IV.

EVALUAREA PERFORMANTEI DE MEDIU

In prezentul capitol ne vom ocupa de o metoda de verificare a
performantei de mediu numita prescurtat E.P.M. (evaluarea performantei
de mediu).
E.P.M. poate fi folosit ca ajutor pentru:

identificarea aspectelor de mediu importante;

fixarea criteriilor de performanta interna;

evaluarea performantelor realizate comparativ cu criteriile de

performanta stabilite.
E.P.M. este un instrument continuu de evaluare spre deosebire de audit
care se realizeaza periodic.
E.P.M. pune accent pe evaluarea performnatelor organizatiei, in timp ce
E.C.V. pune accent pe evaluarea aspectelor de mediu si a impactului
potential asociat produselor si serviciilor unei organizatii.
IV.1. Definitii specifice pentru E.P.M.
indicator al starii mediului (I.S.M.)
Expresie specifica ce asigura informatii despre conditiile locale,
regionale, nationale sau globale ale mediului.
Nota - Regional se poate referi la un stat, provincie sau grup de state din cadrul
unei tari sau se poate referi la un grup de tari sau un continent, in functie de scara
fenomenelor de mediu pe care organizatia le alege.

criteriu de performanta de mediu

Obiectiv, tinta sau alt parametru al performantei de mediu fixat de
conducerea organizatiei si folosit in scopul evaluarii performantei de
mediu.
evaluarea performantei de mediu (E.P.M.)
Proces care usureaza deciziile conducerii legate de pereformanta de
mediu a unei organizatii prin alegerea indicatorilor, strangerea si
analizarea datelor, evaluarea informatiilor in functie de criteriile de
performanta de mediu, precum si raportarea, comunicarea, revizuirea si
imbunatatirea continua a acestui proces.
indicatorul performantei de mediu (I.P.M.)

Expresie specifica ce furnizeaza informatii despre performanta de mediu

a organizatiei.
Note:
1. Un I.P.M. care furnizeaza informatii despre performanta de mediu ale
operatiilor unei organizatii se numeste indicator de performanta operational.
2. Un I.P.M. care furnizeaza informatii despre eforturile conducerii de a influenta
performanta de mediu a unei organizatii se numeste indicator de performanta
a conducerii.

IV.2. Etapele procesului de evaluare a performantelor de mediu

E.P.M. este un poces de management intern care se bazeaza pe
folosirea indicatorilor si pe compararea performantei trecute si prezente
a organizatiei cu criteriile sale de performanta de mediu.
,,Planifica - Realizeaza (efectueaza) - Verifica si actioneaza.
Detaliat, etapele procesului de evaluare a performantei de mediu sunt:

PLANIFICA
a) planificarea E.P.M.
b) alegerea indicatorilor E.P.M. (Procesul de alegere al indicatorilor se
poate referi atat la indicatorii existenti cat si la dezvoltarea unor
indicatori noi);
REALIZEAZA (EFECTUEAZA)
a) utilizarea datelor si informatiilor, care include:
1. colectarea datelor relevante pentru indicatorii alesi;
2. analizarea si transformarea datelor in informatii care sa descrie
performanta de mediu a organizatiei;
3. evaluarea informatiilor care descriu performanta de mediu a
organizatiei in comparatie cu criteriile de performanta de mediu
ale organizatiei;
4. raportarea si comunicarea informatiilor care descriu performanta
de mediu a organizatiei.

VERIFICA SI ACTIONEAZA
d) revizuirea si imbunatatirea E.P.M.

Sunt folosite doua categorii de indicatori pentru E.P.M.:

2

Indicatori de performanta de mediu ( I.P.M. )

Indicatorii de performanta de mediu la randul lor pot fi:

Indicatori de performanta a conducerii ( I.P.C.)
Indicatori de performanta operationali ( I.P.O.)

Indicatori de stare a mediului ( I.S.M.)

La nivelul unei organizatii exista o legatura stransa intre deciziile si

actiunile conducerii, performanta operatiunilor sale si starea mediului.
Informatiile furnizate prin sistemul de E.P.M. ajuta o organizatie sa:

determine toate actiunile necesare pentru a se conforma criteriilor

sale de performanta de mediu;

identifice aspectele importante de mediu;

identifice ocaziile favorabile pentru un mai bun management al

aspectelor sale de mediu (de exemplu prevenirea poluarii);

identifice directiile in performanta sa de mediu;

creasca eficienta si eficacitatea organizatiei;

identifice ocaziile favorabile strategice.

IV.2.1. Planificarea E.P.M. (Planifica )
O organizatie ar trebui sa-si bazeze planificarea E.P.M. (inclusiv alegerea
indicatorilor pentru E.P.M.) pe:

aspectele de mediu importante pe care le pot controla si asupra

carora pot fi de asteptat sa aiba o influenta;

criteriile sale de performanta de mediu;

opiniile partilor interesate.

In planificarea E.P.M., organizatia poate de asemenea tine seama de:

intreaga sa gama de activitati, produse si servicii;

structura sa de organizare;

strategia sa globala de afaceri;

politica sa de mediu;

informatiile necesare pentru respectarea cerintelor legale si altor

cerinte;

acordurile internationale de mediu importante;

beneficiile si costurile de mediu;

informatiile necesare pentru analiza influentelor financiare legate de

performanta de mediu;

nevoia de informatii solide referitoare la performanta sa de mediu de

la an la an;
informatii despre conditiile locale, regionale, nationale sau globale de
mediu;
factori culturali si sociali.

Este important de retinut ca E.P.M. poate fi utilizat si de catre o

organizatie care nu are introdus un S.M.M., in scopul identificarii
aspectelor de mediu importante si a criteriilor de performenta privind
mediul. Pentru identificarea aspectelor importante de mediu, o astfel de
organizatie trebuie sa tina seama de:

scara si natura utilizarii materialelor si energiei;

emisii;
riscuri;
starea mediului;
posibilitatea incidentelor;
cerinte legale de reglementare si de alt tip la care subscrie
organizatia.

In continuare vom prezenta cateva exemple privind posibile moduri de

abordare, pentru identificarea aspectelor de mediu ale unei organizatii
fara un S.M.M. in contextul E.P.M.:

identificarea activitatilor, produselor si serviciilor organizatiei,

aspectele de mediu specifice, importanta lor relativa si impactul
potential referitor la aspectele de mediu importante;
utilizarea informatiilor importante despre starea mediului pentru a
identifica activitatile, produsele si serviciile organizatiei care pot avea
un impact asupra acesteia;
analiza datelor existente in cadrul organizatiei privind intrarile,
deversarile, reziduurile si emisiile de materiale si energie si evaluarea
acestor date din punct de vedere al riscului;
identificarea opiniilor partilor interesate si utilizarea acestor informatii
pentru a ajuta la stabilirea aspectelor importante de mediu ale
organizatiei;
identificarea activitatilor organizatiei care se supun reglementarilor de
mediu sau altor cerinte, pentru care ar putea fi stranse date de catre
organizatie;
luarea in considerare a proiectarii, dezvoltarii, fabricarii, distributiei,
utilizarii, reutilizarii, reciclarii si eliminarii produselor organizatiei cu
cele mai importante beneficii sau avantaje de mediu.

Indiferent daca o organizatie are introdus un S.M.M., planificarea E.P.M.

trebuie facuta in stransa corelatie cu criteriile de performanta de mediu.
In continuare iata cateva exemple de domenii si surse din care pot fi
selectate criteriile de performanta de mediu:

performanta actuala si trecuta;

cerinte legale;
standardele si cele mai bune practici recunoscute;
informatii si date de performanta existente in industrie si alte
organizatii din zona;
reviziile si auditurile de management;
opiniile partilor interesate;
cercetarea stiintifica.

IV.2.1.1. Alegerea indicatorilor pentru evaluarea performantei de

mediu
Indicatorii pentru evaluarea performantei de mediu (I.E.P.M.) trebuie sa
fie astfel alesi, incat sa constituie un mijloc de prezentare cantitativa sau
calitativa a datelor sau informatiilor intr-o forma mai utila si usor de
inteles.
Iata cateva exemple si caracteristici ale datelor utilizate pentru indicatorii
E.P.M.

Marimi directe sau calculate: date sau informatii de baza, cum ar fi

tone de contaminant emise.

Marimi relative sau calculate: date sau informatii comparate cu un alt

parametru care reflecta, de exemplu nivelul productiei, timpul,
localizarea sau calitatea mediului, cum ar fi tone de contaminant pe
tona de produs fabricat, sau tone de contaminant emise pe unitatea
de vanzare de productie.

Marimi sau valori indexate: date sau informatii raportate la unitatea de

produs sau prezentate sub o forma care sa faca o legatura intre
informatii si un anumit standard sau element de referinta, cum ar fi
emisiile de poluanti in anul curent exprimate ca procent din emisiile
dintr-un an de referinta.

Marimi cumulate: date sau informatii de acelasi tip, dar din surse de
emisie diferite, stranse si exprimate sub forma de valoare insumata,
ca de exemplu tone totale dintr-un contaminant dat emise in procesul
de fabricatie a unui produs intr-un an dat, determinata prin insumarea
emisiilor din mai multe instalatii care produc acel produs.

Marimi ponderate: date sau informatii modificate prin aplicarea unui

coeficient de pondere in functie de importanta acestora.

Am vazut ca exista mai multe tipuri de I.E.P.M.:

Indicatori pentru starea mediului ( I.S.M.).

Indicatori de performanta a conducerii ( I.P.C.).

Indicatori de performanta operationala ( I.P.O.).

Exista diferite consideratii care stau la baza alegerii I.E.P.M. iar
stabilirea I.S.M., I.P.C. si I.P.O. se pot face pe baza unor aproximari
succesive. Uneori, datorita complexitatii aspectelor de mediu, este bine
sa se aleaga o combinatie de I.P.C. si I.S.M.
In cele ce urmeaza vom prezenta cateva exemple practice pentru
alegerea I.E.P.M. dintr-o serie de date, in functie de o situatie concreta a
unei organizatii care deverseaza ape uzate epurate intr-un lac, luand in
consideratie si categoriile de persoane interesate din interiorul sau
exteriorul organizatiei. Iata cateva exemple:

cantitatea totala de contaminant specifi deversat pe an ( grupuri

interesate posibile, comunitatea locala);

concentratia de contaminant din apa uzata (grupuri interesate posibil,

autoritatile legislative si de reglementare);

cantitatea de contaminant deversata pe produsul fabricat (grupuri

interesate posibile: conducerea si consumatorii);

modificarea cantitatii de contaminant deversata pe an in functie de

investitiile intr-o tehnologie mai curata sau evolutia procesului (grupuri
interesate posibile: conducerea si investitorii).
Indicatorii regionali, nationali si globali referitori la performanta de mediu
sau la dezvoltarea durabila sunt introdusi de agentiile guvernamentale,
organizatiile neguvernamentale si institutele de cercetare stiintifica.
Atunci cand aleg indicatorii pentru E.P.M. si strang datele, organizatiile ar
putea sa ia in considerare indicatorii introdusi de astfel de institutii si sa
analizeze compatibilitatea acestora cu informatiile care le sunt furnizate.

IV.2.1.1.1. Alegerea indicatorilor de performanta a managementului

(I.P.C.)

Masurile si deciziile conducerii organizatiei pot contribui la performanta

globala de mediu a organizatiei. I.P.C. trebuie sa furnizeze informatii
privind capacitatea organizatiei de a rezolva probleme referitoare la:
instruire, respectarea cerintelor legale, alocarea si utilizarea eficienta a
resurselor, costurile de mediu, cumparari-vanzari, dezvoltarea
productiei, activitatea de documentare, actiunea preventiva si corectiva.
De exemplu, I.P.C. pot fi folositi pentru a evidentia:

eficienta aplicarii diferitelor programe de management de mediu;

actiunile conducerii care influenteaza performanta de mediu a
activitatilor organizatiei;
capacitatile de management de mediu ale organizatiei, inclusiv
flexibilitatea de a se adapta la modificarile conditiilor, la realizarea
obiectivelor specifice, coordonarea eficienta sau capacitatea de
rezolvare a problemelor;
conformarea la cerintele legale si respectarea altor cerinte la care
organizatia subscrie;
costurile sau beneficiile financiare.

In plus, eficienta I.P.C. poate ajuta la:

prevederea modificarilor performantei;

identificarea cauzelor primare acolo unde performanta este depasita

sau nu respecta criteriile de performanta de mediu relevante;

identificarea ocaziilor oportune pentru actiunea preventiva eficienta.

Mai jos prezentam cateva exemple de I.P.C.
Daca interesul conducerii este de a evalua implementarea politicilor si
programelor in cadrul organizatiei I.P.C. posibili pot include:

numarul de obiective si tinte realizate;

numarul de unitati ale organizatiei care realizeaza obiectivele si tintele
de mediu;
numarul de actiuni reusite de prevenire a poluarii;
numarul de angajati care au sarcini referitoare la mediu in meseria pe
care o presteaza;
numarul de angajati care participa la programele de mediu (de ex.
initiative de propuneri de reciclare, depoluare, recompense si
recunoastere s.a.m.d.);
numarul de angajati instruiti fata de cei care necesita instruire;
numarul de persoane care au participat la actiuni de instruire;
nivelurile de cunostinte obtinute prin pregatirea participantilor;
numarul de sugestii de imbunatatire a mediului provenite de la
angajati;
7

rezultatele verificarilor cunostintelor angajatilor referitoare la

performantele de mediu ale organizatiei;
numarul de furnizori de servicii care au un sistem de management de
mediu implementat sau certificat;
numarul de produse destinate dezasamblarii, reciclarii sau reutilizarii;
numarul de produse cu instructiuni de utilizare si eliminare pentru
siguranta mediului.

Daca interesul conducerii este de a evalua eficienta sistemelor de

management in realizarea conformarii cu cerintele de mediu I.P.C.
posibili pot include;

gradul de conformare cu reglementarile;

gradul de conformare al furnizorilor de servicii cu cerintele si

asteptarile specificate de organizatie in contracte;

timpul necesar raspunsului sau corectarii incidentelor de mediu;

numarul de actiuni corective rezolvate si nerezolvate;

numarul de actiuni sau costurile referitoare la amenzi si penalitati;

numarul de audituri finalizate in functie de cele planificate;

numarul de constatari de audit pe perioade determinate de timp;

frecventa revizuirii procedurilor operationale;

nivelul de pregatire pentru interventie in caz de urgenta si exercitiile

de raspuns care demonstreaza promptitudinea planificata.
Daca interesul conducerii este de a evalua relatia dintre performanta de
mediu si cea financiara I.P.C. posibili pot include:

costurile (de exploatare si de capital) care sunt asociate aspectelor de

mediu ale produsului sau procesului;

raportarea investitiei pentru proiectele de imbunatatire a mediului;

economiile realizate prin reducerea utilizarii resurselor, prevenirea

poluarii sau reciclarea deseurilor;

beneficiul din vanzarile unui nou produs sau a unui produs secundar
destinat sa indeplineasca performanta si obiectivele de mediu;

fondurile de cercetare si dezvoltare utilizate in proiectele ce prezinta

importanta pentru mediu;

responsabilitatile de mediu care pot avea un impact material asupra

starii financiare a organizatiei.
Daca interesul conducerii este de a evalua rezultatele programelor sale
de mediu referitoare la comunitatile locale atunci I.P.C. pot include:

numarul de rapoarte de presa privind problemele referitoare la mediu;

numarul de programe educative de mediu sau materiale furnizate
comunitatii;

resursele alocate pentru a sprijini programele de mediu ale

comunitatii;
numarul de zone pentru care exista rapoarte de mediu;
numarul de zone cu programe pentru conservarea biodiversitatii;
numarul de initiative locale de curatenie sau reciclare, sponsorizate
sau auto-finantate;
evaluarile rezultate din observatiile comunitatii.

IV.2.1.1.2. Alegerea indicatorilor de performanta operationala

( I.P.O.)
I.P.O. trebuie sa furnizeze informatii despre operatiile (activitatile) unei
organizatii care se refera la:
intrari: materii prime sau resurse naturale prelucrate, reciclate,
reutilizate, energie si servicii;
modul de repartizare a intrarilor in vederea asigurarii derularii
operatiilor organizatiei;
proiectarea, instalarea, exploatarea (inclusiv evenimente, situatii
de urgenta si operatii neobisnuite) si intretinerea cladirilor si a
echipamentelor organizatiei;
iesiri: produse (de exemplu, produse principale, produse secundare,
materiale reciclate si reutilizate), servicii, reziduuri (de exemplu, solide,
lichide, periculoase, nepericuloase, reciclabile, reutilizabile) si emisii
(de exemplu, emisii in aer, efluenti in ape sau pe sol, zgomot, vibratii,
caldura, radiatii, lumina) rezultate din operatiile organizatiei;
modul cum sunt distribuite produsele rezultate din operatiile
organizatiei.
In continuare prezentam cateva exemple de indicatori de performanta
operationali:
Daca interesul conducerii priveste performanta de mediu referitor la
materialele si materiile prime pe care le foloseste in operatiile
organizatiei, I.P.O. pot include:

cantitatea de materiale utilizate pe unitatea de produs;

cantitatea de materiale prelucrate, reciclate sau reutilizate;

cantitatea de materiale de ambalare evacuate sau reutilizate pe

unitatea de produs;

cantitatea de materiale auxiliare reciclate sau reutilizate;

cantitatea de materii prime reutilizate in procesul de productie;

cantitatea de apa reutilizata;

9

cantitatea de materiale periculoase utilizate in procesul de productie.

Daca interesul conducerii se refera la performanta de mediu privind

energia totala sau tipurile de energie utilizate sau eficienta energiei in
operatiile organizatiei I.P.O. posibili pot include:

cantitatea de energie utilizata pe an sau pe unitatea de produs;

cantitatea de energie utilizata pe serviciu sau client;
cantitatea din fiecare tip de energie utilizata;
cantitatea de energie pe care o economisesc unitatile prin programele
de conservare a energiei.

Daca interesul conducerii este performanta de mediu privind serviciile

care vin in ajutorul activitatilor organizatiei atunci I.P.O. posibili pot fi:

cantitatea de materiale utilizate de furnizorii de servicii;

cantitatea de materiale reciclabile si reutilizabile folosite de furnizorii

de servicii;

cantitatea sau tipul de reziduuri generate de furnizorii de servicii.

Daca interesul conducerii este performanta de mediu referitoare la
utilitatile fizice si echipamentele organizatiei atunci I.P.O. posibili pot
include:

numarul de echipamente ale caror parti pot fi usor dezasamblate,

reciclate si reutilizate;

numarul de ore de functionare pe an pentru o anumita piesa din

echipament;

numarul de evenimente (de ex. explozii) sau operatii neobisnuite ( de

ex. inchideri) pe an;

suprafata totala de teren utilizata in scopuri de productie;

suprafata de teren utilizata pentru a produce o unitate de energie;

consumul mediu de combustibil al parcului de vehicule;

numarul de vehicule din dotare prevazute cu tehnologie de reducere a

poluarii;

numarul de ore de intretinere preventiva a echipamentului pe an.

Daca interesul conducerii este performanta de mediu privind produsele
sau produsele secundare (de ex. alte materiale decat produsele
principale, incluzand materiale reciclate si reutilizate care sunt generate
si retinute pentru scopuri comerciale ulterioare) atunci I.P.O. pot include;

numarul de produse introduse pe piata cu proprietati periculoase

reduse;

numarul de produse care pot fi reutilizate sau reciclate;

procentul din continutul unui produs care poate fi reutilizat sau

reciclat;

numarul de produse cu defecte;

10

numarul de unitati de produse secundare generate pe unitatea de

produs;

numarul de unitati de energie consumate in timpul utilizarii

produsului;

durata utilizarii unui produs;

numarul de produse cu instructiuni privind utilizarea si eliminarea

sigura din punct de vedere al mediului.
Daca interesul conducerii este performanta de mediu referitoare la
reducerea cantitatii de reziduuri generate de operatiile organizatiei I.P.O.
pot include:

cantitatea de reziduuri pe an sau pe unitatea de produs;

cantitatea de reziduuri periculoase, reciclabile sau reutilizabile

produse pe an;

cantitatea totala de reziduuri eliminate;

cantitatea de reziduuri stocata la fata locului;

cantitatea de reziduuri transformata in material reutilizabil pe an;

cantitatea de reziduuri periculoase eliminata datorita inlocuirii

materialelor.

Daca interesul conducerii este performanta de mediu privind emisiile in

aer provenite din operatiile organizatiei I.P.O. pot include:

cantitatea de emisii specifice pe an;

cantitatea de emisii specifice pe unitatea de produs;

cantitatea de energie reziduala eliberata in aer;

cantitatea de emisii in aer avand potential de consum a ozonului;

cantitatea de emisii in aer avand potential de modificare a climei.

Daca interesul conduceri este peerformanta de mediu privind efluentii in
sol sau apa proveniti din operatiile organizatiei I.P.O. pot include:

cantitatea de material specific evacuata pe an;

cantitatea de material specific deversata in apa pe unitatea de

produs;

cantitatea de energie reziduala eliberata in apa;

cantitatea de material depozitata pe terenuri pe unitatea de produs;

cantitatea de efluent pe serviciu sau client.

Daca interesul conducerii este performanta de mediu referitoare la alte
emisii rezultate din operatiile organizatiei I.P.O. pot include:

zgomotul masurat intr-un anumit loc;

cantitatea de radiatii eliberate;

cantitatea de caldura, vibratii sau radiatii luminoase emisa.

11

IV.2.1.1.3. Alegerea indicatorilor de stare a mediului

Indicatorii de stare a mediului ( I.S.M.) furnizeaza organizatiei informatii
despre conditiile locale, regionale, nationale sau globale ale factorilor de
mediu si vin in sprijinul:

identificarii aspectelor importante de mediu si a gestionarii

corespunzatoare a acestora;

evaluarii concordantei cu criteriile de performanta a mediului;

alegerii I.P.C. si I.P.O.;

stabilirii conditiilor generale fata de care sa se determine modificarile

necesare;

determinarea modificarii mediului in timp in functie de programul de

mediu aflat in desfasurare;

investigarea relatiilor posibile intre conditiile de mediu si activitatile,

produsele si serviciile organizatiei;

determinarea actiunilor corective necesare.

In general dezvoltarea unui sistem de I.S.M. este atributul unor
organizatii guvernamentale, a unor N.G.O.-uri sau institute de cercetare
stiintifica si nu a unor organizatii de afaceri individuale. Daca acestea din
urma pot totusi identifica sau stabili o legatura intre activitatea lor si
starea unor componente ale mediului, ele pot sa-si dezvolte proprii lor
I.S.M. si sa-si aleaga indicatorii de performanta a conducerii (I.P.C.) si
indicatorii de performanta operationali (I.P.O.) astfel incat sa stabileasca
o legatura intre eforturile conducerii, performanta operationala si starea
mediului.
Este util de a prezenta cateva exemple de I.S.M., care prezinta interes
pentru organizatii guvernamentale, N.G.O.-uri sau institute de cercetare:

proprietatile si calitatea principalelor cursuri de apa;

calitatea regionala a aerului;
speciile aflate in pericol;
temperaturile oceanelor;
concentratiile de contaminanti din tesuturile organismelor vii;
distrugerea ozonului;
modificarea globala a climei.

I.S.M. pot fi stabiliti pentru diferiti factori de mediu cum sunt aerul, apa,
solul, flora, fauna, fiintele umane sau pentru elemente de estetica,
patrimoniu si cultura.
In functie de aceste elemente putem prezenta o serie de exemple cum
ar fi:

Indicatori de stare a mediului pentru aer:

12

concentratia unui contaminant specific in aer in zonele alese

pentru monitorizare;
temperatura mediului in locurile aflate la o distanta specifica de
utilitatile organizatiei;
nivelurile de opacitate ale aerului in amonte si aval de utilitatile
organizatiei;

frecventa ceturilor fotochimice intr-o anumita zona;

nivelurile medii de zgomot masurate in perimetrul organizatiei;

mirosul masurat la o distanta specifica de utilitatile organizatiei.

Indicatori de stare a mediului pentru apa:

concentratia unui contaminant specific in apa subterana sau de

suprafata;

turbiditatea masurata intr-un curs adiacent utilitatii in amonte si

aval punctului de deversare a apei uzate;

oxigenul dizolvat in receptor;

temperatura apei intr-un curs de apa de suprafata adiacent utilitatii

organizatiei;

modificarea nivelului apei subterane;

numarul de bacterii coliforme pe litru de apa.

Indicatori de stare a mediului pentru sol:
concentratia unui contaminant specific in solurile de suprafata in
anumite zone din apropierea organizatiei;
concentratia de nutrienti din solurile adiacente utilitatii organizatiei;
refacerea terenului intr-o anumita zona;
suprafata de teren afectata agriculturii, turismului sau inundabila
dintr-o anumita zona;
suprafata arata si nefertila dintr-o anumita zona;
masura eroziunii solului de la suprafata dintr-o anumita zona.
Indicatori de stare a mediului pentru flora:
concentratia unui contaminant specific in tesuturile unei anumite
specii de plante care se afla in zona;
productivitatea in timp a terenurilor din zona apropiata;
populatia unei anumite specii de plante pe o anumita distanta fata
de utilitatile organizatiei;
numarul total de specii ale florei intr-o zona definita;
numarul si varietatea speciilor de plante cultivate intr-o zona definita;
masuratori specifice ale calitatii habitatului pentru anumite specii
din zona definita;
masura specifica a cantitatii de vegetatie dintr-o zona definita;
masura specifica a calitatii vegetatiei dintr-o zona definita.
13

Indicatori de stare a mediului pentru fauna:

concentratia unui contaminant specific in tesuturile unei anumite
specii de animale care se gaseste in zona locala sau regionala;
populatia unei anumite specii de animale pe o anumita raza fata
de utilitatile organizatiei;
masuratori specifice ale calitatii habitatului pentru anumite specii
din zona locala;
numarul total de specii din fauna locala.
Indicatori de stare a mediului privind populatia:
datele de longevitate pentru populatie;
incidenta bolilor specifice in principal printre persoanele sensibile,
din studiile epidemiologice efectuate in zona locala sau regionala;
rata de crestere a populatiei in zona locala sau regionala;
densitatea populatiei in zona locala sau regionala;
nivelurile de plumb in sange pentru copii din zona locala.

Indicatori de stare a mediului privind aspecte de estetica, patrimoniu

si cultura:
starea calitatii structurilor sensibile;
starea calitatii locurilor considerate protejate din vecinatatea
utilitatii organizatiei;
starea calitatii suprafetei cladirilor istorice din zona locala.

IV.2.2. Utilizarea datelor si informatiilor (realizeaza)

IV.2.2.1. Strangerea datelor
Datele necesare trebuie stranse regulat, sistematic, din surse
corespunzatoare, concordate cu planificarea E.P.M. Procedura de
strangere a datelor trebuie sa asigure credibilitatea acestora si sa fie
insotita de practici de control al calitatii acestora.
Datele pot fi stranse din urmatoarele surse:
monitorizare si masurare;
interviuri si observatii;
rapoarte regulate;
inregistrari de inventar si de productie;
inregistrari financiare si de contabilitate;
inregistrari de cumparare;
rapoarte de revizuire, audit sau evaluare de mediu;
inregistrari de instruire in domeniul mediului;
rapoarte stiintifice si studii;
agentii
guvernamentale, institute academice si
neguvernamentale;

organizatii

14

furnizori si subcontractanti;
clienti, consumatori si parti interesate;
asociatii de afaceri.

IV.2.2.2. Analizarea si transformarea datelor

Pentru a fi utile, datele trebuie analizate si transformate in informatii care
sa descrie performanta de mediu sub forma unor I.E.P.M. . Este necesar
sa fie analizate toate datele, cu luarea in considerare a aspectelor de
calitate, valabilitate, corectitudine, necesare obtinerii de informatii
credibile. Metodele de analiza pot include prelucrari prin calcul, metode
statistice, determinari de valori maxime sau minime, tehnici grafice,
indexari, cumulari (insumari) de valori, ponderari.
IV.2.2.3. Evaluarea informatiilor
Informatiile exprimate sub forma de indicatori de evaluare a performantei
de mediu (daca este posibil si de indicatori de stare a mediului) trebuie
comparate cu criteriile de performanta de mediu iar rezultatele aduse la
cunostinta conducerii. In acest fel pot fi intelese cauzele care au condus
la nerealizarea performantei dorite.
IV.2.2.4. Raportare si comunicare
Informatiile privind performanta de mediu trebuie raportate si comunicate
partilor interesate.
Avantajele raportarii si comunicarii performantei de mediu pot include:
ajutarea organizatiei la realizarea criteriilor sale de performanta de
mediu;
cresterea interesului si dialogului privind politicile de mediu, criteriile
de performanta de mediu si realizarile relevante ale organizatiei;
demonstrarea existentei angajamentului organizatiei si a eforturilor
pentru imbunatatirea performantei de mediu;
sporirea raspunderii fata de preocuparile si problemele privind
aspectele de mediu ale organizatiei.
Raportarea si comunicarea se poate referi la personalul propriu sau la
cel din afara organizatiei.

15

IV.2.2.4.1. Raportarea si comunicarea interna

Conducerea trebuie sa se asigure ca informatiile corespunzatoare si
necesare care descriu performanta de mediu a organizatiei sunt
comunicate periodic in intreaga organizatie. Aceasta inseamna ca
angajatii, contractanti si alte persoane care au legatura cu organizatia isi
indelpinesc responsabilitatile, iar organizatia respecta criteriile de
performanta de mediu. O organizatie tine cont de aceste informatii in
revizuirea sistemului sau de mediu.
IV.2.2.4.2. Raportarea si comunicarea in exterior
Raportarea si comunicarea in exterior pot contribui la imbunatatirea
imaginii organizatiei in afaceri sau fata de comunitatile in care ea
actioneaza.
Exemple de informatii pe care o organizatie le poate include in
raportarea sau comunicarea catre partile interesate externe:

o declaratie a angajamentului organizatiei pentru E.P.M. ca parte a

managementului de mediu;
o descriere a activitatilor, produselor si serviciilor sale;
o declaratie a aspectelor sale importante de mediu si indicatorii
respectivi pentru E.P.M.;
informatii privind performanta realizata comparativ cu criteriile sale de
mediu;
actiuni care deriva din E.P.M.;
contributia managementului de mediu si a E.P.M. la succesul global al
organizatiei.

IV.2.3. Revizuirea si imbunatatirea evaluarii performantei de mediu

( verifica si actioneaza )
Evaluarea performantei de mediu a unei organizatii si rezultatele
obtinute, trebuie revizuite periodic, pentru a identifica ocaziile favorabile
de imbunatatire, fapt ce poate contribui la imbunatatirea performantei de
mediu in ansamblu.
Etapele de revizuire a E.P.M. si a rezultatelor sale pot include
inventarierea:
eficientei costurilor si beneficiilor realizate;
progresului efectuat pentru a indeplini criteriile de performanta de
mediu;
oportunitatii criteriilor de performanta de mediu;
oportunitatii indicatorilor alesi pentru E.P.M.;
16

surselor de date, metodelor de strangere a datelor si calitatii datelor.

Iata cateva aspecte pe care trebuie sa le avem in vedere atunci cand

dorim sa revizuim mecanismul de evaluare a performantei de mediu:
E.P.M.-ul organizatiei:
furnizeaza informatiile corespunzatoare pentru a masura modificarile
in performanta de mediu a organizatiei?
furnizeaza informatii corespunzatoare si utile conducerii?
a fost implementata conform unui plan?
utilizeaza surse de date si raspunde de colectarea datelor?
analizeaza efectiv si evalueaza datele stranse?
este sustinuta de resurse adecvate?
este
relevanta pentru criteriile de performanta de mediu a
organizatiei?
furnizeaza informatii pentru raportarea si comunicarea informatiilor
E.P.M.?
ia in considerare sau solicita intrari de la partile interesate atunci cand
este cazul?
da o valoare sporita organizatiei?
raspunde la modificarile din cadrul organizatiei si a starii mediului din
imprejurimile sale?
se adreseaza rezultatelor de mediu noi?
este bine integrata comparativ cu alte masuri de performanta
acceptate de organizatie?
Pentru o mai mare claritate iata cateva exemple de actiuni prin care
putem imbunatati un sistem de evaluare a performantei de mediu
(actioneaza):
imbunatatirea calitatii, credibilitatii si disponibilitatii datelor;
imbunatatirea capacitatilor analitice si de evaluare;
dezvoltarea sau identificarea de indicatori noi sau utili pentru E.P.M.;
modificarea domeniului de aplicare a E.P.M.

17

V. AUDITUL DE MEDIU
Auditul de mediu constituie un instrument util pentru verificarea si
sprijinirea procesului de imbunatatire a performantei de mediu.
Auditul de mediu reprezinta o analiza mai complexa cu luarea in
considerare si a aspectelor de management, spre deosebire de bilantul
de mediu care se limiteaza la aspectele de mediu si la impactul asociat
acestora.
V.1 Definitii
In contextul auditului de mediu vom utiliza mai frecvent urmatorii termeni:
a) concluzie a auditului
apreciere sau opinie profesionala exprimata de catre un auditor asupra
subiectului audiat, bazata numai pe interpretarea pe care auditorul o da
constatarilor auditului
b) criterii de audit
politici, practici, proceduri sau cerinte fata de care auditorul compara
datele relevante pentru audit colectate referitoare la obiectul auditat
NOTA - Cerintele pot include standarde, ghiduri, cerinte organizationale specifice si
prevederi legale sau reglementari, dar fara a se limita la acestea.

c) data relevanta pentru audit (dovada)

informatie verificabila, inregistrari sau declaratii privind faptele
NOTE
1. Data relevanta pentru audit, care poate fi calitativa sau cantitativa, se utilizeaza
de auditor pentru a determina daca sunt indeplinite criteriile de audit.
2. Data relevanta pentru audit se bazeaza, de regula, pe interviuri, examinarea
documentelor, observarea activitatilor si a conditiilor, rezultatele existente ale
masuratorilor sau incercarilor, sau alte mijloace din domeniul auditului.

d) constatari ale auditului

rezultate ale evaluarii datelor de audit colectate si comparate cu criteriile
de audit convenite
NOTA: Constatarile auditului constituie baza raportului de audit.

18

e) echipa de audit
grup de auditori, sau un singur auditor, desemnat pentru efectuarea unui
anumit audit; echipa de audit poate include si experti tehnici, precum si
auditori in curs de formare.
NOTA: Unul dintre auditorii echipei de audit detine functia de auditor sef.

f) auditat
organizatie supusa auditarii
g) auditor de mediu
persoana calificata pentru efectuarea auditurilor de mediu.
NOTA: Criteriile de calificare pentru auditorii de mediu sunt prezentate in ISO14012.

h) client (solicitant)
organizatie care comanda auditul
NOTA: Clientul poate fi auditatul sau orice alta organizatie care are dreptul prin
reglementari sau prin contract sa comande un audit.

I) audit de mediu
proces sistematic si documentat de verificare a datelor de audit, obtinute
si evaluate in mod obiectiv, pentru a determina daca activitatile,
evenimentele, conditiile, sistemele de management de mediu stabilite
sau informatiile asupra acestora sunt in conformitate cu criteriile de audit
incluzand si comunicarea catre client a rezultatelor acestui proces.
j) auditor sef
persoana calificata pentru conducerea si efectuarea auditurilor de mediu
NOTA: Criteriile de calificare pentru auditorii sefi sunt prezentate in ISO 14012.

k) organizatie
companie, societate comerciala, firma, intreprindere, autoritate sau
institutie publica sau privata, parte sau combinatie a acestora, care are
propria sa structura functionala si administrativa
NOTA: definitie adaptata din ISO 14001:1996.

l) obiectiv al auditului de mediu

activitate, eveniment, conditie, sistem de management de mediu si/sau
informatiile aferente
m) expert tehnic
persoana care pune la dispozitia echipei de audit cunostinte specifice
sau rezultatul expertizei sale, dar care nu participa ca auditor

19

V.2. Cerinte ale auditului de mediu

Se recomanda ca un audit de mediu sa se concentreze pe un obiectiv
bine definit si sa aiba la baza o documentatie clara. De asemenea,
trebuie stabilita cu precizie si claritate partile sau partea careia ii revine in
responsabilitate obiectivul analizat. Este bine ca auditul sa se efectueze
numai daca, dupa consultarea clientului, auditorul sef apreciaza ca sunt
indeplinite urmatoarele conditii:

informatiile referitoare la obiectivul auditului sunt suficiente si

adecvate;
exista resurse corespunzatoare pentru sustinerea procesului de audit;
persoana supusa auditului (auditatul) coopereaza in mod
corespunzator.

V.3 Principii generale necesar a fi respectate la realizarea unui

audit de mediu
V.3.1 Obiectivele in domeniul auditului de mediu
Se recomanda ca auditul sa se axeze pe obiectivele definite de catre
client. Pentru atingerea acestor obiective, domeniul auditului este
determinat de catre auditorul sef in urma consultarii cu clientul. Domeniul
prezinta intinderea si fixeaza limitele auditului.
V.3.2 Obiectivitate, independenta si competenta
Pentru garantarea obiectivitatii procesului de audit, a constatarilor si a
concluziilor acestuia se recomanda ca membrii echipei de audit sa nu fie
implicati in activitatile auditate. Pe intreaga durata a procesului, acestia
trebuie sa dea dovada de obiectivitate, de impartialitate si de
echidistanta fata de orice conflict de interese.
Utilizarea ca membri ai echipei de audit a personalului din interiorul sau
exteriorul organizatiei auditate este la latitudinea clientului. Se
recomanda ca membrii echipei alesi din interiorul organizatiei sa nu fie
subordonati ai celor ce raspund direct de obiectivul care urmeaza sa fie
auditat.
Este indicat ca membrii echipei de audit sa dispuna de un ansamblu
corespunzator de cunostinte, competenta si experienta pentru a-si
indeplini responsabilitatile auditului.
20

V.3.3 Profesionalism
In conducerea unui audit de mediu, se recomanda ca auditorii sa dea
dovada de preocupare, promptitudine, competenta profesionala si
discernamant.
Se recomanda ca relatiile dintre membrii echipei de audit si client sa fie
relatii de incredere si confidentialitate. Este indicat ca membrii echipei de
audit sa nu dezvaluie informatiile sau documentele obtinute in timpul
auditului, sau raportul final unei terte parti, fara aprobarea expresa a
clientului si, daca este cazul, fara aprobarea auditatului, in afara de cazul
in care acest lucru este cerut de lege.
V.3.4 Proceduri metodice
Un audit de mediu trebuie condus si realizat respectand prezentele
principii precum si procedurile elaborate pentru un anumit tip de audit.
Aceste proceduri si metodologii trebuie sa fie coerente.
V.3.5 Criterii, dovezi si constatari ale auditului
Se recomanda ca determinarea criteriilor de audit sa constituie o prima
etapa esentiala a auditului de mediu. Aceste criterii, cu un nivel de
detaliere adecvat, ar trebui sa fie convenite intre auditorul sef si client si
apoi comunicate auditatului.
Se recomanda ca informatiile adecvate sa fie colectate, analizate,
interpretate si inregistrate pentru a fi utilizate ca dovada de audit in
procesul examinarii si evaluarii pentru a determina daca sunt indeplinite
criteriile de audit.
Calitatea si cantitatea datelor relevante pentru audit ar trebui sa permita
auditorilor de mediu competenti, ce lucreaza independent unii de altii, sa
ajunga la o constatare similara, rezultata din evaluarea acelorasi date
relevante pentru audit fata de aceleasi criterii de audit.
V.3.6. Increderea in constatarile si concluziile auditului
Se recomanda ca procesul de audit de mediu sa fie astfel conceput incat
sa furnizeze clientului si auditorului nivelul de certitudine asteptat in ceea
ce priveste increderea in constatarile auditului si in toate concluziile
auditului.

21

V.3.7. Raport la audit

Constatarile auditului si/sau un rezumat al acestora, se recomanda sa fie
comunicate clientului intr-un raport scris. Se recomanda ca auditatul sa
primeasca o copie a raportului de audit, cu exceptia cazului in care
clientul exclude acest lucru.
Informatiile referitoare la audit care pot fi incluse in raporturile de audit
cuprind, fara a se limita la acestea, urmatoarele date:
a)
b)
c)
d)
e)
f)
g)
h)
i)

identificarea organizatiei auditate si a clientului auditului;

obiectivele convenite si domeniul auditului;
criteriile convenite fata de care s-a realizat auditul;
durata auditului si datele la care a fost realizat;
identificarea membrilor echipei de audit;
identificarea reprezentantilor auditatului care participa la audit;
o declaratie privind natura confidentiala a continutului;
lista de difuzare a raportului de audit;
rezumatul derularii procesului de auditare incluzand toate obstacolele
intalnite;
j) concluziile auditului.
In acord cu solicitantul, se recomanda ca auditorul sef sa determine care
din punctele mentionate mai sus sa figureze in raport, precum si
eventualele puncte suplimentare.
V.4. Auditul sistemelor de management de mediu
Auditul SMM are drept scop ajutarea unei organizatii sa-si stabileasca si
atinga politicile, obiectivele, standardele si alte cerinte privind mediul. In
cele ce urmeaza vom prezenta o procedura de realizarea a auditului unui
SMM, asa cum se preconizeaza in ISO 14011. Fata de termenii definiti
pana in prezent, vom mai defini urmatoarea notiune:
auditul SMM proces metodic si documentat de verificare a datelor
relevante pentru audit, obtinute si evaluate in mod obiectiv,
urmarind sa stabileasca daca SMM-ul organizatiei corespunde
criteriilor de audit, inclusiv de comunicare a rezultatelor obtinute
catre solicitant.

22

V.4.1 Obiective, roluri si responsabilitati in cadrul auditului

sistemului de management al mediului (ASMM)

V.4.1.1 Obiective ale auditului

Se recomanda ca un ASMM sa aiba definite precis obiectivele urmarite.
Obiective tipice pentru un audit sunt urmatoarele:
a) sa determine conformitatea SMM al unui auditat cu criteriile de
performanta stabilite, pentru auditul SMM;
b) sa determine daca SMM auditatului a fost implementat si mentinut
corespunzator;
c) sa identifice zonele de imbunatatire posibila in SMM al auditatului;
d) sa evalueze modul in care se realizeaza procesul de revizuire al
SMM, precum si capacitatea acestuia de a asigura in permanenta ca
SMM este adecvat si eficient;
e) sa evalueze SMM al unei organizatii atunci cand se doreste stabilirea
unei relatii contractuale cu un furnizor potential sau partener de joint
venture.
V.4.1.2 Roluri, responsabilitati si activitati in cadrul ASMM
In cadrul derularii unui proces de audit, partile implicate au diferite
atributii, pozitii diferite, deruland activitati diferite.
Auditor sef
Principala responsabilitate a auditorului sef este de a efectua si conduce
auditul in mod eficient respectand domeniul stabilit si in conformitate cu
planul de audit aprobat de solicitant. In plus ii pot reveni urmatoarele
responsabilitati si activitati:
a) sa consulte solicitantul si auditatul, daca este cazul, pentru a
determina criteriile si domeniul de audit;
b) sa obtina informatii si date relevante necesare pentru atingerea
obiectivelor auditului, cum ar fi detalii privind activitatile, produsele,
serviciile, locul si imprejurimile auditatului, precum si detalii ale
auditurilor precedente;
c) sa determine daca cerintele pentru un audit de mediu asa cum sunt
indicate in ISO 14010 de exemplu sunt respectate;

23

d) sa formeze echipa de audit tinand seama de posibilele conflicte de

interes si sa obtina acordul solicitantului asupra componentei
acesteia;
e) sa dirijeze activitatile echipei de audit in conformitate cu principiile si
liinile directoare prezentate in acest capitol (specifice standardului
ISO14010);
f) sa intocmeasca planul de audit de comun acord cu solicitantul, cu
auditatul si cu membrii echipei de audit;
g) sa comunice planul de audit final al echipei de audit, auditatului si
solicitantului;
h) sa coordoneze pregatirea documentelor de lucru, a procedurilor
detaliate si sa asigure informarea echipei de audit;
i) sa caute rezolvarea tuturor problemelor care apar in timpul auditului;
j) sa constate eventualul caracter inaccesibil al unui obiectiv si sa
explice acest lucru solicitantului si auditatului;
k) sa reprezinte echipa de audit in discutii cu auditatul inainte, in timpul
si dupa realizarea auditului;
l) sa semnaleze imediat auditatului orice neconformitate grava
constatata in timpul auditului;
m) sa redacteze pentru solicitant raportul de audit in mod clar si concis,
la termenul convenit in planul de audit;
n) sa formuleze recomandari pentru imbunatatirea SMM, daca
s-a convenit acest lucru in domeniul auditului.
Auditor
In cadrul responsabilitatilor si activitatilor sale, auditorul trebuie:
a) sa respecte instructiunile auditorului sef si sa-l sustina;
b) sa planifice si sa execute sarcinile care-i revin in domeniul de audit, in
mod efectiv si eficient;
c) sa stranga si sa analizeze suficiente date relevante pertinente pentru
audit, pentru a formula constatarile auditului si concluziile referitoare
la SMM;
d) sa pregateasca documentele de lucru sub indrumarea auditorului sef;
e) sa fundamenteze pe baza de documente fiecare constatare de audit;
f) sa asigure protectia documentelor referitoare la audit si restituirea lor
conform acordurilor stabilite;
g) sa contribuie la redactarea raportului auditului.

24

Echipa de audit
Procedeul de alegere a membrilor echipei de audit trebuie sa confere
siguranta ca acestia poseda experienta si atestarea necesare realizarii
auditului si sa tina seama de:
a) calificari (asa cum sunt definite de exemplu in ISO 14012);
b) sa contacteze auditatul pentru obtinerea cooperarii sale integrale si
pentru initierea procesului de audit;
c) sa defineasca obiectivele auditului;
d) sa aleaga un auditor sef sau o organizatie auditoare si , daca este
cazul, sa aprobe componenta echipei de audit;
e) sa asigure echipei de audit autoritatea adecvata si resursele pentru a
permite realizarea auditului;
f) sa consulte auditorul sef pentru stabilirea domeniului auditului;
g) sa aprobe criteriile pentru auditul SMM;
h) sa aprobe planul de audit;
i) sa primeasca raportul auditului si sa stalileasca distribuirea acestuia.
Auditat
In cadrul responsabilitatilor si activitatilor sale, auditatul trebuie:
a) sa informeze personalul propriu asupra obiectivelor si domeniului
auditului, dupa cum este necesar;
b) sa puna la dispozitia echipei de audit mijloacele necesare pentru a
asigura o buna desfasurare a auditului;
c) sa desemneze personalul responsabil si competent din propria
organizatie care sa insoteasca membrii echipei de audit pentru a-i
indruma la fata locului si a se asigura ca se tine seama de cerintele
referitoare la sanatatea si securitatea echipei;
d) sa permita accesul, la cererea auditorilor, la instalatii, la personalul
aferent si la informatiile si inregistrarile corespunzatoare;
e) sa coopereze cu echipa de audit in vederea atingerii obiectivelor
auditului;
f) sa primeasca un exemplar din raportul auditului, cu exceptia cazului
in care solicitantul se opune in mod expres.

25

V.4.2 Derularea si etapele procesului de auditare

Realizarea auditului presupune mai multe etape si anume: initierea
auditului, pregatirea auditului, realizarea auditului.
V.4.2.1 Initierea auditului
Aceasta etapa presupune stabilirea clara a domeniului si o examinare
preliminara a documentatiei.
V.4.2.1.1 Stabilirea domeniului auditului
Domeniul auditului descrie intinderea si fixeaza limitele auditului, in
spatiu si timp precizand de exemplu, locul, durata, activitatile
organizatiei, precum si modul de raportare. Domeniul este stabilit de
solicitant si auditorul sef.
Resursele angajate pentru realizarea auditului trebuie sa fie suficiente
pentru acoperirea domeniului prevazut.
V.4.2.1.2 Examinarea preliminara a documentatiei
La inceputul procesului de audit, auditorul sef examineaza documentele
organizatiei, cum sunt declaratiile politicii privind mediul, programele,
inregistrarile sau manualele care permit sa se raspunda cerintelor SMM .
Daca se considera ca documentatia existenta nu corespunde
necesitatilor auditului, solicitantul trebuie informat. Nu este necesar sa se
investeasca resurse suplimentare inainte de a primi punctul de vedere al
solicitantului.
V.4.2.2 Pregatirea auditului
Aceasta etapa presupune intocmirea unui plan, stabilirea
responsabilitatilor in cadrul echipei si pregatirea documentelor de lucru.
V.4.2.2.1 Planul de audit
Se recomanda intocmirea unui plan de audit flexibil pentru a permite
schimbari in functie de informatiile primite in cursul auditului si pentru a
permite o buna utilizare a mijloacelor si resurselor alocate.
26

Planul trebuie sa includa:

a) obiectivele si domeniul auditului;
b) criteriile pentru audit;
c) identificarea unitatilor functionale si organizationale care vor fi
auditate;
d) identificarea functiilor si/sau a persoanelor care lucreaza in cadrul
organizatiei auditate avand responsabilitati directe importante
referitoare la SMM;
e) identificarea acelor elemente ale SMM-ului auditatului care au
prioritate in audit;
f) procedurile care includ auditarea elementelor SMM, in functie de tipul
organizatiei auditate;
g) limbile folosite pentru realizarea auditului si a raportului (unde este
cazul);
h) identificarea elementelor de referinta;
i) perioada de timp prevazuta pentru realizarea principalelor activitati
ale auditului;
j) datele si locurile unde trebuie efectuat auditul;
k) identitatea membrilor echipei de audit;
l) calendarul reuniunilor care au loc cu conducerea auditatului;
m) cerintele de confidentialitate;
n) formatul, structura si continutul raportului de audit, data prevazuta
pentru finalizarea si distribuirea raportului;
o) cerintele pentru pastrarea documentelor.
Se recomanda ca planul de audit sa fie comunicat solicitantului,
membrilor echipei de audit si auditatului. Solicitantul trebuie sa analizeze
si sa aprobe acest plan.
V.4.2.2.3 Documente de lucru
Documentele de lucru necesare pentru a usura investigatiile auditorului
pot include:
a) formulare pentru consemnarea dovezilor si a constatarilor auditului;
b) proceduri si liste de verificare destinate evaluarii elementelor SMM;
c) inregistrarile reuniunilor.
Se recomanda ca documentele de lucru sa fie pastrate confidential cel
putin pana la finalizarea auditului; documentele care contin informatii
confidentiale sau care se refera la proprietatea industriala trebuie sa fie
protejate in mod adecvat de catre membrii echipei de audit.

27

V.4.2.3 Realizarea auditului

Etapa de realizare a auditului presupune o prima reuniune de
deschidere, urmata de strangerea datelor relevante pentru audit
(dovezi), definitivarea principalelor constatari ale auditului si in sfarsit
reuniunea de inchidere.
V.4.2.3.1 Reuniunea de deschidere
Reuniunea de deschidere are urmatoarele scopuri:
a) sa-i prezinte pe membrii echipei de audit conducerii auditatului;
b) sa faca o trecere in revista a obiectivelor si a planului de audit si sa
stabileasca de comun acord un calendar de audit;
c) sa prezinte un sumar al metodelor si procedurilor care vor fi utilizate
pentru efectuarea auditului;
d) sa determine modurile oficiale de comunicare intre echipa de audit si
auditat;
e) sa confirme punerea la dispozitie a resurselor si a echipamentelor
necesare echipei de audit;
f) sa confirme data si ora reuniunii de inchidere;
g) sa incurajeze participarea activa a auditatului;
h) sa treaca in revista impreuna cu echipa de audit, procedurile de
urgenta si de protectie din locurile importante.
V.4.2.3.2 Strangerea datelor relevante (dovezilor)
Dovezile de audit trebuie stranse in numar suficient astfel incat sa
permita verificarea conformitatii SMM al auditatului cu criteriile auditului
SMM.
Se recomanda ca dovezile de audit sa fie stranse prin convorbiri, prin
examinarea documentelor si prin observarea activitatilor si a conditiilor in
care se desfasoara acestea. Neconformitatile fata de criteriile auditului
SMM trebuie inregistrate.
Informatiile obtinute in urma convorbirilor trebuie sa fie verificate cu alte
informatii ce provin din surse independente, cum sunt observatiile,
inregistrarile si rezultatele masuratorilor existente. Se recomanda ca
declaratiile neverificate sa fie inregistrate ca atare.
Membrii echipei de audit trebuie sa examineze baza programelor de
prelevare a datelor si a procedurilor, pentru a garanta eficienta

28

controlului calitatii prelevarilor si a procedurilor de masurare utilizate de

auditat ca parte a activitatilor SMM.
V.4.2.3.3 Constatari ale auditului
Se recomanda ca echipa de audit sa analizeze toate datele relevante
(dovezile) auditului pentru a determina neconformitatea SMM fata de
criteriile auditului SMM. Echipa de audit trebuie sa se asigure ca aceste
constatari ale neconformitatii au la baza o documentatie clara si precisa
si se bazeaza pe dovezile de audit.
V.4.2.3.4 Reuniunea de inchidere
Dupa finalizarea etapei de strangere a dovezilor de audit si inainte de a
pregati raportul auditului, se recomanda ca membrii echipei de audit sa
tina o reuniune cu conducerea auditatului si cu responsabilii pentru
functiile auditate. Scopul principal al acestei reuniuni este de a prezenta
auditatului constatarile auditului astfel incat auditatul sa i-a la cunostinta
si sa inteleaga clar aceste constatari.
Este bine ca punctele de dezacord sa se clarifice daca este posibil
inainte de finalizarea raportului de catre auditorul sef. Deciziile finale
privind importanta si descrierea constatarilor auditului apartin auditorului
sef, desi auditatul sau solicitantul pot sa nu fie de acord cu aceste
constatari.
V.4.2.4. Raportul intocmit ca urmare a auditului
V.4.2.4.1 Pregatirea raportului auditului
Toate constatarile auditului insotite eventual si de un rezumat al acestora
se recomanda sa fie consemnate intr-un raport scris care sa fie pus la
dispozitia clientului. Este bine ca si auditatul sa primeasca o copie a
acestui raport, cu exceptia cazului cand clientul exclude acest lucru.
V.4.2.4.2 Continutul raportului auditului
Raportul auditului trebuie sa fie datat si semnat de catre auditorul sef.
In functie de acordul intervenit intre auditorul sef si solicitant, raportul
auditului poate contine urmatoarele informatii:

29

a) denumirea si date de identificare privind organizatia auditata si

solicitantul;
b) domeniul, obiectivele si planul de audit care fac obiectul acordului
partilor interesate;
c) criteriile convenite si lista documentelor de referinta luate in
consideratie pentru realizarea auditului;
d) durata auditului si datele la care a fost realizat;
e) date de identitate a reprezentantilor auditatului care au participat la
audit;
f) date de identitate a membrilor echipei de audit;
g) o declaratie privind natura confidentiala a continutului sau;
h) lista de difuzare a raportului auditului;
i) un rezumat al procesului de audit cuprinzand dificultatile intalnite;
j) concluziile auditului, cum sunt:
conformitatea SMM cu criteriile pentru auditul SMM;
calitatea implementarii si mentinerii sistemului;
capacitatea procesului de revizuire efectuata de conducerea interna a
organizatiei de a asigura caracterul adecvat, eficienta si
imbunatatirae continua a SMM.
V.4.2.4.3 Difuzarea raportului auditului
Prima etapa in difuzarea raportului auditului o constituie transmiterea
acestuia catre solicitant care la randul sau stabileste modul de difuzare
in conformitate cu planul de audit. Se recomanda ca o copie a raportului
auditului sa fie transmisa la auditat cu exceptia cazului in care solicitantul
exclude acest lucru.
In acelasi timp orice alta difuzare in exteriorul organizatiei auditate
necesita aprobarea auditului.
Finalizarea raportului auditului se recomanda a fi facuta la termenul
prevazut in planul de audit. Daca acest lucru nu se poate asigura in
intervalul de timp prevazut, este necesara informarea solicitantului si
auditorului in mod oficial, inclusiv asupra motivelor de intarziere, cu
fixarea unei noi date de finalizare.

30

V.4.2.4.4 Pastrarea documentelor

Toate documentele de lucru, proiectele rapoartelor si rapoartele finale
referitoare la audit trebuie pastrate conform acordului incheiat intre
solicitant, auditorul sef si auditat, in functie de cerintele specifice.
V.4.3 Incheierea auditului
Un audit se considera incheiat atunci cand toate activitatile care au fost
definite in planul de audit au fost indeplinite.

V.5 Criterii de calificare profesionala cerute auditorilor de mediu

Sensul termenilor utilizati in continuare este cel definit in paragrafele
precedente ale capitolului V. Fata da acestia vom mai preciza doi termeni
utilizati in cele ce urmeaza si anume:

diploma diploma recunoscuta la nivel national sau international,

sau orice calificare echivalenta, obtinuta in mod normal dupa
invatamantul secundar ca urmare a absolvirii unor studii autorizate de
cel putin trei ani, timp integral sau alt ciclu cu timp partial cu o durata
echivalenta.
invatamant secundar etapa a sistemului educativ national care
urmeaza dupa ciclul gimnazial si al carui sfarsit coincide cu intrarea la
universitate sau la o institutie similara.

V.5.1 Studii si experienta profesionala

Pentru a fi ales ca auditor, se recomanda ca acestia sa fie absolventi cel
putin ai invatamantului secundar sau al unuia echivalent. Totodata se
recomanda ca acestia sa aiba experienta profesionala corespunzatoare,
experienta care a contribuit la dezvoltarea aptitudinilor si a cunostintelor
intr-unul sau in ansamblul urmatoarelor domenii:
a) stiinte si tehnologii de mediu;
b) cunostinte tehnice si de mediu privind functionarea instalatiilor si
echipamentelor;
c) cerinte ale prevederilor legala, reglementarilor si altor documente
referitoare la mediu;

31

d) sisteme de management de mediu si standarde utilizate pentru

efectuarea auditurilor de mediu;
e) proceduri, procese si tehnici de audit.
Auditorii absolventi doar ai invatamantului secundar sau al unuia
echivalent, se recomanda sa aiba minimum cinci ani experienta
profesionala corespunzatoare. Acest criteriu poate fi modificat daca
auditorul a absolvit un ciclu recunoscut de pregatire post-secundara, cu
timp integral sau partial, al carui continut se refera la unele sau la toate
domeniile enumerate de la a) la e). Este bine ca orice reducere sa nu
depaseasca durata totala a pregatirii in aceste domenii, iar reducerea
totala sa nu depaseasca un an.
In ceea ce priveste auditorii care au obtinut o diploma se recomanda sa
aiba o experienta profesionala corespunzatoare de minimum patru ani.
Acest criteriu poate fi modificat prin absolvirea unui ciclu recunoscut de
pregatire post-secundara, cu timp integral sau partial, al carui continut se
refera la unele sau toate domeniile enumerate de la a) la e). Se
recomanda ca orice reducere sa nu depaseasca durata totala a pregatirii
in aceste domenii, iar reducerea totala sa nu depaseasca doi ani.
V.5.2 Formarea auditorilor
Pe langa criteriile prezentate in paragraful precedent, pentru a avea
certitudinea unei competente sporite in efectuarea auditurilor de mediu,
se recomanda ca auditorii sa posede atat un ciclu de instruire teoretica
cat si un ciclu de instruire si formare practica, fie in cadrul organizatiei de
care apartine auditorul fie in cadrul unei organizatii externe. Competenta
suplimentara astfel obtinuta se recomanda sa poata fi demonstrata prin
mijloace adecvate. Dovada cunostintelor capatate si evaluarea acestora
se poate realiza prin unele dintre urmatoarele metode:

interviuri cu candidatii;

analizarea lucrarilor scrise ale candidatilor;

analizarea lucrarilor scrise ale candidatilor;

discutii cu persoane pentru care au lucrat, cu colegi etc.;

simularea rolurilor de auditor;

o observare amanuntita a conditiilor reale de audit;

examinarea actelor doveditoare privind studiile, experienta si

formarea, asa cum sunt definite in prezentul Standard International;

luarea in considerare a certificatelor si calificarilor profesionale.

32

V.5.2.1 Instruirea (formarea) teoretica

Se recomanda ca instruirea teoretica sa se realizeze intr-unul dintre
domeniile mentionate in paragraful V.5.1 punctele a-e. Stabilirea unuia
sau altuia dintre domeniile de formare teoretica amintite, precum si
criteriile de evaluare a candidatului la functia de auditor pot fi modificate
prin
examinari
acreditate
sau
prin
calificari
profesionale
corespunzatoare.
V.5.2.2 Instruirea (formarea) practica
Formarea practica a unui auditor se poate realiza chiar prin participarea
acestuia sub controlul auditorului sef la un proces de audit. Un ciclu de
formare practica trebuie sa dureze cel putin 20 de zile lucratoare si sa
cuprinda mimimum patru audituri de mediu. Se recomanda ca in cadrul
unor astfel de actiuni, auditorul in formare sa se implice in totalitatea
proceselor de audit sub indrumarea auditorului sef. Totodata este
recomandabil ca acest ciclu de formare practica sa se desfasoare intr-o
perioada totala de timp de cel mult trei ani consecutivi. Odata formati se
recomanda ca auditorii sa pastreze toate actele doveditoare privind
studiile, formarea si experienta.
V.5.3 Aptitudini si competente profesionale
Pe langa o pregatire corespunzatoare se recomanda ca auditorii sa
posede calitati si aptitudini personale cum ar fi:
a) capacitatea de a-si exprima conceptiile si ideile clar, atat verbal cat si
in scris;
b) calitati cum sunt diplomatia, tactul si capacitatea de a asculta, care
contribuie la realizarea eficienta a auditului;
c) capacitatea de mentinere a independentei si obiectivitatii, care sa
permita indeplinirea corespunzatoare a responsabilitatilor de auditor;
d) calitati personale de organizare, necesare realizarii eficiente a
auditului;
e) capacitatea de a lua hotarari juste pe baza unor dovezi obiective;
f) capacitatea de a intelege obiceiuri si cultura tarii sau a regiunii in care
se realizeaza auditul.

33

V.5.4 Auditorul sef

Auditorul sef este un auditor care dovedeste o buna cunoastere a
problemelor, dispune de calitati personale si de aptitudini necesare
organizarii si conducerii efective si eficiente a procesului de audit si care
satisface si urmatoarele criterii:
fie:
participarea la intregul proces de audit pe o perioada echivalenta cu
cel putin 15 zile lucratoare, pe parcursul a cel putin trei audituri de
mediu complete; si
participarea in calitate de auditor sef, sub indrumarea auditorului sef
titular, la cel putin unul din cele trei audituri mentionate mai sus.
fie:

demonstrarea acestor aptitudini si calitati pentru conducerea

programului de audit prin intermediul interviurilor, observatiilor,
referintelor si/sau evaluarilor performantei sale in efectuarea unui
audit de mediu, in cadrul programului de asigurare a calitatii.
Se recomanda ca aceste criterii suplimentare pentru auditorul sef sa fie
indeplinite intr-o perioada de timp nu mai mare de trei ani consecutivi.
V.5.5 Mentinerea competentei auditorilor in timp si profesionalismul
in activitate
Pentru a-si mentine competenta in timp, este necesar ca auditorii sa-si
actualizeze periodic cunostintele in domeniile mentionate la paragraful
V.5.1. O obligatie extrem de importanta ce revine auditorilor este
respectarea unui cod deontologic corespunzator si sa dea dovada in
permanenta de profesionalism, prin respectarea liniilor directoare din
peragrafele V.2 si V.3 ale acestui capitol.

34

VI. EVALUAREA CICLULUI DE VIATA

E.C.V. este o tehnica menita sa evalueze aspectele de mediu si impactul
potential asociat cu precadere unui produs sau serviciu. Tehnica consta
conform standardului ISO 14040 in:

realizarea unui inventar pentru intrarile si iesirile unui podus sau

serviciu;

evaluarea impactului de mediu potential asociat intrarilor si iesirilor

respective;

interpretarea rezultatelor analizei inventarului intrarilor si iesirilor,

precum si a impactului de mediu asociat in corelatie cu obiectivele
studiate.
E.C.V. studiaza aspectele de mediu si impactul asociat prin intermediul
ciclului de viata al produsului incepand de la achizitia materiilor prime,
continuand cu productia, utilizarea si eliminarea. In aceasta analiza
trebuie avute in vedere cu precadere categorii generale de impact care
se refera la utilizarea resurselor, sanatatea umana si consecintele
ecologice.
E.C.V. poate contribui la:

identificarea oportunitatilor de diminuare a impactului generat de

produse in diferite momente ale ciclului lor de viata;

luarea
deciziilor
corespunzatoare
in
industrie,
organizatii
guvernamentale si neguvernamentale (de exemplu: planificarea
strategica, stabilirea prioritatilor, proiectarea sau reproiectarea
produselor sau a serviciilor);

selectarea indicatorilor relevanti pentru performanta de mediu, inclusiv

a tehnicilor de masurare;

imbunatatirea procesului de marketing (de exemplu: revendicari

referitoare la mediu, schema de ecoetichetare sau declaratia de
mediu a produselor).
Domeniul, limitele si nivelul de detaliere a unui E.C.V. depinde de
subiectul acestuia si de destinatia atribuita studiului respectiv. In acest
sens profunzimea si amploarea unui studiu de E.C.V. poate diferi
considerabil in functie de scopul acestuia. Totusi raman valabile in toate
cazurile principiile si cadrul stabilit in prezentul capitol, in conformitate cu
prevederile ISO 14040. Trebuie subliniat de la inceput faptul ca E.C.V. nu
trateaza aspectele economice sau sociale ale produsului. In acest sens
principalele limitari ale tehnicii E.C.V. sunt:

35

Natura alegerilor si prezumtiilor facute in cadrul E.C.V. (ex.: stabilirea

granitelor sistemului, selectarea surselor de date si categoriile de
impact) pot fi subiective.
Modelele utilizate pentru realizarea analizei inventarului sau pentru
evaluarea impactului sunt limitate de ipotezele facute si nu pot fi
disponibile pentru toate impacturile sau solicitarile potentiale.
Rezultatele studiilor de E.C.V. focalizate pe probleme globale sau
regionale pot sa nu fie corespunzatoare pentru solicitarile locale (de
ex.: conditiile locale pot fi prezentate inadecvat in cadrul unor conditii
regionale sau globale).
Precizia studiilor E.C.V. poate fi limitata de accesibilitatea sau
disponibilitatea datelor relevante, sau de calitatea datelor (de ex.:
discontinuitati, tipuri de date, agregari, valori medii, specificul zonei).
Lipsa unor dimensiuni temporale si spatiale in datele de inventar
utilizate pentru evaluarea impactului introduc incertitudinea in
rezultatele obtinute, aceasta incertitudine variind in functie de
caracteristicile spatiale si temporale ale fiecarei categorii de impact.

In cele ce urmeaza vom defini principalii termeni utilizati in prezentul

capitol.
Produs
ansamblu de unitati de procese materiale si energetice conectate care
indeplinesc una sau mai multe functii determinate.
NOTA: In intelesul acestei definitii termenul produs utilizat singur poate reprezenta si
un ansamblu de produse, un proces energetic sau un serviciu.

unitate de produs
cea mai mica parte a unui produs pentru care sunt colectate date cand se
efectueaza o evaluare a ciclului de viata
ciclu de viata
etape consecutive si intercorelate ale unui produs, de la achizitia materiilor
prime sau generarea resurselor naturale la eliminare finala
evaluarea ciclului de viata
interpretarea si evaluarea intrarilor, iesirilor si a impacturilor de mediu
potentiale asociate produselor prin intermediul ciclului de viata al acestora
evaluarea impactului ciclului de viata
faza a evaluarii ciclului de viata cu scopul de a intelege si evalua marimea
si semnificatia impactului de mediu potential asociat unui produs

36

interpretarea ciclului de viata

faza a evaluarii ciclului de viata in care rezultatele analizei inventarului, ale
evaluarii impactului sau a celor doua impreuna, sunt combinate avand un
scop si domeniu de aplicare bine definit, pentru a ajunge la concluzii si
recomandari concrete.
analiza inventarului ciclului de viata
faza a evaluarii ciclului de viata care implica interpretarea si cuantificarea
intrarilor si iesirilor, pentru un produs dat prin intermediul ciclului sau de
viata
intrare
material sau energie care intra intr-o unitate de proces
iesire
material sau energie care paraseste unitatea de produs
unitate functionala
performanta cuantificata a unui produs in scopul utilizarii ca unitate de
referinta in studiul de evaluare a ciclului de viata
alocare
delimitarea intrarilor sau iesirilor fluxurilor unei unitati de produs sau a unui
produs aflat in studiu.
declaratie comparativa
revendicari privind mediul referitoare la superioritatea sau echivalenta unui
produs fata de un alt produs concurent care indeplineste aceeasi functie
flux elementar
material sau energie care intra in sistemul aflat in curs de studiu, care a
fost preluat din mediu fara o transformare anterioara datorata unei activitati
umane
parte interesata
individ sau grup preocupat sau afectat de performanta de mediu a unei
organizatii
practicant
persoana sau grup care conduce o evaluare a ciclului de viata
materie prima
material primar sau secundar care este utilizat pentru a realiza un produs
limitele produsului
interfata intre un produs si mediu sau alte produse

37

transparenta
prezentare deschisa, cuprinzatoare si inteligibila a informatiei
deseuri
orice iesire a unui produs care este inlaturat

VI.1 Descrierea generala a evaluarii ciclului de viata

VI.1.1 Caracteristicile de baza ale E.C.V.
Metodologia de elaborare al unui studiu de E.C.V. trebuie sa tina seama
de respectarea unor principii si caracteristici de baza. Acestea pot fi:

Studiile E.C.V. trebuie sa trateze sistematic si adecvat aspectele de

mediu ale produselor, de la achizitia materiilor prime la eliminarea
finala.
Gradul de detaliu si desfasurarea in timp a studiului E.C.V. poate varia
intr-o gama larga, in functie de definirea scopului si a domeniului de
aplicare.
Domeniul de aplicare, ipotezele, descrierea calitatii datelor,
metodologiilor si rezultatele studiilor E.C.V. trebuie sa fie transparente.
Studiile E.C.V. ar trebui sa puna in discutie si sa asigure documentatia
necesara si sursele de date, care sa fie clare si communicate
corespunzator.
Necesitatea stabilirii unor prevederi, in cazul promovarii unor E.C.V.,
pentru respectarea confidentialitatii si drepturilor de proprietate
intelectuala.
Metodologia E.C.V. ar trebui sa fie deschisa in vederea includerii noilor
descoperiri stiintifice si a imbunatatirii in domeniul tehnologiei.
Aplicarea unor cerinte specifice studiilor E.C.V. care sunt utilizate pentru
a face declaratii comparative si care nu sunt accesibile publicului.
Nu exista nici o baza stiintifica pentru reducerea rezultatelor E.C.V. la
un singur indicator general avand in vedere complexitatea si
schimbarile ce pot apare in sistemul analizat in diferite stagii ale ciclului
de viata.
Nu exista o metoda unica pentru realizarea studiilor E.C.V. Organizatiile
trebuie sa dea dovada de flexibilitate pentru a implementa practic
rezultatele E.C.V., bazat pe solicitarile si cerintele specifice ale
utilizatorului.

38

VI.1.2 Etapele E.C.V.

E.C.V. trebuie sa includa definirea clara a scopului si domeniului de
activitate, analiza inventarului intrarilor si iesirilor, evaluarea impactului si
interpretarea rezultatelor.
VI.2 Cadrul metodologic pentru elaborarea E.C.V.
O cerinta generala in procesul de E.C.V. este ca definirea scopului si
domeniului de activitate sa se faca in conformitate cu prevederile
specifice ale standardelor ISO 14000. In acest sens scopul si domeniul
de aplicare a unui studiu E.C.V. trebuie sa fie clar definite si concordate
cu obiectivul fixat.
Din studiul E.C.V. trebuie sa rezulte clar si fara ambiguitati motivele tinta
(cei carora se intentioneaza sa li se comunice rezultatul studiului).
VI. 2.1 Domeniul studiului
In definirea domeniului acoperit de studiul E.C.V. trebuie sa se ia in
consideratie si sa se descrie clar urmatoarele puncte:
functiile produsului sau, in cazul studiilor comparative, cele ale
produselor;
delimitarea limitelor produsului;
procedurile de alocare;
tipurile de impact, metodologia pentru evaluarea impactului, si
interpretatrea ulterioara care va fi data acestora;
cerintele referitoare la date;
ipotezele avute in vedere;
limitarile impuse;
cerintele referitoare la calitatea datelor initiale;
tipul de analiza critica, daca exista;
tipul si formatul raportului cerut pentru studiu.
E.C.V. al produselor reprezinta o tehnica interactiva, astfel incat uneori
este necesar ca domeniul studiului sa fie modificat in timpul desfasurarii
acestuia, pe masura ce sunt colectate informatii suplimentare.

39

VI.2.1.1 Functia si unitatea functionala

Domeniul unui studiu de E.C.V. trebuie sa specifice clar functiile
sistemului (produsului) aflat in studiu. O unitate functionala reprezinta o
masura cantitativa a performantei intrarilor si iesirilor functionale ale
produsului. Scopul primar al stabilirii unitatii functionale este furnizarea
unui nivel de referinta la care sa se raporteze intrarile si iesirile. Aceasta
unitate comuna de referinta este necesara pentru a asigura posibilitatea
compararii rezultatelor E.C.V. Compararea rezultatelor E.C.V. este
deosebit de importanta atunci cand sunt evaluate diferite sisteme pentru
a fi siguri ca aceste comparari sunt efectuate utilizand o baza comuna.
Un sistem poate avea mai multe functii posibile iar functia selectata
pentru studii poate depinde de scopurile si domeniul studiului. In acest
caz unitatile functionale conexe trebuie sa fie definite si masurabile la
randul lor.
Este important de subliniat faptul ca termenul de unitate functionala i se
ataseaza intelesul de performanta. De exemplu unitatea functionala
pentru un sistem (produs) de vopsitorie poate fi definita ca marimea
suprafetei protejate prin alpicarea unei cantitati date de vopsea, pentru o
perioada de timp specificata.
VI.2.1.2 Limitele sistemului (produsului)
Inainte de inceperea studiului de E.C.V. trebuie stabilite clar limitele
sistemului analizat (interferentele acestuia), intrucat acestea determina
care dintre unitatile de produs trebuie sa fie incluse in cadrul E.C.V.
Exista o serie de factori care ajuta la determinarea limitelor sistemului
analizat printre care se pot include insasi intentia initiala care a
determinat studiul, ipotezele (prezumtiile) facute, anumite criterii
eliminatorii, datele si fondurile de care dispunem, grupurile tinta caruia i
se adreseaza studiul. Determinarea intrarilor si iesirilor, nivelul de
agregare al datelor de care dispunem, precum si modelarea sistemului in
ansamblu trebuie sa fie consecvente cu scopul studiului. Sistemul
(produsul, intrarile si iesirile) trebuie sa fie astfel modelat incat intrarile si
iesirile la interfata produsului sa reprezinte fluxuri elementare. Toate
criteriile utilizate pentru stabilirea produsului trebuie sa fie identificate si
justificate in descrierea domeniului studiului. Studiile E.C.V. in cadrul
carora se face o declaratie comparativa destinata a fi prezentata
publicului trebuie sa realizeze o analiza a fluxurilor materiale si
energetice, care trebuie de asemenea prezentate si justificate in
domeniul studiului.

40

VI. 2 .1. 3 Cerinte referitoare la calitatea datelor

Cerintele privind calitatea datelor trebuie sa se refere la:
timp - asociat cu acoperirea geografica;
acoperirea geografica;
precizia, si reprezentativitatea datelor;
consecventa si reproductibilitatea metodelor utilizate in cadrul E.C.V.;
cat de complete sunt datele de care dispunem;
sursele datelor si reprezentativitatea acestor surse;
incertitudinea informatiei.
Atunci cand un studiu este utilizat pentru a realiza o declaratie
comparativa care este prezentata in public, cerintele referitoare la
calitatea datelor mentionatre mai sus trebuie sa fie satisfacute in mod
obligatoriu.
VI.2.1.4 Comparatia intre sisteme (produse)
In studiile comparative, trebuie sa fie evaluata echivalenta sistemelor
care sunt comparate inainte de interpretarea rezultatelor. Sistemele
trebuie sa fie comparate utilizand aceeasi unitate functionala sau
consideratii metodologice echivalente.Orice diferente intre sisteme
referitoare la acesti parametrii trebuie sa fie identificate si prezentate in
raportul studiului.
In cazul in care declaratiile comparative sunt prezentate in public,
aceasta evaluare trebuie sa fie condusa in conformitate cu procesul
analizei critice. O alta cerinta pentru declaratia comparativa prezentata in
public este obligativitatea realizarii unei evaluari a impactului.
VI.2.1.5 Analiza critica
Analiza critica este o tehnica care verifica daca studiul E.C.V. a indeplinit
cerintele prezentate in acest capitol referitoare la metodologie, date si
rapoarte. Necesitatea, modul in care se conduce o analiza critica, si cine
conduce analiza, trebuie sa se defineasca in domeniul studiului.
In general, analizele critice ale studiilor E.C.V. sunt optionale si pot utiliza
orice variante de analiza. O analiza critica trebuie sa fie realizata
obligatoriu pentru studiile E.C.V. utilizate pentru a face o declaratie
comparativa prezentata in public si ea trebuie sa foloseasca procesul
analizei critice .

41

VI.2.2 Analiza inventarului ciclului de viata

VI.2.2.1 Descrierea generala a inventarului ciclului de viata
Analiza inventarului implica o serie de proceduri pentru colectarea
datelor precum si pentru efecuarea calculelor in vederea cuantificarii
intrarilor si iesirilor unui produs. Aceste intrari si iesiri pot include aspecte
legate de utilizarea resurselor si a eliminarilor in aer, apa, sol asociate
produsului. Interpretarile care pot rezulta din aceste date, depind de
scopul si domeniul E.C.V. De asemenea, aceste date constituie baza
pentru intrarea in actiunea de evaluare a impactului ciclului de viata.
Procesul de desfasurare a analizei inventarului este iterativ. Pe masura
ce datele sunt colectate si se cunoaste mai mult despre sistem, pot fi
identificate cerinte noi, date sau constrangeri care pot impune
modificarea procedurilor de colectare a datelor astfel incat scopurile
studiului sa fie atinse. Uneori pot fi identificate probleme care impun
chiar revizuirea scopului sau a domeniului studiului.
VI.2.2.2 Procedurile pentru colectarea datelor si efectuarea calculelor
pentru cuantificarea intrarilor si iesirilor
Datele calitative si cantitative necesare realizarii inventarului trebuie sa
fie corelate pentru fiecare unitate de produs care se inscrie in limitele
stabilite pentru produsul analizat.
Colectarea datelor poate fi un proces consumator de resurse si intensiv.
Constrangarile practice intalnite in procesul de colectare a datelor trebuie
avute in vedere si prezentate in domeniul si documentatia raportului
studiului.
Cateva consideratii semnificative referitoare la alocarea si calculele
pentru cuantificarea intrarilor si iesirilor sunt prezentate mai jos:

Procedurile de alocare sunt necesare atunci cand avem de-a face cu

sisteme care presupun produse multiple (de ex.: produse multiple de
la rafinarea petrolului). Fluxurile de materiale si de energie ca si
eliminarile si evacuarile in mediu asociate, trebuie sa fie alocate
diferitelor produse in conformitate cu procedurile declarate, care
trebuie sa fie bine documentate si justificate.
Calcularea fluxului de energie ar trebui sa ia in consideratie diferitele
surse de combustibil si energie, inclusiv electricitate utilizate,
eficacitatea conversiei si distributiei fluxului de energie ca si intrarile si
iesirile asociate cu generarea si utilizarea fluxului de energie.

42

VI.2.3 Evaluarea impactului ciclului de viata

Faza evaluarii impactului unui produs de-a lungul intregului ciclu de viata
intentioneaza sa evalueze semnificatia impacturilor de mediu potentiale
utilizand rezultatele analizei inventarului ciclului de viata. In general,
acest proces implica asocierea datelor intrarilor si iesirilor cu impacturile
de mediu specifice in scopul intelegerii acestora.
Faza de evaluare a impactului poate include printre altele:
repartizarea datelor referitoare la inventarul intrarilor si iesirilor pe
categorii de impact (clasificare);
caracterizarea
si modelarea datelor inventarului in interiorul
categoriilor de impact (caracterizarea);
posibila asociere a rezultatelor in cazuri specifice si numai cand
aceasta actiune este semnificativa (aprecierea).
NOTA: Datele dinainte de apreciere ar trebui sa ramana disponibile.

VI.2.4 Interpretarea ciclului de viata al produselor

Interpretarea este faza E.C.V. in care constatarile din analiza inventarului
intrarilor si iesirilor, precum si din evaluarea de impact sunt combinate
impreuna. In cazul studiilor inventarului ciclului de viata, sunt luate in
considerare numai constatarile analizei inventarului, consecvent cu
scopul si domeniul definit pentru a se ajunge la concluzii si recomandari.
Constatarile interpretarii pot lua forma unor concluzii sau recomandari
pentru cei care iau decizii, in stransa corelare cu scopul si domeniul
studiului.
Faza de interpretare poate implica atat procesul iterativ de analiza si
revizuire a domeniului E.C.V., cat si natura si calitatea datelor colectate,
in stransa corelatie si consecvent cu scopul si domeniul studiului.
Constatarile fazei de interpretare ar trebui sa reflecte rezultatele oricarei
analize efectuate.
VI.3 Raportarea
Rezultatele unei E.C.V. trebuie sa fie impartiale, raportate complet si cu
acuratete audientei tinta careia ii sunt destinate.
Tipul si formatul raportului trebuie sa fie definit in etapa de stabilire a
domeniului studiului.

43

Cand rezultatele E.C.V. sunt comunicate catre o terta parte, interesata

alta decat destinatarul sau practicantul studiului, trebuie pregatit un
raport special pentru o terta parte. Acest raport constituie un document
de referinta si trebuie sa fie disponibil oricarei terte parti cu care se
comunica.
Raportul de terta parte trebuie sa acopere urmatoarele aspecte:
a) Aspecte generale:
1) Destinatarul E.C.V., practicantul E.C.V. (intern sau extern);
2) Datele raportului;
3) Declaratia ca studiul a fost realizat in conformitate cu cerintele
standardului international ISO 14040.
b) Definirea scopului si a domeniului;
c) Analiza inventarului ciclului de viata;
d) Evaluarea impactului ciclului de viata;
e) Interpretarea ciclului de viata:
1) Rezultatele;
2) Prezumtiile si limitarile asociate cu interpretarea rezultatelor,
metodologia si datele conexe;
3) Evaluarea calitatii datelor.
f) Analiza critica:
1) Numele si apartenenta celor care efectueaza analiza;
2) Rapoartele analizei critice;
3) Raspunsuri si recomandari.
In cazul realizarii unor declaratii comparative, trebuie ca in raport sa se
faca referire la urmatoarele probleme:
Analiza fluxurilor materiale si energetice pentru a justifica includerea
sau excluderea lor;
Evaluarea preciziei si reprezentativitatii datelor utilizate;
Cat de complete sunt datele de care dispunem;
Descrierea
echivalentei sistemelor aflate in comparatie in
conformitate cu paragraful VI.2.1.4;
Descrierea procesului de analiza critica.

VI.4 Analiza critica

VI.4.1 Descrirea generala a analizelor critice
Procesul de analiza critica trebuie sa puna in evidenta ca:
44

Metodele utilizate pentru realizarea E.C.V. sunt in concordanta cu

cerintele prezentate in acest capitol, cerinte ce corespund prevederilor
stndardului ISO 14040;
Metodele utilizate pentru realizarea E.C.V. sunt corecte din punct de
vedere stiintific si tehnic;
Datele utilizate sunt corespunzatoare si rezonabile in relatie cu scopul
studiului;
Interpretarile reflecta limitarile identificate si scopul studiului;
Raportul studiului este tansparent si in concordanta cu cerintele
prezentate in acest capitul.

O analiza critica nu poate nici valida si nici verifica scopurile care sunt
alese pentru o E.C.V., sau utilizarile date rezultatelor E.C.V.
Domeniul si tipul de analiza critica dorita trebuie sa fie dafinit in etapa de
stabilire a domeniului studiului E.C.V.
VI.4.2 Necesitatea efectuarii analizei critice
O analiza critica poate facilita intelegerea si spori credibilitatea studiilor
E.C.V. de exemplu prin implicarea partilor interesate.
Chiar daca a fost efectuata o analiza critica aceasta nu presupune in
mod automat ca declaratiile comparative bazate pe respectivul studiu
E.C.V. sunt in mod cert corecte sau aprobate.
VI.4.3 Domeniul analizei critice
Daca se realizeaza o analiza critica a unui studiu E.C.V., trebuie definit
inca in faza de stabilire a scopului si domeniului studiului si domeniul
analizei critice. Domeniul analizei critice trebuie sa identifice:
- de ce este in curs initierea unei analize critice;
- care este domeniul acoperit si pana la ce nivel de detaliu;
- cine este necesar sa fie implicat in acest proces.
De asemenea, va trebui ca in domeniul analizei critice sa se includa si
acordurile de confidentialitate referitor la continutul studiului de E.C.V.
VI.4.3.1 Participarea unui expert intern pentru efectuarea analizei critice

45

O analiza critica poate fi realizata folosind resurse interne ale

organizatiei. Intr-un astfel de caz, aceasta trebuie sa fie efectuata de un
expert intern, independent de studiul E.C.V.
Acest expert ar trebui sa fie familiarizat cu cerintele prezentului standard
si sa aiba pregatirea tehnica si stiintifica necesara.
O declaratie referitoare la analiza este pregatita de persoana care
conduce studiul E.C.V. si apoi este analizata la nivel intern de catre
expertul intern independent. De asemenea, declaratia referitoare la
analiza poate fi pregatita in intregime de catre expertul intern
independent.
Declaratia referitoare la analiza trebuie sa fie inclusa in raportul studiului
E.C.V.
VI 4.3.2 Participarea unui expert extern pentru realizarea analizei critice
O analiza critica poate fi realizata cu mijloace externe organizatiei. In
astfel de cazuri, aceasta trebuie sa fie realizata de un expert extern,
independent de studiul E.C.V.
Acest expert trebuie sa fie familiarizat cu cerintele prezentului standard
international si sa aiba pregatirea tehnica stiintifica necesara.
Ca si in cazul expertului intern, este pregatita o declaratie referitoare la
analiza de catre persoana care conduce studiul E.C.V. Uterior aceasta
este analizata de catre expertul extern independent. De asemenea,
declaratia referitoare la analiza poate fi pregatita in intregime de catre
expertul extern independent.
Declaratia referitoare la analiza, comentariile practicantului si orice
raspunsuri la recomandarile facute de cel care analizeaza, trebuie sa fie
incluse in raportul studiului E.C.V.
VI.4.3.3 Analiaza efectuata de partile interesate
Un expert extern independent este ales de catre beneficiarul initial al
studiului pentru a fi presedintele unei comisii de analiza. Bazandu-se pe
scopul, domeniul si bugetul disponibil, presedintele alege alte persoane
independente calificate pentru a efectua analiza.
Aceasta comisie poate include alte parti interesate afectate de
concluziile stabilite de studiul E.C.V., cum sunt agentiile guvernamentale,
organizatiile neguvernamentale sau concurentii.

46

Declaratia referitoare la analiza si raportul comisiei de analiza ca si

comentariile expertului si raspunsurile la recomandarile facute de cel
care analizeaza sau de comisia de analiza, trebuie sa fie inclusa in
raportul studiului E.C.V.

47

VII. ETICHETELE SI DECLARATIILE DE MEDIU

Scopul acestui instrument de management este acela de a furniza
informatii despre un produs sau un serviciu legat de aspectele de mediu
cu caracter global sau specific al acestora.
Obiectul global al etichetelor si declaratiilor de mediu este de a incuraja
cererea si procurarea acelor produse si servicii care afecteaza cel mai
putin mediul, prin comunicarea catre clienti a unor informatii verificabile,
precise si concludente privind aspectele de mediu ale produselor si
serviciilor, stimuland astfel preocuparile pentru imbunatatirea continua a
calitatii mediului.
VII.1 Definitii
In continuare vom atribui urmatorul inteles termenilor mai des folositi:

Eticheta sau declaratie de mediu - revendicare ce indica aspectele

de mediu ale unui produs sau serviciu. O eticheta sau declaratie de
mediu poate fi realizata sub forma unei informatii, a unui simbol sau al
unui desen aplicat pe un produs, ambalaj, buletin tehnic, publicatie de
specialitate, reclama sau material de publicitate.
Revendicare de mediu - eticheta sau declaratie care indica aspectele
de mediu ale unui produs sau serviciu si care poate lua forma unor
declaratii, simboluri, grafice, desene aplicate pe un produs, ambalaj,
buletin tehnic, publicatie de specialitate, reclama sau material de
publicitate.
Revendicare de mediu auto-declarata - revendicare de mediu care
este facuta de producator, importator, distribuitor, vanzator sau oricine
altcineva, fara implicarea unei a treia parti independente, in scopul de
a beneficia de avantajele unei astfel de revendicari.
Ambalaj - material folosait pentru a proteja sau acoperi un produs in
timpul transportului, stocarii, comercializarii sau utilizarii. Ambalajul
poate fi un obiect atasat fizic sau care sa includa un produs, in scopul
comercializarii produsului sau al comunicarii unor informatii despre
produs.
Revendicare calificata de mediu - o revendicare de mediu insotita
de o declaratie explicativa care explica limitele revendicarii.

48

In continuare vom prezenta principiile general acceptate si aplicabile

etichetelor si declaratiilor de mediu.
VII.2 Principii generale avute in vedere la elaborarea etichetelor si
declaratiilor de mediu
PRINCIPIUL 1 - Etichetele si declaratiile de mediu trebuie sa fie precise,
verificabile si relevante
PRINCIPIUL 2 - Procedurile si cerintele utilizate la elaborarea etichetelor
si declaratiilor de mediu nu trebuie sa fie pregatite,
adoptate sau aplicate in vederea crearii unor obstacole
inutile in comertul international.
PRINCIPIUL 3 - Realizarea etichetelor si declaratiilor de mediu trebuie
sa aiba la baza o metodologie stiintifica care sa fie
suficient de aprofundata pentru a justifica revendicarea
exprimata si care sa produca rezultate precise si
reproductibile.
PRINCIPIUL 4 - Elaborarea etichetelor si declaratiilor de mediu trebuie
sa ia in considerare, ori de cate ori este cazul, ciclul de
viata al produsului sau serviciului.
PRINCIPIUL 5 -

Etichetele si declaratiile de mediu nu trebuie sa

impiedice activitatile de inovare care mentin sau au
potentialul sa imbunatateasca performanta de
mediu.

PRINCIPIUL 6 - Orice fel de cerinte de tip administrativ sau informatii

referitoare la etichetele si declaratiile de mediu trebuie
sa se limiteze la acelea care sunt necesare pentru a
stabili conformarea cu criteriile si standardele
aplicabile etichetelor si declaratiilor.
PRINCIPIUL 7 - Procesul elaborarii si dezvoltariii etichetelor si
declaratiilor de mediu trebuie sa includa consultarea
deschisa a partilor interesate prin intermediul unor
eforturi rezonabile facute pentru a realiza consensul
pe parcursul intregului proces.
Principiul 8 - Informatiile privind aspectele de mediu ale produselor si
serviciilor care prezinta importanta pentru eticheta sau
declaratia de mediu trebuie sa fie disponibile clientilor.

49

Principiul 9- Informatiile privind procedura, metodologia si orice criteriu

folosit pentru elaborarea etichetelor si declaratiilor de mediu trebuie sa
fie accesibile si furnizate la cerere tuturor partilor interesate.

VII.3 Revendicarea de mediu autodeclarata

Conform definitiei prezentate in programul VII.1, o revendicare
autodeclarata poate fi facuta de producator, importator, distribuitor,
vanzator sau oricine altcineva care doreste sa beneficieze de o astfel de
revendicare.
De exemplu o astfel de revendicare referitoare la un produs sau serviciu
poate lua forma unor declaratii, simboluri, sau desene grafice pe
etichetele produselor sau ambalajelor acestora, in cadrul unor publicatii,
buletine tehnice, promotionale, publicitare, reclame etc.
VII.3.1 Obiectivele reglementarilor de mediu autodeclarate
Obiectivul general al etichetelor si declaratiilor de mediu consta in
comunicarea unor informatii legate de aspectele de mediu ale unor
produse sau servicii care sa fie verificabile, clare, nedescriptive si care
sa incurajeze cererea pentru acele produse sau servicii cu un impact mai
redus asupra mediului, stimuland indirect piata sa contribuie la continua
imbunatatire a calitatii factorilor de mediu.
Prin armonizarea utilizarii R.M.A. in conformitate cu prevederile
standardului ISO 14021 se poate sconta pe obtinerea urmatoarelor
avantaje:
declararea unor revendicari de mediu clare, verificabile si stimulative
(nu descurajatoare);
un potential sporit al mecanismului de piata de a stimula ameliorarea
conditiilor de mediu prin intermediul produselor, proceselor si
serviciilor de livrare;
prevenirea sau minimizarea unor revendicari lipsite de garantie;
reducerea gradului de confuzie existent pe piata;
diminuarea restrictiilor si barierelor existente in comertul international;
o mai buna posibilitate a cumparatorilor de a face o alegere in
cunostinta de cauza.

50

VII.3.2 Cerintele pe care trebuie sa le indeplineasca R.A.M.

O revendicare de mediu autodeclarata sau orice declaratie explicativa
trebuie sa indeplineasca cateva cerinte si anume:
sa fie clara si nedescurajanta;
sa aiba continut si sa fie verificabila;
sa fie relevanta
pentru produsul sau serviciul respectiv si folosita
numai intr-un context sau imprejurari corespunzatoare;
sa fie specifica si clara in privinta aspectului particular la care se
refera revendicarea;
sa nu permita o interpretare gresita;
sa fie semnificativa din punct de vedere al impactului general de
mediu al produsului sau serviciului pe toata durata ciclului de viata;
sa fie prezentata intr-o forma care sa asigure ca revendicarea de
mediu si textul explicativ sa poata fi citite impreuna;
sa fie prezentata intr-o forma care sa nu creeze impresia ca
revendicarea este sustinuta sau certificata de o a treia parte
independenta (daca nu este asa).
O revendicare autodeclarata de mediu poate fi insotita de un simbol.
VII.3.2.1 Cerinte specifice pentru R.A.M.
Pe langa cerintele generale prezentate mai sus va fi necesar ca R.A.M.
sa indeplineasca si o serie de cerinte specifice:
informatia
furnizata de o revendicare de mediu va specifica
imbunatatirea de mediu sau aspectul de mediu al produsului sau
serviciului;
o revendicare de mediu nu va sugera niciodata direct sau indirect o
imbunatatire de mediu care nu exista si nici nu va exagera beneficiul
pentru mediu legat de un aspect al produsului sau serviciului la care
se refera revendicarea;
o revendicare de mediu care este corecta in continut dar care poate fi
gresit interpretata de cumparator sau induce in eroare prin omiterea
factorilor relevanti nu trebuie facuta;
o revendicare de mediu fara text explicativ va fi facuta numai daca
este adevarata in toate imprejurarile fara texte explicative;
orice revendicare de mediu care implica o afirmare a unei superioritati
sau imbunatatiri prin comparatie va specifica si face clara baza de
51

comparatie. In particular, revendicarea de mediu va pune in evidenta

cat de recent a fost facuta imbunatatirea. Comparatia va fi facuta pe
baza unui standard existent sau a unei metode test recunoscute.
Totodata comparatia se va face cu produse sau servicii avand functii
similare, furnizate de acelasi producator sau de catre un altul;
atunci cand revendicarea de mediu se bazeaza pe un aspect mai
vechi, revendicarea nu trebuie prezentata intr-un fel care sa-l faca pe
cumparator sa creada ca ea este bazata pe un produs sau proces
modificat recent;
o revendicare de mediu va trebui sa fie adevarata nu numai in
legatura cu produsul final dar si prin luarea in considerare a tuturor
aspectelor relevante pentru ciclul de viata al produsului respectiv;
un singur beneficiu referitor la mediu nu va fi reafirmat utilizand o alta
terminologie pentru a crea impresia existentei unui numar mai mare
de beneficii;
daca o revendicare de mediu se aplica numai produsului sau numai
ambalajului sau numai unor componente ale acestora ori legat de
prestarea unui serviciu sau a unui singur element al acestui serviciu,
acest lucru trebuie sa fie clar pentru cumparator;
o revendicare de mediu care are o relevanta minora sau nici-o
relevanta pentru un produs sau serviciu nu va fi facuta;
o revendicare de mediu bazata pe absenta unor componente sau
aspecte care nu au fost niciodata asociate cu o categorie de produs
nu trebuie facuta;
o revendicare de mediu trebuie sa fie relevanta pentru zona
geografica unde apare impactul de mediu avut in vedere;
o revendicare de mediu va face referire numai la un efect benefic
asupra mediului care exista sau este posibil sa se realizeze de-a
lungul ciclului de viata al unui produs sau serviciu.

VII.3.2.2 Cerinte in vederea verificarii R.A.M.

Procedura de verificare a R.A.M. presupune respectarea unor cerinte
cum ar fi:

metodologia de verificare trebuie sa fie astfel conceputa incat sa fie

reproductibila, repetabila si bazata pe elemente stiintifice clare;

o revendicare de mediu trebuie sa fie verificabila si sustinuta de

evidente corespunzatoare;

o revendicare de mediu care se refera la absenta unei substante

poluante se va face numai atunci cand respectiva substanta nu va

52

depasi prezenta unor urme comparativ cu o valoare precizata a

contaminantului respectiv.
VII.3.3 Termeni folositi uzual in R.A.M.
In cadrul unor revendicari de mediu se apeleaza la o serie de termeni
incetateniti. Astfel, legat de prelucrare si distributie apar si sunt folositi o
serie de termeni caracteristici cum ar fi:
Continutul de material reciclat.
Utilizarea unei cantitati reduse de resurse.
Energie recuperata.
Reducerea cantitatii de deseuri solide rezultate.
Legat de utilizarea unui produs se pot intalni adesea termeni cum ar fi:

Eficient din punct de vedere energetic.

Conservarea energiei.

Economisirea de energie.

Eficient din punct de vedere al consumului de apa.

Conservarea resurselor de apa.

Economisirea de apa.

Produs cu durata extinsa de viata.

Legat de durata de utilizare a unui produs pana in momentul cand acesta
devine practic un deseu pot fi intalniti urmatorii termeni in cadrul unei
revendicari de mediu:

Reutilizabil.

Reciclabil.

Proiectat pentru a fi dezasamblat.

Produs compostabil.

Produs degradabil/biodegradabil/fotodegradabil.

53