bucuresti, ROMNIA, Tel: 40-21 318 08 95, Fax: 40-21 312 25 35
CODUL ETIC AL SCOLII NATIONALE DE STUDII
POLITICE SI ADMINISTRATIVE (SNSPA)
Aprobat n sedinta de Senat din data de 13.03.2006
A. Principii generale

SNSPA este o institutie ale carei scopuri, valabile pentru fiecare membru al sau,
includ dezvoltarea si afirmarea profesionala, evolutia cunoasterii si cercetarii n conditiile
respectarii statului de drept si a drepturilor omului. SNSPA respecta demnitatea fiecaruia
dintre membrii sai si promoveaza integritatea academica. Membrii sai se angajeaza sa
contribuie la dezvoltarea democratica si la prosperitatea societatii. Valorile si principiile pe
care le promovam n mod deosebit si a caror realizare efectiva ncercam sa o asiguram sunt:
libertatea academica, autonomia personala, dreptatea si echitatea, meritul, profesionalismul,
onestitatea si corectitudinea intelectuala, transparenta, respectul si toleranta, responsabilitatea,
bunavointa si grija.

1. Libertatea academica
SNSPA este un spatiu liber de ingerinte, presiuni si constrngeri politice, religioase si
de putere economica, exceptnd constrngerile de natura stiintifica, legala si etica. Membrii
SNSPA sunt protejati fata de cenzura, manipulari, persecutii, n conditiile respectarii
standardelor stiintifice si a responsabilitatilor profesionale.
Orice membru al comunitatii SNSPA trebuie sa evite lezarea libertatii celorlalti, pe
baza respectului pentru diferente. ncurajam abordarea critica, parteneriatul intelectual si
cooperarea, indiferent de opiniile politice sau de credintele religioase.

2. Autonomia personala
SNSPA promoveaza un mediu propice exercitarii autonomiei personale. n acest scop
asiguram exercitarea consimtamntului informat n privinta programelor, concursurilor si
oportunitatilor de studiu si cercetare si oferim oportunitati pentru ca fiecare membru al
SNSPA sa poata lua si aplica decizii n privinta propriei cariere academice si profesionale.


2
3. Dreptatea si echitatea
Membrii SNSPA vor fi tratati drept, corect si echitabil. Nu permitem discriminarea
sau exploatarea, indiferent ca acestea sunt directe sau indirecte si aderam la ideea ca dreptatea
se bazeaza pe mpartirea corecta si echitabila a puterii si prevenirea abuzului de putere.
SNSPA adopta masuri ferme pentru nediscriminare si egalitate de sanse n acces la
studii, angajare si la programe, pentru eliminarea conflictelor de interese, pentru prevenirea si
combaterea oricarei forme de coruptie, favoritism si nepotism.

4. Meritul
SNSPA asigura recunoasterea, cultivarea si recompensarea meritelor personale si
colective care conduc la mplinirea menirii sale institutionale. Printre acestea se numara
dedicarea fata de profesie si studiu, fata de institutie si membrii comunitatii academice,
creativitatea si talentul, eficienta si performanta.

5. Profesionalismul
SNSPA se angajeaza sa cultive un mediu propice pentru cercetare si competitivitate.
n acest scop, dezvoltam programe academice la standarde nalte, capabile sa conduca la
evolutia cunoasterii, la formarea specialistilor competitivi si la cresterea prestigiului nostru n
cercetare. ncurajam si recompensam orientarea spre calitate stiintifica, pedagogica, n mod
deosebit spre excelenta, a profesorilor, cercetatorilor, studentilor si a programelor de studii si
cercetare. Cultivam initiativa si curiozitatea stiintifica. ncurajam si recompensam eficienta,
calitatea si excelenta profesionala la nivel managerial si administrativ. Actionam mpotriva
imposturii amatorismului, superficialitatii, dezinteresului si plafonarii.

6. Onestitatea si corectitudinea intelectuala
SNSPA apara dreptul la proprietate intelectuala. Beneficiile si rasplatile vor fi
acordate celor care se afla la originea proprietatii intelectuale. Toti cei care au participat la
diferite stadii ale cercetarii ale carei rezultate devin publice trebuie mentionati, n spiritul
onestitatii profesionale, al recunoasterii si recunostintei.
Este interzisa orice forma de frauda intelectuala: plagiatul total sau partial, copiatul n
cadrul examenelor sau concursurilor, fabricarea rezultatelor cercetarilor, substituirea
lucrarilor sau a identitatii persoanelor examinate, preluarea lucrarilor de la colegi sau
profesori, ca si tentativele de corupere spre frauda.


3
7. Transparenta
SNSPA respecta principiul transparentei tuturor categoriilor de informatii care
intereseaza membrii comunitatii universitare, potentialii candidati, absolventii, institutiile cu
care colaboreaza si publicul larg, asigurnd o informare consistenta si corecta. Prin aceasta
facilitam egalitatea de sanse n competitie si asiguram accesul echitabil la resursele
universitare. SNSPA interzice ascunderea, falsificarea sau denaturarea informatiilor la care
au dreptul membrii sai si publicul larg.

8. Responsabilitatea profesionala si sociala
SNSPA si ncurajeaza membrii sa se distinga prin activism si implicare n problemele
profesionale si publice, prin colegialitate si cetatenie responsabila. Programele si activitatile
universitare vor fi orientate catre nevoile societatii. Atunci cnd membrii sai reprezinta public
SNSPA, trebuie sa respecte standardele etice si profesionale.
Garantam membrilor SNSPA dreptul de a critica public, ntemeiat si argumentat
ncalcarile standardelor profesionale si de calitate, ale drepturilor membrilor comunitatii
universitare si colaboratorilor.
Nu sunt permise : dezinformarea, calomnierea, denigrarea publica a programelor si
persoanelor din institutie de catre membrii propriei comunitatii academice.

9. Respectul si toleranta
SNSPA promoveaza existenta unei comunitati academice si rezidentiale n cadrul
careia este respectata demnitatea fiecaruia ntr-un climat liber de orice manifestare si forma de
hartuire, exploatare, umilire, dispret, amenintare sau intimidare. SNSPA adera la valoarea
tolerantei fata de diferentele ntre oameni, ntre opinii, credinte si preferinte intelectuale. Nu
permitem manifestari misogine, rasiste, sovine, xenofobe, homofobe si hartuirea sexuala.

10. Bunavointa si grija
SNSPA considera dezirabile bunavointa si grija. n acest sens ncurajeaza aprecierea,
mndria si recunostinta fata de cei merituosi, empatia, compasiunea, sprijinul fata de cei aflati
n nevoie, amabilitatea, politetea, altruismul, ntelegerea, solidaritatea, solicitudinea,
promptitudinea si optimismul fata de toti membrii comunitatii academice. Totodata


4
descurajam si socotim indezirabile comportamentele care denota invidie, cinism, vanitate,
lipsa de amabilitate, dezinteres.
SNSPA este recunoscatoare fata de toti cei care, n situatii de crize majore sau
calamitati, sunt dispusi la autosacrificiu.

NOTA
Codul de etica si aplicarea sa nu exclud si nu nlocuiesc drepturile si obligatiile legale
care revin membrilor SNSPA.
Codul de etica al SNSPA este unul institutional. Nu se poate substitui codurilor pentru
cercetarea stiintifica se profil si nici nu le suplineste pe acestea.





























5
B. Termeni, interpretari, exemple
1. Libertatea academica
Este posibil, chiar si n conditii de democratie si stat de drept, ca anumite grupari
politice sau religioase sa se simta lezate de rezultatele cercetarii si publicatiilor universitare si
ca aceste rezultate sa submineze anumite tipuri de ideologii si credinte. Universitatea nu
trebuie sa cedeze presiunilor spre ascundere si obedienta la care poate sa fie supusa, mai ales
de catre puterea politica.
Obiectivitatea stiintifica este mai presus de orice presiuni rezultate din interese
personale sau de grup si din faptul ca institutiile ncarcate ideologic ncearca sa si protejeze
statu-quo-ul. Faptul ca o parte mare din resursele unor universitati vin de la buget nu trebuie
sa intimideze membrii comunitatii universitare si sa i transforme n persoane obediente.
Bugetul rezulta din banii contribuabililor, nu ai membrilor cabinetelor aflate la putere. Chiar
daca banii vin din surse private, universitatile nu au dreptul moral sa cedeze n privinta
standardelor stiintifice si etice si sa fabrice rezultate sau cunoastere denaturata.
Libertatea academica nu se manifesta n context ideal. Ea poate sa fie ngradita prin
existenta unor valori culturale general mpartasite. Abordarea potrivita a unor astfel de situatii
este deliberarea rationala si democratica.
Nu este permis moral ca libertatea academica sa fie folosita drept pavaza mpotriva
criticilor stiintifice si etice. Cunoasterea evolueaza, este relativa, dar ea trebuie respectata n
sensul datelor stiintifice actuale.
Credintele religioase, atasamentele politice, alte categorii de credinte sunt, n spatiul
universitar laic, o problema privata a membrilor comunitatii academice. Ele nu pot sa fie
impuse altora, prin abuz de putere si autoritate.
Nimeni nu are dreptul sa manipuleze, ndoctrineze si sa educe dogmatic n interiorul
spatiului universitar (laic) si, prin aceasta, sa ncalce dreptul studentilor, cadrelor didactice sau
cercetatorilor la obiectivitate n cunoastere si la formare stiintifica adecvata domeniului de studii.
Membrii comunitatii academice au libertate n selectarea si discutarea subiectelor
relevante, n examinarea critica a valorilor, normelor, institutiilor si practicilor sociale n
spiritul onestitatii intelectuale si al responsabilitatii pentru producerea si raspndirea
cunoasterii.
Denaturarea continutului stiintific al cursurilor, fabricarea rezultatelor cercetarii n
sensul obedientei fata de grupari politice, religioase, economice etc. trebuie pedepsita, n
functie de gravitate, de la atentionare si avertisment, pna la excluderea din universitate.


6
Libertatea personala se reflecta si n protejarea dreptului la privatitate si
confidentialitate.
Protejarea dreptului la confidentialitate
Personalul didactic si administrativ are obligatia sa respecte confidentialitatea n
problemele care tin de viata privata a studentilor, sa nu dea informatii dect cu autorizatia
decanatului sau rectoratului si numai cnd exista motive ndreptatite. Aceasta regula este
valabila de asemenea n privinta cererilor personale referitoare la pastrarea confidentialitatii n
privinta statusului marital, orientarii sexuale sau disabilitatilor ascunse, domiciliului,
apartenentei politice, religioase etc. Membrii personalului care au acces la documente si
informatii trebuie sa aiba grija sa mentina caracterul confidential si privat al unor astfel de
informatii si sa protejeze persoanele care nu doresc ca aceste informatii sa devina publice.
Membrii universitatii trebuie sa mentina caracterul privat al solicitarilor de confidentialitate.
Dosarele personale sunt confidentiale. ncalcarea confidentialitatii se sanctioneaza.

2. Autonomia personala
Exercitarea autonomiei personale n spatiul universitar nseamna posibilitatea de a alege
individual, n cunostinta de cauza, programele de studiu si cercetare, traseele de cariera
academica, oportunitatile, nivelul de excelenta la care doreste sa acceada cineva.
Toate informatiile de importanta pentru membrii comunitatii academice, si pentru publicul
larg, n special n ceea ce priveste standardele academice, programele de studiu si cercetare,
evaluarea, accesul si promovarea (prin admitere, angajare, contractare), membrii corpului
profesoral si elementele relevante din CV-ul profesional al acestora, membrii conducerii
universitare si CV- urile acestora, structura universitatii, cercetarea universitara, baza
materiala, serviciile sociale etc. vor fi puse n mod egal si n timp util la dispozitia tuturor
celor interesati, pentru ca acestia sa poata alege n cunostinta de cauza n privinta studiilor si
profesiei. Aceste informatii trebuie publicate pe paginile web ale universitatii.

ncalcarea autonomiei personale conduce la sanctiuni pentru cei responsabili de
asigurarea acesteia.






7
3. Dreptatea si echitatea
3.1. Principiul nediscriminarii si egalitatii de sanse
Discriminarea n mediul academic reprezinta tratamentul inegal al unei persoane,
tratament care urmareste sau conduce la ncalcarea ori limitarea drepturilor persoanei
respective pe baza genului, rasei, vrstei, disabilitatii, orientarii sexuale, a nationalitatii, etniei,
religiei, categoriei sociale, starii materiale sau mediului de provenienta.
n spiritul acestui cod, actiunea afirmativa pe criterii de gen, rasa, vrsta, disabilitate,
etnie, nationalitate, zona de provenienta, stare materiala mediu de provenienta este permisa si,
n anumite situatii, ncurajata, tocmai pentru asigurarea egalitatii de sanse. Universitatea
asigura transparenta publica n privinta accesului oricarei persoane vizate de astfel de politici.
Termenul actiune afirmativa denota avantajarea persoanelor din grupuri defavorizate pe unul
sau mai multe dintre criteriile mentionate, n scopul corectarii nedreptatilor din trecut fata de
membrii acestui grup, precum si cel al cresterii accesului membrilor grupului la educatie si
cresterii sanselor lor n competitia profesionala.
Discriminarea poate avea forme indirecte atunci cnd reguli si practici neutre n raport
cu criteriile mentionate de acest cod (de exemplu, gen, rasa, vrsta, disabilitati, orientare
sexuala, nationalitate, etnie, religie s.a.m.d.) defavorizeaza de facto anumite persoane n
functie de unul sau mai multe dintre aceste criterii. De exemplu, anumite reguli de sustinere a
examenelor, desi sunt aceleasi pentru toti studentii indiferent de particularitatile lor, ar putea
sa dezavantajeze practic persoanele cu disabilitati (care, de pilda, nu pot intra sau nu pot sa
astepte mai multe ore pentru a intra n ordine alfabetica la un examen oral). Sau, orarul unor
cadre didactice trebuie sa fie astfel conceput nct acesta sa poata permite persoanei n cauza
sa respecte anumite ritualuri religioase, desi aceasta ar implica o abatere de la grila neutra de
repartizare a orelor. Un alt exemplu elocvent vizeaza discriminarea de gen indirecta, n
conditiile n care, desi majoritatea absolventilor sunt actual absolvente, si n care nvatamntul
superior se feminizeaza, posturile de decizie n universitati sunt prin excelenta ocupate de
barbati, pozitiile academice nalte la fel (profesori universitari, conducatori de doctorate).
Aceasta este o forma de segregare verticala frecventa n universitatile romnesti.
n contextul nici unui fel de examen sau concurs o femeie nu poate sa fie defavorizata
fiindca este nsarcinata, are copii n ngrijire sau este mama singura.
Discriminarea directa se sanctioneaza potrivit legii. Discriminarile indirecte sunt
sanctionate institutional, n functie de gravitate.




8
3.2. Eliminarea conflictelor de interese
Personalul didactic (inclusiv membrii conducerii universitatii si a tuturor structurilor sale) si
nedidactic trebuie sa ia masurile necesare n scopul de a evita sau solutiona adecvat situatiile n care
pot sa apara conflicte de interese care ar putea compromite, direct sau indirect, ndeplinirea
ndatoririlor lor. Conflictele de interese decurg din intersectarea mai multor tipuri de relatii sau
pozitii, de natura sa afecteze judecatile si evaluarile corecte si actiunile membrilor comunitatii. Ele
pot duce la practici precum favoritismul si nepotismul, la aplicarea unor standarde duble n apreciere
sau evaluare, ori la acte de persecutie sau razbunare, pe care universitatea trebuie sa le respinga.
Conflictele de interese pot fi de multe tipuri, printre care:
1. Conflicte care decurg din relatiile personale
Urmatoarele situatii constituie ncalcari ale eticii academice:
o cazurile n care din comisiile de evaluare (la examene de admitere, licenta, disertatii,
doctorat) precum si la acordari de granturi, angajare sau promovare, evaluarea
performantei academice si manageriale, audit etc. fac parte persoane aflate ntr-o
relatie de rudenie de gradul I si II cu candidatii sau persoanele ce urmeaza a fi
evaluate;
o cazurile n care cadrele didactice si supervizeaza n mod direct rudele de gradul I si II,
n vederea examenelor de licenta, master, doctorat, sau orice alte forme de studii.
Se recomanda ca urmatoarele situatii, cu potential ridicat de a reprezenta un conflict
de interese, sa fie evitate acolo unde este posibil:
o cazurile n care un cadru didactic si evalueaza rudele sau alte persoane cu care are
relatii personale de natura sa le influenteze conduita academica (de ex. conflicte
prezente sau trecute, relatii erotice sau obligatii profesionale sau personale de alte
natura);
o cazurile n care din organismele de evaluare (la examene de admitere, acordari de
granturi, angajare sau promovare, salarizare, premiere etc.) fac parte persoane care pot
fi influentate de orice alte relatii personale, inclusiv de natura financiara, cu candidatii
(meditatii private, relatii de afaceri, obligatii din trecut).
Persoana aflata n conflict de interese trebuie sa se autorecuze din comisia de evaluare sau
supervizare n cazul respectiv, iar daca refuza, sa fie recuzata de catre ceilalti membrii ai comisiei.
Prin sintagma acolo unde este posibil se au n vedere doar examenele curente, nu
cele de admitere, licenta, disertatie, bacalaureat, concursuri de post. n situatiile n care
cazurile mentionate nu pot fi evitate (cnd persoanele care evalueaza si care se gasesc ntr-un


9
conflict de interese sunt singurele abilitate sa realizeze evaluarea) este necesara numirea unui
tert care sa supravegheze sau verifice examenul.
2. Conflicte care decurg din rolurile multiple
Acest tip de conflict de interese poate sa apara atunci cnd o persoana detine roluri
multiple n institutia academica, astfel nct relatiile presupuse de un anumit rol sa fie de
natura sa afecteze deciziile sale n alta capacitate. De exemplu, cnd o persoana cu rol de
conducere ntr-o facultate sau departament va fi si membru al unei comisii interne de
evaluare, este probabil ca aceasta va avea interesul de a aprecia pozitiv activitatea respectivei
unitati. Atunci cnd o persoana care ia decizii cu privire la mpartirea granturilor de cercetare
sau a altor resurse si se afla ntr-o echipa care solicita finantare, ea ar putea sa nu judece
obiectiv toate criteriile relevante ale echipelor competitoare. Asemenea situatii trebuie evitate
n institutia de nvatamnt superior.
3. Conflicte care decurg din interesele materiale
Aceasta categorie de conflicte de interese priveste relatiile unui membru al universitatii cu
membri ai societatilor comerciale sau alti furnizori de servicii cu care institutia de nvatamnt
superior ntretine relatii de colaborare. Se recomanda ca, n asemenea cazuri, persoanele care au
interese materiale n firmele sau organizatiile respective (sau au rude apropiate cu astfel de
interese materiale) sa nu participe la negocierea relatiilor dintre acestea si universitate.
Angajarea studentilor, cu remuneratie sau pentru diversele forme de practica
academica, ntr-o societate comerciala sau asociatie de orice tip n care cadrele didactice
evaluatoare detin un interes material, personal sau profesional nu trebuie sa afecteze evaluarea
performantelor academice ale celor dinti.
4. Conflicte care decurg din colaborarile externe sau alte angajamente
Colaborarile externe sau alte obligatii profesionale externe ale personalului didactic si
administrativ al universitatii nu trebuie sa afecteze ndeplinirea integrala a sarcinilor
profesionale ale acestora.
Neaplicarea acestui principiu atrage sanctiuni proportionale.

3.3. Prevenirea si combaterea coruptiei
Vicierea climatului universitar poate avea drept sursa principala coruptia. Aceasta
genereaza tratament inechitabil, nedreptati si favoritisme, submineaza aplicarea principiului
meritului si creeaza suspiciune si nencredere n valoarea diplomelor si competenta
profesionala a absolventilor. Coruptia slabeste sentimentul dreptatii si apartenentei.


10
Prin coruptie nesanctionata, devenita endemica, se poate ajunge la o cultura
institutionala corupta. De aceea universitatea trebuie sa contracareze acest fenomen si sa
pedepseasca pe cei care l promoveaza.
Unele acte de coruptie nu sunt prevazute n legi, dar fac parte din categoria celor care
se nscriu n capturarea universitatii sau a facultatii, departamentului etc. de catre persoane
sau grupuri de interese care detin puterea si distribuie clientelar resursele materiale: dotari,
salarii, prime, burse, resursele de educatie si cercetare. Universitatea se angajeaza sa
sanctioneze sever din punct de vedere institutional att actele evidente de coruptie: mita si
tentativa de mituire (n bani sau servicii), ct si pe cele mai putin evidente, dar la fel de
nocive: traficarea clientelara (cumpararea si vnzarea n bani sau contraservicii) a examenelor
sau concursurilor pentru ocuparea posturilor, inclusiv practicarea pilelor ierarhice sau
colegiale etc.
Printre cele mai grave forme de coruptie n mediul universitar se numara:
o traficarea examenelor de admitere si absolvire (vnzarea, cumpararea sau substituirea
de lucrari contra bani, servicii sau contraservicii);
o solicitarea de catre membrii personalului universitar de bani sau cadouri precum si
tentative de mituire sau mituirea acestora, precum si cointeresarea n alte forme;
o solicitarea unor servicii personale, de orice tip, de la persoane care sunt sau urmeaza
sa fie n proces de evaluare, angajare, sau promovare, precum si oferirea unor astfel de
servicii n schimbul indulgentei.
Astfel de actiuni sunt deosebit de grave mai ales atunci cnd de satisfacerea lor se
conditioneaza, n mod explicit sau implicit:
o oferirea serviciilor educationale si/sau administrative acoperite de sarcinile persoanei
respective ca membru al institutiei de nvatamnt superior;
o favoritismul n procesul de evaluare, angajare sau promovare, sau la mpartirea
sarcinilor didactice ori administrative.
Acceptarea de cadouri simbolice de catre personalul universitar este legitima doar
atunci cnd este evident ca nu este de natura sa influenteze direct sau indirect procesul
educational, de evaluare, de angajare, sau de promovare.
Tentativa de corupere
Constituie abateri sanctionabile de la etica universitara faptul de a oferi bani, cadouri sau
servicii personale membrilor personalului universitar, atunci cnd acceptarea acestor cadouri /
servicii are drept scop n mod explicit sau implicit:


11
o furnizarea serviciilor deja prevazute n fisa postului unui angajat si pe persoana care
ofera darul are deja dreptul sa le primeasca;
o influentarea procesului de evaluare, angajare sau promovare.
Este interzis favoritismul, indiferent de criterii (prietenie, rudenie, afaceri, afiliere de
orice tip etc.) n procesul de evaluare, angajare sau promovare, salarizare sau la mpartirea
sarcinilor didactice sau administrative. Favoritismul nu se confunda cu preferinta pe baze de
competente demonstrate (de exemplu, cazuri de angajare pe motive de competenta deosebita
sau de excelenta profesionala recunoscute de catre comunitatea specialistilor n domeniu).
Toate aceste cazuri vor fi sanctionate de la avertisment pna la eliminarea din universitate.

Cum evitam eventualele suspiciuni de coruptie:
Pot constitui descurajari pentru eventualele acuzatii de coruptie:
o informarea corecta si la timp n privinta criteriilor de admitere si de concursuri de
orice tip;
o meditatorii, rudele, prietenii, persoanele cu care concurentii au relatii de afaceri nu
trebuie sa faca parte din comisiile de concurs;
o transparenta sistemului de evaluare;
o respectarea tuturor termenelor limita impuse si a datelor de examene indiferent de
circumstantele particulare ale studentilor, cu exceptia celor pentru care acestia
furnizeaza n scris motivatii, care se pastreaza atasate la catalog (adeverinte medicale,
situatii personale grave etc.);
o pastrarea lucrarilor de examen/de laborator/referatelor pentru o perioada ct mai lunga
de timp;
o informarea superiorilor ierarhici ntr- un mod ct mai formal asupra eventualelor
conflicte de interese care nu pot fi evitate.
4. Meritul
Singura ierarhizare calitativa acceptabila ntr-o universitate este cea a meritului. Acest
tip de ierarhizare este definit de catre Comisiile sau Departamentele de Asigurare a Calitatii
(DAC) n colaborare cu catedrele, consiliile si rectoratele din fiecare universitate.
n cazul studentilor, de exemplu, meritul se stabileste n contextul unor criterii de
evaluare a performantelor la cursuri, seminarelor si laboratoare, la concursuri profesionale, la
licente si disertatii, n implicarea n viata asociativa, actiuni civice etc. n cazul cadrelor
didactice si cercetatorilor, meritul se stabileste de obicei dupa: calitatea cursurilor,


12
seminarelor, a activitatii de ndrumare a studentilor, publicatiilor stiintifice, cstigarii de
granturi de dezvoltare si cercetare individuala si institutionala, evaluarea facuta de catre
studenti, implicarea n dezvoltarea facultatii, programului de studiu, al domeniului propriu, n
rezolvarea problemele studentilor, n atitudinea fata de progresul personal, n prestigiul adus
institutiei si specialitatii n care lucreaza, n implicarea n cresterea cunoasterii si
democratizarii n societate etc.
Pentru conduceri, criteriile se refera mai ales la managementul eficient al resurselor,
crearea si mentinerea standardelor profesionale si morale ridicate n institutie, evaluarea
facuta de catre reprezentantii studentilor, subordonati si conducerea de la nivel superior etc.
Evaluarea meritului nu se face dupa promisiuni sau relatii, ci dupa rezultate.
Daca acest criteriu este viciat, universitatea devine profesional si moral anomica.
Responsabilitatea fata de standardele de evaluare a meritului si de aplicare revine
DAC, conducerii catedrelor si consiliilor facultatilor si departamentelor, rectoratelor.
Consiliile de etica intervin mai ales atunci cnd aceste structuri nu asigura aplicarea
principiului meritului n proiectarea si evaluarea activitatii universitare, si propun sau acorda
sanctiuni, inclusiv conducerii.
5. Profesionalismul
Profesionalismul universitar se caracterizeaza prin:
o Competenta n exercitarea profesiei (autoritate epistemica).
o Credinta n autonomia deciziilor profesionale si a exercitarii profesiei
(protejarea de amatorism, diletantism si impostura).
o Identificarea cu specialitatea si cu cei din acelasi domeniu (cariera academica
sau de cercetare devin elemente ale identitatii personale).
o Dedicarea fata de cariera academica pentru o parte semnificativa a vietii
(prestigiul se capata n timp, dar nu depinde decisiv de vechime).
o Obligatia morala de a lucra n serviciul studentilor, evitnd implicarea
emotionala excesiva (dar nu si empatia), arbitrarul si tratamentul preferential
nejustificat.
o Credinta n capacitatea de autoreglare si mentinerea colegiala a standardelor
profesionale.
o Solidaritatea colegiala si competitia loiala cu cei din aceeasi universitate si
domeniu.

Dreptul la studii de calitate

Cadrele didactice, cercetatorii si doctoranzii au obligatia profesionala sa cunoasca
cercetarea si evolutia domeniului propriu. Au libertatea de a adera la o interpretare sau alta a


13
domeniului, fara nsa a impune acea orientare particulara studentilor n procesul de predare, si
fara sa ignore eventualele infirmari ale orientarii respective din cadrul domeniului.
n cazul n care Consiliul de etica, n colaborare cu Consiliul pentru Asigurarea
Calitatii, constata ca un cadru didactic refuza sa fie responsabil profesional si sa si
actualizeze materia (si n general sa respecte cunoasterea propriului domeniu), acesta din
urma poate fi somat sa respecte cerintele academice relevante, iar daca refuza, Consiliul poate
cere penalizarea cadrului didactic respectiv pna la remedierea problemei. Daca, ntr-un
interval rezonabil de timp, stabilit de Consiliu, cadrul didactic refuza sa respecte aceste
cerinte, Consiliul poate decide, n cooperare cu Consiliul pentru Asigurarea Calitatii,
eliberarea cadrului didactic n cauza de sarcinile didactice si de cercetare.
Profesorii si doctoranzii au obligatia sa faca cercetare si sa publice rezultatele acesteia,
la fel ca si cercetatorii.
Universitatea ncurajeaza carierele academice si descurajeaza turismul institutional,
folosirea sa ca simpla sinecura de titlu si status.
Universitatea ncurajeaza schimburile academice si se mndreste cu profesorii
solicitati ca specialisti de excelenta n alte universitati si institutii, cta vreme aceasta nu
ncalca dreptul studentilor de a studia si al universitatii de a functiona si se dezvolta.

Cercetarea se defineste ca activitate n scopul dezvoltarii cunoasterii.
Cei care fac cercetare se ghideaza dupa urmatoarele principii:
o Demonstreaza competenta, integritate si autoreglemetare (peer-review:
obligatia de a te supune examinarii critice prealabile sustinerii sau
publicarii unei lucrari).
o Mentin standardele profesionale: si documenteaza si chestioneaza
rezultatele.
o Recunosc public contributia profesionala sau materiala a altor persoane
sau institutii la rezultatele obtinute.
o Coopereaza n echipe de cercetare.
o Protejeaza siguranta datelor preliminare
o Se informeaza reciproc asupra dezvoltarilor relevante din domeniu si
asupra metodologiilor de cercetare.
o Promoveaza onestitatea si corectitudinea intelectuala (vezi mai jos partea
a 5-a).
o Declara sau evita conflictele de interese.
o Respecta consimtamntul informat al celor implicati n cercetare,
precum si siguranta acestora.


14
o Respecta toate cerintele legale si morale n privinta cercetarii.
o Sunt deschisi dezbaterii critice asupra rezultatelor obtinute.
Respectarea acestor standarde se recompenseaza si premiaza, nerespectarea lor atrage
sanctiuni proportionale, mergnd pna la propunerea de retrogradare, de retragere a titlului
universitar si eliminarea din universitate. Acelasi lucru este valabil si pentru publicatii
plagiate.

6. Onestitatea si corectitudinea intelectuala
Proprietatea intelectuala include inventiile si drepturile de autor pentru diferite
categorii de lucrari.
Lipsa de onestitate academica semnifica toate tipurile de activitati care mpiedica educatia,
dezvoltarea cunoasterii, evaluarea corecta a performantei studentilor, cadrelor didactice si
altor categorii de angajati. Exemplele mai frecvente sunt:
nselaciunea
Este fapta sau tentativa de a folosi sprijin neautorizat din partea unor persoane, folosirea unor
materiale de documentare interzise n timpul examinarii, copiatul. Asemenea fapte conduc la
alterarea corectitudinii rezultatelor unei examinari sau evaluari.
Fabricarea datelor
nseamna n principal utilizarea unor date improvizate ntr-o cercetare sau experiment,
modificarea intentionata a datelor unui experiment sau unei cercetari, citarea unor articole
inventate etc.
Predarea aceleiasi lucrari pentru mai multe examene (autoplagiatul)
Modificarea datelor din dosarul personal de concurs sau angajare, de exemplu, potrivit
cerintelor unui concurs. Constituie nselaciune si includerea n CV- ul personal a unor
informatii profesionale false.
Facilitarea nselaciunii
Faciliteaza nselaciunea orice persoana care ofera ajutor cuiva despre care stie ca vrea sa
nsele o comisie de examinare: oferirea unei lucrari gata facute, cu sau fara sa solicite bani sau
servicii pentru aceasta, substituirea unei persoane care urmeaza sa fie examinata.
Avantajele obtinute pe nedrept
Din aceasta categorie fac parte: ascunderea informatiilor transmise de profesori fata de colegi,
mpiedicarea unor colegi sau concurenti sa se concentreze n scopul de a-i disturba la o
examinare, sabotarea altora prin distrugerea unor materiale din biblioteca.


15
(Preluat si adaptat dupa University of Pennsylvania, Code of Acadmic Integrity,
http://www.vpul.upenn.edu/osl/acadint.html).
Plagiatul
Plagiatul reprezinta o frauda intelectuala care uneori poate lua proportii grave: furt
intelectual deliberat. Forma cea mai grava este aceea de a-ti cladi o cariera universitara si de
cercetare pe baza unor publicatii care sunt rezultat al fraudei.
Plagiatul semnifica preluarea integrala sau partiala a unui material realizat de un alt
autor, si prezentarea acestuia ca apartinnd propriei persoane (fie ntr-o lucrare scrisa, de tipul
referatelor, articolelor, tezelor de licenta, experiment, etc. fie ntr-o prezentare orala).
Plagiatul poate fi voluntar (plagiat propriu- zis) sau involuntar (folosirea gresita a
sistemul de citare, sau neindicarea sursei unui material). Materialul asupra caruia se comite
plagiat poate fi o carte sau o parte a unei carti, un articol, o pagina de pe internet, un curs, o
alta lucrare (n cazul referatelor, de exemplu, poate fi lucrarea unui coleg).
n elaborarea unei lucrari academice de orice fel sau a unei prezentari orale se va tine
cont de distinctia dintre parafrazare si citare propriu- zisa. Prezentarea unui citat (text bloc
dintr- un material strain) ca parafraza (repovestirea ideii/argumentului unui autor), si anume
fara utilizarea indiciilor care semnaleaza n mod conventional prezenta unei citari (ghilimele,
litere cursive, paragrafe distincte indentate etc.) constituie, de asemenea, plagiat.
Nu constituie plagiat folosirea unor sintagme sau definitii scurte, considerate de catre
comunitatea disciplinara ca facnd parte din fondul de notiuni de baza, comune, al disciplinei
respective. Cu toate acestea, avnd n vedere faptul ca o atare apreciere presupune un grad de
subiectivism, este recomandat ca autorii sa si exercite discernamntul si o atentie sporita n
utilizarea unor asemenea sintagme sau definitii.
O acuzatie de plagiat, pentru a fi valida, trebuie nsotita de dovada clara a plagierii, prin
indicarea textului sau textelor din care s-a plagiat. Nu este nevoie ca materialul indicat sa fie
sursa ultima a plagierii: daca doua (sau mai multe) referate/articole prezentate simultan contin
fragmente comune, fara referinte explicite la surse, acest lucru este suficient pentru a
fundamenta o acuzatie de plagiat; daca materialul prezentat drept contributie proprie, sau un
fragment din acesta sunt identificate n reteaua internet, unde de asemenea sunt preluate din
aceeasi sursa ultima (indicata sau nu), acest lucru este suficient pentru a fundamenta o
acuzatie de plagiat.
Descoperirea comiterii fraudei intelectuale implica, n cazurile n care frauda nu este
direct sanctionata de catre cadrul didactic, sesizarea Consiliului de etica n vederea
sanctionarii persoanei vinovate, mergndu-se n functie de gravitate pna la desfacerea


16
contractului de munca, n cazul cadrelor didactice sau cercetatorilor. Daca plagiatul este
comis de catre un/o student/a, iar acesta/aceasta este la prima abatere de acest gen, de regula
cazul l rezolva cadrul didactic, si, prin exceptie, Consiliul de etica. Acestia stabilesc sanctiuni
de proportionale: n anumite cazuri majore, de exemplu, autorizeaza anularea, pentru
studentul/a n cauza, a examenului n cadrul caruia s-a comis fapta, urmnd ca n anul urmator
acesta/aceasta sa aiba posibilitatea de a relua cursul si seminarul aferent, n regim cu taxa.
Aceasta procedura nu este necesar sa treaca prin Consiliul de etica, sanctionarea putnd fi
facuta direct de catre cadrul didactic. Consiliul de etica trebuie nsa informat pentru a pastra
sanctiunea n baza de date. Universitatea nu va permite aplicarea mentiunii de plagiat n
actele oficiale ale studentilor (cum ar fi diplome de licenta sau master, situatia scolara sau
foaia matricola) dar va tine evidenta sanctiunilor n dosarele personale ale studentilor,
cadrelor didactice etc.
Dovezile despre incident se pastreaza ntr-o baza de date care este consultata ori de
cte ori un/o student/a este acuzat/a de plagiat. Descoperirea unui al doilea furt intelectual n
cazul aceluiasi/aceleiasi student/e poate implica exmatricularea acestuia/acesteia din facultate,
fara posibilitatea de a se renscrie.
n cazul n care se demonstreaza ca plagiatul a fost att partial ct si involuntar, n
cadrul sedintei Consiliului se hotaraste o sanctiune proportionala.
n situatia n care materialul (referat, articol, prelegere, tratat etc.) care constituie furt
intelectual descoperit si demonstrat a fost publicat de catre persoana n cauza, cazul este
deferit forurilor justitiei si se pedepseste conform legilor n vigoare.
Toate prevederile de mai sus sunt valabile si n cazul fraudarii examenelor scrise sau
orale (copiat).
Pentru detalii legate de evitarea plagierii, vedeti cele de mai jos.
Constituie plagiat:
o Compilatia de fragmente din mai multe surse/autori, fara referinte clare la textele
sursa;
o ntrepatrunderea dintre fragmentele de texte furate si munca proprie;
o Preluarea unui text fara referinte clare, cu modificarea unor expresii din text, si/sau
inversarea unor paragrafe/propozitii/capitole;
o Omiterea marcajelor clare de citare n text, si mentionarea lucrarii sursa (carte, articol,
alt referat, resursa web etc.) n bibliografia finala;
o Prezentarea aceleiasi lucrari la mai multe discipline acest tip de plagiat poarta
numele de autoplagiat. Tema poate sa fie repetata, continutul tratarii nu. Daca va


17
intereseaza n mod deosebit o anumita tema, si doriti sa o prezentati n cadrul mai
multor discipline, este indicat sa consultati evaluatorii n acest sens.
Plagiatul minor:
o Utilizarea gresita si involuntara a materialelor, citatelor, din ignoranta si lipsit de
intentie, mai ales de catre studentii din primul an.
o Utilizarea excesiva a surselor, nsotita de o cantitate neglijabila de munca proprie.
o Situatia n care este plagiata o foarte mica parte din lucrare si cnd partea respectiva
nu este determinanta n evaluare.
De obicei sanctionarea plagiatului minor este problema titularului/titularei de curs sau
seminar. Ea este ndreptatita sa ntreprinda cercetarea si demonstrarea cazului si sa
sanctioneze potrivit regulilor acceptate de catre universitate.
La primul caz minor studentul primeste de obicei atentionare si scadere de nota, si este
sfatuit cum sa procedeze n viitor.
Cazurile minore sunt notate n dosarul personal, pentru evidenta si pentru prevenirea
repetarii acestora.
Cazuri semnificative de plagiat
Acestea sunt fie cazuri de repetare a plagiatului minor, fie formele extinse de plagiat,
mai ales plagiatul total. Nota studentului/studentei va fi scazuta proportional, pna la
anularea examenului. n cazul n care este vorba despre un examen important,
sanctiunea poate merge pna la eliminarea din facultate cu sau fara renscriere cu taxa
n acelasi an.
Plagierea lucrarilor de diploma sau a disertatiilor de master se sanctioneaza cu
anularea examenului. n cazul n care plagiatul este total, persoana respectiva nu are
drept de renscriere la examen.
Toate tipurile de cazuri sunt notate n dosarul personal al studentului, dar nu n
suplimentul de diploma.
Plagiatul n cazul doctoranzilor si cadrelor didactice.
n aceste cazuri se presupune ca persoana este academic formata si gradul de ignoranta
n privinta regulilor, precum si gradul de inocenta sunt foarte scazute. Din acest motiv,
analiza cazului trebuie facuta de catre specialisti n colaborare cu Consiliul de etica.
Persoana care comite plagiat minor sau involuntar primeste direct avertisment, nu
atentionare. n cazul plagiatului semnificativ, a celui major extins, pedepsele merg
pna la retragerea dreptului de practica sau exmatricularea de la doctorat fara drept de


18
renscriere. n cazul publicarii unei lucrari plagiate, cadrul didactic, cercetatorul sau
doctorandul sunt exclusi din universitate si se da curs prevederilor legii.

Cum ne asiguram ca nu comitem plagiat involuntar:
o Daca nu sunteti siguri unde ati gasit un fragment pe care doriti sa l citati, si nu reusiti
sa identificati sursa, renuntati la el, chiar daca vi se pare foarte util;
o Daca doriti sa mentionati mai pe larg argumentul unui autor sau al unei autoare,
despre care considerati ca s-a exprimat foarte bine, mai bine dect ati putea reformula
dumneavoastra, este mai prudent sa atasati lucrarii un citat mai consistent, dect sa
riscati sa omiteti serii de ghilimele astfel nct sa para ca ncercati sa treceti citatele
drept parafraze. Citatele mai consistente (mai mari dect cteva rnduri succesive) se
trec fie cu spatiere diferita n text (pentru mai multa siguranta, si cu caractere italice),
fie n anexe, daca depasesc o pagina;
o Desi nu este nevoie sa indicati surse de documentare pentru cunostinte generale (Ex:
Este stiut faptul ca Ion Iliescu era Presedintele Romniei n luna aprilie 2004...),
trebuie sa fiti atenti n utilizarea discernamntului propriu n ceea ce priveste
delimitarea cunostintelor generale de cele care necesita precizarea sursei (Ex: Este
stiut faptul ca regimul instaurat de Nicolae Ceausescu era unul de tip sultanistic...).
Daca n unele cazuri nu sunteti siguri, este mai bine sa mentionati sursa informatiei:
este foarte improbabil ca veti fi penalizati pentru referinte nenecesare;
o nainte de predarea lucrarilor, recititi- le cu atentie urmarind marcajele de citare si
referintele.

7. Transparenta
Transparenta presupune accesul la informatii att n ceea ce priveste admiterea,
evaluarea, angajarea si promovarea, ct si n privinta surselor de finantare sau de cercetare si
criteriilor dupa care se iau deciziile institutionale n Universitate. Toate aceste informatii sunt
publicate pe paginile web ale universitatii.
Transparenta la admitere, evaluare, angajare si promovare
Angajarea si promovarea personalului academic si administrativ se fac pe baza
meritelor relevante ale candidatilor pentru postul respectiv, respectndu-se principiile
nediscriminarii si egalitatii de sanse. Universitatea se angajeaza sa acorde candidatilor pentru
admitere, angajare, promovare, gradatie salariala, premiere, un tratament corect si egal si sa
cultive diversitatea n mediul academic prin masuri pozitive adresate categoriilor defavorizate
sau subreprezentate, fara ncalcarea principiului meritului.


19
Studentii au dreptul la acces n privinta informatiilor despre criteriile de evaluare la
examene, colocvii etc., nca de la nceputul fiecarui curs (seminar, laborator etc. inclusiv cele
de licenta, disertatie, doctorat), precum si la explicatii privind notele obtinute.
Criteriile de selectie pentru angajare si promovare trebuie definite cu claritate si sa
corespunda viitoarelor atributiuni ale persoanei evaluate. Scoaterea postului la concurs va
respecta prevederile legale, precum si prevederile rezonabile ale regulamentului interior al
institutiei de nvatamnt, privind conditiile de publicitate.
Interviurile sau examenele de promovare nu trebuie sa contina ntrebari privind relatiile
personale si viata privata a candidatilor, statutul civil, sau istoriile personale (cu exceptia celor
privind strict parcursul academic sau parcursul profesional). Organismele de evaluare vor oferi
informatii clare pentru toti candidatii privind particularitatile pozitiei scoase la concurs, inclusiv
programul special necesar exercitarii postului, necesitatea unor deplasari frecvente s.a.m.d.

Transparenta n utilizarea resurselor materiale
Fondurile puse la dispozitie pentru nvatamnt, cercetare, administrare, de catre
universitate sau de catre terti (institutii publice nationale si internationale, fundatii, persoane
fizice, firme etc.) trebuie utilizate n stricta conformitate cu scopurile si regulile n functie de
care au fost acordate.
Universitatea solicita membrilor ei, (n special cadrelor didactice si cercetatorilor) ca
n cercetarile si publicatiile lor sa mentioneze, n mod expres, sprijinul material acordat de
universitate sau de alte organizatii, institutii, firme sau persoane fizice pentru realizarea
cercetarii sau publicatiei respective.

8. Responsabilitatea
Principiul responsabilitatii personale si profesionale cere ca oamenii sa evite sa-si
provoace rau unul altuia si, totodata, sa aiba un comportament respectuos n scopul instaurarii
unui bine comun. Este de asteptat ca oamenii sa protejeze drepturile celorlalti si sa respecte
diversitatea culturala si de experiente. Cei suficient de puternici nct sa-si afirme drepturile au
datoria sa aiba grija de exercitarea drepturilor celor a caror dezvoltare profesionala depinde de ei.
Responsabilitatea se manifesta fata de studenti, fata de subordonati, de angajati; ca
responsabilitate colegiala, responsabilitate fata de persoanele si institutiile cu care
universitatea are relatii, precum si fata de comunitatea mai larga: locala, regionala,
internationala.


20
Membrii comunitatii universitare au dreptul moral la critica si insubordonare,
exprimate public, daca au argumente si probe ca sunt ncalcate standardele stiintifice,
pedagogice, etice sau legale.
n acest context, prin public ntelegem: n cadrul sedintelor de catedra si de consiliu,
al organizatiilor si ntrunirilor studentesti, n Senatul universitatii si, daca la aceste
niveluri problemele ntemeiat criticate nu primesc un raspuns adecvat sau o solutie,
membrii comunitatii academice au dreptul moral sa externalizeze criticile, fara sa
suporte represalii si persecutii.
Fac exceptie de la etapizarea de mai sus: comunicarile, conferintele, cercetarile care au
ca scop analiza functionarii universitatilor si programelor de studii. Acestea sunt, prin
natura lor, publice n sens larg. Ele nu scutesc autorii de responsabilitate fata de
veridicitatea si corectitudinea informatiilor si de sanctiuni pentru denigrare,
raspndirea de informatii false si calomnii.

Membrii personalului didactic, n calitate de cetateni particulari, au dreptul la
comentarii publice. Daca aceste comentarii nu fac parte din aria lor de expertiza profesionala,
ei trebuie sa spuna clar ca fac aceste comentarii n nume personal.
Sunt supuse sanctionarii : dezinformarea, calomnierea, denigrarea publica a
programelor si persoanelor din propria institutie si din alte institutii universitare, de catre
membrii propriei comunitatii academice.

9. Respectul si toleranta
Universitatea trebuie sa fie un mediu academic adecvat studiului si cercetarii, deschis
n egala masura tuturor membrilor comunitatii universitare. Mediul academic cultiva valorile
rationalitatii si schimbului de argumente, ale autonomiei si responsabilitatii individuale.
Pastrarea unui mediu academic adecvat presupune respect reciproc, toleranta si cooperare
ntre toti membri comunitatii academice, precum si ntre acestia si colaboratorii lor externi.
Respectul fata de ceilalti se demonstreaza prin aceea ca disputele se rezolva prin
argumente rationale si nu prin utilizarea unor tipuri de limbaj (cuvinte, etichetari, stil si ton)
sau actiuni care reprezinta atacuri la persoana.

Hartuirea
Universitatea nu ngaduie nici o forma de hartuire n mediul academic. Hartuirea n
forme precum: misoginismul, sexismul, rasismul, sovinismul, xenofobia, homofobia,
hartuirea n privinta convingerilor religioase sau politice este inconsistenta cu politicile de
egalitate de sanse ale universitatii si anuleaza respectul pentru dreptul personalului si
studentilor la un tratament corect si respectuos. Intimidarea si hartuirea conduc la crearea unui


21
mediu ostil, care neaga participantilor la viata comunitatii rolul de parteneri si le ngradeste
optiunile. Persoanele hartuite se simt excluse, si pierd stima de sine si ncrederea n institutie.
Universitatea interzice orice forma de hartuire, n mod particular pe cea sexuala.
Atitudinile critice, dezacordul fata de valorile sau actiunile unei persoane sau grup,
care nu sunt nsotite de comportamente care pot fi considerate agresive sau insultatoare, n
sensul definit de etica universitara, sunt acceptate si ncurajate n scopul progresului n
ntelegere, cunoastere si dezvoltare.
Hartuirea reprezinta comportamentul degradant, intimidant sau umilitor care urmareste
sau conduce la afectarea grava a capacitatii unei persoane de a si desfasura n mod firesc
activitatile profesionale si de studiu, sau de a si exercita drepturile. Hartuirea consta, de
regula, ntr-un comportament repetat (amenintari fizice si verbale, critici umilitoare, avansuri
sexuale etc.), dar poate consta si din acte singulare, atunci cnd acestea au o natura agresiva
(de obicei de natura fizica).
Avnd n vedere faptul ca multe dintre actiunile de hartuire (de exemplu urmariri,
telefoane insistente) au loc n afara universitatii, faptul ca acestea nu au avut loc n spatiul
universitar nu poate constitui un motiv pentru care s-ar situa n afara prevederilor prezentului
Cod de etica.
Hartuirea poate fi ndreptata mpotriva unei persoane anume, sau poate consta n acte
care creeaza un mediu academic ostil, conducnd la afectarea grava a capacitatii membrilor
unui grup (de obicei femeile, minoritarii etnici sau rasiali, persoane cu disabilitati, persoanele
cu orientare sexuala diferita de cea a majoritatii, minoritatile religioase) de a si desfasura
activitatile academice sau de a si exercita drepturile individuale.
Atunci cnd este exercitata de catre persoane cu functii ierarhic superioare victimei,
atunci cnd este exercitata de profesori asupra studentilor, sau de evaluatori asupra
persoanelor evaluate, hartuirea presupune abuzul de putere, care constituie o circumstanta
agravanta.
Hartuirea ca act singular, la prima abatere, poate fi sanctionata cu avertisment si
oferirea de scuze scrise persoanei sau grupului hartuit. La a doua abatere, fie ca s-a adresat
aceleiasi persoane sau aceluiasi grup sau alteia/altuia, hartuirea trebuie sanctionata cu masuri
administrative, care pot varia n functie de gravitate de la sanctiuni de tipul retinerii din
salariu/bursa (daca este vorba despre persoane remunerate sau studenti bursieri), pna la
eliminarea din comunitatea universitara respectiva.




22
Hartuirea sexuala
Comportamentele sexiste si expresiile misogine repetate si ostentative sunt, la rndul
lor, forme de hartuire. Cu alte cuvinte, ele afecteaza mediul n care traieste o persoana, o
ofenseaza, o insulta, o intimideaza si conduc la scaderea performantelor acesteia.
Nesanctionat, un asemenea comportament conduce la scaderea ncrederii n sine a unei
persoane, la un sentiment nejustificat de vinovatie, la alienare. Uneori, mai grav, produce
abandonarea unei activitati sau chiar boli psihice. Mediul academic este si poate sa fie afectat
de hartuire. Hartuirea sexuala este adesea sursa si rezultat al inechitatii de gen.

Sugestii pentru eliminarea hartuirii sexuale din mediul universitar.

Actiunile care creeaza un climat de intimidare, teama si ostilitate sunt considerate
ofensatoare pentru orice persoana. Fiecare membru si fiecare membra a Universitatii trebuie
aiba cunostinta de faptul ca Universitatea se opune hartuirii sexuale si ca acest fel de
comportament este interzis cu desavrsire, att de lege ct si de politicile si normele
universitare. Universitatea va lua masurile necesare ca sa previna, sa corecteze si sa
sanctioneze comportamentele care contravin normelor si politicilor sale.

Definirea hartuirii sexuale (HS):

Universitatea defineste hartuirea sexuala ca avansuri sexuale nedorite, cerere de
favoruri sexuale si alte manifestari verbale sau fizice de natura sexuala n cadrul carora:
- supunerea sau respingerea la un astfel de comportament au legatura cu
conditionarea instruirii, evaluarii, angajarii, promovarii sau participarii la
activitatea universitara;
- un asemenea comportament afecteaza prin intimidare, ostilitate, ofensa, munca
oricarei persoane, performanta sa academica, conditiile de viata, mediul de
desfasurare a activitatii.
Este posibil ca si cadrele didactice sau cadrele de conducere sa fie supuse unor
tentative de corupere sexuala de catre studenti sau subordonati. Acest comportament trebuie,
la rndul sau, sanctionat.
Victimele hartuirii sexuale pot sa fie att femeile ct si barbatii iar HS se poate
manifesta ntre sexe diferite sau ntre persoane de acelasi sex.





23
Exemple de HS:
- insistenta de a fi acceptat erotic sau sexual prin scrisori, telefoane sau acostare practicata
de o persoana fata de alta, atunci cnd cea din urma a precizat clar ca nu doreste acest
lucru;
- remarci cu ncarcatura sexuala facute n mod repetat de catre o persoana aflata n
conducere n fata subordonatilor si, desi a fost atentionata sa se opreasca, acea persoana
nu nceteaza;
- o studenta sau un student refuza sa se ntlneasca privat cu un cadru didactic si acest lucru
afecteaza felul n care este notata, promovata la examen (acelasi lucru este posibil si n
relatiile ierarhice ntre membrii personalului universitatii);
- n locuri comune (cantine, intrarea la camine) grupuri de studenti ncearca sistematic sa
abordeze pe cineva si acest fapt are drept consecinta evitarea locului respectiv de catre cei
pentru care comportamentul este indezirabil si ofensator;
- cineva repeta sistematic enunturi sexiste, glume cu conotatii sexuale sau povesteste
fantezii sexuale, cei din preajma neacceptnd acest lucru, si protestnd mpotriva acestui
fapt;
- cineva trimite altei persoane materiale pornografice si obscene nesolicitate sau nedorite;
- o persoana atinge fizic, cu conotatii erotico-sexuale, o alta persoana, fara consimtamntul
celei din urma.

Masuri la nivelul universitatii si facultatilor
- Consiliul de etica preia aceste cazuri si coopereaza cu un/o specialist/a. Facultatile si
stabilesc, att din rndul studentilor, ct si al cadrelor didactice, consilieri pentru astfel de
probleme (avocatul studentilor, ofiterul pentru actiuni afirmative) precum si un organism
care se ocupa de siguranta mediului universitar (n camine si n incinta universitatii);
- Universitatile trebuie sa faca publice modalitatile de adresare si de rezolvare a unor astfel
de plngeri, precum si persoanele desemnate sa ofere consiliere.

Cum trebuie reactionat n cazuri de hartuire sexuala?
De obicei persoanele care hartuiesc nu nceteaza pna cnd nu li se atrage atentia sau
nu sunt sanctionate, iar victimele hartuirii se sfiiesc sa povesteasca astfel de experiente de
teama ca nu vor fi crezute sau ca vor fi condamnate ca au avut un comportament provocator
care a atras hartuirea. Prin urmare este necesar ca persoanele afectate de astfel de manifestari
sa fie ncurajate sa reclame astfel de cazuri. Ignorarea si minimalizarea cazurilor de HS nu le
face sa dispara, ci dimpotriva, conduc la cresterea incidentei lor.






24
Hartuirea sexuala poate fi oprita prin actiuni personale directe:
- Raspunsuri directe, raspicat (transant) negative din partea celor afectati, fara scuze sau
zmbete intimidate. Dezaprobarea trebuie comunicata clar;
- Daca este greu sa vorbim unui hartuitor, i putem scrie solicitndu- i sa nceteze, pastrnd o
copie datata a scrisorii si consultnd n acest sens un consilier/a
- Consiliul de etica trebuie sa pastreze un dosar al faptelor, pentru a putea verifica eventuala
repetitie din partea aceleiasi persoane.
Tentativa de corupere sexuala poate sa fie oprita ntr-un mod asemanator.

Raspunsul la incidente
Daca cineva se considera afectat de HS se adreseaza persoanei desemnate sa rezolve astfel
de cazuri printr-o rezolutie potrivita si prompta (informala sau formal-disciplinara). O rezolvare
informala nseamna medierea unui acord ntre parti, cu sau fara ca ele sa se ntlneasca direct. O
plngere formala este adresata unui organism desemnat de catre Senatul universitatii sa dea
rezolutii disciplinare, n cazul nostru, Consiliul de etica, n cooperare cu un jurist.

Confidentialitatea
Hartuirea sexuala este o problema foarte delicata. Consilierii pentru acest gen de
probleme sunt persoanele instruite sa dea sfaturi, sa raspunda la ntrebari, sa rezolve cazurile
minore si incipiente si sa protejeze persoanele consiliate de orice indiscretii care le-ar putea
afecta. Ei pot sa faca parte din Consiliile de etica, dar nu este obligatoriu.. Consilierilor nu li
se permite sa dezvaluie conversatiile pe aceasta tema (dect n cazul unei lezari fizice sau a
unei disturbari psihice semnificative ca urmare a hartuirii) fara permisiunea expresa a
persoanei care a solicitat consilierea. Consilierii se pot adresa la solicitarea celor consiliati,
sau atunci cnd cazul afecteaza serios climatul academic, Comisiei de etica, Decanilor,
Rectorilor, Senatelor Universitatii.

Comportamentul insultator
Universitatea nu ngaduie comportamente insultatoare, respectiv actele de exprimare
injurioasa, intimidanta sau umilitoare, ndreptate mpotriva participantilor la activitatile din
universitate, indiferent cine sunt acestia. Comportamentul insultator contravine eticii
academice att atunci cnd intervine ntre persoane aflate n aceeasi pozitie, ct si n pozitie
ierarhica. Astfel de acte, orientate mpotriva inferiorilor ierarhici, constituie o forma de abuz
de putere. Repetarea unui astfel de comportament fata de aceeasi persoana sau acelasi grup
tinde sa devina o forma de hartuire.


25
Fermitatea si severitatea nu sunt comportamente insultatoare dect daca devin deosebit de
excesive si sunt dirijate sistematic si nedrept catre aceiasi oameni, pna devin acte de persecutie.
Universitatea sanctioneaza proportional astfel de cazuri.

10. Bunavointa si grija
Universitatea ncurajeaza ca dezirabile actele de bunavointa si grija fata de membrii
comunitatii academice si fata de orice persoane sau grupuri aflate n nevoie.
Bunavointa si grija nu trebuie sa submineze impartialitatea n evaluare si nu pot sa fie
folosite ca pretext pentru partiniri.
Bunavointa si grija au un rol major n formarea unui mediu propice dezvoltarii
personale si profesionale si n cresterea ncrederii ca fiecare persoana face parte nu doar dintr-
o institutie, ci si dintr-o comunitate pe care se poate baza, care o sprijina si o apreciaza.
Bunavointa si grija sunt valori dezirabile n comunitatea academica. Nepracticarea lor,
cu exceptia unor situatii limita, n conditiile respectarii celorlalte prevederi ale Codului, nu
poate fi sanctionata. Dar pot sa fie sanctionate: indiferenta sistematica fata de cererile
studentilor si cadrelor didactice, nepasare n cazuri n care aceasta afecteaza major
desfasurarea procesului de nvatamnt sau cercetare etc.
Universitatea nu este o comunitate insulara, ci este legata de celelalte comunitati din
care face parte: locala, nationala, regionala, internationala. Ea este n relatie cu alte
universitati fata de care trebuie sa se manifeste n spiritul competitiei loiale, al parteneriatului
si solidaritatii.
Aceste principii se cer practicate constant, ori de cte ori stau n putinta membrilor
comunitatii academice, dar mai ales n situatii n care membrii comunitatii academice trec
prin deruta, crize de adaptare, impasuri, drame, necazuri si au nevoie de mai mult dect
dreptate, neutralitate si impartialitate: au nevoie de empatie, compasiune, sprijin moral si
material, ajutor, optimism, solidaritate. De asemenea, inclusiv n situatii de realizari
profesionale sau personale, este dezirabil ca membrii comunitatii academice sa si manifeste
aprecierea si pretuirea, sa fie mndri de colegi sau studenti. Aceleasi principii trebuie aplicate
si n relatie cu comunitatile mai sus pomenite.
n situatii de calamitati, crize majore n societate sau n institutie, membrilor
comunitatii, n special conducerii si profesorilor li se solicita altruism si autosacrificiu.