N E U R O P S I H O L O G I E

1
1. DEFINITIA SI OBIECTUL NEUROPSIHOLOGIEI
Neuropsihologia este o disciplina de granita intre stiintele neurale, psihologice,
sociale si stiintele tehnice. Ea functioneaza ca stiinta pe principiul interdisciplinaritatii
si complementaritatii.
Exista mai multe denumiri care, in decursul timpului, au fost date acestui domeniu.
In secolul trecut, studiul relatiilor dintre procesele mintale, comportament si
procesele fiziologice a purtat numele de psihologie fiziologica. Au mai fost folosite
denumiri precum : psihologia biologica, fiziologia comportamentului sau neurostiinta
comportamentului. Dar, cand s-a auns la concluzia ca trebuie sa se e!identieze
relatia dintre psihologie si neurologie clinica, s-a impus termenul de neuropsihologie
sau cel de neurologie comportamentala. In esenta, toate aceste denumiri e!identiaza
scopul de a studia baza neurofiziologica a proceselor psihice, a limbaului si a
comportamentului cu sublinierea aspectelor clinice ale acestora. Neuropsihologia
trebuie pri!ita ca stiinta care studiaza problema raportului intre psihic si creier, in
intreaga sa complexitate, bazandu-se atat pe date experimentale, efectuate in
laborator pe animale si pe om, cat si pe date oferite de clinica neurologica si
neurochirurgicala. Din acest moti!, neuropsihologia nu este doar o disciplina
experimentala, ci si o disciplina teoretica fundamentala.
In prezent, studiul organizarii psiho-neuro-comportamentale se desfasoara pe "
directii principale :
1. Directia descriptiva, prin care se e!identiaza elementele componente ale unui
anumit comportament, succesiunea acestora in spatiu si timp si corelatiile ce se
stabilesc intre ele. Aceasta directie permite studiul rolului specific al diferitelor
componente in cadrul acti!itatii psihice generale a unui indi!id.
#. Directia evo!tio"ista # urmareste desprinderea si formularea unor legitati
generale ale de!enirii psiho-comportamentale, pe toata scara animala, precum si
e!identierea diferentelor calitati!e intre diferitele ni!eluri ale ierarhiei
filogenetice.
$. Directia o"to$e"etica % permite stabilirea stadiilor parcurse de entitatile
psihocomportamentale, de la aparitie si pana la desa!arsire si maturizare, in
stransa dependenta de maturizarea structurilor cerebrale, de maturizarea unui
set de neuroni sau a unui anumit circuit neuronal.
". Directia "e!ropsi%oo$ica, in cadrul careia accentul cade pe dez!aluirea si
explicarea mecanismelor concrete prin care se realizeaza, la ni!elul creierului, un
act psihocomportamental sau altul.
In ultima !reme, se manifesta un interes deosebit pentru alte doua modalitati de
studiere a creierului :
1. &odaitatea ci'er"etica, in care creierul este considerat ca o retea de tip
computer cu autoreglare.
#. &odaitatea (i)ica, in care sunt luate in considerare campurile electromagnetice
ce insotesc acti!itatea psihica, schimbul de particule elementare, precum si orice alt
proces fizic care permite realizarea unor analogii intre sistemele !ii si cele ne!ii.
1
Exista mai multe domenii de acti!itate in care sunt necesare studiile de
neuropsihologie : neurologia clinica, psihologia clinica, medicina psihosomatica,
pedagogia, indrumarea si selectia profesionala.
Domeniile neuropsihologiei in care se fac studii si cercetari sustinute sunt
numeroase. Din acest punct de !edere, putem aminti faptul ca este cunoscut faptul ca
determinismul psihologic al maladiilor poate aunge pana la un procent de *+,. &e
de alta parte, se considera ca aproximati! -*, dintre boli au o baza pur
psihosomatica.
#
Este cunoscuta relatia stransa ce exista intre sistemul imunitar si starea psihica.
Efectul emotiilor poziti!e sau negati!e asupra rezistentei organismului la diferite boli
este cunoscut din cele mai !echi timpuri. 'ercetarile in acest domeniu au e!oluat
pana la a se demonstra ca raspunsul pielii la reactiile de hipersensibilizare poate fi
accelerat sau incetinit prin sugestie si hipnoza.
In alt compartiment, cercetarea modului de actiune al hormonilor si
neurotransmitatorilor a adus date noi pri!itoare la rolul acestor substante in reglarea
comportamentului. Astfel, este cunoscut faptul ca diferite regiuni ale creierului emit
anumite substante care pot anihila durerea, substante care, adesea, sunt mai eficace
decat morfina. In ceea ce pri!este natura psihicului uman, neuropsihologia
contemporana aduce o perspecti!a noua, bazata pe principiul comunicarii si
interactiunii informationale a creierului cu surse de semnale din lumea externa si din
mediul intern al organismului. Astfel, afirmatia unanim cunoscuta, cum ca psihicul
este o functie a creierului, trebuie precizata prin sublinierea a doua aspecte :
1. &sihicul se realizeaza ca o functie de receptare, prelucrare, interpretare si
stocare a informatiei.
#. Informatia se constituie prin prelucrari si integrari succesi!e, la ni!elul
creierului, in unitati distincte, pe care le numim procese si stari psihice.
Aceasta informatie este furnizator de di!erse categorii de semnale mecanice,
fizice, chimice si socioculturale, ce actioneaza din afara asupra receptorilor
indi!iduali.
(a nastere, copilul nu poseda o organizare psihica stabila, incheiata, dar nici nu
este tabula rasa )tabla goala*. Din punct de !edere biofiziologic, el dispune de un
grad de organizare suficient de ridicat, care ii permite sa comunice la un ni!el
rudimentar, dar acti! si selecti! cu mediul extern. Deci el se naste cu o !iata psihica
elementara, constituita pe baza unei mosteniri genetice si a interactiunii cu mediul
intrauterin. Dupa nastere, multiplicandu-se rapid factorii externi cu care intra in
contact, creste ritmul si continutul calitati! al dez!oltarii psihice indi!iduale.
Din punct de !edere al dez!oltarii psihice optime, raportul dintre factorii externi si
conditiile interne este simetric si re!ersibil % ex.: absenta auzului, fiind o conditie
interna, are acelasi efect asupra dez!oltarii perceptiei auditi!e ca si absenta
sunetelor, factor extern % ex.: deficitul functional al creierului, conditie interna, se
rasfrange in aceeasi masura negati! asupra dez!oltarii intelectuale a indi!idului, ca si
deficitul de instruire si de informare, care este factor extern.
In etapele timpurii ale psihogenezei, cantareste mai mult influenta factorilor
externi. In etapele tarzii ale psihogenezei, atunci cand structurile cogniti!e,
moti!atiile tind sa se consolideze, ponderea principala re!ine conditiilor si organizarii
#
interne a indi!idului. +ub aspect comportamental, sensul de derulare a stadiilor
dez!oltarii psihice rezida in trecerea de la determinarea externa catre
autodeterminare, pe baza de analiza, e!aluare, decizie si corectie.
,rice dez!oltare psihica presupune, pe de o parte, transformarea influentelor
externe in continuturi si stari subiecti!e interne, iar pe de alta parte, transformarea
continuturilor si starilor subiecti!e interne in procese externe obiecti!e. &rin urmare,
sursa dez!oltarii psihice umane este constituita nu dintr-un mediu extern brut, ci
dintr-un mediu umanizat, impregnat cu subiecti!itate.
Dintre nenumaratii factori externi care participa direct la formarea si dez!oltarea
structurilor psihice umane, rolul determinant re!ine factorilor sociali. Di!ersitatea
organizarii si dez!oltarii psihicului uman depinde, asadar, pe de o parte, de ni!elul de
organizare structurala a creierului, si pe de alta parte de complexitatea obiecti!a a
mediului si !ietii sociale. +timulentul esential al dez!oltarii functiilor creierului este
informatia. Ni!elul cel mai inalt de realizare a integrarii informatiei il reprezinta
$
procesele psihice cogniti!e. &sihicul uman este, din punct de !edere ontologic, in mod
esential informatie.
Atat psihicul cat si informatia nu pot fi catalogate nici ca substanta si nici ca
energie, nu poseda dimensiuni masurabile sau perceptibile nemilocit. &rezenta si
indi!idualitatea componentelor psihice se e!identiaza numai prin intermediul actelor
comportamentale.
'a elemente componente, sistemul psihic uman include mai multe entitati :
1. E"titati de tip co$"itiv )senzatiile, perceptiile, reprezentarile, gandirea, cu
elementele ei, udecatile si rationamentul*. Acestea permit o orientare adec!ata
in raport cu obiectele si fenomenele externe.
#. E"titati de tip .otivatio"a % contin informatii despre starile de necesitate,
semnalizand de!iatiile de la echilibru sau de la tendintele si finalitatile
e!oluti!e ale organismului indi!idului.
$. E"titati de tip e.otio"a # a(ectiv contin informatii despre raportul dintre
semnificatia situatiilor si e!enimentelor externe si dinamica moti!ationala a
sistemului indi!idului, diriand in mod corespunzator energia care realizeaza si
sustine actul comportamental exteriorizat sau ascuns. Deosebirea esentiala a
psihicului uman de cel animal rezida din aparitia integrarii de tip constient.
-iecare proces psihic indi!idualizat dobandeste, la ni!elurile sale cele mai
inalte, atributele constientizarii, realizandu-se ca fapt de constiinta. &rocesul
care concentreaza in sine cel mai bine determinarile structurale si functionale
ale constiintei este gandirea. (a un anumit ni!el, a fi constient de!ine
echi!alent cu a gandi. Ni!elul de organizare si dez!oltare a constiintei depinde
in foarte mare masura de gradul de dez!oltare a continutului gandirii si de
ni!elul structurilor de operare a gandirii.
"
/. RELATIA DINTRE CREIER SI 0IATA PSIHICA
Exista o relatie directa intre organizarea morfologica a creierului si functiile
acestuia, incluzand si functiile psihice. ,rganizarea morfofunctionala a creierului are
la baza un ansamblu de principii care explica raportul dintre creier si !iata psihica.
Aceste principii sunt :
$
1. Pri"cipi! "e!ro"!!i % are la baza faptul cunoscut ca unitatea morfologica si
functionala a creierului este neuronul.
#. Pri"cipi! ce"trai)arii % principiul de con!ergenta reciproca si de grupare a
neuronilor in ansambluri organizate in centrii ner!osi.
$. Pri"cipi! ce(ai)arii este legat de planul general de organizare a organismului si
de planul de organizare a sistemului ner!os central.
". Pri"cipi! corticai)arii stabileste faptul ca scoarta cerebrala, care este cea mai
noua formatiune filogenetica, tinde sa de!ina centrul superior de comanda si control
al sistemului ner!os central, subordonand acti!itatea formatiunilor subiacente.
.. Pri"cipi! di(ere"tierii si speciai)arii stabileste faptul ca encefalul este un
sistem morfofunctional neomogen, fiind diferentiat atat structural cat si functional si
a!and o specializare functionala a elementelor din care este alcatuit.
/. Pri"cipi! ierar%i)arii si i"te$rarii siste.ice stabileste legile dupa care se
realizeaza diferentierea si specializarea in organizarea functionala a creierului. Din
punctul de !edere al acestui principiu, se creeaza un tip de relatie cu dublu sens, cu
un sens ascendent, de la ni!elele inferioare catre cele superioare si un sens
descendent, de la ni!elul superior catre cele inferioare.
0. Pri"cipi! co.!tarii implica doua aspecte : primul se refera la di!ersificarea si
cresterea intrarilor si iesirilor la ni!elul organismului, iar celalalt aspect se refera la
legea fiziologica a exclusi!itatii, conform careia organismul nu poate efectua, in
acelasi timp, doua comportamente adapti!e, in raport cu stimulii exteriori, ci numai
unul singur.
1. Pri"cipi! re(e1!!i exprima natura de baza a acti!itatii creierului, unitatea
functionala a acestuia fiind arcul reflex.
2. Pri"cipi! .odearii i"(or.atio"ae se exprima, pe de o parte, prin dependenta
functionarii creierului de sursele de stimulare si de informatie exterioare si pe de alta
parte prin caracterul reflectoriu al !ietii psihice.
13. Pri"cipi! co"e1i!"ii i"verse sta la baza modelului general de functionare a
creierului, considerat ca un sistem cibernetic, cu autofunctionare si autoreglare.
'onform acestui principiu, creierul are capacitatea de a-si mentine un anumit echilibru
si de a-si corecta e!entualele erori de functionare si, de asemenea, are capacitatea de
a-si dez!olta experienta prin achizitiaunor structuri informationale noi si prin crearea
unor sisteme noi de lagaturi.
11. Pri"cipi! red!"da"tei se refera la actiunea factorilor perturbatori, interni sau
externi, asupra acti!itatii informationale a creierului.
1#. Pri"cipi! ver'ai)arii este legat de aparitia si dez!oltarea limbaului articulat.
1$. Pri"cipi! i"str!i'iitatii % e!identiaza faptul ca organizarea si functionarea
creierului au o anumita plasticitate de autoelaborare in cadrul interactiunii sale cu
mediul.
4iata psihica nu trebuie confundata cu functiile creierului. -unctiile creierului se
refera la mobilitate, sensibilitate, tonus muscular, la functiile de relatie si functiile
!egetati!e. Alaturi de acestea, creierul participa in mod direct la edificarea functiilor
psihice.
In ansamblu, exista $ categorii de functii ale creierului :
1. F!"ctii p!r "e!roo$ice : motorii, senzoriale, de echilibru, de coordonare si
reflexe.
"
#. F!"ctii i"str!.e"ta si.'oice : gnozii, praxii, limba, orientare spatiala,
constructie spatiala, schema corporala. 5oate acestea intra in sfera psihicului.
.
$. F!"ctii i"te$ratoare : atentia, orientarea, dispozitia afecti!a, memoria,
acti!itatea, comportamentul, constiinta. -unctiile integratoare reprezinta sfera
proceselor psihice propriu-zise, la care se adauga constiinta, adica totalitatea
functiilor legate de starea de !igilenta in raport cu propria persoana si cu realitatea
extracorporala. Daca realizam o ierarhizare de organizare a celor $ tipuri de functii,
putem spune ca functiile neurologice fundamentale sunt functii primare, functiile
instrumental simbolice sunt functii secundare, iar functiile de integrare sunt functii
tertiare.
Din punct de !edere filogenetic, aceste functii apar treptat, de la cele primare catre
cele tertiare, o data cu dez!oltarea morfofiziologica a creierului. Astfel, functiile
primare se intalnesc la toate !ertebratele. (a mamifere, apare reflexul de orientare,
atentia, un anumit tip de memorie elementara. (a acestea se adauga o buna
dez!oltare a conduitelor instinctuale : de construire a cuibului, de crestere a puilor,
de procurare a hranei, de reproducere s.a.m.d. (a om, prin dez!oltarea creierului,
apar functiile gnozice, cele praxice si cele de limba, care au o !aloare functionala
predominanta.
-unctiile primare sunt functiile solide, foarte bine organizate structural. -unctiile
secundare si cele tertiare apar mai tarziu, in e!olutia sistemului ner!os. Ele sunt mai
complexe, dar sunt mai putin bine organizate si, prin urmare, sunt mult mai
!ulnerabile.
In mod experimental, s-a putut demonstra ca primele care sunt afectate intr-un
proces patologic sunt functiile tertiare si in special cele legate de constiinta.
In cursul traumatismelor cerebrale, datorate accidentelor sau in intoxicatii se
constata o dezintegrare a functiilor secundare si ulterior a celor primare, de tip
neurologic pur. Acest fapt se explica prin aceea ca functiile creierului deri!a unele din
altele prin diferentiere si specializare functionala.
6elatia dintre creier si psihic nu poate fi redusa la o schema de tipul stimulraspuns.
6eactia de acest tip apare ca un mecanism de reflex automat, numai la
ni!elul functiilor primare.
Din punct de !edere al formarii proceselor mentale, ordinea dez!oltarii este, prin
urmare, de la functiile primare la functiile secundare apoi la functiile tertiare, ordinea
dezintegrarii acestor functii fiind in!ersa. Afectarea functiilor superioare, adica a celor
secundare si tertiare duce la eliberarea sau dez!aluirea functionala a functiilor
primare, asa cum se obser!a in bolile neurologice. Adica functiile superioare exercita
asupra celor inferioare, primare, un anumit tip de control supresi!.
7ai exista un model de intelegere a functiilor creierului, preluat din cibernetica.
'onform acestui model, creierul este considerat un sistem cibernetic cu o intrare si o
iesire. Dar, daca !om incerca sa intelegem creierul ca pe o masina in care introducem
ce!a, masina prelucreaza si noi trebuie sa obtinem ce!a, riscam sa excludem
aspectele e!oluti!e, de specializare si de complexitate ale creierului. 'reierul are
capacitatea de a autocontrola, concomitent de a-si pune probleme si a rezol!a
probleme. 'eea ce inseamna ca a pri!i creierul ca pe o masina este un rationament
simplist si insuficient.
.
Emisferele cerebrale sunt implicate direct in construirea mecanismelor si proceselor
psihice.
LOBUL FRONTAL este implicat direct in mecanismele !ietii afecti!e. +unt
cunoscute tulburarile afecti!e in leziunile lobului frontal. De asemenea, in aceleasi
leziuni poate apare iritabilitatea, torpoarea )somnolenta*, lipsa de initiati!a, alaturi de
discrete tulburari de personalitate. 5ulburarile psihice din afectarile lobului frontal se
impart in $ grupe :
1. T!'!rari de dispo)itie si caracter, care constau in cresterea tonusului afecti!,
cu euforie si erotism, alternand cu faze de melancolie, cu reactii caracteriale, de tip
psihopatic sau iritabil.
#. T!'!rari de activitate % se refera la acti!itatile fizice exterioare si la
manifestarile intelectuale. Apare o ruptura intre bolna! si lumea exterioara, cu
/
saracirea relatiilor si cu absenta reactiilor la e!enimente externe. +e adauga o stare
de apatie, indiferenta la durere, mutism achinetic si poate e!olua catre coma si
moarte.
$. T!'!rari i"teect!ae, care pri!esc atentia si memoria. &ot merge de la confuzie,
dezorientare temporo-spatiala la starea de perplexitate pana la dementa.
LOBUL PARIETAL este in relatie cu functiile proxice si gnozice, cu schema corporala
si cu limbaul. In leziunile lobului parietal apar $ tipuri de tulburari :
1. T!'!rari pra1ice, adica apraxie ideomotorie, apraxia imbracatului si apraxie
constructi!a.
#. T!'!rari ae sc%e.ei corporae sunt tulburari ale perceptiei referitoare la
dimensiunile si postura propriului corp.
$. 5ulburari de limba % duc la afazie senzoriala.
LOBUL TE&PORAL este in relatie cu memoria, constiinta si !iata emotional-afecti!a.
In leziunile lobului temporal, exista " tipuri de tulburari :
1. T!'!rarie e.otio"ae % experimental, la animale, au putut fi produse accese de
furie, de agresi!itate, de alerta, de frica si fuga, prin excitarea lobului temporal. (a
om, se pot obtine stari de tristete, teama de moarte, senzatia de singuratate. De
asemenea, crize de manie si !iolenta, care se pot permanentiza sau croniciza, in
situatii de excitare continua a lobului temporal, cum ar fi in epilepsia de lob temporal.
In aceasta boala, se adauga si modificari de caracter si de personalitate.
#. T!'!rari psi%o.otorii : mutismul achinetic, somnolenta, catalepsia )stare
hipnotica*.
$. T!'!rari de .e.orie % sunt constante, in leziunile de lob temporal si sunt sub
forma de amnezie si de fixare.
". Starie de vis, care constau in tulburari de constiinta, asociate cu halucinatii
!izuale, auditi!e, gustati!e, olfacti!e, stari care sur!in sub forma de criza. (a acestea
se adauga ruperea partiala de realitate a bolna!ului.
LOBUL OCCIPITAL este in relatie functionala cu perceptia timpului si a miscarilor, a
spatiului !izual, a memoriei si a dispozitiei afecti!e. (eziunile acestui lob prezinta $
tipuri de tulburari :
1. Ha!ci"atii vi)!ae
#. T!'!rari de .e.orie si de a(ectivitate
$. T!'!rari de perceptie te.poraa2 de .iscare si de spati!
/
CORPUL CALOS )fascicul de fibre ner!oase care uneste cele doua emisfere ale
creierului mare* este implicat in mecanismele memoriei si a constiintei, precum si in
procesele gnozice si praxice.
(eziunile corpului calos produc $ tipuri de tulburari :
1. T!'!rari psi%ice : inertia motorie, scaderea memoriei, lipsa de initiati!a, lipsa
legaturii intre idei, iritabilitatea, nesiguranta, anumite tulburari de caracter.
#. T!'!rari pra1ice : apraxia ideomotorie, apraxia mimica.
$. T!'!rari $"o)ice : agnozia obiectelor.
&e baza tuturor acestor date, putem sintetiza mai multe tipuri de relatii care exista
intre creier si !iata psihica. Aceste relatii sunt :
1. 6elatii neuropsihologice
#. 6elatii neuroumorale
0
/. STRUCTURA SISTE&ULUI NER0OS
Neuronul este unitatea structurala si functionala a sistemului ner!os. Neuronul este
alcatuit dintr-un corp celular, care se numeste pericarion si din mai multe prelungiri.
&relungirea principala si cea mai mare este axonul. Acesta conduce impulsul ner!os de
la corpul celular catre periferie. 'elelalte prelungiri sunt mai mari si mai mult sau mai
putin ramificate, se numesc dendrite si conduc impulsul ner!os de la periferie catre
corpul celular.
Axonul este o prelungire unica, iar dendritele sunt prelungiri multiple. 'orpul
celular este alcatuit din citoplasma, nucleu si o membrana periferica care se numeste
neurilema.
'itoplasma contine in interiorul sau organite celulare de doua tipuri :
1. organite celulare comune cu celelalte celule din corp : lizozomi, ribozomi,
mitocondri, aparatul 8olgi si reticulul endoplasmatic.
#. organite specifice neuronului % sunt, la randul lor, impartite in doua :
neurofibrilele si substanta tigroida )corpusculii Nissl*. 'orpusculii Nissl sunt granulatii
care la microscop sunt intens colorate, dand neuronului un aspect tigrat.
Neurofibrilele sunt filamente subtiri, de lungimi !ariabile, formate din lanturi de
proteine, care strabat pericarionul si axonul pe toata lungimea sa.
Nucleul neuronului are aspectul unei !ezicule clare, asezata in centrul corpului
celular. El contine in interiorul sau un nucleol. 7embrana nucleului este alcatuita din
substante proteice si este pre!azuta cu pori sau pliuri. In nucleul neuronului se
gaseste o cantitate mica de cromaina.
7embrana corpului celular, neurilema, este formata din doua straturi de
macromolecule lipoproteice, intre care se afla un strat de lipide.
Dendritele sunt prelungiri citoplasmatice, scurte, de grosimi diferite si ramificate.
Numarul, forma si dimensiunile lor !ariaza de la un neuron la altul. -unctia
dendritelor este de a reactiona la excitatii si de a le conduce de la periferie catre
corpul axonului.
Axonul este tot o prelungire citoplasmatica, mult mai lunga 9 este unic, intotdeauna
prezent si de regula neramificat. El prezinta ramificatii scurte, numai in portiunea
terminala, inainte de sinapsa. Axonul este in!elit intr-o membrana citoplasmatica,
care se numeste axolena. In citoplasma axonului, care se mai numeste si axoplasma,
se afla neurofibrile. -unctia axonului este de a conduce impulsul ner!os de la corpul
0
neuronului la dendritele sau corpul celular al altui centru sau la o celula efectoare.
'ontactul dintre # neuroni se realizeaza printr-o zona specifica sistemului ner!os,
care se numeste sinapsa. Influxul ner!os are un singur sens de circulatie : de la
dendrita la corpul neuronului si apoi la axon.
Axonul este infasurat intr-o teaca de mielina, care este discontinua, fiind intrerupta
la distante regulate prin niste strangulatii incomplete numite nodurile 6an!ier.
5eaca de mielina este in!elita la exterior de o formatiune gliala care se numeste
teaca +ch:ann. (a randul sau, teaca +ch:ann este in!elita de o alta teaca, cu
structura conuncti!a )mai dura* care se numeste teaca ;enle.
Din punct de !edere morfologic, neuronii sunt de mai multe tipuri si se clasifica
dupa mai multe criterii :
- d!pa .ari.ea or, neuronii pot fi :
1. somatocroni % de dimensiuni mari, bogati in citoplasma 9
#. neuroni citocromi % mici, cu nucleul mare si cu citoplasma mai putina 9
$. neuroni cariocromi % sunt de marime medie si cu citoplasma relati! redusa.
- d!pa "!.ar! pre!"$irior, neuronii pot fi :
1. neuroni multipolari, care au prelungiri multiple, pornind de pe intreaga
suprafata9
#. neuroni bipolari % cu prelungiri dispuse la cei # poli ai celulei 9
$. neuroni unipolari % in care dendritele si axonul pleaca din acelasi loc si ulterior
se despart.
1
- d!pa (!"ctia pe care o i"depi"esc, neuronii pot fi :
1. neuroni motori % care sunt bogati in substanta tigroida si sunt mai mari, de
regula multipolari 9
#. neuroni senziti!i % care sunt mai mici decat cei motori 9
$. neuroni de asociatie % cu forme !ariate 9 de regula multipolari, cu prelungiri
scurte si !olum mai mic.
Si"apsee sunt zonele de legatura dintre # neuroni 9 ele se pot realiza in $ feluri :
1. sinapse axodendritice % leaga axonul unui neuron de dendritele altui neuron
#. sinapse axosomatice % fac legatura intre axonul unui neuron si corpul celular al
altui neuron
$. sinapse axoaxonale % fac legatura intre axonii a # neuroni !ecini
,ricare ar fi tipul de sinapsa, structura sa este aceeasi :
- o componenta presinaptica, reprezentata prin butonii terminali ai axonului
- spatiul sau fanta sinaptica % spatiul aflat intre butonii terminali ai unui axon si
membrana sa sau butonii terminali ai celuilalt axon
- componenta postsinaptica, reprezentata de corpul unui neuron, de dendritele unui
neuron sau de axonul unui neuron
Din punct de !edere functional, sinapsele pot fi : excitatorii sau inhibatorii. Ele pot
multiplica influxul ner!os sau il pot inhiba.
5ransmiterea sinaptica este de doua tipuri, dupa mecanismul prin care se realizeaza
:
1. 5ransmiterea chimica, in care, la ni!elul sinapsei, se elibereaza
neurotransmitatori sau mediatori chimici care umplu spatiul intersinaptic si acti!eaza
membrana postsinaptica, rezultand un potential postsinaptic.
1
#. 5ransmiterea electrica a influxului ner!os % atunci cand potentialul electric
axonal atinge terminatiile presinaptice se produce o descarcare de curent care induce
un potential electric in membrana postsinaptica. 6ezulta ca functia principala a
neuronului este aceea de transmitere a influxului ner!os. Acesta este un proces
specific celulei ner!oase. &roducerea si transmiterea influxului ner!os este legata de
proprietatile membranei neuronale. Aceasta membrana are doua proprietati
importante :
a* este un foarte bun izolator electric
b* are permeabilitate selecti!a pentru diferiti ioni )are o permeabilitate foarte mare
pentru ionii de < si una mult mai mica pentru ionii de Na*. Datorita acestor
proprietati, neuronul se comporta ca un conducator electric, fiind marcat cu sarcini
negati!e la interior si poziti!e la exterior.
Intre cele doua fete ale membranei se creeaza o diferenta de potential electric,
care se numeste potential de membrana. In repaos, acest potential este cuprins intre
/3-13 m4 si poarta denumirea de potential de repaos.
&olarizarea membranei este efectul unui proces acti!, realizat in doua momente :
intai ionii de < patrund in interiorul celulei, iar apoi ionii de Na ies in exteriorul
celulei. Daca se aplica o excitatie pe fibra ner!oasa, se produce o depolarizare in
acesti # timpi a membranei si o scadere a diferentei de potential dintre interiorul si
exteriorul membranei. +e produce, astfel, de-a lungul membranei o unda de excitatie
ca un curent electric, care poarta denumirea de potential de actiune.
In fibrele mielinice )cele care au teaca de mielina*, transmiterea influxului ner!os
este discontinua, saltatorie, adica influxul nu mai parcurge intreaga lungime a fibrei si
sare de la un nod 6an!ier la altul.
In fibrele amielinice )lipsite de mielina* transmiterea influxului este continua.
Alaturi de neuron, din structura sistemului ner!os face parte si ne!roglia, care se mai
numeste si celula gliala. Ne!roglia are aceeasi origine ca si neuronul, dar are alte
roluri decat neuronul : rol de sustinere si rol de hranire a celulei ner!oase. Din punct
de !edere morfologic, ne!rogliile sunt de mai multe feluri :
1. microglia % o celula mica, fusiforma 9
#. oligodendroglia % are prelungiri putine si scurte 9
2
$. macroglia % celule mari, cu aspect fibros 9
". ne!roglia periferica % reprezentata de celulele +ch:ann, cele care contribuie la
alcatuirea tecii +ch:ann a axonului.
5esutul glial are rol multiplu, de sustinere si de protectie a neuronilor, de nutritie,
de cicatrizare a e!entualelor leziuni neuronale si rol de secretie a unor substante
necesare metabolismului neuronului.
7odelul functional al sistemului ner!os este reprezentat de actul reflex. Acesta
consta in receptarea informatiei din mediul intern sau extern, prin intermediul
organelor senzoriale, transmiterea informatiei pe caile de conducere senziti!e la
centrii ner!osi care, prin caile motorii, transmit comanda de efectuare catre organele
efectoare. +chema morfologica a actului reflex este reprezentata de arcul reflex. Arcul
reflex este alcatuit din : receptor, dintr-o cale aferenta, un centru ner!os, o cale
eferenta si organul efector.
&rin act reflex intelegem o reactie de raspuns efector, produsa de excitatia !enita din
2
mediul intern sau extern.
&a!lo! a fost cel care s-a preocupat in mod deosebit de problema reflexelor. El a
stabilit faptul ca reflexele sunt de doua feluri : reflexe neconditionate si reflexe
conditionate.
Re(e1ee "eco"ditio"ate 3i""asc!te4 sunt de mai multe feluri :
- reflexe neconditionate de tip A : sali!atia, masticatia, deglutitia, clipitul si
reactiile !asomotorii 9
- reflexe neconditionate de tip = : reflexe statotonice )de tonus si de postura* si
reflexe de orientare 9
- reflexe neconditionate de tip ' : reflexe mimico-!egetati!e.
Alaturi de aceste tipuri, mai exista o serie de reflexe neconditionate complexe :
reflexul alimentar, de cautare si de procurare a hranei, reflexul de aparare fata de
pericolele exterioare, reflexul de orientare, reprezentand reactia la aparitia unui
excitant nou, reflexul de in!estigatie si cercetare )curiozitate* si reflexul de
reproducere, legat de perpetuarea speciei.
Re(e1ee co"ditio"ate se dobandesc in timpul !ietii prin in!atare si de!in o a doua
experienta psihoneurofiziologica, la intalnirea cu un excitant care are !aloarea de
conditionare. 6eflexul conditionat reprezinta legatura permanenta dintre agentul
exterior si acti!itatea de raspuns a organismului, deci legatura dintre excitant si
raspuns.
Din punct de !edere anatomic, sistemul ner!os central este compus din doua
segmente : encefalul si madu!a spinarii. (a randul sau, encefalul este compus din .
parti, care se diferentiaza din !ezicula cerebrala primiti!a in cursul dez!oltarii
embrionare :
1. mielencefalul % alcatuit din bulbul rahidian
#. metencefalul % alcatuit din cerebel si puntea lui 4arolio
$. mezencefalul % reprezentat de trunchiul cerebral
". diencefalul % hipotalamusul, glanda hipofiza, caile optice, subtalamusul si talamusul
.. telencefalul % emisferele cerebrale, nucleii de la baza creierului, bulbii si
bandeletele olfacti!e
13
5. LEGILE CONDUCERII I&PULSULUI NER0OS
'onductibilitatea prin fibrele ner!oase are la baza o serie de legi, dintre care cele
mai importante sunt :
1. (egea integritatii morfofunctionale % potri!it acestei legi, conducerea impulsului
necesita integritatea anatomica si functionala a fibrei ner!oase. 'omprimarea,
ligaturarea, tractionarea, refrigerarea sau anestezierea fibrei reduce sau anuleaza
conductibilitatea. (ezarea fibrei se insoteste de o disfunctie re!ersibila sau nu, in
functie de importanta leziunii.
#. (egea conducerii izolate % se refera la proprietatea fiecarei fibre de a conduce
exclusi! si independent impulsurile proprii, fara a influenta fibrele din !ecinatate, fapt
care explica posibilitatea efectuarii unor miscari sau unor comenzi foarte precise.
Aceasta proprietate se datoreaza, in cea mai mare parte, tecii de mielina. +-a do!edit
ca lezarea acestei teci se insoteste de difuzia excitatiei catre fibrele !ecine, ceea ce
explica necoordonarea miscarilor.
$. (egea conducerii bilaterale % se refera la capacitatea fibrei ner!oase de a conduce
13
excitatia in ambele sensuri : centripet )de la periferie catre centru* si centrifug )de la
centru catre periferie*.
". (egea conducerii nedecrementiale % potri!it careia impulsul este condus fara nici o
pierdere, amplitudinea undei de propagare fiind aceeasi de-a lungul fibrei, indiferent
de cat de lunga este aceasta.
.. (egea multiplicarii impulsului ner!os la ni!elul terminatiilor axonale % asigura
distributia impulsului ner!os la ni!elul tuturor terminatiilor axonale, indiferent cat de
multe sunt acestea.
/. (egea >totul sau nimic? % inseamna ca fibrele ner!oase raspund maximal la un
stimul prag, iar odata format impulsul, in oricare punct al fibrei, acesta este transmis
nemodificat pe intreaga fibra. Daca stimulul nu atinge ni!elul de prag, acesta nu
produce un impuls si stimulul nu se !a transmite.
PROPRIETATILE GENERALE ALE SINAPSELOR
1. Intarzierea sinaptica % cand un impuls aunge la terminatiile sinaptice, exista un
inter!al de timp care trece pana la obtinerea unui raspuns in neuronul postsinaptic si
acest inter!al este numit intarziere sinaptica. In consecinta, conducerea printr-un lant
de neuroni este cu atat mai intarziata cu cat exista mai multe sinapse in lantul
neuronal.
#. 'onducerea unidirectionala % sinapsele permit conducerea intr-o singura directie,
adica de la terminatiile presinaptice la cele postsinaptice.
$. 4ulnerabilitatea la hipoxie, la noxe si unele medicamente % aceasta proprietate este
o explicatie pentru afectarea neurologica in cazul anesteziilor, intoxicatiilor si a
pri!arii de oxigen.
". -atigabilitatea sinapsei % stimularea repetata si rapida a terminatiilor presinaptice
face ca numarul de descarcari prin neuronul postsinaptic, care la inceput este foarte
mare, sa scada progresi!, in timp. Acest fenomen numit fatigabilitate sau instabilitate
este important pentru ca explica aparitia oboselii, in momentul suprasolicitarii unei
arii neuronale. Aceasta oboseala apare ca un mecanism de protectie impotri!a
hiperacti!itatii neuronale. +e presupune ca mecanismul oboselii ar putea fi o simpla
epuizare a rezer!elor de substante transmitatoare din terminatiile presinaptice.
.. +umatia temporo-spatiala % se refera la faptul ca impulsurile ner!oase cu o
intensitate sub prag se pot suma pentru a atinge ni!elul de prag, deci pentru a realiza
un potential de actiune.
/. ,cluzia % in cazul unor excitanti puternici, stimularea concomitenta a # ner!i
aferenti determina un raspuns mai slab decat suma raspunsurilor separate ale
fiecaruia. Acest fenomen se numeste ocluzie.
&ractic, datorita acestui fenomen, raspunsurile reflexe ale muschiului la o excitare
indirecta !or fi mai mici decat in cazul excitarii directe.
0. -acilitatea posttetanica % dupa o stimulare repetiti!a, care se mai poate numi si
tetanizare, aplicata pe terminatiile presinaptice ale neuronilor pentru o scurta
perioada de timp, neuronii de!in mai excitabili decat in mod obisnuit. In timpul
acestei perioade este facilitata trecerea unor impulsuri ulterioare. &rin acest fenomen,
11
neuronii pot stoca o cantitate mai mare de informatii, fenomen care ar putea sta la
baza memoriei de scurta durata.
1. &ostdescarcarea % o excitatie aplicata pe ner!ul aferent este urmata de o
11
descarcare eferenta a neuronului, prelungita si dupa incetarea excitatiei, fenomen
denumit postdescarcare si explicit prin existenta neuronilor intercalari )de asociatie*.
RETELELE NEURONALE SI PROPRIETATILE LOR
&relucrarea informatiei si obtinerea semnificatiei mesaului raman procesele cele
mai obscure ale functiei sistemului ner!os central. De multe ori, creierul nu poate
stabili cu exactitate gradul de ade!arat sau de fals al informatiilor de care dispune si
de!ine obligat sa lucreze, pe langa aceste !alori, si cu !aloarea de posibil, trecand de
la logica bi!alenta la o logica tri!alenta. &entru a functiona astfel, sistemul ner!os
central este constituit din retele si centri neuronali in care se leaga tot ce se poate
lega si in care totul se leaga de tot. 6etelele sunt concepute ca o populatie uniforma,
indeplinind aceeasi functie, dar pe cai multiple si diferite. 'omplexitatea functiei
retelelor reiese din multitudinea conexiunilor fiecarui neuron. Asadar, informatiile
excitatorii sau inhibitorii circula printr-un ansamblu de cai ner!oase, realizandu-se
numeroase tipuri de retele, al caror element fundamental este neuronul. Existenta
neuronilor intercalari )de asociatie* interpusi intre neuronul senziti! )locul de captare
a informatiilor* si neuronul motor )locul de raspuns* sugereaza faptul ca semnalul
care intra in sistemul ner!os central este supus unui proces de dispersie, inainte de a
atinge neuronul motor. &rin acest fenomen de dispersie, informatia intra in di!erse
retele neuronale, este prelucrata din puncte de !edere di!erse si diferite, conducand
la emiterea comenzii optime.
Exista doua tipuri de retele neuronale :
- retele paucineuronale, care sunt alcatuite din # neuroni, se gasesc la ni!elul
madu!ei spinarii si a sistemului ner!os !egetati! 9
- retele multineuronale, alcatuite din mai multi neuroni, se gasesc in special la
ni!elul scoartei cerebrale, contin, de regula, un numar imens de neuroni, iar
acti!itatea lor se poate studia numai probabilistic )statistic*.
Proprietatie reteeor "e!ro"ae 6
1. plasticitatea retelelor % se refera la faptul ca terminatiile ner!oase ale neuronilor
degenereaza continuu, in timp ce se formeaza altele noi. Aceasta proprietate se
numeste plasticitate.
#. con!ergenta stimulilor la ni!elul retelelor este proprietatea prin care retelele
neuronale ale sistemului ner!os central coreleaza, sumeaza si sorteaza diferite tipuri
de informatie, raspunsul rezultat fiind suma efectelor diferitelor tipuri de semnale.
$. di!ergenta stimulilor la ni!elul retelelor % este proprietatea care asigura
distribuirea concomitenta a impulsului, la mai multi neuroni din retea.
". legatura in!ersa )feed-bac@* % controlul feed-bac@ este mecanismul prin care
raspunsul unui neuron influenteaza in plus sau in minus stimulul care produce acest
raspuns. 'el mai frec!ent este feed-bac@-ul negati! in organism, cel care diminueaza
stimulul prin intensitatea raspunsului. -eed-bac@-ul poziti! este mult mai rar intalnit
si este cel care amplifica stimulul prin raspuns.
.. transformarea ritmului de excitatie. 6etelele neuronale sunt capabile sa modifice
ritmul impulsurilor primite, de multe ori cu o frec!enta a impulsurilor eferente
independenta de stimulul aferent.
/. fenomenul de rebound % se refera la inlocuirea rapida a unui impuls ner!os cu un
altul cu caracter opus primului 9 ex. : o flexie puternica este urmata de o extensie
rapida a segmentului flectat. Explicatia acestui fenomen consta in existenta unor
1#
legaturi reciproce intre centrii ner!osi.
0. principiul dominatiei care arata ca in conditii normale, exista o dominanta a
focarului de excitatie intr-un centru ner!os, care modifica sau subordoneaza
acti!itatea altor centri. In conditii naturale, centrii dominanti sunt cei care
controleaza alimentatia, apararea organismului, sexualitatea. An focar dominant se
caracterizeaza prin excitabilitatea crescuta, stabilitatea excitatiei, capacitatea de
sumare a excitatiei si inertia )capacitatea de a ramane excitat pentru o anumita
perioada* mai mare sau mai mica, dupa incetarea stimulului.
1#
5. &ADU0A SPINARII
7adu!a spinarii reprezinta filogenetic formatiunea cea mai !eche. Ea se afla in
interiorul canalului !ertebral si reprezinta segmentul inferior al sistemului ner!os
central. Are forma unei tie turtite antero-posterior si se intinde pe o lungime de "$-
". cm de la atlas pana in dreptul !ertebrei lombare # si se termina prin conul
medular. Din !arful conului madu!a se continua printr-un filament pana la coccis. (a
acest filament se alatura oblic si in os trunchiurile ner!ilor spinali, lombari, sacrali si
coccigieni, alcatuind asa-numita coada de cal.
7adu!a spinarii are $1 de segmente, fiecare dand nastere unei perechi de ner!i
spinali, ce conecteaza diferitele parti ale corpului cu sistemul ner!os central.
&articularitatile madu!ei spinarii sunt :
- modul de dispunere a celor doua tipuri de substanta, alba )la exterior* si cenusie )la
interior*, dispunere perfect ustificata d.p.d.!. functional
- caracterul compact al substantei cenusi i, care in sectiune are forma literei ;
+ubstanta cenusie este impartita in $ zone functionale :
- cornul dorsal )posterior*, care primeste informatiile senzoriale si le transmite catre
ni!elele superioare ale sistemului ner!os central
- cornul !entral )anterior*, care alcatuieste zona motorie, ca controleaza muschii
trunchiului si ai membrelor
- cornul lateral, care mediaza controlul functional !isceral si transmite informatii
aferente la cerebel
+ubstanta alba este alcatuita din fibre ner!oase, in special mielinizate, si este
dispusa in $ perechi de cordoane simetrice : doua cordoane anterioare, doua cordoane
laterale si doua cordoane posterioare. Ele contin tracturi ascendente, descendente si
de asociatie, care fac legatura intre periferie si ni!elele superioare ale sistemului
ner!os ori intre diferite segmente medulare.
FI7IOLOGIA &ADU0EI SPINARII
7adu!a spinarii indeplineste, in principiu, $ functii mari :
1. -unctia de integrare reflexa % consta in faptul ca la ni!elul madu!ei spinarii se
inchid circuite complex ale unor raspunsuri la actiunea diferitilor stimuli. Aceste
circuite cuprind " !erigi de baza :
B !eriga receptoare, alcatuita din exteroceptorii cutanati )tactili, termici si durerosi*,
proprioceptorii trunchiului si ai membrelor si interoceptorii organelor !iscerale
B !eriga senziti!a, de prelucrare a informatiilor receptionate, reprezentata de neuronii
din coarnele posterioare si laterale, unde alcatuiesc zonele somato-senziti!e si
!iscero-senziti!e ale madu!ei
B !eriga de comanda, reprezentata de neuronii motori, somatici si !egetati!i din
1$
coarnele anterioare si din partea anterioara a coarnelor laterale
B !eriga de executie, reprezentata de muschii scheletici ai trunchiului si ai membrelor
si de muschii !iscerelor
'ornul lateral al madu!ei spinarii contine celule cu functie !egetati!a, care
iner!eaza musculatura neteda, glandele si !asele.
Axonii neuronilor !egetati!i din cornul lateral au o acti!itate in!oluntara si primesc
excitatii atat de la centru, cat si de la periferie.
Desi in calitatea sa de centru reflex specific madu!a spinarii poseda o anumita
autonomie, acti!itatea ei este subordonata influentei etaelor superioare ale
sistemului ner!os si ale scoartei cerebrale.
#. -unctia de coordonare reflexa % consta in participarea madu!ei, ca !eriga
componenta, necesara in reglarea unor acte reflexe, cum ar fi : stabilirea ordinii de
1$
desfasurare a actiunilor, dozarea intensitatii raspunsurilor, modularea ritmului si a
tempo-ului de lucru.
'omponentele in care este implicata functia de coordonare a madu!ei spinarii sunt :
mersul, inotul, gimnastica, deci miscari acti!e, cu componenta de act reflex.
$. -unctia de conducere a impulsurilor % este esentiala in tabloul de ansamblu al
acti!itatii reflexe a sistemului ner!os central, iar comparati! cu scoarta cerebrala,
madu!a spinarii este considerata un segment eminamente de legatura, de transmisie.
5racturile ner!oase ale madu!ei spinarii ofera doua sisteme de comunicatie, intre
creier si segmente din afara sistemului ner!os. 5racturile care transmit impulsurile si
informatiile senzoriale de la diferite parti ale corpului catre creier, poarta numele de
tracturi ascendente, iar cele care conduc impulsurile motorii de la creier catre glande
si muschi sunt tracturi descendente. 5racturile descendente asigura finalizarea in acte
comportamentale, motorii sau !iscerale ale comenzilor emise de centrii supraordonati.
6ezulta ca madu!a spinarii reprezinta un segment important al sistemului ner!os
central, cu rol fundamental in integrarea sistemica a comportamentului si in reglarea
acestuia.
CAILE SEN7ITI0E SPINALE
+unt alcatuite din tracturi ce asigura conducerea semnalelor de la zonele receptoare
ale corpului catre centrii ner!osi integrati!i superiori, in speta catre talamus si
scoarta cerebrala. -iecare tip de sensibilitate are caile proprii de transmitere, astfel :
B calea sensibilitatii termice si dureroase )calea spino-talamo-corticala*, conduce
impulsurile ner!oase determinate de actionarea asupra receptorilor specifici, a
stimulilor termici si algici, producand senzatiile de cald-rece si senzatii de durere
B calea sensibilitatii tactile nespecifice )tractul spino-talamic anterior*, transmite
impulsurile determinate de stimularea mecanica )atingere si presiune*, determinand
formarea senzatiei de contact cu obiectele
B calea sensibilitatii tactile propriocepti!e constiente )tractul 8oll si =urdach*, permite
formarea senzatiei tactile specifice, discriminati!e si a celor propriocepti!e, respecti!
constientizarea pozitiei spatiale si a segmentelor corpului
B calea sensibilitatii propriocepti!e inconstiente )tractul -lechsig si 8o:ers*,
transmite catre cerebel si scoarta impulsurile de la ni!elul articulatiilor aflate in
repaus, contribuind la integrarea si mentinerea la ni!el adec!at a imaginii schemei
corporale
1"
B calea sensibilitatii !estibulare si a reglarii echilibrului )tractul spino-cerebelos,
spino-mezencefalic, spino-reticulat*, transmit impulsurile de la receptorii aflati la
ni!elul aparatului acustic si !estibular
CAILE &OTORII SPINALE
(a ni!elul madu!ei spinarii se situeaza centrii motori care fie transmit direct
comenzi organelor de executie prin intermediul arcului reflex neconditionat somatomotor
si !iscero-motor, fie primesc comenzi de la centrii encefalici superiori si le
transmit aparatelor de executie, participand la crearea reflexelor conditionate si a
actelor motorii !oluntare, intentionate. Aceasta functie de conducere motorie este
asigurata de fascicule de fibre descendente,ce alcatuiesc mai multe cai :
B calea piramidala directa )cortico-spinala directa*, ce realizeaza motilitatea !oluntara
si are originea in aria motorie a scoartei cerebrale
B calea piramidala incrucisata, are aceeasi origine si functie ca si cea directa, cu
deosebirea ca fibrele din alcatuire se incruciseaza la ni!elul bulbului rahidian
B calea motorie lunga extrapiramidala )calea cortico-ponto-cerebelo-dento-rubrospinala*,
cu originea in ariile premotorii si motorii ale scoartei 9 finalizeaza miscarile
in!oluntare
1"
B calea cortico-strio-nigrica, se refera tot la miscarile in!oluntare si are aceeasi
origine
B calea tectospinala, cu originea in tuberculii c!adrigemeni 9 transmite comenzi la
muschii gatului, realizand miscarile reflexe neconditionate de intoarcere a capului in
directia stimulilor acustici si luminosi, realizand structura reactiei primare de
orientare
B calea rubro-spinala, cu originea in nucleul rosu, transmite impulsurile de realizare a
reflexelor motorii ortostatice )de stat in picioare* si stato@inetice )de mentinere a
tonusului muscular pentru realizarea pozitiei !erticale*
B calea !estibulo-spinala, formata din neuroni care pleaca din bulbul rahidian si
realizeaza reflexul de echilibru
B calea oli!o-spinala, cu originea in oli!ele bulbare 9 transmite comenzi la neuronii
somatici din madu!a spinarii
B calea reticulo-spinala, cu originea in trunchiul cerebral 9 regleaza amplitudinea
reflexelor motorii medulare
Din toate acestea rezulta ca madu!a spinarii, desi anatomic este un segment bine
delimitat in cadrul sistemului ner!os central, d.p.d.!. functional este intr-o stransa si
multilaterala conexiune cu celelalte formatiuni de la bulb la scoarta cerebrala.
1.
-. &ALADII ALE TRANS&ITERII CHI&ICE DE LA
NI0ELUL SINAPSEI INTRE NER0 SI &USCHI
7iastenia gra!is este cea mai bine studiata maladie care afecteaza transmiterea
sinaptica. Aceasta maladie se produce la ni!elul sinapselor de tip colinergic, care
utilizeaza ca element chimic acetilcolina. =oala este data de reducerea numarului
receptorilor acetilcolinici, de la ni!elul sinapsei ner!-muschi.
&rimul caz de miastenia gra!is a fost raportat in 1100 de un cercetator medic Cil@s, de
aceea
se mai numeste si boala Cil@s.
1.
(a autopsie el nu a gasit modificari cerebrale medulare ale ner!ilor periferici sau
ale muschilor si de aceea a tras concluzia ca este o boala functionala. 7ai tarziu s-a
auns la concluzia ca miastenia gra!is este o boala autoimuna. Adica, din anumite
cauze, la ni!elul sinapsei se produc anticorpi impotri!a receptorilor de acetilcolina.
Acesti anticorpi reduc numarul de receptori postsinaptici, impiedicand transmiterea
sinaptica. In aceste conditii, se reduce mult posibilitatea de transmitere a calitatii
fortei musculare, ceea ce duce la reducerea fortei musculare.
D.p.d.!. clinic, aceasta boala caracterizata prin scaderea fortei musculare, are "
aspecte :
B diminuarea fortei musculare afecteaza cel mai frec!ent muschii de la ni!elul
craniului, adica ai pleoapelor, ai ochilor, ai faringelui si, intr-o masura mai mica,
muschii membrelor
B se!eritatea slabiciunii !ariaza in cursul aceleiasi zile sau de la o zi la alta ori chiar
pe perioade mai lungi, dar intotdeauna perioadele de mai bine alterneaza cu cele de
boala
B nu exista nici un semn clinic con!entional care sa indice o afectare a unitatii
motorii, respecti! atrofie musculara sau disparitia reflexelor osteotendinoase
B diminuarea fortei musculare poate fi tratata cu medicamente, respecti! cu enzime
care degradeaza acetilcolina
Dupa identificarea sindromului clinic, s-a constatat cca. 1.D dintre bolna!ii adulti
cu miastenie au o tumora benigna la ni!elul timusului )glanda de crestere, situata in
spatele sternului*. Dupa inlaturarea acestei tumori, simptomele se amelioreaza iar
extirparea timusului a de!enit, in timp, o procedura standard de tratament. Aceasta
metoda se bazeaza pe faptul ca tumora de timus elibereaza acei anticorpi ce reduc
numarul receptorilor acetilcolinici. &rocedeul prin extirpare este eficient in miastenia
gra!is, dar nu este ideal. 'u cca. $3 de ani in urma rata mortalitatii in miastenia
gra!is era de E$$D, dar astazi foarte putini bolna!i mai mor din aceasta cauza.
+uccesul procedurii se datoreaza perfectionarii terapiei intensi!e intra si
postoperatorii, !entilatiei mecanice si antibioticelor. Dupa extirparea timusului, cca.
umatate dintre pacienti nu mai prezinta nici un simptom de miastenie si nu este
ne!oie sa consume nici un medicament. +e fac cercetari in continuare asupra
metodelor de aplicat la pacientii care nu raspund la aceasta terapie.
, alta boala a sinapsei % blocaul neuromuscular presinaptic. Exista un cancer
pulmonar care prezinta, alaturi de alte tulburari, si diminuarea fortei musculare.
Aceasta boala se atribuie prezentei unor anticorpi fata de canalele de 'a ionic de la
ni!elul terminatiilor presinaptice. &ierderea acestor canale reduce miscarile 'a prin
membrana si afecteaza eliberarea mediatorului chimic. Aceasta boala poate sa apara
si la pacienti ce nu au cancer pulmonar, cazuri in care cauza bolii nu se cunoaste
inca. +e mai numeste boala (ambert-Eaton.
Patoo$ia .ed!ara # si"droa.e .ed!are caracteristice
+unt boli care se produc, de regula, prin traumatisme !ertebro-medulare, cum
deseori se intampla in accidentele de circulatie. 8ra!itatea acestora depinde de
1/
extinderea leziunii medulare, de forta compresiunii madu!ei de catre !ertebra
deplasata si de hemoragia locala. In aceste conditii, pot apare transsectiuni medulare
complete sau partiale.
1/
5ranssectiunea partiala a madu!ei spinarii se realizeaza cu semne senziti!e si
motorii specifice. +pre ex. 'ompresiunea partiala anterioara duce la atrofii musculare
si fenomene motorii importante, dar fara tulburari de sensibilitate. 'ompresiunea
partiala posterioara pro!oaca durere intensa medulara, pareza discreta sau paralizie,
disparitia sensibilitatii profunde, cu pastrarea sensibilitatii superficiale si ataxie
)tulburari de mers*. Durerile sunt localizate la ni!elul spatelui la unul sau ambele
membre, sunt intermitente si insotite sau nu de rigiditate musculara.
;emisectiunea sau compresiunea partiala unilaterala pro!oaca semne diferite : pe
partea leziunii pro!oaca paralizie motorie, tulburari de sensibilitate profunda si
paralizie !aso-motorie )piele rece si cianotica*. &e partea opusa leziunii pro!oaca
tulburari de sensibilitate superficiala, adica anestezie termoalgica si scaderea
sensibilitatii tactile. 5ranssectiunea completa se produce, de regula, prin plagi de
cutit, de glont, prin fracturi cu dislocare !ertebrala, prin inflamatii sau prin metastaze
tumorale. Aceste transsectiuni se caracterizeaza prin :
B pierderea imediata a sensibilitatii si motricitatii !oluntare, in segmentul situat sub
leziune
B pierderea controlului !ezical si intestinal
B daca leziunea este deasupra !ertebrei cer!icale $, afecteaza si respiratia
B dispar reflexele tendinoase datorita socului spinal care persista cate!a saptamani,
dupa care re!ine. Apar, de asemenea, tulburari de dinamica sexuala si tulburari
trofice ale tesuturilor.
In afara de tulburarile produse prin traumatisme, exista si tulburari spinale produse
prin alte conditi patologice, organice. Exista o boala care se numeste siringomielie % o
boala cronica, data de dez!oltarea unui chist in tesutul medular. Dez!oltarea acestui
chist se insoteste de anestezie termica si dureroasa, cu afectarea neuronilor motori,
dar cu pastrarea sensibilitatii tactile. De asemenea, se poate produce intreruperea
tracturilor ascendente si descendente, ceea ce duce la paralizie, cu ponderea sau
diminuarea reflexelor.
- degenerescenta combinata subacuta a madu!ei spinarii % se datoreaza deficientei
de !itamina =FG, ce apare in diferite tipuri de anemii. 'linic, in aceasta boala apar
tulburari de mers, cu pierderea sensibilitatii !ibratorii si tulburari de pozitie a
membrelor inferioare, tulburari de mers si absenta reflexelor. Aceleasi simptome se
pot intalni in +IDA, prin actiunea directa a !irusului ;I4 asupra neuronilor din madu!a
spinarii, prin actiunea altor !irusi sau prin interactiunea metabolismului !itaminei =FG.
- sindromul tabetic dorsal % forma de sifilis a sistemului ner!os central ce produce
degenerarea proceselor centrale localizate in celulele ner!ilor spinali. 'a rezultat,
apare demielinizarea fibrelor dorsale, cu afectarea sensibilitatii profunde, !ibratorii si
de pozitie, cu dureri si parastezii. Dificultatea mersului apare datorita pierderii
simtului pozitiei 9 compensarea se realizeaza prin largirea bazei de mers si prin
directionarea mersului cu pri!irea. 5onusul muscular si reflexele sunt mult dimunuate.
Aspecte psi%osociae si psi%oterape!tice ae 'o"avior .ed!ari
7ersul !ertical este o achizitie importanta a e!olutiei umane, intrucat a eliberat
bratele, a perfectionat libertatea de a efectua miscari diferite ale mainilor, a largit
orizontul !izual, a dat auzului o finete selecti!a, a facut posibila receptionarea unei
cantitati mai mari de informatii fa!orizand, astfel, dez!oltarea inteligentei. Dar,
mentinerea statiunii bipede si realizarea locomotiei presupun, obligatoriu, integritatea
10
anatomica si functionala a madu!ei spinarii. De aceea, instalarea unei tulburari
medulare produce o schimbare maora a echilibrului personalitatii si a modului general
10
de raportare si de integrare a pacientului in mediu. +ubiectul nu mai poate sa-si
e!alueze corect posibilitatile fizice si psihice, in functie de ni!elul sau cultural, de
starea sa afecti!a premorbida, de sperantele si promisiunile de !iata, de gradul si
durata imbolna!irii. De aceea, de!ine foarte important modul in care subiectul isi
utilizeaza imaginea despre sine, atunci cand se pune problema re!izuirii planurilor de
!iitor. &sihicul unui bolna! medular care prezinta tulburari senzoriale, motorii,
!ezicale, sfincteriale si genitale este e!ident zdruncinat mai ales cand prognosticul
afectiunii este nefa!orabil.
'limatul de ingriire a acestor bolna!i trebuie sa fie incuraator si tonic. =olna!ii
arata o re!olutie afecti!a, determinata de discordanta dintre ni!elul de aspiratie si
imposibilitatea realizarii acestora impusa de boala. Aceasta duce la instalarea unei
ne!roze psihogene, care face parte integranta din tabloul simptomatic al bolii. Aici
poate inter!eni psihoterapia, in ideea modelarii unor noi linii de perspecti!a pentru
pacienti.
'a urmare a modernizarii !ietii, numarul de traumatisme !ertebro-medulare si de
bolna!i cu sechele gra!e este tot mai mare si ridica probleme noi, atat terapeutice,
cat si psihosociale. Initial, dorinta de !iata este pastrata, dar in timp, pe masura
prelungirii bolii si a aparitiei complicatiilor inerente, !isurile de mai bine se prabusesc
rand pe rand, iar dorinta de a lupta cu greutatile scade treptat, odata cu instalarea
unor serioase tulburari ale echilibrului psihic.
5ulburarea afecti!a de tip regresi! este dominanta si se poate transforma in timp
intr-un handicap serios. In aceste situatii, bolna!ul trebuie autat prin calmarea
durerilor cu autorul sedati!elor, prin crearea unei atmosfere apropiate de mediul
familial, prin inlesnirea !izitelor si prin psihoterapie care, la un loc, !or mentine un
tonus optimist, la fel de important ca si recuperarea motorie.
Alte afectiuni psihice care se adauga acestei drame sunt psinastenia, melancolia,
isteria, deseori schizofrenia.
Dezordinea psihica si dezorientarea sunt primele semne asupra carora medicul si
psihologul trebuie sa ia atitudine, pentru a nu permite dez!oltarea ne!rozei.
&sihoterapeutul trebuie sa obser!e primele semne de tulburare psihica, respecti!
fizionomia, expresia !erbala, conduita generala, acti!itatea otrica pastrata. 'a
simptome subiecti!e, se !or lua in considerare emotiile, experimentele de !iata
respecti! e!enimentele descrise de pacienti si procesele mentale deduse din conduita
sau exprimate !erbal.
+e poate concluziona faptul ca intr-o leziune medulara psihicul se deterioreaza
odata cu fizicul, iar reeducarea motorie neinsotita de o reeducare psihica da un
rezultat cel mult inumatatit.
11
8. PSIHOTERAPIA BOLNA0ILOR &EDULARI
&sihoterapia bolna!ilor medulari poate fi de grup sau indi!iduala. &sihoterapia de
grup poate fi de $ tipuri maore :
B analitica, care auta bolna!ul sa constientizeze mai clar temerile si nelinistile sale,
usurandu-i in acest fel adaptarea la un nou tip de !iata
11
B psihanalitica, care se bazeaza pe studiul moti!atiilor inconstiente ale pacientului
B psihoterapia prin analiza tranzactionala, bazata pe legaturile si tranzactiile ce apar
in cursul sedintei de psihoterapie
7etodele de terapie indi!iduala sunt : psihoterapie de relaxare, psihoterapie de
sinteza si reconstructie, psihoterapie nondirecti!a prin !is diriat in stare treaza si
psihoterapie existentiala si ocupationala.
In cazul pacientilor medulari, cea mai indicata este psihoterapia de relaxare, care
combate durerea, contractura musculara, tensiunea, nelinistea si frica. Ea trebuie sa
mentina un tonus psihic satisfacator, pe fondul caruia sa se poata trece la rezol!area
problemei reintegrarii familiale si sociale a bolna!ului, problema care este destul de
complicata.
Daca la inceput bolna!ii sunt ingriiti cu un de!otament extraordinar, cu timpul
datorita aspectului cronic al bolii, entuziasmul si afectiunea scad. +olutia ar putea fi
existenta unor centre specializate de reeducare psihosomatica, in !ederea combinarii
tratamentului medical cu cel psihic si socio-profesional.
&sihoterapia trebuie sa se realizeze dupa un plan riguros stabilit, care ar trebui sa
includa " etape obligatorii :
B in prima etapa se realizeaza un examen psihologic aprofundat pentru e!aluarea tipului
de
personalitate, a !ointei, a starii afecti!e actuale si a capacitatii de rationare. +e !a actiona
in
aceasta etapa pentru combaterea complexului de inferioritate si a atitudinii de rupere si
e!itare a
contactelor sociale
B in a doua etapa bolna!ul trebuie determinat sa participe personal, in mod progresi!
la reeducarea motrica, in acest sens sportul fiind o foarte buna metoda
B in a treia etapa psihoterapia se !a imbina cu sedintele de acti!itate profesionala,
atat in !ederea reducerii consecintelor bolii, cat si pentru reintegrarea socioprofesionala
a bolna!ului
B in a patra etapa numarul sedintelor si durata acestora !or creste, cuprinzand
acti!itatea profesionala si psihoterapie, pentru cresterea increderii in fortele proprii si
a sentimentului de utilitate sociala. Durata acestei etape depinde de natura si
gra!itatea deficitului senzorio-motor si somato-psihic si depinde, de asemenea, daca
pacientul isi continua exercitarea propriei profesii sau trebuie sa se recalifice pentru o
profesie accesibila.
BULBUL RAHIDIAN
=ulbul rahidian face parte, impreuna cu puntea lui 4arolio si cu mezencefalul, din
trunchiul cerebral. =ulbul este formatiunea anatomica situata deasupra si in
continuarea madu!ei spinarii. +uperior aunge pana la ni!elul puntii lui 4arolio, a!and
ca limita un sant trans!ersal numit santul bulbopontin. (imita inferioara intre bulb si
madu!a se afla imediat deasupra originii primei perechi de ner!i cer!icali.
=ulbul are forma de con cu baza mica la limita cu madu!a si baza mare catre punte.
Are doua fete : una anterioara si una posterioara si doua parti laterale. &e fata
anterioara se afla piramidele bulbare anterioare, care contin fibre motorii corticospinale,
care se incruciseaza in proportii de 13D pe aceasta fata anterioara, formand
incrucisarea sau decusatia piramidala. (ateral fata de piramide sunt santurile
12
colaterale anterioare, ce continua santurile medulare. &e fata posterioara se continua
12
fasciculele 8oll si =urdach medulare. -ata laterala contine oli!a bulbara cu nuclei de
substanta cenusie.
'a structura, bulbul este alcatuit din substanta alba la exterior si substanta cenusie
la interior, continuand in acest sens madu!a spinarii. +pre deosebire de aceasta,
datorita decusatiei piramidale si a unor cai ascendente senziti!e, substanta cenusie
este fragmentata in mici insule sau nuclei motori, senziti!i si !egetati!i, care poarta
numele de nuclei echi!alenti, omologi centrilor medulari cu care se leaga.
Nucleii motori sunt : nucleul ner!ului hipoglos )HII*, glosofaringian )IH*, !ag )H* si
spinal )HI*. Nucleii senziti!i sunt : nucleul solitar, !ag, glosofaringian, trigemen,
acustico!estibular. Nucleii !egetati!i sunt # : nucleul solitar inferior pentru glandele
sali!are si parotida si nucleul dorsal al !agului pentru inima, plamani si organele
abdominale. =ulbul are si nucleii proprii : 1. nucleul 8oll si =urdach, pentru
sensibilitatea propriocepti!a constienta 9 #. nucleul oli!ar sau oli!a bulbara, care are
conexiuni cu cerebelul, cu nucleul rosu, cu corpii striati, cu scoarta cerebrala si cu
madu!a. Are rol in miscarile in!oluntare si semiautomatizate 9 $. nucleii !egetati!i
bulbari, anexati nucleilor ner!ilor glosofaringan si !ag, adica nucleul sali!ar inferior si
nucleul cardiopneumoenteric.
In componenta bulbului intra si o substanta specifica formatiunilor ner!oase
superioare, numita substanta reticulata bulbara, alcatuita din celule motorii,
!egetati!e si de asociatie, care alcatuiesc un subsistem functional, cu legaturi similare
in mezencefal, substanta care are rol in reglarea generala a tonusului si dinamicii
acti!itatii psihice.
+ubstanta alba este formata din fibre de mielina, grupate sub forma de tracturi,
fibre care pot fi impartite in doua clase : prima clasa cuprinde fibrele care trec prin
bulb, formand tracturi ascendente si descendente, iar a doua clasa cuprinde fibrele
proprii ale bulbului, care au originea la acest ni!el.
-ibrele de tranzitie ascendente pro!in de la madu!a si formeaza fasciculul 8oll, ce
se opreste in nucleul 8oll din bulb, fasciculul =urdach, care !ine de la madu!a si se
opreste in nucleul =urdach din bulb, tractul spino-cerebelos posterior )!ine de la
madu!a, se duce in cerebel* si tractul spino-cerebelos anterior.
-ibrele de tranzitie descendente pro!in din formatiunile suprabulbare si formeaza
urmatoarele tracturi : doua tracturi cortico-spinale : anterior si lateral 9 tractul
rubrospinal )pleaca din nucleul rosu, se duce la madu!a spinarii*9 tractul tectospinal,
tractul oli!ospinal, tractul reticulospinal, tractul !estibulospinal.
-ibrele proprii bulbului sunt si ele de mai multe categorii : fibre oli!ocerebeloase
)pleaca din oli!ele bulbare, merg spre cerebel*, fibrele tractului spinocerebelos
posterior si fibre cu origine !ariata )in oli!ele bulbare, in nucleii !estibulari, in nucleii
8oll si =urdach*.
-unctiile bulbului sunt asemanatoare cu functiile madu!ei spinarii :
B functia de integrare reflexa, are rol esential in comanda si controlul acti!itatii
principalelor organe interne pentru ca la ni!elul bulbului se afla centrul respirator,
centrul cardiac, centrul !asomotor, centrii unor procese digesti!e precum sali!atia,
deglutitia, suptul, centrii unor reactii de aparare precum stranutul, tusea, clipitul si
!oma, centrii de reglare a tonusului muscular.
#3
&articularitatea centrilor bulbari este automatismul. El se manifesta printr-o
anumita independenta functionala, precum si prin capacitatea de autoexcitare
determinata de modificarile chimice ale sangelui.
B functia de conducere, consta in milocirea transmiterii intre zonele receptoare si
centrii superiori ai integrarii senzoriale pe de o parte si intre centrii de comanda
)motori* si organele de executie corespunzatoare, pe de alta parte.
=ulbul este tra!ersat de doua tipuri de fibre ner!oase : ascendente si descendente.
'aile ascendente transmit informatia de la receptorii cutanati propriocepti!i si
#3
!iscerali catre formatiunile superioare, iar caile descendente transmit comenzi de la
scoarta cerebrala din organele de executie.
B functia de reglare a tonusului si dinamicii acti!itatii psihice, functie care se
realizeaza cu precadere prin intermediul substantei reticulate.
PUNTEA LUI 0AROLIO
&untea lui 4arolio pro!ine din metencefal, ca si cerebelul. Are un aspect cuboid,
este dispusa trans!ersal deasupra bulbului, intinzandu-se in lateral de la o emisfera
cerebeloasa la alta. Are o fata anterioara, una posterioara, doua fete laterale si doua
margini )una inferioara si una superioara*.
-ata anterioara a puntii este strabatuta de un sant median longitudinal, in interiorul
caruia se situeaza trunchiul cerebral bazilar )un !as de sange foarte important pentru
creier*. &e marginile acestui sant se formeaza doua umflaturi ce se numesc piramidele
pontine, prelungiri ale piramidelor bulbare.
-etele laterale ale puntii se continua in sus cu pedunculii cerebelosi.
-ata anterioara este acoperita de cerebel, are o forma triunghiulara si formeaza
umatatea superioara a plafonului !entriculului " cerebral. In partea superioara se
gaseste santul pontopeduncular, care desparte puntea de mezencefal, iar in partea
inferioara se afla santul bulbopontin, care desparte puntea de bulbul rahidian.
Dispozitia substantei cenusii si albe la ni!elul puntii este similara cu cea de la
ni!elul bulbului )la exterior se afla substanta alba, iar la interior substanta cenusie,
sub forma de nuclei*.
+ubstanta alba a puntii contine fibre longitudinal corticopontine )pleaca de la scoarta
si se opresc in punte* si corticospinale )pleaca de la scoarta, trec prin punte si merg
la madu!a*. De asemenea, contine fibre trans!ersale ce pornesc din nucleii puntii, se
incruciseaza pe linia mediana si formeaza tracturile pontocerebeloase ce merg la
cerebel. Din insulele nucleare de la ni!elul puntii pornesc fibre trans!ersale si tot in
aceste insule se opresc fibre longitudinale care !in de la formatiunile superioare sau
inferioare.
-ibrele albe leaga nucleii 8oll si =urdach, precum si nucleii senziti!i ai ner!ilor
cerebrali cu cerebelul, cu nucleii subcorticali sau cu talamusul.
+ubstanta cenusie proprie puntii formeaza nucleii unor ner!i cranieni, motori,
senziti!i si !egetati!i. Astfel, in punte isi au originea mai multi ner!i, precum ner!ul
trigemen, oculomotor, facial, acustico-!estibular.
Al treilea tip de substanta la ni!elul puntii % substanta reticulata. Este situata in
partea de miloc a puntii, se compune din fibre si celule cu dispunere dezordonata,
formand o substanta care se deosebeste si de cea alba si de cea cenusie, alcatuind
insule sau nuclei mici. Aceste fibre alcatuiesc un fel de retea, ce contribuie nu doar la
#1
sustinere, ci intra chiar in alcatuirea tracturilor ascendente si descendente.
-unctiile puntii lui 4arolio :
B functia de integrare reflexa % la acest ni!el, se inchid reflexul lacrimal, reflexul
sali!ar, reflexul masticator, reflexul cornean, reflexul audiooculogir, reflexe secretorii,
cum ar fi : reflexe sudoripare si sebacee ale fetei si pielii capului 9 de asemenea se
realizeaza contractia muschilor fetei, mimica expresi!a, se regleaza miscarea laterala
a globilor oculari si tonusul muscular
B functia de conducere % se conduc informatii din mediul extern si intern catre cortex,
precum si mesaele de comanda catre organele de executie. Aceasta functie se
indeplineste prin intermediul fasciculelor care trec prin punte in sens ascendent si
descendent.
#1
&E7ENCEFALUL
7ezencefalul este cuprins intre puntea lui 4arolio si diencefal, este orientat
longitudinal si continua in sus bulbul si puntea. Are o fata anterioara, una posterioara
si doua laterale. Din mezencefal se dez!olta doua formatiuni structurale principale :
pedunculii cerebrali si tuberculii c!adrigemeni. +tructura interna a mezencefalului
cuprinde substanta alba si cenusie. +ubstanta alba face legatura intre structurile
inferioare si scoarta cerebrala, fiind alcatuita din fibre care au originea in talamus,
hipotalamus, madu!a spinarii sau fibre care merg la centrii mezencefalului si la
scoarta.
+ubstanta cenusie formeaza nuclei mezencefalici, iar intre nuclei si substanta alba
se gaseste substanta reticulata. 'ei mai reprezentati!i nuclei din mezencefal sunt :
substanta neagra, nucleul rosu, nucleii unor ner!i cranieni precum : nucleul ner!ului
trohlear, nucleul ner!ului oculomotor si nucleul ner!ului ocular.
-unctiile mezencefalului sunt functia de integrare reflexa si cea de conducere. &rin
aceste functii, la ni!elul mezencefalului se realizeaza miscarile !oluntare ale globilor
oculari, miscarile de con!ergenta ale globilor oculari, reflexele pupilare si de clipire si
miscari de masticatie.
Acoperisul mezencefalului alcatuieste cate!a structuri aparte, dintre care cele mai
cunoscute sunt tuberculii c!adrigemeni superiori si inferiori. In acestia substanta alba
alterneaza in straturi cu substanta cenusie. 5uberculii c!adrigemeni superiori au rol in
reglarea automata a miscarilor oculare si in miscarile implicate in realizarea reflexului
de orientare fata de stimulii !izuali. De asemenea, au rol in fixarea obiectului in zona
de perceptie !izuala maxima. 5uberculii c!adrigemeni inferiori realizeaza reflexele
motorii neconditionate la stimuli acustici, precum si reflexul de orientare care precede
si faciliteaza perceptia auditi!a.
##
9. SINDROA&E CLINICE PRODUSE DE LE7IUNI
ALE TRUNCHIULUI CEREBRAL
5runchiul cerebral poseda o mare densitate de structuri !itale, inghesuite intr-un
!olum mic :
- nucleii ner!ilor cranieni si o parte din fibrele acestora
- tracturi senzoriale ascendente, care urca de la madu!a catre talamus si cortex
- cai motorii descendente corticale si subcorticale destinate trunchiului cerebral si
madu!ei spinarii
##
- formatiunea reticulata cu centrii autonomi care controleaza respiratia, presiunea
sanguina, functiile gastro-intestinale
- nucleii pentru trezire si starea !igila
Datorita acestor particularitati structurale, leziunile trunchiului cerebral sunt extrem
de multe si pot fi foarte complexe, in functie de localizare, de extensie si de
profunzime.
'ele mai cunoscute si cu repercusiuni adesea fatale sunt : tumorile, abcesele
cerebrale si hemoragiile cerebrale. Aceste leziuni produc multiple, di!erse sindroame
cerebrale, cu manifestari specifice, dintre care cele mai cunoscute sunt : paraliziile
unor segmente faciale la ni!elul pleoapei, la ni!elul limbii sau la ni!elul diferitilor
muschi faciali, in functie de ner!ul cranian implicat, absenta sau modificarea
reflexelor pupilare sau palpebrale, pierderea sau modificarea sensibilitatii cutanate si
mucoase, profunde sau superficiale, modificarea !ocii, a deglutitiei, a reflexului
faringian, modificari ale tonusului muscular la ni!elul capului, gatului, umerilor si a
portiunii superioare a bratelor.
For.ati!"ea retic!ata
-ormatiunea reticulata a trunchiului cerebral se intinde in partea superioara pana la
diencefal )talamus, hipotalamus si cortex* si in partea inferioara pana la ni!elul
madu!ei spinarii.
B a fost descrisa, initial, de un medic roman, 'aal, in 1211, dar atunci a fost descrisa
ca o simpla structura de spriin si abia mai tarziu s-a putut afirma ca formatiunea
reticulata are si alte functii, care au fost greu de precizat la inceputul studiilor
B este alcatuita din nuclei si fibre si este dispusa in forma de retea, in afara grupelor
nucleare de substanta cenusie din trunchiul cerebral
B este in legatura cu toti centrii si nucleii reticulati de la toate ni!elele cerebrale 9
formeaza, astfel, un sistem functional foarte important, care a primit numele de
sistemul reticulat acti!ator ascendent )+6AA*. Aceasta structura este bine
sistematizata, cu rol in mentinerea tonusului cerebral sau a starii !igile, care este
acea stare de pregatire a intregului sistem ner!os, pentru orice tip de acti!itate
cerebrala. &e fondul acestei stari !igile, formatiunea reticulata contribuie la realizarea
unor reflexe si la reglarea unor mecanisme de integrare legate de emotii, perceptii,
moti!atii, somn si habituare
B este foarte importanta pentru functii precum : atentia accentuata, lipsa de reactie,
repulsia la un anumit stimul. Absenta actiunii sale corticale duce la somn, iar
stimularea sa produce trezirea
B formatiunea reticulata alcatuieste si un al doilea sistem important, numit sistemul
reticulat descendent, cu rol in modelarea tonusului muscular, in sens acti!ator sau
inhibator
B in 120#, prof. Danaila, care a continuat studiile prof. 'aal, a descris un al treilea
sistem % sistemul reticulat inhibitor ascendent. (ezarea acestuia produce sindromul de
logoree si hiper@inezie, caracterizata prin agitatie motorie si !orbire fara sfarsit
#$
+istemul reticulat acti!ator ascendent si sistemul reticulat inhibitor ascendent sunt
conectate reciproc si actioneaza in mod continuu, ilustrand starea de !eghe si somn,
precum si intreaga gama de aspecte intermediare dintre acestea. Alaturi de aceste
sisteme reticulate, mai actioneaza sistemul umoral hormonal, sistemul !egetati!,
#$
moti!atiile, trebuintele, !ointa si ratiunea. Impreuna realizeaza extrem de multe
functii, care contribuie la functionarea psihicului : !igilenta corticala, perceptia,
discriminarea temporo-spatiala, memorizarea, expresia emotionala, recompensa,
ritmurile biologice, somnul, reglarea fina a miscarilor muschilor scheletici, pozitia si
locomotia, indemanarea, gestica, expresia faciala, masticatia, deglutitia, respiratia,
circulatia, precum si controlul sistemului somato-senzorial si neuroendocrin.
Si"droa.e de tip retic!at prod!se pri" e)i!"i ae (or.ati!"ii retic!ate
B mutismul a@inetic % este o tulburare permanenta sau intermitenta a starii de
constienta, caracterizata prin lipsa de raspuns la intrebari, fapt care se numeste
mutism, imobilitate a corpului si capului, ceea ce se numeste a@inezie, prin prezenta
orientarii globilor oculari spre punctul de interes, dar cu lipsa raspunsului emotional si
motor la incercarea de comunicare a examinatorului. =olna!ul nu este paralizat, dar
se comporta ca si cum ar fi. Acest sindrom are origine reticulata. 'u toate acestea,
ritmul !eghe-somn este pastrat, iar alimentarea este posibila, deglutitia fiind buna.
(eziunile anatomice in urma carora apare acest sindrom sunt foarte !ariate, fiind
obser!ate in cursul proceselor lezionale, intinse de la punte pana la nucleii bazali ai
bulbului. Aceste leziuni se manifesta la ni!elul sistemului reticulat acti!ator
ascendent.
B sindromul de logoree cu hiper@inezie % apare la bolna!i cu diferite afectiuni
neurochirurgicale
si se caracterizeaza prin !orbire incontinenta, adesea fara sir, insotita de
hiper@inezie, adica un fel de logoree a miscarii. =olna!ul exagereaza e!ocarile,
atentia, reflexul de orientare, mobilitatea, simtul critic. Doarme foarte putin, #-$ ore
pe zi, are udecata si rationamentul deteriorate, in functie de gradul de localizarea
leziunii cerebrale. +indromul apare prin afectarea sistemului reticular ascendent.
B rigiditate prin decerebrare % are drept cauza lezarea aceluiasi sistem reticular
inhibitor ascendent, dar fiind cunoscut faptul ca cele doua sisteme, acti!ator si
inhibitor ascendent, nu pot fi strict separate anatomic, de regula, leziunile dau
sindroame combinate, greu de diferentiat, insotite de cele mai multe ori de tulburari
ale tonusului muscular. In mod normal, atat trunchiul cerebral cat si madu!a spinarii
se afla sub controlul ni!elelor superioare ale sistemului ner!os central. 'and acest
control se intrerupe printr-o transectiune a trunchiului cerebral, se produce aceasta
rigiditate decerebrala caracterizata prin hipertonia )cresterea tonusului muscular* la
muschii extensori ai membrelor si gatului, la care se adauga deficite ale miscarilor
lobilor oculari.
'a o concluzie, putem spune ca formatiunea reticulata de la ni!elul trunchiului
cerebral are un rol deosebit in urmatoarele situatii :
- mentinerea ritmului normal !eghe-somn
- mentinerea tonusului muscular
- reglarea reflexelor musculare
- coordonarea functiei sistemului ner!os autonom
- modularea perceptiei durerii
-ormatiunea reticulata nu reprezinta un sistem functional autonom cu !alente
psihoafecti!e sau de constienta deosebite, ci reprezinta o cale intermediara, un filtru
reglator al unei largi game de influente umorale, !egetati!e, senzoriale si motorii.
-unctionalitatea sa este subordonata ansamblului functional al intregului organism si
#"
acti!itatii tuturor aparatelor si sistemelor, in corelatie cu mediul fizic si social al
indi!idului.
#"
Cere'e!
+e dez!olta filogenetic relati! tarziu, fiind indi!idualizat prima oara la reptile, dar
a!and abia la om o structura strict delimitata topografic si anatomic. Este situat
inapoia bulbului si puntii, in partea postero-inferioara a cutiei craniene, dedesubtul
lobilor occipitali ai creierului mare.
- este in!elit intr-o foita subtire numita cortul cerebelului, foita care este o prelungire
a durei mater )de la madu!a spinarii*. &rin asemanarea sa cu creierul mare, la forma
si aspect, a primit numele de creierul mic. Are la suprafata o banda de substanta
cenusie, numita scoarta cerebelului, apoi o masa de substanta alba, in interiorul
careia se afla nucleii cenusii subcorticali.
- dispune de fibre de proiectie, de fibre de conexiune cortico-subcorticale si de
reprezentari corticale ale periferiei.
- are in structura componente mai !echi si mai noi pe scara filogenetica, intre care nu
sunt limite clare, dar care pot indreptati o delimitare aproximati!a in $ parti :
B partea intai % arhicerebelul, constituit din lobul floculonodular, care este structura
cea mai !eche si cea mai mica, conectata cu nucleii !estibulari, a!and rol in
mentinerea echilibrului.
B partea a doua % paleocerebelul, alcatuit din lobul central si lobul patrulater anterior
9 primeste aferente de la madu!a spinarii si trunchiului cerebral si trimite eferente la
nucleii cerebelosi, la nucleul rosu din trunchi, la substanta reticulata si la madu!a
spinarii.
B partea a treia % neocerebelul, este portiunea cea mai mare si cea mai noua,
alcatuita din lobul patrulater posterior, lobul semilunar inferior si superior, lobul
gracilis si lobul bi!enter, care au conexiuni multiple cu scoarta cerebrala.
- are o forma o!oidala, cu diametru de 13, respecti! / cm si are $ fete : o fata
superioara, in contact cu emisferele cerebrale, o fata inferioara, in raport cu osul
occipital si o fata anterioara, in raport cu trunchiul cerebral.
- legaturile exterioare ale cerebelului se realizeaza prin intermediul fibrelor de
proiectie, care se grupeaza in / manunchiuri pereche, ce poarta numele de pedunculi
cerebelosi : pedunculii cerebelosi inferiori, care conecteaza cerebelul cu madu!a, cu
bulbul si cu puntea lui 4arolio 9 pedunculii cerebelosi milocii, care leaga cerebelul de
punte 9 pedunculii superiori,alcatuiti din fibre aferente si eferente. -ibrele aferente
!in de la madu!a spinarii, trunchiul cerebral si scoarta cerebrala, fibrele eferente
merg la madu!a spinarii, trunchiul cerebral, la talamus si la scoarta cerebrala.
- substanta cenusie a cerebelului este reprezentata la exterior de o mantie ce
in!eleste cerebelul si se numeste scoarta cerebeloasa, iar in profunzime, de nucleii
cenusii subcorticali.
- scoarta cerebrala are o structura simpla, alcatuita din $ straturi care contin mai
multe tipuri de neuroni 9 functia scoartei cerebrale este de a realiza legatura dintre
informatiile aferente si celelalte structuri ner!oase superioare.
- cerebelul constituie, in intregime, un centru superior integrati! important, fiind
intercalat intre zona receptoare si cea motorie. In mod clasic, cerebelul este implicat
in coordonarea acti!itatii motorii, in controlul tonusului muscular si in mecanismele
#.
care influenteaza echilibrul. Aceasta inseamna ca semnul patologic caracteristic
leziunii cerebeloase consta in perturbarea miscarilor sec!entiale complexe si in
descompunerea miscarilor. -iecare miscare are la baza actiunea coordonata a unor
grupe musculare, unele grupe declanseaza miscarea, in timp ce grupele opuse se
relaxeaza, pentru a o facilita.
- cerebelul are rolul de a regla tonusul muscular, de a pastra echilibrul si de a regla si
coordona miscarile acestor grupe musculare opuse, contribuind in felul acesta la
executarea miscarilor precise, la coordonarea mersului si a miscarilor !oluntare.
#.
- cerebelul are insa si o functie generala, legata de performantele motorii si de cele
cogniti!e, in timp, prin controlul central de programare a timpului motor )timpul
motor este timpul de executie al unei miscari*.
- cerebelul are un rol important in planificarea miscarilor, in in!atarea motorie, in
controlul timpului de miscare si in calculul traiectoriei miscarilor 9 un al doilea rol
important este cel cogniti!, legat de participarea la acti!itatile cogniti!e legate de
limba si in mod secundar in procesarea emotiilor si in modularea acestora.
Le)i!"ie cere'eoase
&rintre cele mai importante semne de afectare cerebeloasa sunt :
B atonia si hipertonia % diminuarea rezistentei la miscari pasi!e, intarzierea
raspunsului efector al miscarilor rapide, precum si imposibilitatea opririi rapide a
miscarii, ceea ce determina producerea asa-numitelor reflexe pendulare.
B ataxia % intarzierea declansarii miscarii, erori in efectuarea miscarii, ceea ce se mai
numeste dismetrie si erori ce pri!esc rata si regularitatea miscarilor, adica
decompensarea temporo-spatiala a miscarii.
B tremorul intentional % o tremuratura fina, dar aparenta, la intentia de miscare, care
de!ine mai marcata la terminarea miscarii.
B disfunctiile in mentinerea ortostatismului )pozitiei !erticale*.
B tulburarile in articularea !orbirii, ceea ce se numeste dizartrie, adica !orbirea
sacadata si uneori explozi!a.
B tulburarile de mers % mersul cerebelos este leganat, cu baza larga de sustinere si
este tipic in degenerarea cerebeloasa la alcoolici.
(eziunile cerebeloase tind sa se amelioreze in timp, prin neaccentuarea leziunii,
ceea ce sugereaza faptul ca, in special la persoanele tinere, functiile cerebeloase pot
fi si deseori sunt preluate de alte formatiuni ale creierului, ceea ce inseamna ca, desi
aceste leziuni nu pot fi tratate medicamentos, ci doar stopate, ele pot suferi un
proces de !indecare intr-un timp mai lung sau mai scurt, in functie de starea
functionala a intregului organism.
#/
:. DIENCEFALUL
+tructurile diencefalice continua inainte si in sus mezencefalul, fiind acoperite de
emisferele cerebrale. Diencefalul se compune din doua formatiuni : talamoencefalul si
hipotalamusul. Din talamoencefal fac parte : talamusul, metatalamusul, subtalamusul
si epitalamusul.
5alamusul este alcatuit din doua structuri o!oide, de substanta ner!oasa, care mai
poarta denumirea si de corpi optici. +ubstanta cenusie a talamusului formeaza . grupe
de nuclei talamici :
#/
1. grupul nuclear anterior, care are conexiuni cu corpii mamilari si cu cortexul
cerebral.
#. nucleii liniei mediane, care au conexiuni cu hipotalamusul si cu cortexul.
$. nucleii mediali, care au conexiuni cu cortexul frontal, cortexul motor si cu corpul
striat.
". nucleii laterali, care au legaturi multiple cu zone intinse ale scoartei cerebrale.
.. nucleii posteriori, care au conexiuni cu cortexul temporal si parietal.
+ubstanta alba a talamusului este alcatuita din tracturi care ies din lateralele
talamusului si se termina in cortexul cerebral. D.p.d.!. functional, nucleii talamici se
impart in doua grupe : nucleii de transmitere si nucleii de proiectie difuza.
Nucleii de transmitere au $ caracteristici :
B prelucreaza fiecare numai o singura modalitate senzoriala sau informatii !enite de la
o anumita parte a sistemului motor.
B fiecare se proiecteaza intr-o anumita zona corticala.
B fiecare nucleu primeste comenzi numai de la zona pe care s-a proiectat. Aceste
caracteristici permit cortexului sa-si modeleze comenzile in functie de tipul si
caracteristicile acti!itatii desfasurate.
Nucleii de proiectie difuza au conexiuni mult mai numeroase, pot influenta
acti!itatea ner!oasa prin mai multe relee si fac parte din sistemul care regleaza
starea de trezie a creierului.
-unctional, talamusul reprezinta structura hotaratoare pentru perceptia senzoriala,
fiind autat de reglarea fina corticala.
+indromul talamic, descris pentru prima data in 123/, este alcatuit din mai multe
simptome neurologice : hemianestezia contralaterala, care apare imediat dupa o
hemoragie talamica, este cea mai importanta dintre simptome, se manifesta prin
afectarea sensibilitatii superficiale, durere de tip central, adica persistenta,
dezagreabila, accentuata de stres si de oboseala, tremor intentional, ataxia
membrelor inferioare, hemianopsia )absenta mirosului* de aceeasi parte cu leziunea,
hemipareza de partea opusa leziunii, uneori tulburari de gust si tulburari simpatice
)mioza % contractie pronuntata a pupilei, care apare in timpul expunerii la lumina, la
efortul de acomodare etc.* sau ptoza )caderea* palpebrala partiala.
Din sindromul talamic face parte si afazia talamica, descrisa de -ischer, care
include tulburarile de limba, de dinamica a expresiei si fluentei !erbale, !oce slaba,
raspunsuri scurte, debit !erbal redus si sacadat, intretaiat de segmente accelerate si
tulburarile de articulare. De asemenea, incoerenta a discursului, insotite toate de
absenta tulburarilor de intelegere a limbaului !orbit si scris. 5oate aceste tulburari
din afazia -ischer pot apare prin lezarea cortexului sau prin lezarea conexiunilor
talamice sau prin leziuni ale talamusului propriu-zis. +e adauga tulburari de memorie
constante, exclusi! !erbale, deficit al memoriei logice, al capacitatii de asociere si al
in!atarii seriei de cu!inte.
5ulburarile de memorie !erbala sunt durabile, chiar atunci cand afazia talamica are
e!olutie fa!orabila. Afazia talamica da nastere unei degradari calitati!e a expresiei,
#0
care contrasteaza cu pastrarea posibilitatilor de intelegere si de repetitie. 5alamusul
are rol si in ordonarea temporala a !orbirii.
An alt sindrom caracteristic leziunilor talamice este sindromul de neglienta
#0
talamica, care descrie tulburarile !izuo-spatiale, !izand actiunea si perceptia spatiului
si are doua componente :
1. neglienta motorie, care se manifesta in cadrul comportarii spontane a bolna!ului si
duce la un ade!arat defect de utilizare a unei umatati de corp, in sine perfect
functionala. &rin incitare !erbala acest tip de neglienta poate sa dispara cel putin
partial.
#. neglienta spatiala se refera la notiunea de spatiu drept si spatiu stang, precum si
la directie. Are o componenta atentionala, legata de atentie si una intentionala, legata
de intentie si se manifesta, in principal, prin modalitatea !izuala ca miloc primar de
cunoastere a spatiului extrapersonal. +e insoteste adesea de o de!iere a pri!irii spre
dreapta, spre ex., si de refuzul explorarii spatiului stang. +indromul este confirmat
prin testul desenului spontan sau copiat in care o parte, stanga sau dreapta, lipseste,
prin testul plasarii oraselor pe o harta alba, prin explorarea tactila a spatiului, prin
amputarea unei parti a textului sau a cu!intelor.
Adesea acest sindrom este insotit de tulburarile de recunoastere a locurilor si de
orientare spatiala, de erori in manipularea datelor spatiale, de deficit de memorie
anterograda pentru materialul !izual si spatial, de deficit de memorie anterograda
pentru materialul !izual si spatial, de o spontaneitate excesi!a a limbaului si de o
perceptie eronata a corpului.
Aceste simptome duc la aparitia unui delir al corpului si al locurilor si la
confabulatii extra!agante in contextul unei boli maniacale. In hemoragiile cerebrale,
sindromul de neglienta talamica se asociaza cu hemiplegie stanga.
Afazia talamica si sindromul de neglienta talamica sunt asociate cu un defect de
in!atare a materialului !erbal si a celui !izuo-spatial. Aceste tulburari de achizitie
proprii fiecarei emisfere sunt strans legate de tratarea defectuoasa a informatiilor ce
trebuie memorizate.
An alt semn de leziune talamica este dementa talamica. +-a obser!at ca leziunile
talamica bilaterale produc o deterioare globala a functiilor superioare, ce a fost
denumita dementa talamica. 'linic se manifesta prin pierderea spontaneitatii motorii
si a initiati!ei !erbale, prin apatie, mormaituri neinteligibile, indiferenta fata de sine
si fata de antura, stereotipii gestuale, intelegerea partiala a ordinelor, perse!erare
motorie sau !erbala, absenta oricarei reactii afecti!e, amnezie retrograda marcata si
dezorientare temporo-spatiala.
Dependenta fata de solicitarile elementare se manifesta sub forma de bulimie sau
de tulburari ale comportamentului urinar.
Dementa talamica apare dupa leziunea bilaterala a conexiunilor talamo-corticale. In
cadrul acestei demente, afazia si sindromul de neglienta sunt acoperite de celelalte
simptome de deteriorare globala.
'auza cea mai frec!enta a dementei talamice este infarctul bilateral in teritoriul
arterelor care iriga talamusul.
5ulburarile de emotie, de natuta talamica, apar in sfera manifestarilor motorii si
expresi!e datorita faptului ca talamusul inter!ine ca modelator al proceselor afecti!e.
(a ni!elul talamusului se poate inter!eni chirurgical in scopul reducerii tensiunii
emotionale, a anxietatii, a agitatiei si a agresi!itatii bolna!ilor psihici.
Dimpotri!a, stimularea unor nuclei talamici poate creste anxietatea, insotita de
fenomene !egetati!e corespunzatoare.
#1
#1
&ETATALA&USUL
Este alcatuit din corpii geniculati laterali si mediali. Aici se afla centrul !izual
primar, aici se termina tracturile optice care pleaca de la retina, iar eferentele lor
merg in scoarta !izuala din lobul occipital. 'orpii geniculati mediali sunt legati de
caile auditi!e, de la ei pornesc radiatii acustice, care aung la ariile auditi!e din lobul
temporal. In concluzie, metatalamusul este un punct important pe calea transmiterii
sensibilitatii !izuale si acustice.
EPITALA&USUL
Este alcatuit din glanda epifiza, care se mai numeste si glanda pineala si din
aparatul habenular. 8landa epifiza este asezata in comisura posterioara intre
tuberculii c!adrigemeni si este d.p.d.!. functional o glanda endocrina, cu rol
important in crestere si dez!oltare. Ea are implicatii in metabolismul proteic, glucidic
si mineral si stimuleaza sfera sexuala. Dupa !arsta de 0 ani, aceasta glanda
in!olueaza si apoi se calcifica. 7elatonina este hormonul pineal care indeplineste
aceste functii. &recursorul sau chimic este serotonina. Nu s-a putut stabili exact rolul
hormonilor pineali in declansarea pubertatii, in sensul franarii procesului si nici in
crestere, desi se cunoaste faptul ca de la nastere catre batranete concentratia lor in
sange scade treptat. De asemenea, se mai cunoaste faptul ca concentratia lor este
mai mare noaptea, fiind influentata de intuneric si de temperatura, de camp magnetic
si de modalitatile alimentare. -iziologic, glanda pineala moduleaza fiziologia somnului
prin ritmul circadian al secretiei de melatonina, intarzie declansarea pubertatii, efect
de altfel nedorit si influenteaza metabolismul.
SUBTALA&USUL
Este constituit din fascicule de fibre si nuclei cenusii, are conexiuni cu toate
celelalte formatiuni diencefalice, cu nucleul rosu si cu substanta neagra. Are rol in
integrarea centrilor de control motor. (ezarea sa produce hemibalism, caracterizat
prin miscari !iolente de torsiune, necontrolate, contralaterale si prin miscari coreice
ale membrelor. 7iscarile coreice sunt miscari spontane, bruste, necontrolate, cu
amplitudine mai mare sau mai mica. Aceste miscari dispar in timpul somnului si a
anesteziei generale si se accentueaza in starea de trezire si in stare de iritabilitate,
ceea ce sugereaza ca acti!itatea subtalamusului este direct controlata de scoarta
cerebrala.
#2
1+. HIPOTALA&USUL
;ipotalamusul reprezinta mai putin de 1D din totalul !olumului creierului, dar
reprezinta, in acelasi timp, aproape cea mai importanta structura neuronala, din
punctul de !edere al neuropsihologiei. Este alcatuit din doua umatati, fiecare
umatate fiind alcatuita, la randul ei din $ portiuni :
B portiunea supraoptica, aflata in relatie cu chiasma optica )locul in care
seincruciseaza fibrele optice*
B portiunea tumerala, aflata in relatie cu glanda hipofiza
B portiunea mamilara, alcatuita din tuberculii mamilari
;ipotalamusul are mai multe grupe de nuclei :
B grupul anterior, format din nucleul para!entricular si nucleul supraoptic
B grupul lateral, format din nucleul tuberomamilar si nucleii tuberali laterali
#2
B grupul milociu, format din nucleul !entromedial, nucleul dorsomedial si nucleul
infundibular
B grupul posterior, format din nucleii mamilari )nucleul mamilar lateral si mamilar
medial*
-iecare din acesti nuclei contribuie la sustinerea anumitor functii ale
hipotalamusului.
;ipotalamusul are, de asemenea, mai multe tipuri de conexiuni cu celelalte structuri
ner!oase, atat intern cat si extern. El constituie o !eriga intermediara intre talamus si
scoarta cerebrala, pe de o parte, si intre talamus si sistemul ner!os !egetati!, pe de
alta parte.
;ipotalamusul are o mare influenta asupra sistemului endocrin, prin intermediul
glandei hipofize.
F!"ctiie %ipotaa.!s!!i
Ana din cele mai importante functii este mentinerea constantelor mediului intern al
organismului )homeostazie*. Aceasta functie se indeplineste prin intermediul a $ mari
sisteme : sistemul neuroendocrin, sistemul autonom si sistemul moti!ational.
6eglarea sistemului neuroendocrin % prin controlul sistemului endocrin si sistemului
ner!os autonom, hipotalamusul, impreuna cu sistemul limbic, cu care are stranse
legaturi, actioneaza asupra mediului intern, pentru a-i mentine !alorile si functiile in
limite constante optime.
&rin aceasta functie, hipotalamusul regleaza urmatoarele domenii : comportamentul
motional, comportamentul moti!ational specific, fenomenul de trezire, starea generala
de constienta, anumite functii !itale )precum temperatura, ritmul cardiac, tensiunea
arteriala, constantele sanguine, ingestia de apa si alimente si organizarea motorie a
raspunsurilor endocrine ce se constituie in comportamente adaptati!e*.
&e langa acestea, hipotalamusul controleaza glanda pituitara, precum si hipofiza si,
prin intermediul acestora, o!arul, testicolul si tiroida, controland astfel functia de
reproducere, care este functia fundamentala a speciei umane.
6eglarea comportamentului !egetati! si a sistemului ner!os autonom inseamna
mentinerea unei stari interne adec!ate supra!ietuirii organismului, in conditii optime
de acti!itate. Aceasta se face prin intermediul a doua sisteme : sistemul ner!os
simpatic si sistemul ner!os parasimpatic.
+timularea parasimpaticului produce !asodilatatie periferica, bradicardie, cresterea
aciditatii sucului gastric, cresterea tonusului tractului digesti! si urinar si ocazional
scaderea tensiunii arteriale si constrictia pupilara )mioza*.
+timularea simpaticului produce intensificarea acti!itatii somatice si metabolice,
caracteristice stresului emotional, atacului si fugii, dilatatia pupilelor )midriaza*,
piloerectie, tahicardie, cresterea tensiunii arteriale, cresterea frec!entei si
$3
amplitudinii miscarilor respiratorii, inhibitia peristaltismului si tonusului muscular ale
intestinului si !ezicii urinare.
5oate aceste semne se pot e!identia atunci cand hipotalamusul iese de sub control
cortical. Indepartarea zonelor de corticale de control, ori intreruperea conexiunilor
acestora cu hipotalamusul pro!oaca simptome caracteristice reactiei de furie.
Distrugerea hipotalamusului posterior produce letargie emotionala, somn anormal,
scaderea temperaturii corpului, scaderea acti!itatii somatice si !egetati!e. &e de alta
$3
parte, excitarea hipotalamusului poate produce ulcere gastrice acute, hemoragii
digesti!e prin cresterea aciditatii gastrice, cresterea functiei de e!acuare digesti!a,
hipertensiune, alterari ale functiei respiratorii si cardiace.
6eglarea sistemului moti!ational. +tarile moti!ationale reprezinta impulsuri
determinate de anumite conditii interne, care determina omul sau animalul la actiune,
ori directioneaza comportamentul !oluntar in !ederea satisfacerii unor necesitati
corporale. +pre ex., reglarea temperaturii corporale scazute prin miscare, prin
tremurat, prin frecatul mainilor sau bataia rapida a picioarelor.
+tarile moti!ationale implica comportamente complexe, care determina reglarea
necesitatilor de baza : reglarea temperaturii corpului, satisfacerea foamei, setei si
cerintelor sexuale. (a aceste reglari contribuie stimularile interne legate de ne!oi, dar
si cele externe, precum !ederea alimentelor, a persoanei de sex opus s.a.m.d.
5oate sistemele de control fiziologic au efecte duble : excitatorii si inhibitorii si
functioneaza impreuna pentru crearea si optimizarea functiilor organismului.
Ro! %ipotaa.!s!!i i" re$area te.perat!rii
'ercetatorii au demonstrat ca hipotalamusul anterior reprezinta centrul de risipire a
caldurii, iar hipotalamusul posterior reprezinta centrul de producere a caldurii.
(eziunile hipotalamusului anterior pro!oaca hipertermii, iar cele ale hipotalamusului
posterior hipotermii.
Exista diferite tipuri de reglare a temperaturii :
Poi;ioter.ia
Aceasta reprezinta incapacitatea hipotalamusului de a mentine o temperatura
centrala a corpului constanta si independenta fata de temperatura ambianta. +e
!orbeste despre poi@ilotermie atunci cand fluctuatia temperaturii corpului, legata de
schimbarea temperaturii ambiante, depaseste #I'. (a om, aceasta dereglare rezulta
din dereglarea centrilor termoreglatori din hipotalamusul posterior si a centrilor
termoreglatori din mezencefal, atunci cand disconfortul termic, coordonarea functiilor
autonome si reglarea comportamentului termic dispar.
(eziunile intinse dau o poi@ilotermie se!era, cu un declin marcat al temperaturii
corpului, aparut la o temperatura ambianta normala )#3-#.I'*. Nou-nascutii, in
special cei prematuri, precum si batranii, prezinta un grad !ariabil de poi@ilotermie,
care insa se accentueaza daca apare o hemoragie cerebrala, care afecteaza
hipotalamusul. (a batrani, temperatura corpului tinde sa scada anormal intr-un mediu
rece. Ei au un mecanism generator de caldura inadec!at, dar adesea aceasta tulburare
este lipsita de disconfort termic. Exista si o serie de bolna!i care nu arata nici un
semn de disconfort termic si nu sunt nici surprinsi de reactia lor, si acestia sunt
schizofrenii.
Exista diferite tipuri de hipertermii :
- hipertermia tranzitorie, care se datoreaza edemului central, adica acumularilor de
lichid in cantitate anormala in substanta cerebrala, precum si micilor hemoragii din
hipotalamusul anterior. Acestea dau febra de tip central, care se exprima printr-o
curba termica crescuta, care se mentine in platou sau cu !ariatii mici, neregulate, la
care se adauga lipsa reactiilor !asomotorii sau respiratorii, iar temperatura centrala
$1
este mai crescuta decat temperatura periferica. In aceasta situatie exista un
mecanism cerebral antipiretic care se declanseaza automat prin eliberarea unui
$1
mediator chimic ce poarta numele de !asopresina. Dar !asopresina poate produce, in
situatii de descarcare rapida, reactii de tip con!ulsi! si de aici !ine riscul de
producere a con!ulsiilor, in timpul crizelor de temperatura, in special la copii, la care
sistemul de termoreglare este mai !ulnerabil.
- hipertermia sustinuta, de origine hipotalamica. Aceasta perturba mecanismele de
risipire a caldurii sau stimuleaza mecanismele de producere a caldurii. Apare dupa
traumatisme sau dupa sangerari ale hipotalamusului anterior ori ale !entricolului III,
deci dupa un proces acut, si se mentine circa doua saptamani. Apare si in cazul
tumorilor, in care caz se mentine mai mult timp sau in cazul encefalitelor, caz in care
se datoreaza infectiei persistente care afecteaza si hipotalamusul.
- hipertermia paroxistica are caracter episodic si se manifesta prin crosete febrile
inalte, insotite de frisoane si de fenomene !egetati!e. Aceste crize cedeaza rapid sau
mai lent, cu transpiratie si !asodilatatie periferica. ;ipertermia paroxistica apare in
general in procese infectioase sisteme acute.
Hipoter.iie 6
- hipotermia sustinuta, apare fie prin distrugerea mecanismelor de producere a
caldurii, fie prin stabilirea unui centru anormal inferior. ;ipertermia sustinuta prin
lezarea mecanismelor de termogeneza necesita ca mediul extern sa fie mai rece decat
temperatura normala a corpului. In al doilea caz )c. anormal inferior* inter!ine un
centru anormal care stabileste o temperatura mai scazuta a corpului si o mentine
constanta, independent de fluctuatiile inconuratoare. ;ipotermia sustinuta este
foarte rara si apare in leziunile hipotalamusului atat la om, cat si la animale.
- hipotermia paroxistica, consta in episoade de scadere a temperaturii corpului, care
!ariaza ca frec!enta zilnica. Incepe brusc, prin transpiratie si inrosirea pielii, scade
temperatura corpului pana la circa $#I', fenomen care dureaza de la minute la zile si
se asociaza cu oboseala, scaderea acti!itatii cerebrale, scaderea tensiunii arteriale,
aritmie cardiaca, scaderea amplitudinii respiratorii. 'riza cedeaza lent sau brusc, prin
frison, insotit de !asoconstrictie periferica. Intregul sindrom seamana cu procesul
unei descarcari epileptice, cu punct de plecare hipotalamic, dar, cu toate acestea,
tulburarile nu cedeaza la tratament antiepileptic. ;ipotermiile pot fi usoare )$.-$#I'*,
medii )$#-#"I'* sau gra!e )sub #"I'*. 5ulburarile medii se insotesc de bradicardie,
bradipnee, hipotensiune arteriala, scaderea metabolismului si tulburari de constienta.
;ipotermiile se!ere se insotesc de coma si, de regula, bolna!ul moare prin tulburari
de ritm cardiac.
- hipotermiile accidentale, apar in arsuri intinse, de gradele I si II, datorita
!asodilatatiei intense de la ni!elul arsurii si in arsurile de gradul III datorita
e!aporarilor si pierderilor masi!e de lichide.
$#
11. FUNCTIILE HIPOTALA&USULUI
Re$area (oa.ei si a aport!!i de %ra"a
5eoretic, se stie ca aportul de hrana se afla sub controlul a # centri hipotalamici :
unul dintre acesti centri se afla in hipotalamusul central % centrul foamei, celalalt se
afla in hipotalamusul medial % centrul satietatii. Aceasta concluzie este extrasa din
din experimente multiple realizate pe oameni si animale. Dar, desi pare simpla si
atracti!a, concluzia este gresita, pentru ca, in ansamblu, creierul nu este organizat pe
centri bine definiti, care controleaza functii izolate. De regula, aceste functii sunt
$#
dependente de circuite neurale complexe.
Datele obtinute prin lezarea hipotalamusului lateral si medial se datoreaza mai
multor factori : alterarea informatiei senzoriale si motorii, modificarea punctelor de
referinta obisnuite organismului, dezechilibrarea balantei hormonale si nu in ultimul
rand afectarea fibrelor de relatie )de asociatie*. 5oate aceste modificari apar in mod
inerent, odata cu lezarea hipotalamusului, dar ele sunt mai greu de e!identiat
experimental.
Dupa numeroase cercetari clinice, s-a constatat ca setul de semnale care regleaza
alimentatia poate fi impartit in doua grupe mari : semnale care regleaza alimentatia
pe termen scurt si semnale care regleaza alimentatia pe termen lung. Din prima
categorie fac parte proprietatile chimice ale alimentelor. Acestea se manifesta la
ni!elul ca!itatii bucale, stimuland comportamentul alimentar, dar se manifesta si la
ni!elul sistemului gastrointestinal si hepatic, producand de la acest ni!el inhibarea
comportamentului alimentar.
Impulsurile care pleaca din traiectul gastrointestinal acti!eaza centrul de satietate
imediat dupa ingestie. Aceste semnale aung in hipotalamusul lateral. +emnalele pe
termen scurt sunt modelate de cele pe termen lung, adica de greutatea corporala,
deci de cantitatea de grasime stocata.
Datorita acestor semnale, greutatea corporala se poate mentine constanta prin
dieta, prin acti!itate si prin mecanisme feed-bac@ care austeaza rata metabolica
atunci cand organismul se indeparteaza de punctul de referinta. +pre ex., daca un
animal primeste o dieta hipocalorica, rata metabolismului scade pe termen lung, ceea
ce inseamna ca el are ne!oie de mai putina mancare pentru mentinerea constanta a
greutatii corporale.
Daca organismul pierde in mod repetat in greutate, rata metabolismului scade pe
termen lung si greutatea constanta a corpului poate fi mentinuta cu mai putine calorii
decat in mod obisnuit, fara a se afecta functiile organismului.
7ai exista si alte mecanisme care contribuie la reglarea ingestiei de alimente :
reglarea glicemica a centrilor hipotalamici ai foamei si satietatii. In acest sistem,
hipoglicemia excita centrul foamei, producand ne!oia de alimente, pe cand
hiperglicemia inhiba centrul foamei si acti!eaza centrul satietatii. An alt mecanism
cunoscut este cel sustinut de hormonii intestinali, eliberati in timpul mesei, care
declanseaza fenomenul de satietate. An alt mecanism este cel sustinut de temperatura
organismului, cunoscut fiind faptul ca temperatura scazuta acti!eaza foamea, pe cand
temperatura crescuta o inhiba.
A"ore1ie si e.aciere
Anorexia, desi este considerata o dereglare psihologica, ea poate apare si ca
tulburare a functiei hipotalamice. Este insotita de scaderea in greutate, de amenoree
de cauza endocrina si de alte tulburari neendocrine, cum ar fi poi@ilotermia.
+-a stabilit ca in maoritatea cazurilor de anorexie, encefalul este normal, in afara
de acele cazuri in care s-au gasit tumori hipotalamice.
Emacierea )slabirea pronuntata* poate apare atat la adult cat si la copii. +e
insoteste de miscari oculare asemanatoare nistagmusului )simptom neurologic in care
globii oculari efectueaza miscari in!oluntare, permanente, scurte, laterale sau
$$
rotatorii 9 este, de regula, un semn de leziune a trunchiului cerebral* si de
$$
comportament afecti! inadec!at, anormal. Emacierea se mai insoteste de apatie sau
iritabilitate, copiii sunt, de regula, alerti si hiperacti!i in ciuda starii de slabire se!era
9 ni!elele endocrine sunt, de regula, normale. 5umorile lezeaza initial hipotalamusul
anterior, dupa care distrug intreg hipotalamusul. In multe cazuri de emaciere moartea
sur!ine ca urmare a complicatiilor acestei stari. (a copii, in putinele cazuri de
supra!ietuire peste !arsta de # ani, apetitul re!ine, emacierea cedeaza, iritabilitatea
si furia se accentueaza, hiperacti!itatea si !oma se adauga anorexiei si deficitului de
aport caloric.
(a adulti se cunosc putine cazuri de emaciere hipotalamica, cazuri care nu
supra!ietuiesc si la care se constata distrugerea completa a hipotalamusului. De
regula, la adult anorexia si emacierea sur!in pe cauze psihologice.
Re$area setei si a aport!!i de ic%ide
Experimental s-a demonstrat ca reglarea aportului de apa se afla sub control
hipotalamic care regleaza balanta hidrica fie prin actiuni directe )transpiratia,
diureza* fie prin actiuni comportamentale specifice.
Ingestia de lichide depinde de doua mecanisme : unul primiti!, asemanator unui
instinct si unul secundar, determinat de starea de hidratare sau de deshidratare a
organismului.
6egiunile din hipotalamus care raspund de reglarea apei sunt regiunea anterioara a
hipotalamusului, aria mediala preoptica si nucleul para!entricular. In mecanismul
hipotalamic al setei un rol important il are deshidratarea celulelor ner!oase din
regiunea respecti!a hipotalamica, apoi receptorii !oluntari termorecepti!i, legaturile
talamusului cu cortexul central si tulburarile metabolice.
+pre deosebire de alimente, !olumul precis de lichid care trebuie ingerat este
relati! neimportant, iar excesul de apa este eliminat rapid din corp. 'u toate acestea,
fiecare organism are o cantitate ideala de apa necesara, iar de!iatiile in plus sau in
minus nu au importanta foarte mare. =alanta hidrica este strans legata de aportul oral
de substante osmotice, precum si de existenta unui hormon eliberat de glanda
suprarenala, hormon care se numeste aldosteron. ;ipotalamusul exercita un control
mai mult sau mai putin direct asupra acestei glande, determinand !ariatii de secretie
)cantitate* a aldosteronului si, implicit, modificari ale necesitatilor hidrice.
Aportul de lichide depinde de doua !ariabile fiziologice : osmolaritatea tesuturilor si
!olumul fluidului !ascular )sangele*. +etea mai poate fi controlata de uscaciunea
limbii si de asemenea de hipertermie, fenomene detectate de neuronii termosensibili
ai hipotalamusului anterior. (a om, tulburarile balantei hidrice pot rezulta din secretia
anormala de hormoni, din setea excesi!a sau din consumul exagerat de apa. 'auza
cea mai frec!enta este aparitia unor procese tumorale, inflamatorii !asculare sau
traumatice care se dez!olta la ni!elul talamusului. 'ea mai cunoscuta tulburare in
acest sens % diabetul insipid manifestat prin ingestie exagerata de apa.
Ate (!"ctii ae %ipotaa.!s!!i
In afara de cele $ sisteme de reglare a mediului intern al organismului, adica
neuroendocrin, autonom si moti!ational, hipotalamusul tine sub control si alte functii
cum ar fi metabolismul, comportamentul afecti! emotional, ritmul circadian si somnul.
6eglarea metabolismului glucidic se realizeaza cu participarea hipotalamusului in
care exista un centru ner!os care pro!oaca hiperglicemia si mai exista unii centri
glicoreglatori.
$"
6eglarea metabolismului lipidic este corelata cu a celui glucidic. +pre ex., lezarea
nucleului !entromedial duce la obezitate, spre deosebire de hiperfagia diencefalica
care pro!oaca tot obezitate prin bulimie.
In hipotalamus exista neuroni sensibili la !ariatiile ni!elului lipemic din sange.
Acestia contribuie la controlul ingestiei alimentare.
6eglarea metabolismului proteic si al troficitatii reprezinta o functie specifica a
hipotalamusului. (a fel este reglarea metabolismului ureic, care se refera la cresterea
$"
sau scaderea ni!elului ureei in sange, ureea fiind un indicator al bunei functionari a
rinichiului.
;ipotalamusul regleaza cantitati! si elementele figurate ale sangelui, adica
cantitatea de globule rosii si de plachete. Aceasta reglare s-a demonstrat
experimental in leziuni hipotalamice. (a bolna!ii care au tumori hipotalamice si s-a
efectuat extirparea acestor tumori, s-a obser!at aparitia unor anemii se!ere si
modificarea constantelor sanguine.
Re$area co.porta.e"t!!i a(ectiv<e.otio"a
Este cunoscut faptul ca expresia fiziologica a emotiei este dependenta in parte de
sistemul ner!os autonom simpatic si parasimpatic si ca hipotalamusul este unul din
principalele centre care integreaza sistemul autonom periferic in complexul acti!itatii
somatice care insoteste expresia emotionala.
-uria si teama reprezinta cele mai comune tulburari comportamentale descrise la
adult si determinate de diferite maladii ale hipotalamusului. -uria este expresia
emotional-comportamentala, produsa de leziunea !entromediala a hipotalamusului.
&rin contrast, stimularea regiunii posterioare a hipotalamusului pro!oaca reactii de
teama si groaza.
;ipotalamusul regleaza comportamentul in $ feluri : coordoneaza componentele
motorie autonoma si endocrina ale comportamentului, produce comportamentul
adec!at starii afecti!e si influenteaza intensitatea fiecarui act comportamental. De
asemenea, hipotalamusul influenteaza si starea afecti!a intrinseca a organismului
care, datorita influentei corticale inhibitorii si datorita actului !oliti! poate ramane
interiorizata.
Aceste concluzii au fost extrase din experientele facute pe animale. 7ecanismul
inhibitor al comportamentului este legat de cortexul lobilor frontali, dar caile exacte
nu sunt bine stabilite. +e presupune ca hipotalamusul integreaza toate raspunsurile
motorii si endocrine implicate intr-un comportament emotional, in timp ce telencefalul
)scoarta cerebrala* suprima raspunsurile emotionale la stimuli inconsec!enti,
inconstanti si neinsemnati.
5elencefalul este cel care conecteaza hipotalamusul cu lumea externa, fapt care
permite manipularea sistemului autonom si endocrin si aparitia expresiilor emotionale
corespunzatoare ca raspuns la conditiile externe.
Apatia este comportamentul emotional opus celui de teama si furie. (ezarea
hipotalamusului lateral sau posterior produce o stare apatica hipoacti!a. Acest lucru a
fost demonstrat experimental pe animale, dar la om e numai presupus.
Euforia insotita de o aparenta stare de confort este insa mai rar considerata o
manifestare, tulburare hipotalamica.
'omportamentul sexual excesi! sau necontrolat reprezinta o manifestare rara, care
$.
pune multe semne de intrebare si care poate apare in relatie cu afectarea
hipotalamusului, a sistemului limbic, dar si a telencefalului. +e pare ca leziunile
hipotalamice produc un comportament hipersexual, asociat cu furie si cu dorinta
excesi!a.
+caderea libido-ului este, de asemenea, un simptom frec!ent intalnit in bolile
hipotalamusului, in special la sexul masculin.
In concluzie, hipotalamusul nu este doar un nucleu motor pentru sistemul ner!os
autonom, ci este un important centru de integrare a diferitelor informatii necesare
asigurarii unor raspunsuri adec!ate, coerente si bine organizate, atat autonome cat si
somatice.
$.
1=. TELENCEFALUL
5elencefalul reprezinta la om segmentul cel mai proeminent si cel mai e!oluat al
sistemului central )+N'*. +e compune din cele doua emisfere cerebrale, din comisurile
si ca!itatile lor.
'a structura, in componenta emisferelor cerebrale intra sistemul limbic si ganglionii
bazali.
Emisferele cerebrale au substanta alba dispusa la interior si substanta cenusie
dispusa la exterior, alcatuind scoarta cerebrala. -iecare emisfera cerebrala are $ fete,
delimitate prin $ margini : o fata externa )superolaterala*, o fata interna )mediala* si
o fata inferioara )bazala*. +uprafata externa prezinta circom!olutiuni )girusuri*,
separata prin scizuri )santuri*. Impreuna, alcatuiesc o arie de circa ##33 cmG, din
care numai 1J$ este !izibila.
+unt $ santuri principale, respecti! : santul central )scizura lui 6olando*, santul
lateral )scizura lui +il!ius* si santul parieto-occipital )scizura perpendiculara*. Aceste
$ scizuri mari delimiteaza cei " lobi cerebrali )frontal, temporal, parietal si occipital*.
+istemul limbic este alcatuit din cortexul primiti!, cel mai !echi, care formeaza un
inel in urul trunchiului cerebral. El are rol important in comportamentul emotional, in
integrarea informatiilor olfacti!e, !iscerale si somatice, precum si in mentinerea
homeostaziei.
(a animale, aceasta include cautarea si capturarea prazii, ritul si imperecherea,
cresterea puilor, raspunsurile emotionale, balanta dintre agresi!itate si
comportamentul comun si formarea memoriei.
D.p.d.!. structural, definirea acestei regiuni este inca neclara, granitele ei nu sunt
inca bine stabilite, datorita conexiunilor multiple si interdependentei functionale cu
cortexul frontal si cu hipotalamusul. Anii cercetatori considera hipotalamusul ca un
centru esential al sistemului limbic.
+-au sistematizat doua grupe de structuri anatomice, care ar face parte din sistemul
limbic :
- grupul structurilor concentrice, din care fac parte lobii olfacti!i, aria hipocampica,
cortexul amigdalian si substanta perforata anterioara
- grupul structurilor exterioare : corpul calos )girus cinguli*, circum!olutia
hipocampului, nucleii amigdalieni din lobul temporal si partea anterioara a lobilor
temporal si frontal.
Dintre toate acestea, cele mai importante structuri ale sistemului limbic sunt
hipocampul, amigdala si corpul calos. ;ipocampul si amigdala sunt ambele localizate
$/
in partea mediala interna a lobului temporal anterior si amandoua sunt foarte
sensibile la leziuni anoxice si la infectii !irale.
;ipocampul este o structura complexa, care a de!enit importanta in momentul in
care s-a descoperit ca leziunile sale structurale se asociaza cu o boala foarte
cunoscuta si frec!enta, epilepsia de lob temporal.
Alcatuirea lui cuprinde $ regiuni : girusul dintat % arie receptoare, campurile
piramidale % arie de conexiune si de prelucrare a informatiilor, subiculum % arie de
eferente sau de comenzi motorii.
;ipocampul este implicat in comportamentul emotional, in reglarea autonoma, dar
functia sa principala este in formarea memoriei. Distrugerea sa pro!oaca o amnezie
profunda si durabila, cunoscuta sub numele de sindrom amnestic clasic. In acesta,
pacientul nu poate inregistra in memorie stimuli sau e!enimente explicate, constiente,
dar capacitatile intelectuale, limbaul, atentia si memoria imediata sunt pastrate.
'alea aferenta a hipocampului poarta denumirea de fornix. (ezarea fornixului
pro!oaca intreruperea conexiunilor hipocampului cu trunchiul cerebral, cu
$/
hipotalamusul, cu nucleii mamilari si cu restul scoartei cerebrale, iar aceasta duce la
pierderea memoriei si in!atarii spatiale, cu pastrarea memoriei de recunoastere.
Amigdala este singura structura din sistemul limbic care stabileste conexiuni directe
cu alte arii corticale, cu hipocampul, cu talamusul, cu nucleul striat si cu trunchiul
cerebral. Amigdala are implicatii in aparitia modificarilor somato si !isceromotorii
legate de somn si trezire, in masticatie si sali!atie, in motilitatea gastro-intestinala, in
reglarea frec!entei cardiace si a presiunii sanguine, in atentie, in comportamentele de
teama, furie, in senzatia de dea !u, in memorie, in mecanismele de aparare, de
hranire, sexuale si sociale, in in!atare si in mecanismele autonome si endocrine.
'ea mai cunoscuta afectiune a amigdalei este epilepsia de lob temporal,
caracterizata prin multe tipuri de fenomene, si anume :
- fenomene !iscero-senziti!e % greata, palpitatii, senzatie de cald sau rece, disconfort
gastric si toracic, modificari respiratorii, tahicardie, apnee, transpiratie, mictiune sau
defecatie in!oluntara
- fenomene afecti!e % teama, plecand de la anxietate usoara pana la teroare, cu
halucinatii de groaza si cu comportament defensi! 9 alte emotii negati!e ca supararea,
dezgustul, culpa, tristetea, depresia, sentimentul de singuratate, acte agresi!e sau de
!iolenta 9 emotiile poziti!e in timpul crizei sunt rare, dar sunt descrise ca !eselie,
fericire sau excitatie erotica 9 setea sau impulsul de a bea este un alt fenomen care
apare uneori in criza si, mult mai rar, senzatia de foame
- fenomene perceptuale % halucinatii !izuale, auditi!e, gustati!e si olfacti!e, al caror
continut este intotdeauna asociat cu memoria personala, ceea ce inseamna ca au un
caracter experiential.
In concluzie, fiziologia complexa a sistemului limbic prezinta conexiuni cu toate
ariile sensibilizate de sistemele extero si interocepti!e.
El poate sintetiza informatiile si poate actiona ca tampon in structurile somatice si
!iscerale, cu rol important in reglarea afectelor, a moti!atiei, a homeostaziei, a
autoconser!arii, a procrearii si a comportamentului.
CORPUL CALOS
Este marea comisura trans!ersa a creierului, care conecteaza cele doua emisfere,
$0
are forma de arc si !ariaza ca forma si dimensiuni in functie de sex si in functie de
dominanta emisferica.
&rincipala sa acti!itate este de a conecta cele doua emisfere si de a transmite
informatiile senzoriale si motorii de la o emisfera la cealalta.
Distrugerea sa produce sindromul de deconexiune caloasa, manifestat printr-un
defect de transfer al informatiilor intre emisfere, cu afectarea functiilor cogniti!e si
psihice in general. Emisferele sunt specializate : cea stanga in comportamentul
!erbal, cea dreapta in scriere si in abilitati !ideo-perceptuale si spatiale. Din acest
moti!, corpul calos de!ine important in limba, in lectura, in scriere, in senzoriu si
acti!itati motorii, in atentie, memorie, emotii si comportamente elaborate.
Si"dro.! de deco"e1i!"e 3spit 'rai"4
+e produce atunci cand corpul calos este sectionat si informatia se limiteaza la o
singura emisfera. +imptomele depind de !arsta la care se produce sectiunea. (a 11
ani se incheie mielinizarea neuronilor, moti! pentru care pana la aceasta !arsta mai
este posibil transferul de informatii intre cele doua emisfere, dar dupa aceasta !arsta
nu mai este posibil nici un fel de transfer.
+indromul de deconexiune cuprinde afectarea coordonarii mainilor, cu
imposibilitatea compararii intermanuale, agrafie unilaterala stanga, apraxie
constructi!a unilaterala dreapta, anomie tactila stanga, adica subiectul nu poate
denumi obiectele pipaite cu mana stanga, nu poate denumi obiectele din campul
$0
!izual stang, elemente de amnezie, perturbari atentionale si tulburari de control
emotional.
N!ceii 'a)ai
+unt nuclei de substanta cenusie din interiorul emisferelor cerebrale. +e cunosc
inca foarte putine despre acti!itatea nucleilor bazali, din acest moti! exista mai multe
clasificari ale nucleilor :
B o clasificare introduce in aceasta categorie nucleul caudat, in forma de coada sau
!irgula, cutamenul, globus palidus, nucleul subtalamic si substanta neagra
B o alta clasificare include in aceasta categorie complexul amigdaloid, claustrumul si
corpul striat
Co.pe1! a.i$daoid
Are rol in modificarile comportamentale, !iscerale, somatice si endocrine.
+timularea sa produce teama, confuzie, tulburari de constienta sau amnezie.
6aspunsurile !iscerale sunt modificari respiratorii, circulatorii si cardiace, digesti!e
si de temperatura a corpului. 6aspunsurile somatice sunt miscarile oculare, di!erse
contractii ale muschilor faciali, miscari de adulmecare, mestecare si inghitire.
6aspunsurile endocrine se refera la eliberarea de hormoni, la reglarea secretiei
hipofizare, stari de hipersexualitate.
S!'sta"ta "ea$ra
Este masa nucleara cea mai mare care pleaca din mezencefal si urca pana la
diencefal, se numeste asa datorita pigmentarii de melanina, un pigment de culoare
neagra care apare in urul !arstei de "-. ani. Este principala sursa de dopamina a
organismului, un neurotransmitator cu rol in transmiterea informatiei de la ner!i catre
muschi, in special.
, leziune a substantei negre pro!oaca o degenerare metabolica generala care este
$1
cunoscuta sub numele de boala &ar@inson. (a boala &ar@inson contribuie degenerarea
si a altor nuclei bazali, precum si a neuronilor corticali, datorita scaderii sau lipsei
dopaminei. =oala &ar@inson se caracterizeaza prin miscari in!oluntare, prin actiuni
stereotipe, prin tulburari de !orbire si limba, dificultati de scriere, tulburari de
gandire, reducerea atentiei si afectarea dispozitiei si personalitatii. In final, boala se
caracterizeaza printr-o dementa profunda, cu tulburari senzoriale, motorii, cogniti!e si
comportamentale profunde, care necesita ingriiri permanente si ale caror manifestari
sunt ire!ersibile. 7anifestarile pot fi stopate medicamentos, la ni!elul la care este
surprinsa boala, dar ceea ce s-a pierdut nu poate fi reparat.
$1
1/. FUNCTIILE CEREBRALE CO&PLE>E
Ge"eraitati despre (!"ctiie cere'rae co.pe1e
Acestea sunt rezultatul acti!itatii globale a sistemului ner!os in general si a
cortexului in special, care la om cunoaste cea mai mare dez!oltare.
Aceste procese sunt incluse intr-un complex numit acti!itate ner!oasa superioara,
prin care se intelege acti!itatea emisferelor cerebrale si a formatiunilor subcorticale,
in !ederea elaborarii reactiilor constiente comportamentale, afecti!e sau ideatice,
asigurand interactiunea organismului cu mediul ambiant si acti!itatea neuropsihica
umana. Daca acti!itatea ner!oasa elementara se realizeaza pe baza reflexelor
neconditionate, acti!itatea ner!oasa superioara presupune procese comportamentale
legate de interactiunea organism % mediu, care are un grad mare de anticipare.
+uportul structural al acti!itatii umane superioare este scoarta cerebrala si
formatiunile subcorticale care interactioneaza cu aceasta.
&rocesele cerebrale complexe apar si exista numai in legatura cu functiile
creierului, fiind materiale dupa origine, subiecti!e dupa modul de existenta si
obiecti!e dupa continutul lor.
Acti!itatea cerebrala complexa este rezultatul integrarii !erticale si orizontale a $
tipuri de comportamente, legate intern intre ele : comportamente cogniti!e, cu
autorul carora omul cunoaste realitatea si patrunde in explicarea acesteia, incluzand
atentia, orientarea, memoria, in!atarea si gandirea 9 comportamente afecti!e, adica
ansamblul trairilor emotionale, sentimentale si pasionale pe care omul le incearca in
fata realitatii 9 comportamente !olitionale, constand in totalitatea hotararilor si
deciziilor, precum si in perse!erenta indeplinirii acestora, manifestata specific
comportamental, constientizata si e!ocata prin limba.
Starea de ve$%e
+e defineste mai ales in raport cu abolirea ei, respecti! cu starea de coma si
reprezinta fundalul pe care se defasoara intreaga acti!itate ner!oasa superioara a
fiintei umane.
4igilenta este greu de separat de constienta, ambele presupunand starea
organismului de a-si da seama de sine si de mediul inconurator. Deci constienta este
o parte din starea de !eghe, reprezentand capacitatea de a raspunde la stimuli
senzoriali, pe fondul unei experiente subiecti!e anterioare, precum si posibilitatea
mentala si fizica de a actiona adec!at situatiei.
'onstienta este catacterizata prin " elemente : starea de !eghe, comportamentul
recepti!, capacitatea cogniti!a si integrati!a si posibilitatea mentala de actiune.
+tructurile implicate in starea de !eghe sunt reprezentate de intregul sistem ner!os,
$2
dar mai ales sistemul reticulat acti!ator ascendent )+AA*, sistemul limbic, talamusul si
scoarta cerebrala.
Desi scoarta cerebrala este indispensabila in realizarea starii de !eghe, totusi
structurile subcortical si conlucrarea adec!ata a acestora cu scoarta au, la randul lor,
un rol foarte important. Nu doar starea de !eghe si somn, dar si alte functii cerebrale
complexe, precum moti!atia, atentia, memoria, gandirea sunt rezultatul unei astfel de
conlucrari, bazate pe sincronizare si desincronizare.
6eactia de trezire se poate declansa prin mai multe mecanisme :
B primul este legat de stimularea analizatorilor specifici, care trimit colaterale ce
acti!eaza formatiunea reticulata, situatie in care conteaza intensitatea stimulului.
B acti!area formatiunii reticulate prin !ariati stimuli interni: senzatia de foame, de ex.
B acti!area formatiunii reticulate prin reactii de interes psihologic moti!ational :
strigarea numelui sau plansul copilului pentru mama
$2
B cresterea spontana a excitabilitatii generale ca urmare a disparitiei oboselii
sinaptice a neuronilor, ceea ce poarta numele de trezire spontana facultati!a
7entinerea starii de !eghe este rezultatul acti!itatii tonice a +AA, printr-o serie de
circuite de autointretinere, cum ar fi :
B circuitul somato-muscular % acti!eaza motoneuronii medulari, ducand la cresterea
tonusului musculaturii somatice. Aceasta hipertonie determina stimularea
proprioceptorilor musculari, care determina descarcari ale impulsului, acti!and +AA
B circuitul neuro!egetati! % starea de !eghe determina stimularea hipotalamusului
posterior, care genereaza un impuls simpatic predominant, care acti!eaza +AA
B circuitul cortical )corticuloreticulocortical* % componenta de autointretinere a
tonusului si starii de !eghe
B circuitul endocrin, ce se realizeaza pe doua cai : pe de o parte prin actiunea
corticala directa si pe de alta parte prin axul hipotalamohipofizar, care acti!eaza +AA
si determina o stare de alerta corticala
+e poate concluziona ca formatiunea reticulata imparte +AA, se implica predominant
in starea de trezire in!oluntara sau de necesitate, in timp ce cortexul este legat in
special de continutul starii de constienta, chiar daca cele doua stari nu pot fi strict
separate.
0iata a(ectiva
+fera !ietii afecti!e, prin natura sa, pentru ca marcheaza formele si !ariatiile
dispozitiei sufletesti, a constituit multa !reme un subiect de mare interes speculati!
pentru specialisti.
7ulta !reme, in istoria culturala a umanitatii, starile de afect au fost identificate
mai intai cu nebunia, apoi cu pasiunea si au constituit o tema predilecta pentru
religie, filosofie, morala, arta si cultura. In perioada moderna, pasiunile in sens moral
si ca forma de manifestare a bolii psihice de!in obiect de studiu pentru psihiatrie.
&rimul pas catre terapia pasiunilor s-a facut odata cu psihoterapia, prin instituirea
unor forme de terapie morala. (a inceputul sec. HH, -reud a continuat medicalizarea
pasiunilor prin incadrarea lor in pulsiuni ale inconstientului si prin crearea
psihanalizei. El a realizat o separatie intre pulsiuni, care au fost alaturate instinctelor,
si formele usoare ale pasiunilor, care au trecut in sfera emotional-afecti!a a
personalitatii. Desi apartin sferei psihologiei, starile afecti!e au interesat si
"3
neuropsihofiziologia si din acest punct de !edere se analizeaza doua aspecte :
moti!atia si emotiile.
7oti!atia sau impulsul este un proces ner!os care impinge organismul catre o
anumita actiune sau scop, prin obtinerea acestuia diminuand impulsul. Actiunile
rezultate pot fi poziti!e, negati!e sau de e!itare. Esenta moti!atiei este reprezentata
de caracterul placut al experientei.
Emotia este un mod de a simti, dar si un mod de a actiona. Ea reprezinta tendinta
organismului catre un obiect sau tendinta de indepartare de acel obiect, tendinte
insotite de modificari importante ale organismului. D.p.d.!. neuropsihologic, emotia
are " aspecte :
1. cunoasterea, care se refera la faptul ca o situatie trebuie sa fie perceputa,
raportata la experientele anterioare si e!aluata
#. expresia 9 emotia este exprimata in exterior sub forma de acti!itati somatice si
autonome : mimica, lacrimare, !ocalizare, piloerectie, congestionare sau paloare, ras,
lupta sau fuga. De asemenea, emotia se exprima in interiorul organismului, sub forma
de modificari !iscerale
$. surescitarea % este starea de neliniste, care poate merge pana la agitatie,
irascibilitate, manie sau in mod opus, !eselie
"3
". simtirea, ce reprezinta aspectul interior al emotiei si se percepe in mod placut sau
neplacut, in functie de caracterul emotiei
Emotiile sunt stari afecti!e elementare ale !ietii psihice, sunt necontrolate si foarte
putin controlabile. Ele pot fi diminuate in formele de expresie, odata cu maturizarea
indi!idului, ori prin inter!entia unui control emotional, moral si social. Emotiile sunt
mai !ii in copilarie, precum si la persoanele cu grad de educatie scazut, la cei izolati
de societate si la persoanele bolna!e sau cu tulburari psihice. Ele sunt foarte bine
exprimate in societatile primiti!e, sunt stari afecti!e de scurta durata, ce apar brusc,
au caracter !iolent, de criza, dar sunt trecatoare. Ele pot constitui elemente poziti!e,
de descarcare emotional-afecti!a sau pot fi elemente negati!e, de incarcare
emotional-afecti!a.
+entimentele sunt stari afecti!e de lunga durata ce au caracter stabil si sunt, de
obicei, foarte bine moti!ate : iubirea fata de aproape, fata de patrie, fata de familie
)sentimentul de cooperare in familie*.
Daca emotiile se pot manifesta sub forma de manie, indispozitie subita,
irascibilitate, sentimentele se manifesta in mod complementar, prin forme cu caracter
complementar : simpatie % antipatie, iubire % ura, incredere % gelozie, rusine %
obraznicie, mandrie, cura % lasitate etc.
&asiunile sunt stari afecti!e de mare intensitate si de lunga durata. Ele se
instaleaza lent, nu se epuizeaza, ci se transforma si se modeleaza, de!enind stabile in
timp. Acestea marcheaza profund personalitatea indi!idului, putand determina sensul
conduitelor si modul acestuia de a gandi.
Acti!itatile indi!iduale sunt, de regula, strans legate de pasiuni. In mod obisnuit,
ele pot determina alegerea unei anumite profesiuni, a unui mod preferat de petrecere
a timpului liber, alegerea unuia sau mai multor parteneri, prieteni, si in esenta,
cantoneaza indi!idul intr-un anumit grup social.
&asiunile reprezinta o forma superioara, e!oluata a !ietii afecti!e a indi!idului. Ele
"1
pot fi poziti!e sau negati!e, pot domina !iata psihica si prin intensitatea lor pot pune
in umbra udecata si rationamentul. &ot lua forme precum delirul pasional, delirul
mistic, reformator, erotic, in!entator etc., asa cum se intalneste in unele forme de
paranoia.
Alte forme de manifestare a pasiunilor sunt cele care declanseaza o stare de
sugestie colecti!a a maselor, influentand comportamentele de grup prin inductie
sugesti!a. Acest tip de manifestari pasionale colecti!e se pot prezenta sub doua
aspecte : emotia colecti!a care apare ca o forma de contagiune psihica si se
manifesta prin aderarea la o stare afecti!a generala. Este fenomenul pe care-l
intalnim pe stadioane, la spectacole muzicale sau de alt gen etc. 'el de-al doilea
aspect se refera la fenomenul dictatorial, care este tot o forma de delir pasional indus
la ni!elul maselor, de personalitatea liderului, la care se asociaza exaltarea
hiperbolica a personalitatii acestuia transformata intr-un cult al personalitatii de catre
masele sociale induse.
&asiunile, sentimentele si emotiile reprezinta o latura extrem de importanta a !ietii
psihice a indi!idului. -ara acestea, !iata ar fi lipsita de culoare, de aspiratii si de
idealuri. In orice situatie de !iata, starile afecti!e trebuie culti!ate si adaptate in
directia scopurilor poziti!e, care sa moti!eze comportamente si actiuni benefice.
+tructurile !ietii emotional-afecti!e au la baza structuri neurofiziologice relati! bine
indi!idualizate in creier. An rol important in acest sens re!ine hipocampului, corpilor
mamilari, bulbilor si cailor olfacti!e. +timularea acestor zone, realizata experimental,
declanseaza manifestari emotional-afecti!e deosebit de complexe si !ariate.
(a bolna!ii schizofreni se pot obser!a descarcari emotionale bruste, neconcordante
cu realitatea, insotite de manifestari pulsionale, cu caracter paradoxal, de tip
impulsi!, agresi!. &ornind de la aceste obser!atii, a fost preconizata o metoda
"1
neurochirurgicala ce poarta numele de leucotomie si consta in separarea lobilor
prefrontali de restul creierului. +e intrerup, astfel, caile agresi!itatii, prin separarea
cortexului prefrontal. Dar bolna!ii operati de!in apatici, inacti!i, lipsiti de orice
expresie emotionala. Din acest moti! operatia se practica pe o scara foarte restransa,
de regula la criminalii foarte periculosi, cu mare potential agresi!, antisocial sau la
cazurile gra!e de toxicomanie.
+eparat de acest mecanism neuropsihologic, mai exista un mecanism incriminat in
reglarea !ietii afecti!e % mecanismul umoral biochimic. (a ni!elul sistemului limbic al
encefalului, exista neuroni care secreta substante cu actiune psihotropa
)monoaminooxidaze % 7A,*. Aceste substante, in functie de concentratia lor, regleaza
ritmurile !ietii emotional-afecti!e. Ele sunt metabolizate in creier si regleaza starea
de dispozitie, dar si ritmul !eghe-somn, pe langa ritmurile afecti!e.
+ecretia de 7A, nu este continua si nu are permanent aceeasi concentratie. Ea este
mai accentuata prima!ara si toamna, cand se produce si o crestere a ritmului !ietii
emotional-afecti!e.
'and se produce o crestere in exces a 7A, in creier, indi!idul prezinta o dispozitie
afecti!a exagerata, insotita de hiperacti!itate, manifestata prin logoree, fuga de idei,
acti!itati dezordonate, mergand pana la starea de agitatie, de agresi!itate, de
euforie, calambururi obscene, toate aceste manifestari facand parte din tabloul clinic
al starilor maniacale.
"#
'and se produce o diminuare a secretiei de 7A,, indi!idul de!ine inacti!,
indiferent, trist, depresi!, putand aunge pana la melancolie, idei de suicid, bazate pe
sentimentul propriei inutilitati si de lipsa de sens a !ietii. Acesta este tabloul clinic al
starilor depresi!e sau melancoliforme.
In aceste situatii, cunoasterea mecanismelor neuropsihologice ce stau la baza
proceselor afecti!e poate diria precis tratamentul acestor bolna!i. Astfel, in cazurile
de excitatie maniacala se administreaza medicamente ce inhiba 7A, )I7A,*, iar in
cazul starilor depresi!e se administreaza substante ce suplinesc absenta 7A,. 7ai
exista cate!a substante ce regleaza ritmul !ietii afecti!e sau care influenteaza acest
ritm si anume psihostimulantele de tipul alcoolului, cofeinei, amfetaminelor, dar in
doze crescute acestea dezorganizeaza comportamentul, nu numai cel afecti!, ci si cel
general.
In patologia psihiatrica, se intalneste o mare !arietate de manifestari clinice legate
de patologia afecti!a, cele mai importante ca manifestari ramanand crizele de manie
si starile depresi!e.
I"sti"cte si tre'!i"te
Instinctele sunt structuri fundamentale ale !ietii psihice care cuprind un grup
complex de procese, diferite intre ele ca structura si functie, ca impreuna contribuie
la satisfacerea unor trebuinte ale persoanei. Ele sunt forme de !iata psihica comune
omului si animalelor, moti! pentru care reprezinta obiectul atat al psihologiei umane
cat si al psihologiei comparate.
,rganizarea sociala a unor insecte, conduitele acestora au la baza satisfacerea unor
ne!oi sau trebuinte. Din acest moti!, la aceste insecte )furnicile de ex.*, rolurile sunt
strict distribuite genetic in raport cu modelele de comportament instinctual. Astfel,
muncitorii procura hrana, luptatorii apara colonia, reproducatorii asigura perpetuarea
speciei. Exista o diferentiere neta a rolurilor comportamentale in functie de
di!ersificarea acti!itatii intelectuale. -iind forme elementare ale !ietii psihice,
instinctele reprezinta mobilul satisfacerii ne!oilor biologice !itale ale indi!idului,
rele!and prin aceasta raportul lor atat cu sfera somatica cat si cu !iata psihica.
Exista doua forme principale de manifestare de tip instinctual : ne!oile sau
trebuintele si instinctele sau pulsiunile.
"#
Ne!oile sunt manifestari naturale, interioare, care declanseaza cautarea unei
anumite categorii de obiecte sau determina tendinta de indeplinire a unui anumit act.
Ne!oia este, deci, o stare funciara, materiala, fundamentala a persoanei.
&ulsiunile sunt cele care mobilizeaza organismul in scopul satisfacerii ne!oilor.
5oate conduitele intelectuale sunt moti!ate de ne!oi si sunt declansate, manifestate
prin pulsiuni. &ulsiunea este, prin urmare, functia de indeplinire a unui act, deci
gradul de acti!are a mecanismelor unui comportament moti!at.
&ulsiunile pot fi poziti!e sau negati!e. &er!ertirea pulsiunilor conduce indi!idul spre
satisfacerea anormala a ne!oilor sale sau la exagerarea ne!oilor obisnuite. Astfel de
exemple sunt tendinta de a manca produse necomestibile, precum !arul, pamantul,
sticla sau di!erse alte obiecte, de asemenea bulimia )ne!oia de a manca continuu* sau
potomania )ne!oia de a bea lichide in cantitati exagerate*.
Exista si pulsiuni cu caracter negati!, care se opun ne!oilor naturale si sunt impuse
de indi!id )asa-zisa gre!a foamei si diferite forme de manifestare instinctuala intalnite
"$
la psihopati, la isterici sau la persoanele cu labilitate emotional % afecti!a.
Exista si pulsiuni ce au la baza o moti!atie morala, cum este asceza, ce constituie o
!eritabila conduita ritualizata.
In general, pulsiunile sunt orientate in raport cu cerintele indi!idului, care !in din
sfera somato-!iscerala si impun anumite regimuri de !iata si de comportament. (a
copil, !iata instinctuala se modeleaza prin educatie si in!atare. ,mul de!ine fiinta
superioara sociala numai atunci cand instinctele se transforma in comportamente
sociale, conforme cu normele social-uridice si moral religioase ale grupului din care
face parte.
Ne!oile pot fi primare si secundare.
Ne!oile primare sunt exprimate prin foame, sete, ne!oia de aer, somn, acti!itate
sexuala, acti!itate materna, acti!itate de explorare. Intre aceste ne!oi exista sau pot
exista legaturi stranse, cum ar fi relatia )legatura* dintre ne!oia sexuala si cea
materna.
Ne!oile secundare sunt moti!ationale, ele apartin fiecarei persoane si se dez!olta
prin in!atare. Ele nu sunt decat ne!oi primare, modelate cultural, transmise prin
educatie, consecuti! acti!itatii formati!e a modelului socio-cultural.
Instinctele sunt procese psihice pure si reprezinta un complex structural si
functional greu de definit. Instinctul poate fi pri!it ca un mod de cunoastere, dar si ca
o acti!itate adaptati!a. Ele sunt acti!itati psihice adaptate unui scop, dupa o schema
comportamentala precisa, fara a fi rezultatul unei experiente sau a unei in!atari
anterioare. 'ele mai multe dintre instincte sunt innascute, dar pot fi si dobandite prin
conditionare si in!atare.
Exista mai multe clasificari ale instinctelor :
B o prima clasificare imparte instinctele in $ grupe : instincte fiziologice, instincte
sociale, instincte egointegrati!e )de adaptare a eului la !iata exterioara*
B o alta clasificare imparte instinctele in mai multe categorii : instincte de acti!itate,
instincte de adunare, instincte de autonomie, instincte de sociabilitate, instincte de
intelegere umana, instincte de autor, instincte de dominatie, instincte de
autoapreciere, instincte de schimbare, instincte de rabdare si de heterosexualitate.
An aspect important referitor la ne!oi si instincte este reprezentat de mecanismele
neuropsihologice ale acestor procese. (a inceput, s-a considerat foarte importanta
mentinerea starii de echilibru sau de constanta a mediului fiziologic intern al
organismului )homeostazia % tendinta generala de mentinere si restabilire a
echilibrului somatic si psihic al fiintelor !ii*.
Instinctele prin natura lor urmaresc satisfacerea acestei stari de echilibru.
'ercetarile efectuate in neuropsihologia instinctelor au e!identiat structuri anatomice
specializate functional in raport cu !iata instinctuala. Din aceste structuri fac parte
"$
hipocampul, nucleul amigdalian, hipotalamusul precum si conexiunile acestora cu
talamusul si cu cortexul cerebral. Acestea alcatuiesc structuri psihice primare, solide,
cu rol bine determinat. Daca luam ca exemple setea si foamea, putem spune ca in
aceste situatii se produc urmatoarele fenomene : intr-o prima etapa, factorii fizici
externi, senzoriali se transmit pe caile spinotalamice, aungand la cortexul cerebral,
apoi la hipotalamus, producand senzatia de uscaciune a gurii, ce se transforma in
senzatia de sete. Aceasta declanseaza ne!oia si aportul de lichide.
""
+enzatia de foame implica initial excitarea mucoasei gastrice, de unde senzatiile
sunt transmise la talamus, apoi la cortexul cerebral si de aici la hipotalamus, de unde
se declanseaza foamea si ne!oia implicita a aportului alimentar.
In conditiile patologice, procesele de inhibitie se pot declansa determinand
dereglari cu manifestari clinice importante, de lunga durata si cu consecinte deseori
gra!e asupra intregii personalitati a indi!idului. Astfel, inhibitia instinctului alimentar
poate duce la aparitia unor stari de anorexie, reprezentate prin refuzul aportului
alimentar sau de lichide. In!ers, dereglarea proceselor de excitatie hipotalamica pot
duce la exacerbarea aportului alimentar sau de lichide, ca in cazul bulimiei sau
potomaniei.
Orie"tarea
Este un proces comportamental prin care se localizeaza corect, in timp si spatiu,
sistemele propriului organism, precum si ale lumii inconuratoare, in !ederea realizarii
actiunilor !oite. 'u alte cu!inte, orientarea reprezinta procesul prin care se alege,
!oluntar, dintre multiplele posibilitati create in timp si spatiu o directie speciala sau
un anumit scop. Ea are o semnificatie dinamica, exprimand, in timp si spatiu, scopuri
si actiuni de mare complexitate.
Acti!itatea de orientare sta la baza maoritatii proceselor cerebrale complexe si
actelor comportamentale. +tarea !igila, atentia, perceptia, in!atarea, acti!itatea
motorie, comportamentele specifice implica si o acti!itate de orientare la care se
adauga explorarea, in!estigarea si manipularea. (a randul lor, aceste acti!itati, de
explorare, in!estigare si manipulare presupun o impulsionare moti!ationala. Initial s-a
considerat ca orientarea unei actiuni depinde direct de factorul moti!ational )o
legatura de tipul om flamand % hrana, de ex.*, dar di!ergentele pri!ind aceasta teorie
au aparut odata cu incercarea de precizare a sferei moti!ationale, astfel ca in timp,
moti!atiei i s-a atribuit doar un rol stimulator, energizant, presupunandu-se ca ea nu
trebuie in!ocata ca principal director al unui comportament specific.
7oti!atia ramane doar cu calitatea orientati!a, existand conexiuni stabile intre
stimul si moti!atie si a!and ca rezultat comun un anumit raspuns comportamental.
Deci, starea moti!ationala asigura doar un grad de sensibilizare fata de anumiti
stimuli ce orienteaza comportamentul catre scop. Acti!itatea de orientare se face
simtita atat in conditii normale, cat si in situatii speciale, de genul atacului sau
apararii. 7onotonia, pri!area de stimuli, reducerea conditiilor de stimulare ori
saturatia de stimuli sunt factori care genereaza acti!itatea de orientare si
comportamentul explorator.
Exista un tip de explorare specifica, care are scop imediat, de genul potolirii foamei
sau a setei si o explorare nespecifica, cu caracter general, de tipul e!itarii plictiselii,
de ex. In mod obisnuit, intreaga acti!itate cerebrala este orientata permanent intr-o
anumita directie, cu exceptia starilor de re!erie, de oboseala exagerata sau de
hiperexcitabilitate difuza. Aceasta acti!itate nu are intotdeauna un corespondent
motor manifest. In sfera acti!itatii de orientare, se cuprinde intr-un sens mai larg
atentia, care este definita ca un proces de orientare selecti!a fata de un obiect, o
persoana sau o actiune si a!and un puternic caracter situational. Atentia selecteaza
preferential stimulii, marind eficienta proceselor cogniti!e.
""
Din fazele atentiei, se desprinde ca prima faza cea de orientare, la care se adauga
".
apoi atitudinea pregatitoare si atentia operanta. ,rientarea sta la baza starii !igile, a
perceptiei, a conditionarii, a in!atarii si a multor acte comportamentale necesare
acti!itatii cotidiene.
7ecanismele neurofiziologice ale orientarii cuprind reflexul de orientare, care
reprezinta o reactie complexa, declansata de un excitant nou, situandu-se la granita
intre reflexele innascute si cele conditionate. Acest reflex are o componenta motorie,
una !egetati!a si una senzoriala, precum si una electroencefalografica. In mecanismul
orientarii, mai este important ni!elul subcortical, reprezentat de formatiunea
reticulata, respecti! +AA, precum si scoarta cerebrala, ce are rol nu numai in
integrarea superioara a reflexului de orientare, ci si in specifizarea acestuia, precum
si in incetarea lui.
Ate"tia
Este dificil de definit, fiind marcata de contrastul dintre usurinta recunoasterii
acesteia prin introspectie si dificultatea definirii ei d.p.d.!. neurofiziologic, ea putand
fi descrisa mai mult subiecti! decat obiecti!.
+e refera la o stare de !eghe, in care informatia senzoriala si mnestica este selecti!
perceputa, realizand o orientare selecti!a si concentrarea acti!itatii mentale asupra
unor stimuli informationali, a!and ca efect cresterea claritatii reflectarii acestora si in
general cresterea eficientei unei acti!itati.
, alta caracteristica a atentiei este selecti!itatea, care este intotdeauna asociata cu
o cantitate foarte mare de stimuli, din care cauza atentia include si aspectul
inseparabil al inatentiei. Atentia este strans legata de orientare, dar ea corespunde
unei !igilente specifice si nu poate fi izolata de celelalte procese cerebrale cu care
este in stransa interdependenta. A acorda atentie unui lucru inseamna, de fapt, a face
abstractie de restul, a bloca accesul la simturile noastre tuturor stimulilor irele!anti.
Asta inseamna ca nu exista atentie in sine, ci doar atentie la ce!a. De aceea, nici o
acti!itate nu se poate desfasura in absenta atentiei. Atentia este un proces aflat in
esenta in ser!iciul cunoasterii mai exacte, mai fidele a lumii inconuratoare.
'omportamentul atenti! are mai multe caracteristici :
B selecti!itatea % se exprima prin atentia fata de un stimul concomitent cu inatentia
fata de alti stimuli
B mobilitatea )flexibilitatea* % reprezinta usurinta cu care se poate trece de la o
problema la alta si care suplineste, in timp, perimetrul limitat al atentiei
B directionarea % inseamna ca atentia este intotdeauna orientata catre o sursa de
stimuli. Din acest punct de !edere exista o atentie pregatitoare reprezentand
orientarea mentala catre stimul si atentia operanta, in care predomina selectia din
cursul actelor de perceptie si gandire
B concentrarea % capacitatea de aprofundare a unei probleme, prin detasarea de
ambianta. Din acest punct de !edere se poate spune ca subiectul in!ata sa fie atent.
B distributia % capacitatea de a cuprinde asa-zis simultan dar, de fapt, succesi!, dar
foarte rapid, dand impresia de simultan, mai multe actiuni, dintre care intotdeauna
una este dominanta pentru un timp
B intensitatea % este o caracteristica de ordin cantitati!, care traduce intens procesele
neuronale implicate
B stabilitatea sau durabilitatea % caracteristica relati!a, atat timp cat atentia
fluctueaza in timp si spatiu
"/
+ursele atentiei sunt :
- ambianta, cuprinzand stimuli interni sau externi
".
- competitia stimulilor, adica intensitatea stimulilor, adica contrastul lor fata de fond,
mobilitatea, !ariatia, noutatea si accesibilitatea. Din acest punct de !edere, stimulii
!erbali fac parte dintre cei care castiga in competitie de cele mai multe ori
- incertitudinea stimulilor, capacitatea de a atrage atentia, in functie de cantitatea de
informatie continuta de stimuli si masurata prin gradul de incertitudine
- moti!atia % forta propulsi!a care genereaza, sustine sau orienteaza atentia
- interesul % ar putea reprezenta chiar suportul atentiei daca nu un factor stimulator.
Interesul sau curiozitatea rele!a elementele de noutate si de surpriza care, odata
cunoscute, conduc la reducerea atentiei. 'uriozitatea specific umana are o sfera
larga, cuprinzand nu doar informatii concrete, ci si aspecte abstracte, e!enimente
sociale, prezent-!iitor etc.
- recompensa % are rol important in suscitarea atentiei, pentru ca dobandirea atentiei
recompenseaza cautarea )explorarea*, deci si atentia. 'and efortul de concentrare
este ineficient, se trece la starea opusa atentiei % inatentia. Atentia si inatentia sunt
doua laturi complementare ale aceluiasi proces complex, conditionandu-se reciproc.
Exista doua tipuri de inatentie : inatentia de inhibitie, consecuti!a aparitiei unei
noi dominante si inatentia prin habituare, adica in!atarea de a nu raspunde la un
stimul care prin repetare isi pierde semnificatia pentru organism )foamea, de ex.*
Posi'iitatie si i.itee sta'iitatii ate"tiei
+tabilitatea atentiei este relati!a, atat in timp cat si in spatiu, prezentand oscilatii
ale intensitatii ori de!ieri de la un subiect la altul. Aceasta se intampla datorita
oboselii centrilor ner!osi, datorita monotoniei stimulilor. 7entinerea unei atitudini
sustinute se realizeaza cu spriinul unor factori :
- marirea stimulului
- frec!enta si regularitatea acestuia
- moti!atia
- cunoasterea si asteptarea rezultatelor
- conditiile generale ale ambiantei
- starea functionala a sistemului ner!os
&ersoanele intro!ertite prezinta un ni!el de acti!are corticala spontana mai ridicat
si concomitent un grad de atentie mai sustinut, pe cand persoanele extro!ertite au un
ni!el de acti!are spontana mai redus si performantele inferioare in pri!inta stabilitatii
atentiei.
Distri'!tia ate"tiei
Atentia este distributi!a, practic doar in aparenta. +e pot, totusi, efectua mai multe
acti!itati in acelasi timp, datorita urmatoarelor mecanisme :
B cand una dintre acti!itati este automatizata, stereotipa
B cand atentia se comuta rapid de la o acti!itate la alta, dand impresia de
simultaneitate
B cand acti!itatile multiple sunt integrate intr-un complex coordonat, stereotip si
in!atat
"/
15. FUNCTIILE CEREBRALE CO&PLE>E
"0
IN0ATAREA
In!atarea si stocarea informatiilor este una dintre cele mai importante caracteristici
ale sistemului ner!os central deoarece intregul comportament uman este un proces
in!atat, suprapus si dez!oltat peste unele componente genetice si o serie de reflexe
neconditionate si conditionate.
In!atarea este procesul complex, prin care se obtin cunostinte si deprinderi noi. Ea
consta din modificari adaptati!e ale comportamentului indi!idual ca rezultat al
experientei, prin care se genereaza sau este modificata o acti!itate ca raspuns la o
situatie data.
'reierul are ne!oie pentru functionarea sa, alaturi de un program ereditar, si de un
program dobandit, constituit in cursul experientei sale.
&rocesul de in!atare are o dez!oltare etapizata :
I % adunarea informatiilor
II % gruparea informatiilor pe categorii sau paternuri
III % stocarea pentru scurta durata
I4 % intarirea si compararea cu experientele anterioare
4 % engramarea si stocarea pentru lunga durata
(a in!atare participa, deci, si alte functii cerebrale : memoria, atentia, moti!atia,
starea de acti!are corticala, gandirea, limbaul, !ointa, aptitudinea, inteligenta,
starile afecti!e.
In!atarea nu utilizeaza capacitatea integrala a sistemului ner!os, ramanand inca
mari rezer!e si disponibilitati, fapt care explica permanenta, precum si perioadele
maximale ale in!atarii.
In ciuda marii pierderi neuronale din timpul !ietii, procesul in!atarii nu sufera,
gratie plasticitatii sistemului ner!os, datorita careia pierderile sunt compensate prin
comutari sau transferuri de informatii dintr-o zona in alta.
+tructurile ner!oase implicate in in!atare sunt : cortexul cerebral )in special lobii
frontali si temporali*, sistemul limbic, corpul calos, hipotalamusul si talamusul.
D.p.d.!. al mecanismelor neuronale implicate, in!atarea ar fi : de tip neasociati!,
care se realizeaza fara existenta unei relatii intre stimuli si se bazeaza pe repetare si
experienta sau in!atare de tip asociati!, care se bazeaza pe stabilirea unor relatii
intre stimuli si se realizeaza prin conditionare reflexa clasica sau conditionare
operanta. Ambele mecanisme sunt modificate prin experienta, de!enind importante
pentru in!atare numai in masura in care apar schimbari datorate experientei. In afara
de aceste tipuri, mai exista in!atare perceptuala, in!atare intuiti!a, in!atare prin
imitarea unui model, in!atare prin intelegerea informatiei transmise, in!atare seriala,
de tip probabilistic s.a.
&E&ORIA
Este capacitatea de fixare, conser!are, recunoastere si e!ocare a informatiilor, a
experientelor cogniti!e, afecti!e si !oliti!e acumulate anterior. Este un proces
dinamic, de reflectare selecti!a acti!a si inteligibila a experientelor anterioare.
Intre in!atare si memorie este dificil de stabilit o separatie neta, memoria fiind o
componenta esentiala si centrala a in!atarii, iar aceasta este, ca si memoria, bazata
pe un flux informational cu semnificatie pentru organism, la momentul respecti!.
Dar, intre cele doua procese nu se poate pune semnul egalitatii, deoarece in!atarea
implica memorie, are efecte modelatoare asupra memoriei, in timp ce memoria este
"1
un proces prin excelenta acumulati!.
"0
+electarea si codificarea informatiilor depinde de semnificatia acestora si de
capacitatea de stocare a creierului care, practic, este nelimitata.
Din totalul informatiilor primite, de fapt numai o mica parte aunge la creier, iar din
aceasta creierul stocheaza sub forma abstracta numai datele semnificati!e, conceptele
si generalizarile si abia apoi detaliile. &rocesul de selectie a stimulilor, ca si procesul
uitarii proteeaza creierul de acumularea informatiilor inutile.
7ecanismul memorarii cuprinde $ etape esentiale :
1. achizitia informatiilor
#. stocarea si conser!area informatiilor
$. e!ocarea informatiilor
Achizitionarea presupune o functionare optima a organelor senzoriale si implicarea
ariilor corticale prefrontale. +tocarea si conser!area implica mecanismul de selectie,
care se produce in sistemul limbic, apoi transportul si in cele din urma codificarea
prin mecanisme intra si interneuronale.
D.p.d.!. functional, exista mai multe tipuri de memorie :
B memorie imediata, operationala sau momentana, utilizata in timpul starii de !eghe,
operand cu date recente, litere, cu!inte, cifre, numere de telefon. +e mai numeste si
memorie senzoriala, pentru ca stocheaza informatiile ce aung la creier pe calea
analizatorilor specifici. Are in general durata foarte scurta, sub 1 minut, are a!antaul
rapiditatii inregistrarii si manierei instantanee de e!ocare si este putin afectata de
!arsta
B memorie primara, tot de scurta durata, dureaza pana la 1. minute, are o capacitate
limitata de codificare, scade rapid prin distragerea atentiei sau prin prelungirea
inter!alului dintre stocare si e!ocare. 'onsolidarea acestui tip de memorie se asigura
prin repetare, rezultand o intarire a circuitului, stare ce face trecerea spre memoria
secundara
B memoria secundara, are la baza aceleasi mecanisme intarite prin repetare si
permanentizare 9 este de mai lunga durata
B memoria tertiara, de foarte lunga durata, este implicata mai ales in stocarea unor
informatii personale, indi!iduale, se refera la datele de identificare, la scris, citit si la
date generale, care nu se uita pe toata durata !ietii, chiar in cazul alterarii celorlalte
tipuri de memorie. Are o capacitate mare, o !iteza mare de e!ocare, in functie de
tipul de memorie, de !arsta, de dez!oltarea indi!iduala, de educatie, de mediul
ambiant etc.
B se !orbeste despre existenta unei memorii constiente si a unei memorii
inconstiente, ultima fiind rezistenta la e!ocari !olitionale si disponibila doar prin
tehnici speciale, precum narcoza, hipnoza sau psihanaliza. 5otusi, datele stiintifice nu
sunt con!ingatoare referitor la aceste doua tipuri de memorie.
'onsolidarea continutului mnestic se bazeaza pe procesul de facilitare sinaptica, pe
repetarea informatiei, pe codificarea acesteia, dar nu aleatoriu, ci prin comparatie cu
informatiile anterioare.
UITAREA
Este un fenomen fiziologic caracterizat prin stergerea informatiilor sau prin lipsa
e!ocarii acestora, proces prin care creierul se degaa de o serie de informatii in
"2
!ederea acumularii altora noi.
Este un mecanism protector fata de solicitarile imense ale mediului. +e refera in
special la informatiile neesentiale, la detalii care nu intereseaza suficient. In general,
se uita mai intai neesentialul recent, care este mai putin fixat si apoi cel mai !echi,
fixat si conser!at.
"1
GANDIREA
6eprezinta trasatura cea mai complexa si distincta a omului, care este data de
experienta si intuitia general umana, a!and continut reflectoriu, prezumti! si
orientati!.
&rocesul gandirii reprezinta treapta cea mai inalta a cunoasterii, care ofera
posibilitatea prospectarii si reflectarii realitatii ca si a reproducerii particularitatilor
lumii materiale, intr-un fenomen ideal, ideea, care depaseste senzorialul si se situeaza
pe treapta superioara a acti!itatii intelectuale si logice.
8andirea nu se reduce nici la materie nici la energie, dar ea nu exista nici in afara
proceselor materiale cerebrale, fiind de fapt o reflectare generalizata si milocita a
obiectelor si fenomenelor ca si a relatiilor dintre acestea la ni!elul creierului. Este cea
mai dinamica functie cerebrala, a!and drept scop rezol!area permanenta a
problemelor ridicate de mediul ambiental si aflarea in cel mai scurt timp a solutiilor
adec!ate in !ederea adaptarii organismului la solicitarile mediului fizic, biologic si
social.
Eficienta gandirii se apreciaza in functie de rapiditatea stabilirii legaturii intre
materialul acumulat si solicitarile momentului, de rapiditatea deciziei si de actionarea
adec!ata. 8andirea opereaza prin notiuni care reflecta, de fapt, insusirile esentiale
ale unui obiect sau fenomen, insusiri extrase prin abstractizare si asociate pe baza
asemanarii contrastului in cadrul unor udecati. 8andirea are la baza mai multe
procese : analiza si sinteza, comparatia, generalizarea, abstractizarea si
sistematizarea.
Partic!aritatie $a"dirii 6
1. intelegerea )clarificarea si asimilarea eficienta a unui material*
#. explicatia si rezoluti!itatea sau capacitatea de rezol!are a unei probleme
$. in!enti!itatea )particularitate ce tine cont si se exprima numai la ni!elul
experientei personale*
8andirea se manifesta in acti!itati creatoare, de tip decizional, in rezol!area unor
probleme si in efectuarea unor raspunsuri la anumite situatii date. 'el putin
deocamdata, gandirea este o functie psihica prin excelenta umana.
.3