Atomul de heliu in metoda variationala

Metoda variationala este una de aproximatie folosita in mecanica

cuantica. Fata de teoria perturbatiilor, metoda variationala poate fi mai
robusta in situatiile in care este dificila determina-
rea unui Hamiltonian neperturbat.
Ideea de baza a metodei variationale este aceea de a ghici o functie de
unda de ,,proba pentru problema considerata, functia fiinda constituita
din niste parametri ajustabili numiti ,,parametri variationali. Acesti
parametri sunt ajustati pana cand energia functiei de unda de proba este
minima.Functia de unda astfel rezultata si energia sa corespunzatoare
sunt aproximari ale energiei si functiei de unda exacte.
De ce ar avea sens ca cea mai buna aproximare a functiei de unda sa-i
corespunda si cea mai mica energie ? Raspunsul reiese din teorema de
variatie ce afirma ca energia oricarei functii de unda de proba E este
intotdeauna o limita superioara a energiei in starea fundamentala 0 .
Atomul de heliu este format dintr-un nucleu cu sarcina +2e
inconjurat de 2 electroni. Vom incerca sa calculam energia sa in starea
fundamentala. Vom plasa nucleul in originea sistemului nostru de
coordonate, iar r1 si r2 reprezinta vectorii de pozitie ai electronilor.
Hamiltonianul sistemului devine :


unde am neglijat efectele reducerii de masa. Termenii expresiei de mai
sus reprezinta energia cinetica a primului electron, energia cinetica a
celui de-al doliea electron, atractia electrostatica intre nucleu si primul
electron, atractia electrostati- ca intre nucleu si al doilea electron si
respingerea electrostatica dintre cei doi electroni. Daca acest termen ar
fi neglijat atunci am putea scrie H=H1+H2 , unde
Cu alte cuvinte Hamiltonianul devine suma Hamiltonianelor fiecarui
electron. In acest caza ne asteptam ca functia de unda sa fie separabila :


Prin urmare ,ecuatia Schroedinger se reduce la
unde Daca ambii electroni se afla in starile fundamental
atunci unde Aici reprezinta

raza Bohr iar este normat. In plus unde este
energia in stare fundamentala a hidrogenului. Astfel estimarea noastra
pentru energia in stare fundamentala a heliului devine :


Din pacate, aceasta estimare difera mult fata de valoarea deteterminata
pe cale experimentala , care are valoarea . Acest fapt
demonstreaza ca termenul neglijat al respingerii celor doi electroni
aduce o contributie importanta la energia starii fundamentale. Din
fericire putem folosi principiul variational pentru a estima aceasta
contributie. Sa folosim functia de unda separabila discutata mai sus ca
solutie de proba. Astfel
Astfel valoarea medie a Hamiltonianului devine unde


unde . Expresia mai poate fi

scrisa ca unde reprezinta

unghiul dintre cei doi vectori de pozitie ai electronilor. Vom obtine
integrand intai pe r1 apoi r2 unde

Prima sarcina este sa evaluam . Fie
coordonatele sferice din spatiul r1 ale caror axa de simetrie
are directie lui r2. Prin urmare
care se reduce la


Facand substitutia , putem observa ca
Acum ,



ofera

Dar oferind
Cum functia depinde doar de r2 integrala
se reduce la

Si are ca valoare



Prin urmare, estimarea energiei in stare fundamentala a heliului este
O valoare remarcabil de apropiata fata de
rezultatul corect. Putem chiar rafina estimarea noastra in continuare.
Functia noastra initiala de proba trateaza cei doi electroni ca particule
ce nu interactioneaza intre ele. In realitate ne-am astepta ca un electron
sa obscure partial sarcina nucleara fata de celalalt electron si viceversa.
Prin urmare , o functie de unda de proba mai buna ar fi
unde Z < 2 este sarcina nucleara efectiva
vazuta de fiecare electron. Vom recalcula energia in starea
fundamentala a heliului ca o functie de Z, folosind functia de unda
anterioara. In conformitate cu principiul variatiei ar trebui sa obtinem o
estimare si mai buna a energiei din starea fundamentala. Putem rescrie
expresia Hamiltonianului pentru atomul de heliu sub forma
unde este
Hamiltonianul atomuli de hidrogen cu sarcina +Ze,
este termenul respingerii electron-electron , si




Se urmareste unde este
energia in stare fundamentala a atomuli de hidrogen cu sarcina nucleara
+Ze, este valoarea respingerii electron-electron
calculata cu functie de unda, si Aici

este calculata pentru un atom de hidrogen cu sarcina nucleara +Ze. Se
ajunge la unde . Noua expresie
pentru valoarea medie a Hamiltonianului devine :

Valoarea lui Z pentru care se obtine minimul expresiei este
Se obtine Noua noastra estimare a
energiei in stare fundamentala a atomuli de heliu este