CURS 1

BAZELE PSIHODIAGNOSTICULUI
Psihodiagnosticul e legat de cunoastere.
Cunoasterea este o categorie conceptuala care trateaza doua aspecte:
- relatia generica subiect-obiect (relatia psihologiei).
- Modelele generale ale asimilarii si reconstructiei imformational a lumii de catre
subiect.
Din punct de vedere psihologic cunoastere-cognitie-
Cunoasterea este de doua feluri:
a) stiintifica- capacitatea la care a ajuns cunoasterea in anumit domeniu: se
include in epistomologie.
b)
- empirica: este studiata de geogiologie
Diagnosticul este actiunea de identificare a unor manifestari psihice pornind de la unele
detalii caracteristice lor. Manifestarile psihice sunt procese psihice, fenomene si
configuratii de tipul trasaturi, insusiri sau factori de personalitate in: psihodiagnostic
aceste manifestari sunt incluse in doua dimensiuni importante: manifestarea de tip stare si
manifestari de tip trasatura. Fenomenele psihice sunt dependente de cadrul lor de
desfasurare, predominant constient. Aceasta cunoastere este o unire a sezonului cu logical
si al teoreticului cu empirical.
Psihodiagnosticul este actul cognitive, sintetic rezultat prin analiza unor manifestari
psihologice si reconstruire logica a structurii personalitatii care le-a generat.
Personalitatea poate fi armonie dar si dizarminiea. Rezultatul acestei sinteze este
exprimat intr-un cod. Acesta expresie codata conceptual poate fi:
1. profilul personalitatii (configuratii de trasaturi, de insusiri sau factori).
2. file descriptive de pshodiagnostic.
3. fese de testare: se sintetizeaza in 3 aspecte:
- buletinul de analize psihologice
- referatul psihologic
- raportul psihologic
ultimele 2 tin de tipul de prestatie al psihologului.
Prestatiile psihologului sunt: -consultati de psihologie
- investgatii de psihologie
- expertise psihologicetate cele 3 au valoare pragmatica.
Acestea converg catre realizarea unui plan pragmatic si prognostic:
- de ordin instructive-educativ
- de ordin meliorativ
- de ordin therapeutic.
Psihodiagnosticul este o disciplina procedurala care merge catre o tehnica, o
tehnologie, dar si o formula de interventie in derulerile de faze specifice unui process
psihologic. Todeauna psihodiagnosticul este rezultatul direct al psihodiagnozei. Gnoza
este o activitate camplexa de investigatii, ce presupune identificarea unor particularitati
specifice ale personalitatii prin intermediul a doua modalitati de imbinare a unor
imformatii furnizate de:
- metoda observatiei

altor informatii furnizate de tehnicile psihologice ( anamneza, chestionarul,

ancheta, experimental).
Psihodiagnostticul este un act pragmatic cu rol socio-uman util; e implicat in stabilirea
mijloacelor cele mai adecvate legate de aspectul educativ therapeutic; psihologia nonstatistica se numeste psihologie clinica iar diagnoza cere nu e verificata prin statistica se
numeste dianoza clinica.
Fenomene teoretice.
B

PD

PSH

BIO
CG
B- behaviorism
F- fenomenologie
PHS- psihanaliza
BIO- modelul stiintelor
comportamentelor de baza)
CG- cogniticism.

naturale:entologie(stiinta

cre

se

ocupa

cu

studiul

Dianosticul clinic stabileste abateri ale parametrilor psihici in functie de spacificul

echilibrului psihic uman. Echilibrul este elemental de start de unde se pornestre
adaptarea. Adptarea presupune restabilirea pe plan superior al unui echilibru modificat
anterior echivaland cu e reechilibrare superioara. Avem mai multe forme de
psihodiagnostic:
1. psihodiagnosticul instructive-educativ presupune depistarea caracteristicilor
personalitatii la un moment dat, fiind destinat instruirii si educarii optime.
2. psihodiagnosticul de orientare si consiliere scolara realizeaza balanta potentialelor
psihologice reale si a celor virtual posibile in vederea valorificarii optime din
punct de vedere sociouman.
3. psihodiagnosticul diferential se ocupa de diferentele psihice ( insusiri sau grupe de
insusiri psihocomportamentale dupa care se deosebesc indivizii, cuplurile,
microgrupurile, categoriile si marile colectivitati; deosebirile sunt calitative si
cantitative: ele prevad: graduatii, nivele, configurati fiind stabilte in raport cu un
model de referinta al personalitatii.Aceste diferente stau la baza
psihodiagnosticului diferentiat,rezultatul compararii datelor obtinute cu cele ale

unei modele de referinte care in cadrul psihodiagnosticului se numeste barem sau

date tip si sunt implicate in elaborarea sistemului de psihodiagnoza.
Nici un psihodiagnostic nu este valabil daca nu este etiologic. Etiologia reprezinta o
conditie dintre pause si devenire. Psihodiagnosticul etiologic indica factorii cauzali si de
decizie: este singurul care conduce la un prognostic si la un plan corectiv reconstructive.
Obiectul real al psihodiagnosticului este .concret.
O.C.
PSIHOLOGIA CONDUITEI

VI
PSH

COMPORT
B

Asociatiile reprezinta doua treimi din modul de functionare a psihicului: restul il

reprezinta operatiile ; asociatiile pot fi : in timp/spatiu, asemanare/contrast,
configuratie/cauzalitate.
Operatiile compun o actiune mentala ; pot fi : identitate, negare, reciprocitate,
complementaritate ; sunt reversibile au un segment orientativ si unul executiv .
Comportamentul reprezinta suma manifestarilor externe .
Conduita reprezinta viata mentala launtrica .
Procese psihice manifestatii ale conduitelor specializate ( receptare , prelucrare
informationala si modul de realizare finala ) au ca mod de realizare subiectiva o traire si
un produs = imaginatie.
Stil - ansamblu de scheme de permanenta in baza caruia individul rationeaza in
directie adaptiva.
Reflectarea reprezinta capacitatea de a avea imagini.
Orientarea priveste SPP ; itinerariul , o tinta ; trasaturile pot fi : cardinale, centrale,
facultative.
Rezonanta subiectiva reprezinta raportul dintre constient si incostient acesta este dat
de specificul uitari subiective.
DENUMIRE PLAN
ENERGIA
NIVELE
PSIHOLOGIC RAPORTULUI
CONSTIENTINCONSTIENT
PER

EGO

DESCRIEREA
REALIZARII
MODELELOR
DE
PERONALITATE
de Present actual -trasaturi
-configuratie
de
-profile

-perceptia
sine
-imeginea
sine
-constiinta
sine/lume

de

ORIENTARE
RAPORTUL
IN
PLAN
TEMPORAL

VIZAREA
CENTRICA PRIN
INDENTIFICAREA
CONDUITEI
PROIECTIVE
-relatii existentiale
-identificarea prin
predictia a fi(asta
sunt/este)

SOA

PROPRIUM

NA

STIL

-stima de sine
-constiinta
imperativa
-constiinta
optativa
-reglaj
defensive prin:
-scheme
functinale
de
permanenta
-optiuni
fundamentale
-atitudini
- spontaneitate
euristica.

Actualul
proiectat
viitor
Actualul
ingloband
proiectiv
trecutul,
prezentul
viitorul.

-insusiri
in -atribute(status,
rol)

-Relatii patrimoniale
-identificarea
proiectiva
prin
predictitia de a
servi.
-factori
-relatia
de
-superfactori
prezentare-constructi
reprezentare
personale
si -identificarea
si cadente
- proiectiva
prin
tematice.
predictia a face.
-maniere

optinale si de
aparare
-manifestari
creative

CURS 2
Activitatea psihica nu se poate investiga direct. Ea este abordabila indirect prin
manifestarile sale. Manifestarea este o expresie concreta a unor elaborari la nivel intern.
Expresiile manifestarilor sunt variabile psihologice, iar acestea intereseaza
psihodiagnosticul.
Scopul unui studio este evaluarea psihologica. Evaluarea reprezinta ceea ce
echilibreaza o cerere si o oferta: rezolva o problema de ordin adaptive. Expresia este o
manifestare centrifuga de ordin instrumental a psihodinamicii persoanei; pot fi: simulate,
retinute; pot fi folosite strategic sau conventional in functie de situatie. Comportamentul
reprezinta segmental extern,efector, ce intra in executie; nu are corelatie inverse. In
psihologie totul este comportament, inclusive cel verbal.
Psihodiagnosticul a pornit de la analiza unor activitati productive ce reprezinta o sursa
fertile de informare. Elementl diferential reprezinta un grad, nivel, categorie comparative,
tip de posihologie. Se studiaza de asemenea redundanta semnificativa, comentarii facute
de subiect, interpretari personale- aceste reprezinta o valabilitate de aspect a
instrumentelor psihodiagnostice.
Nu exista nici o productie umana care san u poata servi ca material pentru
psihodiagnostic. Psihodiagnoza este veriga de legatura intre teorie si practica. Scopul
acesteia este ameliorarea si optimizarea manifestarilor psihologice.
Exista 5 directii teoretice importante: behaviorismul, cognitivismul, paihanaliza,
fenomenologie si cercetarile biologice. Multe instrumente psihodiagnostice sunt
considerate ateoretice. Toate aceste 5 directii au in vedere omul concret.
OMUL CONCRET
CONDUITA
PSIHAN

BEHAV

Campul teoretic al psihologiei reprezinta o arie atat de vasta incat nu exista doar o
singura teorie unificatoare.
In psihodiagnostic variabilele se impart in:
1. variabile stari(transformari) -pt ca aspectele de ordin theoretic sunt grupate
2. variabile trasaturi(factori)
pe 2 directii de abordare a omului:
a) directia nomotetica
b) directia idiografica.
I.
II.

Directii de abordare a omului

Stiintele nomotetice se refera la posibilitatea de a formula legitati prin stadiul unui
numerar foarte mare de cazuri, bazandu-se pe analize statistice (orientarea behaviorista)
Stiintele ideologice (in limba greaca, idios-principiu specific, iar idios=idee) se bazeaza
pe analiza de cazuri unice si poate fi apta de a realize inferente doar asupra unor
fenomene dintr-o categorie limitata din care face parte respectivul caz. Exista in aceste
legitati posibilitatea de a descoperi principi cauzuale (psihologia este o stiinta cauzala,
dar si interpretativa).
Specific pentru psihologia nomotetica ar fi:
1. explicatii cauzale prezentate intr-o m aniera analitica.
2. e urmarita cuantificarea manifestarilor interne si comportamentale
3. pe baza acestor imformatii se pot realize generalizari si asupra unei
populatii neinvestigate.
4. foloseste cu precadere experimental de laborator.
5. pt aspectele de ordin calitativ recurge la exemplificari a unor cazuri:
legitatile descoperite au o baza stastica si sunt de doua feluri:educative
(univoce, liniare) si probabilistice, intre cele 2 apare o circularitate
cauzuala(adica o cauza genereaza tot o cauza).
Psihologia idiografica se refera la:
1. studii longitudinale pe o perioada indelungata
2. exploreaza nuantele, detaliile, adica specificatii individulae; fiecare individ
e presupus a fi unic, iar diferentele intre indivizi se numesc determinanti
primary ai comportamentului.
3. favorizeaza metodele deschise nestructurate, adica metodele proiective
interpretative fac parte din metodologia descrierii curentului idoneism.
Concluzii:
Trebuiesc admise unele limite la studiul personalitatii. Psihodiagnosticul se va raporta
pe scopul concret al investigatiilor.
A aparut astfel si psihologia idiotetica. Din domeniul nomotetic are in vedere
standardele de referinta; implica identificarea dimensiunilor personalitatii: stabilirea celor
definitorii pt o anumita perioada de timp: aspectele de ordin calitativ trebuie descries
stiintific; evaluarea dezvoltari personalitatii trebuie construita pe un fundal nomotetic;
acesta poate fi metodologic inregistrarii frecventei unor comportamente.
Din punc de vedere psihodiagnostic o stare psihica este ceea ce este present din punct
de vedere psihodinamic la un anumit moment dat. Specific pt starile din psihodiagnostic e

faptul ca pot fi trecatoare, dar in special provocate de stimuli potriviti: aceste stari ar fi
unele expresii ale personalitatii. Trasatura reprezinta o tentative relative stabile a unui
individ exprimabila in componenta prntr-un mod de a reactiona. Uneori manifestarile
trasaturii au o anumita regularitate predictibila cand e vorba de situatii similare.
Abordarea monotetica:
1. pune in vedere ansamblul de trasaturi
2. presupune dezvoltarea insrumentelor pt evaluarea lor deductive
3. stabileste adecvarea acestor instrumente pe baza modului in care reactioneaza
indivizii.
Abordarea idiografica:
1. este mai mult folosita pt un comportament specific
2. dezvolta procedee pt evaluarea inductive
3. stabileste adecvarea acestor procedee tinand cont de modul in care variaza
manifestarile la nivelul aceluias individ.
Teoriile starilor si toeria trasaturilor atesta ca orice manifestare psihologica poate fi
evaluate si analizata din cel putin 2 perspective:
1. al diferentelor interindividuale-nomotetic
2. al diferentelor interindividuale (schimbarile care au loc in fiecare individ).
Atunci cand evaluam asemenea aspecte avem in vedere:
1. caracteristici ale individului
2. caracteristici ale situatiei
3. factori de hazard.
Scopul acestor teorii ale starilor si trasaturilor este:
1. sa determine daca raspunsurile date de un individ intr-o situatie de investigatii
evalueaza trasaturile sale de personalitate si in ce masura se produc efecte de situatie;
2. daca exista efecte determinate de situatie trebuie sa se stabileasca ce relatie este intre
performanta si aspectul psihologic investigat.
Relatia dintre stari si trasaturi: H.Ev afirma ca personalitatea e expresia cristalizarii unor
trasaturi pe fondul unei stari de constientizare.
Criteriu
Perspective

Manifestari
internepsihan.
Debut
Wundt-1879
Freud-1904
Obiect
Stari
constiinta
M.
inconstiente
Matodologii Introspectie
Asociatii
libere

Manifestari externe- Manifestari

behav.
exteriorizabile=
conduite
Watson-1915
P.Janet-1912
-1932
Relatia S-R
Conduite simple
Comportament
si complexe
(V.M.IM.)
Observatia
Experimental
Holism metodologic

Observatie
Experiment
Met.clinica
psihanalitica

Omul concret
Rogers-1915
Maslow
Sinele optiune
Autoactualizare

Interpretative
Indivizualizarea
metodelogica
si proiectiva

Finalitati

Descriptive
Explicative
Terapeutica

Determinare
Legi cauzale
Dirijarea/ameliorare
a comportamentului

Dezvoltare
ulterioara

Introspectie
Neobehaviorism
Experimentala (Tolman)
(Binet) neoxa

microsociologica
Descriptiva
Explicative
Interpretative
Meliorativterapeutica
Psihologie
actionala
(Piaget.
Vagotski)

Dezvoltarea si
maturizarea
personalitatii.
Cultura R.I.P.
schimbarea
Psihologia
transpersonala
(Vaughan)

Cursul 3:
FUNDAMENTE TEORETICE:
Legile psihologiei ca stinta sunt legi probalistice-mai rar sunt legi univoce,.cauzale(CH). Psihologia este stiinta care are cele mai multe legi fiind preluate din contributiile mai
multor stiinte,care sunt considerate ca fiind de 2 categorii:stiinta fizico-matematica si
stiinta naturii.
Psihodiagnoza trebuie sa puna in evidenta manifestariile psihice care corespund
unor legitati specifice naturii fenomenelor psiho-umane.Ea nu se ocupa de studierea unor
fenomene colaterale si nu emite concluzii decat asupra acelor care pot fi baza unor
legitati psihologice.
Sunt 10 legitati ale psihologiei(dupa Ed.Claperde):
-legea trebuintei
-legea extensiunii vietii mentale
-legea constientizarii
-legea anticiparii
-legea interesului
-legea interesului ...:(nu inteleg)
-legea repetitiei similarului
-legea talonarii
-legea compensatiei
-legea autonomiei functionale
-legea celui mai mic efort
-legea subsistutiei
Aceste legitati se refera la manifestari psihice subiective si
comportamentale.Actiunea lor ii identificabila ca fiind actiunea unor legi probabilistice
(un eveniment cauza conduce la un eveniment ...(nu inteleg)nu in mod automat,ci cu o
anumita probabilitate)
Din punct de vedere al fundamentelor psihodiagnozei nule exista principii de
baza care sunt fundamentul cunoasterii psihologice :
1.ceea ce investigheaza (psihicul uman)reprezinta o modalitate superioara
a vietii de relatie .
2.aceste manifestari privesc organisme vi si se afla nemijlocit legate de
functionarea unui sistem neuro-umoral.

3.fie au un continut informational si presupun stari energetice

reglatorii,pt.ca aceste manifestari dispun de o limita in functionarea lor.
4.aceste manifesteri rezulta progresiv din manifestari stadiale, complexe
5.aceste manifestari abordate psihodiagnostic se supun unor conditionari
complexe bio-psiho-sociale.
6.ele implica o convergenta de factori determineli (factori favorizanti si
factori de risc ) in baza carora psihologia are legi specifice,aceste legi sunt ireductibile la
legitatile care tin de alte laturi ale existentei.
FUNDAMENTE METODOLOGICE
METODA=sistem organizat de concepte,modele,ipotezesi tehnici de lucru ;metoda
defineste traiectoria si structura de ordin realizata in conformitate cu un program in
functie de care se planifica si regleaza actiunile utile in vederea atingerii unui scop
gnostic.
Metodele pot fi :
1.de informare,de actiune sau de interventie,de interpretare
2.dupa specificul relatiilor investigate :metode cantitative si calitative
3.dupa caracterul lor pot fi :metode obiective si subiective
4.dupa scopul lor : metode de recoltare a datelor si de prelucrare a lor
Fiecare orientare psihologica are din perspectiva psihodiagnozei propria sa
metodologie.Metodologiile pot fi obiective sau interpretative.Metodele obiective privesc
in special behaviorismul si vizeaza :
1.modelul stintelor naturii care e implicat in psihologie
2.sunt numite metode obiective pt.ca sunt postulate ca fiind relatii
cauzale intre stimuli si reactii,studiind ceea de este cuantificabil si masurabil au ca
dificultate statularea ipotezelor care trebuie sa fie relevante-si-fertile-interpretarea
rezultatelor se refera la manifestari repetabile care trebuie sa fie verificabile studiul
acestor fenomene are scopul nu numai de a le identifica si explica ci si scopul de a le
dirija sau chiar manipula prezinta defectul ca nu surprind integral bogatia vietii psihice
behaviorismul numindu-se de aceea o psihologie fara constiinta,personalitate,vointa fara
manifestari exterioare,subiective,finalmente o psihologie fara subiect global.
METODELE INTERPRETATIVE vizeaza 5 aspecte :
1.descrierea universului uman in primul rand,iar in al doilea rand si
problema pertinentei unei eventuale standardizari ,tipizari de aceea datele psihologice
furnizate de acest tip de abordare cuantificare se refera la reprezentativitatea unor
afirmatii.
2.intai identifica datele si le interpreteaza conform rationamentelor,in
special ipotetic.
3.pe baza acestor interpretari se spera sa se ajunga la generalizari
sistematice prin rationamente psihodiagnostice logice si analogice
4.totdeauna isi modifica demersurile printr-un anumit grad de
participare a psihologiilor.Ele sunt metode cu specialisti psihologi spre deosebire de
metodologiile care nu sunt aplicate de psihologi,ci de medici,economisti,profesori

5.intotdeauna presupun modificarea relatiilor dintre subiect si obiect

practic intre psihologi si persoana investigata.
OBSERVATIE :
Metoda de baza este metoda observatiei.Este cea mai veche metoda de
psihodiagnoza.Consta in urmarirea intentionata si inregistrarea exacta sistematica a
manifestarilor comportamentale ale unui individ. Exista 2 modele ale observatiei
stintifice :modelul preluat din stiintele fizice si cel din stintele naturii ce le diferentiaza
este cantitatea studiata numita ,, fapt psihic ,,eveniment psihic, ,,.situatie psihologica.
Observatia ca metoda de psihidiagnoza este o conduita specializata ce presupune
analiza psihologica a manifestarilor interindividuale.
Psihologia ca specialist este intotdeauna o prezenta,o persoana care ,,se implica
fara a se implica(asa numita implicare controlata).
Muchiclli noteaza ca in observatie sunt valabile urmatoarele 3 puncte de reper :
1.psihologul sa fie atent la manifestarile ce le are in vedere si sa
invete sa le noteze si descrie intocmai (in conformitate cu sensul lor direct si imediat
,sensul lor real de multe ori aparent).si imediat in protocolul .foaia sau grila de observatie.
2.psihologul trebuie sa sesizeze contextul situational al
comportamentelor observate si de aceea unele sesizari psihologice in functie de context
,pt a fi notate rapid pot fi facute chiar si literar.
3.mijlocul cel mai sigur care faciliteaza recoltarea si estimarea
rapida a datelor il reprezinta utilizarea adecvata a grilelor de observatie utilizate
sistematic.
Din punc de vedere al enuntului se inregistreza (nu inteleg)(indici psihologici
stabili care sunt relativ constanti si daca sunt si relevanti se definesc ca fiind simptomatic
si pot fi :trasaturi fizionomice,parametrii psihologici legati de unii invarianti)si psihologii
stabili (definesc variabile psihologice relevante observate,conduite flexibile,variabile
,mobile)
CLASIFICARE :
Sunt mai multe forme de observatie :Destingem in primul rand observatia actuala in
raport cu o alta observatie anterioara,ceea ce permite o analiza comparativa sau
constativa :
1.AUTOOBSERVATIA-ea este dependenta de surprinderea
particularitatiilor propriului comportament
2.OBSERVATIA DIRECTA-observatorul prezent iar subiectii sunt
constienti ca sunt observati
3.OBS. INDIRECTA-observatorul este ascuns pt.ca subiectii sa
nu fie constienti k sunt observati ,se lucreaza in psihodiagnoza cu un observator
ascuns,cu un observator uitat ,cu observator ignorat
4.OBS.PASIVA CENTRALA/OBS.PARTICIPARII
5.OBS.CONTINUA/DISCONTINUA
6.OBS.SELECTIVA/INTEGRALA

CALITATEA OBS :depinde de o serie de factori personali cat si de unele aspecte legate
de obiectul si contextul celor observate.Obs este necesara in orice fel de psihodiagnoza.
Obs nu este doar percepere :perceptie+atentie+obs
In psihologie sunt mentionate 4 categorii de posibilitatea de acunoaste o alta persoana
prin intermediul observatiei :
1.teoria lui Ribot-teoria indiferentei analogice
2.teoria lui Blondel-teoria empatiei
3.teoria lui Baldwin-atesta ca observatia este
pragmatica,specifica o expresie a manifestarilor generice subiectiv umane,ca este
anterioara cunoasterii consistente
4.teoria interactiunilor interpersonale (...) e de origine
fenomenologica,considera ca Ego si Alter-Ego se pot cunoaste intrucat sunt fiinte
superioare,similare si complementare.
I.OBS.DIRECTA-se constata si consemneaza fenomenele ce (nu inteleg)cu ajutorul
unor mijloace de ivestigatie directa sau cu ajutorul unor aparate care amplifica aceste
capacitati in acest context caracteristicile psihologice fundamentale ale observatieinu sunt
modificate ci doar amplificate
II.OBS.INDIRECTA-vizeaza caracteristici si trasaturi psihice care pot fi analizate prin
exprimarile lor directe in conduita sau in comportamentul direct ;de exemplu stilurile
personale.Nu mai pot fi observate direct indici de psihologie diferentiala gradele de
dezvoltare psihica,gradele comparative de complexitate ale conduitelor si
comportamentelor aspiratii,motivatii, care sunt ascunse in oscilatiile de
performanta,nivele de dezvoltare,nivele de disponibilitate psihoindividuale.
Atat in cazul observatiei directe,cat si indirecte se studiaza atat continutul psihologic
cat si forma de manifestare a starilor,proceselor si trasaturilor de personalitate care se
exprima prin manifestari de conduita sau comportament care rezulta pe baza :
a)analiza de continut
b)analiza formala care decaleaza :
ansamblul conditiilor de mediu si anturajul subiectului
ivestigat ;
elementele criterice si aspectele particulare prioritare
conduita de comunicare si relationare a subiectului
efectele exprimarii psihocomportamentale-anterioare
modificari psihofiziologice care de asemenea pot aparea in
comportament si produsele activitatii subiectului.
Exista 2 modalitati de a utiliza direct observatia :
- in functie de obiectiv
- in functie de tehnicile de care se dispune
IN FUNCTIE DE TEHNICILE UTILIZATE OBS.POATE FI :
studiu cazuistic
element monografic
studiu facut pe un grup restrans in vederea evaluarii
comparative pe grupuri care au conditii de evolutie diferite

10

obs.in esntionare :obs pe esantion de scurta durata si

constant ;obs.la intamplare ;obs conforma unui anumit algoritm ce poate fi integrata in
observatia integrala in observatia fractionala
Obs.se poate realiza intr-un mediu deschis,intr-un mediu experimental inchis,intr-un
mediu restrans
Caracterul fundamental al observatiei consta in faptul ca cel care o efectueaza nu
intervine in decursul derularii actului comporamental observat.
CONDITILE UNEI BUNE OBSERVATII IN PSIHODIAGNOZA :
clarificarea si precizarea exacta aobiectivului urmarit
selectarea formelor observatiei si instrumentele utilizate
elaborarea unui plan riguros al activitatii de observatie
consemnarea imediata a datelor de observatie
efectuarea unui nr optim de observari
desfasurarea obs.cu subiectul plasat in conditii variate de mediu
obs.sa fie discreta
UNII FACTORI CARE INFLUENTEAZA NEGATIV OBSERVATIA :
1) implicarea personala inadecvata in situatiea psihologului in functie de
dispozitia sa
2)
subiectivitatea
personala,opiniile,credintele,ideile,prejudecatiile,sentimentele
psihologului,tendinta de a acorda semnificatiii personale unor anumite
manifestari observate
3) deformarea
profesionala :aceasta
deformare
depinde
de
obisnuinte,habitusuri care extrag din realitatea observata stereotipuri
proprii.
4) Mentalitatea celui care observa
5) Aspecte legate de orientarea atentiei :orientarea atentiei presupune un
efort de a sesiza situatia si relatia cu subiectul ca un efort selectiv de a
surprinde ceea ce este relevant d.p.d.v. psihologic
Dificultati ale observatiei la nivelul prestatiilor activitatii specifice ale psihologului ar fi :
1)dificultati legate de inadecvarea dispozitiei,manifestarilor atitudinale a
trairilor imediate fata de interlocutori
2)dificultati determinate de diverse stereotipuri psihosociale ce sunt legate de
apartenenta la anumite grupuri sau situatii psihosociale
3)dificultati legate de modelul intelectual(inchis/deschis,flexibil si rigid)de
care e legata competenta specifica a psihodiagnosticianului.
4)dificultatile observatiei depind mai ales de niste conditii ce tin de
neutralizarea starilor proprii sau de perceperea unor semnificatii proprii,personale
UNELE LIMITE ALE OBSERVATIEI :
depinde de complexitatea observatiei
depinde de obilitatea relationala psihosociala a psihologului
deoarecee el si cel observat sunt 2 constinte ce se manifesta direct si reciproc
11

intervin aspecte de ordin psihosocial ce limiteaza din perspectiva

psihosociala observatia ca act psihodiagnostic direct.
intervine imprecizia legata de o anumita baza perceptiv-senzoriala
de durata derularii unui fenomen de observatie
de fluctuatiile atentiei generate de interese divergente
de efecte psihosociale inerente in R.I.P.-uri efecte de :a)centrarefixatie in raport cu care se fac estimari exagerate ;b)eroare de contrast ;c)eroare de fixaj
perseveratii ;d)efectele halo
TIPURI DE OBS.
1.descriptivi
2.evaluativi tendinta de a judeca,de a evalua
3.eruditii-furnizeaza informatii suplimentare
4.transformativi-imaginativi-neglijeaza datele,da frau liber imaginatiei
IN OBS.AU IMPORTANTA :
1)atitudinile persoanei,sistemul caracterial de aici se desprinde o tendinta nivelanta
sau dimpotriva accentuata a semnificatiilor crlor observate
2)capacitatea de aconfigura campul perceptiv specific interactiunii intre Ego si AlterEgo:unii indivizi remarca fapte si alti efecte ,altii nu observa fenomene mai subtile decat
propriille posibilitati.
3)rezistenta la perturbari :unele pot veni din mediu sau din insasi complexitatea si
profunzimea psihologului ca persoana :proiectia si interpretarea exclusiv
personala,patimasa sau complexuala.
CE SE OBSERVA DE REGULA ?
a)caracteristici de baza ale persoanei
b)aspecte ce tin de manifestari generale ale persoanei
c)aspecte ce tin de anliza comportamentului celui observat
Cand analizam psihologic comportamentele avem in vedere :
1.structura comportamentului :componente diferentiale:
- sisteme de disponibilitate
-sisteme identitare (identitatea e de feluri :identitatea de gen si identitate
de generatie.
-sisteme de performanta :acest comportament depinde de o situatie a
activitatilor specifice .
Trebuie precizat k aceste aspecte au un caracter pragnant situational si depind
psihologic de stilul adaptativ al persoanei .
Situatia=factor complex ce desemneaza o modalitate comportamentala-stil(latura
modala a manifestarilor persoanei)componente referitoare la semnificatia adaptativa a
comportamentului,co,portamente
legate
de
expetante
si
estimari
implicite ;comportamente temporale-referirea la timp
cu diverse conotatii
durata,succesiune,condensari,dilatari ale timpului ;componenta spatiala-priveste locul
psihologic ,directii,vecinatati in anumite situatii acestea se pot decala prin intocmirea de
sociomatriei ,componenta spatiala se refera la conceptul psihologic de distanta
intersubiectiva implicandu-se in componenta alteritatii.

12

2.variabilele comportamentului (sunt multiple fiind operationalizabiledin pct de

vedere psihodiagnostic in functie de obiectivele si metodologia investigatiilor )
3. factual observatia se realizeaza in :
- situatie biotik (autentica de viata )
-situatie evasibiotica (evocata artificial)
R.E.BALES sustine ca exista o observatie ocazionala si o observatie
sistematica.Cea mai importanta este observatia standarizata presupune o grila de
observatie.
R.E.BALES adistins urmatoarele 12 categorii de de obs.pozitive si negative ;se iau in
considerare cand se valideaza criteriul de standarizare a faptului de observatie :
daca insul manifesta solidaritate
daca el contribuie la o atmosfera destinsa
daca isi da acordul sau consimtamantul
daca face unele propuneri sau conditionari
daca isi exprima opinii
daca orinteaza pe sine sau pe altii in vederea observarii
daca cere sa fie orientat el
daca doreste unele opinii suplimentare
daca solicita propuneri
dak nu este de acord
daca manifesta antagosnime fata de situatie sau fata de persoana psihologului
daca manifesta o tensiune intrapsihica nespecifica greu reductibila
R.E.B.mentioneaza ca diferentele comparative in aceste situatii se fac prin referire la
nivelul emotional la specificul sarcinilor de indeplinit si la particularitatile istoricoidentitare.D.p.d.v al incadrarii specifice in sistemele psihodiagnozei :
Observatia standarizata se considera a fi observatie sistematica pt.ca cea ocazionala nu
se face dupa un plan de observatie stabilit in prealabil nu are legatura cu expetantele
observatorului si ale celui observat ;observatorul nu are instrumente sau o grila in care
sa-si consemneze faptele observate dar orice observatie sistematica pleaca intotdeauna de
la o observatie ocazionala/.
OBS. SISTEMATICA INDEPLINESTE 7 PCTE CONDITIONALE :
-este dirijata cu scopul de a fixa si inregistre fenomenul observat
- observatorul monotorizeaza comportamentul studiat
-se pune obligatoriu problema controlului factorilor care pot influenta
fenomenul studiat
-se mentin constanti toti factorii care ar putea influenta conduita intr-un
anumit fel :(oare ?)aceste aspecte se pun comparativ cu experimentul psihic ca metoda
psihodiagnostica
Reamintim caracteristicile psihodiagnosticului :

13

-experimentatorul e pregatit sa inregistreze sa faca masuratori modificari si sa

urmareasca unele modificari prin tehnici adevarate
- experimentul poate fi repetat deoarece verificarea te obliga in repetarea
experimentului
-permite altor experimentatori sa repete respectivul experiment si sa verifice
datele in mod independent
@ Anumite fenomene si manifestari psihice nu sunt accesibile unor metode nonexperimentale in care observatia este metode de electie.Metodele experimentale se
bazeaza pe o anumita experienta anterioara in care cunoasterea probabila devine o
ipoteza ce se cere verificata.Pt acuratetea inregistrarii datelor despre fenomenul studiat
se elimina unele influente sau se introduc unele influente de ordin psihologic.Se
provoaca unele fenomene in legatura cu aspectele psihologice care tin de verificarea
ipotezelor .
Rezultatele trebuie sa aiba o anumita valoare ce se exprima fie intr-un cod conceptual
fie intr-un cod numeric spre a putea fi prelucrate metodologic fie clinic,fie statistic.
CURSUL 4
EXPERIMENTUL
METODA EXPERIMENTALA este considerata o metoda mai exacta decat metoda
observatiei dar nu este mai precisa sau mai justa.Experimentul depinde direct de
valoarea psihologului asa cum asa cum metoda observatiei depinde de psihologie.Spre
deosebire de observator experimentatorul
nu asteapta ca un aeveniment
fenomen,comportament
sa se produca atunci
cand se vor ivi
conditiile.Eperimentatorul :
a)intervine activ in producerea fenomenului
b)impune conditiile timpul si locul
c)etapele de desfasurare ale unui experiment sunt 4 :
-o observatie initiala
-stabilirea ipotezei
-desfasurarea experimentului
-prelucrea statica
Reusita unui experiment tine de :
-valoarea ipotezei
-ingeniozitatea menajului
-calitatea observatiilor finale
Exista mai multe tipuri de experiment
-experiment de laborator
-experiment natural
Factorii care sunt implicati in experiment ar fi :
1.situatia de presupunere si de asteptare :ea depinde de durata si tensiunea
psihica

14

2. reactia comportamentala inregistrata de fiecare subiect in parte reactiile

individuale reprezinta o functie de situatie :
S-R=f(S)=f(S-P)
S-R1
S-R2
Factorul pe care il manipuleaza psihologul se numeste (nu inteleg)de subiect
.Raspunsurile subiectului sau efectele acestor stimulari se numesc variabile dependente
VD. Psihologului ii revine sarcina sa stabileasca o legitate intre VI si VD. Exista si
variabile de hazard VH si de eroare VE ce sunt considerate variabile straine.
VI se mai numeste si variabila stimul. Aceasta conditioneaza raspunsul
organismului. VI sunt de regula factori din mediu, factori legati de subiect si de factura
relatiilor lor cu unele aspecte.
VD se mai numeste si variabila raspuns. Aceasta reprezinta raspunsul la VI a
subiectului. VD este o anticipatie despre care se precizeaza ca se va modifica intr-un
anume fel atunci cand apare VI (orice factor atribuit sau orice caracteristica ce se poate
schimba in functionarea unui individ).
Variabilele cantitative sunt de regula aspecte de psihologie diferentiala (grad de
nivele). Variabilele (nu inteleg) sunt datate despre identitate, anumite calitati, sex.
Variabilele calitative se pot exprima printr-o eticheta verbala. VI e fixata de
experimentator dupa planul stabilit, VD depinde de conditiile de stimulare se
inregistreaza si masoara cantitativ : nu e manipulata de experimentator ; se modifica in
functie de VI. Se recomanda a se utiliza o singura VD in acelasi experiment dar cu scopul
de a verifica recomanda a se utiliza o singura variabila dependenta in acelasi experiment
odar cu scopul de a verifica ipoteza. Experimentatorul e cel care alege variabilele si cauta
sa stabileasca relatia intre ele. Variabilele straine pot crea confuzie (nu inteleg) ale
rezultatelor catre subiect (sarcina subiectului, materialul, instructajul, aptitudinea
subiectului).
DUPA ALEGEREA VARIABILELOR SE FACE UN PLAN DE MODIFICARE A
VARIABILEI INDEPENDENTE SI SE PROCEDEAZA IN DOUA MODURI :
1. se modifica intentionat un anumit factor spre a observa efectul : se aleg doua
valori, se aleg subiectii, se calculeaza mediile; se aplica un test de comparare a
acestor medii.
2. metoda cvasi-experimentala VI devine criteriul, acest criteriu devine o
modalitate de alegere a subiectilor.
CONDITII DE DESFASURARE A UNUI EXPERIMENT :
1. sa ai o atitudine egala cu toti
2. sa dai instructaje identice
3. trebuie ca experimentatorii sa vina in aceeasi zi, acelasi loc si ora
4. subiectii care au fost experimentati sa nu discute intre ei.
PENTRU MONTAREA UNUI EXPERIMENT ESTE NECESAR UN
PREDESIGN. EXPERIMENTUL ARE 12 PASI :
etichetarea experimentului
metaanaliza
stabilirea problemei
stabilirea ipotezelor
instrumente folosite

15

 controlul variabilelor
alegerea unui plan experimental
selectia subiectilor
se alege procedura experimentala propriu-zisa
tratarea statistica
referatul final
generalizarea rezultatelor obtinute
PLANUL EXPERIMENTAL POATE FI :
a) plan factorial
b) plan multifactorial
c) plan cu variabile unice
d) plan cu mai multe variabile
ACEST PLAN SE ALEGE IN FUNCTIE DE TIPUL DE EXPERIMENT.
EXPERIMENTELE POT FI :
simple
fundamentale (in scop de confirmare)
pilot (inaintea generalizarii incercare de variante pentru a o gasi pe cea optima
presupune un numar mic de subiecti : e un experiment preliminar in vederea verificarii
unor proceduri pentru a se preveni erorile)
invocat VI e non-experimentala, nu e modificata este criteriul de alegere al
subictilor.
incrucisat pentru testarea simulancitatii doua ipoteze contrare sau cand ipoteza
se prezinta sub forme alternativa si e obligatoriu cand rezultatele sustin o teorie dar
infirma o alta teorie care are acelasi esafodaj fundamental (de exemplu experimentele
privind atentia)
de laborator
natural
Una dintre valorile experimentului este aceea ca psihologul intervine activ atat
pentru a provoca cat si a controla valoarea raspunsurilor subiectilor supusi
experimentului.
A controla = a introduce anumiti factori, a ii mentine constanti sau a-i elimina.
(nu inteleg) (care vorbeste despre disonanta cognitiva cel mai neconvenabil raport
intre decizie si postdecizie) considera ca experimentul reprezinta masurare efectelor unor
manipulari de VI asupra VD intr-o situatie in care actiunea celorlalti factori (paraziti de
eroare) e redusa la minimum.
Kisli afirma ca aceste variabile in totalitatea lor pot fi de doua categorii :
1. exploratorii sunt investigate
2. controlabile in acest context VD fac obiectul observatiei
VD ARE DE INDEPLINIT UNELE CONDITII :
sa fie sensibile la VI
sa fie bine conturata si definita
sa fie usor de masurat
sa fie fiabila (sa produca efecte constante si nu episodice)

16

In acest context variabila independenta spune Festinger vor fi starile subiectului

modalitatile care nu depind de alta variabila ci depind de decizia si posibilitatile de
interventie ale experimentatorului
3. a treia categorie de variabile sunt variabilele care depind de contextul psihosocial in care are loc experimentul si influenteaza modalitatile de desfasurare ale unui
experiment. Cateodata aceste influente pot fi controlate alteori nu pot fi controlate, dar
ele exista sub aspectul unor factori paraziti (dintre acestia mentionam atributele psihosociale ale personalitatii subiectilor). Din aceasta perspectiva exista mai multe tipuri de
experimente:
- natural-artificial (situatie creata de experimentator)
- activ (provocat)/pasiv (invocat)
- proiectul
- post-(nu inteleg)
- stimulativ (rezulta din compararea unui grup experimental cu un grup de control
intr-o sectiune transverala)
- succesiv (se compara grupul experimental cu el insusi intr-o sectiune
longitudinala)
GRENIVOD OBTINE TIPURI DE EXPERIMENTE :
1) experiment proiector simultan
2) experiment proiectat succesiv
3) experiment post-factum de tip cauza-efect
4) experiment post-factum de tip efect-cauza
In functie de specificul ipotezei avem:
1. experiment explorator
2. experiment de confirmare care tinde spre verificarea ipotezelor explicit
formulate
Pentru experimentele anticipatorii exista experimente prealabile si pilot.
Experimentele de tip cauza-efect sau efect cauza:
1. experiment functinal (pentru a surprinde relatia dintre VI si modificarile aparute
in conditia subiectilor)
2. experimentul factorial (in care se verifica variatia VD ca urmare a modificarii
unui singur factor)
3. experimentul incrucisat (cand e vorba de ipoteze contrare)
Ideal ar fi ca toate experimentele sa fie naturale pentru ca acestea depasesc
avantajele experimente de laborator. Avantajele experimentelor de laborator ar fi :
a) stabilirea si surprinderea mai eficienta a unor relatii cauzale
b) ofera date cantitative dintre care unele permit desprinderea unor aspecte
calitative si dispune de un grad mai mare de precizie si rigurozitate
Efectele negative ale experimentelor de laborator sunt :
- efecte latrogene provocate de boli
- efecte didascogene
In domeniul scolar si patologic experimentul e mai dificil de realizat si din acest
motiv nu se recomanda. Experimentul psihopedagogic in scoala e de doua feluri:
1. constatativ se rezuma la consemnarea situatiei la un moment dat
2. formativ care inseamna a introduce in grupul investigat care inseamna a
introduce in grupul investigat anumiti factori de progres in vederea schimbarii

17

comportamentelor, ulterior se procedeaza la o comparare a situatiei initiale cu ce

s-a obtinut in urma experimentului in vederea realizarii unor motivatii extinse
ale invatarii.
Orientarea exclusiv catre performanta duce la competitie ceea ce (nu inteleg)
automat cresterea nivelului de agresivitate in activitatea scolara adica un grad de
contropie crescut care se (nu inteleg) negativ asupra tuturor si care in final iroseste
performanta.
AUTOEXPERIMENTUL
In esenta, autoexperimentul consta in solicitari adresate subiectului de a sti proiecta
si definitiva singur experimentul in raport cu alti parteneri de interactiune.
Autoexperimentul se aplica in domeniul psiho-social efectele autoexperimentului :
1. creste gradul de participare
2. cresc starile de siguranta atasament si deschidere a subiectului fata de
investigatie
3. ofera subiectului posibilitatea de a-si stabili singur variabilele experimentului
adaptate la structura proprie a personalitatii sale.
CRITERII DE CLASIFICARE A SCHEMELOR EXPERIMENTALE :
1. specificarile asupra masuratorilor facute in functie de numarul de subiecti
supusi experimentului :
a) utilizarea a doua grupuri (experimental si de control) si masurarea
psihologica a efectelor dupa introducerea unor factori experimentali.
b) utilizarea a doua grupuri cu masurarea VI si inainte de experiment si
dupa experiment
c) experiment cu un singur grup fie cu masurarea inainte si dupa
introducerea VI, fie cu masurabila efectului final
2. numarul de variabile manipulate de psiholog
a) experiment cu o singura variabila manipulata
b) experimente numite multivariate cu mai multe variabile independente
3. criterii de modele experimentale ce tin de modul de prezentare a stimulilor si
corelarea acestora cu raspunsurile acestea tin numai de invocarea principiilor
teoretice.
Meta-analiza :
Pentru ca un experiment sa ofere date evaluate meta-analiza trebuie sa tina cont de
urmatoarele aspecte :
1. experimentul sa fie repetabil decat mai multe ori
2. prin repetare sa se puna in evidenta factorii dominanti, semnificativi
3. procesele psihice nu se pot separa spre a le supune experimentului
4. senzatiile (sfera in care s-au facut cele mai multe experimente) si perceptiile
sufera mici influente cu fiecare situatie noua in experiment
5. atentia dirijata de catre subiectul supus experimentului poate realiza o disociere
in modul general de reactie al subiectului : trebuie tinut cont de reflectiile
subiectului, atitudinile, motivatiile, intentiile sale au rol hotarator in modul de
reactie al subiectului

18

a. experimente in care are loc o descriere a activitatii si proceselor psihice

se pot decala legitatile ce le guverneaza ; in al doilea rand prin
experiment doar se urmaresc unele aspecte ale vietii psihice care sunt
particularitati pentru fiecare individ si depind de (nu stiu) situationale in
ceea ce priveste reactivitatea la stimuli, aceste aspecte sunt absolut
necesare in elaborarea ipotezelor.
Ipoteza = a) anticiparea unui anumit tip de raspuns la o intrebare (= in demersul
uman , apare isterul si asa dar, conduita interogatorie)
b) enuntarea unei posibilitati de relatie intre VI si VD intre o conditie stimulativa si o
conduita de raspuns : ipoteza ca atare isi are izvorul fie in observarea faptelor fie in
deductia plauzibila a unei anumite relatii cunoscute anterior fie din deductia logica
dintr-un principiu, dintr-o teorie psihologica.
c) poate fi dedusa si din efectul generalizarii unor relatii deja descoperite insa in
conditii (nu inteleg)
Pentru elaborarea ipotezei psihologul trebuie :
1. sa treaca in revista un numar mare de fapte si cunostiinte si sa le organizeze in
functie de un numar de criterii de similaritate.
2. (nu scrie)
3. dupa formularea ipotezei urmeaza obligatoriu verificarea ei prin experimente si
metodologii valabile
Cerintele ipotezei :
sa fie verificabile
sa fie verosimile
sa fie fructuoase
sa vizeze o arie mare de consecinte
sa fie cuantificabile
Criterii aduse experimentului :
- orice experiment are caracter artificial pentru subiect si de aceea raspunsurile sale in
cadrul unui laborator pot fi foarte diferite
- modelele experimentale sunt doar aspecte aproximative ale vietii reale
- pentru verificare se aleg doar putine VI de subiecti
- prin definitie, orice variabila isi pierde caracterul de realism, se modifica
- experimentul e o situatie psiho-sociala care implica un experimentator si un subiect
- psihologul doar cu prezenta sa poate modifica unele stari de constiinta ale
subiectului vizat si in felul acesta sa nu inregistreze date veridice despre
respectivul
- in unele cazuri unele rezultate pot fi in acelasi timp corecte si sa ramana departe de
predictie si elementele principal umane
- aceste critici ar putea fi reduse si cu ocazia unei prudente legate de generalizarea
solutiilor experimentului

CURSUL 5

19

METODA BIOGRAFICA
Metoda biografica se bazeaza pe importanta analizei psihodiagnozei a unor
evenimente parcurse, traite de individ in existenta sa. Unele dintre acestea lasa urmari
deosebite o perioada indelungata sau mai scurta de timp. Mai ales, acestea pot sa dea
unele explicatii despre relatiile actuale ale subiectilor datorita semnificatiei lor deosebite.
Tehnic, din punct de vedere psihodiagnostic istoria personala a fiecarui individ este
necesara pentru:
obtinerea unor informatii psihologice in vederea stabilirii profilului
personalitatii sale;
a explicarii comportamentului actual al individului;
stabilirea unor dimensiunipsihologice ale conduitei sale in legatura cu
situatii, eveniment corelabil cu faptele semnificative din existenta sa.
Probleme de ordin psihodiagnostic:
metoda independenta de sine-statatoare poate fi valorificata singura?
R:luata exclusive, nu;
indicatiile biografice pot fi convertite(trecute printr-un cod) in date care
pot fi operatianabile di punct de vedere psihodiagnostic; principalele
surse sunt: observatia (utilizarea de grille), convorbirea si interviul (si ele
au grille de observare psihodiagnostica).
Foarte multe aspecte psihologice sunt legate de analiza si interpretarea datelor
biogrfice. Principalele categorii de procedee pentru analiza datelor biografice:
selective - cantitative
integral calitative
Unii autori precum Thomas, propun analiza cursului intregii vieti priin studii
longitudinale sau studii multiplicate. Altii propun psihodiagnostica in unitati sau
micriunitati relevante de evenimente de viata. Microunitatile cuprind o fisa ce contine 29
de rubrici sau categorii ce se impart in 4 grupe:
1 Categorii formale privind starile perturbare armonie, schimbare,
uniformitate;
2 Categorii cognitive: de tipul inchis-deschis; ceea ce se poate deduce din
carecterul prietenos/desmanos; teoria cognitive se imparte in doua:
- terapie cognitiv-comportamentala;
- terapie rational-emotiva.
3 Categorii esentiale: compuse din teme.
Teme= formula psihodiagnostica individual subiectiva, structurata pe semnificatii,
a campului de constiinta (in fapt, tema = comportament dominant responsabil de
comanda si control); aceste teme trebuie sa aiba unele caracteristici necesare; unele teme
sunt reglatorii, altele creative.
4 Categorii reactive se refera la mecanismele de aparare ale Eului; altele se
refera la standardul adaptativ, iar altele la stilul reglatoriu propriu individului.
Exista unele variante ale metodei biografice care se valorifica sub denumirea
inferentei cauzo-metrice. Documentul se numeste cauzograma. Modelul acesta a fost

20

folosit Kronik. Acesta se bazeaza pe un inventar de 15 tipuri de evenimente de viata

tipizate care intra in biografia oricui. Aceste evenimente se analizeaza in perechi
conceptuale de doua feluri:
cauza efect; acesta se numeste analiza de cauzalitate;
analiza scop mijloc; aceasta se numeste analiza de finalitate.
Documentul se alcatuieste prin:
intabelarea grupelor intabelarea se numeste cauzo-metrice;
trasarea sagetilor in reprezentarea grafica se numeste cauzograma sau
sinoptic psihoindividual.
Metode particulare ale analizei biografice cuprind:
1 metoda analizei evenimentului perzentarea acelor situatii pe care subiectul le
consideraeveniment;
2 metoda analizei impresiei inseamna reamintire, descrierea cu datarea exacta
a unui episod ce a provocat trairi emotionale puternice, chiar daca aceste episoade nu au
devenit evenimente de fata;
3 metoda analizei depozitiei martorilor
Se aperciaza ca recunoasterea trecutului semnificativ din punct de vedere
psihologic este importanta pentru explicarea unor comportamente si aptitudini din
prezent.
Avantajele metodei biografice: sunt prezente date psihologice marcate de
naturalete, autenticitate. Metoda biografica are atat limite , cat si indicatii. Ea trebuie sa
fie maximal retrospectin-analogica. Ea nu poate fi reprodusa in laborator. Reconstituirea
poate sa fie libera, cat mai completa, analogica, dar si deformata.
ANAMNEZA
Anamneza presupune niste categorii de rubrici:
1 date personale:
- nume, prenume, varsta
- ocupatie, studii, alte calificari anterioare, specializari paralele ad-hoc
2 constelatia mediului familial:
- tata: varsta, ocupatie, profesie-pregatire
- mama: varsta, ocupatie, profesie-pregatire
- membri ai familiei: frati/surori: varsta, ocupatie, pregatire
3 traiectoria prezentei sale pentru investigatiile psihologice:
- cerinte
- motivatiile subiectului
- recomandari
- necesitati
4 conditii de viata
- locuinta
- deplasari-mijloace
- posibilitati-alternative
- configurarea actuala casatorii(sotie, copii, persoane in
ingrijire)/necasatorit

21

5 conditii apreciative de ordin psihologic:

- bonitati(aprecieri cu privire la caracter si aptitudini)
- orientari dominante(parametri caracterului, interese, pasiuni)
- conduita de baza se releva prin comportamente(reactive, trategice)
- observatii psihologice particulare(stimularea si disimularea)
Metoda anmnezei presupune simt clinic. Simtul clinic reprezinta o aptitudine,
talent pentru ca nu exerseaza topica obisnuita de ordin comunicational(in psihologia
clinica trebuie sa obtii raspunsuri fara sa pui vreo intrebare). Nu exista o comunicare pura
ci un raport optimal intre comunicare si tecere, emisie si ascultare.
Anamneza este o investigatie preliminara acestor investigatii psihologice. Ea
contine date referitoare la perspectivele investigarii si mai ales date despre debitul si
evolutia unor situatii specifice legate de obiectivele investigatiei respective. Practic o
nevoie de informatii destre trecutul persoanei pana in momentul actualei investigatii. De
regula, aceasta se face prin interviu, facandu-se apel la memoria persoanei, practic la
....stituirea din memorie a datelor semnificative din acest trecut. Anamneza in limba
greaca inseamna trezire, reintoarcere in memorie. Prin modalitati sistematice se vor
obtine date despre:
1 antecedente: ce presupun investigarea eventualei probleme a subiectului prin
corelare la cei din mediul cel mai apropiat;
2 la dezvoltarea sa bio-psiho-sociala in primii ani(bolile copilariei), dezvoltarea
bio-psiho-sociala pana la adolescenta, ca ritm, ca unele particularitati, ca evenimente
importante (suportul acesta conteaza mai mult atunci cand apare criza in adolescenta),
modalitati de depasire a unor modalitati critice;
3 date despre contextul socio-scolar si profesional, contextul familial actual,
contextul informal al persoanei(prieteni, cunostinte care ofera centrari, ancorari ce atesta
un repaus strategic): de aici rezulta date despre ambianta psihologica a persoanei; datele
semnificative pornesc din copilarie; ambianta e cadrul formativ al trasaturilor esentiale de
caracter ; intr-o prima situatie decelam: daca persoana a trait intr-o familie nucleara(ambii
parinti) sau familie nonnucleara(unul sau ambii parinti nu exista sau sunt inlocuiti de
parinti vitregi sau terti nu furnizeaza suportul afectiv autentic, parintesc).
In cazul familiei nucleare trebuie reconstituita:
1 atitudinea constanta a parintilor fata de subiect
2 atitudinile individuale ale fiecarui parinte fata de subiect si invers sunt
situatii in care si fetele si baietii au ca model pe mama
3 relatia copilului cu alti membri ai familiei
In cadrul familiilor nucleare un rol important il au atitudinile particulare unele
sunt exagerate, nerealist-complete. Atitudinile de baza sunt:
a) atitudini de captare parintii incearca sa-l lege pe copil de orbita familiala; se
verifica prietenii, dar mai ales conditionarea prin care copilul e gratificat pentru
prezenta in mediul familial si sanctionat pentru evenimentele absente
b) atitudini de dezinteres sau de rejectie fata de copil
c) atitudine delegativa: valorifica din psihanaliza asa-numitul delegat psihic
(reprezentant psihic); indirect, familia doreste sa realizeze prin copil sperante,
idealuri neatinse

22

d)

atitudini de descarcare necontrolata asupra copilului cuprinde doua aspecte:

hantisse (sentimentul de a avea capul pus in joc, de a fi vanat)
bucmiser (de a fi tap ispasitor); cand se descarca tensiuni,
nemultumiri asupra copilului; pentru copil faptul de a avea un parinte este
simbolizat prin verbul a fi; pentru parinte faptul de a avea un copil e
simbolizat prin verbul a avea.
Exista doua tipuride ambiante in perioada copilariei:
- mame hiperprotectoare induc copilului comportamente de tip
B.A.G.;
- mame hipersevere induc copilului comportamente binare.

CURS 6
METODA CONVORBIRII
-

Definitia pozitiva(ceea ce este o convorbire):

convorbirea este o situatie ce se desfasoara in maniera unei scheme comunicationale
(E R) intre doua persoane (psiholog client) cu scopul recoltarii de informatii
relevante, realizate intr-un cadru specificat prin rolurile si expectantele
interlocutorului
ca R.I.P.(relatie interpersonala) aceasta din punct de vedere psihologicnu e nici egala
si nici simetrica
convorbirea e marcata de o responsabilitate circumscrisa unei concluzii evaluative in
care se defineste o problema care necesita prefigurarea unei solutionari
comunicarea e de fapt conditionare psihosociala de specificul T.L.(teleglement,
intalnire)
situatia trebuie sa fie naturala si devine mijlocul de psihodiagnoza prin formarea unei
impresii asupra personalitatii subiectului , problemelor si posibilitatilor sale;
suplimentar mai e punctul de start in conceperea unor ipoteze si prevederea unor noi
proceduri de cercetare si evaluare psihodiagnostica
metoda convorbirii este cea mai veche importanta si dificila metoda de psihodiagnoza
in acelasi timp este o formula conventionala in miniatura a unei situatii, a unei
tatonari, a unui experiment natural schitat, si a unor testari; subiectul furnizeaza indici
ai unor segmente comportamentale, indici de comportament non-verbal si o cale de
acces catre elemente de investigatii dificile sau imposibil de realizat in mod concret;
este utilizata in orice domeniu al psihologiei, neexistand nicio modalitate
investigatorie psihodiagnostica in afara convorbirii clinice
Definitie negativa (ceea ce nu este o convorbire)
convorbirea nu este interogatoriu; prin scop, inca de la inceput si prin
reguli care impun subiectului daca trebuie sa raspunda sau nu trebuie sa
raspunda
nu este dezbatere(dezbatere de idei)
nu este bavardaj ce contine monolog, conversatie, flecareala
Metoda convorbirii poate fi clasificata in functie de mai multe criterii:

23

a).dupa metoda utilizata: - convorbire libera se centreaza pe o tema liber aleasa: are
dezavantajul ca este greu cuantificabila, dar are are avantajul ca
permite sondaje subtile si complexe
- convorbire clinica porneste de la convorbirea libera si se
centreaza pe o directie dorita de un psiholog: intereseaza
formele de comunicare si asa numitele aspecte denotative si
conotative aceste aspecte sunt legate de utilizarea
conceptului; din aceasta perspectiva sunt mai multe tipuri de
convorbiri:
1 convorbiri normative predominant de denotare
2 convorbiri cu elemente interogative interogatiile sunt de doua feluri: pentru
a se obtine sensul exlicit si strategie, pentru a se asigura o dominanta intersubiectiva
3 convorbiri hotaratoare apar in momente de regresie cand din principii se
recurge la anumite reguli; acest tip de convorbire creaza asimetrie psihosociala
4 convorbiri imperative(ordine, comenzi, restrictii)
In fiecare tip de convorbiri apar dificultati care tin de modificari de nominalizare.
Piaget descrie o tipologie probabila care intervine in convorbiri:
1 prima categorie vizeaza faptul ca numele intotdeauna a fost o parte
componente a lucrurilor, prin urmare si lucrurile stiu de numele lor
2 numele nu face parte din lucruri- lucrurile nu stiu de numele lor
3 numele a fost dat de oameni lucrurilor are la baza o asertiune psihologica in
sensul ca doar daca te uiti la lucruri este suficient sa le stii numele pentru ca acesta nu se
poate schimba
4 nu e suficient sa te uiti la lucruri pentru a sti numele lor; numele se invata si
cel mai adesea se inventeaza; prin urmare, ele se pot schimba numai daca toti sunt de
acord cu aceasta schimbare; in aspectul denotativ intervin particularitati individuale.
Orice convorbire are la baza un mesaj are doua abordari:
paradigmatica
sintagmatica
Convorbirea libera presupune diverse grade de conceptualizare. Din aceasta
situatie libera se ajunge la convorbirea dirijata (ghidata, centrata) in care psihologul isi
propune in prealabil sa atinga abiecte precise.
Exista o convorbire dinamica (asociativa, de inspiratie psihanalitica) in care
psihologul prezinta o tema sub forma de problema si il lasa pe subiect sa vorbeasca liber,
fara a-l intrerupe. Rolul acesta il are pentru ca da relatii despre comunicarile
interpersonale, cand au loc fie proiectii, fie elemente psihosociale din domeniul relatiilor
interpersonale in care cunoastem cei doi D: dezvaluirea interpersonala si descoperirea
obiectului in situatia de absenta a sa. Acesta genereaza insight-ul (clarificare) si
prabusirea defenselor narcisice ca imitare specifica. Nu exista relatii interpersonale
construite direct, nemijlocite, constiente atata timp cat mai exista elemente de narcisism.
Narcisismul este cea mai mare sursa de rezistenta psihologica.
Convorbirea reflexie sau oglinda presupune solicitarea subiectului sa formuleze
cu voce tare tot ce gandeste cand rezolva o problema. Ea evidentiaza aspecte psihologice

24

legate de indiferenta, neglijenta. Frustrarea apare din neglijenta, nu din privatiune,

schimbarile de viata majore (evenimente de viata personala) pot fi de mai multe feluri:
stari de tensiune intrapsihica conflictualitate intrapsihica
sau
manifestari conplexuale
modificari de viata care plaseaza subiectul intr-un context diferit
midifica asa-numitul continuum ce poate fi de trei feluri: rational,
emotional, obiectal legat de satisfacerea trebuintelor
Schimbarile de viata pot fi obisnuite sau neobisnuite. Cele neobisnuite se numesc
psihotraume si sunt recunoscute printr-un exces emotional, devenind o presiune prin
context de viata si prin schimbari de viata. Un tip de psihotrauma deosebita este cea care
deriva dintr-un eveniment de viata independent si neprevazut in raport cu sensul vietii.
Aceasta genereaza stari reactive acute, pierderi neprevazute si semnificative (ele nefiind
dependente de vointa omului), jignirile. Fiecare eveniment traumatic dispune de o
perioada de incubatie. Un alt tip de psihotrauma este psihotrauma corelata anularii unui
proiect existential activ. Aceasta duce la prabusiri de idealuri. Esecul unui proiect
existential schimba registrul functional al persoanei, acesta devine o drama. Frustratia
deriva dintr-o deprivare voluntara nemeritata si ilegitima. Orice frustratie genereaza
triaclu: presiune (in primul moment), ............(in doilea moment) si depresia (al treilea
moment). Orice conflict este in esenta absurd (cel mai absurd dintre dintre conflicte este
conflictul cu tine insasi). Un conflict nu are debut, ci un conflict de nastere preexistent
relatiilor interpersonale actuale.
In cazul anamnezelor pentru recrutare, selectie si promovare de personal se
cunosc mai multe strategii:
de investigare anamnestica structurala: cuprinde convorbiri si registrul
psihologic de baza presupune cerinte explicite anterior formulate;
anamneza deschisa psihologii nu au o imagine foarte clara despre
calitatile subiectului; selectia psihologica se bazeaza pe comparatii
psihodiagnostice si niciodata nu se bazeaza pe criterii;
investigatii de verificare in care subiectul implicit sau explicit esteplasat
intr-o situatie care evidentiaza anumite caracteristici comportamentale
asa se face deosibirea intre dezadaptatii caracteriali(nu se pot abtine sa
nu faca o infractiune atunci cand situatia o permite) si delicventii (creaza
ei o situatie propice); acestea sunt investigatii test anamnestice in situatii
de bonitate sau recrutari profesionale; acestea presupun diferite faze:
- primirea cientului
- obtinerea de informatii
- evaluarea
- adjudecare - directa
- prin corespondenta sau echivalenta
- prin negociere
Alte tipuri de convorbiri dupa adresativitate (vector element caracterizat prin
directie, sens si marime; acesta priveste formularea intrebarilor, categoria de raspunsuri,
contextul si spopul) exista 3 tipuri de convorbire:

25

1 convorbire directiva elementul de directivitate se refera la directia vectoriala

care este data de tema psihologica si acele elemente care nu indica teme complexuale.
Directivitatea e in functie de succesiunea intrebarilor si conventiile privind tipurile de
raspuns
2 convorbirea non-directiva porneste de la client; acesta isi elaboreaza tema
discutiei, continutul discutiei, impune daca accepta sau nu sa fie intrerupt; psihologului ii
revine sarcina ascultarii si respectarii temelor clientului
3 convorbirea semi-directiva o trecere intre cele doua feluri de convorbiri ce
se bazeaza pe supletea acestei treceri care se fondeaza pe o lista de intrebare.
Elemente care favoriveaza o convorbire:
- comportamentul non-verbal aprobativ al psihologului:timbrul vocal si atitudinile
congruente cu sensul non-verbal
- proximitatea (vecinatatea psihologica): depinde de contactul vizual, postura,
plasamentul; proximitatea este influentata de sexul participantilor, ambianta
convorbirii si statutul; din acest punct de vedere convorbirea nu este niciodata
negociere, dupa cum nu este nici confesiune, spovedanie
- rezonanta intersubiectiva: da asa-numita armonie si sincronizare interindividuala;
apare aici N.P.L. (neuroprogramare lingvistica)
- convorbirea mai este influentata de stapanirea tacerii (sunt anumite formule de a
masura si controla tensiunea)
- convorbirea mai este influentata de:
a) imaginea corporala ce depinde de tinuta (o tinuta de
prezentare)
b) este conditionata de factorul intalnire interpersonala in
urma caruia rezulta atractia sau respingerea in functie de
temele dominante, elemente subconstiente sau bilantul
pulsional inconstient
c) genul interlocutorilor (F,M): influenteaza convorbirea la
nivelul contactului vizual
Dificultatile metodei convoebirii:
transpunerile dezirabile social
pauzele omisive sau comisive depind de toleranta de baza a
personalitatii psihologului care se simte prin rezonanta intersubiectiva
ragaz pentru evaluari recurente tentatia minciunii
tendinta anxioasa (intunericul si tacerea sunt cele mai anxiogene situatii)
dificultati de a formula rugaminti
intoxicarea prin vorbarie monopolizeaza convorbirea
comportamentele artificiale e un comportament de confuzie in privinta
expectantelor; toate expectantele tin de rolul persoanelor si de confuzia
ca psihologul da impresia ca joaca un rol strain
reactiile strategice si care sunt legate de cerinte si dorinta subiectului de a
ne convinge de ceva anterior presupus si montat de subiect (fenomenul
simularii si disimularii in situatii aproximativ similare)

26

Robert Meili considera ca metoda convorbirii este cea mai grea, complicata si
greu de invatat din urmatoarele motive:
in cadrul ei exista o informatie psihologica bilaterala
presupune recoltarea unor marturii despre care niciodata nu se stie daca
sunt complete, deformate voluntar sau involuntar de subiect
implica o selectie a acestor marturii
permite sondarea directa a interiorului unei persoane si clasificarea
sensului unor trairi ale respectivei persoane
Convorbirea poate fi:
o convorbire standardizata, dirijata si structurata presupune
formularea acelorasi intrebari, in aceeasi forma si aceeasi ordine tuturor
subiectilor, indiferent de particularitatile psihoindividuale
convorbire semi-standardizata si semi-dirijata presupune reformularea
unor intrebari in functie de client, schimbarea seccesiunii unor intrebari
si posibilitatea unor intrebari suplimentare in functie de client
convorbirea libera, asociativa si spontana se bazeaza pe
particularitatile situatiei, particularitati psihoindividuale si pe momentul
in care se intervine; in cadrul aceste convorbiri se situeaza metoda
psihoanalitica; in aceasta convorbire psihologul creaza conditii care
faciliteaza destainuirea spontana; aceasta depinde de structurarea grilei
de comunicare asupra formei si ordinii intrebarii; este necesar ca
psihologii sa culeaga informatii adecvate, sa anticipeze raspunsul si sa-l
motiveze comunicational.
C. Rogers recomanda sa fie aratata o consideratie pozitiva in mod neconditionat
fata de subiect pentru ca acesta sa se implice dezinvolt, iar psihologul sa aiba aprecieri
pozitive, chiar daca acestea sunt in contradictie cu modul de a fi al clientului.
Avantajul convorbirii consta in faptul ca permite dezvoltarea unor informatii
numeroase, pretioase si variate, fara a recurge la materiale speciale sau aparaturi.
Dezavantajul provine din lipsa de receptivitatea subiectului, de configuratii
improprii de ordin situational,ale subiectivitatii sale, precum si de elemente de context.
Toate informatiile din metoda convorbirii se cer verificate si completate prin alte metode
psihologice.
Cursul 7
Metoda analizelor produselor activitatii
Activitatile psihice sunt de mai multe feluri:activitati ludice,de invatare,de
munca,activitati creatoare.Specificul activitatilor este acela ca ele se obiectiveaza intr-un
produs mai mult sau mai putin concret,stabil.Insusirile,capacitatile subiectului,potentialul
si fortele sale apar in produsele activitatii,uneori cunoscandu-se si aspectele verbale si
non-verbale in legatura cu realizarea aceasta.
Analiza psihologica a acestor produse furnizeaza informatii despre
dinamica,nivelul de dezvoltare a unei capacitati si personalitatea subiectului.Acest produs
al activitatii este defapt o oglinda a creatorului sau iar elementele psihologice pot fi

27

desprinse si altfel,metoda analizei produselor activitatii ofera o posibilitate de

caracterizare,de deschidere si chiar cunoasterea personalitatii celui ce le-a generat,chiar si
atunci cand acesta nu mai este in viata.
Metoda anchetei psihologice
Ancheta psihologica difera de ancheta ziaristica si ancheta judiciara pntru ca ea
presupune recoltarea sistematica a unei informatii despre manifestarile psihice a unui
individ,grup psiho-social,precum si interpretarea acestor date in vederea desprinderii
semnificatiei psiho-comportamentale.Ca metoda psihologica ea are doua caracteristici
esentiale:
1.Are caracter metodic deoarece trebuie sa permita recoltarea unor informatii
cuantificabile si sa satisfaca unele rigori metodologice;
2.Are caracter particular in privinta realizarii investigate,in sensul ca obtine
date despre viata personala a celui cercetat,obtine date psihologice despre altii,despre
institutii,despre atmosfera supra-individuala,colectiva,care influenteaza latent sau activ
individual,constient sau inconstient.
Ca modalitate ancheta utilizeaza doua forme:
1.Ancheta pe baza de chestionar;
2.Ancheta pe baza de interviu.
Interviul presupune raporturi verbale,o centrare pe o tema de investigatie si o directie
unilaterala de desfasurare a interviului in sensul ca fiecare participant la interviu isi
pastreaza rolul de emitator sau receptor.Exista din aceasta perspective interviuri
individuale si interviuri de grup.Mai exista si interviuri focalizate(centrate pe o tema de
investigatie) si interviuri clinice(centrate pe o persoana si nu pe o tema).
Ancheta nu opereaza pe cazuri si studiu al comportamentului,ci pe avizul si
marturia unui numar mare de subiecti.Aceasta este o metoda descriptive,necesara in
imprejurarile care cer luarea unor decizii in scoli sau in unitati sociale.
C.A.Moser,ca si alti autori,considera ca ancheta poate furniza informatii,descrie si
studiaza o situatie,dar poate si explica sau testa o anumita ipoteza.In acest din urma
caz,ancheta are functii de verificare a ipotezei.
Exista mai multe feluri de anchete:
1.Simpla-pentru a afla parerea unei colectivitati.
2.Ancheta unica ponderata,cand anumite cerinte de populatie si criteriu permit
extragerea unei concluzii cu mai multa operabilitate.Asa de pilda se intampla cand
loturile studiate contin de doua ori mai multi subiecti foarte buni si buni decat mediocri.
3.Ancheta dubla se denumeste ancheta ce se da inainte si dupa o actiune sau un
eveniment oarecare.
4.Ancheta dubla cu esantion semi-constant.In acest caz este vorba despre o tehnica
in care se lucreaza cu trei grupe sau loturi.Se face inaintea de producerea unui
fenomen,ancheta pe lotul A si B,iar dupa producerea fenomenului pe lotul A si C,fapt ce
va permite sa se stabileasca o serie de aspecte interesante privind toate trei loturile
studiate.
Metoda repetata pe acelasi esantion pune in evidenta,efectele evenimentelor, dar si
efectele factorului timp.Ancheta repetata cu grup de control este,deasemenea,mult
utilizata.

28

Metoda modelarii
In metoda modelarii realitatea desemnata nu e investigata direct,ci imaginea ei
(modelul analogic) e investigata din perspectiva psihodiagnostica.
Modelarea se realizeaza in doua planuri:
1.In plan obiectual;
2.In plan paradigmatic-operational.
In plan obiectual avem:
1-modele de tip izomorfic a diferitelor componente apartinand sistemului
psihic:modele analogice in care componentele psihice sunt comparate cu modele
tehnice,fzice,cu sisteme vii,etc.
2-modelele de tip scheme bloc (scheme functionale) redau sub forma unor
figuri,sageti diferite secvente,inlantuiri de operatii care intervin in procesarea unor
informatii.
3-modelarea machete-sunt transpuneri miniaturizate,concrete ale unor realitati
existente;dispozitivele machetei sunt realizate in vederea depistarii unor legitati sau
regularitati psihologice;modelele macheta sunt utilizate mai ales in psihologia
ergonomica(ergonomia = stiinta aplicativa a psihologiei muncii;ergonomia este de
conceptie si de corectie).
Pe plan paradigmatic operational - apel al nivelul teoretic pentru stabilirea
principiilor,regulilor si criterilor comparative intre categorile structurilor cognitive,pe de
o parte si categoriile modalitatilor experimentale de abordare pe viu sau categoria logica
si statistico-matematica a abordarii.Exista diverse modele experimentale:experiment
simplu,complex si dinamic formativ.Intotdeauna aceste modele paradigmatice impun
rigori exigente si restrictii care daca nu ar fi respectate,rezultatele ar fi viciate.Cele mai
multe vicieri ale rezultatului sunt legate de asa numita critica a ateorismului in modele si
probele de investigare psihodiagnostica.Critica elementelor ateorice se axeaza pe
respingerea oricaror formule de psihodiagnoza care nu au la baza cerintele
unui
diagnostic explicit.Criterile diagnozei explicite au trei conduiute fundamrntale pe care
trebuie sa le indeplineasca subiectii investigati.Acestia nu trebuie:
1.sa aiba alternanta dimensiunea calitativa a interactiunii sociale (sa aibe o
incapacitate de a stabili o relatie cu alti oameni);
2.alterare calitativa a comunicarii (utilizarea indiosincrazica a
cuvintelor,frazelor sau utilizarea repetativa,steriotipa);
3.persoame care au alterata personalitatea in sensul ingustarii sferei
intereselor,activitatilor,comportamentului,cu
tendinte
spre
stereotipi
si
monomanifesatari;adica preocupari persistente pentru parti ale unui obiect.
Diagnosticele cateodata nu concorda pentru ca procesul de diagnostic difera de la
psiholog la psiholog.Procesul de psihodiagnostic cel mai dificil este in legatura cu
discriminarea unicitatii unei personae.Intotdeauna rezultatul care e in legatura cu
unicitatea unei personae va contine ceva de ordin psihologic si care tine nu numai de
starea specialistului investigator,ci si de specificul competentei sale.Exista indivizi care
sunt axati pe dimensiunea nomoleptica(elic) si alti care sunt axati pe dimensiunea
idiografica(emic).Dimensiunea elica privilegeaza asanumitii invarianti psihologici si

29

universalitatea unor indici psihodiagnostici.Dimensiunea emica sublineaza doar ceea ce

este specific individului in cauza.Aceste specificuri optionale modifica fidelitatea
diagnosticului.Intre variabilitatea diagnosticului si fidelitatea diagnosticului trebuie sa
existe un raport bine delimitat de criterii de specificul metodei si de invocarea principiilor
teoretice.Trebuie sa existe un anumit acord in spihodiagnosticele aupra unei persone
realizate de doi sau mai multi evaluatori.Acordul intre concluzile diagnosticelor se poate
calcula prin asa numitul indice Kappa.Acesta este o scalare de la 0 la 1,1 fiind acordul
perfect.Psihologii trebuie sa cunoasca cate ceva si despre mediul subiectilor investigati si
din acest punct de vedere exista:
1.psihologi cu un Kappa de naivi (nefamiliarizati cu mediul subiectului);
2.psihologi cu un Kappa de experimentati
Mai exista un Kappa ce se refera la acordul dintre psihodiagnosticul unui specialist si
psihodiagnosticul empiric,popular,traditional sau local.
In legatura cu faptul ca principiile teoretice utile se modifica si ele in timp si acest
fapt in permanenta ridica o serie de intrebari :
a. modificare unor teorii sau modificare modului nostru de a diagnostica?
b. e vorba de interventia unor factori suplimentari care in mod cumulativ se
modifica si ei in timp,de exemplu:nivelul si specificul educatiei,rolul unor influente
psihologice cu continuturi spirituale,relogioase?
c. e vorba de modificari ale rolului psihodiagnozei in misiunea psihologiei
care astazi e mai putin orientata catre fundamente in controlul societatii si mai mult
orientate spre aspecte pragmatice, meliorative, reparatorii, recuperatorii?
d. cauza pentru care anumite situatii psihologice pentru care nu exista
mijloacele cele mai eficace de interventie este oare actualmente diangnosticata mai
frecvent?
Pentru a se evita asemenea variabilitati este nevoie de echivalenta unor elemete de
baza in evaluarea diagnostica.Acesta se refera in primul rand la instrumentul
psihodiagnistic.Pentru instrumentul de tip invertori(Minessota C.P.I.) se impune ca
solutie,o validare si o adaptare pertinenta pentru utilizarea lor.Acesta presupune
verificarea echivalentei a 5 dimensiuni majore:
-1.echivalenta de continut pentru fiecare item al instrumentului si pentru si
pentru ansamblu global al respectivului test;pentru aceasta echivalenta se apeleaza la
experti in domeniul antropologiei,sociologiei,psihologiei,etc;de multe ori se adopta
decizia de a elimina anumiti itemi dintr-un anumit instrument;cand se adopta aceasta
decizie este necesar sa se verifice consistenta interna si fidelitatea instrumentului astfel
modificat;cu ocazia eliminarii unui intem,de regula,este necesara cautarea sau crearea
unui alt instrument.
-2.echivalenta semantica-se refera la faptul ca semnificatia fiecarui item ca
sarcina de test,ramane aceasi si dupa traducerea instrumentlui intr-o alta alimba;cel mai
dificil este traducerea adjectivului si cuvintelor calificative pentru starile emotionale;cel
mai greu este de realizat traduceri in dialecte.
-3.echivalenta metodologica sau tehnicase refera la faptul ca daca rezultatele
obtinute nu sunt nu sunt influentate direct de aspecte legate de tehnica sau modalitatea de
evaloare utilizata:instrumente creion-hartie utilizate prin metode care nu tin cont de
context;daca testele sunt aplicate individual sau in grup,pot sa existe situatii in care
modalitatea poate fi perceputa ca fiind coercitiva (de exemplu chestionarele binare,adica

30

intrebari de tipul da/nu);intotdeauna se utilizeaza experti care trebuie sa stabileasca

metoda de baza culegerii datelor pentru care un instrument si partile componenete ale
acestuia sunt valide.
-4.echivalenta de criterii-se refera la faptul ca interpretarea valorilor unor
variabile psihologice masurate cu un instrument pe un anumit esantion pentru care acesta
a fost etalonat va ramane acelasi pentru indivizi dintr-un alt esantion studiat.
-5.echivalenta concentuala inseamna ca instrumental utilizat trebuie sa
masoare acelasi construct teoretic de catre doi investigatori.
Psihodiagnoza o fac psihologii care sunt oameni si ca atare nu sunt perfecti.Acestia depun
o activitate mentala euristica.Intotdeauna in orice situatie problematica euristica intervine
problema poate determina secvential sau total vicierea rezultatului.
- Bias = opinie sau sentiment care inclina puternic intr-o directie in ceea ce o disputa
sau inspre un item dintr- o grupa sau serie;
- Biasi= predispozitie;prejudecata,partialitate,partinire;
- Biais (fr) piezis,oblic,directie oblica,(fig)ocolis;
- Biaise (fr)indepartat de realitate.
Biasarea testelor(test Bias) este una dintre cele mai frecvente acuzatii sau indoieli ce sunt
indreptate asupra testelor psihologice,in special asupra celor de inteligenta.Este reclamat
adesea biasarea testelor in ce priveste grupurile de minoritati.
Semnificatia biasarii testelor
Jensen(1980)a aratat ca exista anumite argumente,credinte false ,gresite (,,fallacies) in
ceea ce priveste definirea biasarii testului:
-1.argumentul fals egalitaris (,, the egalitarian fallacy)- se presupune ca daca
apar diferente intre grupuri (orice diferenta) la aplicarea unui test,insemna ca testul
este ,,de factobisat.
-2.argumentul fals al diferentelor culturale(the culture beriad fallacy)-deseori se
presupune ca diferente intre grupuri la un test sunt datorate diferentelor culturale in ceea
ce priveste natura itemilor.De exemplu in cazul unui test de inteligenta,un item poate sa
cuprinda un anume aspect al cunoasterii,care este un domeniu comun intr-un grup,insa
foarte rar,in alt grup situatie generatoare de biasare.Evidente aceste diferente culturale
sunt surse de biasare a probelor.Insa este necesar sa se determine (prin investigare
empirica) itemii care sunt biasati,dupa criterii psihometrice si statice,in asa fel incat sa se
elimine tendinta de absolutizare catre etichetarea tuturor itemilor ca fiind biasati
cultural.Odata identificati acesti itemi,pot fi modificati corect.
-3.argumentul fals al standardizarii(the standardization fallacy) deseori se
presupune ca daca un test este standardizat pe o anumita populatie,este cu necesitate
biasat cand este utilizat pe o alta populatie.Acesta nu este neaparat necesar.Este nevoie de
alte probe pentru a decide in ce masura este un test biasat in populatii diferite.
In orice grup exista totusi indicatori sau date care constituie biasuri ale textului:
1.biasul predictiv(predictive test bias)-Jensen(1980)afirma ca cel mai
important indicator de biasare este ecuatia de regresie dintre test si criterile sale.Daca
pentru orice grup exista o diferenta semnificativa in ce priveste
pantele(slopes),interceptiile(intercepis) sau erorile standard ale estimarilor linilor de
regresie(regression lines),atunci testul este biasat.Aceasta este definitia statica a biasarii

31

testului.Este evident ca daca nu este cazul,un membru al grupului nu poate face exceptie
in ceea ce priveste puterea predictive a testului.Aceasta definitie presupune o mare
fidelitate (reability),care niciodata nu are loc si constituie o o definitie ideala.
2.Probii interni biasarii testului(internal evidence of test bias) este posibila
examinarea caracteristicilor testelor pentru a investiga biasarea:
a.validitatea de construct a testului trebuie sa fie aceasi pentru ambele
grupuri.Validitatea de constructie,definite prin pattern-urile de corelatii ale testului cu alte
variabile,nu trebuie sa difere intre grupuri.Daca aceste corelatii cu alte variabile sunt
diferite,este greu sa sustinem ca este vorba de aceasi variabila in ambele grupuri,ca atare
se poate spune ca testul este biasat.
b.fidelitatea test-retest trebuie sa fie aceasi pentru toate grupurile intr-un test
nebiasat
c.fidelitatea de consistenta interna-trebuie sa fie aceasi pentru toate
grupurile.Daca nu este aceasi poate sa se datoreze diferentelor in ce priveste dificultatea
itemului.Daca,dupa ce aceasta a fost admisa pentru corelatia medie intre itemi,exista
diferente intre doua grupuri ,acest lucru este o proba a biasarii itemilor itemii trebuie sa
masoare variabile diferite.
d.daca realizeaza o analiza de varianta a scorurilor itemilor,ar trebui sa
existe o dovada a biasarii itemilor,iar itemii relevanti in acest sens pot fi modificati sau
schimbati.A se retine ca pot exista intre grupuri fara asemenea interactiuni.Astfel de teste
nebiasante pot releva diferente intre grupuri.
e.in analizele standard ale itemilor,corelatile dintre itemi si scorul total
trebuie sa fie acelasi pentru doua grupuri,astfel valorile p pot sa fie variabile .Oricum
diferentele mari in ce priveste valorile p trebuie investigate.Natura fiecarui item trebuie
examinata cu grija.
f.in analizele factoriale ale itemilor,incarcaturile factoriale ale itemilor trebuie
sa fie aceleasi pentru ambele grupuri,intre anumite limite ale valorilor standard,itemii
bifati vor fi diferiti.
g.curbele(graficele)caracteristice ale itemilor vor fi aceleasi pentru cele doua
grupuri.
Detalii despre detectarea biasurilor prin aceste metode pot fi gasite in Mellenbergh1983.
Modificarea itemilor biafati este mai lejera in cazul testelor computerizate,deoarece
calculatorul permite producerea de forme echivalente cu mare usurinta.Un exemplu ar fi
varianta formativa a testului Raven,care cuprinde in faza de re-test(post-test) itemi
echivalenti cu itemi traditionali ai testului Raven.Evaloarea efectelor Bias poate fi
realizata programatic in dependenta de:
A.Organizarea strategiei de recoltare a datelor psihodiagnoza-schema 1.
B.Orientarea spre o forma de psihodiagnoza diferentiala schema 2.
C.Orientarea programatica a psihodiagnozei realiazate spre o psihodiagnoza
sistematica schema 3.
CURSUL 8

32

BAZA INSTRUMENTALA A PSIHODIAGNOSTICULUI

1.

CHESTIONARUL:
Chestionarele au fost utilizate pentru prima oara de francezi. Dara lor de aparitie este
anul 1903. Kelly considera ca acest chestionar este instrumental cel mai sarac care a
fost introduce in domeniul respectabil al stiintei. Dar conchide ca ramane un auxiliary
indispensabil psihologiei .
Chestionarul este o metoda instrumentala ce consta in administrarea unei serii de
intrebari successive:
a)
conform unei logici interne a demersului de cercetare (metodologie)
b)
cu scop de a dezvalui opinii, trasaturi de personalitate, gusturi (gustul
inseamna atitudine)
Dezvaluirea= conduita spontana care intervine in cunoasterea interpresonala
Exista o cunoastere -directa = dezvaluirea
- cand observatorul este absent= descoperirea
Dezvaluirea= fenomen de intercunoastere care are cadre psihosociale bine precizate
Raspunsurile vor fi interpretate:
1.conform:
a)unui cod (cantitativ sau calitativ)
b)intentiei urmarite prin demersul cercetarii sau

investigatiei

2.raspunsurile vor fi interpretate pentru a se valida , fiind necesare pentru:

a)indicatorii urmariti privesc manifestarile concrete care depind de
obiectivele cercetarii
b) acesti indicatori sa fie codati in intrebari
c) operationalizarea in concepte a indicatorilor urmariti din care
rezulta
d)indicatorii stabiliti si in care se invoca elemente de psihologie
generala si sociala
e) intrebarile trebuie sa permita raspunsuri adecvate, adica corelabile
cu punctual a) si punctual b)
Functia intrebarii:
Intrebarea este o incitare la raspus ; e vorba de caracterul imperative al intrebarii. Cand
acest character este prea slab, subiectul nu vede problema; cand e prea puternic spunem
ca suntem prea presati; cand e la medii nu e posibil de dat un raspuns sugerat.
1.
in aceasta situatie intrebarile pot cu usurinta sa degenereze intr-o suita de intrebari
si o succesiune stereotipa , dar cu o eficienta psihodiagnostica slaba.
2.
o intrebare abila faciliteaza intotdeauna raspunsul; de aceea intrebarile trebuie sa
fie clare si usor de inteles , sprijinite la un algoritm comprehensiv simplu

33

3.

foarte multi oameni chestionati decide greu intre raspunsurile echiprobabile , deci
trebuie o mare claritate in spcificarea felului de raspuns; intrebarea Esti dumneata o
persoana sincera? nu are niciodata un raspuns adecvat
4.
raspunsurile depind de inteligenta persoanei interrogate si de dispozitia sa. De
aceea intrebarile dintr-un chestionar trebuie sa mearga spre asa-numita egalizare a
sanselor de a raspunde autentic si in ceea ce priveste toti subiectii ; pentru aceasta se
aplica un set de intrebari de antrenare, se pun false intrebari, apoi intrebari de amortizare
a efectelor de halo si a obosirii; actiunea de a pune intrebari corepunde unui proces
dinamic, modelat social
5.
intrebarile trebuiesc formulate intr-o maniera neutra, pentru a nu provoca
expectante si circumscrieri socialmente dezirabile
6.
obiectivul chestionarului trebuie sa ramana opac pentru cel investigat in scopul de a
se evita distorsiunile provocate de asteptarea psihosociala
Elaborarea intrebarilor este o chestiune extrem de complexa. Intrebarile trebuie sa se
refere la un domeniu compatibil cu cel investigat, presupunand un anumit standard de
competenta al raspunsului. Toate intrebarile se rezuma doar la fapte (care sunt simple
descrieri), sau la opinii care sunt optiuni selective. Exista si intrebari care incearca sa
realizezeze graduatii pe o anumita scala de caracteristici. Una dintre caracteristici este
intensitatea. Forma intrebarii poate solicita raspunsuri in maniera binara(raspunsuri
da/nu), poate sa corespunda unei alegeri multiple, poate fi intrebare deschisa sau poate fi
eseu. Orice tema interogativa dpdv psihodiagnostic se poate aborda in mod direct sau
indirect. In intrebare trebuie sa se tina cont de o conditionare temporala. Combinarea mai
multor intrebari permite realizarea unui chestionar pentru atingerea unui obiectiv fix in
psihodiagnostic.
1.
un chestionar nu se poate construi dpdv logic, ci dpdv psihologic, in care obiectivul
principal este de a avea raspuns la intrebare.De aici rezulta clasificarea tematica a
continutului intrebarilor
2.
aproape permanent se incepe cu o intrebare mai usoara, destinata sa sparga gheata,
adica sa combata inhibitiile
3.
pentru a fi construit psihologic, chestionarul trebuie sa se apropie de dramaturgie,
cu care subiectul sa joace un rol. Se incepe cu intrebari globale, iar apoi intrebari de
detaliu. Se pun apoi intrebari suplimentare, care coincid ca forma, dar permit raspunsuri
diferite. Totodata se folosesc false intrebari pentru incurajare. Cele mai importante
intrebari sunt intrebarile de control, care repeta intr-o alta forma intrebarile precedente
pentru a permite o verificare si a trage concluzii in legatura cu credibilitatea raspunsurilor
subiectului.
Tipuri de chestionare:
1.
chestionar cu raspunsuri inchise intrebari fortate(da/nu)
2.
chestionar cu raspunsuri deschise libere
3.
chestionar cu raspunsuri la alegere din cateva posibilitati
Raspunsurile inchise ajuta subiectul sa se concentreze. Acesta se preteaza la codaj
numeric bun. Elaborarea unor asemenea intrebari face apel la introspectie. Chestionarul
trebuie considerat ca un fragment de conduita verbala pe care o putem corela cu alte
comportamente psihologice ale conduitei. Chestionarul permite surprinderea unor aspecte

34

brute . In realizarea intrebarilor cu raspuns inchis psihologul trebuie sa construiasca in

prealabil o schema a raspunsurilor posibile. Se are in vedere surprinderea unor parametrii
privind intensitatea sau frecventa, unele ponderi si ulterior se surprind unele structuri
psihice organizate.
Dpdv a schemelor strategic incluse in sistemul de intrebari, acestea sunt de doua feluri:
intrebari de baza- numarul acestor intrebari confera chestionarului extensiunea
posibila.
2.
intrebari analitice- care surprind aspecte de detaliu din intrebarile de baza. Confera
chestionarului finete si subtilitate in masura in care toate intrebarile se refera direct sau
indirect la sondarea aceloras aspecte de baza. Aceasta determina unitatea chestionarului
in directionare. Este absolut necesar sa se puna intrebari de control, valoarea functionala
a chestionarului fiind data de intrebarile de control.
1.

Chestionarul are un anumit numar de intrebari denimite in literatura psihodiagnostica

algoritmica itemi . Acestia sunt de doua feluri:
1. itemi cu raspuns inchis(unul dintr-o lista)
-itemi dihotomici(da, nu)
-itemi cu raspuns la alegere(cu alegere multipla)
-itemi asociativi
Itemi dihotomici raspunsurile date de subiect in chestionarul de personalitate prezinta
inconveninetul ca nu reflecta trasatura de personalitate investigata ci dezirabilitatea
sociala ; se folosesc itemi cu alegere fortata, in care amandoi itemii au acelasi grad de
mediocritate
Itemi cu raspuns la alegere contin o intrebare si mai multe raspunsuri propuse, pe care
subiectul trebuie sa le selecteze dupa cum considera. Acesti itemi apar in chestionarele de
cunostiinte ; probele creion-hartie. Dezavantajul este ca solicita mult timp pentru
elaborarea intrebarilor pentru ca raspunsurile propuse sa fie la fel de atractive
Itemi de asociere (de imperechere) apar in chestionare de tip definitie, in care se
prezinta o regula de raspuns prin asociere, iar raspunsurile le foloseste dintr-o alta lista.
Dezavantajul este ca fiecare element al listei poate face parte dintr-o singura pereche
existenta in lista de raspuns, prin urmare formarea unei perechi gresite se va evita prin
formarea mai multor perechi de raspunsuri posibile de pe alta lista
2. itemi cu raspuns deschis
-itemi cu formulari lacunare
-itemi cu formulare scurta
-itemi eseu
Itemi cu formulari lacunare (chestionar de completare) presupune ca formularea
intrebarii sa fie precisa , sa se prevada toate posibilitatiile de a se raspunde corect (e
vorba de sinonimele raspunsului asteptat). Dezavantajul este ca nu poti fi sigur ca nu sunt
formulate raspunsuri diferite de cele asteptate si spre a fi cotate de evaluator.

35

Itemi cu formulare scurta pe o anumita tema subiectul formuleaza un raspuns clar ;

sunt utilizate in teste de cunostiinte, teste de analiza si sinteza mentala, in creativitate.
Avantajul este ca presupun o apreciere corecta a creativitatii . Dezavantajul este
reprezentat de dificultatea de cotare si de evitare a raspunsurilor marcate de oboseala,
efectul halo, calitatea redactarii
Itemi eseu teme ce pretind un raspuns intr-un format deschis, cu o lungime mare;
permit a se diagnostica capacitatea oamenilor de a se organiza, de a formula raspunsuri
originale, si de a se orienta strategic atunci cand nu pot ghici raspunsul; sunt usor de
construit dar necesita timp pentru a fi cotati obiectiv.
3. itemi cu alegere fortata subiectul alege ce-i place; ce-i este mai descriptiv(mai
putin descriptiv referitor la regimul lui de viata); sunt de regula folositi la Ce-ti
place?; corespund situatiilor cotidiene, in care elementele nu sunt la fel de
atractive in acelasi timp.
4. itemi redactati in scala Likert sunt itemi de frecventa(totdeauna, adesea,
uneori,foarte rar, niciodata); se folosesc in psihologia sociala si in psihologia
clinica; aceasta maniera de a raspunde se comporta ca un item
5. itemi in scale de autoevaluare cu ancore comportamentale
Ancora comportamentala este un construct masurat in chestionar. Fiecare ancora
descrie un comportament; Ancora este graduala. subiectul trebuie sa marcheze pe scala
indicele de graduatie care i se potriveste. Scala de graduatie este cuprinsa intre 4 si 8.
De exemplu, chestionarul T.E.Q. (chestionar de utilizare a timpului). Acesta se refera la
organizarea in timp a activitatii lui cu elemente elaborative cat si cu elemente
executive. Si aceasta ancora se comporta ca un item.
Recomadari pentru elaborarea intrebarilor:
- formularea adecvata nivelului de maturitate si gradului de pregatire a subiectului
-intrebari exprimate clar, cu sens precis, pentru ca efectul comprehensiv sa fie sigur
-intrebarile sa se bazeze pe aspecte esentiale; altfel apar confuzii
-intrebarea sa contina toate datele necesare pentru ca pe baza rationamentului logic sa
permita alegerea raspunsului adecvat
-intrebarea sa nu sugereze raspunsuri
-structura intrebarii sa fie simpla: a) se elaboreaza intrebarea
b)se elaboreaza raspunsuri posibile
c)se dau explicatii utile
-se evita in intrebare: a)negatii
b)........(daca nu se pot evita, atunci se scriu cu alte caractere)
-itemiii dihotomizati(adevarat/fals) sa fie in acelasi numar, de aceeasi factura si enunt
ca si itemii cu raspuns corect/incorect
-itemii cu raspuns la alegere: a)numarul de raspunsuri propuse e de la 3 la 5
b)raspunsurile propuse sa fie in ordine logica
c)raspunsurile sa nu se includa unul pe altul

36

d)raspunsurile incerte nu trebuie sa devina erori pentru

urmatoarea suita de intrebari care urmeaza in chestionar
e)astfel baza acestor idei trebuie sa fie aceeasi pentru a
furniza informatii necesare spre a raspunde corect la toti
itemii.
f) acorduri gramaticale
g) se evita negatiile
-itemi asociativi: e necesar ca elementele sa apartina aceleiasi categorii. In formularea
intrebarilor se stabileste regula de potrivire a itemilor intrebare si itemilor raspuns; cel
putin o lista va contine elemente care nu vor putea realiza nici o pereche.
Utlizarea in teste a intrebarilor deschise presupune:
a)formularea intrebarilor
b)interpretarea lor
c)cotarea acestora
Specificul realizarii chestionarului
(Septimiu Chelcea)
Specificul realizarii chestionarului vizeaza:
1.Stabilirea continutului intrebarilor
a) exista intrebari factuale si intrebari de identificare
b) dupa sens exista intrebari de cunostiinte , intrebari de opinii, atitudini si intrebari
de motivatie.
2.Stabilirea tipului de intrebari
-intrebari cu raspunsuri dihotomizate, cu raspunsuri inchise, sau cu raspunsuri libere.
3. Stabilirea formei intrenarilor
-modalitatea de raportare asupra a ceea ce se sondeaza prin chestionare, raportarea
poate fi: perceptiva prezumtiv-proiectiva; apreciativ-evaluativa, explicativ-instinctiva;
cand exista o diferenta intre planul real si cel al aspiratiilor, gradul de constientizare al
subiectului scade.
4. evitarea unor greseli in formularea intrebarilor:
Intrebarile pot fi: a)prea generale
b)prea speciale
c)ambigue/vagi( de ex: de regula, cam asa, probabil)
d) cu dublu inteles conform rationamentului ipotetic(atrag
raspunsul de la sine, de regula afirmativ)
5.Stabilirea structurii chestionarului; ordinea intrebarilor este:
a)intrebari introductive(de contact)
b)intrebari de trecere(puncte, tampon)
c)intrebari filtru
d)intrebari bifurcate
e)intrebari de motivatie
e)intrebari de control
f)intrebari de identificare

37

In genere, orice chestionar are o schema ce poate fi reprezentata grafic prin zone de
intersectare, acoperire totala si independenta relativa a intrebarilor ce le contine.
Aplicarea unui chestionar pune de la inceput problema pregatirii celui asupra caruia
se aplica. In genere, exista o oarecare rezistenta si un anumit grad de nonsinceritate in
raspunsurile unor subiecti la chestionare. De aceea, chestionarele folosite in
psihodiagnostic utilizeaza scari de sinceritate. In orice caz este necesar ca subiectii asupra
carora se aplica un chestionar oarecare sa fie atentionati prin instructajul prealabil asupra
cerintelor ce se manifesta fata de el, pentru a fi atentionat si cointeresat in participarea
responsabila la activitatea de psihodiagnoza.
In fine, este necesar ca orice chestionar sa raspunda printr-un sistem tehnic unitar desi
este posibil sa se alcatuiasca si chestionare cu o structura mai eterogena. Unii autori
considera recensamantul ca fiind o specie de chestionar.
Conditii limitative ale chestionarelor:
a)orice chestioanr trebuie pre-testat inainte de a fi aplicat pe scara larga
b)este bine ca orice chetsionar sa fie scurt si sa nu ceara informatii la care se poate ajunge
si pe alte cai(dosare, registre de populatie, cataloage scolare, jurnalul clasei, etc)
c)este necesar ca intrebarile din chestionar sa fie clare
d)este bine sa se dea garantii de discretie cu privire la cele formulate in chestionar
e) este bine ca intrebarile sa grupeze itemi in ordinea logica subiectului, care nu coincide
intotdeauna cu cea a experimentatorului psiholog.
f)este necesar ca orice chestionar sa respecte limba si nivelul de informatie a subiectului
g)cel care alcatuieste chestionarul trebuie sa stie ca se raspunde greu la intrebari ce
implica raspunsuri prin care acesta s-ar putea deprecia.(ex. : daca ai copiat vreodata la un
examen?)
h)trebuie sa evitati termenii ambigui/vagi. Daca se intreaba: Ocupatia?-subiectul nu stie
daca trebuie sa raspunda ce face sau pentru ce s-a pregatit.. Daca se intreaba: Varsta?
apar sutilitati in ceea ce priveste ziua, luna, etc. Este de preferat sa se ceara data nasterii.
i) se evita raspunsuri vagi, de genu: mijlociu, superior,rar, putin. Mai bine precis: de cate
ori pe luna te duci la cinema?
j)se evita negatia dubla. De exemplu daca se spune: Raspunde prin da sau nu la
urmatoarea intrebare: Nu vei sta de vorba cu copiii care nu stiu pastra secrete. Cel care
trebuie sa raspunda poate sa faca dificil fata unei astfel de situatii.
k)trebuie de asemenea evitate raspunsurile fara sens. Nu intrebamun copil ce emisiune
radio prefera , inainte de a-l intreba daca are acasa aparat de radio
l)intrebarea sa contina un singur aspect; crezi ca elevii care nu au aptitudini matematice
trebuie grupati si sa se faca lectii individuale cu ei?. Formulata astfel, intrebarea contine
doua intrebari. Subiectii vor fi pusi in situatii dificile. In astfel de cazuri exista riscul ca
subiectii sa raspunda la o singura intrebare din cele doua.
Controlul exactitatii raspunsurilor in despuierea chestionarelor:
Prima verificare trebuie sa fie de exactitate a raspunsurilor si se face prin confruntarea
datelor emise (cele ale elevului cu cele ale parintelui, sau profesorului privind situatia
scolara, materiala, sociala,culturala, etc).
Unele contradictii apar din neglijenta, din neintelegere a sensului celor ce intreaba, sau
din diferenta de logica a celui ce a alcatuit chestionarul si cel care il completeaza.

38

Pentru controlul chestionarului se compara rezultatele obtinute cu acelea de la un grup

de subiecti foarte bine cunoscuti si cu rezultatele obtinute si prin alte metode.
Curs 9
METODOLOGIA TESTELOR
Testele sunt legate de dorinta umana de a aprofunda cunoasterea altora, adica de a gasi
instrumente pentru a satisface aceasta dorinta. Cuvantul test provine din frantuzescul
tete, ce inseamna cap, capitol. In franceza cuvantul tete(cap) se refera la inceputul
cunoasterii. Prima data cuvantul tete a fost utilizat de alpinisti. Ulterior acesta a fost
transferat in psihologie pentru prima oara de Galton, Cattrell, Binet, si altii.
Cand se realizeaza un test, trebuie sa existe raspunsuri la trei categorii de intrebari:
1. care sunt axiomele sau postulatele teoretice pe care se fondeaza utilizarea
testelor?
2. care e siguranta sau formulele de intrepretare prin care se realizeaza controlul
calitatiilor unui test asupra fenomenului investigat?
3. care sunt elementele metrologice(de masurare indispensabila) in baza carora
un test poate fi utilizat la modul public?
Axioma
testului:

exista
trei
aspecte:

In domeniul reazultatelor obtinute, unele nu au corespondenta intre ele. Acestea

sunt erori ale formularii itemilor , operationalizarea datelor de observatie in itemi. Cu cat
aveam mai multe valori corespondente, cu atat avem o masura a valorii testului mai
valabila. Validitatea testului sau lipsa de valoare a testului este atunci cand x1 intra; si
corespondenta xn-1, xn-2 Valorile observate x, nu masoara valorile de test x, decat in
medie. De aceea, aceasta medie se numeste raportul dintre corespondenta si medie de
eroare. Pentru ca aceasta corespondenta intre datele realitatii, datele problematizate in
itemi de test si datele observate sa fie puse intr-o formula, este necesar sa se inscrie pe
coordonata xy cateva elemente: nivelul de dificultate a testului si competenta (capacitatea
individului de a raspunde la sarcina de test)

39

Intre datele realitatii, datele operationalizate in test si datele obtinute, problema se

pune in conformitate cu o teorie cauzala: modelul Rasch care vizeaza capacitatea de
competenta a subiectului de a realiza grade de complexitate diferite in sarcina de test.
Conform modelului Rasch toate sarcinile de test, numite itemi, poseda un nivel de
diferenta d pentru care subiectul are un anumit nivel de competenta. Unitatea care
gradueaza nivelul de dificultate si nivelul de competenta util in depasirea ei specificata
pentru a determina etalonarea testelor. Acest model determinist este util atunci cand avem
un control foarte bun asupra realitatii domeniului investigat, dar uneori realitatea nu e
accesibila in mod direct si atunci capacitatile de a reazolva unele sarcini de un subiect,
trebuie raportate la un anumit criteriu. Intr-un test,stabilitatea itemilor are urmatoarea
traiectorie:
1. se depisteaza un item sau o problema si aceasta este raportata la judecatile
expertilor
2. ulterior, acest item, prin intermediul judecatilor expertilor, este raportat la un
criteriu exterior (criteriu = un element prognozat; de ex.: reusita scolara, succesul,
etc)
3. acest ansamblu de itemi se intoarce in asa-numita constructie a testului, care este
o suma de itemi
4. in raport cu criteriul extern se realizeaza analiza factoriala.
Rezultatele respective trebuie verificate si se aplica astfel teste suplimentare, care
trebuiesc sa realizeze constructul numit baterie de teste.
Din analiza acestor situatii a rezultata necesitatea unei analize sistematice care
cere o conceptie noua despre teste, o innoire a testelor pe categorii. De aceea vorbim
dsepre: o clasificare a testelor (teste care vizeaza sfera cognitiva, conativa,teste
factoriale); problema de codificare si problematica a masurarii in psihologie, in
cadrul careia exista trei conditii minime, pentru ca un fapt psihic sa fie masurat ;

40

nivelele masurarii si realitati de realizare ala masurarii:scale nominale,ordinale,de

intrevale,scale de raportare,scale absolute(teoretice). Vorbim apoi de calitatile
metrologice care definesc calitatea masurarii in psihologie. In primul rand se masoara
fidelitatea testului, adica fiabilitatea, precizia sau constanta. Se masoara fidelitatea ca
o masura de varianta a datelor obtinute, prin utilizarea testelor. Exista trei modelitati
de a stabili fidelitatea uni test:
1. situatia test-retest: ori de cate ori se aplica testul respectiv,el trebuie sa dea
aceleasi rezultate. Aceasta situiatie se refera astfel, la constanta rezultatelor
obtinute
2. prin utilizarea testelor paralele: tehnica testelor paralele
3. tehnica partitiei rezultatelor la acelasi test: metoda split-half
Se msoar (....) sau gradul de concordan al rezultatelor obinute cu realitatea
existent. Ea se mai numete grad de concordan sau grad de semnificativitate. Exist
validri de coninut. Ele rezult n urma judecii experilor. Problema validrii de
coninut se ntlnete deseori atunci cnd trebuie apreciate variaiile memoriei n funcie
de atenie. Erorile vin din cauza faptului c nu sunt analizai din punct de vedere factorial
itemii unui test . validitatea de coninut este obinut prin judecata experilor cu privire la
specificul itemilor. Exist o validare prin criterii externe. Aceasta reprezint concordana
dintre datele de test i realitatea exterioar (de exemplu notele colare). Exist i o
validitate de construct. Aceasta utilizeaz analiza factorial pentru a compara
componentele unui test cu o baterie de teste. Exist validitate ncruciat numit i
validitate adiional. Numrul de teste este imposibil de precizat.
1. definirea constructului presupune cunoaterea precis a domeniului vizat.
2. planificarea concepiei despre problema studiat, aici se invoc principii
teoretice
3. alegerea itemilor; se stabilesc sarcinile de test; se aplic unele probe i se rein
sarcinile utile.
4. analiza acestor itemi.
5. etalonarea testului, se starbilesc baremele, limitele, intervalele de variaie ale
rezultatelor.
6. standardizarea- e o generalizare pornind de la un anumit eantion,pe care s-a
facut etalonarea, la intreaga populaie studiat, generalizarea este util pt
comparaii.
7. instructaje practice.
8. fiecare test terbuie verificat printr-o proba de control, util pt, eventuala
revizie a sarcinilor de test.
9. manualul testului care urmeaz a fi publicat.
Construirea testului.
NU SE POT RELEVA REGULI STRICTE PT C NATURA TESTELOR ESTE
VARIAT.
1. Aegerea sarcinilor test- a viitorilor posibili itemi. Definirea scopului i a
domeniului de aplicare (necesitatea analizei de itemi)

41

2. Stpnirea unor tehnici de analiz factorial : exist o tendin de acumulare a

informaiei care poate fi selectat numai prin metode adecavate i analiz de
variante.
3. unele probe nu sunt valide este prevzut att un numr de itemi mai crescut, ct
i un eantion mai mare (100 subieci )
4. se pot selecta itemii valizi: - se pot selecta subiecii care intr n sfera de
cercetare.
Riscul pstrri unui numr de itemi este cel al neomogenitii. n
mod normal se elimin cei care nu se refer la scopul propus; itemii rezultai sunt uor de
controlat i vor influenat forma definitiv a testului.
O alt metod etse acea prin care itemii se testeaz succesiv. Pentru fiecare
sarcin testat trebuie s existe 20 de ncercri preliminare.
1. mediul n care se face testarea s fie acelai i s nu fie deranjat (fidelitatea). Grupele
de sarcin care se refer la acelai aspect se coreleaz ntre ele i se elimin cele care nu
corespund cerinelor.
2. se trece la validarea statistic preliminar, dup care se reconsider nivelul de
dificultate. Se gsesc repartiiile corecte dup diferite posibiliti ale subiecilor.
3. Se depisteaz valoarea discriminativ a itemilor i se verific cu un criteriu exterior
( ntotdeauna ideea de la care s-a plecat) Se face etalonul, dup eliminarea celor care nu
se refer la scopul ales, dup care urmeaz testri ulterioare controlul fidelitii.
Condiii ale investigrii psihologice:
1. Ambiana camere, sli, spaii adecavate n care s fie observai toi factorii car
epot declana disturbarea, oboseala, starea de anxietate inerent unor astfel de
cazuri; mai ales cnd se ateapt o decizie existenial sau efecte terapeutice.
2. Capacitatea de cooperare a subiecilor condiie estenial pentru c rezultatele la
teste pot fi foarte uor alterate, comportamentul poate fi frnat sau incitat n
obiectivarea eficienei confirmarea validitii testrii n raport cu subiectul.
Strategia de investigare trebuie s respecte condiii:
a. grij mare cu copiii trstura principal care apare n aceast situaie la copii
este curiozitatea. Toi copiii sunt surioi, dar trebuie s ne adaptm
comportamentului lor de aceea testele pentru copii au instrucateje adecvate.
b. Tinerii i adulii sunt de obicei temtori i inhibai din cauza scopului i
investigaiei , definirea statutului de psiholog n contiina public. Adulii i
tinerii se tem de nereuit i de pierderea statutului. Testul ofer percepiei lucruri
noi prin form i prin sarcin. Este foarte gra intuirea a ceea ce st n spatele
testului (nainte de nceperea investigaiei este necesar transparena n legtur cu
scopul ei ). De aceea se practic acomodarea minutelor de adaptare la sistem.
De multe ori se comit greeli: se ascunde scopul testrii sau nu se justific
testarea. Cnd se justific testarea avem o ans de a sensibiliza amorul propriu al
subiectului.
Trebuie aplicat gril n aplicarea testelor de inteligen: condiii, modul de
aplicare. Aici, spre deosebire de testele de atenie, unde subiectul nu are nevoie de prea
mult lmurire, dac se depisteaz o stare de anormalitate(oboseal, alcool) se amn
testul.

42

c. Adultul se supune mai greu condiiilor de a fi testat. Specializarea lui profesional

creaz o orientare n care urmele acestei specializri intervine i pot modifica
rezultatele la teste acest lucru trebuie eliminat prin discuia de la nceput.
Adultul este mai rigid dect copilul sau tnrul.
Testele de capacitate intelectuale aplicate peste 40 de ani, nu sunt
eficiente, pentru c structurile cognitive sunt mai rigide, capacitatea de adaptare este mai
mic.
Cerine privind atitudinea psihologului.
1. Nu se subliniz n investigaie de tip examen. Cnd se dau rezultatele, dac e
nevoie s dm rezultatele la un grup n care sunt persoane cu eecuri notabile, e
mai bine ca acestea s nu le menionm, ci sp rezolve problema fa n fa cu
subiectul.
2. este bine a nu fi prea demonstrativi, s ne stpnim (s nu ne dm n spectacol);
accent, ridicarea tonului, inerea unor conferine. Trebuie acceptat formula
interactiv.
3. la orice test aplicat, proba, n situaia n acre psihologul este lng subiect, pe
lng formula de comunicare verbal i nonverbal, apar reacii secundare, care
devin nesemnificative dac frecvena lor crete. Psihologul trebuie s fie foarte
atent cu ochii in patru. Pot aprea deprinderi de scris, tonaliti, chestii
afective(o ppu sau mascota cu care vine la examinare, la testare).
4. oboseala ne d cel mai mult de furc n toate tipurile de probe ( i pentru psiholog
i pentru subiect).
5. la testele de inteligen, dac apar frecvent rspunsuri eronate, fr s aib o
traiectorie normal, ne ntlnim cu oboseala sau demotivarea. Oboseala ca stare
vina este a psihologului care nu a fcut discuia pregtitoare penrtu investigaie.
6. Oboseala ca boal lucrurile se schimb i ca investigare, abordarea trebuie
fcut i clinic i psihic.
7. Pot exista performane la doi subieci cu aceai strusturare a erorilor, dar
semnificaia s fie diferit, la unul oboseala, la cellalt incapacitatea de
concentrare a ateniei( n condiii normale de testare) acest fenomen al acestui
subiect apare n toate probele. Exist tipi superficiali care , n anumite condiii,
pot s se concentreze, dar n altele sunt superficiali. Exist indivizi timizi, care
ncep greu, dar pot termina sarcinile bine. Exist indivizi precipitai termin
sarcina repede, dau performant, dar treptat rezultatele lor sunt sinusolidale.
8. trebuie urmrit dinamica eseului i cauzele sale. n funcie de eec apare o
conduit foarte complex i diferit de la un subiect la altul; la copii atitudinea de
negativism acuznd complexitatea probei, etc.
9. aceast condiie de eec este efectul unei dezorganizri cognitive nesusinut
afectiv blocaje.
10. Copiii doresc n testare, confirmarea reaciilor lor. Aprecierea negativ a
rezultatelor obinute este nesalutar. ncurajarea fals la fel. Atitudinea de
neutralitate binevoitoare este absolut necesar. ncurajarea fals, chiar dac nu,
determin un eec la testare, va determina eecul la urmtoarea testare.
11. problem atitudinii de ncurajare este simulatoare atta timp ct nu influeneaz
direcia de gndire sau obiune a subiectului. Atitudinea psihologului nu este
aceai cu atitudinea pedagogului. Subiecul percepe, recepteaz relaiile

43

involuntare ale psihologului sau orice mesaj emis de acesta n timpul testrii i
care pentru psiholog nu are legtur cu testarea.
12. Este bine s nu se accepte tere persoane n afar de cel de-al doilea psiholog din
cabinet influenarea rezultatelor i performanei subiectului. Influeneaz i
capacitatea de distribuire a ateniei subiectului ( a percepiei lui) este percepu
orice micare, oapta genereaz o decodificare a informaiilor, care se face eronat
n majoritatea cazurilor.
13. n cercetare i investigare, rezultatele pot fi uor modificate, dac ne permite s
avansm preri necontrolate n legtur cu modalitile de de aplicare a probei sau
a rezultatelor obinute.
14. Examinarea oarb f-mi i mie proba asta, nu se recomand sacrificm
prezena noastr n cercetare; respectarea unui anumit program; apar eecurile;
apar profile dubioase; care pot fi reale, dar greu de explicat.
15. n situaie de investigare standard(la probele care aplic pe timp limitat i instrucaj
foarte clar), uneori testul nu este rezolvat pt c nu s-a neles instructajul sau din
cauza neacordrii subiecilor, ansa exerciiului. (la Raven, primii 5 itemi se
rezolv cu subiectul) dup aceti 5 se aleg itemii de la mijocul testului, care se
discut fr a fi trecui ca rezultate.
16. Testele nu ne dau imaginea psihicului subiectului, aceast imagine nu se reduce la
o sum de cote, orict de multe i variate ar fi acestea, de aceea momentul esenial
i cel mai dificil este acela al interpretrii cotelor brute obinute.
17. capacitate de a face interpretarea corect cu scop practic de specialitate a abilitii
de aplicare a respectivului test, de sistemul conceptual psihologic.
18. strategia de apropiere metodologic de subiect nu este dat numai de validitate,
fidelitate, sensul unor probe, ci i de experiena psihologic a practicianului.
Un specialist este pregtit pentru diagnostic cnd dispune de:
a. experiena profesional ctigat direct; inteligen; spirit de observaie.
b. Cultur profesional, dispoziii naturale (capacitate de comunicare uoar)
c. Deprinderi de aplicare a testelor, de strategie de experimentare
d. Dispoziii naturale manifestare liber a subiectului aceast capacitate
are ca rezultat, manifestarea liber a subiectului.
e. Inteligena, spirit de observaie, sntate psihic informaia pe care o
primete psihologul trebuie s fie receptat, prelucrat putere de detaare
de aceste informaii memorie depozitar de zgur informaional, de
sentimente, afectivitate.
f. Trebuie s existe capacitatea de a face un catharsis (un hobby : micare,
are curat)
g. Nu se comunic la fel cu orice persoan (prieteni, subiect, prieten al
subiectului) depinde de statutul ei.
h. Meseria de psiholog presupune multe filtre: cu cine, ce trebuie, cum
trebuie s comunici
i. Exist multe deprinderi practice: - a ti ce s notezi i cnd
- a ti s asculi
- a ti s stpneti mesajul verbal
- a ti s atepi s se termine discuia

44

j. testele standardizate se rezolv n timp scurt i sunt concepute pentru ca

factorul timp s fie ctigat. Nu sunt cronofage (nu sunt de durat)
- problema abuzului de teste a nu se avea prea mare ncredere n
teste
- toat gama de teste de personalitate, inventare, teste proiective
- simplitatea materialelor i operarea curent cu anumite noiuni
- pe msur ce se srcesc anumite domenii, noiunile srcesc
(medicina, fizica, chimia)
- n folosul testelor, se observ toate gradele agerimii i cele ale
neghiobiei spune Ballon Harry.
DOMENII DE UTILIZARE A TESTELOR
Nespecialitii afirm c testele ar putea rezolva totul eroare. Testul este o etap a
cunoaterii, necesar dar nu atotputernic. Se cunosc teste de aptitudini, cunotine
specifice (vizeaz cu toate alte aspecte dect psihicul) i unele i altele suport aceleai
rigori pentru a fi predictive, diagnosticabile.
Testele de cunotin.
Pe de o parte, testele de cunotin vizeaz capacitatea de a acumula i reda cunotine,
cele de aptitudini vizeaz potenialul.
Dac testul faciliteaz o mare parte din lume, cercettorii practicieni din domeniu,
recomand pruden n utilizarea testului(unde i nu oricum). Orice test psihologic este
bun dac ndeplinete criteriile amintite.
D. Levine a publicat n 1968-1975 cnd i de ce aplicm testul? unu
numr mare de specialiti (medici, psihologi, judectori) tind s acorde testului o
ncredere foarte mare, chiar mai mare dect specialitii. Dei selecionat indirect pt.o
anumit activitate, acesta nu se va exprima doar pe sine, ci i pe grupul din care face
parte. Una din influenele grupului asupra rezultatelor: grupul poate optimiza persoana
uman.
- adolescentul care are o dram sentimental, se desprinde de grupul de apartenen al
prietenei.
Testele de aptitudini.
Aptitudinea structura aptitudinilor generale i specifice: inteligena general i
specific, spaial, matematica reprezint un potenial care poate fi descoperit cu ajutorul
testului. Inteligena i aptitudinile pot aprea n etapele de dezvoltare, pot asigura
eficien i stabilitate numai dac sistemul personalitii umane le poate optimiza, dac
structurile perene ale personalitii sunt armonioase. n sistem abilitile pot optimiza
adaptarea uman.
Amintind de social, exist i o categorie de teste teste situaionale
complexitatea n abordarea personalitii aflate ntr-o anume situaie de via (ex.harta
unui ora punct de plecare i de sosire cu mai multe variante i puncte de reper ; labirint
decizia, aciunea, personalitatea n ansamblu)
Relaia dintre grup i sensuk optimizrii sau handicaprii este prezent i evident
mai ales la copii (nu i-au definitivat statusul i rolul social). Elevii venii n clase mari
din coala ajuttoare au deja unele deprinderi: scris-citit, sub presiunea colii normale.
Copiii care au fost descoperii trziu se afl n 3 etape :
- progres

45

- stabilitate
- regres fa de media clasei
Ideea c nu este bine s separm copiii cu dificulti de zona normalitii,
este o sabie cu dou tiuri, dar n anumite situaii are efect optimizat.
n clinicile psihiatrice, bolnavii sunt dai afar, situaia de vindecare se
face prin efortul de reintegrare social a bolnavilor psihici.
n cunoaterea deficientului mental psihologii care se vor orienta in
Testarea acestora vor avea surprize deosebite, gsind o coresponden ntre test i nivelul
de achiziie baterii de test pt utilizare. nceputul a plecat de la realitate(Binet Simon)
coli ajuttoare.
Oricte teste de dezvoltare mental s-ar aplica, criteriul vrstei mentale este
insuficient. Vrsta mental este difereniatoare, nu numai pt subiecii aflai n poziia
extrem, dac ne referim la curba lui Gauss. Elevii cu vrst mental sub 5 ani nu i-au
nsuit foarte multe noiuni proprii vrstelor lor. Supui unui proces educaional lotul sar diferenia : 62-36
Sub aspectul cunotinelor calitative, se pot identifica mai ales extremele.
Subiecii car etreceau de la noncunotine- cunotine, erau condiionai de prezena, mai
ales, a unei deficiene mentale simptomatologia epileptoid sau carene afective:
autism. La vrste mici, departajarea este grosier, dat de eantionul care nconjoar
nivelul de performane medii, acolo orice test de dezvoltare mental nu mai poate s fie
aa de discriminant.
nvmntul special trebuie s aib o suficient varietate, flexibilitate, evoluia
handicapailor este inegala, psihologii trebuie s surprind aceast inegalitate, cauzele
acesteia. n psihopatologiem utilizarea testelor este difereniat. Medicii au o orientare
spre testele de personalitate proiective sau de tip inventar. Neurologii prefer testele de
aptitudini. Orice suferin de ordin traumatic poate fi studiat cu ajutorul testelor de
aptitudini.
3. CALITATILE MASURARII
A ne asigura ca proprietatiile retinute ale nr.raspundpt.criterii satisfacatoare pe
plan psihologic,nu este suficient pt. A se garanta fiabilitatea.Se abordeaza aici problema
modului de functionare a uneltei de masurare.Cum aceasta a fost deja subliniata este
difil sa intrzarim calitatile unui instrument d. p.d.v.intrinsec.De fapt aceste calitati sunt
legate de populatia la care testul este aplicabil . Dar acestea find admise se poate spune
ca, calitatile metrologice permit garantia bunii functionari a testului.
Pe scurt este vorba despre a fi sigur ca masurarile efectuate :
permit diferentierea intre subiecte diferite
nu furnizeaza indiktii aleatorii sau neregulate
prezinta o indiktie pertinenta cu privire la situatii pe care le studiem
Aceste conditii generale definesc calitatiile masurarii :sensibilitatea,fidelitatea,validitarea
ar trebui sa fie intotdeauna satisfacute in psihologie dar ele au fost operationalizate mai
ales in domeniul testelor.
I.VALIDITATEA-este calitatea primordiala ceruta unei probe psihologice care doreste
a fi test.De validitatea testului depinde valoarea diagnostica .Valoarea exprimata in

46

coeficient de validitate ne arata daca proba masoara si explica ceea ce si-a propus
autorul si kt de bine o poate face. Orice demers de cunoastere psihologica,in orice forma
s-ar prezenta,in majoritatea cazurilor vizeaza un tip de decizie a psihologuluiresponsabilitatea.
Cele trei ale aplicatiilor psihologiei :-sanatate
-invatamant
-medii performante
Cand se intreprinde un demers psihologic aceasta duce la o decizie de tipul
1.orintarea scolara sau profesionala
2.selectie profesionala
3.asistenta psihologica periodica
4.expertiza psihologica
Nu este suficient sa dispui de o unealta suficient de sensibila si stabila. Trebui ca
rezultatele pe care ne permitem sa le obtinem sa operationalizeze concluzii ceea ce au
incetat sa reflecteze. Aceasta calitate a masurarii desenata sub termenul de validitate
imbraca in mod clasic 3 aspecte :o validitate predictiva,o validitate de continut si o
validitate de constructie sau validitate ipotetico-deductiva.
a) VALIDITATEA PREDICTIVA-este stabila prin corelare care exista intre masurare si
ceea ce permite sa se prognosticheze.Problema esentiala care se pune privind ecest
criteriu este cea a fiabilitatii indicate utilizate pt. a evalua pe teren,de-a lungul unei
perioade de timp scurse, nivelul de reusita afectiva. De ex,evaluarile profesionale
efectuate prin ierarhie sunt ele insale repetabile si discriminate ?
plecand de la problemele metodologice, valoarea predictiva a unui test ne trimite la o
chestiune teoretica este oare rezonabil sa vrei sa prezici in materie de comportament
uman ?actualmente,se pare ca ne orintam spre o metoda
mez-analitica
(J.ROCH,1995),vizand sa stabileasca legaturi foarte generale, care au ca valoare de
consolidare ceea ce se stie deja de exemplu,cu cat esti mai inteligent cu atat ai mai multe
sanse de reusita profesionala si scolara.
b)VALIDITATEA CONTINUTULUI-corespunde faptului ca continutul unei probe (de
ex,ansamblul de intrebari gramaticale ce le contine)reprezinta campul de cunostinte care
este evaluat (de ex,programul unui an scolar). Ar fi eronat sa se aprecieze nivelul in
franceza a unui student in timpul liceentei,avand ca baza rezultatele testelor de
cunostinta elaborate pt elevii de anul 3 de colegiu. Pt. a face aceasta, trebuie sa fi definit
cea ce se intelege prin ,,nivel francez,u=adik un esantion de situatii de utilizare in
franceza. Ar fi tot atat de abuziv sa pretinzi ca ai o idee a nivelului intelectual al
unei,plecand de la un test de aptitudine numerica. Ar trebui de asemenea, sa fi definit deja
complet, capacitatile intelectuale pe care doresti sa ti le insusesti. Validitatea continutului
releva ,deci,analiza situatiilor pe care rezultatele obtinute vor fi proiectate.
c) VALIDITATEA DE CONSTRUCTIE SAU VALIDITATEA IPOTETICODEDUCTIVA-ea rezida din elaborarea teoretica a uneltei de masurare, permitandu-se
astfel sa se emite ipoteze despre modul de functionare si despre elaborarea raspunsurilor
sale de catre subiect(M.REUCHLIN,1992).F.LONGEOT(1969)a elaborat o scala de
inteligenta bazata pe teoriile lui Piaget :Thematic Aperception Test,care deriva dintr-o

47

aproximatie proiectiva,este fondat pe o teoretizare psihanalitica aproceselor de elaborare

a raspunsurilor(V.SHENTOUB,1990)
Diagnosticul in psihologie presupune evaloarea caracteristiciilor umane. Acest
demers face apel in mod necesar la manifestare, care dak este imperfecta, ea permite
totul sa se defineasca in cadrul descriptiv autorizand un mai bun control si o mai mare
fiabilitate aevaluarii. Acest cadru discriptiv situeaza evaluarea la diferite nivele. Se pot
diferentia categorii (nivel nominal)se pot ordona nivele de intensitate (nivel ordinal),sau
se pot masura sferturi dintr-o norma(scale de interval).alegerea nivelului masurarii trimite
la o problema de plauzibilitate psihologica adica la cunostinte teoretice care suporta
operationalizarea acestora
A ajusta utilizarea numerelor care ne permit sa ni le insusim nu este intotdeauna
suficienta pt a ne asigura ca ele sunt masurabile .Masurarea unor dimensiuni psihologice
necesita sa fie garantate sensibilitatea, fidelitatea si validitatea instrumentului utilizat. In
functie de calitatea acestor criterii, practicianul va acorda mai multa sau mai putina
incredere in unele produse pe piata.
Evaluarea necesita,deci, un mare efort teoretic si metodologic. Acesta este unul
din avantajele psihometriei, pe care la definit metodologia masurarii in domeniul festelor.
Ar fi indispensabil ca cei care se dadeau aceste metode sa se inspire din aceasta, cel putin
la nivelul principilor cantitative :complexitatea (relativa)experimentului sau a unei
anchete, prestigiul practicilor de formare si al interventiilor ergonomice n-ar trebui sa fie
dispensate de aceste exigente metodologice.
Validitatea presupune ca instrumentul in cauza sa masoare ceea ce pretinde (sau
intentioneaza)sa masoare si sa poata fi utilizat in luarea unor decizii corecte. Estimarea
validitatii se face in mai multe feluri. Exista 4 categorii esentiale de definire propuse
APA(Asociatia psihologiilor americani )in 1974.
1. Validitate de continut-apreciaza daca un test cuprinde aspecte din intreg
domeniul care trebuie sa fie masurat. Ea arata ca itemii care compun un test,
prin continutul lor prin sarcinile, condiitiile si circumstantele unei
examinari,vizeaza sau nu domeniul pe care il presupunem condensat in
instrumentul respectiv.
2. Validitate conceptuala sau ipotetico-deductiva-arata in ce masura anumite
concepte explicative sau anumite ipoteze permit evaluatorului sa analizeze, sa
inteleaga si sa interpreteze rezultatele obtinute. Determinarea ei se realizeaza
prin corelarea datelor unui test cu cele ale unor teste similere deja verificate.
3. Validitatea predictiva-este data de indicii corelationari dintre un test si un
criteriu specific si justifica predictiile pe care le face evaluatorul in legatura cu
domeniul investigat
4. Validitatea concurenta-apreciaza daca rezultatele a2 probe care sunt
comparate sun valabile simultan.
Validitatea concurenta si validitatea predictiva sun specii ale validitatii criterialecare presupune ca o masurare duce la aceleasi rezultate ca un alt instrument acarui
validitate a fost deja stabilita (acesta di urma fiind numit masuratoare
criteriu).THOMICROFT si BEBBING TON(1996)adauga o serie de estimari subiectiv
calitative:

48

1.validitatea frontala-se refera la judecata subiectiva acelui care se foloseste de un

instrument privind masura in care itemii individuali acopera campul de probleme
relevante la masuratoare ca intreg. Este vorba defapt de o impresie initiala a gradului in
care scala include in mod corect itemi relevanti
2.validitatea consensuala-se refra la opinia expertilor in domeniu si la acordul
acestora.
Exista 2 indici de validitate care sunt folositi in mod curent :
sensibilitatea-probabilitatea de a produce un rezultat pozitiv la testare
daca stimulul este prezent.
specificitatea-probabilitatea de a produce un rezultat negativ daca
stimulul este absent.
I . VALIDITATEA DE CONSTRUCT-este unul din cele mai importante aspecte ale
evaluarii interventiilor de readaptare, bazate in mare masura pe tehnici cognitiv
comportamentale, pe care preferam s-o tratam separat. Validitatea de construct este
extrem de utila in acele interventii cognitiv-comportamentale care se centreaza pe
antrenamentul unor sarcini specifice si punctuale.
Pt. a intelege acest concept, trebuie sa diferentiem termenul de construct si cel de
indicator (LOEHLIN,1987). In studiul deficitelor cognitive suntem interesati de gradul de
functionare a unor constructe (variabile latente),care nu pot fi direct observate in
comportament. Ceea ce putem intradevar sa observam este un indicator despre care vom
emite ipoteza ca reflecta un anumit construct.
O posibila solutie este aceea de a evalua validitatea de construct prin utilizarea mai
multor indicatori ai acestuia
Distinctia intre construct si indicator creaza o serie de probleme in cazul
interventiilor de readaptare remediere-antrenamentul. Intr-o anumita sarcinea cognitiva-si
vom folosi aici ca exemplu sarcina performantei continue,o sarcina din domeniul
atentional a adus la o serie de rezultate contravictorii. Performanta imbunatatita la
sarcina,care reprezinta prin rezultatele ei o masuratoare a unui indicator nu garanteaza o
ameliorare a performantelor si la un alt indicator al aceluiasi construct. Aceasta se poate
explica prin fie faptul ca antrenamentul la sarcina respectiva adus la o ameliarare a
constructului subsecvent,iar cel de-al doilea test nu reprezinta un indicator adecvat al
constructului fie prin faptul ca antrenamentul adus la imbunatatiri la nivelul indicatorului
si nu la nivelul constructului,al carui nivel de evaluare este corect evaluat de cea dea doua
proba
II. VALIDITATEA PREDICTIVA-este o problema de practica psihologica in demersul
psihodiagnostic. In ce masura informatia test, recoltat cu testul, poate servi la formularea
unui prognostic referitor la situatiile viitoare ? in mod practic si din prudenta profesionala
se recomanda predictia pe termen scurt mai ales in zona normaritatii.
Intre testre si evaluare practica intervine un timp de acumulare(experienta)sau
administrarea unui tratament care schimba modul de evidentiere a suferintei prin
teste.testul vizeaza prognosticul dupa acelasi interval de timp. Criteriul este cules dupa
acest interval si aptitudinile statistico- matematice.

49

Indicele de validare este rezultatul al unei corelatii intre rezultatele testului si rezultatele
criteriului. Exemplu :in orientarea scolara-notele ;testul de inteligenta-criteriul asupra
dezvoltarii scolare la mate.fizica este corelat cu rezultatele obtinute de aceeasi elevi le
test ;daca rezulatatele converg cu realitatea scolara testul este valid.
Exista o forma particulara a validitatii predictive-validitatea concurenta.
Indicele de validalitate este corelat printr-un indice de corelatie care poate lua valori
teoretic intre -1 si +1. se exprima printr-o cifra 0,70 sau 70(a nu se confunda cu
procentele),indicele de corelatie este rezultatul ciorelatiei matematice intre rezultatul
testului,scopurile acestuia si rezultatele criteriu-informatiile nontest,obtinute cu ajutorul
observatiei,aprecierilor expertilor si poate sa exprimeme performantele scolare
,profesionale,codificate in timpi,note, aprecieri, in operatii facute in unitatea de timp. Este
important sa se regaseasca predominant procese psihice posibil de a fi evaluate cu
ajutorul testului.
Pt a evalua gradul de eficienta intr-o activitate fara ajutorul testului, inseamna ca
trebuie sa urmarim persoanele un timp indelungat. Daca aceste rezultate coreleaza cu
testul,atunci putem da un diagnostic si-un prognostic eficient.
Daca in aceste activitati sunt implicate structuri aptitudinale,temperamentale acestea pot
fi evaluate glosier,se fac dihotomii.testul in schimb daca coreleaza cu o anumita valoare a
criteriului are o capacitate mai mare de diferentiere.daca valoriile criteriului sunt de tip
dihotomic,pt calcularea indicilor de corelatie se foloseste modelul biserial.cand
capaciatea de diferentiere acriteriului este mai mare,de obicei in 3 grupe atunci se
aplica,pt.obtinerea indicelui de validare modelul triserial. Pt. ca indicele de corelatie sa
fie semnificativ trebuie sa respcte pragul de semnificatie statistica, care exista sub forme
de grila in manuale de statistica.ele se calculeaza in functie de marimea esantionului si la
riscul cel mai mic pe care-l poate avea in vedere. Indicele de validitate raportat la acea
grila exprima intensitatea corelatiei intre rezultatele test si rezu ltatele criteriu-cu cat este
mai mare cu atat se apropie de valoarea 1. verificarea unui coeficien de validitate obtinut
se face prin procesul contravaliditatii-repetarea pe un esantion al procedeului de
validare.se urmarste stabilirea si forma corelatiei.la contravaliditate,indicele de
validitate,trebuie sa fie identic sau apropiat cu cel obtinut pe primul esantion.ca sa vaem
incredere se respecta acest procedeu intr-o alta scoala,respectand nivelul de varsta.
O alta forma,mai apropiata de realitate, este ecuatia de regresie care poate exprima
validitatea unui test. Ecuatia de regresie in acest caz este exprimarea matematica a cel
putin 3 indici de corelatie.daca se controleaza cu ajutorul testelor ,flexibilitatea
intelectuala,capaciatea de rationament abilitatile artistice la studenti, arhitecti s-a obtinut
urmatoarea ecuatie de regresie :
Y(productivitatea)=1,65(factorul intelectual+0,32 capacitatea de rationament)
+0,17(abilitatile specifice )-Ycare este exprimat printr-un coeficient de corelatie mediu.
Alti indici ai validitatii :diferentele intre medii si proportii.acestea ne arata cum testul
separa semnificativ grupele criteriu in grupe constante.in functie de zona medie (media
aritmetica),avem
grupele
extreme
(bolnav,sanatos).grupele
extreme
se
compara,rezultatele sunt folositoare pt a discrimina ce este zona medie.
Aceste diferente intre medie si proportii nu se utilizeaza frecvent, ci doar cand ne
intereseaza grupe extreme sau in faze incipiente de studiu.este preferat indicele sau
coeficientul de corelatie pt.ca trebuie sa avem in vedere toti indivizii grupului.in

50

coeficientul de valiiditate sunt reprezentati toti indivizii care compun esantionul-cei din
activitatea si din situatile de test. Dupa ce validitatea este stabilita se poate face selectie.
Cea mai dificila este alegerea si definirea informatiei nontest care poate sa valideze
capacitatea diagnostica si prognostica a testului. Orice criteriu trebuie sa aiba o structura
particulara care este data de predominanta prezentei in activitate aunui aspect psihologic
la care se refera testul pe care dorim sa-l validan.
In selectia profesionala sau scolara, criteriile se constituie din mai multi indici nontest
edspre succesul profesional sau scolar. O variabila criteriu este formata din mai mukte
subvariabile performanta profesionala, cota de absenteism, gradul de satisfacrie
profesionala, aprecierile colegilor si sefilor. La fiecare subvariabila se face o evaluare
care se cuantifica si ne da o nota globala pentru fiecare persoana printr-o medie a notelor
obtinute la fiecare varialiba-criteriu global. Se face indicele de corelatie si daca acesta
este semnificativ, reflecta ierarhia in realitate. Testul nu are valoare in sine atat timp cat
nu este raportat la o realitate psihologica observabila.
Exista mai multe modalitati de abordare a criteriului:
1. putem folosi criteriul global care nu intotdeauna este eficient, alteori se
prefera criteriul compozit.
2. criteriul compozit este preferat pentru ca se incearca evitarea amestecurilor
ambigue de informatii mai putin corelate cu ceea ce urmarim noi prin
evaluarile test. Nu intotdeauna vindecarea este totala si calitatea se poate
exprima prin cantitate, dar cand se fac validari de teste apar ambiguitati de
acest fel.Acestea se pot evita prin definiri ale variabilelor-criteriu.
Reusita scolara este diferentiata odata cu aparitia intereselor copiilor si nu a parintilor
care sunt responsabili, majoritatea cazurilor de optiune scolara a copiilor. Se va observa o
paleta larga de interese la copii, care trebuie diferentiata cu ajutorul testelor, pentru a
surprinde potentialitatea cea mai probabila ce poate aparea in viitorul scolar sau
profesional al copilului.
Variabilitatea criteriu trebuie sa satisfaca celeasi exigente ca si testele, trebuie sa fie
valida si fidela, trebuie sa fie omogena. Studiul statistic se face cu ajutorul matricei de
intercorelatie de unde se retine coeficientul de corelatie de celasi ordin. Atat la teste, cat
si la criterii, exista si procedura analizei factoriala. Ideal ar fi sa se identifice un singur
factor general, care sa fie responsabil de toate corelatiile facute. In caz de eterogenitate,
dispare aspectul psihologic predominant in toate probele, se selecteaza variabilele
critediu distinct. Daca aceste varialie distincte reusesc sa diferentieze subiectii vizati
atunci pot fi retinute pentru procedee de intercorelare si exista sansa ca acestea sa fie si
fidele. Pentru fidelitate si controlul ei exista procedura analizei de varianta-principiul ; cu
cat diferentele interindividuale sunt mai mari, iar diferentele intrainterviduale sunt mai
reduse cu atat fidelitatea, masura evaluarii este mai mare.
In mod normal Fr trebuie sa fie de 0,70. Normele test sunt valabile si pentru criteriu. Nu
exista o validitate globala. Orice test si criteriu este valid in raport cu un obiectiv specific
pentru evaluarea determinarii mentale post traumatice, tendinte schizoide, dar poate fi si
un rest de performanta raportat la nivelul dezvoltarii capacitatii mentale (poate fi utilizat
ca un test de concentrare a atentiei).
Problema validitatii testului sau a criteriului este una deschisa si subordonata scopului
plural al utilizarii testului.

51

1. Validitatea oricarei probe psihologice trebuie indicata concret in manual ; pentru

fiecare utilizare prevazuta, coeficientul de validitate este comentat pentru tipul de
diagnoza cerut (cazuistica populatiei de elev, problemele performante , etc) pentru
tipul de decizie cerut (ce trebuie facut concret cu subiectul dupa diagnoza). Sunt
mai multi indici de validitate, existand diferite structuri de criterii.
2. Datele criteriu descrise sunt in general destul de analitice. Uneori se mentioneaza
limitele criteriului, sursele de eroare ale criteriului, care ne atrage atentia ca,
atunci cand facem o revalidare sa te atenuam. Gradul de acord intre evaluatori in
cazul in care am constituit testul pe baza unor evaluatori, trebuie controlat
matematic nainte de a utilize informaia. Cei acre evalueaz dup anumite
criterii, formeaz lotul de experi (evaluatori). Putem avea ncredere n aprecierile
lord ac exist concordan ntre aceti evaluatori.
3. cotarea criteriului se menioneaz, separat de rezultat. Exist rezultate la criteriu i
rezultate la test. Cnd se face o validare, persoanele care lucreaz cu testul nu sunt
identice cu specialitii care construiesc criteriul testului (ei formeaz o echip)
acest lucru se face pt. Evitarea efectului de halo.
4. n cazul unor astfel de demersuri, se indic intervalul de timp ntre testare i
timpul n care am cules criteriul. Se recomand ca acest timp s fie ct mai redus.
Cnd trece o perioad de timp (din motive obiective), se menioneaz ce s-a
ntmplat cu eantionul n acest interval. Cu ct vrsta subiecilor este mai mic ,
cu att intervalul trebuie s fie mai scurt : copiii evolueaz foarte repede.
5. n manualele care nsoesc testul, se prefer s se dea date pe o testare local, fr
efecte de generalizare la toat populaia. Acest lucru se ntmpl mai ales cu
testele preluate sau n curs de validare. Dac eantionul de testare nu este
semnificativ pt. Populaia general, pt criteriul de constituire al lui, nu putem sa
ne permitem generalizri. Dac eantionul este reprzentativ, atunci efectul poate
devenii general.
6. dac prelum teste, orice modificare n structura testului este menionat- design,
coninut, limbaj, instrument de aplicare. Dup aceste modificri, testul trebuie
revalidat.
7. eantionul de validare trebuie descris cu indici statistici, indispensabili oricrui
nceput de validare : media , mediana, abaterea standard (cand aud de ele mi-e
greata.. asta sa nu invatati, fetele.. va iube :* ) . e util de tiut c populaia este
aceai cu eantionul de validare sau diferit. Mai sunt menionate i variabilele
moderatoare: vrst, sex, statut socio-economic, antecedente personale
semnificative.
8. n cazul n care cazul este adaptat pe populaia romneasc, se pot extrapola indici
de la un eantion la altul, dar n anumite limite admisibile (nivel colar,
profesional, vrst, etc.) cnd n eantion sunt subgrupe de subieci cu indici de
validitate diferii, se menioneaz acest lucru.
Constituirea unor baterii de teste predictive se face prin tatonare, pn cnd se
identific combinaia de teste, optim. Matematic, combinaia optim este exprimat
de valoarea indicelui de corelaie multiplu (R) sau o corelaie simpl (r). Exist i
formula bateriei reduse. Atunci cnd avem mai mult de 3,4 variabile predictive,
aceast baterie trebuie s aib un indicator de validitate aproape de indicatorul de

52

validitate al bateriei mama. Deci, Vr aproape de VR. Matematic se verific

semnificaii diferitentre r i R.
Relaiile ntre test i criteriu sau baterie i criteriu nu este liniar.
Ex. relaia intre intelect si creativitate merge liniar si apoi devine neliniar- un
creativ trebuie sa aiba o inteligenta peste medie, dup aceea, creativitatea are alta
linie.
- relaia dintre vrst i aptitudini, pn n jurul vrstei de 30-40
ani este liniar, apoi lucrurile nu mai merg mana in mana si
intervin ali factori de personalitate care anihileazinsuficientele
aptitudini.
Factorii care intervin in nelinialitate suntvariabilele moderatoare (factori de
personalitate compensatori sau decompensatori). n principal, cnd apar variabile
moderatoare, care influeneaz rezultatele la teste, validitatea se verifica prin
contravalidare(utilizarea unui eantion neutru). Modificrile sistemului de notare
sau de selectie a itemilor va fi validat pe un eantion distinct!
Exist o alt modalitate de contravalidare se lrgete eantionul.
Pentru orice ipoteza lansat,trebuie menionat i indicarea posibilitii de a fi
verificate(verificarea se face pe un eantion diferit).
Cea mai pretictiv baterie de teste rezult din:
1.triajul de teste pentru un eantion
2.se caut combinaia de teste care optimizeaz pe R
3. se valideaz pe un eantion distinct (contravalidare)
n contextul validrii predictive trebuie s ne referim distinct i la criteriu.
Demersul culegerii datelor criteriu este,de fapt,o diagnosticare nontest a cel puin 3
traiectorii existeniale:
- n domeniul nvmntului reuita colar;
- n domeniul sntii structura simptomatologic i a diagnosticelor;
- n domeniul profesional reuita i nereuita profesional;
Criteriul este observaia majoritar a oricrei investigaii psihologice, pt c pe el se
bazeaz ncrederea pe care o avem n teste. Scopul este optimizarea eficienei existeniale
a factorului uman. Trebuie s diagnosticm fr teste realitiile umane,prin ceea ce se
numete criteriu. Validarea este eficiena psihodiagnosticului cu ajutorul testelor sau altor
metode standard.
Orice validare presupune existena criteriului. Funcia de criteriu este o metod de
comparare. Cu ct eficiena comparaiei ne satisface mai mult, cu att ctigul n
ncrederea n teste i n calitatea lor este mai mare.
Criteriul este msura sau rezultatul evalurii competenei profesionale,nivelului
de performan, reuitei colare, strii de sntate sau boal. Devine un etalon cu care
ncercm s dialogm aceste aspecte anterior testrii. Din punct de vedere experimental,
criteriul este variabila dependent (o rezultant), este ceea ce urmeaz s fie prezis
plecnd de la anumite date test sau nontest.
Fixarea delimitrii variabilei criteriu este cea mai ampl problem referitoare la validare.
Clasificarea criteriilor ,validarea se face n termeni diferii .
Psihologul R.L.Thorndike ofer un model de criteriu de 3 tipuri:
53

- imediate (C.I)
- intermediare(C. Int)
C.I...........C.Int................C.F
- finale (C.F)
Apare ca esenial criteriul temporal,care d calitatea acestor criterii.
Timpul presupune existen i activitate, dezvoltare i destructurare, presupune
evoluie i involuie. Se modific performana colar ,profesional, starea de sntate i
boala. Criteriul sufer modificri n timp i trebuie evaluat.
Criteriul imediat se structureaz n momentul testrii(n zilele din jurul testrii).
Se face o evaluare la criteriul intermediar, apoi la criteriul final. Rezultatele la
prima evaluare se coreleaz cu rezultatele test,se obine un indicator de validare, n acest
timp se coreleaz rezultatele la criteriul imediat cu cele de la criteriul intermediar i la
sfrit cu cele de la criteriul final. Astfel, putem avea sau nu ncredere n rezultatele
testului.
Cnd testarea se face concomitent cu evaluarea performanei ,validarea se
numete concurent. Atunci cnd se coreleaz rezultatele test n curs de validare cu
rezultatele la testele deja validate i recunoscute de psiholog tot validitate concurent.
Cnd intervin mai multe criterii de evaluare nontest, de obicei se face o
ierarhizare a acestora i se rmne la criteriile semnificative.
Criteriul final se refer la nivelul de competen atins n viaa profesional sau o
sintez a acestuia.
Exist o strategie de studiu a criteriului care poate suporta modificrile (este
flexibil).
Validitatea criteriului este dat de corelaia criteriului prezent cu cel real. Aceast
validare a criteriului se determin n termeni aproximativi. Are la baz o strategie de
interpretare i o analiz statistic :
-validitate,
- fidelitate,
- capacitate discriminativ , 3 criterii care fac bun un test.
Tendina general a celor care lucreaz i valideaz teste este de a surprinde
criteriul ideal. n realitate,nu se poate surprinde fenomenul psihic care ne intereseaz.
Orice criteriu,chiar total,are lacune. Criteriul conine arii, poteniale neacoperite i atunci
cnd folosim criteriul prezent i cel real, aceste lacune ne dau de furc. n psihologie nu
se cunoate un test total.
Criteriul prezent are caracteristica multidimensionalitii. Gradul de eficien este
dat de indicii de corelaie ,care reprezint raportarea la criteriul final a criteriilor imediate
pariale.
n cazul criteriului lacunar, lacunele lui in de proasta analiz, a realitii fcute de
specialiti (lips de experien,strategia inadecvat). La criteriul lacunar ,trebuie s
admitem i problema distorsionrii lui.
Criteriul prezent nu coreleaz cu cel final, pt c cel prezent este supus unei
variante inerente de tip situaional
Exist posibilitatea de a comite erori. Aceste erori pot fi, pot aprea datorit
ntmplrii. Cnd este determinat eroarea ,atunci totul este fals de la nceput la sfrit.
Dac psihologul cunoate testul ,dac face cunoscut evaluatorilor criteriul i
nuanele testului, informaiile criteriu vor fi afectate de aceste precedente cunoateri.

54

Cnd se face strategia de culegere a criteriului,trebuie respectate definiiile aflate la baza

fenomenului psihic cutat.
Testul se discut n amnunt , n echip, abia dup ce s-au colectat rezultatele ,se
alaboreaz o strategie comun ,dar activitatea trebuie desfurat independent ,atunci
informaia test se constituie ntr-un tablou independent ,ca i informaia nontest,care se
constituie i ea ca i criteriu,abia apoi se coordoneaz n funcie de aparatul statistic.
Studiul criteriului nu este o investigaie psihologic ,este o investigaie asupra
realitii,din care ne intereseaz anumite aspecte ce evolueaz de la sine n aceast
realitate. Dac avem o strategie de studiu a criteriului, aceasta este nregistrarea acestei
informaii.
Cerine (de ndeplinit de ctre criteriu):
-fidelitate
- realism
- reprezentativitate
- acceptabilitate pentru cel care face studiul de analiz
-acceptabil i pt cei care le solicit decizia s v lase s studiai criteriul
- stabilitate n situaii diferite
- conexiuni cu alte criterii elaborate
- necostisitor
- ct mai puin distorsionat
- uor de neles(concepte decodificate)
- s ofere o strategie de evaluare de msurare
- s fie discriminativ
Aceste caliti nu pot aprea fcnd doar un studiu, ci avnd o strategie adecvat.
Etape de elaborare se aseamn cu etapele de construire a unui test sau a unei baterii de
teste.
Este necesar studierea unei documentaii(monografii, psihograme, structurarea
patologiilor, programa colar,catalog,opiunile profesorilor i diriginilor. Etc)
Nagle afirma c sunt necesare 4 etape:
- 1. definirea activitii
- 2. analiza acestor activiti (obiective,tipuri de comportament vizate,normele
care stau la baza activitii, importana diverselor comportamente mai mult sau
mai putin deviante)
- 3 . definirea eantionului presupune pe lng gsirea elementelor eseniale ale
activitii , i ponderea elementelor care favorizeaz sau defavorizeaz activitatea.
- 4. elaborarea subcriteriilor cuantificarea fiecrei dimensiuni a definirii etapa3
(validarea fiecarui subcriteriu cu criteriul general,fidelitatea fiecarui
subcriteriu,combinarea subcriteriului n structura criteriului global).
Se ntlnesc 2 tipuri de criterii:
- cele compuse(globale)- dau cote mici i se elaboreaz foarte greu
- cele multiple- fiecare dimensiune beneficiaz de o cot criteriu
Criteriile compozite au sistem de cuantificare rapid ,mai uor de prelucrat statistic
(avantaj), dar este necesar gsirea unei modaliti optime de construire, pt a nu i se
afecta structuralitatea(dezavantaj). Criteriul compozit posed un sistem de pondere n
care se regsete ponderea fiecrui subcriteriu ,procedeul de ponderare.

55

Criteriul multiplu elaborat de Ghiselli fiecare subcriteriu este utilizat ca o

dimensiune unic n evaluarea realitii psihologice studiate. Este de 3 tipuri:
- cu dimensiuni statice (transversal) criteriul actual sau prezent
- cu dimensiuni dinamice
- cu dimensiuni individuale
Cel mai utilizat este cel cu dimensiuni statice.
Criteriile dinamice sunt cele mai solide din toate punctele de vedere i cele mai puin
contestate, procesul existnd independent de intervenia noastr. Ghiselli pledeaz pt
multidimensionarea criteriilor.
Criteriul individual este o raportare la nivelul personal se axeaz pe principiul
psihologiei difereniale. Variabilele criteriu colectate trebuie s defineasc activitatea pe
care dorim s o studiem(s o testm).
Criteriul multiplu are valoare fiindc evit efectele asociative sau de intersecie
multipl pe care le gsim la criteriul compozit.
Criteriul general ar avea caracterul de completitudine(complexitate, relevan ,
obiectivitate,flexibilitate) considerau Campbell, Dunnette, Lewler.
Descrierea criteriului general pt manageri (pt selecia lor)
Aria de ansamblu (cei4) a acestiu criteriu este climatul organizaional, structura
intern este complex pt c urmrete s defineasc diferenele individuale, sarcinile
solicitate eantionului. Strucutra recompenselor i pedepselor , criteriul de formare
dezvoltare a experienei profesionale, comportamentul n activitate, performana n
activitate, consecinele acestui comportament pt organizaie ,definirea persoanei etalon pt
postul de manager.
n
legtur
cu
diferenele
individuale
se
refer
la
aptitudinile
,deprinderile,interesele,atitudinile,motivaiile,factorii de personalitate primari i
secundari. Acest model de criteriu are tendina de a surprinde procesul sistemului
,climatul fiind un produs al stilului managerial. Criteriul are potena s studieze natura
proceselor din sistem ,deci corelarea trebuie fcut n timp. Performanele manageriale
sunt n funcie de aptitudini ,motivaii ,capaciti organizaionale. Interaciunea complex
ntre factori (de personalitate i obiectivi din realitatea lui profesional) face posibil
evaluarea eficienei.
nsuirile individuale se refer mai ales la activitiile normale i la situaiile
critice, n aceast eficien apar informaii organizaionale (factori externi)- cursuri de
perfecionare, presiuni greviste.
Validare de coninut
Orice test este un decupaj din activitatea subiecilor ,este o msur obiectiv i
standardizat a unui eantion de comportament reprezentativ. Reprezentativitatea este
dat de aria acoperit de itemii testului prin coninutul lor. Ansamblul itemilor relev un
ansamblu de sarcini ,de condiii,de fenomene,procese mentale i totul reflect o
condensare a acestor realiti. Aceast reprezentativitate este dat de eantionarea de
coninut. Coninutul cunoaterea profund, experiena profund, competena,
comportamentul social, inventare, colecii de itemi care investigheaz diferii factori de
personalitate.
Validitate de coninut relev n ce msur itemii testului acoper ansamblul de
studiu.

56

Ca principiu,este necesar ca ntre itemi i comportamentul explorat s fie o

coresponden dovedit experimental. Aceasta se face printr-o analiz logic de coninut
strategia lotului de experi i prin date empirice care dau structura datelor experimentului.
Cerine
- s cuprind ansamblurile de comportament vizate de test,de situaia sau
procesele psihice;este exprimarea valorii n care apare eantionarea adecvat a
acestora. Imaginaia nu este solicitat unui subiect,,astfel c din 3-4 litere s
faci un cuvnt ,dac se simplific problema,lucrurile nu se mai definesc n
msura unei valori test
- n situaia n care se consult loturi de experi care vor evalua itemii,dac lotul
nu e reprezentativ ca lot mai bine nu ne apucm , dar dac lotul este
reprezentativ trebuie s i se dea componena ,se d i coeficientul ,modul prin
care este exprimat gradul de concordan n evalurile lui. Orice selecie a
itemilor se face pe o gril de clasificare, pe linie-coninutul materialuli de
verificat, pe coloane- obiectivele.
- Analiza de itemi se face pt a stabili cauza discrimitativ a testului
- Analiza de itemi este util i pt ntocmirea trestelor paralele cu aceeai
pondere discriminativ.
Validarea conceptual(ipotetico- deductiv)
Rspunsul la ntrebarea : n ce msur anumite concepte explicative sau ipoteze
permit nelegerea sau interpretarea rezultatelor obinute la un test? Teste de
inteligen,inventivitate,etc. nu au fost elaborate o teorie psihologic.
Sunt necesare dou demersuri:- logic
-empiric
Un test verific verific i teoria la rndul lui.
Utilizarea unui test n diferite domenii presupune consultarea de surse variate. Trebuie
luate n considerare toate rezultatele experienei,care se refer la contextul teoretic al
conceptului( prima surs sunt dicionarele). Accepiile psihologiei,achiziiile ei trebuie
studiate i avute n vedere. Testele msoar ceea ce este definit ntr-un concept orice
instrument de diagnostic realizeaz de fapt o definire operaional asupra fenomenului
psihic. Aceasta nu este un clieu ci o rezultant a cercetrilor tiinifice anterioare.
Reuita practic n utilizarea testului este dovada utilizrii testului ca diagnoz.
Concluzie: cele trei tipuri de validitate sunt complementare. Exist i alte dou tipuri mai
puin utilizate:- analiza concurent
- analiza operant(este foarte important pt eantionul unde se aplic testul)
Fidelitatea
A diferania subiectele ntr-o manier suficient, ar fi totui inutil dac rezultatele
lucrrii ar fi puse la prea multe variaii aleatorii. Ne ateptm de la acest test s ne
furnizeze o msur stabil ,adic, s nu fie perturbat de eventuali factori parazii(erori de
msur). Ne aflm n cadrul conceptual urmtor: creterea pe care o msurm este
presupus stabil i variaiile pe care le putem nregistra de la o msurare la alta sunt
imputate efectelor externe(aspect fizic al examinatorului, temperatura camerei, griji
trectoare care perturb concentrarea,etc.). o dat ce am stabilit fidelitatea
instrumentului ,o variaie a msurii ar putea fi interpretat n termeni ai schimbrii.

57

Exist mai multe proceduri care permit s se cuatifice aceast stabilitate ,mai mult
conplementare dect redundate ,bazate pe calculul corelrii. n general, se consider c
un coeficient superior mai mare de 70% este suficiet,dar acesta trebuie s fie modelat n
funcie de talia eantioanelor. Vom relua 3 metode care sunt cele mai clasice:
INDICELE DE CONSTANT
Se aplic aceeasi metoda la acelasi grup de subiecti in doua perioade diferite si ne vom
plasa pe ipoteza ca clasamentele detinute vor fi relativ asemanatoare.Daca acest indice
este cel mai apropiat de notiunea de reproductibilitate,poate sa fie afectat de numeroase
elemente legate de modificari diverse ale subiectilor intre cele doua momente ale
aplicarii,insiruirea informatiilor,cunoasterea rezultatelor,variatia motivatiilor.
INDICELE DE ECHIVALEN
Se aplic doua probe paralele la acelasi grup de subiecti.Se incearca prin aceasta sa se
verifice ca felul in care problemele sunt prezentate nu este perturbator.Daca corelatia este
mica, putem atunci sa consideram ca cele doua forme nu masoara intodeauna acelasi
lucru sau ca ele sunt prea specifice din punct de vedere al prezentari lor.Cateodata este
dificil sa gasesti sau sa construiesti probe echivalente,pt ca aceasta procedura ia foarte
mult timp si pt ca ea necesita mult timp.
INDICELE DE OMOGENITATE sau split half
Se ncearc stabilitatea masuratorii la diferitelor elemente care permit primirea de
raspunsuri.Se imparte proba in doua parti echivalente,astfel,de exemplu,se va calcula
corelatia intre rezultatele itemilor pari si a itemilor impari a unui test.Se verifica prin
aceasta daca testul se comporta intr-o maniera omogena. Dac nu toate probele se dedau
acestor mpriri (patajri),n particular, cnd numrul de itemi este redus, aceast
procedur prezint avantajul de a fi mai puin scump i permite suprimarea cauzelor
variaiilor externe ale testului.
n ncercarea de a pune accentul pe semnificaia psihologic a obiectivelor,
aceast noiune de omogenitate pare n mod particular important. Ea permite s se
verifice c itemii care compun proba primesc acelai tip de dificultate,astfel nct
msoar aceeai trstur psihologic. Procedurile specifice au fost construite pt a
verifica omogenitatea testului.
Iat 2 exemple:
- metoda item scor se bazeaz pe ideea c un test este cu att mai omogen cu
ct legtura rezultatelor fiecrui item fa de rezultatele de ansamblu ale
testului este puternic. Evaluarea acestei legturi se poate face cu ajutorul
diferitelor teste statistice alese n funcie de nivelul msurrii.
- Consistena intern a testului :se estimeaz legturile dintre item printr-o
evaluare a raportului ntre variaia fiecrui item i variaia n totalitate a
probei. Coeficientul a lui Cronbach este un test statistic conceput
esenialmente pt a evalua acest tip de omogenitate.
Fidelitatea se refer la consecina scorurilor obinute de ctre subiect n condiii diferite.
Exist mai multe metode de apreciere a fidelitii.
1. fidelitatea test retest evalueaz gradul n care scorurile observate la
o prob sunt constante de la o admitere la alta.
2. metoda utilizrii testelor paralele- e o soluie conceptual ideeal de
estimare a fidelitii. Datorit dificultilor de proiectare a probelor,

58

aceast metod are o aplicabilitate limitat. O variant a acestei

metode este metoda njumtirii- care presupune : a)administrarea
testului unui grup de persoane; b)mprirea testului n jumtate;
c)calcularea coeficientului de corelaie ntre scorurile observate la cel
2jumti.
3. metoda analizei consistenei interne- coeficientul de fidelitate se
calculeaz n acest caz pe baza analizei consistenei interne a testului
administrat. Din acest categorie fac parte coeficienii de consisten
intern(coeficienii de omogenitate) a lui Cronbach i a lui Guttman
;coeficienii lui Kuder-Richardson. Ei indic msura n care itemii
testului sunt intercorelai.
4. fidelitatea inter............- msura n care aplicarea probei de ctre 2 sau
mai muli evaluatori independeni duce la rezultate asemntoare.
Termenul de fidelitate are semnificaii diferite pt scalele de auto-evaluare i de cele
hetero-evaluare. n cazul scalelor de auto-evaluare fidelitatea implic existena unei
corelaii interne adecvate ntre itemii instrumentului. Aceasta se msoar n cazul n care
scala are minimum 6 itemi. Cea mai utilizat msurtoare este indicele a lui Cronbach
,care indic gradul de corelare pozitiv a itemilor. Indicele a pentru a desemna o
consisten intern crescut trebuie s fie mai mare de 0,7. pt scalele de auto-evaluare
corelaiile test-retest sau metoda njumtirii sunt mai rar folosite ca msurtori ale
fidelitii.
n cazul scalelor de hetero-evaluare este necesar att msurarea fidelitii intracotator i inter-cotator. Fidelitatea intra cotator se refer la stabilitatea evalurii unui
fenomen dat, pt acelai cotator la momente de timp diferite. Fidelitatea inta-cotator este
dificil de evaluat n psihiatrie datorit faptului c fenomele observate au o mare variaie
temporal. Fidelitatea inter- cotator reprezint gradul de consens obinut de mai muli
cotatori care observ acelai fenomen clinic. Cea mai frecvent msurtoare a fidelitii
inter-cotator e coeficientul KAPPA. Valorile acestuia sunt cuprinse ntre 0-1. aceasta
exprim sub form numeric consesul demonstrat ntre 2 cotatori , dup ce n prealabil sa realizat o pondere a consensului prin hazard. O valoare mai mare de 0,40 este
considerat ca limit inferioar a unei fideliti acceptabile. O fidelitate bun neceit
valori mai mari de 0,60 iar una foarte bun,valori mai mari de 0,80.
Chiar n cazul unor intervievatoriexperimentai ,folosirea coeficientului KAPPA
poate s pun o serie de probleme n evaluarea unor itemi a cror prevalen este sczut
sau foarte crescut n simptomatologie. n cazul unei prevalene sczute (mai puin de
10%) sau a unei prevalene crescute(90%) se indic folosirea unor procentaje de
concordan ntre evaluatori. n cazul n care intervievatorul a evaluat un nr diferit de
pacieni se va folosi coeficientul de corelaie inter-clas, corespunztor coeficientului
KAPPA pt situaia dat.
Fidelitatea reprezint aadar stabilitatea ateptat a msurii, evalurii
multiple(analoge). Calcularea fidelitii(coeficientul ntre0-1) este o corelaie ntre cel
puin o colecie de date care reprezint msurtoarea din definiie. Acestea sunt: a)forme
paralele ale testelor(o form diferit),o alt posibilitate de evaluare a fidelitii unui test.
b)repetarea testului dup un anumit timp ,dar nu sub o lun;se exclud testele de
dezvoltare a copilului mic. c)coleciile de date obinute printr-o singur aplicare a
testului;pe baza datelor obinute printr-o singur aplicare a testului se face corelarea

59

parial ntre rspunsurile la anumii itemi ce presupune o consisten item-item(ex. Orice

chestionar se face pe numere pare i impare).
Dac se pune problema unui coeficint de fidelitate sczut, prin aceast metod(se
ntmpl cnd vrem s construim noi un test) nseamn c exist probleme cu
discriminarea itemilor(unii foarte facili,alii foarte greu de neles).
n pricipiu un test de fidelitate ,cot adevrat a unui subiect, teoretic, trebuie s
fie constant(sunt grade de toleran acceptate care sunt specificate n test).
Exist o oarecare variaie, exist riscul unei fluctuaii a scorurilor ntre cele 2
testri difereniate n timp. Dac e accept aceste limite, ele nu pot fi implicate n decizia
de diagnostic. n manualul testului exist surse de variaie. Msura n care rezultatele
testului se datoreaz surselor sistemului variaia (psihologul ,metoda, subiectul,
personalitatea lui, ambiana), aceasta influeneaz cea de-a doua testare(ex. Test
vocabular-lista cu 30 cuvinte),se cere explicarea fiecrui item, se noteaz,se ajunge la o
cot global; dup 10 zile se retesteaz, normal, rezultatele identific coeficientul de
fidelitate ,dar apar variaii: efectele nvrii, nivelul de motivare, starea de stres specific
examinrilor, condiiile de ambian ale testrii, gradul de standardizare a testului,
claritatea testului, instructajul, mbuntirea vocabularului. n funcie de metodele de
studiu exist i diferite tipuri de fidelitate:
1. stabilitatea n timp (test-retest)
2. eantionarea corect a itemilor, a sarcinilor test( formule paralele care sunt
perfect comparabile)
3. omogenitatea sau claritatea itemilor(s acopere unul i acelai domeniu cu
referire la acea caracteristic psihologic implicat n testare)
4. diferenierea corect a subiecilor eantionului(testarea trebuie s-i pstreze
caracteristicile)
Coeficientul de corelaie se noteaz cu r. Uneori se mai poate proceda astfel:
testul se njumtete(par- impar) sau se njumtete pur i simplu.
Vorbind de consistena intern, de omogenitatea itemilor,pentru studiul ei se
aplic formula 20KUDER RICHARDSON, care e o versiune a metodei ANOVAanaliza de variaie. Metoda 20KUDER RICHARDSON i metoda ANOVA se
bazeaz pe congruena rspunsurilor la o singur administrare a testului. Metoda
20 KUDER RICHARDSON se aplic i la teste cu itemi la care se rspunde
dihotomic. Aici se ia n considerare cota subiectului , reprezentat prin numr de
itemi rezolvai corect. Se obine de obicei un procent cu valoare subunitar.
ntotdeauna problema congruenei interne a itemilor a omogenitii lor se pune n
funcie de gradul de omogenitate al criteriului.
n testele de personalitate aceste consistente sunt vizate pe scri, conin
itemi pt aspecte diferite att ale personalitii dar uneori i ale fenomenului
studiat.
Bateriile de teste pt evaluarea inteligenei au itemi diferii(de inteligen
verbal,capacitate de raionament,inteligen tehnic), de aceea se alctuiec n
subterste, care trebuie s aib omogenitate pe problema vizat. Dac vizm
omogenitatea bateriei, metodele 20KUDER RICHARDSON i ANOVA sunt mai
puin eficiente i se face apel la analiza factorial care relev gradul de saturaie n
factori generali pt fiecare test.

60

Cerine pt fidelitate
De obicei manualul testului conine date asupra fidelitii i asupra
eantionului pe care sa studiat fidelitatea. Se indic coeficientul de fidelitate cu
prognosticul de semnificaie(cu ct un coeficient de fidelitate se apropie de
prognosticul de semnificaie mai mic de 0,1 , cu att riscurile sunt mai mici.
n cercetare pot aprea 2-3 subieci aberani(ntotdeauna rspund aiurea),
acetia nu se iau n considerare, de aceia se iau civa subieci de rezerv(5-6 n
plus).
n cazul msurrilor individuale se indic i eroarea standard a acestor
msurtori. Eroarea standard exprim fluctuaii i contradicii n rspunsurile
subiecilor, uneori tendina de eterogenitate a subiecilor , variaii n administrarea
testului i uneori deosebiri ntre cei care au fcut corecia(adic se lucreaz n
echip).
Fidelitatea este vizat i prin coeficieni ai indecilor pariali sau fidelitatea
oricrei combinaii de rezultate pe care proba ,autorul le admit. Eantionul de
studiu e fidel. Se menioneaz pe lang caracteristicile clasice i factorii selectivi
concentrai la variabila msurat (modelul cum sau selectat categoriile de
subieci) i modul n care este regrupat eantionul dup aplicarea probei, ceea ce
exprim fora de discriminare pe subgrupe.
Ct se lucreaz cu eantioane mixte( barbai i femei) fidelitatea nu
probeaz soliditatea, dei rezultatele care nu satisfac exigenele fidelitii nu pot fi
valide.
La probele paralele (cnd se utilizeaz calculul fidelitii prin probe
paralele), pt aceeai populaie se admite o oarecare echivalen, lund n
considerare urmtorii indici statistici: medie,frecven, abatare standard, valoare
coeficientului de corelaie i intervalul de timp dintre trsturi. Cnd proba
vizeaz o trstur a personalitii omogen, trebuie verificat consistena intern
a probei. Metoda recomandat este ori njumtirea ori forma 20KUDER
RICHARDSON. Cnd n test elementele ,cuvintele unor ntrebri,sarcini sunt
legate prin succesiuni logice, ele pot forma un item. Comprarea rezultatelor n
timp ,n mod normal,ne ofer stabilitatea acestora. Intervalul de timp ntre
trsturi are semnificaie n funcie de natura testului i de exigenele de
interpretare. ntotdeauna o prob psihologic care d rezultate diferite de la o zi la
alta poate fi aruncat la co. Sibgurele situaii n care se admite prezena unor
rezultate diferite sunt probele de deyvoltare la copii mici. Efectele medicaiei
,efectele psihoterapeutice rezultatele trebuie s varieze de la o zi la alta i atunci
se lucreaz cu forme paralele.
Cerine privind administrarea i etalonarea
1. se pleac de la instruciunile primite prin manual sau de la cei care ne-au
predat testul. Acestea trebuie respectate fidel. Orice modificare n
administrare d rezultate schimbate, deci o nou structur a etalonului.
2. instructajele trebuie nelese de subieci i respectate
3. la toate probele de personalitate- recomandare general: trebuie dat primul
rspuns care i vine n minte dup citirea atent.

61

4. probele cu mai muli itemi beneficiaz de o structurare i prezentare

adecvat.
5. mesajul probei e prezentat n structuri speciale pt a contracara apariia
frecvent a rspunsurilor pe ghicite
6. testele de cunotiin suport aceleai rigori ca i cele psihologice
7. etaloanele se prezint n cote brute, ar destul de rar i nu e standard TZ sau
HULL.
Etalonul poate fi prezentat i n decile, quantile i cote normalizate.
De obicei, n testele de performan(care se refer la apariia unei trsturi) ,
etaloanele se prezint n minimum 7-9 . cu ct numrul de grup crete cu att
fineea interpretrii crete.
n practic sunt foarte importante etalonrile locale. Un etalon poate fi pus
n discuie dac depete N=30.
n legtur cu compoziia se menioneaz(i n cercetri trebuie specificat)
vrsta, sexul, formare colar,profesional i dac aceste variabile moderatoare
,care in de personalitatea subiectului influeneaz rezultatele.
Condiiile etalonrii sunt de obicei specificate: modul de testare, unde s-a
fcut ,nivelul de motivare e foarte important pt veridicitatea testului, atitudinile
subieciilor.
Concluzii
Orice program de testare , n orice scop trebuie s aib la baz o formaie
tehnologic ct se poate de avansat(cunotiinte de construcie a testelor,de
aplicare ,de erori, de interpretare, cunoaterea domeniului pt care se face testul).
Sunt multe feluri de activiti umane care rspund la aceleai exigene
psihologice.
n clinic, rspunsurile la o anumit medicaie difer de la individ la
individ( aceeai doz de medicaie,acelai test ,indivizi diferii= rezultate diferitede ce personalitatea reacioneaz diferit la aceeai doz?)
Testele sunt pe ct de valoroase pe att de periculoase prin limitele lor.

Caracterul clinic al testelor

Fiecare test are aspecte nomotehnice i ideografice. n analiza de caz
prezint ns fineea observaiei psihologului. Un psiholog colar va ncerca s elaboreze
un diagnostic formativ care nu presupune o singur testare ci o orientare longitudinal a
testrilor( fie de observaie, edine de instruire a cadrelor didactice n legtur cu
utilizarea acestor fie, testri la timp i pe strategii bine limitate- dorind s sondeze
capacitiile latente care se pot activa sau nu n mediul colar).
Ieirea dintr-un cadrul standardizat i prelungirea testrii ntr-un act de
nvare se face cu scopul descoperirii mecanismelor interne ale activitii psihice de
achiziionare a cunotiinelor, sondarea dezvoltrii proxime are valoare prognostic mai
mare dect testarea transversal clasic.
Sensibilitatea

62

Ea rezid n capacitatea unui instrument de msur de a diferenia 2 obiecte cu

fineea primit de obiectivul urmrit de psiholog. Aceast putere discriminativ a uneltei
de msur poate fi obinut multiplicnd nr de itemi dintr-un chestionar sau dintr-un test
i jonglnd cu variabilele de trecere, de exemplu, timpul acordat pt a rspunde la un test.
Trebuie cu att mai mult s ne ntrebm despre semnificaia psihologic a acestei
manipulri a variabilelor, fiindc acestea nu conduc neaparat la o mai mare sensibilitate a
msurrii: un psiholog ar fi putut distinge 8 clase n scala sa ,dar dac una dintre ele
regrupeaz 80%din subieci , vom nelege c sensibilitatea scalei este slab. Dac vom
relua exemplul scaleleo de agresivitate i de autoritate evocate mai sus, vom nrlege c
puterea discriminativ cercetat este mai nti n funcie de obiectivele urmrite: ipoteza
unei relaii care se va stabiliza ntre aceste 2 variabile ar necesita clasei
rihotomice(agresiv sau nu, autoritar sau nu) sau gradaii mai fine pe mai multe nivele? Se
va admite,deasemenea, c multiplicarea observaiilor comportamentale la copii i prini
nu se bazeaz prea tare pe o distingerea a mai multor categorii de agresivitate i
autoritate. Vom converti n final ca o scal care face s apar c 80% din copii sunt
agresivi, ar fi puin interesant.
n domeniul testelor probleme sunt de aceeai natur.
Analiza de itemi
Analiza de itemi e util i necesar n elaborarea, verificarea validitii,
fidelitii testului.
Se face o analiz de coninut a testului i a proprietilor lui. Analiza de
coninut vizeaz conceptele psihologice pe care proba le acoper. ntr-un test de
inteligen un item trebuie s acopere definirea inteligenei dat sau acceptat de autor. n
mod obinuit, se accept definiii operaionale. Analiza de coninut se realizeaz n
majoritatea cazurilor cu ajutorul lotului de experi( componenta lotului trebuie s fie
neaprat impar) care claseaz itemii testului n funcie de conceptele psihologice definite
sau n funcie de criterii bine stabilite ntre cei care cerceteaz cu ajutorul probei i
experilor. Exist deci 2 cadre de referin: ale psihologului i ale lotului de experi i
trebuie s se pune de acord (s se neleag ce se dorete de ambele grupuri). Este
important s existe un grad de acord ntre experi n evaluare i n triere. Gradul de acord
se calculeaz cu ajutorul coeficientului KENDALL .
Exist i analiz prin criteriul exterior ,practic sau lista de componente
,rezultate pe care o prob psihologic le anticipeaz. Acest tip de analiz , gndire cu
voce tare poate fi utilizat numai n cazul testelor individuale(colaborarea ntre psiholog
i subiect). Psihologul i d seama de rspunsurile provocate de itemi fcnd mai multe
testri apar mai multe erori tipice i itemii cu astfel de rspunsuri se exclud.
Al tip de analiz prin gradul i nivelul de dificultate a itemilor.Se face o
corelare intre valoarea itemilor ca sarcin specific cu valoarea testului n ansamblu.
Aceast corelaie e util pentru stabilirea valorii discriminative a testului. Nivelul de
dificultate se bazeaz pe procentul subiecilor care reuesc s rezolve un anumit item sau
indicele de popularitate al ntrebrilor din chestionare tot prin procente. n general se
analizeaz i erorile dac sunt tipice sau de alt natur.
n ceea ce privete coorelarea item test avem 2 forme:

63

1. pentru repartizarea rezultatului fiecrui item n raport cu cotele globale ale testului
se utilizeaz coeficientul de corelaie biserial. Se accept itemi care au
coeficientul de corelaie egal cu cata global a testului.
2. raportarea fiecrui item la grupele extreme ale rezultatelor globale. Dup orice
testare avem 2 grupe extreme(27% o grup,27 % alta). Se ignor rezultatele medii
n analiza itemilor i atunci vom gsi :
- itemi prea uori
- itemi prea grei
Acetia sunt itemi nediscriminativi. Discriminativii sunt cei cu dificultate medie.
Puterea discriminativ a itemilor e maxim la 50% subieci( au rezolvat
aceti itemi), deci zona discriminativ a oricrui test este ntre 27- 75% rezolvri. De
obicei itemii prea uori sau prea grei coreleaz prost cu cota global a testului. Valoarea
discriminativ se judec n 2 contexte:
- relaia item test
- relaia item-criteriu
Validitatea probelor de personalitate
Exist 2 feluri de psihologi care utilizeaz probe de personalitate:
a) Practicieni cele utilizeaz strict n scopu diagnostic; sunt convini de
utilitatea acestor probe i de valoarea lor.
b) Cercettori - supun i probleme de personalitate la cercetri tiinifice
riguroase, ns obin rezultate diferite.
Practicienii sunt mulumii pt c le rezolv cazul, neuitnd c fiecare persoan
este o individualitate.
Cercettorii, ncercnd s fac demersuri tiinifice rezultatele nu sunt grozave i
foarte greu emit judeci de valoare.
Ambele puncte de vedere sunt valide i normale. Practicianul are obligaia s
rezolve cazul n sine din 2 puncte de vedere: s- l explice i clientul s fie satisfcut de
nivelul explicativ i de orientarea terapeutic.
Practicianul are nevoie de o imagine precis n legtur cu o persoan(omul),
personalitatea acestuia.
Cercettorul este cel care critic,care abordeaz strict tiinific, nu face rabat de la
criticile tiinifice, probele de personal avnd o orientare interactiv prin rezultatele pe
care le dau, depesc aceste rigori.
Cele dou concepii sunt adevrate pt c nu exclud nici posibilitatea controlului
statistic asupra metodelor i a controlului conceptual(orientarea ideografic, clinic).
Impresia practicianului , c a cunoscut cu adevrat subiectul, poate veni din faptul c
subiectul e foarte mulumit de rspunsul pe care i la-i dat ,acordul persoanei nu are
valoarea pt valoarea psihodiagnozei.
Bauer a ajuns la cocluzia c prima mare difern n astfel de situaii n lucrul cu
subiecii e diferit de sex. Evalund 21 de carcteristici, pe o scar de 5 puncte pe o
populaie de 136 de subieci, aceste proprieti se constituie n portrete a cror validitate
se relev sau i dup o abordare cu metodele anamnezice de studiu.
El a ncercat i o expertiz grafologic. Cei care au evaluat, au ajuns la o
concordan perfect n 27,3% din cazuri, n 40% evaluarea a fost corect. O evaluare
corect dar pe ansamblu 27% i discordant 4,4%.

64

G.S. Chambers a ncercat s studieze modul n care poate fi clasificat pe

sindroame un bolnav mental dup o invertigare cu testul Rochard. Au ieit 5 grupe:
depresii, nevroze, schizofrenie paranoid, traumatisme craniene i debilitate mantal.
Utilizarea unei singure probe nu poate s satisfac demersul de cunoatere. Testul
permite obinerea informaiilor asupra bolilor mentale, dar nu satisface nevoia informaiei
suplimentare i mai ales n cazul schizofreniei paranoide problema de diagnostic,
difernele sunt cele mai dificile , tabloul este foarte complex( depresie, paranoia,
incapacitatea de a judeca).
Foarte important este, in cazul testelor de personaliate , invaliditatea de coninut i
validitatea conceptual , teoria care st la baza testului. Tipologia lui Rochard i a lui
Jung sunt compatibile cu toate c au puncte de plecare diferite ca form i cercetare.
ntotdeauna va exista un dezacord ntre caracteristicile sistematice i diagnoza
praticianului. Se utilizeaz probe valide. n general, la probele de personalitate
interpretarea rezultatelor va fi ntotdeauna afectat de o doz de incertitudine i multe din
metodele de validitate nu utilizeaz tehnici adecvate.
Dup Meilli : o cercetare de validitate a unui test complet de personaliate nu
poate niciodat s demonstreze existena valorii testului sau absena acestuia. Trebuie s
precizm condiiile n care interpretarea este posibil i s verificm ipotezele pe care se
bazeaz.
Utilitatea const n a preciza condiiile n care interpretrile sunt posibile
i de a verifica ipotezele pe care se bazeaz. Sunt recunoscute 3 metode de
validare a testelor de personalitate:
1. metoda diagnosticului orb(blind)- psihologii fac interpretri de
protocoale a unor teste fr a avea nici o informaie nontest. Se
compar aceast interpretare a psihologilor cu diagnosticul psihiatric
de normalitate sau anormalitate sau cu o descrie a personalitii
fcute de un specialist. Ceea ce este necesar e ca psihologul s
studieze manualul testului s vad dac autorul spune ceva despre
urmtoarele caliti ale testului: vrst, sex, mediu social.
2. metoda perechilor exist pt subiect i pt tot eantionul de subieci
studiai 2 surse de informaii test. aceste surse trebuie rezolvate n
timpi diferii , metoda este compararea rezultatelor celor doua surse
de informaii test cu condiia ca una dintre ele s aib la baz o
metod valid.
3. metoda validrii pe baza ansamblului de semne i sindroame
ntotdeauna ntr-un astfel de demers se pune problema studierii
imaginii testului utilizat. Aceste imagini vizeaz o form structurat ,
urmnd ca discriminarea subiectului testat s dea coninutul din care
e constituit informaia pe baza unor semne i sindroame pe care le
relev subiectul. Dac forma d indici precii coninutul trebuie
descoperit i cu ajutorul altor metode deja validate. Un semn sau un
grup de semne la o categorie fizic sau profesionale nu e suficient s
testezi subieci din categoria vizat. n cazul utilizrii probelor de
personalitate , aceeai frecven a semnelor i sindroamelor poate
aprea n fiecare categorie. Pt fiecare e necesar construirea unor
grupe de control reprezentative. O cercetare cu ajutorul chestionalui

65

M.N.O a artat c poate s deceleze de restul populaiei, nevroticii i

psihoticii, ns ntre rezultatele chestionarului, diferenele sunt
semnificative (anamneza).
Pe lng cele trei metode exist i o metod de verificare a validitii
contravalidarea. Se face prin extragerea empiric a semnelor i sindroamelor care
difereniaz 2 grupe clinice distincte.
Orice test de personalitate trebuie s acorde anse egale de manifestare a
tendinelor. Orice test tematic inventar de personalitate- poate da distorsiuni prin
frecvene variabile necesitatea tratrii statistice.
Singurul test de personalitate (test proiectiv) unde n conformitate cu
rspunsurile subiecilor exist modaliti de ncadrare la o valoare simptomatic
cifra prelucrat statistic, este Holtzman seamn cu Rochard; diferena fa de
acestea e c pe baza unoe protocoale speciale se noteaz zona din imagine pe care
ncearc subiectul s o defineasc prin proiecia ce poate fi convertit ntr+o
valoare simptomatic pe baza unui cod. Aceste valori cifrice se pot trata statisticomatematic. Exist 2 pri paralele A i B pentru contravalidare.
Fidelitatea e capital n probele de personalitate.
1. trebuie s vizeze att exteriorul ct i coninutul ,pt c n timp omul se
transform;
2. controlarea obiectiv a semnelor se face n timp distinct i fcnd apel la
lotul de experi- fora corelaiei interpretrii( de ansamblu);
3. ntotdeauna experii vor viza ansamblul problemei instructaje abea
apoi se calculeaz fidelitatea care , referindu-se i la concordana
interpretrii, se refer i la subieci.
Trebuie avut grij s se in seam de tratamentul i procedeele psihoterapeutice
ntre cele 2 faze ale testrii.

66