PROCESELE MEMORIEI

REFERAT REALIZAT IN CADRUL CURSULUI DE PSIHOLOGIE

COGNITIVA

CUPRINS

1. ENCODAREA.....3

1.1.NATURA ENCODARII3.
1.2.FORMELE ENCODARII.4
1.3.FACTORII FACILITATORI SAU PERTURBATORI AI
ENCODARII5
2.STOCAREA.7
2.1.DURATA STOCARII...7
2.2.DINAMICA STOCARII...8
3. RECUPERAREA9
3.1. SPECIFICUL RECUPERARII9
3.2.RECUNOASTEREA SI REPRODUCEREA CA MECANISM AL
RECUPERARII..9
3.3.CONDITII SI STRATEGII DE RECUPERARE...10
3.4.INTERACTIUNEA PROCESELOR MEMORIEI11
4.BIBLIOGRAFIE.12

PROCESELE MEMORIEI

Psihologia traditionala prefera termenii de memorare ( sau intiparire , fixare,

engramare), pastrare,(sau retinere, conservare), reactualizare( sau reactivare, ecforare),
psihologia moderna , dintr-o perspectiva psihocognitiva , a procesarii informatiilor, recurge la
termeni ca : encodare, stocare, recuperare.
Encodarea este procesul prin intermediul caruia informatia este tradusa intr-o forma
care-i permite patrunderea in sistemul mnezic.Computerul transforma informatia in semnale
electronice, omul in imagini sau in unitati cu sens.
Stocarea se refera la retinerea informatiilor pentru o perioada oarecare de
timp.Computerul stocheaza informatia magnetic, pe o discheta, omul o stocheaza in interiorul
creierului sau.
Recuperarea vizeaza scoaterea la suprafata a informatiei encodate si stocate in vederea
utilizarii ei. Computerul cauta informatia in memoria lui si apoi o afiseaza pe un ecran, in
forma in care a fost introdusa, omul recurge la acelasi procedeu de cautare in vederea
reactualizarii, evident mult mai putin exact decat computerul , combinand informatia stocata
cu necesitatile si solicitarile prezente, cu ceea ce crede el.( Mielu Zlate , Psihologia
mecanismelor cognitive, p. 365-366)

1.ENCODAREA
A encoda inseamna a traduce informatia intr-un anumit cod, materia sau ideal.
Encodarea reprezinta primul proces sau prima faza parcursa de mecanismele mnezice in
dinamica lor. Ea reprezinta o multitudine de aspecte, si anume: natura encodarii, formele ei,
factorii facilitatori\ perturbatori ai encodarii.
1.1. NATURA ENCODARII
Natura encodarii va fi strict dependenta de natura codului.In principal se recurge la trei
tipuri de coduri - vizuale, auditive, semantice, inseamna ca exista trei tipuri de encodare,
fiecare cu specificul si cu problemele sale : encodarea vizuala , care face apel la codul
imagine, encodarea auditiva , ce foloseste codul sunet, in dubla sa ipostaza, sunet fizic si
sunet verbal , si encodarea semantica , careia ii este specific codul propozitie.Intalnim in
esenta doua tipuri de coduri : unul modal ( dependent de modalitatea senzoriala adiacenta ) si

altul amodal ( independent de modalitatile senzoriale , in schimb dependent de modul de

procesare mintala\ intelectuala a informatiilor). Craik si Lockhart (1972) sugereaza
clasificarea codurilor mnezice in functie de nivelul procesarii informatiilor. Cod structural ,
corespunzator primului nivel de procesare a informatiilor, produs de analiza structurii fizice a
stimulului ( linii, unghiuri, stralucire), un cod fonemic , corespunzator unui al doilea nivel de
procesare a informatiilor, produs de denumirea stimulului , de asocierea lui acustica cu alti
stimuli similari, si cod semantic , corespunzator celui de-al treilea nivel de procesare a
informatiilor, produs de mintea si intelegerea umana si apoi atasat stimulului. Roger Shepard
(1967), comparand memoria pentru cuvinte , propozitii si imagini a descoperit ca mult mai
bine sunt reamintite imaginile. Subiectilor li s-au prezentat aproximativ 600 de cartonase pe
care figurau cuvinte singure, propozitii in engleza, fotografii din revistele de publicitate. Apoi
s-a aplicat un test de recunoastere cu alegere fortata: se prezentau subiectilor doi stimuli, unul
care figurase pe cartonase, altul nou, insa compatibil cu primul, cerandu-li-se sa precizeze
care fusese prezentat anterior. Subiectii au recunoscut 88% dintre cuvinte, 89% dintre
propozitii si 100% imaginile. Chiar si atunci cand testarea se facea dupa doua ore de la
prezentarea stimulilor, imaginile erau recunoscute in proportie de 99%. Si Paivio (1971), pe
baza cercetarilor experimentale intreprinse, a ajuns la concluzia potrivit careia codul imagine (
corespondent memoriei vizuale ) este mai productiv decat codul sunet verbal(asociat cu
memoria verbala ). Incercand sa explice acest fapt el a dedus existenta a doua stocuri mnezice
diferite: stocul imagine , care cuprinde in sine informatia analoaga obiectelor sau
imaginilor percepute ( desenate), cu proprietati similare acestora; stocul verbal , in care
informatia verbala este retinuta sub forma unor entitati discrete arbitrar legate cu obiectele pe
care le reprezinta.( Mielu Zlate, Psihologia mecanismelor cognitive, p. 367- 368)
1.2.FORMELE ENCODARII
Una dintre schemele referitoare la procesele memorarii sugereaza existenta a doua
forme ale encodarii, si anume una automata si alta care presupune efortul subiectului,
optimizarea ei putandu-se obtine prin repetarea informatiilor. Stim si din experienta cotidiana
ca uneori memoram fara sa vrem, fara sa depunem nici un efort, oarecum de la sine, spontan
in timp ce alteori este necesar sa ne propunem dinainte acest lucru, sa mobilizam si sa
concentram toate capacitatile noastre psihice. Diferentierea celor doua forme de encodare se
face nu doar dupa prezenta sau absenta atentiei, intentiei, controlului voluntar, ci si dupa
natura materialului ce urmeaza a fi encodat. Numim prima forma encodare( memorare)
incidentala, iar pe cea de-a doua encodare

intentionala, distincte si totusi puternic

interrelationate. In psihologia traditionala aceste doua forme de encodare sunt intalnite sub
denumirea de memorare involuntara, respectiv memorare voluntara.
Encodarea( memorarea) incidentala sau automata nu necesita nici atentie, nici control
voluntar, ea nu este afectata nici de intentia de a memora, nici de prezenta simultana a altor
activitati.
Encodare (memorare) intentionala se caracterizeaza printr-o sarcina special formulata de
a retine, fapt ce determina aparitia unui montaj adecvat care canalizeaza conduita subiectului
pe coordonatele comportamentului mnezic, el mobilizandu-si resursele functionale,
operational-instrumentale considerate ca fiind

necesare si eficiente in buna realizare a

procesului mnezic. In encodarea intentionala sunt trei elemente: stabilirea constienta a

scopului, mobilizarea si consumarea unui efort voluntar in vederea realizarii lui, utilizarea
unor procedee speciale care sa facilizeze memorarea. Mult mai semnificative s-au dovedit a fi
nu scopurile in sine, ci scopurile diferentiate. Cunoasterea duratei, a timpului pentru care este
necesara memorarea, cunoasterea preciziei cu care urmeaza a fi memorat un material, si
cunoasterea succesiunii, a ordinii in care trebuie memorat un material sunt de maxima
importanta, usurand mult procesul memorarii intentiomale. Relatiile dintre cele doua forme de
encodare incidentala si intentionala- sunt relatii de interdependenta. Memorarea incidentala
poate fi la fel de productiva ca si cea intentionala, ceea ce conteaza fiind nu atat prezenta sau
absenta intentiei de a memora, cat gradul de implicare a subiectului in activitate.
1.3.FACTORII FACILITATORI SAU PERTURBATORI AI ENCODARII
Encodarea se realizeaza mai usor sau mai greu, mai repede sau mai incet, cu un consum mai
mare sau mai mic de energie si timp, cu o eficienta crescuta sau scazuta dependent de o
multitudine de factori. 1. factori ce tin de particularitatile materialului memorat ; 2.factori
dependenti de particularitatile subiectului care memoreaza.
1. Particularitatile materialuilui memorat constituie categoria cea mai numeroasa si cel
mai asiduu cercetata inca de psihologia traditionala. Unele caracteristici ale materialului
mnezic, cum ar fi natura lui, gradul de organizare sau heterogenitatea, volumul, semnificatia,
gradul de familiaritate, caracterul agreabil sau dezagreabil isi pun puternic amprenta asupra
procesului memorarii.
a)Natura materialului.Materialul ce urmeaza a fi memorat poate fi, prin natura lui,
intuitiv-obiectual sau abstract, descriptiv sau explicativ- relational;semnificativ sau lipsit
de sens logic, teoretic sau pragmatic- utilitar.
b)Organizarea materialului. In cadrul acestui factor avem in vedere cel putin doua
aspecte: gradul de organizare a materialului( mare, mediu, redus) ; modul de organizare al
5

acestuia ( in serii succesive de elemente, in care un element devine stimul pentru

urmatorul, sau in serii intrerupte, neadiacente)
c) Omogenitatea sau heterogenitatea materialului. Psihologia memoriei a consemnat trei
tipuri de efecte: 1. Efectul Robinson(1924) cu cat o serie este eminamente omogena
( numai litere, numai cuvinte, numai figuri geometrice), cu atat ea poate fi memorata mai
rapid; 2.Efectul Restorff (1932) - elementele heterogene plasate intr-o serie mare de
elemente sun mai bine retinute decat acestea din urma ; 3. Efectul Underwood(anii50)
materialele cu un grad mai mare de omogenitate se retin mai greu decat materialele cu un
grad mai scazut de omogenitate. Cele trei categorii de efecte sun contradictorii. Efectele
Restorff si Underwood contrazic efectul Robinson.
d)Volumul materialului. Eficienta memorarii este strict dependenta de lungimea
materialului ( mare, mediu, mic). S-a constatat ca numarul de repetitii necesar memorarii
unui material este cu atat mai mare cu cat materialul este mai amplu. S-au stabilit si doua
legi in acest sens : daca materialul de memorat creste in progresie aritmetica, timpul de
memorare creste in progresie geometrica;in conditii egale de exersare, materialul lung se
aminteste mai bine decat materialul scurt.
e) Alte particularitati ale materialului, cum ar fi familiaritatea, semnificatia, caracterul
lui agreabil sau dezagreabil, influenteaza procesul memorarii.Un stimul iontalnit sau
utilizat frecvent in plan verbal sau actional este considerat ca fiind familiar. Cu cat gradul
de frecventa a unui stimul este mai mare, ceea ce inseamna ca si gradul lui de familiaritate
este crescut, cu atat memorarea acestuia se va face mai rapid iar pastrarea va fi mai
indelungata.
2.Particularitatile subiectului reprezinta o categorie de factori care au retinut in aceeeasi
masura atentia cercetatorilor.
a) Gradul de implicare in activitate. Cu cat implicarea subiectului in activitate este mai
mare, cu cat interactiunea dintre el si materialul de memorat este mai intensa si profunda,
cu atat performantele mnezice vor fi mai crescute.
. Materialul care constituie obiectul actiunii directe este mai bine memorat, chiar
involuntar, dar cu atat mai mult voluntar, decat acelasi material care constituie obiectul
actiunii pasive asupra organelor de simt.
. Materialul care formeaza continutul scopului principal al actiunii se memoreaza mai
bine decat acelasi material care face parte din conditiile de realizare a scopului.
. Un material poate fi retinut mai bine chiar daca face parte din conditiile de realizare a
scopului, atunci cand este foarte semnificativ pentru subiect.
6

b)Modul de invatare( memorare) Psihologii si pedagogii au descris doua moduri distincte

de invatare : globala, a intregului material dintr-o data , si partiala, bazata pe impartirea
materialului pe fragmente si pe insusirea lor succesiva.
c) Nivelul reactivitatii sistemului nervos. Insusirile individuale ale personalitatii au un
mare rol in memorare. Psihologul roman Constantin Voicu, studiind relatia dintre
performantele mnezice si nivelul reactivitatii sistemului nervos apreciat dupa unii
indicatori electrodermografici si electroencefalografici, a constatat existenta unei
dependente direct proportionale intre cele doua variabile, dar numai pentru subiectii
caracterizati printr-un nivel de reactivitate foarte scazut, scazut si mediu.
d)Repetitia . Ebbinghaus considera ca un material este cu atat mai bine memorat cu cat
numarul de repetitii este mai mare. Eficienta repetitiilor depinde insa nu numai de
numarul, ci si de forma lor. In literatura de specialitate se descriu doua forme de repetitii :
cea comasata, care presupune repetarea integrala de atatea ori a materialului pana cand el
este memorat, si cea esalonata, bazata pe separarea si desfasurarea in timp a repetitiilor,
deci pe esalonarea lor. Mult mai productive sunt repetitiile esalonate.( Mielu Zlate ,
Psihologia mecanismelor cognitive, p. 374-386)

2. STOCAREA
Este procesul de retinere ( pastrare, conservare) a informatiilor pana in momentul
in care este necesara punerea lor in disponibilitate.Stocarea ridica, in principal, doua
probleme. Prima : cat timp pastram?. A doua : ce se intampla cu materialul memorat in
timpul stocarii?.
2.1. DURATA STOCARII
Timpul care se scurge intre intrarea si iesirea informatiei din memorie este extrem
de variabil. Materialul memorat stergandu-se aproape imediat, alteori este mediu,
informatia persistand o perioada mai indelungata. Durata variabila a stocarii a stat la baza
distingerii diferitelor tipuri de memorie: de scurta durata(MSD) si de lunga durata (MLD)
(Hebb,1949;Broadbent,1958;Brown si Petterson,1959); memoria de durata medie ,
interpusa intreMSD si MLD, scopul ei fiind acela de a realiza o confruntare, o sinteza
intre urmele stimulilor si experientelor similare stocate anterior si datele noi care urmeaza
a fi memorate ( Oleron,1967); memoria imediata sau operationala;memorie scurta sau
mijlocie, memoria de lunga durata(Balaceanu si Neculau, 1972); memoria tactica, similara
celei de durata medie si memoria strategica, similara celei de lunga durata ( Popescu-

Neveanu,1977). Aceste forme ale memoriei se diferentiaza intre ele nu doar dupa durata
stocarii, ci si dupa alte criterii ( caracteristicile encodarii, ale recuperarii ).
Unii autori sunt tentati sa vorbeasca chiar de existenta unei stocari permanente , in
sensul ca o informatie o data intrata in memorie ramane permanent in ea, uitarea datoransu-se
incapacitatii de a gasi informatia si nu procesului degradarii sau disparitiei ei. Un loc aparte il
ocupa natura si semnificatia informatiilor memorate. Materialul cu sens inteligibil(versuri si
proza) este pastrat nu numaiun timp mai indelungat, dar si mult mai bine decat materialul fara
sens, neinteligibil(silabe fara sens)Evenimentele cu un caracter personal se retin mult mai
repede decat cele neutre, impersonale.
2.2.DINAMICA STOCARII
. Fidelitatea stocarii trebuie inteleasa nu in sens absolut. Exista profesiuni sau situatii
care pretind o foarte mare exactitate a stocarii informatiilor, fara de care activitatea si
performanta subiectului ar fi compromise. Fidelitatea stocarii poate fi explicata in mai multe
moduri. In primul rand trebuie precizat ca ea depinde de calitatea encodarii. Daca memorarea
a fost efectuata in conditii corespunzatoare, daca ea este buna, exista toate sansele ca
informatia sa se pastreze asa cum s-a encodat.
. Amplificarea , imbogatirea, sistematizarea si logicizarea continutului materialului
stocat.Continutul materialului memorat nu ramane identic cu el insusi, ci suporta o serie de
transformari si restructurari care conduc la amplificarea, imbogatirea si sistematizarea lui este
de domeniul evidentei. In timpul stocarii materialul e germinat, diferitele lui parti, laturi,
aspecte au intrat in legatura unele cu altele, s-au grupat si dispus intr-o noua ordine, s-au
relationat cu alte informatii existente deja in memorie, capatand in final o cu totul alta
fizionomie.
.Diminuarea, degradarea si disparitia materialului encodat. Faptul ca o data cu trecerea
timpului materialul stocat se destrama, se degradeaza si se sterge din memorie este tot atat de
evident ca si cel al organizarii si amplificarii lui, de aceea nu mai necesita o argumentare
speciala. Cele mai frecvente semne ale uitarii sunt: imposibilitatea reamintirii unor
evenimente, date, informatii( fie in totalitatea lor , fie doar partial);recunoasterile si
reproducerile mai putin adecvate sau chiar eronate ( ceea ce a fost memorat initial este
inlocuit cu un substituit asemanator); lapsusul sau uitarea momentana , care dureaza doar o
perioada de timp, dupa care informatiile sunt reamintite.
.Uitarea curenta, banala, cotidiana, care intervine vrecvent in cele mai diverse situatii si in
legatura cu cele mai diferite continuturi ale memoriei( uitam ziua de nastere a parintilor, uitam
unde ne-am parcat masina)
8

. Uitarea represiva,( uitam evenimentele si amintirile penibile, generatoare de suferinta si

disconfort psihic); aceasta forma a uitarii a fost numita si uitare motivata , deoarece serveste
ca protectie impotriva gandurilor anxioase.
. Uitarea provocata se mai numeste si uitare traumatica; in cazul ei pierderea memoriei
apare cel mai frecvent disimulata : nu sunt reamintite evenimentele izolate; se conserva
expresiile curente , dar cele complicate dispar; sunt pastrate evenimentele trecute( intense,
placute, fericite)
. Uitarea prin simultaneitate (concomitenta in timp si spatiu a unor evenimente face ca
unele dintre ele sa fie uitate, deoarece suntem mult prea preocupati de alte evenimente cu sau
fara legatura cu primele).
. Uitarea regresiva ( uitam din ce in ce mai multe evenimente, date informatii din trecutul
nostru o data cu inaintarea in varsta, de cele mai multe ori datorita de3generescentei
progresive a tesuturilor cerebrale).
..Uitarea dirijata, voluntara ( uitam ceea ce ni se spune ca trebuie sa uitam, altfel spus,
uitam ceea ce vrem sa uitam).
.Uitarea dependenta de imprejurari consta in stergerea din minte a imprejurarilor in care
informatia a fost engramata, a detaliilor, a aspectelor particulare, ceea ce conduce la pierderea
unitatiilor informationale integrale.

3.RECUPERAREA
Este procesul memoriei care consta in scoaterea la iveala a continuturilor encodate si
stocate

in

vederea

utilizarii

lor

in

functie

de

solicitari

si

necesitati.

Recuperarea( reactualizarea) joaca si un rol: acela de a pune in lumina modificarile ,

schimbarile sau, mai plastic spus metamorfozele suferite de materialul conservat.
3.1. SPECIFICUL RECUPERARII
Recuperarea reprezinta un proces automat, realizat de la sine, fara efort sau, dimpotriva,
discursiv si cu efort. Recuperarea este un proces unic in care informatia disponibila
interactioneaza cu contextul.
3.2.RECUNOASTEREA

SI

REPRODUCEREA

CA

MECANISME

ALE

RECUPERARII
Cele doua mecanisme ale reactualizarii sunt distincte intre ele. Recunoasterea este o
evocare tacita sau implicita a unei idei sau imagini in prezenta materialului( deci in prezenta
stimulului- obiect, imagine), pe cand reproducerea se realizeaza in absenta materialului ( a
stimulului ce trebuie reactualizat) , ea constans intr-o evocare a evocarii. Cand un elev

raspunde la lectie uitandu-se pe carte sau pe caiet , el reactualizeaza informatiile pe baza

recunoasterii; cand raspunde in lipsa cartii sau caietului , facand apel la cele invatate anterior,
el reactualizeaza pe baza reproducerii.
Autorii care se declara de acord cu existenta unor diferentieri intre recunoastere si
reproducere se axeaza in explicatiile lor pe functionalitatea a doua procese: cele de generare
si cele de decizie. In recunoastere vechii itemi sunt prezentati din nou printre distractori,
procesele de generare nu mai au loc, singurele importante fiind cele de decizie. Reproducerea
in schimb, implica prezenta ambelor procese.porninde-se de la aceasta distinctie au fost
formulate mai multe modele explicative.
. Modelul familiaritatii( Kintsh, 1970 ) : decizia ca proces comun recunoasterii si
reproducerii, apreciaza daca un raspuns de acceptare poate fi formulat in functie de informatia
de familiaritate data de frecventa si durata de prezentare a stimulului in faza de encodare.
. Modelul contextualitatii ( Anderson si Brown, 1972) :asemanator cu precedentul, numai
ca ceea ce serveste ca informatie de referinta pentru decizie nu este familiaritatea stimulului,
ci elementele contextuale ale informatiei prezentate.
. Modelul cercetarii conditionale( Tiberghien si Leconq, 1983) : le combina pe celelalte
doua ; procesul de cautare in memorie in vederea recunoasterii sau reproducerii intra in
functiune numai daca circumstantele o cer, el este deci exceptional( nu caracterizeaza
situatiile curente) si conditional ( depinde de un proces prealabil de evaluare a familiaritati, al
carui esec presupune si esecul in cautarea informatiei contextuale).
3.3. CONDITII SI STRATEGII DE RECUPERARE
Recuperarea informatiilor, cu principalele ei mecanisme( procesarea seriala si paralela,
recunoasterea si reproducerea) este inegal productiva, uneori realizandu-se mai usor, rapid, cu
o mare eficienta, alteori mai greoi si ineficient.
. Ipoteza distinctivitatii codurilor din memorie( Ellis,1987)
Memoria umana contine o cantitate mai mare de informatii, unele dintre ele fiind relativ
asemanatoare intre ele, altele ceva mai distincte, mai deosebite unele de altele.Codul
memoriei care este unic, deci extrem de diferit de alte coduri, va fi recuperat infinit mai rapid
si cu o mai mare eficienta de3cat codurile comune, cu un mare grad de asemanare intre ele.
Codurile semantice ( sensul cuvintelor) sunt mai distinctive decat combinarile de litere sau
patternurile de sunete. Codurile agreabile sunt mai distinctive decat cele dezagreabile, iar
acestea din urma, mai distinctive decat cele indiferente.
. Ipoteza indicilor de recuperare

10

Un indice de recduperare este un fragment al situatiei de invatare care poate servi la

suscitarea recuperarii.
..Ipoteza contextualitatii
Reprezinta o prelungire a ipotezei anterioare. Ea postuleaza efectele benefice pe care
similaritatea contextului( de memorare si recuperare) o are asupra procesului recuperativ.
Altfel spus recuperarea va fi optimala atunci cand are loc in acelasi context cu
invatarea(memorarea).
. Ipoteza metamemoriei
Se refera la cunostintele pe care trebuie sa le detina omul despre propria sa memorie
pentru a reusi sa recupereze mai usor informatiile encodate si stocate. In prima faza, care
consta in decizia de cautare a informatiei, o mare importanta o are capacitatea individului de
a anticipa probabilitatea unui succes viitor in activitatea intreprinsa. Cea de-a doua faza
evaluarea rezultatelor de cautare in memorie- incearca sa raspunda la urmatoarea intrebare:
suntem capabili de a distinge corectitudinea sau incorectitudinea informatiei recuperate din
memorie?. Cea de-a treia faza cunoasterea si folosirea strategiilor recuperarii eficacedepinde de cunoasterea continutului memoriei, a particularitatilor sarcinii, a strategiilor
eficace.
3.4. INTERACTIUNEA PROCESELOR MEMORIEI
Intre cele trei procese ale memoriei encodare, stocare, recuperare- exista o foarte
stransa interactiune. Nu este absolut obligatoriu ca un material memorat usor, repede cu
putine exercitii, intr-un timp relativ scurt, sa fie reactualizat la fel de promt, si aceasta nu doar
pentru simplu fapt ca insesi memorarea si reactualizarea isi au propriile lor legitati si
regularitati , ci si pentru faptul ca intre ele se interpune procesul stocarii, care poate produce o
serie de modificari ale informatiilor intiparite. Sunt cazuri cand un material stocat intra in
rezervorul inconstientului nemaifiind reactualizat. Un material poate fi stocat, reprodus, dar
nu si recunoscut, individul nedandu-si seama de faptul ca materialul respectiv a mai facut
obiectul constiintei sale. Dereglarea succesiunii si a functionarii normale a proceselor
memoriei sta adeseori la baza imbolnavirii ei. Interactiunea normala, fireasca a proceselor
memoriei reprezinta de aceea garantia functionarii optime si eficiente a ei.

11

BIBLIOGRAFIE
MIELU ZLATE ,PSIHOLOGIA

MECANISMELOR COGNITIVE, Ed.

POLIROM IASI, 1999

12