Friederich Hlderlin

Friedrich Hlderlin (n. 20 martie 1770 - d. 6 iunie 1843) a fost

un poet boem german, unul din principalii reprezentani ai
romantismului n literatura european.In oper sa incearca sa
imbine teme de inspiratie crestina si greco-romana. In lucrarea
sa principala, romanul in versuri Hyperion ( 1797 1799 )
idealizeaza Grecia Antica.
Isi termina studiile primare in Denkendorf si a intrat la
Universitatea din Tbingen unde obtine masteratul in teologie.
In 1793 a publicat primele sale poeme cu ajutorul lui Friedrich
von Schiller, care de asemenea a fost prietenul si protectorul
sau. Hlderlin a tradus din Sofocle i Pindar si este autorul unor
poeme valoroasa care l-au transformat in cel mai mare
reprezentant german al romantismului. Apoi are o relatie cu
sotia unu bancher bogat, Susette Gontard, care devine muza lui
de inspiratie .
Incepand cu 1802, autorul incepe sa simta primele simptome
ale unei grave schizofrenii si se intoarce la Tbingen, traind
acolo pana la moartea sa, in casa unui dulgher.
Opera sa are ca teme: elogierea patriei ca entitate spiritual,
nostalgia vrstei de aur, tristeea nsingurrii individului,
integrarea eului n armonia cosmic. De asemenea, a combinat
teme de inspiraie cretin i greco-roman. n lucrarea sa
principala, romanul n versuri Hyprion (1797-99), idealizeaz
Grecia antic.
Scrierile sale sunt :

1797: Moartea lui Empedocle ("Der Tod des Empedokles")

1797/1799: Hyperion sau eremitul din Grecia ("Hyperion
oder der Eremit in Griechenland")
1826: Poezii ("Gedichte").

Cntecul destinului
n lumin nalt umblai
Pe un dulce trm, fericite voi, Genii!
Strlucite, zeieti adieri
Uor v ating,
Ca degetele femeii la harp
Sfintele strune.
Fr ursit, precum adormitul
Copil, respir Ceretii;
Cast ocrotit
ntr-un mugur de rnd
nflorete de-a pururea
Spiritul lor,
Iar ochii, preafericiii,
Privesc n tcut
Pe veci claritate.
Ci nou nu ni-e lsat
n niciun loc alinarea,
Se petrec i se surp
Chinuii muritorii,
Orbete zvrlii
Dintr-un ceas n altul,
Ca apa din piatr
n piatr cznd,
Mereu n abisu-ndoielii.

Catre pace
ngduii-m n aceast var,cumplitelor!
i toamna ce st s vie cu prguiri i cntu-mi
Prguit n inima mea bucuroas stul
De dulcele gata s moar pe urm.
Duhul zeiesc dreptul nu i-l primete
Jos pe pmnt nici hodina nu-i afl, n Orcus.
Ci mie divinul mi bate din aripi n inim
Cnd poemul cu mine s-a desvrit.
Ldat s fii pace din sfera luminilor sfinte,
Chiar dac sunetul corzilor mi-a czut
Mulumit sunt cu el n adnc de fiin
Cci o clip deopotriv cu zeii am fost

Poetilor tineri
Iubiilor! Atta timp ct arta e n prg
Ca nsi tinereea ndelung fermenteaz
Curnd va revrsa peste voi linitea frumuseii!
Smerii fii dar cum au fost Elinii i evlavioi!
Iubii zeii solari! Fa de semeni plini de grij fii!
Uri beria i alte nravuri! nvai, nu decriei!
Dac maestrul ales nu v convinge sau nva,
Cerei Naturii vaste s v dea pova!

Patria

Fericitul pescar cnd se ntoarce pe rul

potolit
Din deprtarele insule, de la bogatul
cules.
i eu a dori tot la fel s-mi revd Patria,
ns eu altceva dect jale nu am cules!
rmuri pe care altcndva am crescut
mi alinai voi durerea inimii cu un surs;
Sau voi pduri ale copilriei cnd m
ntorc
Acas din nou mi vei reda linitea
sfnt?

Rugaciunea iertarii

Dumnezeul meu! Pacea i-am tulburat

Pacea divin de aur, dureri nesfrite,
Adnci, din secretele vieii
Ah! Ai ajuns s le nvei de la mine.
Iart-m;uit!cum norii pe bolt curg
Ei trec ca un ru linitit peste panica
lun,
ns frumeseea ta va rmne de-a pururi
i calm! Cum strluceti, blnd lumin!

Celor fatarnici
Ipocrii i fr suflete, nu mai vorbii
despre zei!
nchintori ai Raiunii, firete c nu credei
n Helios,
n Cel-care tun i n Zeul mrii;
Mai pot cinsti unii ca voi rna?
Mngiai-v, Zei! Suntei podoaba
cntrii
Chiar i atunci cnd mi s-ar stinge
respirarea;
Atunci cnd nevoie ar fi de un singur
cuvnt,

Mam Natur! Gndul se ndreapt spre

tine